1. Obiectul de studiu al tehnologiei şi merceologiei. Semnificaţiile conceptului de marfă.

Obiectul de studiu al tehnologiei îl constituie

procesul tehnologic, care permite valorificarea resurselor,
respectiv transformarea produselor. La nivelul unui agent
economic, procesele complexe care vizează producTia
bunurilor trebuie studiate şi realizate atât din punct
de vedere al calităTii produselor obTinute, cât şi a
creşterii eficienTei tehnico-economice.
Merceologia studiază multilateral, dinamic mărfurile,
valoarea lor de
întrebuinTare, sistematica, calitatea, în strânsă
concordanTă cu necesităTile sociale şi eficienTa
economică. Mărfurile pot fi abordate merceologic
pornind de la originile şi provenienTa produselor, starea
naturală, compoziTia şi sortimentul, până la
producerea şi întrebuinTarea acestora, luând în
considerare atât proprietăTile mărfurilor, diferenTele
calitative dintre acestea, falsificările sau degradările
acestora pe circuitul tehnico-economic. Altfel spus,
merceologia este ştiinTa care are ca obiect de studiu
mărfurile.
Marfa reprezintă un produs al muncii omeneşti care
satisface o nevoie
socială şi care este destinat schimbului prin procesul de
vânzare-cumpărare. Marfa este rezultatul unei
activităTi economice destinată satisfacerii trebuinTelor
altor persoane decât ale producătorilor precum şi
titlurile de valoare supuse vânzării-cumpărării. În
categoria de marfă se includ: factorii de producTie
(resursele naturale, muncă şi capital), bunurile de
consum, serviciile, moneda şi hârtiile de valoare.2
În timp, termenul ”marfă” a cunoscut diferite
semnificaTii:
 Un bun gândit şi realizat pentru schimb;
 Bun material destinat schimbului pe piaTă;
 Ceea ce se vinde şi se cumpără;
 Produs luat de la producător şi pus la îndemâna
consumatorilor cu un beneficiu;
 Produs al muncii destinat schimbului;
 Obiect, rezultat al muncii omeneşti, care în primul
rând satisface o nevoie oarecare a omului (bun de
consum) şi în al doilea rând este produs nu pentru
consumul propriu, ci pentru schimb (produs de schimb).
De obicei, marfa este un produs rezultat în urma
unui proces de muncă, ce îndeplineşte concomitent
următoarele cerinTe: este destinat schimbului economic
(are valoare economică) şi are o anumită valoare de
utilizare (întrebuinTare).
2. Tehnici de cercetare utilizate în merceologie.

Studiile de tehnologie şi merceologie se bazează

pe tehnici de
cercetare specifice, şi anume: observaTia,
experimentul, analiza, sinteza, comparaTia, abstracTia,
raTionamentul.
Metodele generale de cercetare sunt: metoda
tipologică, metoda inductiv-deductivă, metoda statistică,
metoda modelării matematice (pe bază de criterii de
similitudine). De asemenea, se mai aplică metode cum ar
fi:„brainstorming”, metoda valorii sau metoda
morfologică. Metodele de cercetare s-au diversificat şi s-
au perfecTionat continuu, în principal datorită dezvoltării
ştiinTei şi tehnicii.

3. Rolul tehnologieişi merceologiei.

Rolul merceologiei şi tehnologiei constă în:

cunoaşterea ştiinTifică a mărfurilor
 identificarea mărfurilor şi cercetarea
proprietăTilor (aprecierea calităTii) care permit utilizarea
lor,
 proiectarea, dezvoltarea şi inovarea produselor şi proceselor,
 stabilirea valorii de întrebuinTare a mărfurilor,
 stabilirea sistemelor de control a calităTii produselor şi proceselor,
 dezvoltarea şi perfecTionarea metodelor de analiză şi de
control ale calităTii produselor şi proceselor,
 analiza produselor după indicatori de calitate,
 analiza şi îmbunătăTirea proceselor tehnologice,
 sistematizarea şi clasificarea mărfurilor pe criterii de calitate,
 studiul evoluTiei calităTii produselor şi proceselor,
  studiul comportării în timp a produselor, pe circuitul tehnologic,
 studiul comportării în timp a mărfurilor, în sfera comercială,
 înlăturarea cauzelor care duc la degradarea şi
deteriorarea mărfurilor de la producTie la consumator,
 studierea mărfurilor în scopul stabilirii posibilităTilor de
mărire a calităTii produselor şi a performanTelor tehnice,
 diversificarea sortimentelor de produse,
 diversificarea tehnologiilor de fabricaTie ale produselor,
 modernizarea tehnologiilor de fabricare şi de ambalare,
 analiza ciclului de viaTă a produselor,
 creşterea eficacităTii tehnologice în activităTile de producTie,
 creşterea eficienTei economice în activităTile de producTie
şi de comercializare,
 stabilirea căilor de reducere a poluării tehnologice,
 gestionarea optimă a resurselor materiale în activităTile
economice de producTie şi de comerT etc.
Atât merceologia, cât şi tehnologia ca ştiinTe sunt
complexe şi dinamice, evoluând în conTinut concomitent cu
progresul tehnic şi schimbările sociale; au un caracter practic - formativ,
adaptabil noilor cuceriri ştiinTifice şi presupun o abordare multi- şi
interdisciplinară a cunoştinTelor.

