Geografia EUROPEI - 5 15.03.

2019, 08+02

Geografia EUROPEI - 5
* Required

1. Email address *

2. Numele și prenumele: *

3. Specializarea: *
Mark only one oval.

Geografie
Turism

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CLIMA EUROPEI

Există trei factori ce influenţează coordonatele generale ale climei continentului european:
-latitudinea;
-vecinătatea Oceanului Atlantic;
-relieful.

A) Latitudinea
Europa continentală se întinde de la circa 350 latitudine nordică la circa 710 latitudine nordică,
fapt ce o plasează în climatul temperat, rezultând o serie de diferenţe climatice de la sud la nord
(diferenţe termice, diferenţe între cantităţile de precipitaţii, precum şi diferenţe privitoare la modul
de producere şi exprimare cantitativă a acestor indicatori, viteza vântului, regimul îngheţului etc);

B) Vecinătatea Oceanului Atlantic

Constituie un factor climatic foarte important a cărui influenţă se remarcă prin:
imensitatea maselor de apă din vestul şi nord-vestul Europei ce influenţează climatul
continentului; existenţa curenţilor calzi (curentul Atlanticului de Nord, curentul Norvegiei,
prelungirea curentului Golfului-Gulf Stream-ului..

Masele de aer predominant vestic (uneori sud-vestic sau nord-vestic) determină apariţia unui aport
de aer cald pe o mare parte a continentului; circulaţia vestică aferentă, impune formarea unor
precipitaţii abundente, a căror cantitate se reduce treptat, pe măsura înaintării către părţile centrale
şi estice ale continentului.

Predominanţa circulaţiei vestice face ca masele de aer respective, provenite de deasupra

Oceanului Atlantic să ajungă foarte consistent în partea vestică a continentului, consistent,
în părţile centrale şi într-o pondere atenuată, în părţile răsăritene (caracterul de degradare a
cantităţilor de precipitaţii, pe direcţia vest-est).

C) Influenţa reliefului
Poate fi decelată (surprinsă) la nivelul a două coordonate:
- altitudine - impune scăderea graduală a temperaturii (cu circa 10C la 100 m) şi
creşterea precipitaţiilor;

https://docs.google.com/forms/d/1Qrg9HzXmpsQuqv4YGqaqGkQEuL_QLx_105faTEWkFe8/printform
Pagina 1 din 11
- orientarea culmilor montane - impune receptarea unor cantităţi diferite de precipitaţii pe
versanţii vestici şi nord-vestici faţă de cei estici şi sud-estici (efectul de foehnizare), precum şi
receptarea diferită a temperaturilor pe versanţii nordici faţă de cei sudici. Un exemplu elocvent în
acest sens este dat de lanţul alpino-carpatic, care diferenţiază în cadrul Europei două domenii
climatice (iarna, masele polare, dinspre nord trec rar peste unităţile montane aferente lanţului
menţionat şi când se întâmplă acest fenomen se înregistrează ierni reci în părţile sudice şi sud-
estice ale Europei; vara, masele de aer tropical, provenite din Africa, trec rar peste lanţul montan
alpino- carpatic, generând veri călduroase în părţile nordice ale continentului).

Repartiția temperaturilor medii multianuale în Europa

Curentul Golfului
I. Factorii genetici ai climei Europei
Traversată de paralele 45°, Europa are un climat de ansamblu echilibrat dar nu monoton.
De aceea aşezarea geografică majoritar în zona temperată, face ca şi clima Europei să fie
predominant temperată, la care se adaugă cea rece.
Situaţia barică şi masele de aer din Europa joacă un rol important în diversificarea nuanţelor
climatice. Presiunea atmosferică nu este uniform repartizată, de aceea regimul baric anual este
diferit în vest faţă de vest. În vest datorită predominării maselor de aer cu temepraturi relativ
constante, regimul baric este uniform; de aceea ariile ciclonale sau anticiclonale au un caracter
permanent. În est datorită vecinătăţii eneormei mase continentale asiatice, cu regim termic
deosebit iarna de vară, regimul anual al presiunilor este şi el neuniform: iarna se crează o arie
de înaltă presiune (regim anticiclonal), iar vara o arie de joasă presiune (regim ciclonal).

