Watchman Nee:

Omul Spiritual
Traducerea din limba engleză:
Dorin Motz
iunie 2009
 Cuprins general
CUVÂNT ÎNAINTE 5
PRIMA PREFAŢĂ 7
A DOUA PREFAŢĂ 13
VOLUMUL I

PARTEA ÎNTÂI – INTRODUCERE: 19

DUH, SUFLET ŞI TRUP

PARTEA A DOUA – CARNEA (FIREA) 49

PARTEA A TREIA – SUFLETUL 91

VOLUMUL II
PARTEA A PATRA – DUHUL 139

PARTEA A CINCEA – O ANALIZĂ A DUHULUI 177

PARTEA A ŞASEA – UMBLAREA 217

DUPĂ ÎNDEMNURILE DUHULUI

PARTEA A ŞAPTEA – ANALIZA SUFLETULUI: 255

EMOŢIILE

VOLUMUL III
PARTEA A OPTA – O ANALIZĂ A SUFLETULUI: 303
MINTEA

PARTEA A NOUA – O ANALIZĂ A SUFLETULUI: 345

VOINŢA

PARTEA A ZECEA – TRUPUL 385

 Cuvânt înainte
Watchman Nee este traducerea în en­ gle­
ză şi forma anglicizată a numelui a­ ces­
tui
mare scriitor creştin chinez, numit, pe
limba lui: Ni To-sheng. În ro­ mâ­
neşte s-ar
putea traduce: „Ni Stră­ jerul“.
S-a născut la 4 noiembrie 1903, în
Swatow, China, primul băiat din cei nouă
copii ai familiei. Copilăria şi-a petrecut-o
în oraşul Foochow, capitala provinciei
Fukien – un port însemnat la Marea
Chinei de Sud.
În 1920, la invitaţia mamei sale, Nee
s-a dus s-o asculte pe Dora Yu, o misio­
nară care lucrase în nordul Chinei şi în
Coreea. În cadrul acestei campanii de
evanghelizare, la vestirea Cuvântului lui
Dumnezeu, Watch­ man Nee s-a pocăit şi
L-a primit pe Isus Cristos ca Mântuitor al
său.
Îndată după primirea vieţii veşnice,
Nee s-a predat cu totul lui Dumnezeu,
pentru lucrarea în mijlocul poporului său.
Curând a dat peste cuvintele apostolului
Pavel: „Aduceţi-vă pe voi înşivă ca dar lui
Dum­ nezeu ca unii care aţi fost înviaţi din
morţi, iar mădularele voastre să-L slujeas­
că asemenea unor instrumente ale neprihă­
nirii“. „Ceea ce îmi cerea Dum­ nezeu“ – a
spus el mai târziu – „era să socotesc că
tot ceea ce sunt şi tot ceea ce am aparţin
acum Altuia. Din pricina aceasta, n-am
îndrăznit să irosesc nimic din banii, timpul
sau energiile mele psihice şi fizice, deoa­
rece consideram că nu mai sunt ale mele,
ci ale Lui. A fost ui­ mitor să descopăr
lucrul acesta. Abia atunci a început adevă­
rata viaţă creştină pentru mine“.
Se spune despre Watchman Nee că
purta cu el Biblia pretutindeni pe unde
mergea. Pe măsură ce înainta cu lectura
Bibliei, a început să mărturisească şi altora
din comorile ei, mai întâi colegilor de
şcoală, reuşind să-i cu­
ce­rească prin sinceri­
5
tatea şi autenticitatea vieţii lui schimbate.
De la acea misionară prin care a primit
Cuvântul a învăţat să se încreadă numai
şi numai în Dumnezeu, în toate nevoile
prin care a trecut.
În 1934 Watchman Nee se căsătoreşte
cu Charity Chang. În 1956 el apare în
faţa Curţii Supreme din Şanhai, fiind acu­
zat de a fi acţionat împotriva guvernului
prin activitatea sa religioasă, de a fi ajutat
impe­ rialismul şi regimul naţiona­ list, de a
fi corupt tineretul, de a fi sabotat produc­
ţia. Este condamnat la 15 ani închisoare,
începând cu anul 1952, când a fost ares­
tat. În 1967 Nee şi-a ispăşit sentinţa dar
n-a fost eliberat. În 1967, la vârsta de 66
ani, este mutat într-o în­ chisoare cu regim
mai blând. Starea sănătăţii se înrăutăţeşte
însă în tot acest timp, soţia – mult slăbită
şi ea – îl aştepta să se întoarcă acasă. În
1971, în urma unui accident, soţia lui este
chemată Acasă. La un an după aceea,
Watchman Nee trece şi el la Domnul.
De-a lungul anilor, Watchman Nee a
devenit foarte cunoscut în China, ca un
predicator binecuvântat de Dumnezeu, a
cărui expunere originală a Cuvântului lui
Dumnezeu a dat roade bogate în mulţi
oameni.
Omul Spiritual este singura carte pe
care a scris-o Watchman Nee – mai pre­
cis, singura pe care a redactat-o el însuşi.
Toate celelalte cărţi care-i poartă semnătu­
ra au fost iniţial prelegeri sau predici
ţinute oral, pe care mai târziu editorii lui
le-au redactat sub formă de carte.
Eugene Motz
Fondatorul revistei „Lucruri noi şi
vechi“, în care a apărut, între 1984 şi
1990, în foileton, primul şi o parte
din al doilea volum al trilogiei Omul
Spiritual.
6