4. Sistematica/Clasificarea mărfurilor: concept, rol, tipuri de sisteme, criterii

merceologice şi tehnologice de clasificare.

Elemente teoretice

Sistematica mărfurilor se ocupă cu studiul clasificărilor, al

metodologiei şi criteriilor de ordonare a produselor.
Clasificarea, în general, este o operaTie conceptuală,
reprezentând o modalitate de a distinge simultan elementele
unei mulTimi. Tipul clasificărilor depinde de scopul propus şi de
relaTiile dintre elemente şi categorii, definite în vederea clasificării
mulTimii respective.
În prezent, elaborarea unei clasificări eficiente a mărfurilor este
posibilă numai prin utilizarea unui sistem de criterii intercorelate,
perfecTionate continuu pentru a se putea pune de acord cu progresele
înregistrate în domeniul tehnologic şi cu modernizarea continuă a activităTii
comerciale.
Din punct de vedere al cuprinderii produselor, principalele sisteme
de clasificare utilizate în prezent pe plan mondial pot fi flexibile sau
neflexibile, şi se grupează în:
 clasificări nesistematice (flexibile) - în care produsele au un
cod numeric, dat în ordinea apariTiei lor,
 clasificări sistematice (neflexibile) - în care produsele sunt
ordonate pe categorii, în funcTie de anumite criterii de clasificare,
stabilindu- se astfel un anumit sistem de relaTii
 clasificări combinate – în care produsele sunt ordonate pe un
anumit număr de categorii omogene, în cadrul cărora se continuă
clasificarea nesistematică a elementelor componente.
Tinând cont de numărul de categorii cuprinse în cazul clasificărilor
neflexibile, sistemele utilizate se pot grupa în:
 clasificări care cuprind între 100 şi 1000 de categorii de
produse, utilizate de obicei în scop statistic,
 clasificări care cuprind între 5000 şi 10000 de categorii de
produse. În clasificările sistematice sau combinate, sistematizarea
mărfurilor se poate face folosind diferite criterii merceologice şi
tehnologice, dintre care uzuale sunt următoarele:
 natura materiilor prime, provenienTa sau proprietăTile specifice,
 gradul de prelucrare sau procesul tehnologic,
 destinatia sau scopul produselor.
Principalele criterii de clasificare a produselor sunt:
 După origine originea/ provenienTa produselor
-animale,
- vegetale,
- minerale.
 După gradul de prelucrare:
- materii prime,
- semifabricate sau semipreparate,
- produse finite.
 După materia primă din care sunt făcute:
- produse chimice,
 - produse textile etc.
 După compoziTia chimică:
- mărfuri cu preponderenTă lipidică
- mărfuri cu preponderenTă glucidică etc.
 După destinaTie:
- mărfuri pentru consum alimentar,
- mărfuri de uz casnic ş.a.
 După modelul de conservare:
- mărfuri proaspete,
- mărfuri conservate.
 După modul de ambalare:
- produse vrac,
- produse preambalate (porTionate),
- produse ambalate.
Clasificarea neflexibilă prezintă avantaje în ceea ce priveşte utilizarea
prelucrării electronice a datelor.
În prezent, pentru derularea activităTilor comerciale sunt
utilizate diferite feluri de nomenclaturi, dintre care menTionăm:
 Clasificarea Tip pentru ComerTul InternaTional (CTCI, rev. 3),
 Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamală (NCCV),
 Nomenclatura Vamală de la Bruxelles (NVB),
 Nomenclatura Sistemului Armonizat (NSA),
 Clasificarea produselor şi serviciilor asociate activităTilor (CPSA),
 PRODROM 2008 - Nomenclatorul produselor şi serviciilor industriale.

5. Standardizarea şi rolul ei în economia contemporană.

Primele incercari de standardizare au aparut inca din antichitate,

cand pentru o serie de produse, din ratiuni productive, comerciale sau
edilitare, s-a resimtit nevoia tipizarii materialelor din care se confectionau,
a dimensiunilor si chiar a greutatii.
Dezvoltarea din ce in ce mai puternica a industriei, comertului si
transportului a impus necesitatea unor reglementary tehnice si calitative
complexe , obligatorii pe plan national sau in grupari economice de state.
STANDRDIZAREA reprezinta activitatea de elaborare si
 implementare la nivel national, regional si international a unor documente
de referinta, numite standard.