Principalii centrii barici care influenţează clima Europei sunt:

1) Anticiclonul Azorelor situat în Atlantic deasupra I-leor Azore, care are un caracter permanent
şi apare mai pronunaţt în timpul verii, când presiunea creşte până la 768 mm şi a cărui poziţie
variază de la un sezon la altul (vara se deplasează spre nord, iar irana spre sud);

2) Depresiunea Islandei, are un caracter permanent, numai că vara este abia schiţată (757 mm)
iar iarna se accentuează (748 mm), contrastând puternic cu câmpul de presiune mai ridicată ce
o înconjoară. Poziţia ei variază de-a lungul anului în sensul că vara se deplasează spre nord, iar
iarna ia o poziţie mai sudică. Interfernaţa dintre anticiclonul Azorelor şi depreiunea Islandei
determină existenţa vânturilor de vest, prin intermediul cărora masele de aer de tip oceanic
pătrund departe în interiorul continentului.
3) Anticiclonul ruso-siberian sau asiatic este o vastă arie anticiclonală deasupra Europei de
Răsărit şi Asiei şi care durează din septembrie până în iunie, natrenând mase de aer polar,
puternic continentalizate şi reci, care provoacă geruri mari. În unii anii o proeminenţă a
anticiclonului ruso- siberian pătrunde în Europa Centrală şi prin intermediul unei mici arii
anticiclonale iberice se uneşte cu Anticiclonul Azorelor, dând naştere unei dorsale de marii
presiuni atmosferice numită “Puntea lui Vocikov”.

4) Aria depresioanară a Asiei şi Europei de Răsărit care se formează vara şi care provoacă
invazia maselor de aer continentalizate şi fierbinţi din Asia Centrală determinând apariţia
secetelor. Centrul baric depresionar mediteranenan format în deosebi iarna.

5) Anticiclonul scandinavo-baltic care se formează în anotimpul cald, generând scăderi

de temepratură în Europa Centrală.
Anticiclonul Groenlandez care influenţează mai ales vara, prin deplasarea maselor
arctice provocând geruri cu zăpezi abundente şi scăderi bruşte de temperatură vara.

6) Ariile ciclonale arabo-berbere şi sud-vest asiatice care se formează în special vara cu

influenţă de ariditate asupra sudului european şi mai ales în Pen. Asia Mică şi Balcanică

Curenţii litorali marini, în speciali atlantici ca ramuri ale curentului cald al Golfului care aduc
primăveri mai timpurii în insulele Britanice şi Scandinavia faţă de ţinuturile situate la
aceeaşi paralelă pe partea cealaltă a Atlanticului.

Masele de aer încărcarte cu precipitaţii atlantice care determină o uniformizare mai mare a
temperaturilor medii lunare dar şi un regim pluviometric mai ridicat la faţada atlantică decât
în interiorul continentului.
Bazinele marine interioare ale Mediteranei, Mării Negre ce pătrund adânc în inima
masei continentale atenuează continentalismul acestor regiuni.

Relieful se comportă prin orientarea culmilor, expoziţia versanţilor şi altitudine ca adevărate

baraje climatice determinând o regionare climatică (Munţii Alpi, Pirinei, Carpaţi, Balcani, Caucaz),
dar şi o etajare a elementelor climatice majore. Existenţa unor platouri interioare sau a unor mari
arii depresionare interioare (C. Pannonică, C. Valahiei, C. Padului, Pod. Boemiei, determină
diferenţieri climatice.

Factorii locali legaţi de morfologia topografică, întinderea apelor, a gheţarilor sau a

vegetaţiei permanente, introduc nuanţări microclimatice.

II. Principalele elemente climatice

1) Temperatura aerului
- diferenţele de temperatură în cadrul Europei sunt destul de mari;
- valoarea temperaturilor medii anuale manifestă o scădere de la sud la nord, conform
scăderii intensităţii radiaţiei solare;
- în schimb, temperaturile medii lunare prezintă o oarecare uniformitate între sudul şi
nordul Europei pe timpul verii; iarna, valorile temperaturilor medii lunare sunt foarte
diferenţiate

Pentru partea de vest a Europei, diferenţele de latitudine prezintă o importanţă redusă (vezi
cazul Norvegiei, unde temperaturile de pe faţadele vestică şi sudică sunt comparabile cu cele
ale unor regiuni situate la latitudini mai reduse, datorită influenţei curenţilor oceanici calzi,
degajării termice datorată producerii precipitaţiilor, aportului maselor de aer cald din sudul
Europei).

Temperaturile aerului sunt strâns legate de anotimpuri, de repartiţia maselor de aer, poziţia
centrilor de acţiune şi dinamica lor. Temperatura medie anuală variază în funcţie de latitudine, iar
oceanul Atlantic are rol de regulator asupra variaţiilor de temepratură. Diferenţele termice dintre
vară şi irană cresc de la vest la est. Cea mai mică amplitudine termică (sub 10° este în vestul
Irlandei şi Pen Iberice, iar în Europa de Vest şi de Sud amplitudinile termice sunt de 10 până la
20 de grade. În Europa de Est şi o bună parte a Europei Mijlocii şi Nordice, amplitudinea termică
medie este mai mare de 20°, dovedind creşterea continentalismului. Diferenţele de
temperatură dintre diversele părţi ale Europei rezultă şi din durata perioada duratei de îngheţ,
care este de la sud-vest faţă de nord-est (de la 1-7 luni).