Domnului pe care Îl slujesc Îi aduc
mulţumiri din toată inima pentru că mi-a
dat privilegiul de a scrie această carte.
Întotdeauna sperasem ca altul mai capabil
să-şi asume sarcina de a scrie această
lucrare, dar Domnul a găsit cu cale să
mă cheme pe mine. Dacă ar fi să aleg,
aş fi ultimul care să scriu această carte,
căci am cea mai mică dorinţă de a o
scrie. Şovăiala mea nu provine dintr-o
încercare de a mă eschiva de la datorie,
ci mai degrabă din convingerea că o ase-
menea carte, care tratează viaţa spirituală
şi stratagemele războiului spiritual, depă­
şeşte cu mult posibilităţile unuia care
nu-L cunoaşte pe Domnul decât de zece
ani. E adevărat că Biblia îi îngăduie unui
credincios să-şi relateze experienţele.
Duhul Sfânt chiar ne îndeamnă să facem
aşa. Dar în cazul meu aş fi preferat să se
poată spune, ca şi despre Pavel, „că a
avut experienţe de genul răpirii la cer,
după pai­ sprezece ani“. Eu însă n-am avut
experienţe de acest fel şi nici nu am pri-
mit vreo descoperire nemaipomenită, dar
am învăţat prin harul Său să-L urmez pe
Domnul până şi în lucrurile cele mai
mici care se ivesc în fiecare zi. Prin
urmare, tot ce încerc să fac este să îm­păr­
tă­
şesc copiilor lui Dumnezeu ceea ce am
primit de la Domnul în aceşti ani.
În urmă cu vreo patru ani, am fost
che­mat de Dumnezeu să scriu această
lucrare. Pe vremea aceea, mă retrăsesem
într-o colibă de pe malul râului, ca să mă
refac în urma unei slăbiciuni fizice. Îmi
petreceam timpul odihnindu-mă, citind
Cuvântul şi rugându-mă. Sim­ ţeam acut
nevoia unei cărţi bazate pe Cuvânt, care
să relateze experienţele copiilor lui
Dumnezeu în domeniul unei înţelegeri
mai profunde a vieţii spirituale, pentru ca
Duhul Sfânt s-o poată folosi în a-i duce
înainte pe sfinţi şi a-i izbăvi de bâjbâiala
7
Prefaţă
prin întuneric. Atunci am cunoscut că
Domnul mi-a încre­ dinţat mie sarcina
redactării acestei lucrări. Aşadar, am înce-
put să compun capitolele care se ocupă
de deosebirea dintre duh, suflet şi trup.
Acestea au fost ur­ mate de un capitol asu-
pra trupului şi apoi prima parte a capito-
lului care tratează viaţa sufletului. Curând
însă am încetat să scriu. Pe lângă lucrul
la carte, aveam o sumedenie de alte obli­
gaţii de îndeplinit. Dar nu acesta a fost
motivul pentru care m-am oprit din scris,
căci tot mi-aş fi găsit timp să scriu. Am
pus pana jos în primul rând pentru că
am constatat că ajunsesem să scriu multe
adevăruri ce nu fuseseră dovedite prin
propria mea experienţă. Or, ştiam că acest
neajuns ar fi putut slăbi valoarea şi pute-
rea cărţii. Preferam să mai învăţ de la
Domnul şi să trăiesc în practică adevăru-
rile Sale, ur­ mând ca ceea ce voi scrie
după aceea să fie realităţi spirituale, şi nu
doar teorii. Astfel, lucrarea a fost suspen-
dată timp de trei ani.
Pot afirma că îm aceşti trei ani am
avut cartea pe inimă în fiecare zi. Deşi
unii s-ar putea să fie de părere că aceasta
e o întârziere nejustificată, eu unul am
văzut clar mâna Domnului în tot acest
timp, căci adevărurile cuprinse în carte –
în special cele din ultimul vo­ lum – m-au
eli­
berat de puterea întune­ ricului, demon-
strând că am atins, în sfârşit, realitatea
spirituală. Prin harul deosebit al Domnului,
am fost învrednicit să înţeleg mai bine
planul lui Dumnezeu de răscumpărare a
oamenilor, în separarea vechii creaţii de
cea nouă. Laud pe Domnul pentru asta.
În plus, Domnul mi-a dat prilejul să fac
cunoştinţă cu mulţi din co­ piii Lui aleşi, în
timpul numeroaselor mele deplasări.
Faptul acesta mi-a mărit simţul observa-
ţiei, al cunoaşterii şi al experienţei. În
contactele avute cu oa­ menii, Domnul
8 Omul spiritual
mi-a descoperit nu nu­ mai ceea ce lipseşte unele părţi s-ar putea să pună mai mult
în mijlocul copiilor Săi, dar şi remediul accent pe viaţa spirituală, în vreme ce
dat de Cuvântul Său pentru rezolvarea altele pun accentul pe războiul spi­ ritual.
acestor probleme. De aceea, daţi-mi voie Scopul principal al cărţii este acela de a
să spun cititorilor mei că lucrarea de faţă fi un îndrumar – de unde şi accentul
este un ma­ nual pentru trăirea spirituală şi mare pus pe nevoia de a le arăta oameni-
fiecare punct din el poate fi demonstrat lor cum să umble pe această cale, mai
experimental. înainte de a-i îndemna să facă pri­ mii
Datorită experienţelor deosebite avute în paşii pe ea. Cartea a fost scrisă nu atât
trup, în timpul acestor ani, mi-a fost dat să pentru a-i îndemna pe oameni să caute
cunosc mai profund realitatea veşniciei şi, calea spirituală, cât să-i ajute pe cei care
prin urmare, datoria mare pe care o am deja caută să cunoască cu adevărat aceas-
faţă de Biserica lui Dum­ nezeu. Astfel, spe- tă cale. Facă Domnul ca toţi cei ale căror
ram că voi fi în stare să termin această inimi Îl caută pe Domnul să găsească
carte într-un timp scurt. Mulţu­ miri să-I fie ajutor pe paginile ei.
aduse lui Dumnezeu Tatăl şi unuia dintre Sunt pe deplin conştient că viaţa spi­
prietenii mei în Domnul, pentru faptul că rituală a unor cititori se deosebeşte foarte
mi-a pus la dispoziţie un loc unde să pot mult de a altora. Dacă vei ajunge, prin
scrie în tihnă. În câteva luni am terminat urmare, la unele puncte greu de înţeles,
primele patru capitole. Deşi nu am început să nu le respingi, nici să nu în­ cerci să le
celelalte capitole, sunt sigur că Dumnezeu pătrunzi doar cu mintea. Asemenea ade-
Tatăl îmi va da harul necesar, la vre­­ mea văruri trebuie rezervate pentru o fază ulte-
cu­venită. rioară, când viaţa ta va cunoaşte o mai
Acum, când volumul de faţă urmează mare profunzime. Recitind acea parte mai
să fie publicat în curând, fiind urmat ulte- târziu – să zicem, după două săptămâni
rior de celelalte, daţi-mi voie s-o spun sau chiar după o lună – s-ar putea s-o
deschis: Nu a fost uşor să învăţ adevăru- înţelegi mai bine. De la un capăt la altul
rile cuprinse în această carte. Dar şi mai în a­ ceastă carte, se subli­
niază importanţa
greu a fost să le aştern pe hârtie. Pot experienţei, a trăirii practice, fapt care e o
afirma că timp de două luni am trăit zil- condiţie indispensabilă pentru adevărata
nic în ghearele lui Satan. Ce bătălie a înţelegere a cărţii. Ceea ce poate păre­ a
fost! Ce împotrivire! A fost nevoie de mai puţin atrăgător la început se va putea
toate puterile duhului, sufletului şi ale dovedi mai târziu de mare valoare. Vei
trupului pentru a face faţă iadului. Luptele înţelege pro­ blema respectivă atunci când
acestea au încetat deocamdată, dar negre- vei ajunge în faza respectivă. Dar oare
şit vor reveni, căci mai sunt cărţi de scris! este nevoie să aştepţi până vei ajunge în
Tu, care eşti un Moise, pe munte, să nu-l stadiul acela înainte de a înţelege? Dacă
uiţi pe Iosua din câmpie! Ştiu că vrăjma- aşa ar sta lucrurile, atunci ce rost ar mai
şul urăşte cu înverşunare lucrarea aceasta avea această carte? Un mare mister învă-
şi va recurge la orice mijloace aflate la luie experienţa spirituală a credinciosului.
dispoziţia sa pentru a o împiedica să Înainte ca Domnul să ne conducă la
ajungă în mâna poporului, ca nu cumva deplina trăire a unei vieţi de adâncă păr-
oamenii s-o citească. Facă Domnul ca tăşie cu El, întotdeauna El ne va prezenta
pla­nul vrăjmaşului să nu reuşească. acea viaţă dinainte, ca s-o putem contem-
Cartea aceasta, care va cuprinde trei pla din timp. Mulţi cre­ dincioşi confundă
vo­lume, nu e scrisă sub formă de expu- această arvună cu plinătatea propriu-zisă a
nere sau de predică. Lucrul acesta se vieţii respective, fără să-şi dea seama că
poate vedea şi din spaţiul acordat diferite- Domnul nu a făcut altceva decât să-i ia
lor subiecte. Deşi toate volumele se ocupă de mână şi să-i ducă abia la începutul
de viaţa spirituală şi de războiul spiritual, acelei vieţi. Învăţătura din această carte
 Prefaţă 9
va împlini nevoia acelora care au gustat, afirmaţiile pe Biblie şi dovedim toate
dar n-au băut încă din plin din această lucrurile prin experienţa spirituală.
viaţă. Rezultatul descoperirilor noastre, obţi­ nut
Trebuie să ne păzim însă de un lucru: atât prin studierea Cuvântului scris, cât şi
nu trebuie să folosim niciodată cu­ noştinţa prin experienţe personale, ne spune că
dobândită pe paginile acestei cărţi pentru pentru fiecare experienţă spirituală (cum e
a ne autoanaliza. Dacă, aflân­ du-ne în naşterea din nou) există o schimbare spe-
lumina lui Dumnezeu, a­ jun­
gem să vedem cială în omul nostru dinăuntru. Con­
lumina, ne vom cu­ noaşte pe noi înşine chidem, prin urmare, că Biblia împarte
fără să ne pierdem libertatea noastră în omul în trei părţi: duh, suflet şi trup.
Domnul. Dar dacă în fiecare zi, de dimi- Vom vedea, în continuare, cât de diferite
neaţa şi până seara, nu facem altceva sunt aceste funcţii şi domeniile acestor
decât să ne analizăm pe noi înşine, să elemente, în special cele alte duhului şi
disecăm gândurile şi sentimentele noastre, sufletului. În acest context, se cuvine să
atunci lucrul acesta nu ne va îngădui să precizăm câteva lucruri în legătură Partea
ne pierdem cu totul pe noi înşine în Întâi a primului volum al acestei trilogii.
Cristos. Dacă un credincios nu e învăţat Reliefarea deosebirilor dintre duh şi suflet,
profund de către Domnul, cu greu va precum şi sublinierea deosebirilor dintre
putea cunoaşte adevărul deplin. Acest funcţiile lor – toate acestea sunt cunoştin-
proces de introspecţie şi de autoanaliză e ţe esenţiale pentru cei ce doresc să creas-
dăunător vieţii spi­rituale. că în viaţa spirituală. Numai după ce au
Ar fi bine să reflectăm asupra planu- ajuns ei să recunoască duhul şi tot ceea
lui de răscumpărare al lui Dumnezeu. ce e duhovnicesc, vor putea ei umbla
Planul Său prevede ca prin noua viaţă ce după îndemnurile Duhului. Din pricina
ni s-a dat, la vremea când am fost năs- unor mari lacune la acest capitol, ce pot
cuţi din nou, El să ne poată izbăvi de: fi observate la majoritatea credin­ cio­
şilor,
(1) păcat, de (2) natural şi de (3) am încercat să explic lucrul acesta cât
suprana­ tural, adică de forţa satanică a mai deta­ liat. Celor care au unele cunoş-
răului din domeniul nevăzut. Aceşti trei tinţe de bază în acest prim domeniu nu
paşi ai izbăvirii sunt esenţiali. Nici unul le va fi greu să înţeleagă, în vreme ce
nu poate fi omis. Dacă un creştin se unii, care nu sunt familia­ rizaţi cu acest
mărgineşte la lucrarea de răscumpărare a studiu, vor trebui să zăbovească un timp
lui Dumnezeu, mulţumindu-se doar cu asupra concluziilor capitolului res­ pectiv,
biruinţa asupra păcatului, el nu va împlini abia apoi putând continua stu­ diul. Prin
scopul deplin al lui Dumnezeu. Viaţa urmare, Partea Întâi nu se ocupă în mod
naturală – „eul“ – trebuie să fie adusă la propriu-zis de viaţa spi­ rituală, ci doar ne
supunere, după cum trebuie învins duş- oferă cunoştinţele de bază necesare înţe-
manul supranatural. Cu siguranţă, e bine legerii vieţii spirituale. Partea aceasta va
să biruieşti păcatul, dar lucrarea nu e fi mai bine înţeleasă dacă va fi recitită la
isprăvită dacă acel „eu“ împreună cu răul sfârşit, după ce s-a parcurs întreaga trilo-
supranatural rămân necuceriţi. Crucea gie.
nu-şi poate permite o asemenea victorie Nu sunt eu primul care a scos în
parţială. Nădăjduiesc, prin harul lui Dum­ evidenţă deosebirea dintre duh şi suflet.
nezeu, că voi putea sublinia îndeajuns Andrew Murray a spus odată că Bise­ rica,
aceste puncte importante pe parcursul în totalitatea ei, şi credincioşii luaţi fiecare
lu­
crării. în parte trebuie să se îngrozească mai cu
În afară de ultima parte a volumului seamă de un lucru: anume de activitatea
al treilea, în care voi discuta despre trup, dezordonată a sufletului, cu puterea lui de
cartea poate fi considerată un manual de subjugare a minţii şi a voinţei. Apoi F.
psihologie biblică. Noi ne bazăm în toate B. Meyer a declarat că dacă nu ar fi
10 Omul spiritual
cunoscut deosebirea dintre duh şi suflet, pentru a-i ajuta să primească viaţa lui
nu şi-ar fi putut imagina cum este viaţa Dumnezeu în duhul lor. Dacă noi, cei
lui spirituală. Şi mulţi alţii, ca Stockmayer, care răspundem de predicarea Evan­ gheliei,
Jessie Penn-Lewis, Evan Roberts, Madame vom înţelege cu adevărat faptul că, dacă
Guyon, au mărturisit acelaşi lucru. Am oamenii nu primesc viaţa lui Dumnezeu
apelat fără oprelişti la aceste scrieri, întru- în străfundul fiinţei lor, nu am rea­ lizat
cât cu toţii am pri­ mit aceeaşi încredinţare nici o lucrare cu adevărat va­loroasă, atunci
din partea Domnului. Aşa se explică de ce radicală transformare se va produce în
ce am hotărât să renunţ la menţionarea lucrarea noastră! O atare cunoştinţă ne va
tuturor trimite­ rilor ori de câte ori am face să ne dăm seama că mulţi din cei
recurs la scrierile unuia dintre aceşti care mărturisesc credinţa în Domnul Isus
autori. nu au crezut, de fapt, cu adevărat în El.
Cartea aceasta nu a fost scrisă doar Lacrimile, pocăinţa, schimbarea purtării,
pentru credincioşii maturi, ci şi pentru cei râvna şi toată munca lor neobosită nu
mai tineri, cu mai puţină experienţă în sunt nici pe departe adevăratele semne ale
slujba Domnului. Noi, cei care răspundem unui creştin. Fericiţi suntem dacă am
de viaţa spirituală a altora, ar trebui să ajuns să ne cunoaştem adevărata respon-
ştim de ce să-i păzim şi spre ce să-i sabilitate: de a-l conduce pe om la poziţia
îndreptăm; de asemenea, de unde şi până de a primi viaţa necreată a lui
unde să-i ducem. Dacă îi ajutăm pe Dumnezeu.
oa­meni, dinspre latura negativă, îndem- Amintindu-mi cum a încercat vrăjma-
nându-i să nu păcătuiască, şi dinspre latu- şul să mă împiedice să învăţ adevărurile
ra pozitivă, să fie plini de râvnă, oare prezentate în ultimul volum, nu pot să nu
doar la aceasta se rezumă lucrarea pe încerc un sentiment de nelinişte la gândul
care doreşte Domnul s-o facem? Sau că unii, deşi vor intra în posesia cărţii, se
există şi o altă lucrare, mai profundă? vor lăsa înduplecaţi de Satan să nu citeas-
Personal sunt de părere că Biblia ne oferă că, până la urmă, cartea. Sau, dacă o vor
un răspuns foarte precis în această privin- citi, vor putea fi manevraţi de Satan să
ţă. Planul lui Dumnezeu este ca toţi copi- uite tot ce au citit. Prin urmare, îi previn
ii Săi să fie izbăviţi cu desăvârşire de pe cititorii mei: cereţi Domnului să-l
vechea creaţie şi să intre pe deplin în împiedice pe Satan de a vă face să nu
noua creaţie. Indiferent cum i-ar părea citiţi această carte, iar atunci când aţi
vechea creaţie omului, ea este cu totul şi ajuns s-o citiţi, rugaţi-vă! Transformaţi
cu totul osândită de Dumnezeu. Dacă ceea ce aţi citit în rugă­ ciune. Rugaţi-vă
noi, lucrătorii creştini, ştim ce trebuie să ca Dumnezeu să vă acopere cu coiful
facem – adică ce trebuie nimicit şi ce mântuirii, să nu uitaţi ceea ce aţi citit şi
trebuie păstrat şi zidit, atunci nu vom mai să nu rămâneţi la stadiul în care doar
fi nişte orbi care îi conduc pe alţi orbi. mintea să fie hrănită cu o sumedenie de
Naşterea din nou – adică primirea vie- teorii.
ţii lui Dumnezeu – este punctul de pleca- Se cuvine acum să adresez câteva
re în tot ce urmează în viaţa spirituală. cu­ vinte celor care deja posedă adevărurile
Ce lipsit de sens ar fi, a­ tunci, dacă rezul- cu­
prinse în paginile următoare. Dacă
tatul final al tuturor argumentărilor şi Dumnezeu te-a eliberat, prin harul Său,
îndemnurilor noastre, al explicaţiilor şi al de carne şi de puterea întunericului, a­ tunci
studiilor noastre n-ar fi altul decât acela ai datoria, la rândul tău, să îm­ părtăşeşti
de a-i ajuta pe oameni să priceapă cu aceste adevăruri şi altora. Astfel, după ce
mintea, să ia anumite hotărâri cu voinţa ai digerat profund cartea şi ţi-ai însuşit
lor, să simtă anumite sentimente şi să fie temeinic adevărurile cuprinse în ea, strân-
pătrunşi de anumite emoţii, lucrurile ge în jurul tău câţiva sfinţi şi predă-le
oprin­ du-se aici! Asta nu ar fi de ajuns aceste adevăruri. Dacă îţi este peste mână
 Prefaţă 11
să foloseşti tot materialul din carte, atunci creşterii spirituale şi a victoriei pe plan
alege un capitol sau două. Eu nădăjdu- spiritual, atât în mine, cât şi în mulţi din-
iesc că adevărurile din ea nu vor rămâne tre fraţii şi surorile mele! Voia Dom­ nului
neobservate. Chiar împrumutarea cărţii să se facă, iar duşmanul să fie înfrânt!
altora, ca s-o citească, poate fi de mare Vie Domnul Isus Cristos cât mai curând,
folos. să domnească El pe veci! Amin.
Acum, după ce acest mic tratat se
află deja în mâna Domnului, dacă El va Watchman Nee
găsi cu cale, să-l binecuvânteze în ve­ derea Şanhai, 4 iunie 1927
12 Omul spiritual
 A doua prefaţă
Sunt nespus de fericit astăzi că am
reuşit să închei ultima parte a acestei
cărţi. Îmi amintesc când am scris prefaţa
anterioară că nu terminasem decât pri­
mele patru părţi. Cu aceste ultime şase
părţi isprăvite, îmi dau seama că am
multe de împărtăşit cititorilor mei. De
aceea, am şi redactat această a doua pre­
faţă.
Multe luni au trecut de când am înce­
put să scriu această porţiune finală a căr­
ţii. Pot să spun, în adevăr, că în timpul
acestor luni povara lucrării acesteia a fost
asupra mea zilnic. E firesc ca vrăjmaşul
să urască răs­ pândirea adevărului lui
Dumnezeu. În consecinţă, am fost atacat
şi asaltat fără în­cetare. Mul­ţumiri să-I fie
aduse lui Dumne­ zeu! Harul Său până aici
m-a ajutat. Adesea am crezut că va fi
imposibil să termin de scris, din pricina
presiunii prea mari exercitate asupra duhu­
lui meu, în contrast cu forţele mele mult
prea slăbite. Da, într-adevăr, m-am temut
că-mi voi pierde chiar viaţa. De câte ori
însă am dispe­ rat, de atâtea ori am fost
întărit de Dumnezeul pe care-L slujesc,
după promisiunea Sa şi prin rugăciunile
multora. Astăzi sarcina e isprăvită. Şi
povara a fost luată. Ce clipe de dulce
mângâiere îmi sunt date să tră­ iesc acum!
Aduc aşadar astăzi, cu reverenţă,
această carte şi o înfăţişez Dumnezeului
nostru, întrucât El este cel care a dus la
în­deplinire ceea ce a început. Rugăciu­ nea
mea înaintea Lui este ca El să binecu­
vânteze paginile acestea, pentru a împlini
misiunea dată de Dumnezeu Bisericii
Sale. Îl rog pe Dum­ nezeu să binecuvânte­
ze pe fiecare cititor ca să găsească calea
cea dreaptă şi să înveţe cum să-L urmeze
pe Domnul cu desă­ vâr­
şire. Duhul meu,
împreună cu rugă­ ciunea mea de acum
înainte, va urma cu viu interes răspândi­
rea cărţii. Dumnezeu s-o folosească după
13
voia Lui cea desă­ vârşită!
Fraţilor, e considerat un lucru bun ca
un autor să nu dea dovadă de prea mult
entu­ ziasm pentru propria sa lucrare. Dar
eu acum voi nesocoti această înţelegere
omenească. Fac asta nu pentru că eu sunt
acela care am scris cartea, ci datorită can­
tităţii mari de adevăr cuprins în ea. Dacă
ar fi fost scrisă de altul, cred că aş avea
şi mai multă libertate de a o po­ pulariza,
încercând să atrag atenţia oamenilor asu­
pra ei. Prin urmare, trebuie să vă rog
să-mi îngăduiţi să am aceste sentimente
înălţătoare despre ea. Cunosc importanţa
adevărurilor cuprin­ se în ea şi, potrivit
cunoaşterii pe care o am despre voia lui
Dumnezeu, ştiu că aceste adevăruri vor
împlini nevoia urgentă a acestei epoci.
Indiferent cât de greşit aş fi, de un lucru
sunt sigur: că nu am avut nici cea mai
mică intenţie de a-mi asuma sarcina
redactării ei. Am scris doar pentru că am
fost încredinţat de Domnul să fac acest
lucru. Ade­ vărurile cuprinse în paginile
cărţii de faţă nu-mi aparţin, ci mi-au fost
dăruite de Dumnezeu. Chiar în timp ce
scriam, El m-a binecuvântat în multe alte
pri­vinţe.
Doresc ca cititorii mei să înţeleagă
bine că această lucrare nu e considerată
în nici un fel un tratat teoretic asupra
vieţii spirituale şi a luptei pe tărâm spi­
ritual. Eu însumi pot să mărturisesc că
am învăţat aceste adevăruri prin multe
suferinţe, încercări şi eşecuri. S-ar putea
chiar spune că fiecare din aceste învăţă­
turi a fost imprimată cu fierul roşu în
mine. Şi aceste cuvinte nu sunt folosite
cu uşurinţă ori la întâmplare, ci ele izvo­
răsc din adâncul inimii. Dumnezeu ştie
de unde vin aceste adevăruri!
Când am compus volumele, nu am
încercat să grupez principiile similare sau
înrudite, ci pur şi simplu le-am în­ şirat
 14 Omul spiritual
după cum a fost nevoie. Datorită impor­ nimeni nu poate să ajungă la un adevăr
tanţei lor extrem de mari, am amintit profund. Astfel, unii vor trata aceste prin­
uneori un adevăr de mai multe ori, spe­ cipii doar ca pe un ideal de atins. Prin
rând că astfel co­ piii lui Dumne­ zeu îl vor urmare, să fim atenţi ca nu cumva să
reţine mai lesne. Numai prin repetare se acceptăm adevărurile din această carte
va putea reţine adevărul şi numai prin numai cu mintea, amăgindu-ne cu gândul
revizuire se va putea învăţa. Şi pentru că ni le-am însuşit cu adevărat. Este cea
cititori e bun dictonul Scrip­ t urii: mai primejdioasă situaţie, căci amăgirea
,,Învăţătură peste învăţătură, po­ runcă peste provenită din carne şi de la duhul rău va
poruncă, puţin aici, puţin acolo“ (Isaia creşte pe zi ce trece.
28:13). Cititorul, de asemenea, să vegheze ca
Îmi dau seama că, la prima vedere, nu cumva să folosească greşit învăţătura
lucra­rea poate părea presărată cu incon­ şi cu­ noştinţele pe care le obţine din aces­
secvenţe, dar să nu uite cititorul că aces­ te pa­ gini pentru a-i critica pe alţii. E
tea nu sunt decât aparenţe. Dat fiind fap­ foarte uşor pentru noi să spunem că un
tul că sunt tratate în carte multe chestiuni anumit lucru vine de la Duhul, iar că
din domeniul spiritual, nu se poate să nu altul vine din carne. Dar oare nu ştim că
apară anumite lucruri care pot pă­ rea, la nici noi înşine nu suntem scutiţi de ace­
început, contradicţii teoretice. În­ tr-ade­văr, laşi cântar cu care îi cântărim pe alţii?
lucrurile spirituale par adesea con­ tradictorii Ade­ vărul este dat pentru a-i elibera pe
(Vezi 2 Cor. 4:8, 9). Toate acestea însă oa­ meni, şi nu pentru a le vâna gre­ şelile.
îşi găsesc armonia perfectă în experienţă. Cri­ ticând, noi dovedim că suntem tot atât
De aici rezultă că şi dacă ar fi unele de sufleteşti şi de carnali cum sunt cei pe
locuri unde se pare că înţelegerea e cam care-i criticăm. Pericolul e cât se poate de
anevoioasă, eu îl rog pe cititor să-şi dea mare aici. În consecinţă, trebuie să dăm
toate silinţele să înţeleagă. Dacă cineva dovadă de multă atenţie.
doreşte să nu înţeleagă, atunci negreşit va În prima prefaţă am amintit o ches­
citi în acele pagini cu totul altceva decât tiune care merită să fie repetată şi dezvol­
a fost intenţia autorului. tată aici, căci este de o importanţă extra­
Am convingerea profundă că numai o ordinară: să nu încercăm niciodată să ne
anumită categorie de oameni va înţelege, analizăm pe noi înşine. Citind un aseme­
de fapt, această carte. Scopul meu iniţial nea tratat, s-ar putea, fără să ne dăm
a fost de a su­ plini nevoile unui număr seama, să devenim dintr-odată extrem de
cât mai mare de credincioşi. Evident, predispuşi la auto­ analiză. Observând sta­
numai cei care simt ne­ voia tratării unui rea vieţii noastre lăuntrice, vom avea ten­
asemenea subiect vor aprecia cum se dinţa de a supraanali­ za gândurile, senti­
cuvine cartea. Aceştia vor găsi în ea o mentele şi fluctuaţiile omului nostru lăun­
călăuză şi un îndrumar. Alţii însă vor tric. La prima vedere, s-ar părea că asta
privi aceste adevăruri ca pe nişte idealuri duce la un evident progres spiritual, în
sau le vor critica, consi­ derându-le nepotri­ realitate însă va îngreuna tratarea vieţii
vite. După măsura ne­ voii sale va fi şi „eului“. Dacă în permanenţă ne îndrep­
înţelegerea cre­ din­ciosului cu privire la tăm atenţia asupra fiinţei noastre lăuntrice,
adevărurile expuse aici. Dacă nu va simţi ne vom pierde cu totul pacea, căci în
o nevoie acută de propăşire spirituală, nu curând vom descoperi discrepanţa dintre
va găsi nici o rezolvare la nici o proble­ aşteptările noastre şi trista realitate. Noi
mă prin citirea paginilor de faţă. Iată de ne vrem umpluţi de sfinţenie, dar suntem
ce trebuie să se ferească cititorul! găsiţi mereu în minus la acest capitol.
Cu cât e mai profund un adevăr, cu Lucrul acesta ne dă un sentiment de neli­
atât e mai lesne e ca el să de­ vină doar o nişte. Dumnezeu niciodată nu ne cere să
simplă teorie. Fără lucrarea Duhului Sfânt, fim introspectivi – căci introspecţia este
 A doua prefaţă 15
una din cauzele majore ale stagnării odată nu trebuie r­ e­dusă funcţia sufletului
noastre spirituale. Odihna noastră stă nostru la o stare de totală inacti­ vitate.
numai şi numai în privirea aţintită asupra Probabil înainte nu ne priveam cu îngrijo­
Dom­ nului, şi nu asupra noastră. În măsu­ rare emoţiile şi sentimen­ tele noastre sufle­
ra în care privim la El suntem şi eliberaţi teşti, iar um­ blarea noastră era pe măsura
de eul nostru. Noi ne odihnim pe lucra­ acestei stări. Mai târziu însă, recu­ noscându-
rea isprăvită a Domnului Isus Cristos, şi ne greşeala, am trecut în cea­ laltă extremă,
nu pe experienţele noastre fluctuante. suprimând total aceste emoţii. Chiar dacă
Ade­ vărata viaţă spirituală nu depinde de o asemenea atitudine ni s-ar părea nouă
capacitatea noastră de a pătrunde gându­ bună, ea nu ne va face să fim cu nici un
rile şi sentimentele noastre din zori şi pic mai „du­ hov­ niceşti“. O înţelegere greşi­
până seara, ci numai şi numai de privirea tă a acestei chestiuni, oricât de mică ar fi
aţintită la Mântuitorul! ea, va face ca viaţa cititorului să fie „foar­
Să nu fie indus în eroare cititorul, te moartă“. De ce? Fiindcă duhul lui, lipsit
crezând că poate să se opună tutu­ ror de capacitatea de a se exprima, va fi
feno­ menelor şi lucrărilor supranaturale. încarcerat, încorsetat printr-o suprimare a
Scopul meu e, pur şi simplu, de a impri­ emotivităţii. Or, dincolo de acest prag zace
ma asupra ta nevoia de a testa fiecare un alt pericol, şi anume ca în acest proces
lucru, de a vedea dacă vine de la Dum­ de suprimare excesivă a emo­ ţiilor sale,
nezeu sau nu. Sincer să fiu, cred că credinciosul să se transforme, în cele din
multe experienţe spi­ rituale vin de la urmă, într-un om raţional, dar nu într-unul
Dum­ nezeu. Am fost martorul multora spi­ ritual; şi astfel, deşi într-altă formă, el
din ele. Dar trebuie să recunosc că multe va rămâne tot sufle­ tesc! To­tuşi, efervescen­
din fenomenele supranaturale de astăzi ţa sentimentelor su­ fle­
tului său, atunci când
sunt false şi amăgitoare. Nu am nici cea ex­ primă sim­ ţirea duhului, este extrem de
mai mică intenţie de a convinge pe cine­ va­ lo­
roasă. Tot aşa şi gândul sufletului, dacă
va să renunţe la tot ce e de natură supra­ dez­ văluie mintea duhului, poate fi cât se
naturală. Doar vreau să scot în evidenţă, poate de instructiv.
în această carte, diferenţele principale din­ Aş dori să spun câteva cuvinte despre
tre aceste două tipuri de manifestări. ultima parte a cărţii. Având în ve­ dere
Atunci când un credincios este confruntat propria mea slăbiciune trupească, s-ar
cu orice fenomen supranatu­ ral, el trebuie părea că sunt cel mai puţin îndrituit să
să-l cerceteze cu atenţie în lumina princi­ mă pronunţ asupra acestui subiect. Totuşi,
piilor re­velate în Biblie, înainte de a hotă­ s-ar putea ca însăşi slăbiciunea aceasta
rî dacă-l va primi sau respinge. să-mi confere o mai mare pă­ trundere
Cât priveşte chestiunea sufletului, cred interioară, întrucât sufăr mai mult de pe
sincer că majoritatea credincioşilor osci­ urma ne­ putinţei, bolii şi durerii decât
lează între cele două extreme. Pe de o majoritatea oamenilor. De nenumărate ori
parte, considerăm emoţiile ca fiind sufle­ aveam impresia că mă lasă pu­ terile, dar
teşti şi astfel, cei uşor mişcaţi în inima lor slavă Domnului, am reuşit să termin de
sau foarte emotivi sunt clasaţi de noi drept scris şi această secţiu­ ne. Sper că cei care
su­fleteşti. Pe de altă parte, pierdem din au avut experienţe similare în „corturile“
vedere faptul că a fi raţio­ nal nu înseamnă lor pă­ mânteşti vor accepta ceea ce am
deloc a fi şi spiritual. Trebuie să ne păzim scris ca pe o lumină adusă de mine din
tot atât de mult de confuzia spirituală de a întune­ ricul prin care am trecut. Fireşte,
spiritualiza o viaţă raţio­ nală, după cum nenumărate sunt controversele care s-au
trebuie să ne păzim de greşeala de a con­ ivit în jurul vindecării divine. Întrucât
sidera că o viaţă în care predomină emo­ cartea de faţă se ocupă, în ge­ neral, de
ţiile e neapărat şi o viaţă spirituală. principii, mă voi abţine de la orice fel de
Mergând mai departe, vom spune că nici­ polemici în ches­ tiuni de amănunt. Am
16 Omul spiritual
spus în această carte ceea ce m-am simţit Cartea se află astăzi în mâinile cititori­
îndemnat să spun. Acum îl rog pe cititor lor şi asta numai şi numai prin harul lui
ca în fenomenele legate de boală să dis­ Dumnezeu. Dacă vei avea curajul şi
cearnă singur şi să deosebească între ceea perse­ verenţa să citeşti în întregime prima
ce vine de la el însuşi şi ceea ce vine de parte şi să continui apoi cu celelalte,
la Dumnezeu. poate că Dumnezeu te va binecuvânta şi
Mărturisesc însă că multe lucruri rămân pe tine cu adevărul Său. Dacă ai terminat
neterminate în această carte. În ce mă pri­ deja de citit toată lucrarea, pot să te rog
veşte însă, am făcut tot ce se putea şi, prin s-o reciteşti după câtva timp? Preaiubiţilor,
urmare, vă ofer ce am mai bun. Cu­ noscând haideţi să ne îndreptăm inimile încă o
importanţa imensă a mesajului cuprins în dată spre Tatăl nostru, arun­ cân­du-ne la
această carte, L-am rugat pe Dum­ nezeu, pieptul Său prin cre­ dinţă şi primind de la
cu frică şi cu­tremur, să mă treacă şi pe El viaţa Sa. Să mărturisim din nou că
mine prin toate experienţele descrise. noi suntem săraci, dar El e bogat, că noi
Prezint cele expuse în această carte cuge­ n-avem nimic, dar El are totul. Dacă nu
tului copiilor lui Dumnezeu – ca ei să ne dă El har, nu suntem decât nişte
cântărească tot ce s-a spus. păcătoşi lipsiţi de apărare. Să-I mulţumim
Recunosc că o lucrare care încearcă să cu recunoştinţă în inimile noastre, pentru
des­copere vicleşugurile vrăjmaşului va faptul că Domnul Isus ne-a dat har!
de­veni îndată ţinta celor mai furibunde Sfinte Tată, tot ce mi-ai încredinţat se
atacuri din partea puterilor întu­nericului şi află cuprins acum în această carte. Dacă
a opo­ziţiei multor oa­meni. N-am scris din vei găsi cu cale, binecuvânteaz-o! Păzeşte-
dorinţa de a căuta bu­ năvoinţa şi aproba­ ţi, Doamne, copiii în aceste zile de pe
rea oamenilor. Prin urmare, orice împotri­ urmă, de întinarea cărnii şi de duhurile
viri de acest gen le voi considera lipsite rele! Zideşte, Tată, trupul Fiului Tău,
de importanţă. De asemenea, mai ştiu şi nimiceşte pe vrăjmaşul Fiului Tău şi gră­
aceea că dacă lucrarea va fi de folos beşte venirea Împărăţiei Fiului Tău!
copiilor lui Dum­ nezeu, unii vor avea des­ Dumnezeule Tată, la Tine privesc acum şi
pre mine o pă­ rere mai înaltă decât s-ar mă arunc în braţele Tale! Pe Tine Te
cuveni. Daţi-mi voie s-o spun deschis că doresc!
şi eu sunt un biet om, şi încă cel mai
slab dintre toţi. Învăţăturile acestor pagini Watchman Nee
relevă experienţele slăbiciunilor mele. Şanhai, 25 iunie, 1928
Omul spiritual
Volumul I
 Cuprins
VOLUMUL I

PARTEA ÎNTÂI – INTRODUCERE:

DUH, SUFLET ŞI TRUP

1 Duh, suflet şi trup 19

2 Duh şi suflet 25
3 Căderea omului 32
4 Mântuirea 40

PARTEA A DOUA – CARNEA (FIREA)