6. Standardele – concept, trăsături esenţiale, rol.

Pg 79 carte
STANDARDUL este un document stabilit prin consens si aprobat de
un organism recunoscut care furnizeaza pentru utilizari commune si repetate
reguli, linii directoare sau caracteristici referitoare la activitatile si
rezultatele lor, garantand un nivel optim pentru comunitate in ansamblul
sau.
Trasaturi esentiale
 standardul este un document de referinta ce cuprinde solutii ale unor
plobleme tehnice si comerciale referitoare la produse si servicii
 standardul este destinate unei aplicari commune si repetate
 standardul este un instrument ce asigura un nivel optim de ordine in
mediul de afaceri
 standardul are un character facultative deoarece se bazeaza pe acordul
liber consimtit intre partile interesate (parteneri economici, stiintifici si
tehnici)
ROLUL :
 standardele patrund in toate sectoarele de activitate, jucand un rol
important in viata cotidiana a omului de rand, in industria prelucratoare ,
in sectorul serviciilor, in schimburile de marfuri pe piata internationala.
 sunt utile avand in vedere obiectivele majore ale oricarei intreprinderi
producatoare, acelea de a reduce costurile si de a imbunatatii eficienta
productiei
 standardele sunt absolut esentiale pentru supravietuirea si prosperitatea
companiilor multinationale
 se aplica in scopul extinderii sferei afacerilor unei organizatii si cresterii
nivelului calitativ al rezultatelor activitatii acesteia.

7. Tipurile de standarde după conţinut. Elementele de bază ale unui standard de

 produs.

In functie de continutul lor standardele se clasifica in 3 grupe:

1. Standarde generale care se refera la probleme de interes general , aplicabile
unor produse diferite :unitati de masura, simbolizari,terminologie, codificari,
metode statistic-matematice de control a calitatii marfurilor
2. Standarde de procese care specifica conditiile pe care trebuie sa le
indeplineasca un process.
3. Standarde de produs care se refera la un produs concret si poate reglementa
toate problemele de standardizare legate de aceasta(standard complet de
produs) sau numai unele din problemele de standardizare ale unui produs .
Un standard complet de produs are urmatoarele elemente structurale:
- Generalitati
- Conditii tehnice de calitate
- Reguli pentru verificarea calitatii
- Metode de analiza si incercari
- Ambalare, marcare, etichetare
- Conditii de depozitare si transport, documente insotitoare
- Valabilitatea produselor
8. Tipurile de standarde după nivelul de elaborare şi implementare.
Organizaţii/organisme ş.a. entităţi implicate în elaborare şi implementare.
Caracteristicile standardelor.

Pg 80 carte

9. Conceptul de calitate şi principalele orientări în definirea calităţii.

Conceptul general de „calitate” are o largă utilizare în diverse domenii, şi
anume : filosofie, economie, discipline tehnice.
În practica economică, noţiunea de calitate a avut iniţial semnificaţia
de frumuseţe artistică, apoi de lucru bine făcut.
 Producţia industrială a determinat termenul de conformitate, apoi de
calitate a ofertei – definită în raport cu cerinţele clientului.
În prezent, calitatea se poate defini ca :

 satisfacerea cerinţelor clientului;

 disponibilitatea produsului;
 un demers sistematic către excelenţă;
 conformitatea cu specificaţiile;
 zero defecte;
 corect de la prima încercare;
 corespunzător pentru utilizare;
 gradul de utilitate;
 aptitudinea la utilizare.

Orientări în definirea calităţii

Cercetările efectuate, privind termenului de calitate, au scos în evidenţă cinci

orientări în definirea calităţii produselor, şi anume :

1. Orientarea transcendentă – consideră calitatea o entitate atemporală,

fiind percepută de fiecare individ în mod subiectiv. Nu permite definirea
clară a calităţii şi nici măsurarea ei. „Perfecţiunea în calitate şi în afaceri”
sau „gustul perfecţiunii şi perfecţiunea gustului” presupun abordarea calităţii
prin prisma acestei orientări.
2. Orientarea spre produs - este opusă orientării transcendente. Calitatea
este considerată o mărime ce poate fi măsurată exact şi este definită ca fiind
ansamblul caracteristicilor de calitate a produsului. Ca urmare, diferenţele
ce apar între caracteristici determină diferenţele calitative ale produsului.

Exemplu : calitatea făinii este cu atât mai ridicată, cu cât conţinutul în gluten
(%) este mai mare.

3. Orientarea spre procesul de producţie – Potrivit acestei orientări,

calitatea reprezintă conformitatea cu cerinţele. Calitatea este privită din
perspectiva producătorului. Produsul este considerat de calitate când
 corespunde specificaţiilor cuprinse în standarde, în norme tehnice. De aceea,
orice abatere de la specificaţii înseamnă o diminuare a calităţii. Pentru
utilizator este posibil însă ca un produs realizat conform standardului să nu
fie de calitate.
4. Orientarea spre costuri - Calitatea este definită prin costuri şi implicit
prin preţurile la care sunt comercializate produsele.De exemplu, în Germania
17% din persoanele chestionate apreciază calitatea produselor şi serviciilor
în corelaţie directă cu preţurile de vânzare.
5. Orientarea spre utilizator – conform acestei orientări, calitatea
produsului reprezintă aptitudinea de a fi corespunzător pentru utilizare –
conform conceptului fitness to use introdus de profesorul american, de
origine română, J.M.Juran .

10. Proprietăţile şi caracteristicile de calitate ale mărfurilor.Indicii de

calitate.