2) Precipitaţiile atmosferice
- cantităţile cele mai mari de precipitaţii se înregistrează pe faţadele vestice ale statelor
riverane Oceanului Atlantic;
- cantitatea precipitaţiilor se reduce de la vest la est;
- cantitatea de precipitaţii creşte odată cu altitudinea.
În consecinţă, cele mai umede regiuni ale Europei sunt cele vestice şi cele montane înalte.

În cadrul Europei, precipitaţii în cantităţi mai mari de peste 1000 mm/an se înregistrează în:
Arhipelagul Britanic (mai ales pe versanţii vestici), Munţii Scandinaviei, nord-vestul Peninsulei
Iberice, Munţii Alpi, versanţii vestici ai Munţilor Dinarici, versanţii vestici ai Munţilor Apuseni,
partea vestică a Peninsulei Balcanice.
Precipitaţii de peste 4000 mm/an (cele mai însemnate cantităţi din cadrul continentului) se
înregistrează în partea centrală a Alpilor Scandinaviei (pe versanţii vestici), golful Kotor
(vestul Peninsulei Balcanice).

În cadrul Europei se disting trei tipuri de regim pluviometric:

- de tip vestic: producerea precipitaţiilor este uniformă, datorită unui flux continuu a maselor de
aer maritim. Există însă perioade din cursul anului (sfârşitul toamnei-iarna), când precipitaţiile
sunt ceva mai însemnate. În cadrul acestui tip de regim plouă tot timpul anului.

- de tip estic: în cadrul său, predominanţa maselor de aer continental, impune variaţii
consistente în producerea precipitaţiilor de la un sezon la altul; se remarcă un maxim
pluviometric la sfârşitul primăverii şi începutul verii şi un minim la sfârşitul verii şi începutul
toamnei.

- de tip sudic: producerea precipitaţiilor este şi mai neuniformă; plouă doar în timpul iernii, când
se remarcă acţiunea maselor de aer polar, prin intermediul vânturilor de vest; în timpul verii,
acţiunea maselor de aer fierbinţi şi uscate dinspre Sahara, inhibă producerea precipitaţiilor (nu
plouă deloc, apar incendii, secetele sunt frecvente etc).

În general Europa primeşte o cantitate suficientă de precipitaţii, în sensul că nu apar regiuni cu

foarte mare grad de umiditate sau regiuni cu cantităţi insuficiente ce pot duce la formarea
deşerturilor. Continentalismul ridicat determină valoarea precipitaţiilor medii anuale să fie între
250-300 mm în C. Turanică, dar şi izolarea interioară a mesetei spaniole în Pen. Iberică face ca
în estul Pod. Castilei Noi precipitaţiile anuale să fie doar de 300-350 mm. În regiunile cu munţi
orientaţi de la nord la sud este mai mare pe versanţii vestici (Scandinavia, Irlanda, Marea
Britanie, Munţii Dinarici) dar creşte şi odată cu altitudinea (Pirinei, Alpi, Carpaţi, Balcani, Rodopi).
Există diferenţieri destul de importante între depresiunile înconjurate de munţi cu precipitaţii mai
puţine (Pen. Iberică, Dep. Panonică, C. Română), în comparaţia cu sisteme orografice
înconjurătoare.

Predomină valorile cuprinse între 500 şi 1000 mm. Cantităţile mai mici între 300 şi 500 mm se
întâlnesc în nordul Fenoscandiei, în Pen Kola, în Pen. Iberică, în nordul M. Negre şi Mării
Caspice. Valorile maxime apar pe versanţii orientaţi spre Oc. Atlantic şi spre M Adriatică şi
depăşesc 1500- 2000 mm. Zăpezile cad în toată Europa iar durata lor creşte de la sud (7-10 zile
cu zăpadă) la nord-est (unde zăpada depăşeşte 200 zile pe an).

3) Regimul eolian este în general uniform, excepţie făcând zonele de trnaziţie Rhone-Rin şi linia
ce uneşte M. Păduroşi, Col Bielorusiei, Pod, Valdai, Lacul Onega, Marea Albă. Al doilea tip de
regim eolian cu predominanţă nordică şi vestică este cel pe fâşia ce uneşte Iutlanda, Podişul
Nordland până în Laponia, şi cel de-al treilea regim, cu predominanţă estică şi nord-estică este
determinat de o fâşie ce uneşte Marea Azov cu Cara-Bogaz-Ghiol.