1 Carnea (firea) şi mântuirea 49

2 Credinciosul firesc sau carnal 59
3 Crucea şi Duhul Sfânt 66
4 Lăudăroşeniile firii 74
5 Care trebuie să fie, în ultimă analiză, atitudinea 81
credinciosului faţă de fire
­

PARTEA A TREIA – SUFLETUL

1 Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 91

2 Experienţa credincioşilor sufleteşti 103
3 Pericolele vieţii sufleteşti 112
4 Crucea şi sufletul 119
5 Credincioşii spirituali şi sufletul 128

CAPITOLUL 1
DUH, SUFLET ŞI TRUP
Concepţia cea mai răspândită despre
alcătuirea fiinţei umane este dua­ listă –
adică cei mai mulţi oameni cred că omul
se compune din două părţi: sufletul şi
trupul său. Astfel, potrivit acestei concep-
ţii, sufletul este acea parte lăuntrică, nevă-
zută a trupului, în vreme ce trupul e
partea vi­ zibilă – corpul, ca atare. Deşi
există un sâmbure de adevăr în această
concepţie, afirmaţia e inexactă sau
in­completă. O astfel de opinie provine de
la omul căzut, nu de la Dumnezeu, căci
nu ne putem bizui pe nici un concept,
dacă nu ne-a fost descoperit de Dum­
nezeu. Acum e adevărat că trupul omului
este învelişul său exterior, dar Bi­ blia nu
face niciodată confuzie între duh şi suflet,
ca şi când acestea ar fi identice. Realitatea
e că aceste două elemente nu numai că
se deosebesc prin de­ finiţia lor, ci au
naturi total diferite unul faţă de altul.
Cuvântul lui Dum­ ne­
zeu nu-l îm­ parte pe
om în două părţi: suflet şi trup, ci, dim-
potrivă, îl tratează ca pe o fiinţă tripartită
– duh, suflet şi trup. La 1 Te­ saloniceni
5:23 citim: „Dum­ nezeul păcii să vă sfin-
ţească El Însuşi pe deplin; şi duhul vos-
tru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie
păzite întregi, fără prihană la venirea
Domnului nostru Isus Cristos.“ Versetul
acesta ne arată fără echivoc faptul că
omul e împărţit în trei părţi. Apostolul
Pavel se referă aici la sfinţirea deplină a
credincioşilor – „să vă sfinţească pe
19
PARTEA ÎNTÂI
INTRODUCERE:
DUH, SUFLET ŞI TRUP
1. Duh, suflet şi trup
2. Duh şi suflet
3. Căderea omului
4. Mântuirea
deplin.“ Dar cum este sfinţit cineva de
deplin, după apostolul Pavel? Prin păzirea
duhului lui, a sufletului şi a trupului lui.
De aici putem înţelege limpede că întrea-
ga persoană se compune din aceste trei
componente. Versetul citat mai face o
distincţie: între duh şi suflet; altfel, dacă
n-ar fi nici o deosebire între acestea,
Pavel ar fi spus pur şi simplu: „sufletul
vostru“. Întrucât Dumnezeu a făcut dis-
tincţie între duhul omului şi sufletul său,
noi tragem concluzia că omul se compu-
ne nu din două, ci din trei părţi: duh,
suflet şi trup.
Întrebarea se pune acum: are oare o
importanţă atât de mare deosebirea duhu-
lui de suflet? Răspunsul: da, are o impor-
tanţă supremă, întrucât această deosebire
afectează profund viaţa spirituală a credin-
ciosului. Cum va putea înţelege un cre-
dincios viaţa sa duhov­ nicească, dacă nu
cunoaşte nici măcar existenţa duhului? A
nu face distincţie între duh şi suflet poate
opri fatal dezvoltarea spirituală a cuiva.
Adesea creş­ tinii trec drept duhovnicesc
ceea ce, de fapt, este sufletesc şi astfel
rămân la ni­ velul sufletului, nemai­
căutând
ceea ce este spiritual cu adevărat. Cum
vom pu­ tea evita o pierdere atât de mare,
când confundăm două elemente pe care
Dumnezeu le-a despărţit?
Cunoştinţa spirituală este deosebit de
însemnată pentru viaţa spirituală. Dar vom
spune că este tot atât de important, dacă
20 Omul spiritual, volumul I
nu chiar mai important, ca un cre­ dincios şi duhul pot fi deosebite, negreşit se vor
să se smerească şi să fie gata să primeas- deosebi şi în natura lor. Astfel e limpede
că învăţătura Duhului Sfânt. Căci atunci că omul se compune din trei părţi.
când va face astfel, Duhul Sfânt îi va
dărui binecuvântata experienţă de a putea Crearea omului
deosebi duhul de suflet, chiar dacă nu va „Şi Iehova Dumnezeu l-a făurit pe om
avea la început prea multe cunoştinţe cu din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări
privire la acest adevăr. Pe de o parte, suflare de viaţă; şi omul a devenit un
până şi cel mai neştiutor credincios, care suflet viu“ (Gen. 2:7 ASV).1 Când l-a
nu are nici cea mai vagă idee despre creat Dumnezeu pe om la început, l-a
deosebirea dintre duh şi suflet, poate, în făcut din ţărâna pământului şi apoi i-a
schimb, să trăiască în practică această suflat în nări „suflarea de viaţă“. De
deosebire. Pe de altă parte, e posibil ca îndată ce suflarea de viaţă, care a devenit
până şi cel mai informat credincios, care duhul omului, a intrat în contact cu tru­ pul
e la curent cu adevărul despre duh şi omului, a dat ca rezultat sufletul. De aici
suflet, să nu aibă totuşi o experienţă vie înseamnă că sufletul este combinaţia din-
a acestei cu­ noaşteri. Evident, cel mai bine tre trupul şi duhul omului. Scriptura îl
e ca nu numai să avem cunoştinţă despre numeşte, prin urmare, pe om un „suflet
acest adevăr, ci şi să-l trăim în practică. viu“. Suflarea de viaţă a de­ venit duhul
Dar tocmai aceasta îi lipseşte marii omului; adică, principiul de viaţă din el.
ma­ jorităţi a credincioşilor: experienţa. De Domnul Isus ne spune că „duhul este
aceea, e bine ca la de la bun început să-i acela care dă viaţă“ (Ioan 6:63). Această
călău­ zim pe aceştia spre o cunoaştere a suflare de viaţă vine de la Domnul
diferitelor funcţii ale duhului şi ale sufle- Creaţiei. Nu trebuie însă să confundăm
tului şi apoi să-i îndemnăm să caute ceea duhul omului cu Duhul Sfânt al lui
ce este spiritual. Dumnezeu. Acesta se deo­ sebeşte de duhul
Mai sunt multe alte versete din nostru omenesc. Romani 8:16 demon-
Scriptură care fac aceeaşi distincţie între strează lămurit deo­ sebirea dintre cele două
duh şi suflet. „Căci Cuvântul lui Dum­ duhuri, prin afirmaţia după care „Duhul
nezeu este viu şi lucrător, mai tăietor însuşi mărturiseşte împreună cu duhul
decât orice sabie cu două tăişuri: pă­ trunde nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu“.
până acolo că desparte sufletul şi duhul, Cu­ vântul original care corespunde cuvân-
încheieturile şi măduva, judecă gândurile tului „viaţă“ din expresia „suflare de
şi intenţiile inimii“ (Ev. 4:12). În acest viaţă“ găsită în tradu­ cerea noastră este
ver­­set scriitorul împarte elementele chay şi este la plural. Asta ar putea să
ne­corporale ale omului în două părţi: însemne că insuflarea lui Dumnezeu a
„suflet şi duh“. Despre partea corporală produs o viaţă dublă, cu două laturi: cea
se spune că include încheieturile şi sufletească şi cea duhovnicească. Când
mă­ duva – adică organele de mişcare şi suflarea lui Dumnezeu a pătruns în trupul
senzaţie. Când preotul ia în mână sabia omului, a devenit duhul omului; iar când
ca să junghie şi să disece jertfa, nimic duhul a reacţionat cu trupul, a rezultat
din interiorul animalului nu mai rămâne sufletul. Aceasta explică sursa vieţii noas-
ascuns. Fiecare încheietură şi măduvă este tre spi­ rituale şi a celei sufleteşti. Trebuie
despărţită. Tot aşa şi Domnul Isus se să recunoaştem însă că acest duh nu este
foloseşte de Cuvântul lui Dumnezeu, apli- viaţa proprie a lui Dumnezeu, căci aşa
cându-l asupra copiilor Săi pentru a des- citim la Iov 33:4: „suflarea Celui
părţi cum se cuvine şi pentru a pătrunde Atotputernic îmi dă viaţă“. Nu este
până acolo încât să deosebească între pă­ trunderea vieţii necreate a lui Dumnezeu
ceea ce este spiritual ori sufletesc ori tru- în om, după cum nu este acea viaţă a lui
pesc. De aici, rezultă că întrucât sufletul Dumnezeu pe care o primim cu ocazia
 Duh, suflet şi trup 21
regenerării. Ceea ce primim când ne naş- numită „cerneală“. Tot aşa, cele două
tem din nou este chiar viaţa proprie a lui elemente independente, duhul şi trupul,
Dumnezeu, simbolizată prin pomul vieţii. s-au combinat pentru a forma un suflet
Dar duhul nostru omenesc, deşi există viu. (Analogia şchioapătă în sensul că
veşnic, este lipsit de „viaţă veş­ nică“. sufletul produs prin combinarea duhului
„L-a făurit pe om din ţărâna pământu- cu trupul a devenit un element indepen-
lui“ se referă, mai cu seamă, la trupul dent şi indisolubil, la fel ca duhul şi tru-
omului; „i-a suflat în nări suflare de viaţă“ pul.)
se referă la du­ hul omului, care a provenit Dumnezeu a tratat sufletul omului ca
de la Dum­ nezeu; iar enunţul „omul a pe ceva unic. După cum îngerii au fost
devenit un suflet viu“ se referă la sufletul creaţi să fie duhuri, tot aşa omul a fost
omului, atunci când trupul a prins viaţă în principal creat să fie un suflet viu.
sub impulsul duhului şi astfel s-a născut Omul nu numai că a avut un trup – un
omul – o fiinţă vie şi con­ ştientă de sine. trup cu suflare de viaţă –, ci a şi devenit
Omul complet este o trinitate, fiind com- un suflet viu. Aşa se explică de ce
pus din duh (sau spi­ rit), suflet şi trup. Dumnezeu îi numeşte pe oameni în
Potrivit textului de la Geneza 2:7, omul a Scriptură „suflete“. Care e explicaţia?
fost alcătuit numai din două elemente Omul se poate numi suflet, deoarece aşa
independente, cel cor­ poral şi spiritual; dar va fi acel om cum îi va fi sufletul, căci
atunci când Dum­ nezeu a aşezat duhul în sufletul îl reprezintă şi-i exprimă indivi-
învelişul de ţărână, a rezultat sufletul. dualitatea. Este organul voinţei libere a
Duhul omului, prin atingerea de trupul omului, organul în cadrul căruia duhul şi
mort, a produs sufletul. Fără duh trupul trupul sunt complet fuzionate. Dacă sufle-
era mort, dar prin adăugarea duhului omul tul unui om găseşte de cuviinţă să ascul-
a devenit viu. Mădularul astfel animat s-a te de Dumnezeu, va permite duhului să
numit suflet. stă­
pânească asupra întregii fiinţe a omu-
„Omul a devenit un suflet viu“ expri- lui, aşa cum a rânduit Dumnezeu. Dacă,
mă nu numai faptul că din combinarea dimpo­ trivă, sufletul hotărăşte altfel, poate
duhului cu trupul s-a născut sufletul, ci şi suprima duhul, făcând din altă delectare
faptul că duhul şi trupul au fuzionat stă­ pânul fiinţei sale. Această trinitate a
complet în sufletul său. Cu alte cuvinte, duhului, a sufletului şi a trupului ar putea
sufletul şi trupul au fost combinate cu fi ilustrată în parte prin asemănarea cu
duhul, iar duhul şi trupul au fuzionat în becul electric. În cadrul becului – care-l
suflet. „În starea sa de dinainte de căde- reprezintă pe om în totalitatea sa – găsim:
re, Adam n-a cunoscut nimic din frămân- curent electric, lumină şi un filament. În
tările dintre duhul şi trupul nostru, de cadrul acestei analogii, duhul este curen-
care noi avem parte în fiecare zi. Cele tul electric, sufletul lumina, iar trupul fila-
trei naturi ale sale se contopeau astfel mentul. Cu­ rentul electric este cauza care
perfect, iar sufletul, ca element unificator, dă naştere luminii, iar lumina este efectul
a devenit cauza individua­ lităţii sale, a curentului electric. Filamentul este sub-
existenţei sale, ca fiinţă dis­ tinctă“ (din stanţa mate­ rială necesară transmiterii
lucrarea lui Pember: Earth’s Earliest Age). curentului electric, dar şi punerii în evi-
Omul a fost destinat să fie un suflet viu, denţă a luminii. Combinaţia dintre duh şi
căci acolo se întâlneau duhul şi trupul lui trup produce su­ fletul – acea parte unică a
şi prin acest organ i s-a făcut cunoscută omului. După cum curentul electric, trans-
individualitatea sa. Să ni se îngăduie să mis de filament, se exprimă prin lumină,
folosim o ilustraţie imperfectă a acestui tot aşa duhul acţionează asupra sufletului,
adevăr: Turnaţi câteva picături de co­ lorant iar sufletul, la rândul lui, se exprimă prin
într-un pahar. Colo­
­ rantul se va combina intermediul tru­ pului.
cu apa, formând o a treia substanţă, Să nu uităm însă că, deşi sufletul este
22 Omul spiritual, volumul I
punctul de întâlnire al elementelor alcătui- lumea materială prin trup. În plus, posedă
toare ale fiinţei noastre în viaţa de acum, capacitatea opţiunii, proprie liberului arbi-
duhul va fi acela care va conduce în sta- tru, întrucât este în stare să aleagă mediul
rea nouă pe care o vom avea după înviere, conve­ nabil din jur. Duhul nu poate acţio-
căci Biblia ne spune că: „este semănat un na direct asupra trupului, ci are nevoie de
trup fizic, dar este înviat un trup spi­ ritual“ un intermediar. Acest intermediar este
(1 Cor. 15:44). Dar tocmai aici dăm peste sufletul, produs prin atingerea duhului de
un element de o importanţă vitală: noi, cei trup. Prin urmare, sufletul stă între duh şi
care am fost uniţi cu Domnul nostru învi- trup, făcând legătura dintre aceste două.
at, putem face în aşa fel încât duhul nos- Prin intermediul sufletului, duhul poate
tru să stăpânească peste întreaga fiinţă. Noi supune trupul, aşa încât acesta să asculte
nu suntem uniţi cu primul Adam, care a de voia lui Dumnezeu. Tot aşa, prin
fost făcut un suflet viu, ci cu ulti­ mul intermediul sufletului, trupul poate atrage
Adam, Care este un duh dătător de viaţă duhul, făcându-l să iubească lumea.
(versetul 45). Dintre aceste trei elemente, duhul este
partea cea mai nobilă, căci se uneşte cu
Funcţiile proprii duhului, Dumnezeu. Trupul este cea mai de jos,
sufletului şi trupului deoarece e în contact cu materia. Sufletul
Omul ia contact cu lumea materială se află între cele două extreme, legân­ du-le
prin trupul său. Prin urmare, am putea şi însuşin­ du-şi caracterul lor. Sufletul înles-
spune că trupul este acea parte din fiinţa neşte comunicarea şi co­ operarea dintre
omului care îi conferă conştiinţa despre duh şi trup. Sufletul are mi­ siunea de a
lume. Sufletul cuprinde intelectul, care ne menţine aceste două elemente la locul
ajută în etapa actuală a existenţei noas­ tre, corespunzător, aşa încât ele să nu-şi piardă
precum şi emo­ ţiile, pe care le nasc simţu- relaţia propice dintre ele, potrivit căreia,
rile. Întrucât sufletul face parte din eul partea cea mai de jos, trupul, e supusă
propriu al fiinţei, dez­ văluind persona­
litatea duhului, în vreme ce partea cea mai înal-
cuiva, vom spune că este acea parte care tă, duhul, trebuie să domnească asupra
ne dă conştiinţa de sine. Duhul este acea trupului prin intermediul sufletului. Factorul
parte prin care avem comu­ niune cu primordial al omului este, fără îndoială,
Dumnezeu – singura componentă prin care sufletul. El îşi îndreaptă privirile spre duh,
putem să intrăm în legătură cu El şi să ne ca să pri­ mească de la acesta ceea ce i-a
în­
chinăm Lui. Deoarece duhul ne vorbeşte comunicat Duhul Sfânt, pentru ca apoi
despre re­ laţia noastră cu Dumnezeu, îl sufletul, după ce a fost desăvârşit, să poată
vom nu­ mi conştiinţa despre Dumnezeu. transmite această comunicare trupului şi
Dum­ nezeu locuieşte în lăuntrul duhului, astfel până şi trupul să aibă parte de de­ să­
eul în suflet, iar simţurile sălăşluiesc în vârşirea Duhului Sfânt, devenind astfel un
trup. trup spiritual.
După cum am mai spus, sufletul este Duhul este partea cea mai nobilă din
punctul de întâlnire dintre duh şi trup, om şi ocupă zona cea mai lăuntrică a
căci acolo ele se unesc. Prin duhul lui fiinţei sale. Trupul este partea cea mai de
omul are legătură cu lumea spirituală şi jos şi ocupă zona cea exterioară. Între
cu Duhul lui Dumnezeu, primind şi acestea două lo­ cuieşte sufletul, cu rolul
exprimând puterea şi viaţa din domeniul său de intermediar. Trupul este învelişul
spiritual. Prin trupul său omul este în exterior al sufletului, în vreme ce sufletul
contact cu lumea exterioară a simţurilor, este învelişul exterior al duhului. Duhul
pe care o afectează şi este afectat la rân- transmite gândirea sa sufletului, iar sufle-
dul lui de ea. Sufletul stă între aceste tul îşi exercită influenţa asupra trupului,
două lumi, dar aparţine amândurora. Este determinându-l pe acesta să asculte de
legat de lumea spirituală prin duh şi de ordinele duhului. Tocmai de aceea spu-
 Duh, suflet şi trup 23
nem că sufletul este un intermediar. sufletul se răzvrăteşte împotriva acestei
Înainte de căderea omului, du­ hul controla atitudini, duhul devine neputincios de a
întreaga fiinţă a omului prin intermediul mai domni. Aşa se explică voinţa liberă
sufletului. a omului sau liberul arbitru. Omul nu
Puterea sufletului este cât se poate de este un automat, care să nu poată face
mare, întrucât duhul şi trupul sunt nici o mişcare decât cu voia lui
fu­ zionate, sediul personalităţii şi al Dumnezeu. Mai degrabă, omul are
in­fluenţei ce o poate exercita omul aflân- pu­ terea suverană de a decide singur. El
du-se în suflet. Înainte de a fi săvârşit posedă orga­ nul voinţei şi poate opta între
omul păcatul, puterea sufletului se afla cu a urma voia lui Dumnezeu şi a I se
totul sub stăpânirea duhului. Tăria sa era, împotrivi, urmând voia lui Satan. Dum­
prin urmare, tăria duhului. Duhul nu ne­ zeu doreşte ca spiritul, în­
trucât e par­
tea
poate acţiona singur asupra trupului, ci o cea mai nobilă a omului, să stă­ pânească
face prin intermediul sufletului. Vedem întreaga fiinţă. Dar voinţa – partea cea
lucrul acesta din textul de la Luca 1:46- mai crucială a individualităţii – aparţine
47: „Sufletul meu preamăreşte pe Domnul sufletului. Voinţa este aceea care stabileş-
şi duhul meu s-a bucurat în Dumnezeu, te dacă duhul sau sufletul sau chiar tru-
Mântuitorul meu“ (versiu­ nea Darby). pul va fi acela care va domni. Având în
„Aici trecerea de la pre­ zent la perfectul vedere faptul că sufletul posedă o putere
compus arată că duhul a conceput mai atât de mare, fiind organul individualităţii
întâi bucuria în Dumne­ zeu şi apoi, comu- omului, Biblia îl numeşte pe om „suflet
nicându-i-o sufletului, 1-a făcut pe acesta viu“.
să dea glas simţirii lăuntrice prin interme-
diul unui mădular din trup“. (Din lucra- Templul sfânt si omul
rea lui Pember: Earth’s Earliest Age.) „Nu ştiţi“, scrie apostolul Pavel, „că
Recapitulând, vom spune că sufletul voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că
este sediul personalităţii. Acolo se află Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?“
voinţa, intelectul şi emoţiile omului. După (1 Cor. 3:16) El a primit o revelaţie de la