Pg 27 carte
Proprietatile utile ale produsului sunt componente ale valorii de intrebuintare fiind
exprimate prin intermediul indicilor de calitate Prin indice de calitate merceologia
defineste expresia cifrica sau notionala pe care o poate lua proprietatea unui produs
la un moment dat.
Indicii cifrici reflecta de regula proprietatile tehnico functionale ale marfurilor si
pot lua valori absolute sau relative(ex 10% continut maxim de sare)
Indicii notionali sunt in marea majoritate adjective cu sau fara grad de
comparative, specifici proprietatilor senzoriale ale marfurilor . Se prezinta sub
forme de perechi de cuvinte sau expresii( ex: pentru a exprima grosimea unei
tesaturi, perechea gros/subtire)
Proprietati de calitate reprezinta acele insusiri specifice unei entitati care o
particularizeaza in raport cu alte entitati conferindu-I aptitudinea de a satisfice o
anumita nevoie sociala.
Proprietati fizice generale sunt reprezentate de proprietati de masa ,
dimensionale, higroscopicitate, permeabilitate sau impermeabilitatela diferiti
agenti de mediu, stare de agregare.
11. Funcţiile calităţii.

Pg 30 carte
Functia tehnica a calitatii grupeaza caracteristicile tehnice si functionale
Functia sociala a calitatii reuneste caracteristicile sociale si pe cele psihosenzoriale
cu influenta asupra gradului de siguranta si de confort al beneficiarului precum si
asupra mediului ambient
Functia economica a calitatii reflecta serviciul adus beneficiarului final de catre
diferitele caracteristici de calitate vazut prin prisma costului global.

12. Ipostazele operaţionale ale noţiunii de calitate.

În activitatea practică, pentru definirea calităTii mărfurilor la un

moment dat pe circuitul său tehnico-economic se utilizează o serie de
termeni, care alcătuiesc ipostazele calităTii:
 calitatea proiectată - reprezintă măsura în care produsul proiectat
asigură satisfacerea cerinTelor beneficiarilor şi posibilitatea de
folosire, la fabricaTia produsului respectiv, a unor procedee
tehnologice raTionale şi optime din punct de vedere economic;
 calitatea omologată - reprezintă totalitatea caracteristicilor de
calitate şi valorilor acestora acceptate prin omologare;
 calitatea prescrisă - reprezintă caracteristicile de calitate şi
valorilor acestora ce se regăsesc în standarde, aceasta fiind calitatea
de referinTă pentru derularea activităTlor de producTie şi de comerT; stă la
baza recepTiei calitative a loturilor de mărfuri între producător şi beneficiar;
 calitatea contractată - reprezintă calitatea produselor, care a
format obiectul unui contract de vânzare – cumpărare;
 calitatea fabricată - desemnează gradul de conformitate a
produsului cu documentaTia tehnică. Acesta se realizează în
producTie şi este determinată de procesul tehnologic, echipamentul
de producTie, activitatea de control, manoperă etc.;
 calitatea livrată - reprezintă nivelul efectiv al calităTii
produselor livrate de furnizor;
 calitatea reală - reprezintă totalitatea caracteristicilor de calitate
 şi valorilor acestora constatate la un moment dat, de obicei după livrarea
lotului de marfă la beneficiar;
 calitatea comercială - exprimă nivelul caracteristicilor de calitate
funcTionale ale produsului, gama sortimentală, termenul de garanTie sau
de valabilitate, modul de ambalare şi prezentarea, activitatea de service etc.
Calitatea comercială se referă la calitatea mărfii în ansamblul ei, iar această
ipostază influenTează decizia de cumpărare.
Pe măsura dezvoltării producTiei industriale, noTiunea de calitate a
produsului prin prisma ipostazelor sale a căpătat noi conotaTii, vorbindu-se
despre:
 calitatea potenTială - reprezintă calitatea produsului după
proiectare, înainte de asimilarea lui în fabricaTie,
 calitatea parTială –se referă la raportul dintre calitatea obTinută şi
cea cerută,
 calitatea realizată – indică mărimea calităTii rezultată în
urma verificării la capătul liniei de producTie,
 calitatea asigurată – este calitatea care rezultă pe baza unui
program unitar de asigurare a calităTii, cuprinzând toate activităTile
de control (prevenire, măsurare şi acTiune corectivă),
 calitatea totală - în care se integrează gradul de utilitate,
economicitate, estetica etc.

