OBSERVAREA, MĂSURAREA ŞI NOTAREA

DIUREZEI
Diureza – procesul de formare şi eliminare a urinei din organism timp de 24 de ore.

Scop: obţinerea de informaţii privind starea morfofuncţională a aparatului urinar şi a

întregului organism, cantitatea şi calitatea urinei furnizând date importante pentru
stabilirea diagnosticului, prognosticului, urmărirea evoluţiei bolilor dar şi în stabilirea
bilanţului nutritiv în bolile metabolice.

Materiale necesare:

- vase cilindrice gradate cu gât larg sau borcane de 2-4 l gradate;

- foaie de temperatură;

- creion sau pix (culoare albastră).

Etape de execuţie:

I. Observarea diurezei

Se va observa ritmul micţiunilor:

1. normal – 5-6/24 ore la bărbaţi; 4-5/24 ore la femei;

2. patologic – ritm crescut (polakiurie); mai mult noaptea (nicturie).

Se vor observa tulburările de micţiune:

1. polakiurie – micţiuni frecvente, cu cantităţi mici;

2. ischiurie sau retenţie de urină – imposibilitatea de a urina;

3. disurie – eliminarea urinei cu dificultate şi dureri;

4. enurezis – pierderea involuntară de urină în timpul nopţii;

5. nicturie – egalarea sau inversarea raportului dintre numărul micţiunilor şi cantitatea

de urină emisă noaptea faţă de cea emisă în cursul zilei.

II. Măsurarea diurezei

a) Pregătirea materialelor:
Se curăţă riguros vasele cilindrice, gradate, se clătesc cu apă distilată pentru a nu se
modifica compoziţia urinei şi se acoperă.

Recipientele vor fi etichetate (numele bolnavului, nr. salon şi pat).

b) Pregătirea bolnavului:

Se educă bolnavul să urineze numai în urinar.

c) Efectuarea tehnicii:

Spălarea mâinilor.

Colectarea după un orar fix, valabil pentru toţi bolnavii secţiei.

Se invită bolnavul să urineze şi se aruncă produsul acestei emisii la ora 8 dimineaţa.

Se colectează în vasele gradate toate urinele emise până a doua zi la ora 8,

adăugându-se şi urina acestei emisii.

Se citeşte gradaţia care indică urina emisă în 24 ore.

Spălarea mâinilor.

III. Notarea diurezei

d) Notarea cifrică:

Se notează cifric în „Carnetul de observaţii medicale independente”, în fiecare

dimineaţă (numele bolnavului, nr. patului, data şi cantitatea de urină eliminată în 24
de ore.

e) Notarea grafică:

Pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se socotesc 100 ml urină.

Se notează grafic cu creion albastru, sub forma unei coloane ce are haşurată numai
partea superioară ce corespunde cantităţii de urină a zilei respective.

f) Reorganizarea locului de muncă:

Vasele în care se face colectarea urinei pe timp de 24 de ore se depozitează în

încăperi răcoroase, pentru a se preveni descompunerea urinei.
La urina colectată se adaugă câteva cristale de timol care împiedică procesele de
fermentaţie fără să modifice reacţiile chimice.

g) Interpretarea rezultatelor:

Valori fiziologice normale ale volumului de urină:

- femei = 1000-1400 ml/24 h;

- bărbaţi = 1200-1800 ml/24 h.

Valori patologice:

- poliurie = peste 3000 ml/24 h;

- oligurie = sub 1000 ml/24h;

- anurie = absenţa urinei în vezică.

Observarea calităţii urinei:

1. culoare: normal

- galben deschisă = urină diluată;

- brun închisă = urină concentrată;

patologic

- brun închisă şi spumă (icter);

- roşie deschisă până la roşie brună = urină cu sânge (hematurie);

fiziologic

- albastru-verde = tratament cu albastru de metilen;

- cafeniu-roşu-brun-negru = tratament cu chinină sau acid salicilic.

2. miros: caracteristic; amoniacal (în fermentaţia alcalină intravezicală); aromatic, de

fructe în diabet.

3. aspect:

- normal = clar, transparent;

- patologic = tulbure (săruri, puroi, microbi, calculi).