cum duhul e obişnuit să comunice cu Dumnezeu, care i-a permis să asemuie
lumea spirituală, tot aşa şi sufletul stă omul cu un templu. După cum Dum­
între duh şi trup, exercitându-şi puterea nezeu locuia odinioară în templu, tot aşa
de discernământ, hotărând dacă lumea Duhul Sfânt locuieşte astăzi în om.
spirituală va domni în viaţa cuiva sau, Comparându-l cu un templu, vom putea
dimpotrivă, lumea naturală. Uneori chiar observa natura tripartită a elementelor sale
su­fletul însuşi pune stăpânire pe om prin componente.
in­telect, creând astfel o lume ideaţională, Ştim că templul este împărţit în trei
care ajunge să domine omul. Pentru ca părţi. Prima este curtea din afară, care
duhul să poată guverna, sufletul trebuie poate fi văzută de toţi. Aici se aduceau
să-şi dea mai întâi consimţământul, deoa- toate formele de închinăciune exterioară.
rece altfel duhul nu are puterea de a Mergând mai departe, vom da de Locul
reglementa relaţiile dintre suflet şi trup. Sfânt, în care nu pot intra decât preoţii,
Dar decizia aceasta e lăsată pe seama aducând untdelemn, tămâie şi pâine, ca
sufletului, căci acolo îşi are reşedinţa per- ofrande lui Dumnezeu. Ei sunt destul de
sonalitatea omului. aproape de Dumnezeu, dar nu cel mai
De fapt, sufletul este pivotul întregii aproape, întrucât încă se află în afara
fiinţe, întrucât lui îi aparţine voinţa omu- ca­ tapetesmei şi, prin urmare, nu pot sta
lui – sau capacitatea de a lua decizii. chiar în prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeu
Numai atunci când sufletul e dispus să-şi locuieşte în partea cea mai lăuntrică: în
asume un rol smerit va putea duhul să Sfânta Sfintelor, unde întunericul este
conducă întreaga fiinţă a omului. Dacă copleşit de lumina strălucitoare şi unde nu
24 Omul spiritual, volumul I
poate intra nici un om. Deşi marele preot ideaţională. Trupul poate fi asemănat cu
putea intra o singură dată pe an, rămâne curtea din afară, care poate fi văzută de
semnificativ faptul că înainte de sfâşierea toţi. Acţiunile trupului pot fi văzute de
perdelei (prin moartea şi învierea Domnului toţi.
Isus) nici un om nu putea intra în Sfânta În mod invariabil, ordinea pe care
Sfintelor. ne-o prezintă Dumnezeu totdeauna:
Omul este şi el templul lui Dumne­ zeu, „duhul vostru, sufletul vostru şi trupul
având şi el trei părţi. Trupul se poate ase- vostru“ (1 Tes. 5:23). Nu se spune
măna cu curtea din afară, ocupând poziţia „su­ fletul şi duhul şi trupul vostru“, nici
externă, cu viaţa sa vizibilă pentru toţi. „trupul şi sufletul şi duhul vostru“. Duhul
Aici omul ar trebui să asculte de toate este prin excelenţă partea cea mai impor-
legile lui Dumnezeu. Aici Fiul lui tantă, şi astfel e numit primul. Trupul
Dumnezeu a slujit ca înlocuitor, murind este cel mai de jos, de aceea e menţionat
în locul nostru pentru omenire. Înăuntru la urmă. Iar sufletul stă între ele, fiind
se află sufletul omului, care constituie amintit la mijloc. După ce am văzut
viaţa lăuntrică a omului, cuprinzând emo­ acum ordinea lui Dumnezeu, vom putea
ţiile omului, voinţa şi mintea sa. Aşa este înţelege şi mai bine înţelepciunea deose-
Locul Sfânt al unei persoane rege­ nerate, bită a Bibliei, atunci când îl aseamănă pe
căci dragostea sa, voinţa şi gândirea sunt om cu templul. Vom putea recunoaşte
pe deplin luminate, pentru a putea sluji pe armonia desăvârşită care există între tem-
Dumnezeu, cum făceau şi preoţii de odi- plu şi om, atât cu privire la ordine, cât şi
nioară. În partea cea mai dinăuntru, dinco- la valoare.
lo de perdea, se află Sfânta Sfintelor, în Slujba de la templu se desfăşoară potri-
care n-a pătruns nici o lumină omenească vit cu revelaţia primită din Sfânta Sfintelor.
şi nici un ochi n-a privit. Este „locul tai- Toate activităţile din Locul Sfânt şi din
nic al Celui Preaînalt“, locuinţa lui curtea din afară sunt reglementate de pre-
Dumnezeu. Omul nu poate ajunge acolo zenţa lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor.
decât dacă Dumnezeu binevoieşte să sfâ- Acesta e locul cel mai sfânt, locul spre
şie ca­tapeteasma. Aşa este duhul omului. care converg cele patru colţuri ale templu-
El se află dincolo de cunoaşterea de sine lui şi tot ce se găseşte acolo. Ni s-ar părea
a omului, mai presus de sensibilitatea sa. la prima vedere că nimic nu se face în
Aici omul se uneşte cu Dumnezeu, având Sfânta Sfintelor, deoarece e întuneric pâclă.
comuniune cu El. Toate acti­vităţile sunt în Locul Sfânt; chiar
Nu e prevăzută nici o lumină pentru şi acele activităţi din curtea din afară sunt
Sfânta Sfintelor, deoarece Dumnezeu controlate de preoţii din Locul Sfânt. În
locuieşte aco­ lo. În Locul Sfânt lumina e realitate însă toate activităţile din Locul
asigurată de sfeş­ nicul cu şapte braţe. Sfânt sunt dirijate de revelaţia primită în
Curtea din afară e scăldată de lumina liniştea şi pacea desăvârşită din Sfânta
zilei. Toate acestea au rolul de a sluji Sfintelor.
drept imagini, tipuri sau umbre ale unei Nu e greu să observăm aici aplicaţia
persoane rege­ nerate. Duhul unui astfel de spirituală. Sufletul, organul per­ so­
nalită­
ţii
om, asemenea Sfintei Sfintelor, este noastre, e compus din minte, voinţă şi
umplut de prezenţa lui Dumnezeu, unde emoţii. S-ar părea că sufletul este stăpâ-
totul se des­ făşoară după principiul cre­ nul tuturor acţiunilor, căci trupul îi
dinţei, dincolo de vedere, de simţuri sau urmează comenzile. Dar înainte de
de înţelegerea credinciosului. Sufletul se căderea omului în păcat, sufletul, în
aseamănă cu Locul Sfânt, căci este bine ciuda multelor sale acti­ vităţi, era guver-
luminat de multe gânduri şi precepte ra- nat de duh. Şi aceasta este ordinea dori-
ţionale, de ample cunoştinţe şi de o înţe- tă de Dumnezeu: mai întâi, duhul, apoi
legere a lucrurilor din lumea mate­ ria­
lă şi sufletul şi, la urmă, trupul.
CAPITOLUL 2
DUH ŞI SUFLET
Duhul
Este imperativ ca un credincios să ştie că
are un duh, întrucât, aşa cum vom afla
îndată, toate comunicaţiile lui Dum­ nezeu
cu omul au loc în duh. Dacă cre­ dinciosul
nu discerne duhul său, negreşit el nu va
şti cum să comunice cu Dumnezeu în
duh. Numaidecât el va pune gândurile şi
emoţiile sufletului pe seama lucrărilor
duhului. Şi astfel se va mărgini la dome­
niul din afară, nemaifiind în stare să
pătrundă pe tărâmul spiritual.
1 Corinteni 2:11 vorbeşte despre „duhul
omului care este în el“.
1 Corinteni 5:4 aminteşte cuvintele „duhul
meu“.
Romani 8:16 spune: „duhul nostru“.
1 Corinteni 14:14 foloseşte cuvintele:
„duhul meu“.
1 Corinteni 14:32 vorbeşte despre „duhu­
rile proorocilor“.
Proverbe 25:28 spune „duhul lui propriu“.
(Darby)
Iar la Evrei 12:23 citim: „duhurile oame­
nilor drepţi“.
Zaharia 12:1 spune că „Domnul... a făurit
duhul omului din el“.
Versetele de mai sus sunt suficiente pentru
a dovedi că fiinţele umane posedă un duh
omenesc. Acest duh (sau spirit) nu este
si­
no­nim cu sufletul şi nu este tot una cu
Duhul Sfânt. Noi ne închinăm lui Dum­
nezeu în duhul acesta.
Potrivit învăţăturii Bibliei şi experienţei
credincioşilor, putem spune că duhul
omenesc e compus din trei părţi; sau,
altfel spus, duhul are trei funcţii: conştiin­
ţa, intuiţia şi co­
muniunea. Con­ştiinţa este
organul discer­ nământului, care deosebeşte
binele de rău; dar nu prin influenţa
cunoştinţelor înmagazinate în minte, ci
printr-o capacita­ te spontană de a judeca.
Adesea raţiunea va justifica anumite ac-
ţiuni pe care con­ ştiinţa noastră le va
condamna. Lucrarea con­ ştiinţei este inde­
25
25
pendentă şi directă; ea nu se pleacă în
faţa părerilor din afară. Dacă omul gre­
şeşte, îndată ea îşi va ridica glasul acuza­
tor. Intuiţia este organul de simţire al
duhului omenesc. Se deosebeşte atât de
mult de simţirea fizică şi sufletească, încât
e numit intuiţie. Intuiţia presupune o per­
cepţie directă, independentă de orice influ­
enţă din afară. Acea cunoaştere pe care o
do­bândim fără nici un ajutor din partea
minţii, a emoţiilor ori a voinţei ne este
dată pe cale intuitivă. „Cunoaştem“ cu
adevărat prin intuiţia noastră; mintea doar
ne ajută să „în­ ţelegem“. Desco­ pe­ririle din
partea lui Dum­ ne­zeu şi toate mişcările
Duhului Sfânt îi sunt aduse la cunoştinţa
credinciosului prin interme­ diul intuiţiei
sale. Comuniunea este în­ chi­­
narea la
Dum­ nezeu. Organele sufletului nu sunt în
stare să se închine lui Dum­­ nezeu.
Dumnezeu nu poate fi cu­ prins de gându­
rile, sentimentele sau intenţiile noastre,
căci El nu poate fi cunoscut neimjlocit
decât în duhul nostru. Când ne închinăm
lui Dum­ nezeu şi comunicăm cu El, aces­
te lucruri se fac direct în duhul nostru.
Aceste activităţi au loc în „omul dinăun­
tru“, nu în suflet sau în omul din afară.
În concluzie, vom spune că aceste trei
elemente: conştiinţa, intuiţia şi comuniu­
nea sunt strâns înrudite între ele şi func-
ţionează în coordonare unele cu altele.
Relaţia dintre con­ ştiinţă şi intuiţie este
următoarea: con­ ştiinţa judecă potrivit cu
intuiţia; ea condamnă toate pur­ tările care
nu corespund îndrumărilor date de intui­
ţie. Intuiţia este înrudită cu comu­ niu­nea
sau închinarea în sensul că Dumnezeu e
cunoscut de om pe cale intuitivă şi-Şi
descoperă voia Sa omului prin intuiţie.
Oricât ne-am strădui, numai deducţia sau
aşteptările noastre nu vor fi în stare să ne
ofere cu­ noaşterea lui Dumnezeu.
Din următoarele trei grupe de versete
din Scriptură se va observa îndată că
duhul nostru posedă funcţia conştiinţei
(nu vom spune însă că duhul nostru este
26 Omul spiritual, volumul I
conştiinţa), funcţia intuiţiei (sau simţul C) Funcţia comuniunii din duhul omului
spiritual) şi funcţia comuniunii (sau a „Mi se bucură duhul în Dumnezeu, mân­
închinării). tuirea mea“ Luca 1:47.
„Adevăraţii închinători se vor închina
A) Funcţia conştiinţei din duhul omului Tatălui în duh şi adevăr“ Ioan 4:23.
„Domnul Dumnezeul tău i-a împietrit „Pe care-L slujesc cu duhul meu“ Rom.
duhul“ Deut. 2:30. 1:9.
„Îi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit“ „Noi slujim. . . în noua viaţă a duhului“
Ps. 34:18. Rom. 7:6.
„Pune în mine... un duh nou şi drept“ „Voi aţi primit duhul înfierii, care ne face
Ps. 51:10. să strigăm Ava Tată“ Rom. 8:15.
„După ce a terminat Isus de vorbit astfel, „Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu
a fost tulburat în duhul Lui“ Ioan duhul nostru“ Rom. 8:16.
13:21. „Dar cine se lipeşte de Domnul este un
„Duhul lui s-a tulburat la vederea cetăţii singur duh cu El“ 1 Cor. 6:17.
pline de idoli“ Fapte 17:16. „Voi cânta cu duhul“ 1 Cor. 14:15.
„Duhul Însuşi mărturiseşte împreună cu „Dacă binecuvântaţi cu duhul“ 1 Cor.
duhul nostru că suntem copii ai lui 14:16.
Dumnezeu“ Romani 8:16. „Şi m-a dus, în duh, pe un munte...“ Ap.
„Căci eu, măcar că n-am fost la voi în 21:10.
trup, dar fiind de faţă în duh, am şi Din versetele de mai sus aflăm că
judecat, ca şi când aş fi fost de faţă“ duhul nostru posedă cel puţin aceste trei
1 Cor. 5:3. funcţii. Deşi oamenii nenăscuţi din nou
„N-am avut odihnă în duhul meu“ 2 nu au încă viaţă, totuşi ei posedă aceste
Cor. 2:13 AV. trei funcţii (cu deosebirea că ei se închi­
„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică“ nă la duhurile rele). Unii oameni mani­
2 Tim. 1:7. festă mai multe din aceste funcţii, alţii
mai puţine. Asta nu înseamnă însă că nu
B) Funcţia intuiţiei din duhul omului sunt morţi în păcatele şi fără­delegile lor.
„Duhul este plin de râvnă“ Mat. 26:41. Noul Testament nu-i consi­ deră salvaţi pe
„Isus îndată a cunoscut în duhul Său“ oameni doar pentru că posedă un cuget
Marcu 2:8. sensibil, o intuiţie pătrunzătoare sau ten­
„Isus a suspinat adânc în duhul Său“ dinţe şi interes deosebit faţă de domeniul
Marcu 8:12. spiritual. Cei care manifestă aceste calităţi
„Isus... S-a înfiorat în duhul Său“ Ioan nu fac altceva decât să demonstreze că,
11:33. pe lângă mintea, emoţiile şi voinţa sufle­
„Pavel era presat în duhul“ Fapte 18:5 tului nostru, mai avem şi un duh. Înainte
versiu­nea AV. de naşterea din nou, duhul este despărţit
„El... avea un duh înfocat“ Fapte 18:25. de viaţa lui Dum­ nezeu; numai după naş­
„împins de duhul, mă duc la Ierusalim“ terea din nou viaţa lui Dumnezeu şi a
Fapte 20:22. Duhului Sfânt ajunge să locuiască în
„Cine dintre oameni cunoaşte lucrurile duhul nostru. Abia atunci duhul a fost
omului, afară de duhul omului, care înviat pentru a putea fi folosit ca instru­
este în el?“ 1 Cor. 2:11 ment în mâna Duhului Sfânt.
„căci mi-au răcorit duhul meu şi al vos­ Ţelul urmărit de noi în studierea sem­
tru“ 1 Cor. 16:18. nificaţiei duhului este de a ne da seama
„ne-am bucurat şi mai mult de bucuria că, întrucât suntem fiinţe umane, pose­
lui Tit, al cărui duh a fast răcorit de dăm un duh, care-şi are entitatea lui
voi toţi“ 2 Cor. 7:13. separată. Acest duh nu se poate confunda
cu mintea omului, cu voinţa lui sau cu
 Duh ºişi suflet 27
emoţiile lui; dimpotrivă, el cuprinde func­ Aceste versete ne arată lucrările duhu­
ţiile conştiinţei, intuiţiei şi co­mu­ niunii. lui nenăscut din nou şi scot în relief cât
Tocmai în duhul nostru efec­ tuează de asemănătoare sunt aceste acţiuni cu
Dumnezeu naşterea din nou; acolo ne cele ale sufletului. Motivul pentru care nu
învaţă şi ne conduce El la odihna Lui. se amin­ teşte sufletul, ci duhul este faptul
Din păcate însă mulţi creştini, după ani şi că se are în vedere ce s-a întâmplat în
ani de robie sub controlul sufletului, nu adâncul fiinţei omului. Ni se arată cât de
mai ştiu aproape nimic despre existenţa mult a ajuns duhul omului stăpânit şi
duhului. Ar trebui să tremurăm înaintea influenţat de sufletul său, până acolo încât
lui Dumnezeu, rugându-L să ne înveţe să să manifeste lucrările sufletului. Cu toate
deosebim prin experienţa noastră persona­ acestea, deşi stăpânit de suflet, duhul nu
lă ce este du­ hovnicesc (spiritual) de ceea îşi încetează existenţa ca organ.
ce este sufletesc.
Înainte de a se naşte credinciosul din Sufletul
nou, duhul lui devine atât de cufundat şi Pe lângă duh, care îl ajută să aibă comu­
de înconjurat de sufletul său, încât îi este niune cu Dumnezeu, omul mai posedă şi
cu neputinţă să ştie dacă un lucru oareca­ un suflet – conştiinţa sa de sine. EI devi­
re emană din sufletul sau din duhul lui ne conştient de existenţa sa prin lucrarea
– într-atât de mult s-au confundat func­ sufletului său, care este sediul per­ sonalităţii
ţiile duhului cu cele ale sufletului. În sale. Elementele care ne conferă umanita­
plus, duhul şi-a pierdut funcţia sa princi­ tea noastră aparţin sufletului. Intelectul,
pală: cea care se referă la Dumnezeu – gândirea, idealurile, dragostea, emoţiile,
asta pentru că e mort faţă de Dumnezeu. discernământul, ca­ pa­citatea de a opta, de
Şi astfel a ajuns să pară doar ca o anexă a lua decizii, etc. nu sunt altceva de­ cât
a sufletului. Şi pe măsură ce mintea, diverse experienţe ale sufletului.
emoţiile şi voinţa devin tot mai puternice, Deja s-a arătat că duhul şi trupul
funcţiile duhului ajung să fie atât de fu­ zio­nează în cadrul sufletului, care, la
eclipsate, încât să nu mai poată fi recu­ rândul lui, formează organul persona­ lităţii
noscute. De aceea, trebuie să existe lucra­ noastre. De aceea Biblia uneori îl numeş­
rea de deosebire între suflet şi duh, după te pe om „suflet“, ca şi când omul nu ar
ce a avut loc naşterea din nou la un cre­ avea decât acest singur element. De pildă,
dincios. la Geneza 12:5 oamenii sunt numiţi
Când cercetăm Scripturile, căpătăm „suflete“ (ASV). Şi din nou, când Iacov
im­ presia că un duh nenăscut din nou nu şi-a adus întreaga familie în Egipt, se
fun­ cţionează cu nimic diferit faţă de un spune că „toate sufletele casei lui Iacov,
suflet, aşa cum reiese din următoarele care au venit în Egipt, au fost şaptezeci“
versete: (Gen. 46:27 ASV). Găsim numeroase alte
cazuri în textul original al Bibliei, când
„Duhul lui a fost tulburat“ Gen. 41:8. prin „suflet“ se înţelege omul ca atare,
„Atunci duhul lor a fost potolit faţă de deoarece sediul şi esenţa personalităţii este
el“ Jud. 8:3 (traducerea Darby). sufletul. A înţelege personalitatea unui om
„Cel cu duhul pripit face multe prostii“ înseamnă a-i înţelege persoana. Existenţa
Prov. 14:29 (Darby). omului, trăsăturile şi viaţa sa – toate îşi
„Un duh posomorât usucă oasele“ Prov. găsesc izvorul în suflet. Prin urmare,
17:22. Biblia îl numeşte pe om „suflet“.
„Cei rătăciţi cu duhul“ Isa. 29:24. Personalitatea omului e compusă din
„...şi vă veţi boci, de mâhnit ce vă va fi cele trei facultăţi principale: voinţa, mintea
duhul“ Isa. 65:14. şi emo­ ţiile. Voinţa este instrumentul prin
„Duhul i s-a împietrit“ Dan. 5:20. care luăm decizii şi ne dezvăluim capacita­
tea op­ţiu­ nii. Ea ex­
primă acordul sau deza­
28 Omul spiritual, volumul I
cordul nostru: „voi face“ sau „nu voi face puterea sufletului de a-şi exercita voinţa.
cutare lucru“. Fără această facultate omul
ar fi un simplu automat. Mintea, instru­ B) Facultatea intelectului sau a minţii
mentul gân­ dirii noastre, ne dezvăluie capa­ din sufletul omului
citatea in­telectuală. Din ea izvorăsc: înţelep­ ,,...lucrul spre care îşi înalţă ei sufletul, pe
ciu­nea, cu­ noştinţa şi raţiunea. Absenţa fiii şi fiicele lor“ Ezech. 24:25 Darby.
acestei facultăţi îl face pe om să fie ,,Lipsa cunoştinţei este o pagubă pentru
nătâng şi „lipsit de personalitate“. suflet“ Prov. 19:2 Darby.
Instrumentul prin care îndrăgim sau urâm „Până când voi avea sufletul plin de
un lucru sau o fiinţă este instrumentul griji“ (în siriacă şi în ebraică: „Până
emoţiei. Prin ea putem să ne exprimăm când mă voi sfătui cu sufletul meu“)
dragostea sau ura şi să ne simţim bucu­ Ps. 13:2.
roşi, mânioşi; trişti sau fericiţi. Orice de- „Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine
ficienţă la acest capitol va avea drept ştie sufletul meu lucrul acesta!“ Ps.
rezultat un caracter insensibil şi împietrit. 139:14.
Când studiem Biblia atent, vom ajun­ „Când îşi aduce aminte sufletul meu de
ge ine­ vitabil la concluzia că aceste trei ele, este mâhnit în mine“ Plângerile