13. Factorii care influenţează calitatea mărfurilor în sfera producţiei şi a

circulaţiei/pe circuitul tehnic producător – beneficiar.
Factorii care determină calitatea şi influenTează nivelul
calităTii produselor sunt:
a) factori principali, care acTionează în procesul de producTie:
 concepTia – cercetarea - dezvoltarea şi proiectarea –
specialiştii atribuie acestor activităTi o pondere foarte mare în
asigurarea unui nivel de calitate superior;
 materiile prime şi materiale – determină în mod hotărâtor calitatea
mărfurilor, deoarece proprietăTile lor se transferă în mare
parte în valorile principalelor caracteristici de calitate ale
produselor;
 standardele, normele şi reglementările aplicabile - impun nivelul
minimum admisibil al calităTii;
 activitatea de producTie, în ceea ce priveşte procesele
tehnologice, procedeele şi echipamentele folosite, inclusiv
 organizarea producTiei;
b) factori secundari care acTionează în comerT:
 contractarea;
 modul de prezentare a mărfurilor la punctele de vânzare (prin
acTiuni de merchandising);
 activitatea de marketing, cu referire la promovarea mărfurilor pe
piaTă.
c) factori care acTionează deopotrivă în producTie şi în comerT:
 controlul şi asigurarea calităTii;
 pregătirea profesională şi motivarea personalului (resursa umană);
 ambalarea produselor, etichetarea şi marcarea;
manipularea, depozitarea şi transportul produselor

14. Sortimentul de produse. Sortimentul industrial/comercial.

Sortimentul reprezintă:
 un ansamblu de mărfuri de acelaşi fel (produsul este
individualitatea de bază a sortimentului, produsele deosebindu-se
între ele prin mai multe proprietăTi);
 o categorie microeconomică, definită din perspectiva unei
organizaTii, ca fiind mulTimea produselor realizate sau
comercializate de o anumită întreprindere/ organizaTie, structurată
calitativ şi cantitativ în funcTie de anumite criterii, astfel încât să
răspundă cerinTelor existente pe piaTă.
Gama de produse reprezintă o grupare de mărfuri înrudite prin
asemănările dintre principalele caracteristici de calitate şi prin destinaTia în
consum. Sortimentul poate fi analizat luând în calcul dimensiunile gamei
de produse, şi anume:
1. lărgimea gamei - numărul liniilor componente ale gamei,
2. lungimea gamei - numărul total de produse şi variante ale
acestora, corespunzătoare tuturor liniilor din cadrul gamei,
3. profunzimea gamei - numărul variantelor fiecărui produs al unei
linii,
4. omogenitatea gamei se referă la gradul de asociere a diferitelor
linii de produse în funcTie de: volumul vânzărilor, categoria
de preT, categoria de consumatori, canalele de distribuTie,
 funcTiile îndeplinite etc.
Sortimentul industrial – constă în oferta unui producător, a unei
ramuri industriale sau subdiviziuni ale acesteia. În literatură, gama de
produse a fost asimilată cu sortimentul industrial.
Sortimentul comercial sau gamă sortimentală - cuprinde
mărfurile aflate într-un anumit loc de vânzare, indiferent de producător;
constituie oferta unei organizaTii comerciale.

15. Ambalarea mărfurilor – concepte de bază, tipuri de ambalaje şi

funcţiile lor.
Ambalarea mărfurilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în
timp, ca urmare a tehnologiilor avansate folosite atât în producTia de
mărfuri, cât şi în obTinerea de noi materiale pentru ambalaje, de noi tipuri
de ambalaje şi de metode de ambalare din ce în ce mai perfecTionate,
care să menTină calitatea produselor la un nivel ridicat şi să protejeze
mediul înconjurător. De asemenea, exigenTele consumatorilor faTă de
ambalaj şi de ambalarea mărfurilor au crescut odată cu evoluTiile
înregistrate în modul de viaTă şi de consum.
Ambalarea reprezintă operaTia de învelire sau de
împachetare a
produselor într-un material protector, iar ambalajul este învelişul care
permite manevrarea, prezentarea, conservarea sau stocarea produsului
oferit pentru comercializare.
Ambalarea poate fi porTionată sau colectivă, în funcTie de cantitatea
de produse şi de modul de grupare a acestora. Dintre metodele de ambalare
utilizate în prezent menTionăm: ambalarea alveolară, ambalarea
celulară, ambalarea cu pelicule aderente la suprafaTa produsului,
ambalarea sub vid, ambalarea în atmosferă controlată, ambalarea aseptică,
ambalarea tip
„aerosol” (sub presiune).

16. Tipurile de materiale de ambalare şi caracteristicile lor. Condiţiile

cerute în cazul ambalajului.

Ambalajul trebuie să le îndeplinească mai multe funcTii, şi anume:

 funcTia de protecTie şi de menTinere (conservare) a calităTii – este funcTia
 principală în relaTie cu produsul;
 funcTia de a facilita depozitarea, manevrarea, transportul mărfurilor;
 funcTia de prezentare, de promovare şi de vânzare a mărfurilor în sfera
comercială.
Mai nou, pornind de la caracteristicile economice şi sociale ale ambalajelor
se pune accent şi pe alte funcTii care vizează funcTionalitatea (comoditatea
în utilizare ş.a.) şi compatibilitatea ambientală (dată de proprietăTile
ecologice).
Ambalajul mărfii trebuie să îndeplinească următoarele condiTii:
- să aibă masă şi volum propriu cât mai reduse,
- să nu fie toxic,
- să fie compatibil cu produsul,
- să nu prezinte miros şi gust propriu,
- să posede o rezistenTă mecanică adecvată,
- să aibă permeabilitate selectivă (adecvată produsului) la gaze şi la
vapori de apă,
- să fie transparent sau după caz intransparent,
- să aibă rezistenTă la acTiunea unor factori externi (produse
agresive, la temperaturi crescute sau scăzute ş.a.),
- să fie funcTional şi să prezinte calitate de prezentare adecvată
(formă, culoare, grafică).
Clasificarea ambalajelor se face după următoarele criterii:
- după materialul din care sunt confecTionate: metalice, din
sticlă, din materiale plastice, din carton, din hârtie, din lemn, din
materiale complexe etc.
- după sistemul de ambalare: fixe, demontabile şi pliante
- după rigiditatea ambalajelor: rigide, semirigide, suple
- după caracteristicile de circulaTie: ambalaje de inventar (fac
parte din inventarul fabricii producătoare), refolosibile, nerefolosibile
sau pierdute, valorificabile, fiziologice
- după cerinTele impuse de buna conservare a produselor:
nesterile sau sterile.