Repartiția preciptațiilor medii anuale în Europa

TIPURI DE CLIMĂ ÎN EUROPA
Luând în calcul principalele două elemente climatice (temperatura şi precipitaţiile), în
cadrul Europei se disting mai multe tipuri de climă:

Tipuri de climă în Europa

1) Climatul temperat
oceanic Se
caracterizează prin:
- ierni moderate;
- raritatea frecvenţei gerurilor;
- amplitudini termice anuale reduse.
Ex. În insula Valencia (SV Irlandei), amplitudinea termică anuală este de 70C; temperatura
medie anuală este moderată; de asemenea, se remarcă valori modeste ale mediei termice de
vară.
Precipitaţiile sunt abundente şi distribuite uniform, remarcându-se totuşi un maxim de toamnă
şi unul la începutul iernii.

2) Climatul temperat
continental Se caracterizează
prin:
- amplitudini termice ridicate (25-260 C): Câmpia Română (-30 C iarna şi 22-230 C vara);
Câmpia Est-Europeană (300 C);
- temperaturile medii anuale prezintă valori ridicate în timpul verii şi valori termice foarte reduse
în timpul iernii;
- regimul pluviometric este neregulat (precipitaţii abundente cad la sfârşitul primăverii şi
începutul verii). În timpul verii se înregistrează secete frecvente. Prin urmare, condiţiile de trai
impuse de către componenta climat, sunt net diferite în Europa Estică faţă de Europa Vestică.

3) Climatul mediteranean (subtropical)

Este prezent în toate cele trei peninsule din partea sudică a Europei, cu excepţia părţii de nord-
vest a Peninsulei Iberice, nordul Peninsulei Italia (Câmpia Padului - care prin delimitarea
tranşantă faţă de Alpi la nord şi Appennini la sud şi prin deschiderea mare către est, prezintă un
climat temperat cu accente de continentalism), nord-estul Peninsulei Balcanice.
Climatul mediteranean mai apare şi în partea de SE a Franţei.
Este caracterizat prin alternanţa sezonieră precisă: unul uscat şi foarte cald (vara), altul
mai răcoros şi mai umed (iarna).

În cadrul său pot fi distinse două variante:

- varianta oceanică (în părţile vestice ale sudului Europei, cel mai bine evidenţiat fiind în
Portugalia, unde plouă foarte mult) - varianta continentală (în părţile estice ale sudului
continental). Geograful francez Emmanuel de Martonne, evidenţia existenţa unui climat
mediteranean portughez (umed) şi a unui climat mediteranean grecesc, atenian (uscat).

4) Climatul subpolar (subarctic)

Se remarcă în părţile nordice ale Europei de Vest şi din Peninsula Kola până în Munţii Urali).
În cadrul său se disting, de asemenea, două nuanţe:
- un climat subpolar oceanic, întâlnit pe ţărmurile Norvegiei până în dreptul Peninsulei Kola;
- un climat subpolar continental, în arealele nord-estice.
Varianta oceanică se caracterizează prin: amplitudini termice foarte reduse (datorită influenţei
maselor de aer oceanic, Curentului Golfului - care atenuează mult temperaturile în timpul
iernii).

Varianta continentală prezintă amplitudini termice accentuate (vara, încălzirea termică este
accentuată, în timp ce iarna, temperaturile sunt foarte reduse). La vest de Insulele Vesterålen
se înregistrează cea mai ridicată anomalie termică de pe Glob (temperatura este foarte ridicată
, în comparaţie cu media temperaturilor de la latitudinile respective).
Se caracterizează prin alternanţa acţiunii a două mase de aer: vara, masele de aer polar iar
iarna, masele de aer arctic.

5) Climatul arctic (polar)

Este prezent în Arhipelagul Svalbard, Arhipelagul Franz Joseph, unde aproape tot timpul
anului acţionează masele de aer arctic.

Între aceste tipuri principale de climate se interpun climatele de tranzitie, conform figurii de
mai sus.