funcţii de bază ale personalităţii aparţin lui Ieremia 3:20.
negreşit sufletului. În acest sens, textele ,,Cunoştinţa va fi desfătarea sufletului
din Scriptură sunt prea nu­ meroase pentru tău“ Prov. 2:10.
a putea fi citate aici. Iată doar câteva din ,,Păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
ele: Căci ele vor fi viaţa sufletului tău“
Prov. 3:21,22.
A) Facultatea voinţei din sufletul omului ,,Înţelepciunea este bună pentru sufletul
„Nu mă lăsa în voia (în original „sufle­ tău“ Prov. 24:14.
tul“) duşmanilor mei“ Ps. 27:12.
„Tu nu-l laşi în voia (în original „sufle­ Aici „cunoştinţă“, „înţelepciune“, pre­
tul“) duşmanilor lui“ Ps. 41:2. cum şi „a se gândi“, „a-şi aduce a­ minte“
„lăsat în voia (în original „sufletul“) vrăj­ sunt toate activităţi ale intelectului sau ale
maşelor tale“ (Ez. 16:27). minţii omului, despre care Biblia ne
„S-o laşi să plece unde va voi“ (în ori­ spune că emană din suflet.
ginal „sufletul“) Deut. 21:14.
„Aha, iată ce-mi dorea sufletul“ Ps. C) Facultatea emotiei din sufletul omu-
35:25. lui
,,Puneţi-vă acum inima şi sufletul să caute
pe Domnul, Dumnezeul vostru“ 1 Cro. 1) Emoţii care exprimă afecţiun ­ea
22:19. ,,Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a ali-
,,Unde doresc şi-şi înalţă sufletul să se pit de sufletul lui David şi Ionatan l-a
întoarcă să locuiască iarăşi“ Ier. 44:14, iubit ca pe sufletul lui“ 1 Sam. 18:1.
Versiunea amplificată. „Tu, pe care te iubeşte inima mea“ Cânt.
,,De aceste suferinţe sufletul meu refuză 1:7.
să se atingă“ Iov 6:7, Versiunea ,,Sufletul meu preamăreşte pe Domnul“
am­ plificată. Luca 1:46.
,Ah! Sufletul meu ar vrea mai bine gâtu­ ,,Care sunt urâţi de sufletul lui David“ 2
irea, mai bine moartea decât aceste Sam. 5:8.
oase!“ Iov 7:15. ,,Sufletul Meu nu-i mai răbda“ Zah.
,,Voia“ sau „sufletul“ din textele de 11:8.
mai sus se referă toate la voinţa umană. „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul
„A-şi pune inima“, „a-şi înălţa sufletul“ tău… din tot sufletul tău“ Deut. 6:5.
sau „a vrea mai bine să“ exprimă toate „Voi vorbi în amarăciunea sufletului
 Duh ºişi suflet 29
meu“ Iov 10:1. ,,Căci neprihănitul acesta, care locuia
,,Sufletul lor se dezgustase de orice hrană“ în mijlocul lor, îşi chinuia în toate
Ps. 107:18. zilele sufletul lui neprihănit…“ 2
Petru 2:8.
2) Emoţii care exprimă dorinţa
,,Să cumperi tot ce-ţi va dori sufletul“ Vom observa din textele de mai sus că
Deut. 14:26 Darby. sufletul e în stare de a iubi, de a urî, de
,,Sufletul meu tânjeşte după curţile a dori, de a aspira şi de a simţi.
Domnului“ Ps. 84:2. După ce am făcut acest scurt studiu
,,Dorinţa sufletului tău“ Ezech. 24:21 biblic, ne va fi foarte uşor să constatăm
Darby. că sufletul omului cuprinde în el acea
„Aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, parte numită voinţa, apoi intelectul şi, în
Doamne“ Ps. 42:1. sfârşit, emotia.
„Sufletul meu Te doreşte noaptea“ Isa.
26:9 Viaţa sufletului
,,În care îşi găseşte sufletul meu toată Unii cercetători ai Bibliei au scos în
plăcerea“ Mat. 12:18. evidenţă faptul că în limba greacă s-au
folosit trei cuvinte pentru a exprima
3) Emoţii care exprimă simţăminte cuvântul „viaţă“: (1) bios (2) psyche (3)
„O sabie îţi va străpunge sufletul“ Luca zoe. Toate trei exprimă ideea de viaţă,
2:35. dar sensurile lor se deosebesc întrucâtva.
,,Toţi erau amărâţi în suflet“ 1 Sam. Bios se referă la mijlocul prin care avem
30:6. viaţă. Domnul Isus a folosit acest cuvînt
„Las-o, căci este tare amărâtă“ 2 Regi când a lăudat-o pe femeia care a aruncat
4:27. în cutia cu bani din templu toata averea
„Sufletul Lui a fost întristat pentru sufe­ ei – „tot traiul ei“. Zoe este forma cea
rinţele lui Israel“ Jud. 10:16 Darby. mai înaltă de viaţă – viaţa spiritului. Ori
,,Până când îmi veţi întrista sufletul?“ Iov de câte ori Biblia vorbeşte despre viaţa
19:2. veş­nică, foloseşte acest cuvânt. Psyche se
,,Şi sufletul meu este plin de veselie în referă la viaţa animată a omului, la viaţa
Dumnezeul meu“ Is. 61:10. lui naturală sau la viaţa sufletulul lui.
„Înveseleşte sufletul robului tău“ Ps. Biblia foloseşte acest termen atunci când
86:4. descrie viaţa umană.
„Le tânjea sufletul în ei“ Ps. 107:5. Se cuvine să observăm aici că terme­
,,De ce te mâhneşti, suflete“ Ps. 42:5. nii: „suflet“ şi „viaţa sufletului“ din Biblie
,,Întoarce-te, suflete, la odihna ta“ Ps. sunt identici în original. În Vechiul
116:7. Testament cuvântul ebraic pentru „suflet“
,,Mi se topeşte sufletul de dor“ Ps. – nefeş – este folosit în egală măsură
119:20. pentru „viaţa sufletului“. În consecinţă,
,,Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur Noul Testament foloseşte cuvintul psyche
de miere, dulci pentru suflet şi sănă­ atât pentru „suflet“, cât şi pentru „viaţa
toase pentru oase“ Prov. 16:24. sufletului“. Rezultă că „sufletul“ nu numai
„...şi sufletul vostru se va desfăta cu că este unul din cele trei elemente alcătu­
bucate gustoase“ Isa. 55:2. itoare ale omului, ci chiar viaţa omului –
,,Când îmi tânjea sufletul în mine“ viaţa sa na­ turală. În multe locuri din
Iona 2:7. Biblie, cuvântul „suflet“ este tradus prin
„Sufletul Meu este cuprins de o întris- ,,viaţă“.
tare de moarte“ Mat 26.38.
,,Acum sufletul Meu este tulburat“ ,,Numai carne cu viaţa ei, adică sângele
Ioan 12:27. ei, să nu mâncaţi“ Gen. 9:4, 5.
30 Omul spiritual, volumul I
„Viaţa trupului este în sânge“ Lev. 17.11. devine viaţa omu1ui. Viaţa este fenome­
,,Cei care căutau să ia viaţa copilului au nul sufletului. Biblia consi­ deriră trupul
murit“ Mat. 2:20. actual al omului un „trup sufletesc“ (1
,,Este îngăduit în ziua Sabatului… a Cor. 15:44 în original), deoarece viaţa
scăpa o viaţă sau a o pierde?“ Luca trupului nostru actual este cea a sufletu­
6:9. lui. Prin urmare, viaţa omului nu este
,,Oameni… care şi-au pus în joc viaţa altceva decât expresia unităţii dintre ener­
pentru Numele Domnului nostru Isus giile mentale, emotive şi voliţionale ale
Cristos“ Fapte 15:26. sale. „Per­so­
nalitatea“ cuprinde şi ea aces­
,,Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea“ te părţi diferite, dar viaţa sufletului este
Fapte 20:24. viaţa propriu-zisă a omului.
,,Ca să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpă­ Este cât se poate de important de
rare pentru mulţi“ Mat. 20:28. reţinut faptul că sufletul este viaţa omu­
,,Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi“ lui, deoarece acest lucru hotărăşte ce fel
Ioan 10:11, 15, 17. de creştini vom fi – spirituali (duhovni­
ceşti) sau sufleteşti. Lucrul acesta va fi
Cuvântul „viaţă“ din aceste versete nu explicat mai pe larg în continuare.
este altul decât termenul „suflet“ în ori­
ginal. Este tradus astfel deoarece ar fi Sufletul şi eul omului
greu de înteles în forma în care se află Întrucât am văzut că sufletul este
în original. Dar sufletul este însăşi viaţa sediul personalităţii noastre, organul voin­
omului. ţei şi însăşi viaţa noastră naturală, conchi­
Aşa cum am arătat deja, „sufletul“ dem că sufletul este adevăratul nostru
este unul din cele trei elemente ale omu­ „eu“. Eul nostru este sufletul. Şi lucrul
lui. „Viaţa sufletului“ este viaţa naturală a aceste poate fi demonstrat din Cuvântul
omului, care-i conferă existenţa, care îl lui Dumnezeu. La Numeri 30, sintagma
animă. Este viaţa prin care trăieşte omul „să se lege pe sine“ apare de zece ori. În
azi; este pute­rea prin care omul devine original se spune „să-şi lege sufletul“. De
ceea ce este. Întrucât Biblia aplică terme­ aici rezultă că suntem îndreptăţiţi să spu­
nii nefeş şi psyche atât la suflet, cât şi la nem că sufletul nostru este eul nostru. În
viaţa omului, e limpede că deşi aceste multe alte texte din Biblic găsim cuvântul
două elemente se pot deosebi unul de „suflet“ tradus prin cuvântul „eu“ sau
altul, nu se pot separa. Ele se disting în „sine însuşi“. De pildă:
măsura în care, spre exemplu, în anumite
locuri psyche trebuie tradus fie prin ,,Să nu vă spurcaţi [pe voi înşivă] prin
„suflet“, fie prin „viaţă". Traducerile nu ele“ Lev. 11:43.
se pot inversa aici, nu sunt interschimba­ ,,Să nu vă întinaţi“ Lev. 11:44.
bile. De pildă, „suflet“ şi „viaţă“ din ,,Pentru ei înşişi şi urmaşii lor“ Est. 9:31.
Luca 12:19-23 şi Marcu 3:4 sunt de fapt ,,Tu, care te sfâşii în mânia ta“ Iov 18:4.
unul şi acelaşi cuvânt în original, dar nu „s-a aprins de mânie împotriva lui Iov,
ar avea nici un sens dacă le-am traduce pentru că zicea că este fără vină îna­
cu aceşi cuvânt în limba engleză (şi în intea lui Dumnezeu“ Iov 32:2.
limba română, n.traducătorului). Totuşi ele ,,Dar ei înşişi vor merge în robie“ Is.
sunt inseparabile, deoarece la om sunt 46:2.
complet fuzionate. Fără suflet omul nu ,,Veţi putea numai să pregătiţi mâncarea
poate trăi. Biblia nu ne spune niciodată fiecărui ins (în original: ,,a fiecărui
că omul ar poseda viaţa în afara sufletu­ suflet“)“ Ex. 12:16.
lui lui. Viaţa omului nu este altceva decât ,,Cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa
sufletul lui, care pătrunde în tot trupul ucigaşul care va omorî pe cineva (în
lui. Când sufletul este ali­ pit de trup, el original: „care va omorî pe un om
 Duh ºişi suflet 31
(„un suflet“) fără voie“ Num. dintre evanghelii. La Matei 16:26 se
35:11,15. spune astfel: „Şi ce i-ar folosi unui om
,,O, de-aş muri (în original: „de-ar muri să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde
sufletul meu“) moartea celor neprihă­ viaţa? (psyche) Sau, ce ar da un om în
niţi“ Num. 23:10. schimb pentru viaţa [sufletul] său?“ (psy-
„Când aduce cineva (în original: „vreun che) Pe când Luca 9:25 redă astfel aces­
suflet“) ca dar Domnului o jertfă de te cuvinte: „Şi ce i-ar folosi unui om să
mâncare“ Lev. 2:1 câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau
,,Mi-am liniştit sufletul“ Ps. 131:2. s-ar pierde pe sine însuşi? (eautov)“
„Să nu-ţi închipui că numai tu (în origi­ Ambii evanghelişti redau aceleaşi cuvinte
nal: „numai sufletul tău“) vei scăpa ale Domnului Isus, totuşi unul foloseşte
dintre toţi iudeii“ Est. 4:13. cuvântul „suflet“, altul „el însuşi“. Rezultă
,,Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine de aici că Duhul Sfânt Se foloseşte de
Însuşi (în original: „pe sufletul Lui“)“ Matei pentru a explica sensul lui ,,el
Amos 6:8. însuşi“ din Luca, iar de Luca se foloseşte
pentru a explica sensul lui „suflet“ din
Aceste versete din Vechiul Testa­ ment ne Matei. Sufletul omului sau viaţa este
arată în multe feluri cum sufletul omului omul însuşi şi vice versa.
este chiar eul lui. Un asemenea studiu ne ajută să înţe­
Şi Noul Testament ne dă aceeaşi legem că pentru a fi om trebuie să împăr­
impresie. ,,Sufletele“ de la 1 Petru 3:20 tăşim tot ceea ce cuprinde sufletul omului.
nu sunt altceva decât cele opt persoane. Fiecare om natural posedă acest element
La fel la Fapte 27:37 este vorba de două împreună cu tot ce cuprinde el, deoarece
sute şaptezeci şi şase de persoane. Iată sufletul este viaţa comună de care au
ce spune Romani 2:9: „Necaz şi strâmto­ parte toţi oamenii. Înainte de naşterea din
rare va veni însă peste orice suflet ome­ nou, tot ce cuprinde termenul viaţă – eul,
nesc care face răul“. Deci a avertiza forţa, viaţa însăşi, tăria, capacitatea opţiu­
sufletul unui om care face rău înseamnă nii, gândirea, opiniile, dragostea, sentimen­
a-l avertiza pe omul respectiv. La Iacov tele – face parte din suflet. Cu alte cuvin­
5:20 a salva un suflet este totuna cu a te, viaţa sufletului este viaţa pe care o
salva un păcătos. Iar la Luca 12:19 cuvin­ moşteneşte un om când se naşte. Tot ce
tele pe care le rosteşte omul nechibzuit posedă această viaţă şi tot ce poate deveni
către sufletul lui şi le spune de fapt 1ui se găsesc în domeniul sufletului. Dacă
însuşi. Prin urmare, este limpede că toată vom reuşi să distingem ceea ce este sufle­
Biblia consideră sufletul omului sau viaţa tesc, ulterior ne va fi mai uşor să recu­
sufletului drept omul însuşi. noaştem ce este spiritual şi astfel vom fi
Găsim o confirmare a acestui fapt în în stare să deosebim ce este duhovnicesc
cuvintele Domnului Isus, redate în două de ceea ce este doar sufletesc.
CAPITOLUL 3
CĂDEREA OMULUI
Omul, aşa cum l-a creat Dumnezeu,
s-a deosebit radical de toate celelalte fiin-
ţe, căci omul a posedat un spirit, si­ milar
cu cel al îngerilor şi, în acelaşi timp, a
avut un suflet asemănător cu cel al ani-
malelor inferioare. Când l-a creat Dum­
nezeu pe om, i-a dat libertate deplină. Nu
l-a făcut o maşină automată, pe care s-o
poată dirija cum voieşte El. Lucrul acesta
reiese limpede din Geneza 2, unde citim
că Dumnezeu i-a spus lămurit omului de
la început din care fructe are voie să
mănânce şi din care nu. Aşadar, omul
creat de Dumnezeu nu a fost un robot, ci
o fiinţă înzestrată cu libertatea desăvârşită
de a alege. Era liber să asculte de
Dumnezeu, după cum era liber să se
răzvrătească împotriva Lui.
Omul a posedat de la început o suve­
ranitate, prin care putea să-şi exercite
voinţa de a asculta sau nu. Lucrul acesta
are o importanţă extraordinară, deoarece
trebuie să ne dăm seama că în viaţa
noastră spirituală Dumnezeu niciodată nu
ne privează de libertate. Dacă nu coope-
răm activ cu El, Dumnezeu nu va iniţia
nici o acţiune în numele nostru. Nici
Dumnezeu, nici diavolul nu pot face vreo
lucrare fără să obţină mai întâi consimţă-
mântul nostru, căci voinţa omului este
liberă.
La început, duhul omului era partea
cea mai elevată a fiinţei sale, în faţa căru-
ia sufletul şi trupul se supuneau. În con-
diţii normale, duhul este ca o stă­ până,
sufletul ca un administrator, iar trupul ca
un slujitor. Stăpâna încre­ din­
ţează treburile
casei administratorului, care, la rândul ei,
îi porunceşte slujitorului să execute aceste
ordine. Stăpâna po­ runceşte administratoru-
lui, iar acesta îi porunceşte trupului. Deşi
administratorul pare a conduce toate
lucrurile, în realitate stăpâna este cea care
deţine controlul în casă. Din nefericire,
omul a căzut. El a fost înfrânt şi a păcă-
tuit. Drept urmare a acestui fapt, ordinea
bună, lăsată de Dumnezeu – după care
32
32
duhul trebuie să stea pe locul întâi, sufle-
tul pe locul doi, iar trupul pe locul trei –
a fost răsturnată.
Dumnezeu i-a dat omului puterea
suverană de a alege şi i-a înzestrat sufle-
tul cu tot felul de daruri, dintre care
gândirea şi voinţa sau intelectul şi intenţia
ies cel mai bine în relief. Scopul urmărit
de la început de Dumnezeu a fost ca
sufletul omenesc să primească şi să asi-
mileze adevărul şi substanţa vieţii spiritu-
ale a lui Dumnezeu: El a dat daruri
oamenilor, pentru ca aceştia să-şi poată
însuşi cunoştinţa şi voinţa lui Dumnezeu.
Să privim lucrurile din perspectiva aceasta
a primului om. Să vedem ce va face el
în faţa acestei alternative: Dacă sufletul
lui îşi va păstra starea de perfecţiune în
care a fost creat, atunci trupul va putea
trăi veşnic, necunoscând nici o schimbare.
Dacă omul îşi va exercita voinţa, mân-
când din rodul vieţii – adică din însăşi
viaţa lui Dumnezeu – negreşit această
viaţă va pătrunde în duhul şi în sufletul
său, transformându-i nu numai partea
lăuntrică, dar şi învelişul exterior al trupu-
lui, care va deveni astfel incoruptibil –
nesupus putrezirii. Literalmente, omul va
intra atunci în posesia vieţii veşnice. În
acest caz, viaţa lui sufletească va fi
umplută pe deplin cu viaţa spirituală,
întreaga lui fiinţă devenind spirituală.
Dimpotrivă, dacă omul va inversa ordi-
nea: duh-suflet, punând sufletul pe planul
întâi, atunci întreaga lui fiinţă va fi cufun-
dată în întuneric. În acest caz, nici trupul
lui nu va mai dăinui multă vreme, ci va
începe curând să putre­ zească.
Ştim cum s-au terminat lucrurile:
Omul a ales cunoştinţa binelui şi a răului,
în loc să aleagă pomul vieţii. E imposibil
să nu ne dăm seama că voia lui
Dumnezeu a fost ca Adam să mănânce
din pomul vieţii, căci înainte de a-i inter-
zice să mănânce din pomul binelui şi al
răului, înainte de a-l avertiza că în ziua în
care va mânca din el va muri (Geneza
 Cãderea
Căderea omului 33
2:17), i-a poruncit mai întâi să mănânce existenţei sale. Spiritul nostru provine
cât vrea din orice pom al grădinii şi, în direct din Dumnezeu, căci El este cel
mod deosebit, i-a atras atenţia asupra care i l-a dat (Numeri 16:22). În schimb,
pomului vieţii din mijlocul grădinii. Cine sufletul nostru nu este chiar atât de direct
poate spune că altfel au stat lucrurile? legat de Dumnezeu, căci a luat naştere
„Roada cunoştinţei binelui şi a răului“ abia după ce duhul a intrat în contact cu
înalţă sufletul uman şi înăbuşă duhul. trupul. Prin urmare, cum era şi normal, el
Dumnezeu nu i-a interzis omului să se înrudeşte cu fiinţele create, fiind viaţă
mănânce din acest fruct doar pentru a-l naturală, creată. Utilitatea sufletului este
pune la încercare, ci pentru că ştia că, însă foarte mare, cu condiţia ca el să-şi
odată mâncând din el, sufletul omului va păstreze locul ce i se cuvine, de adminis-
fi atât de stimulat încât va stinge duhul. trator, permiţând duhului să fie la cârmă.
Mai exact, omul va pierde adevărata În aceste con­ diţii, omul poate primi viaţa
cunoaştere a lui Dumnezeu, ajungând să lui Dum­ nezeu, fiind legat indisolubil de
fie ca mort faţă de El. Prohibiţia lui El. Dacă însă domeniul sufletesc se înalţă
Dumnezeu nu face altceva decât să ne prea sus, atunci duhul va fi înăbuşit.
dezvăluie dragostea Sa. Cunoaşterea bine- Toate lucrările omului se vor mărgini în
lui şi a răului din lumea aceasta este în acest caz la domeniul natural al creaţiei,
sine ceva rău. O asemenea cunoştinţă omul nemaiputând fi unit cu elementul
izvorăşte din intelectul sufletului omenesc, supra­natural al lui Dumnezeu – cu viaţa
umplând sufletul de trufie şi secătuind Sa necreată. Primul om s-a lăsat înfrânt
duhul de viaţa sa, până când acesta pier- de moarte prin faptul că a mâncat din
de şi ultima fărâmă de cunoaştere a lui roada cunoştinţei binelui şi a răului, dez-
Dumnezeu, fiind ca mort. voltându-şi astfel în mod anormal viaţa