17. Metode şi tehnici de ambalare a produselor

Pg 44 carte
18. Etichetarea mărfurilor: concepte definitorii, rolul etichetei, structura
mesajului informaţional transmis de etichetă.
Etichetarea reprezintă operaTia de aplicare a etichetei, precum
şi rezultatul acestei acTiuni. Eticheta reprezintă orice material scris,
imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, ce conTine elemente de
identificare a produsului şi care însoTeşte produsul sau este aderent la
ambalajul acestuia.
Rolul etichetei şi etichetării este:
 informarea consumatorului cu privire la produs (-este funcTia de bază);
 promovarea produsului în sfera comercială.
În funcTie de mesajul informaTional oferit de etichetă,
consumatorii se pot orienta asupra alegerii şi utilizării produsului de
achiziTionat. Etichetele se pot aplica pe suprafaTa ambalajului, făcând sau
nu corp comun cu acesta, sau pot însoTi produsul.
Mesajul informaTional oferit de orice etichetă a unei mărfi
include, următoarele componente, dependent de natura produsului:
1. menTiuni obligatorii de etichetare, general valabile pentru toate
grupele de mărfuri;
2. menTiuni suplimentare cu caracter obligatoriu, specifice fiecărei
grupe de mărfuri (v. legislaTia în domeniul etichetării pe grupe de
mărfuri);
3. menTiuni facultative, cu caracter promoTional.
De obicei, o etichetă trebuie să îndeplinească următoarele condiTii
privitoare la informarea cumpărătorului:

 Denumirea produsului,
Numele şi adresa producătorului
 Numele şi adresa distribuitorului / firmei de import-export,
 Numele firmei care asigură ambalarea (sau chiar materialul de
ambalaj),
 Locul de origine al produsului,
 Standardul conform căruia a fost fabricat sau verificat,
 Data fabricaTiei (sau data expirării) produsului,
 Termenul de garanTie sau termenul de valabilitate
 Cantitatea (masă netă, gramaj),
 Elemente de identificare a lotului,
  Elemente tehnologice specifice (exemplu: compoziTia
fibroasă, ingredientele necesare fabricării produsului, valoare energetică
ş.a.),
 Mod de întrebuinTare (acolo unde este cazul).

19. Grafica etichetei: concept, tipuri de grafică.

Pg 54 carte

20. Mesajul obligatoriu al etichetei mărfurilor alimentare. Cerinţele de

etichetare stipulate de legislaţia românească în domeniu.

Pg 55 carte

21. Mesajul facultativ , cu rol promoţional, al etichetei: argumentul de

vânzare, codul de bare, tipurile de mărci.

Pg 61-66 carte

22. Recepţia mărfurilor şi particularităţile ei: concepte definitorii, scop,

locul de desfăşurare, tehnica efectuării , documente specifice.

Pg 89 carte
Receptia inseamna executarea in mod material si efectiv a operatiei de
identificare calitativa si cantitativa a produselor ce permite constatarea
corespondentei marfurilor livrate cu prevederile inscrise in contract,
standardele, etc. si are drept consecinta anumite efecte de natura
economica, sociala si juridical.
Locul receptiei poate fi :
 - La furnizor in prezenta delegatului beneficiarului (aparatura
eelectronica)
- La beneficiar, este indicate pentru produsele ce pot suferi
degradari, deteriorari calitative in timpul transportului(ex:
prodese fragile)
- La depozitele angro(cel mai des intalnita)
Scop:
- verificarea si controlarea modului in care furnizorii de marfuri isi
indeplinesc obligatiile asumate prin contractual de furnizare cu privier la
sortiment, calitate, cantitate, ambalaj, etc.
-verificarea si controlarea masurii in care organelle de transport si au
respectat obligatiile asumate in legatura cu pastrarea integritatii
cantitative a marfurilor pe toata durata transportului
-stimularea fabricarii de produse corespunzatoare calitativ si inlaturarea
din circuitul economic a marfurilor ce nu corespund caracteristicilor
prescrise
Receptia loturilor de marfuri reprezinta tapa in care apar cele mai
numeroase litigii, ca urmare a nerespectarii procesului tehnologic sau a
operatiilor de ambalare, manipulare si pastrare.
Documentele specifice:
- Contractual si anexele de contract
- Documentele de transport
- Documentele care atesta cantitatea lotului livrat
- Documentele care atesta calitatatea lotului livrat

23. Recepţia calitativă: metodele controlului calităţii, planul de verificare

şi parametrii statistici ai planului. Documentele controlului calităţii.