REGIMUL BARIC ŞI CIRCULAŢIA ATMOSFERICĂ ÎN

EUROPA
Între părţile vestice şi cele estice ale continentului Europa se remarcă diferenţieri majore în
privinţa regimului baric (a presiunii atmosferice): vestul se caracterizează printr-o mare
uniformitate barică (presiuni constante), în timp ce părţile estice „suferă” mari variaţii ale regimului
baric, funcţie de sezon.
În Europa Estică, regimul baric depinde de temperatură, care este foarte variabilă în timpul celor
două sezoane (rece şi cald): în sezonul cald se realizează temperaturi ridicate şi presiuni foarte
reduse, rezultând o minimă barică accentuată (aria de presiune minimă din estul Europei) în
timp ce, în sezonul rece, este chiar invers (temperaturi coborâte şi presiuni mari), acum
acţionând anticiclonul ruso-siberian.
Când presiunea este minimă în părţile estice ale Europei (primăvara-vara), masele de aer
vestice se deplasează pe direcţia vest-est, pentru a compensa diferenţa de presiune, rezultând
cele mai bogate precipitaţii, fenomen cunoscut sub apelativul „musonul” din Europa. Se poate
vorbi de
„muson” în Europa, existând condiţiile necesare: masele de aer trec dintr-o regiune climatică în
alta (din climatul temperat oceanic în cel temperat continental) şi circulaţia maselor de aer
prezintă sensuri sezoniere diferite (ocean-continent, vara; continent-ocean, iarna). Lipseşte însă
cea mai importantă condiţie de definire ca atare, respectiv trecerea dintr-o emisferă în alta, pe
latitudine.

În cadrul Europei se disting mai mulţi centrii barici:

1) Anticiclonul Azorelor prezintă un caracter permanent, regimul baric nu se schimbă

funcţie de sezon (presiunea atmosferică în cadrul său fiind constantă, peste 1000 mb);
- face parte din brâul presiunilor ridicate tropicale, presiunea maximă din centrul său ajungând
la 1042 mb;
- este „întărit” de către curentul rece al Portugaliei;
- poziţia sa variază uşor în timpul anului, funcţie de deplasarea aparentă a Soarelui pe
bolta cerească (iarna este situat ceva mai spre nord, iar vara mai spre sud);
- în anticicloni, circulaţia aerului este convergentă şi descendentă.

Anticiclonul azorelor

2) Minima Islandică (997 mb)

- activă mai ales în timpul iernii, funcţie de acţiunea
mai puternică a maselor de aer cald;
- este situată în sudul Islandei;
- Norvegia prezintă cea mai pronunţată anomalie termică pozitivă din timpul iernii -
temperatura este cu circa 200 C mai mare decât în regiunile situate la aceeaşi latitudine;
- în cadrul său, mişcarea aerului este ascendentă şi divergentă.

3) Anticiclonul Ruso-Siberian
- se formează iarna, datorită temperaturilor reduse, în Câmpia Fig. 4. Circulaţia aerului în Est-
Europeană; regim ciclonal şi anticiclonal

4) Aria minimă est-europeană

- apare în sezonul cald, datorită temperaturilor ridicate, ceea ce duce la apariţia „musonului”
de primăvară-vară.

5) Centrul baric depresionar de deasupra Mării Mediterane, în timpul iernii

6) Anticiclonul Scandinav
- se formează vara;
- determină scăderi accentuate de temperatură în Europa centrală şi de nord datorită
advecţiei maselor de aer polar.

7) Anticiclonul Groenlandez
- aici, datorită climatului rece şi calotei glaciare, temperaturile sunt foarte reduse,
prezenţa anticiclonului impunând vânturi puternice şi precipitaţii solide în cantităţi mari.

După latitudine, se disting următoarele mase de aer:

- mase de aer ecuatorial - nu influenţează clima
Europei;
Geografia EUROPEI - 5 15.03.2019, 08+02

- mase de aer tropical - se formează deasupra zonelor tropicale;

- mase de aer polar - se formează deasupra zonelor de climă temperată;
- mase de aer arctic - apar în zona Polului Nord (corespondentul lor la Polul Sud sunt masele
de aer antarctic.

Circulația aerului întrun ciclon (partea stangă), întrun

anticiclon (partea dreaptă)

Masele de aer care influențează clima Europei

În cadrul Europei, condiţiile meteo-climatice sunt determinate în cea mai mare parte de masele
de aer polar. În regiunile subpolare din nord acţionează şi masele de aer arctic, mai ales iarna.
În regiunile sudice ale Europei există o alternanţă a maselor de aer: iarna acţionează masele
de aer polar iar vara, masele de aer tropical (oceanic, dar mai ales mase de aer tropical uscat

https://docs.google.com/forms/d/1Qrg9HzXmpsQuqv4YGqaqGkQEuL_QLx_105faTEWkFe8/printform
Pagina 13 din 11
saharian). Spre exemplu, luna august în România, este luna cu o insolaţie foarte
puternică, datorită nebulozităţii reduse, fapt datorat acţiunii maselor de aer tropical uscat.

Send me a copy of my responses.

Powered by