Mulţi slujitori ai lui Dumnezeu sunt sufle­ tească. Satan a ispitit-o pe Eva cu o
de părere că acest pom al vieţii este chiar în­trebare. Ştia el că întrebarea respectivă
Dumnezeu Însuşi, dând viaţă lumii prin va stârni gândirea femeii. Dar dacă fe­ meia
Fiul Său, Domnul Isus. Aceasta este viaţa ar fi rămas sub controlul duhului, ar fi
veşnică – natura lui Dumnezeu, viaţa respins numaidecât orice întrebare a lui
necreată. Prin urmare, avem aici doi Satan şi sămânţa de îndoială sădită prin
pomi: unul care germinează viaţă spiritua- aceasta. Încercând însă să răspundă, ea
lă şi altul care dezvoltă viaţa sufletească. şi-a exercitat puterea minţii, care a îndem-
Omul, în starea sa iniţială, nu este nici nat-o la neascultare faţă de duh. Fără
păcătos, nici sfânt, nici căzut, nici nepri- îndoială, întrebarea lui Satan a fost plină
hănit. El stă la distanţă egală faţă de de erori grave, căci motivul lui principal
aceste două extreme. E liber să accepte a fost pur şi simplu s-o determine pe
viaţa lui Dumnezeu, devenind astfel un Eva să facă uz de puterea de gândire a
om spiritual şi părtaş al naturii divine, minţii. Poate la început se va fi aşteptat
după cum, tot aşa de bine, poate să-şi ca Eva să-l corecteze imediat, dar vai!
înalţe viaţa lui proprie, creată, devenind Eva a îndrăznit să schimbe Cuvântul lui
sufletesc şi, prin ur­
mare, aducând moartea Dumnezeu în conversaţia ei cu Satan. Şi
asupra duhului său. Dumnezeu, în dragos- atunci vrăjmaşul a prins curaj, făcând
tea Sa nespus de mare, a lăsat un echili- pasul următor şi ispitind-o pe Eva să
bru perfect între cele trei părţi din care e mănânce din fructul oprit, având grijă să-i
alcătuit omul. Ori de câte ori una din ele promită că prin asta i se vor deschide
se dezvoltă peste măsură, celelalte două ochii şi va fi ca Dumnezeu – adică, va
vor avea de suferit. cunoaşte binele şi răul. „Femeia a văzut
Umblarea noastră spirituală va fi mult că pomul era bun de mâncat şi plăcut de
îmbunătăţită dacă vom înţelege originea privit, şi că pomul era de dorit ca să
sufletului şi principiul care stă la baza deschidă cuiva mintea. A luat deci din
34 Omul spiritual, volumul I
rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului tului. Când cineva încearcă să-şi dezvolte
ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mân- cunoştinţele, făcând gimnastică mintală,
cat şi el“ (Geneza 3:6). Aşa a privit Eva prin intermediul căr­ ţilor, fără să aştepte
chestiunea aceasta. Mai întâi, Satan a ajutorul lui Dum­ nezeu şi fără să ceară
provocat gândirea ei sufletească; apoi a călăuzirea Duhului Sfânt, sufletul său este
făcut încă un pas, punând stăpânire pe atunci în deplină desfăşurare. Lucrul aces-
voinţa ei. Rezul­ tatul: Eva a căzut în ta îi va diminua viaţa spirituală. Deoarece
păcat. căderea omului a fost prilejuită de căuta-
Atacul lui Satan e totdeauna îndreptat rea cunoaş­ terii, Dumnezeu foloseşte acum
asupra unei nevoi fizice. Şi în acest caz, „nebu­ nia crucii, ca să nimicească
nimic n-a fost mai simplu decât să-i înţelepciu­ nea celor înţelepţi“. Intelectul a
amintească Evei să mănânce din roadă – fost cauza principală a căderii. Prin urma-
deci o chestiune de ordin fizic. Apoi a re, pentru ca cineva să poată fi mântuit,
trecut la ispitirea sufletului ei, sugerând trebuie să creadă în nebunia Cuvântului
că, dacă va ceda plăcerii, i se vor deschi- crucii, iar nu să se bizuie pe intelectul
de ochii şi va cunoaşte binele şi răul. său. Pomul cunoştinţei îl face pe om să
Deşi o atare căutare după cunoaş­ tere era cadă; de aceea, Dumnezeu foloseşte
perfect legitimă în sine, ea a dus însă la „pomul nebuniei“ – lemnul crucii (1
răzvrătirea duhului femeii faţă de Petru 2.24) pentru a mântui suflete.
Dumnezeu, deoarece ea a interpretat gre- „Dacă cineva dintre voi se crede înţelept
şit interdicţia lui Dumnezeu, bănuindu-L în felul veacului acestuia, să se facă
pe Dumnezeu că ar fi avut intenţii rele nebun, ca să ajungă înţelept“ (I Cor.
când le-a interzis să mănânce din pomul 3:18-20; vezi şi I Cor. 1:18-25).
respectiv. Ispita lui Satan are în vedere După ce am analizat cu atenţie relata-
mai întâi trupul, dar apoi pătrunde până rea căderii omului, acum vom vedea că,
în adâncul sufletului, ajungând în cele răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu,
din urmă la duh. Adam şi Eva şi-au dezvoltat anormal
Îndată ce a fost ispitită, Eva şi-a dat sufletul, până acolo încât l-au aşezat în
verdictul. La început, pomul era bun pen- detrimentul spiritului lor, prăbuşindu-se în
tru hrană. Aceasta este „pofta căr­ nii“. întuneric. Elementele proeminente ale
Carnea Evei a fost prima aţâţată. Apoi a sufletului sunt: voinţa, mintea şi emoţiile
fost o plăcere pentru ochi. Aceasta e omului. Voinţa este organul deciziei, deci,
„pofta ochilor“. Atât trupul, cât şi sufletul stăpânul omului. Mintea este organul
îi erau deja ademenite. În al treilea rând, gândirii, în vreme ce emoţiile fac parte
„era de dorit ca să-l facă pe cineva înţe- din domeniul afectelor. Apostolul Pavel
lept“. Aceasta e „lăudă­ roşenia vieţii“. O ne spune că „nu Adam a fost amăgit
asemenea dorinţă a dezvăluit nestatornicia [înşelat]“, indicând prin aceasta faptul că
emoţiilor ei şi şovăiala care i-a cuprins mintea lui Adam a rămas intactă în ziua
voinţa. Sufletul îi era acum agitat peste aceea fatală. Mintea Evei a fost cuprinsă
măsură. Nu mai asista ca un simplu de slăbiciu­ ne: „Femeia a fost amăgită şi
spectator, ci îşi luase deja un rol activ, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii“
poftind cu tot dinadinsul fructul. Ce pri- (1 Timotei 2:14). Conform relatării
mejdioase sunt emoţiile oamenilor! Ge­nezei, este scris că femeia a zis:
Dar oare de ce a dorit Eva fructul? „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din
Nu era numai pofta cărnii şi a ochilor la pom“ (Geneza 3:13). Despre bărbat se
mijloc, ci şi curiozitatea firească de a spune însă că a zis: „Femeia mi-a dat
cunoaşte înţelepciunea. În urmărirea înţe- [nu „m-a amăgit“]“ (Gen. 3:12). E limpe-
lepciunii şi a cunoştinţei – da, chiar şi a de că nu Adam a fost cel înşelat. Mintea
acelei cunoştinţe aşa-zise „du­ hov­ niceşti“ lui a rămas trează. EI a ştiut bine că
– adesea se pot depista acti­ vităţile sufle- mănâncă din fructul oprit, şi totuşi a con-
 Cãderea
Căderea omului 35
tinuat să mănânce, din pricina afecţiunii sale şi făcându-l să exercite puterea voin-
sale pentru Eva. Adam a priceput îndată ţei asupra trupului, pentru aducerea la
că ceea ce spunea şarpele nu era decât îndeplinire a voii lui Dum­ nezeu. Toate
înşelă­ ciunea vrăjmaşului. Din cuvintele lucrările satanice sunt executate din exteri-
apostolului, suntem înclinaţi să credem că or spre interior. Toate lucrările divine se
Adam a păcătuit cu voia. A iubit-o pe săvârşesc din interior spre exterior. În
Eva mai mult decât s-a iubit pe sine felul acesta, putem distinge foarte uşor
însuşi. A făcut din ea idolul lui şi, din când o lucrare vine de la Dumnezeu şi
pricina ei, a fost gata să se răzvrătească când vine de la cel rău. În plus, toate
împotriva poruncii creatorului Său. Ce acestea ne învaţă că odată ce Satan a pus
trist că mintea i-a fost dominată de emo- stăpânire pe voinţa omului, practic a ajuns
ţii, iar raţiunea biruită de afecţiunile sale! să aibă stăpânire pe întreaga sa fiinţă.
Oare de ce n-au crezut oamenii adevărul? Ar trebui să observăm cu atenţie că
Fiindcă au găsit plăcere în fărădelege (2 sufletul este acolo unde omul îşi ex­ pri­
mă
Tes. 2:12). Adevărul nu este lipsit de raţi- voinţa sa liberă şi stăpânirea sa proprie.
une, dar oamenii nu-l iubesc. Prin urma- Biblia, prin urmare, adesea spune că
re, când cineva se întoarce cu adevărat la sufletul este acela care păcătuieşte. De
Dumnezeu, el crede cu inima sa (nu cu pildă, la Mica 6:7 se spune astfel:
mintea) şi aşa este îndreptăţit (Romani „Păcatul sufletului meu“. Ezechiel 18:4-
10:10). 20: „Sufletul care păcătuieşte“. Iar în căr-
Satan l-a făcut pe Adam să păcătuias- ţile Levitic şi Numeri se aminteşte adesea
că, punând stăpânire pe voinţa sa, prin că „sufletul păcătuieşte“. De ce? Fiindcă
intermediul emoţiilor sale, în vreme ce pe sufletul este cel care se hotărăşte să păcă-
Eva Satan a ispitit-o să păcătuiască, robin- tuiască. O definiţie a păcatului ar putea fi
du-i voinţa, prin mintea ei întu­ necată. următoarea: „Voinţa care îşi dă consimţă-
Când voinţa, mintea şi emoţiile sale au mântul de a ceda în faţa ispitei“. Păcă-
fost otrăvite de şarpe, omul luându-se tuirea ţine direct de voinţa sufletului. Prin
după Satan, în loc să-L urmeze pe urmare, şi ispăşirea trebuie făcută pentru
Dumnezeu, duhul lui – care fusese capa- suflet. (Vezi Exod 30:5.) „Căci sufletul
bil să comunice cu Dumnezeu – a sufe­ rit cărnii [trupului] este în sânge. Vi l-am
o lovitură de moarte. Aici putem vedea dat ca să facă ispăşire pentru sufletele
legea care guvernează puterea lui Satan. voastre, căci sângele este acela care face
El foloseşte lucrurile care au atracţie pen- ispăşire pentru sufletele voastre înaintea
tru trup (consumul fructului) pentru a lui Iehova“ (Numeri 31:50, Darby).
ispiti sufletul omului la păcat. De îndată Întrucât sufletul este acela care păcătuieş-
ce sufletul păcătuieşte, duhul se afundă în te, e normal ca sufletul să aibă nevoie de
beznă totală. Ordinea lucrării sale e întot- ispăşire. Şi nu poate să fie ispăşit decât
deauna următoarea: din exterior spre inte- tot printr-un suflet:
rior. Dacă nu începe cu trupul, atunci „Domnul a găsit cu cale să-L zdro­ bească
începe acţionând asupra minţii sau a prin suferinţă...Va vedea rodul muncii
emoţiilor, ca apoi să ajungă la voinţa sufletului Lui şi Se va înviora . . . S-a dat
omului. În clipa în care voinţa omului a pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în
cedat în faţa lui Satan, îndată acesta pune numărul celor fărădelege, pentru că a pur-
stăpânire pe întreaga fiinţă a omului, tat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei
omorând duhul. Cât de deo­ sebită este vinovaţi“ (Isaia 53:10-12).
lucrarea lui Dumnezeu! El întotdeauna
lucrează din interior spre exterior. Cercetând natura păcatului Iui Adam,
Dumnezeu începe să opereze în duhul descoperim că, pe lângă răzvrătire, mai
omului, continuând apoi cu luminarea era şi un fel de independenţă la mijloc.
minţii lui, producând o trezire a emoţiilor Să nu pierdem din vedere faptul că voin-
36 Omul spiritual, volumul I
ţa lui era liberă. Pe de o parte, pomul put, El a zis: „În ziua în care vei mânca
vieţii implică un sentiment de dependen- din el [adică, din rodul pomului binelui
ţă. Omul în vremea aceea nu poseda şi al răului] vei muri negreşit“ (Geneza
natura lui Dumnezeu, dar dacă ar fi luat 2:17). Adam şi Eva au continuat totuşi să
din roada pomului vieţii, ar fi putut să trăiască sute de ani după ce au mâncat
dobândească viaţa lui Dumnezeu. Atunci din fructul oprit. Lucrul acesta indică în
ar fi putut atinge culmea, posedând însăşi mod evident faptul că moartea pe care
viaţa lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă Dumnezeu a prezis-o nu era cea fizică.
dependenţă. Pe de altă parte, pomul Moartea lui Adam a început în duhul
cunoştinţei binelui şi răului sugerează său.
independenţă, întrucât omul, prin exerci- Ce este, de fapt, moartea? Conform
tarea voinţei sale libere, s-a străduit să definiţilor ştiinţifice, este „încetarea comu-
ajungă la o cunoştinţă ce nu fu­ sese pro- nicării cu mediul înconjurător“. Moartea
misă – la un lucru pe care Dumnezeu duhului este încetarea comunicării cu
nu i-l acordase. Răzvrătirea sa a fost o Dumnezeu. Moartea trupului este întreru-
declaraţie a independenţei sale. perea comunicării dintre duh şi trup. Deci
Răzvrătindu-se, el a arătat că nu mai are atunci când spunem că duhul este mort
nevoie de Dumnezeu. Mai mult, căutând nu înţelegem prin aceasta că duhul nu
cunoştinţa binelui şi a răului a mai mai există, ci, pur şi simplu, vrem să
demonstrat independenţa sa, prin faptul spunem că duhul şi-a pierdut sensibilita-
că nu era mulţumit cu ceea ce îi dăduse tea faţă de Dumnezeu, fiind astfel mort
deja Dumnezeu. Diferenţa dintre ceea ce în relaţie cu El. Situaţia exactă este urmă-
este duhovnicesc şi sufletesc este foarte toarea: duhul a devenit neputincios,
clară aici. Cel duhovnicesc depinde „în nemaiputând să comunice cu Dumnezeu.
totul totului tot“ de Dumnezeu, fiind pe Să dăm un exemplu: O persoană mută
deplin satisfăcut cu ceea ce a dăruit are gură şi plămâni, dar, din pricina unui
Dumnezeu. În schimb, cei sufleteşti se defect al corzilor vocale, nu poate să vor-
îndepărtează de Dum­ nezeu. poftind după bească. Cât priveşte limbajul său ome-
ceea ce nu a dăruit Dumnezeu, mai ales nesc, gura lui poate fi considerată moartă.
după „cunoştinţă“. Independenţa este un Tot aşa, duhul lui Adam a murit din pri-
semn caracteristic al celor sufleteşti. cina neascultării sale faţă de Dumnezeu.
Lucrul acela – oricât de bun ar fi, chiar El avea în continuare un duh, dar acesta
închinarea la Dumnezeu – este din dome- era mort faţă de Dumnezeu, căci îşi pier-
niul sufletului, dacă nu presupune o duse instinctul spiritual. Tot aşa este şi
încredere deplină în Dumnezeu, ci se acum. Păcatul a distrus cunoştinţa intuiti-
bazează, mai degrabă, pe forţele proprii vă, de mare fineţe, a duhului, prin care
ale omului. Pomul vieţii nu poate să să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu, şi l-a
crească în lăuntrul nostru alături de pomul făcut pe om să fie mort din punct de
cunoştinţei. Răzvrătirea şi independenţa vedere spiritual. S-ar putea totuşi ca el să
stau la rădăcina tuturor păcatelor, atât ale fie în continuare un om religios, moral,
celor păcătoşi, cât şi ale „sfinţilor“. învăţat, capabil, puternic, înţelept, dar faţă
de Dumnezeu e mort. S-ar putea chiar să
Duhul, sufletul şi trupul după cădere vorbească despre Dumnezeu, să facă
Adam a trăit prin suflarea vieţii, care dovada unei raţiuni elevate, să predice
a devenit un duh în el. Prin duhul, el L-a despre Dumnezeu, dar să fie în continua-
simţit pe Dumnezeu, i-a cunoscut glasul re mort faţă de Dumnezeu. Omul nu
şi a comunicat cu El. A avut o cunoştin- mai poate să audă sau să perceapă glasul
ţă foarte acută despre Dumne­ zeu, dar lui Dumnezeu. Prin urmare, în Noul
după căderea sa, duhul său a murit. Când Testament Dumnezeu adesea Se referă la
Dumnezeu i-a vorbit lui Adam, la înce- cei care trăiesc prin fire (sau în carne) ca
 Cãderea
Căderea omului 37
fiind de fapt morţi. ne activ în multe alte privinţe. Une­ ori
Moartea, care a început în duhul stră- duhul unui om căzut poate fi chiar mai
moşului nostru, a pătruns tot mai adânc, puternic decât sufletul sau trupul său,
până când a cuprins şi trupul lui. Deşi el ajungând să câştige supremaţia asupra
a trăit mulţi ani după ce a păcătuit, în întregii fiinţe. Asemenea per­ soane sunt
duhul lui a murit de la început. Moartea numite „spirituale“, în com­ pa­­
ra­
ţie cu
a lucrat fără încetare în el, până când atât majoritatea oamenilor de rând, care sunt
duhul, cât şi sufletul şi trupul lui au fost mai mult sufleteşti sau fizici, deoarece
moarte. Trupul său, care putea fi transfor- duhurile celor dintâi sunt mai puternice
mat şi cuprins de slavă, a fost, în schimb, decât ale celor din ul­ timele două catego-
readus la ţărâna din care fusese luat – şi rii. Aici găsim vrăjitorii şi vrăjitoarele.
asta numai din pricina faptului că omul Aceste persoane întreţin le­ gături cu lumea
dinlăuntru a căzut în haos. Trupul din spirituală, dar o fac prin du­ hu­rile rele, nu
afară trebuia să moară şi el până la prin Duhul Sfânt. Du­ hul omului căzut se
urmă. aliază astfel cu Satan şi cu duhurile sale
Şi astfel, duhul lui Adam şi al tuturor rele. Duhul unui astfel de om este mort
urmaşilor lui a căzut sub asuprirea sufle- fată de Dumnezeu, dar cât se poate de
tului, până când, în cele din urmă, s-a viu şi de activ faţă de Satan, dând curs
contopit cu sufletul, cele două părţi îndemnu­ rilor acestuia, care lucrează din
nemaideosebindu-se una de alta. Scrii­ torul plin în el.
cărţii Evrei declară la 4:12 despre Cedând pornirilor şi poftelor sale,
Cuvântul lui Dumnezeu că este mai ascu- sufletul a devenit robul trupului, aşa încât
ţit decât o sabie cu două tăişuri, pătrun- Duhul Sfânt găseşte inutilă încercarea de
zând până acolo încât desparte sufletul de a se mai lupta pentru câştigarea unui
duh. Această despărţire este necesară din locşor cât de mic pentru Dumnezeu în
pricina faptului că spiritul şi sufletul au acel om. De aceea, găsim scrise în
devenit una. Când sunt intim legate între Scriptură cuvintele: „Duhul Meu nu Se
ele, îl coboară pe om într-o lume psihică. va lupta veşnic cu omul, căci el nu este
Totul se face potrivit puterilor intelectului altceva decât carne“ (Geneza 6:3, Darby).
sau sentimentelor sale. Duhul şi-a pierdut Biblia se referă la trup (sau carnea omu-
puterea şi sensibilitatea sa proprie, ca şi lui) drept compusul rezultat din unirea
când s-ar afla într-un somn al morţii. sufletului nenăscut din nou cu viaţa fizi-
Orice instinct care l-ar mai avea de a-L că, deşi mai adesea se referă la păcatul
sluji pe Dumnezeu este cu totul paralizat; care locuieşte în trup. Ori de câte ori
rămâne într-o comă, ca şi când n-ar mai omul a ajuns sub totala stăpânire a cărnii,
exista. Aceasta vrea să spună textul de la el nu mai are posibilitatea de a se elibe-
Iuda 19 prin cuvintele: „natural, neavând ra. Sufletul a înlocuit autoritatea duhului.
duh“ (traducere literală, n.tr.).* Totuşi Acum totul se face în mod independent,
lucrul acesta nu înseamnă că duhul omu- conform pornirilor minţii sale – sau, altfel
lui şi-a încetat existenţa, căci la Numeri spus, „după cum îl duce mintea“. Chiar
16:22 ni se spune că Dumnezeu este în cea mai aprinsă căutare după
„Dumnezeul duhurilor oricărei făpturi“. Dumnezeu, totul e făcut cu forţele sufle-
Fiecare fiinţă umană încă posedă un duh, tului uman, lipsit de revelaţia Duhului