Pg 92-96
24. Modalităţi de asigurare a calităţii/evoluţia modalităţilor de asigurare a
calităţii.

Pg 108-109 / Evolutia modalitatii - pg 112

25. Modele de asigurare a calităţii potrivit familiei de standarde ISO 9000

– asigurarea internă şi externă a calităţii.
În scopul asigurării interne a calităTii, este utilizat standardul
ISO 9004 - Sistemele de management a calităTii. Ghid pentru
îmbunătăTirea performanTelor. Acest model descrie toate elementele cu
ajutorul cărora poate fi dezvoltat şi implementat un sistem al calităTii
adaptat nevoilor specifice întreprinderii, referitoare la calitate. El acoperă
domeniile marketing, proiectare, aprovizionare, producTie, dar nu poate fi
considerat ca referenTial pentru auditarea sistemului calităTii în scopul
certificării lui şi nu este destinat utilizărilor în situaTii contractuale.
Prin asigurarea internă a calităTii se urmăreşte consolidarea
încrederii conducerii întreprinderii că va fi obTinută calitatea propusă,
prin activităTi planificate şi sistematice desfăşurate în cadrul sistemului
calităTii.
Standardul ISO 9001 - Sisteme de management al calităTii. CerinTe, defineşte
un model de asigurare externă a calităTii, specificând cerinTele referitoare la
sistemul calităTii furnizorului, în vederea demonstrării de către furnizor a
aptitudinii sale privind realizarea calităTii cerute, precum şi în scopul
evaluării acestei aptitudini de către client (secunda parte) sau de către un organism
independent (terTă parte)
Cele mai valoroase rezultate pot fi obTinute dacă organizaTia
respectivă (producătoare sau prestatoare de servicii) utilizează într-un mod
integrat modelul asigurării interne a calităTii ISO 9004 şi modelul
asigurării externe a calităTii ISO 9001, având ca bază de pornire
standardul ISO 9000 – Sisteme de management al calităTii. Principii de
bază şi vocabular.
Din punct de vedere al beneficiarului, asigurarea calităTii semnifică faptul că
toate cerinTele referitoare la calitate au fost respectate
26. Concepte integratoare de asigurare a calităţii. Primatul calităţii într –
o organizaţie.

Începând cu anii `80 ai secolului al XX-lea, au fost promovate

concepte integratoare de asigurare a calităTii, al căror punct de plecate
l-a constituit noua filozofie definită de A.V. Feigenbaum – controlul total
al calităTii (TQC), care semnifică o abordare globală a activităTilor de
Tinere sub control a calităTii într-o întreprindere. Un interes
deosebit pentru practica economică suscită conceptul de
„managementul total al calităTii (TQM)”, utilizat în paralel sau în relaTie
cu cel de „calitate totală (TQ)”.
Calitatea totală este un ansamblu de principii şi metode organizate într-o strategie
globală, vizând mobilizarea întregii întreprinderi pentru obTinerea satisfacTiei
clientului, la un cost cât mai mic.
Primatul calităTii într-o organizaTie este exprimat în mod sugestiv prin aşa-
numitul „lanT” al lui Demming:
îmbunătăTirea calităTii
 creşterea productivităTii
 reducerea costurilor
 reducerea preTurilor
 creşterea cotei de piaTă
 consolidarea poziTiei
 asigurarea de locuri de muncă
 recuperarea investiTiei.10
CerinTele referitoare la calitate se referă la: eficacitate,
eficienTă sau trasabilitate. Pentru activitatea practică prezintă
importanTă calcularea indicatorului complex al calităTii şi eficienTei
economice. Acesta permite aprecierea şi analiza la un moment dat a
nivelului calitativ al unui produs, pe baza principalelor caracteristici, în
raport cu o bază de referinTă, luând în considerare cheltuielile de
producTie (costurile) sau preTul de vânzare.
27. Managementul calităţii: concept, funcţii, principii de management al
calităţii potrivit familiei de standarde ISO 9000.

O definiTie standard a managementului calităTii larg acceptată

este următoarea : „Ansamblul activităTilor funcTiei generale de
management, care determină politica privind calitatea, obiectivele şi
responsabilităTile şi le implementează prin mijloace precum
planificarea, Tinerea sub control, asigurarea şi îmbunătăTirea calităTii, în
cadrul sistemului calităTii.
IniTial, managementul calităTii a fost definit prin cele trei
funcTii principale: planificarea, Tinerea sub control şi îmbunătăTirea
calităTii. Planificarea reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor şi a
mijloacelor necesare pentru atingerea lor. Controlul calităTii
urmăreşte executarea planurilor - conducerea operaTiunilor, astfel
încât să se atingă obiectivele. ÎmbunătăTirea calităTii reprezintă
procesul de îmbunătăTire a performanTelor în domeniul calităTii.
În prezent, standardele internaTionale (ISO 9000)

