Sunteți pe pagina 1din 4

PROFESOR DUMITRACHE AMALIA

C.N. ,, AL. VLAHUŢĂ “, RM.SĂRAT

GEOGRAFIA ÎN AN CENTENAR

Despre geografie s-au scris şi s-au spus multe , despre geografi se spune
că le stă bine cu drumul, însă astăzi, aici, în an centenar, vreau să vă amintesc
istoria geografiei, ca disciplină în România, în ultimii 100 de ani.
Stiaţi că…nu chiar în 1918 a apărut prima catedră de geografie în
România ???..., însă cu puţin timp înainte- data simbolică a înfiinţării sale
este considerată a fi 3 noiembrie 1900, moment în care s-a susţinut prima
prelegere de Geografie (Obiectul şi definiţiunea geografiei) de către profesorul
Simion Mehedinţi, fondatorul Geografiei moderne româneşti şi titular al
Catedrei de Geografie, înfiinţată în anul 1899, în cadrul Facultăţii de Litere şi
Filozofie. Catedra de geografie de la Bucureşti a fost urmată de cea de la Iaşi
(1904), Cluj Napoca (1919) şi Cernăuţi (1924).  Din iniţiativa aceluiaşi Simion
Mehedinţi, a apărut, sub egida Catedrei de Geografie a Universităţii din
Bucureşti, prima revistă ştiinţifică de geografie din România: „Anuarul de
Geografie şi Antropogeografie” (1909-1915). Alături de Buletinul Societăţii
Române Regale de Geografie, acesta a contribuit substanţial la îmbogăţirea
fondului de informaţie din acest domeniu, în special prin studiile şi lucrările
deosebit de valoroase ale unor tineri geografi aflaţi în plină perioadă de
afirmare: G. Vâlsan, C. Brătescu, N. Orghidan, V. Meruţiu. În calitate de
specialist, a avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice şi
geopolitice de la noi. S-a preocupat de stabilirea obiectului şi conţinutului
geografiei, de precizarea locului ei în sistemul ştiinţelor, de determinarea
legilor şi categoriilor geografice şi a metodelor de cercetare în geografie şi
geopolitică. A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în
lucrarea sa fundamentală „Terra - introducere în geografia ca ştiinţă“ (2 vol.,
1931), a susţinut o geografie unitară, concepută ca un sistem organic,
asemenea obiectului ei de studiu, Pământul, compus din învelişuri de diferite
complexităţi subordonate legic, dar care interacţionează între ele continuu şi
specific. Pentru meritele sale deosebite şi importanţa sa contribuţie la
dezvoltarea primei şcoli geografice din România, profesorul Simion Mehedinti
a fost primit  în Academia Română, mai întâi ca membru corespondent, în
1905, iar apoi ca membru titular, în 1915.
Un alt mare precursor al geografiei româneşti moderene a fost George
Vâlsan, membru titular al Academiei Române (1920). El a conceput geografia
ca o ştiinţă a marilor ansambluri teritoriale, privite în întregul lor, prin
integrarea elementelor componente în unitatea din care fac parte. Teza sa de
doctorat, „Câmpia Română” (1915), lucrare fundamentală a literaturii
geografice româneşti, este primul studiu al unei mari unităţi geografice, în
bună măsură actuală şi azi, mai ales prin aprecierea rolului pe care l-au avut
subsidentele locale în dispunerea reţelei hidrografice şi în evoluţia reliefului.
Prin această lucrare el a pus, în acelaşi timp cu Constantin Brătescu, bazele
geomorfologiei moderne in România.
Lista marilor geografi continuă cu Vintilă M. Mihăilescu, antropolog cultural
şi geograf care, în lunga sa viaţă avea să deschidă geografiei româneşti,
numeroase şi importante direcţii noi de cercetare ştiinţifică . El este cel care
înfiinţează Catedra de Geografie Fizică, care din anul 1938 va funcţiona
alături de Catedra de Geografie Generală şi Umană (sub conducerea lui C.
Brătescu).
După cel de-al doilea război mondial, geografia fizică a continuat să se
dezvolte, mai ales în domeniile geomorfologiei, climatologiei, hidrologiei,
pedologiei şi geografiei fizice generale, iar geografia umană, în contextul
circumstanţelor politico-ideologice ale epocii, a trebuit să se limiteze, în
principiu, la geografia economică, făcând, în consecinţă, progrese mai
modeste, deşi unele studii de geografie a populaţiei şi aşezărilor umane au fost
conştiincios realizate.
Astfel, după război, în geografie se dezvoltă puternic tendinţa de a dezvolta
metode informaţionale, de a introduce date geografice în modele matematice
riguros elaborate. În blocul socialist, geografia devine instrument politic,
studiile axându-se mai ales pe interesele economice şi evitând subiecte
“fierbinţi” ce ar fi deranjat sistemul (mai ales din geografia politică). În
ultimele decenii, globalizarea informaţiei, liberalizarea granitelor, sistemele
informatice (sistemele informaţionale geografice) şi alte beneficii ale
tehnologiei dezvoltă constant abordările, metodele şi modalităţile de lucru în
Geografie.
Învăţământul modern se ridică deasupra nivelului cunoaşterii şi
asimilării de cunoştinţe, bazându-se pe dezvoltarea gândirii, formarea
atitudinii şi comportamentului, promovarea personalităţii elevului. Procesul
de învăţământ înseamnă, astăzi, mai mult decât oricând, informaţie, gândire,
simţire şi voinţă, formaţie şi educaţie în acelaşi timp. Geografia, ca disciplină
de învăţământ, are un rol deosebit în formarea şi educarea elevilor.
Disponibilităţile ştiinţifice ale geografiei îi amplifică valenţele în plan didactic
exprimate prin dimensiuni educaţionale variate. Împreună cu celelalte
discipline socio-umane, cu întreaga activitate de educare, geografia îşi aduce o
contribuţie însemnată la formarea elevilor, a concepţiei ştiinţifice despre
lume şi viaţă a acestora. Aceasta presupune o foarte strânsă legătură şi
inercondiţionare între cunoştinţe –atitudini-convingeri-concepţie-
comportament, astfel încât ele să formaze un tot unitar.
Educaţia prin geografie include şi vocaţia de educaţie patriotică a elevilor,
prin studierea Geografiei României la fiecare sfârşit de ciclu de învăţământ
(clasa a-IV-a, clasa a-VIII-a şi clasa a-XII-a).
In prezent, geografia se studiază în învăţământul preuniversitar de la
clasa a-IV-a, în ciclul primar, până la clasa a-XIII-a, în ciclul liceal, rută
progresivă ; iar în învăţământul universitar în multe centre şi universităţi din
ţară (Bucureşti, Iaşi, Cluj Napoca, Oradea, Târgovişte, Suceava, Craiova,
Constanţa, Tg.Mureş, Bacău).

Aforisme :
De câte ori se repetă istoria, de atâtea ori se schimbă geografia.(Luka Tomic)
Istoria ne-a împiedecat prea des pe noi, românii, să ne bucurăm de darurile
Geografiei.(Vasile Ghica)

Bibliografie :

Albulescu, Ion ş.a – Predareaţi învăţarea disciplinelor socio-umane, Ed.


Polirom, Bucureşti, 2000

Salade, Dumitru – Educaţie şi personalitate, Ed. Polirom, Bucureşti, 2001