deşi acesta este întunecat de păcat şi Sfânt. Sufletul nu este doar independent
neputincios în ce priveşte uniunea cu
Dumnezeu. *Termenul „duh“ din acest context nu se
Oricât de mort ar fi duhul acesta faţă referă la Duhul Sfânt, ci la duhul omului,
de Dumnezeu, el poate să rămână la fel deoarece este precedat de cuvântul „natural“,
care, în original, este „sufletesc“. Or, întrucât
de activ ca mintea sau trupul său. Este adjectivul „sufletesc“ se referă la om, şi sub-
socotit mort faţă de Dumnezeu, dar rămâ- stantivul „duh“ se referă la el.
38 Omul spiritual, volumul I
de spirit, ci a ajuns să fie stăpânit în totuşi să nu-şi dea consimţământul la
întregime de trup. Acum i se cere să se lucrurile Duhului lui Dumnezeu, nefiind
supună şi să împlinească poftele trupului. gata să accepte reve­ laţia Duhului Sfânt.
Prin urmare, toţi ur­ maşii lui Adam sunt O asemenea revelaţie se deosebeşte radi-
nu numai morţi în duhul lor, ci, în plus, cal de ideile omeneşti. Omul s-ar putea
oameni „din ţărână“ (1 Cor. 15:47). să creadă că intelectul şi raţiunea sunt
Oamenii căzuţi sunt guvernaţi în întregi- atotputernice. Poate îşi imaginează că va
me de trup, um­ blând totdeauna conform fi în stare să cuprindă toată ştiinţa şi pri-
dorinţelor vieţii lor sufleteşti, după pasiu- ceperea lumii cu intelectul lui ascuţit, dar
nile lor fizice. Aceştia nu pot să aibă verdictul lui Dumnezeu, rostit prin
comuniune cu Dumnezeu. Uneori ei îşi Cuvântul Său, sună fără echivoc: „O,
pun în evidenţă intelectul şi pasiunile. deşertăciunea deşertăciunilor!“
Nemai­ existând nici un fel de bariere, car- Atâta vreme cât omul rămâne în sta-
nea se desfăşoară în largul ei, punând rea lui sufletească, deşi adesea simte
stăpânire totală pe om. nesiguranţa veacului de acum şi, speriat,
Lucrul acesta este arătat clar la Iuda năzuieşte după viaţa de apoi, totuşi rămâ-
18 şi 19, unde se spune: „Cum vă spu­ ne neputincios în a descoperi Cuvântul
neam că în vremurile din urmă vor fi vieţii, dacă se mărgineşte la gândirea sa
batjocoritori, care vor trăi după poftele lor – oricât de strălucită ar fi aceasta. Cât de
nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naştere şubrede sunt teoriile şi raţiunile omeneşti!
la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, Adesea observăm cum persoane foarte
care n-au duh“. A fi su­ fletesc înseamnă inteligente se ceartă între ele din pricina
a fi antagonist faţă de tot ceea ce e unor simple păreri. Adesea teoriile pot
duhovnicesc. Duhul – cea mai nobilă să-i ducă pe oameni în rătăcire, deoarece
parte din noi, acea parte care se poate sunt ca nişte castele clădite pe nisip, care
uni cu Dumnezeu şi care ar trebui să îi duc la prăbuşirea în întunericul veşnic.
conducă sufletul şi trupul – acum se află Cât de adevărat este că, fără că­ lăuzirea
sub stăpânirea sufletului, care, de fapt, Duhului Sfânt, nu numai că nu te poţi
este elementul de natură pământească din bizui pe intelect, ci constaţi că este cel
noi. Atât în motivaţiile spirituale, cât şi în mai primejdios duşman, fiindcă adesea
scopurile sale, duhul a fost deposedat de face confuzie între bine şi rău. Doar un
poziţia avută la început. Condiţia actuală pic de neatenţie, şi răul produs nu e doar
a omului este anormală, el fiind înfăţişat o pierdere vremelnică, ci chiar una veşni-
ca neavând duh. Când cineva este sufle- că. Mintea întunecată a omului adesea îl
tesc, lucrul acesta se va oglindi în faptul duce la moartea veşnică. O, dacă ar putea
că va de­ veni un batjocoritor, dând curs vedea sufletele nenăscute din nou lucrul
poftelor şi pasiunilor sale rele şi creând acesta! De s-ar trezi din adormirea lor!
dezbinări. Câtă vreme omul rămâne în starea lui
1 Cor. 2:12 vorbeşte despre asemenea firească, s-ar putea să fie stăpânit nu
persoane nenăscute din nou în felul numai de sufletul lui, ci şi de trupul său,
următor: „Omul firesc (sufletesc) nu pri- căci sufletul şi trupul sunt strâns legate
meşte lucrurile Duhului lui Dumne­ zeu, unul de altul, trupul păcatului fiind plin de
căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu dorinţe şi pasiuni. Omul e în stare să
le poate înţelege, pentru că ele trebuie comită cele mai hidoase păcate. Deoarece
judecate duhovniceşte“. Astfel de oameni trupul e din ţărână, ne trage mereu în jos,
se află sub stăpânirea sufletului lor, duhul către pământ. Introducerea de către şarpe a
din ei fiind suprimat. În ce priveşte con- otrăvii în trupul omului transformă toate
trastul direct cu oamenii spirituali, cei dorinţele sale legitime în pofte. După ce a
sufleteşti s-ar putea să fie inteligenţi, gata cedat o dată trupului, refuzând să asculte
să prezinte teorii şi idei minunate, şi de Dumnezeu, sufletul se găseşte obligat
 Cãderea
Căderea omului 39
să cedeze de fiecare dată. Prin urmare, duhului la cea a controlului sufletului,
dorinţele josnice ale trupului se pot expri- pentru ca să se ajungă apoi la ultima
ma prin suflet. Puterea trupului devine atât treaptă, când întreaga fiinţă e stăpânită
de copleşitoare încât sufletul nu mai poate întru totul de trup. Şi alunecarea e tot
face altceva decât să se dea bătut şi să mai adâncă. Ce jalnică stare, să fii total
devină robul umil al trupului. stăpânit de trup!
Planul lui Dumnezeu însă este ca Păcatul a ucis duhul. Prin urmare,
duhul să aibă primordialitate şi stă­pânire moartea spirituală a devenit partea tutu­
ror,
asupra sufletului nostru. Dar de îndată căci toţi sunt morţi în păcate şi fărăde-
ce omul devine firesc, duhul lui se legi. Păcatul l-a făcut pe suflet indepen-
cufundă în servitute faţă de suflet. dent – viaţa sufletească a deve­ nit, deci, o
Urmează de aici o degradare rapidă, în viaţă a eului propriu, o viaţă egoistă.
urma căreia omul devine de-a dreptul Păcatul, în cele din urmă, a pus stăpânire
trupesc, deci pe ultima treaptă a existen- pe trup şi astfel natura păcătoasă a ajuns
ţei. Deci s-a trecut de la faza controlului să stăpânească trupul.
CAPITOLUL 4
MÂNTUIREA
Judecata Calvarului
Moartea a intrat în lume prin căderea
omului. Aici e vorba de moartea spiritua-
lă, care îl desparte pe om de Dumnezeu.
Prin păcat ea a intrat la început în lume
şi de atunci a rămas acolo. Moartea întot-
deauna vine prin păcat. Observaţi ce ne
spune Cuvântul de la Romani 5:12 în
legătură cu aceasta: Mai întâi păcatul a
intrat în lume printr-un singur om. Adam
a păcătuit şi a introdus păcatul în lume.
În al doilea rând, moartea a intrat în
lume prin păcat. Moartea este rezultatul
neschimbător al păcatului şi, în cele din
urmă, ea s-a răspândit la toţi oamenii, din
pricina faptului că toţi au păcătuit. Nu
numai că moartea „s-a răspândit la toţi
oamenii“ (Darby), ci, literalmente, „a tre-
cut asupra tuturor oamenilor“ (traducerea
lui Young). Moartea a pătruns până în
adâncul duhului, sufletului şi trupului tutu-
ror oamenilor. Nu e nici o parte a vreu-
nei fiinţe umane în care să nu se fi cui-
bărit ea. Prin urmare, omul are nevoie
urgentă să primească viaţa lui Dum­ ne­
zeu.
Calea mântuirii nu poate veni prin inter-
mediul reformelor omeneşti, căci moartea
are efect ireparabil. Păcatul trebuie să fie
judecat, şi abia după aceea poate veni
izbăvirea de moarte. Tocmai lucrul acesta
l-a făcut posibil Domnul Isus prin mântu-
irea adusă de El.
Omul care păcătuieşte trebuie să moară.
Lucrul acesta e enunţat foarte clar în Biblie.
Nici un animal, şi nici un înger nu poate
să sufere pedeapsa păca­ tului în locul omu-
lui. Natura tripartită a omului este aceea
care păcătuieşte. Prin urmare, omul trebuie
să moară. Numai omenirea poate să ispă-
şească pentru omenire, dar fiindcă păcatul
să­
lăşluieşte în umanitatea sa, propria moarte
a omului nu poate face ispăşire pentru
păcatul lui. Domnul Isus a venit şi S-a
îmbrăcat cu natura umană, pentru ca El să
poată fi judecat în locul omenirii. Nefiind
întinată de păcat, sfânta Lui natură umană
a putut, prin urmare, să ispăşească murind
40
40
pentru omenirea păcătoasă. El a murit ca
înlocuitor, a suferit toată pedeapsa păcatului
şi Şi-a adus viaţa ca preţ de răscumpărare
pentru mulţi. În consecinţă, oricine crede
acum în El nu va mai fi judecat (Ioan
5:24).
Când Cuvântul a devenit trup uman,
El a cuprins în Sine toată suflarea ome-
nească. După cum acţiunea unui singur
om, Adam, reprezintă acţiunea întregii
omeniri, tot aşa lucrarea unui singur om,
Cristos, reprezintă lucrarea tuturor. Îna­inte
de a putea înţelege ce înseamnă cu ade-
vărat răscumpărarea, trebuie să ne dăm
seama mai întâi cât de cuprinzător este
Cristos. Cum se face că păcatul unui
singur om, Adam, este socotit drept
pă­catul tuturor oamenilor, atât al celor de
acum, cât şi al celor din trecut? Pentru că
Adam este capul omenirii din care se
trag toţi oamenii care au trăit vreodată pe
pământ. Tot aşa şi ascultarea unui singur
om, Cristos, devine neprihănirea multora,
atât din prezent, cât şi din trecut, întrucât
Cristos este Căpetenia unei noi omeniri,
rezultate prin intermediul unei noi naşteri.
Vom ilustra acest punct printr-un
exemplu din Evrei 7. Pentru a dovedi că
preoţia lui Melchisedec este mai mare
decât preoţia lui Levi, scriitorul cărţii ne
aminteşte că Avraam îi adusese odată
zeciuială lui Melchisedec şi primise de la
acesta o binecuvântare; prin urmare, trage
concluzia că zeciuiala şi binecuvântarea
au fost de fapt ale lui Levi. Dar cum
vine asta? Foarte simplu, pentru că Levi
se afla în coapsele strămoşului său
(Avraam) la vremea când l-a întâlnit
Melchisedec (versetul 10). Noi ştim că
Avraam a fost tatăl lui Isaac, Isaac tatăl
lui Iacov, iar Iacov tatăl lui Levi. Levi a
fost strănepotul lui Avraam. Când Avraam
a adus zeciuială şi a primit o binecuvân-
tare, Levi încă nu se născuse, ba încă nici
tatăl sau bunicul lui nu se născuseră.
Totuşi Biblia consideră zeciuiala lui
Avraam şi binecuvântarea primită drept
 Mântuirea
Omul spiritual, volumul I 41
ale lui Levi, întrucât Avraam e mai mic cu spini, căci şi ei îi place să păcătuiască.
decât Melchisedec, şi Levi este de mai Tot ce trebuia să sufere trupul uman a
puţină importanţă decât Melchisedec. fost aruncat asupra trupului lui Isus
Cazul de mai sus ne poate ajuta să înţe- Cristos. Astfel El a suferit fizic, şi încă
legem de ce păcatul lui Adam e conside- până la moarte. Îi stătea în putinţă să
rat a fi păcatul tuturor oamenilor şi de ce scape de aceste suferinţe, dar El de bună
judecata care a venit peste Cristos e jude- voie Şi-a adus trupul ca jertfă, să sufere
cata tuturor. Simplu: pentru că la vremea dureri şi încercări de neînchipuit, fără să
când a păcătuit Adam, toţi oamenii erau Se dea înapoi o clipă măcar, până când,
prezenţi în coapsele sale. Tot aşa, când a la urmă, a putut spune: „S-a sfârşit“ (Ioan
fost judecat Cristos, toţi cei care au fost 19:28). Numai atunci Şi-a dat El duhul.
şi vor fi regeneraţi se aflau în Cristos. Dar nu numai trupul Lui a suferit, ci
Judecata Lui este, prin urmare, judecata şi sufletul Lui. Sufletul este organul con-
lor şi toţi cei care au crezut în Cristos nu ştiinţei de sine. Înainte de a fi răstignit,
vor mai fi judecaţi. lui Cristos I s-a dat vin amestecat cu
Întrucât omenirea trebuie judecată, Fiul smirnă, ca sedativ, menit să-i uşureze
lui Dumnezeu – omul Isus Cristos – a durerea, dar El l-a refuzat, întrucât n-a
suferit în duhul Său, în sufletul şi în tru- voit să-şi piardă cunoştinţa. Sufletele ome-
pul Său pe cruce pentru păcatele lumii. neşti s-au complăcut din plin în toate
Să ne ocupăm mai întâi de suferinţele plăcerile păcatului; prin urmare, în sufletul
fizice. Omul păcătuieşte prin trupul său şi Lui, Isus avea să îndure durerea păcatelor.
în această componentă a fiinţei sale se El a preferat să bea cupa ce i-a dat-o
bucură de plăcerea trecătoare a păcatului. Dumnezeu, decât cupa care putea să-i
Prin urmare, trupul trebuia să fie recepto- amorţească simţurile. Ce ruşinoasă este
rul pedepsei. Cine va putea pă­ trunde vre- pedeapsa crucii! Era metoda folo­ sită pen-
odată adâncimile suferinţelor fizice îndu- tru executarea sclavilor fugari. Un sclav
rate de Domnul Isus pe cruce? Oare n-au nu avea nici proprietate, nici drepturi.
fost prezise suferinţele lui Cristos în trup Trupul lui aparţinea stăpânului lui; deci,
în scrierile mesianice? „Mi-au străpuns el putea fi pedepsit cu cea mai ruşinoasă
mâinile şi picioarele“ (Ps. 22:16). Profetul cruce. Domnul Isus a luat lo­ cul unui
Zaharia a atras atenţia asupra aceluia „pe sclav şi a fost răstignit. Isaia L-a numit
care L-au străpuns“ (12:10). Mâinile, „robul“. Pavel a spus că Isus a luat înfă-
picioarele, fruntea, coasta Sa şi inima Sa ţişarea unui sclav. Da, ca sclav El a venit
au fost toate străpunse de oameni, stră- să ne răscumpere pe noi, cei ce fu­ seserăm
punse de omenirea păcătoasă şi străpunse supuşi toată viaţa robiei păcatului şi lui
pentru omenirea păcătoasă. Multe au fost Satan. Noi suntem sclavii pati­ milor, nervi-
rănile sale, în cumplitele suferinţe provo- lor, năravurilor şi felului de vieţuire al
cate de fierbinţeala ce I-a cuprins trupul acestei lumi. Suntem vânduţi păcatului.
şi creierul, datorită greutăţii trupului Său Totuşi El a murit pentru a ne scăpa de
atârnat fără nici un sprijin pe cruce, cu robie şi a purtat toată ruşinea noastră.
îngreunarea circulaţiei sângelui. La un Biblia consemnează faptul că soldaţii
moment dat, setea arzătoare L-a făcut să au luat hainele Domnului Isus (Ioan
strige: „Mi s-a lipit limba de cerul gurii“ 19:23). Astfel când a fost răstignit, El a
– „pentru setea mea, mi-au dat să beau ajuns aproape gol. Este doar unul din
oţet“ (Ps. 22:15, 69:21). Şi mâinile trebu- aspectele ruşinoase ale crucii. Păcatul ne
iau să fie străpunse, căci mult le place şi fură haina strălucitoare, lăsându-ne goi.
lor să păcătuiască. Gura trebuia şi ea să Domnul nostru a fost despuiat înaintea
sufere, căci iubeşte păcatul. Picioarele tre- lui Pilat şi apoi din nou pe Golgota. Oare
buiau ţintuite, căci nu se dau în lături de cum va fi reacţionat sufletul Lui sfânt
la păcat. Fruntea trebuia să fie încununată faţă de o asemenea samavolnicie? Nu-i
42 Omul spiritual, volumul I
era insultată sfinţenia personalităţii Sale, când atârna pe cruce – şi dacă a existat o
riscând să fie acoperită de ruşine? Cine zi când Fiul lui Dumnezeu să aibă nevoie
va putea răspunde vreodată, arătând ce a disperată de prezenţa lui Dumnezeu, atunci
simţit în clipa aceea cumplită Domnul ziua aceea sosise – El a strigat cu glas
nostru? Deoarece toţi oamenii s-au bucu- tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
rat de slava amăgitoare a păcatului, şi de ce M-ai părăsit?“ (Mat. 27:46). Duhul
Mântuitorul a trebuit să îndure adevărata Lui a fost rupt de Dumnezeu. Ce intensă
ruşine a păcatului. Negreşit s-au împlinit trebuie să fi fost singurătatea care L-a
atunci cuvintele: „O, Doamne, Tu l-ai cuprins pe Isus, sentimentul despărţirii şi al
acoperit cu ruşinea... cu care duşmanii tăi părăsirii! Fiul se supunea în continuare;
îl întărâtă, O, Doamne, cu care batjoco- Fiul era şi atunci în deplină ascultare de
resc paşii Unsului Tău“; totuşi El „a voia lui Dumnezeu-Tatăl, dar, cu toate
îndurat crucea, a dispreţuit ruşinea“ (Ps. acestea, Fiul era părăsit: nu din pricina Sa,
89:45, 51; Ev. 12:2). Nimeni nu va putea ci din pricina altora.
stabili pe deplin cât de mult a suferit Păcatul afectează cel mai adânc duhul
sufletul Mântuitorului pe cruce. Noi ade- omului. Prin urmare, oricât de sfânt era
sea contemplăm sufe­ rinţa Sa fizică, dar Fiul lui Dumnezeu, El a trebuit să fie
neglijăm chinul Lui sufletesc de pe cruce. despărţit de Tatăl pentru că a purtat păca-
Cu o săptămână înainte de Paşte, Isus a tul altora. Este adevărat că în zilele
fost auzit zicând: „Acum sufletul Meu e nesfârşite ale veşniciei trecute, se poate
întristat de moarte“ (Ioan 12:27). Lucrul spune despre El aşa: „Eu şi cu Tatăl
acesta ne îndreaptă atenţia spre cruce. Pe suntem una“ (Ioan 10:30). Chiar şi în
când se afla în grădina Ghetsimane, Isus timpul vieţii Sale pe acest pământ, lucrul
a fost din nou auzit zicând: ,,Sufletul acesta a rămas valabil, căci umanitatea Sa
Meu e foarte întristat, chiar până la moar- nu-L putea despărţi de Dumnezeu. Numai
te“ (Mat. 26:38). Dacă n-ar fi fost aceste păcatul îl putea despărţi: chiar dacă acest
cuvinte, poate nici nu ne-am fi gândit că păcat era al altora. Isus a suferit această
şi sufletul Lui a suferit. Isaia aminteşte despărţire spirituală pentru noi, ca duhul
de trei ori că sufletul Lui a fost făcut o nostru să se poată întoarce la Dumnezeu.
jertfă pentru păcat, că S-a chinuit, şi că Când a privit moartea lui Lazăr, Isus
El Şi-a vărsat sufletul, murind pentru noi Se va fi gândit la propria Sa moarte care
(versetele 10-12). Pentru că Isus a purtat se apropia, şi astfel a fost adânc mişcat
blestemul şi ruşinea crucii, oricine crede şi tulburat în duhul Său: (Ioan 11:33). De
în El nu va mai fi bleste­ mat şi nu va îndată ce a anunţat că va fi trădat şi că
mai fi dat de ruşine. va muri pe cruce, iarăşi El a fost tulburat
Duhul Lui a suferit imens. Duhul este în duhul Său (Ioan 13:21). Lucrul acesta
acea parte a omului prin care el este înzes- ne arată de ce a strigat El: „Dum­ nezeul
trat să aibă comuniune cu Dum­ nezeu. Fiul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pără-
lui Dumnezeu a fost sfânt, fără vină, nepă- sit?“ ,,Căci Eu Mă gândesc la Dumnezeu
tat, despărţit de toţi păcătoşii. Duhul Lui a şi gem; meditez şi duhul Meu se prăpă-
fost unit cu Duhul Sfânt într-o perfectă deşte“ (Mat. 27:46, ca ecou al cuvintelor
sudură. Nici o clipă de îndoială sau tulbu- din Ps. 22:1; Ps. 77:3). El a fost depose-
rare n-a existat, căci El întotdeauna avea dat de puternica întărire a Duhului Sfânt
prezenţa lui Dumnezeu cu El. „Nu numai în duhul Său (Ef. 3:16) deoarece duhul
Eu singur“ declara Isus, „ci Eu şi cu Cel Său a fost despărţit de Duhul lui
care M-a trimis... Şi Cel care M-a trimis Dumnezeu. Prin urmare, El a suspinat:
este cu Mine“ (Ioan 8:16, 29). Din această „Eu sunt turnat ca apa şi toate oasele