operează cu opt
principii de management al calităTii pentru îmbunătăTirea performanTei
unei organizaTii, care pot fi utilizate în acest scop, de managementul
de la cel mai înalt nivel al organizaTiei, şi anume:
1. Orientarea către client , care înseamnă:
→ înTelegerea necesităTilor curente şi viitoare ale clienTilor,
→ satisfacerea cerinTelor clienTilor,
→ depăşirea aşteptărilor clienTilor.
2. Leadership, înseamnă stabilirea de către liderii organizaTiei a unităTii
dintre scopul şi orientarea organizaTiei prin crearea şi menTinerea
implicării personalului în realizarea obiectivelor organizaTiei.
3. Implicarea personalului, presupune motivarea şi utilizarea
capacităTilor personalului în realizarea obiectivelor organizaTiei.
4. Abordarea bazată pe proces, înseamnă gruparea activităTilor pe
procese relevante în obTinerea obiectivelor organizaTiei, în scopul
determinării eficiente a rezultatelor.
5. Abordarea managementului ca sistem, presupune identificarea¸
înTelegerea şi conducerea organizaTiei privită ca un sistem de
 procese corelate, ceea ce permite identificarea rapidă a eficacităTii şi
eficienTei organizaTiei în realizarea obiectivelor sale.
6. ÎmbunătăTirea continuă a performanTei trebuie să devină
obiectiv permanent al organizaTiei.
7.Abordarea pe bază de fapte în luarea deciziilor, presupune decizii luate în
baza analizei datelor şi informaTiilor.
8. RelaTii reciproc avantajoase cu furnizorul presupun o relaTie
reciproc avantajoasă între organizaTie şi furnizorii săi.
Managementul calităTii reprezintă responsabilitatea tuturor
nivelurilor de management, dar rolul coordonator revine conducerii de vârf
a întreprinderii.

28. Documentele specifice implementării şi funcţionării sistemului de

management al calităţii într – o organizaţie. Avantajele implementării.

Realizarea şi funcTionarea unui sistem de management al

calităTii necesită existenTa unor documente specifice, respectiv:
a) manualul calităTii, document oficial şi de bază în
relaTiile unei organizaTii cu beneficiarii, cu organismele acreditate
de certificare. El facilitează informarea asupra politicii în
domeniul calităTii şi a obiectivelor organizaTiei, descrie modul de
organizare, responsabilităTile şi autoritatea, precum şi elementele
sistemului, făcând referiri la proceduri;
b) procedurile sistemului calităTii, referitoare la activităTile
de bază ale sistemului. Ele specifică obiectul de activitate, ce trebuie
făcut şi de către cine, când, unde şi cum trebuie făcut, ce resurse şi
documente trebuie utilizate;
c) documentele calităTii detaliază procedurile
sistemului de management al calităTii, fiind reprezentate de:
documentaTia tehnică de
bază (fişe tehnologice, desene, schiTe); instrucTiunide lucru; proceduri şi
instrucTiuni de inspecTie, proceduri de încercare, specificaTii etc.;
a) înregistrările calităTii necesare pentru a demonstra cerinTele
referitoare la calitate şi pentru a verifica eficienTa
activităTilor de recepTie. Acestea sunt reprezentate de registre,
fişele cu rezultatele unor măsurători, buletine de analiză,
rapoarte de inspecTie / referitoare la costurile calităTii,
 înregistrările din perioada garanTiei şi post-garanTiei.
Implementarea sistemelor de management a calităTii
în întreprinderile de orice tip, în conformitate cu seria de standarde ISO
9000, antrenează în plan practic o serie de efecte pozitive:
- o mai bună proiectare şi o calitate îmbunătăTită a produsului;
- reducerea rebuturilor şi a reclamaTiilor clienTilor;
- utilizarea eficientă a resurselor şi a mijloacelor de lucru;
- eliminarea disfuncTionalităTilor în producTie şi a atmosferei de
lucru tensionate, cu implicaTii în îmbunătăTirea relaTiilor dintre angajaTi;
- obTinerea unei satisfacTii mai mari a muncii desfăşurate de angajaTi;
- creşterea încrederii din partea clienTilor;
- îmbunătăTirea imaginii organizaTiei şi a
credibilităTii acesteia pe pieTele internaTionale.
Implementarea sistemelor de management a calităTii
în întreprinderile de orice tip, în conformitate cu seria de standarde ISO
9000, antrenează în plan practic o serie de efecte pozitive:
- o mai bună proiectare şi o calitate îmbunătăTită a produsului;
- reducerea rebuturilor şi a reclamaTiilor clienTilor;
- utilizarea eficientă a resurselor şi a mijloacelor de lucru;
- eliminarea disfuncTionalităTilor în producTie şi a atmosferei de
lucru tensionate, cu implicaTii în îmbunătăTirea relaTiilor dintre angajaTi;
- obTinerea unei satisfacTii mai mari a muncii desfăşurate de angajaTi;
- creşterea încrederii din partea clienTilor;
- îmbunătăTirea imaginii organizaTiei şi a
credibilităTii acesteia pe pieTele internaTionale