RILĂ-IEPURILĂ

Rilă-Iepurilă este foarte răsfăţat şi răzgâiat, toate voia să i se facă pe plac,

altfel stârnea un tărăboi de se auzea din crâng până în oraş.
Când a ajuns în grupa mare, a zis că de acum este suficient de mare ca să
facă tot ce doreşte. De aceea, într-o zi, când tatăl său i-a propus să-l ducă cu
maşina în excursie la munte, fiind invitat să stea pe bancheta din spate, Rilă-
Iepurilă a refuzat:
 Nu şi nu! Eu vreau să stau în faţă măcar până la pădure…
 Tatăl său I-a explicat cu răbdare:
 Dacă te las în faţă voi fi amendat de poliţie pentru că nu ai decât şase ani şi
copiii
nu au voie să stea pe scaunul din faţă al autoturismelor nici dacă îşi pun
centurile de siguranţă.
 Nu se poate, vreau să stau în faţă pentru că şi pe bicicletă m-ai plimbat în
faţă. Vreau în faţă, vreau în faţă!
Da, recunosc, pe bicicletă pot să te duc în faţă pentru că ai numai şase ani,
dacă a-i fi avut mai mult de sapte ani nu te-aş fi putut plimba pe scaunul din faţă
al bicicletei, special pus acolo pentru tine. În maşină este interzis copiilor să stea
pe scaunul din faţă, ţi-am mai spus asta.
Fără să asculte spusele tatălui, iepuraşul strigă cu toată puterea:
 Vreau în faţă, vreau în faţă!
Plictisit să-l audă urlând, tatăl l-a lăsat să stea pe scaunul din faţă al maşinii şi
au pornit în excursie. Deodată în faţa maşinii a arărut un urs! O frână bruscă şi
ursul a scăpat nevătămat, dar un ţipăt ascuţit a umplut toată şoseaua. Ce s-a
întâmplat?
La frăna bruscă pusă de şofer Rilă-Iepurilă a ajuns cu boticul în parbriz, iar
fruntea a atins capota maşinii, iepuraşul simţind imediat cucuiele ce-l vor face
să semene cu un ieduţ neastâmpărat.
 De la această întâmplare este suficient ca tatăl să-i dea un sfat pentru ca
Rilă-Iepurilă să le urmeze, convins fiind că cei mari ne sfătuiesc numai de bine!
PRIETENUL MEU, AGENTUL DE CIRCULATIE
Era o dimineata calda de primavara. Soarele, cu razele lui caldute, ne chema
pe toti copiii afara la joaca. Mihaita avea o minge noua, albastra cu buline
mari, albe. Se ducea in parc sa se joace impreuna cu prietenii lui de la
gradinita. Nerabdator sa inceapa joaca, muta mingea dintr-o mana in alta. La
un momentdat mingea ii aluneca din mana si ajunge drept in mijlocul soselei,
unde masinile goneau cu zecile. Mihai o vede si, fara sa se gandeasca la
primejdiile de pe sosea, se repede sa o prinda. Un zgomot prelung, produs de
o frana brusca, cuprinde intreaga strada. O mana puternica il apuca pe baiat
si-l trage inapoi, exact in momentul cand masina era gata sa-l loveasca. Era
agentul de circulatie, care se afla chiar langa baiat, pregatit sa-l salveze.
Mihaita il privi mirat si vazu broboade mari de transpiratie alunecandu-I pe
obrazul mare, puternic. Agentul de circulatie ii intinse mingea.

- Poftim mingea si sa nu mai faci asa ceva niciodata! Masinia era gata
sa dea peste tine. Soferul nu era vinovat. Tu te-ai repezit dupa minge
fara sa te gandesti ce se poate intampla. Ai avut noroc ca te-am vazut
si te-am prins la vreme, ai scapat de o mare primejdie.
- N-am sa mai fac, murmura baiatul si simti cum lacrimi mari I se ivesc
in ochi.
- Acum, gata! Te duci la joaca si sa tii minte, cand treci drumul sa alegi
numai locurile marcate, pentru ca pe acolo masinile incetinesc si
trebuie sa opreasca daca trec oameni in grup. Sa nu alergi la
intamplare. Si mai trebuie sa stii ceva important: STRADA NU E
LOC DE JOACA! Copiii se joaca numai in locuri special amenajate.
Asa a inceput prietenia lui Mihaita cu agentul de circulatie. Odata ajuns cu
bine in parc, Mihaita a povestit prietenilor lui patania traita si nu a uitat sa le
spuna cat este de important nu numai sa cunoastem regulile de circulatie, ci si
sa le respectam!