pricină, El S-a putut ruga: „Tată, Îţi mulţu- mele sunt ieşite din încheieturi; inima
mesc că M-ai ascultat. Ştiam că Tu întot- mi-e ca ceara, mi se topeşte în piept; mi
deauna Mă asculţi“ (Ioan 11:41-42). Totuşi, se usucă vlaga ca un ciob şi limba mi se
 Mântuirea 43
lipeşte de cerul gurii; tu Mă arunci în (Rom. 8:1).
colbul morţii“ (Ps. 22:14-15). Iată ce a realizat El pentru noi! lată
Pe de o parte, Duhul Sfânt al lui care este adevărata noastră poziţie înaintea
Dumnezeu L-a părăsit; pe de alta, duhul lui Dumnezeu! „Căci cel care a murit
rău al lui Satan îl batjocorea. Se pare că este eliberat de păcat“ (Rom. 6:7). În ce
la această fază se referă Psalmul 22:11- priveşte poziţia noastră, noi deja am murit
13: „Nu te depărta de Mine... nu e nimeni împreună cu Domnul Isus; nu mai rămâ-
care să Mă ajute. Mulţi tauri Mă încon- ne decât ca Duhul Sfânt să traducă acest
joară, tauri puternici din Basan Mă împre- fapt în experienţa noastră de zi cu zi.
soară; ei îşi deschid gurile larg spre Mine, Crucea este acel loc unde păcătosul – cu
ca un leu care răcneşte, gata să înghită“. duhul, sufletul şi trupul lui – a fost jude-
Duhul Lui a suferit des­ păr­
ţirea de cat pe deplin. Prin moartea şi învierea
Dumnezeu pe de o parte, iar pe de alta Domnului, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu
s-a opus batjocurilor duhului rău. Duhul poate să ne îmbrace cu natura lui
omului s-a înstrăinat atât de mult de Dumnezeu. Crucea poartă judecata păcă-
Dumnezeu şi s-a preamărit pe sine într- tosului, proclamă nevrednicia păcătosului,
atâta, ducându-se după duhul rău, încât îl răstigneşte pe păcătos şi rupe zăgazurile
acum era nevoie ca duhul omului să fie ca să se reverse din plin viaţa Domnului
complet zdrobit, pentru ca să nu se mai Isus Cristos. De aici urmează că oricine
poată împotrivi lui Dumnezeu şi să nu se acceptă crucea va fi născut din nou de
mai alieze cu vrăjmaşul. Domnul Isus a către Duhul Sfânt şi va primi viaţa
devenit păcat pentru noi, pe cruce. Sfânta Domnului Isus.
Lui umanitate lăuntrică a fost zdrobită
de-a binelea, când Dumnezeu a adus Regenerarea
judecata asupra omenirii păcătoase. Părăsit Conceptul regenerării [sau al naşterii
de Dumnezeu, Cristos a suferit astfel cea din nou], aşa cum îl găsim în Biblie,
mai amară durere a păcatului, îndurând descrie procesul trecerii din moarte la
cuprins de beznă mânia lui Dum­ nezeu viaţă. Duhul omului înainte de regene­ rare
îndreptată asupra păcatului, lipsit fiind de este departe de Dumnezeu, fiind conside-
sprijinul dragostei lui Dumnezeu sau de rat mort, căci moartea înseamnă ruperea
lumina feţei Sale. A te părăsi Dumnezeu de viaţă şi de Dumnezeu, Care este izvo-
este urmarea păcatului. rul vieţii. Prin urmare, moartea este des-
Acum umanitatea noastră păcătoasă a părţire de Dumnezeu. Duhul omului este
fost judecată pe de-a-ntregul, deoarece a mort şi astfel nu poate să comunice sau
fost judecată în cadrul umanităţii fără să aibă părtăşie cu El. Fie sufletul omului
păcat a lui Isus. În El, umanitatea sfântă este cel care îl stă­ pâneşte, cufundându-l
a câştigat biruinţa. Orice judecată s-ar fi in lumea ideilor şi a închipuirilor de tot
cuvenit să cadă asupra trupului, sufletului felul, fie poftele şi obiceiurile trupului său
şi duhului păcătoşilor, s-a abătut în sunt cele care îl stimulează, reducând
schimb asupra Sa. El este reprezentantul sufletul la su­ punere totală.
nostru. Prin credinţă suntem uniţi cu El. Duhul omului trebuie să fie înviat
Moartea Lui este socotită drept moartea „reanimat“, deoarece se naşte mort. Noua
noastră, iar judecata Lui judecata noastră. naştere [numită şi „naşterea din nou“],
Duhul nostru, sufletul şi trupul nostru au despre care i-a vorbit Isus lui Nicodim,
fost judecate întru totul şi penalizate în este noua naştere a duhului. Nicidecum
El. Nici dacă realmente am fi fost jude- nu este vorba de o naştere fizică, de felul
caţi noi înşine în persoană, lucrurile nu celei imaginate de Nicodim, nici de o
s-ar schimba cu nimic. „Prin urmare, renaştere a sufletului. Trebuie să băgăm
acum nu mai este nici o condamnare de seamă foarte atent că naşterea din nou
pentru cei care sunt în Cristos Isus“ conferă viaţa lui Dumnezeu duhului omu-
44 Omul spiritual, volumul I
lui. După cum Cristos a ispăşit pentru doar că, aşa cum am discutat ante­ rior,
sufletul nostru, nimicind principiul cărnii duhul omului a abdicat de la poziţia
(al firii vechi), tot aşa şi noi cei care sa înaltă, în favoarea sufletului, care
suntem uniţi cu El avem parte de viaţa preia conducerea. Ori de câte ori omul
lui Cristos Cel înviat. Noi am fost uniţi dinăuntru al cuiva [duhul său] ascultă
cu El în moartea Sa; în consecinţă, duhul de pornirile omului din afară [sufletul],
nostru este acela care trebuie să culeagă pierde contactul cu Dum­ nezeu şi este
primul roadele vieţii lui Isus Cel Viu în adus la moarte spirituală. „Voi eraţi
vecii vecilor. Naşterea din nou este un morţi prin fără­ delegile şi păcatele voas-
lucru care se întâmplă cu totul în lăuntrul tre în care umblaţi odinioară, mergând
duhului; nu are nici o legătură cu sufletul după do­ rinţele trupului şi ale minţii“
sau cu trupul. (Ef. 2:1-3).
Ceea ce-l face pe om unic în cadrul Viaţa unei persoane neregenerate este
creaţiei lui Dumnezeu nu este faptul că stăpânită aproape în întregime de suflet.
posedă suflet, ci că are un duh, care, prin El poate trăi cuprins de frică, curiozitate,
unirea cu sufletul, face să rezulte fiinţa bucurie, mândrie, compătimire, plăcere,
omenească. O asemenea unire îl scoate desfătare, încântare, ru­ şine, dragoste,
pe om în evidenţă ca fiind unic în uni­ remuşcare, înălţare. Sau poate fi plin de
vers. Sufletul omului nu este legat di­ rect idealuri, închipuiri, su­ perstiţii, îndoieli,
de Dumnezeu; potrivit Bibliei, duhul supoziţii, întrebări, de­ ducţii, presupuneri,
o­mu­lui este acela care stabileşte legătura analize, introspecţii. Sau poate fi mişcat
cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh; toţi – de dorinţa după putere, bogăţie, renu-
cei care I se închină trebuie, prin ur­mare, me, libertate, po­ziţie înaltă, laudă, cunoş-
să I se închine în duh. Numai el poate tinţă – să ia multe decizii îndrăzneţe, să
să aibă părtăşie cu Dumnezeu. Nu­ mai arbitreze, să exprime păreri foarte înrădă-
duhul se poate închina Duhului [duh, cu cinate, sau chiar să sufere în răbdare un
„d“, pentru duhul omului şi Duhul, cu anumit lucru. Toate acestea şi multe alte-
„D“, pentru Duhul lui Dum­ nezeu, n.tr.] le ca ele nu sunt altceva decât manifestări
Astfel dăm în Biblie peste expresii de ale celor trei funcţii principale ale sufletu-
genul: ,,slujind cu duhul meu“ (Rom. lui: emoţia, mintea şi voinţa. Oare nu
1:9, 7.6, 12:11); „cunos­ când prin duhul“ din acestea se compune în principal
(1 Cor. 2:9-12); „închinându-se în duh“ viaţa? Dar regenerarea nu se va putea ivi
(Ioan 4:23-24; Fil. 3:3.); „primind în duh niciodată din sânul acestora. A fi cu­ prins
descoperirea lui Dumnezeu“ (Apo. 1:10; de remuşcare, a-ţi părea rău de păcatul
1 Cor. 2:10). comis, a vărsa lacrimi, chiar a lua hotă-
Având în vedere acest fapt, să nu râri – nu-ţi va asigura mântuirea.
uităm că Dumnezeu a rânduit să se Mărturisirea, decizia şi multe alte acte
ocupe de om numai prin duhul acestu- religioase nu pot fi şi nu trebuie să fie
ia, urmând ca planurile Sale să se rea­ considerate niciodată drept naşterea din
lizeze prin duhul omului. Dacă aşa nou. Judecata raţională, înţelegerea inte­
stau lucrurile, cât de necesar este ca ligentă, acceptarea mentală a realităţii spi-
duhul omului să rămână în permanentă rituale sau urmărirea binelui, a frumosului
unire cu Dumnezeu, fără să fie nici o şi a adevărului – nu sunt altceva decât
clipă ispitit să nesocotească legile divi- activităţi sufleteşti, dacă n-au fost atinse
ne, dând curs sentimentelor, do­ rinţelor corzile duhului şi nu i s-a câştigat parti-
şi idealurilor sufletului său din afară. ciparea activă. Deşi îi pot fi de mult
Altfel, survine imediat moartea; iar folos omului, ideile, sentimentele şi opţiu­
duhului i se interzice să mai aibă păr- nile sale nu pot sluji ca stăpâni şi, prin
tăşie cu viaţa lui Dum­ nezeu. Asta nu urmare, sunt de importantă secundară în
înseamnă că omul nu mai are duh, ci ce priveşte mântuirea. Astfel Biblia
 Mântuirea 45
ni­ciodată nu priveşte naşterea din nou sufletul şi cu trupul lui Dom­ nului Isus,
drept o chestiune de asprime faţă de trup, unindu-se cu El. Cu alte cu­ vinte, el tre-
doar o purificare a sentimentelor, o buie să socotească moartea Dom­ nului
cimentare a voinţei sau o îndreptare a Isus drept propria sa moarte, iar învierea
căilor omului, rezultate în urma înţe­ legerii Domnului Isus ca pe propria lui înviere.
cu mintea. Naşterea din nou de­ scrisă de Acesta e înţelesul lui Ioan 3:16: „Oricine
Biblie are loc într-o sferă mult mai pro- crede în El [literalmente] să nu piară, ci
fundă decât cea a trupului şi a sufletului, să aibă viaţă veşnică“. Păcătosul trebuie
pătrunzând chiar în duhul omului, unde să facă uz de credinţă, crezând în Domnul
el primeşte viaţa lui Dum­ nezeu prin Isus. Făcând astfel, el este unit cu El în
Duhul Sfânt. moartea şi învierea Sa, primind viata veş-
Scriitorul Proverbelor ne spune că nică (Ioan 17:3) – care este viaţa spiritua-
,,duhul omului este candela Domnului“ lă – în vederea regenerării.
(20:27). Când are loc regenerarea, Du­ hul Să fim atenţi să nu despărţim ca şi
Sfânt pătrunde în duhul omului, aducân- când ar fi elemente distincte moartea
du-l la viaţă ca pe o lampă ce o aprinzi. Domnului Isus în locul nostru şi moartea
Acesta e ,,duhul nou“ amintit la Ezechiel noastră cu El. Cei care pun accentul pe o
36:26; vechiul duh mort este adus la înţelegere mentală a mântuirii negreşit vor
viaţă atunci când Duhul Sfânt îi face o face aşa, dar în viaţa spirituală aceste
transfuzie de viaţă de la Dum­ nezeu, două elemente sunt cu totul inseparabile.
necreată. Moartea substitutivă şi co-moartea pot fi
Înainte de regenerare, sufletul omului distinse, dar niciodată separate. Dacă cine-
deţine controlul asupra duhului, în timp va crede în moartea Domnului Isus în
ce ,,eul“ omului domneşte asupra sufletu- locul lui, el deja a fost unit cu Domnul
lui, iar pasiunile sale îi domină trupul. Isus în moartea Sa (Rom. 6:2). Pentru
Sufletul a devenit viaţa trupului. La rege- mine a crede în lucrarea substitutivă a
nerare omul primeşte însăşi viaţa lui Domnului Isus înseamnă a crede că deja
Dumnezeu în duhul său, fiind născut din am fost pedepsit în Domnul Isus.
Dumnezeu. Drept urmare, Duhul Sfânt Pedeapsa păcatului meu este moartea; dar
este Acela care domneşte acum asupra Domnul Isus a suferit moartea pentru
duhului omului, care, la rândul lui, este mine, deci eu am murit în El. În nici un
echipat să redobândească controlul asupra alt fel nu poate fi mântuire. A spune că
sufletului şi, prin suflet, să stăpânească El a murit pentru mine înseamnă a spune
trupul. Deoarece Duhul Sfânt devine viaţa că eu deja am fost pedepsit şi am murit
duhului omului, acesta din urmă devine în El. Toţi cei care cred acest fapt îi vor
viaţa întregii fiinţe a omului. Duhul, sufle- trăi practic realitatea.
tul şi trupul sunt refăcute după planul Vom zice dar că credinţa prin care un
iniţial al lui Dum­ nezeu în orice persoană păcătos crede în moartea Domnului Isus în
născută din nou. locul lui înseamnă „a crede în“ Cristos şi
Aşadar, ce trebuie să facă cineva pen- a fi astfel unit cu El. Deşi o persoană s-ar
tru a se naşte din nou în duhul lui? Ştim putea să fie preocupată numai de pedeapsa
că Domnul Isus a murit în locul păcăto- pentru păcat, şi nu şi de puterea păcatului,
sului. El a suferit în trupul Său pe cruce unirea sa cu Domnul este totuşi moşteni-
pentru toate păcatele lumii. Dumnezeu rea sa comună pe care o împărtăşeşte cu
priveşte moartea Domnului Isus drept toţi cei care cred în Cristos. Cel care nu
moartea tuturor oamenilor lumii. Uma­ este unit cu Domnul nu a crezut încă şi,
nitatea Lui sfântă a suferit moartea pentru prin urmare, nu are deloc parte de El.
toată umanitatea nesfântă. Dar îi revine şi Crezând – iată cum este unit cineva cu
omului un rol: el trebuie să facă uz de Domnul. A fi unit cu El înseamnă a trăi
credinţă, pentru a se preda cu duhul, cu tot ce a trăit El. În Ioan 3 Domnul nostru
46 Omul spiritual, volumul I
ne arată cum suntem uniţi cu El: prin uni- nezeu în poziţia perfectă de a fi consi­
rea Sa cu El în răstignirea şi în moartea derat mort, înviat şi înălţat cu Domnul.
Sa (versetele 14-15). Orice credincios, cel Cel care este acceptat în Cristos este tot
puţin din punct de vedere al poziţiei sale atât de acceptabil înaintea lui Dumnezeu
de fapt, a fost unit cu Domnul în moartea ca şi Cristos. Asta se înţelege prin
Sa, dar evident, „dacă am fost uniţi cu El „po­ ziţie“. Şi poziţia sa înaintea lui
într-o moarte ca a Sa, negreşit vom fi uniţi Dumne­ zeu este următoarea: tot ce a
cu El într-o înviere ca a Sa“ (Rom. 6:5). experimentat Cristos este şi al lui. Iar
Prin urma­ re, cel care crede în moartea poziţia aceasta îl face să trăiască experi-
Domnului Isus în locul său este de aseme- mental noua naştere, deoarece ea nu se
nea înviat cu Cristos şi din punctul de bazează pe cât de profund a trăit el
vedere al poziţiei pe care o ocupă înaintea moartea, învierea şi înălţarea Domnului
lui Dumnezeu. Deşi s-ar putea ca el să nu Isus, ci pe faptul că a crezut în El. Chiar
trăiască încă din plin întregul sens al morţii dacă la modul experimental un credincios
Domnului Isus, totuşi Dumnezeu l-a înviat ar fi total ignorant faţă de puterea învierii
împreună cu Cristos şi el a obţinut – viaţă lui Cristos (Filipeni 3:10), el a fost înviat
nouă în puterea Dom­ nului Isus Cel Înviat. împreună cu Cristos, înălţat cu El şi
Aceasta este naşterea din nou. a­
şezat cu El în locurile cereşti (Ef. 2:5-
Să ne păzim să nu cădem în greşeala 6).
de a susţine că un om nu s-a născut din Încă un lucru ar trebui observat cu
nou decât dacă a trăit experimental moar- toată luarea aminte în legătură cu regene-
tea şi învierea cu Domnul. Scriptura îl rarea, anume că prin ea am do­ bândit
socoteşte deja regenerat pe oricine care mult mai mult decât ce avusesem în
crede în Domnul Isus. „Toţi cei care Adam înainte de cădere. În ziua aceea
L-au primit, care au crezut în numele Adam poseda un spirit; dar fusese creat
Lui... au fost... născuţi din Dumnezeu“ de Dumnezeu. Nu era viaţa necreată a
(Ioan 1:12-13). lui Dumnezeu întruchipată prin pomul
Să se înţeleagă deci că a fi înviat vieţii. Nici o relaţie vie nu exista între
împreună cu Domnul nu este o experien- Adam şi Dumnezeu. Faptul că e numit
ţă antecedentă naşterii din nou. „fiul lui Dumnezeu“ trebuie înţeles în
Regenerarea este unirea noastră cu acelaşi fel în care se aplică numirea
Domnul în învierea Sa, precum şi în respectivă îngerilor, căci Adam a fost
moartea Sa. Moartea Sa a pus capăt creat direct de Dumnezeu. Noi, cei care
umblării noastre păcătoase, iar învierea credem în Domnul Isus suntem însă
Sa ne-a dat viaţă nouă şi a iniţiat în noi „născuţi din Dumnezeu“ (Ioan 1:12-13).
viaţa de creştin. Apostolul ne asigură că Prin urmare, există o relaţie vie. Un copil
„ne-am născut din nou la o nădejde vie născut moşteneşte viaţa tatălui său; noi
prin învierea lui Isus Cristos din morţi“ suntem născuţi din Dumnezeu; de aceea,
(1 Petru 1:3). El lasă să se înţeleagă că avem viaţa Sa (2 Petru 1:4). Dacă Adam
orice creştin născut din nou a şi fost deja ar fi primit viaţa pe care Dumnezeu i-a
înviat cu Domnul. Totuşi, apostolul Pavel oferit-o prin pomul vieţii, îndată el ar fi
în Filipeni ne îndeamnă să trăim „puterea obţinut viaţa eternă necreată a lui
învierii Lui“ (3:10). Mulţi creştini s-au Dumnezeu. Duhul lui a venit de la
născut din nou şi astfel au fost înviaţi cu Dumnezeu şi astfel este veşnic. Cum va
Domnul, deşi le lipseşte manifestarea în trăi acest duh veşnic depinde de felul în
practică a puterii învierii. care priveşte cineva ordinul lui Dumnezeu
Aşadar, nu confundaţi poziţia cu şi de alegerea pe care o face. Viaţa pe
ex­perienţa. Când crede cineva în Domnul care o obţinem noi creştinii prin regene-
Isus, chiar dacă este cât se poate de slab rare este aceeaşi pe care ar fi putut-o
şi neştiutor, el este totuşi aşezat de Dum­ obţine şi Adam, dar niciodată nu a
 Mântuirea 47
dobândit-o: respectiv, viaţa lui Dum­ nezeu. învăţaţi sau de animaţi de râvnă ar fi
Regenerarea nu numai că scoate din întu- aceştia. Cei care nu au viaţa lui
nericul haotic ordinea duhului şi a sufle- Dumnezeu sunt morţi.
tului omului, ci în plus îi conferă omului Pentru cei care s-au născut din nou,
viaţa supranaturală a lui Dum­ nezeu. există posibilităţi foarte mari de creştere
Duhul căzut şi întunecat al omului spirituală. Deşi viaţa primită este desăvâr-
este înviat prin faptul că este învrednicit şită, ea trebuie să se maturizeze. În clipa
de Duhul Sfânt să primească viaţa lui naşterii din nou, viaţa nu poate cunoaşte
Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou. de la început o dezvoltare imediată. Este
Baza de pe care Duhul Sfânt poate să-l ca fructele verzi – perfecte, dar necoapte.
regenereze pe un om este crucea (Ioan De aceea, există un potenţial uriaş
3:14-15). Viaţa veşnică declarată la Ioan pentru dezvoltare. Duhul Sfânt poate să
3:16 este viaţa lui Dumnezeu, pe care aducă acea persoană care s-a născut din
Duhul Sfânt o sădeşte în duhul omului. nou la biruinţă completă asupra trupului
Întrucât această viaţă este a lui Dumnezeu şi asupra sufletului.
şi nu poate muri, urmează că oricine e
născut din nou să posede această viaţă Două feluri de creştini
poate fi declarat ca având deja viaţa veş- Apostolul Pavel la 1 Corinteni 3:1
nică. După cum viaţa lui Dumnezeu e împarte toţi creştinii în două categorii: spiri-
total străină de moarte, tot aşa viaţa veş- tuali şi fireşti (carnali). Creştinul spiritual
nică din om nu mai moare niciodată. este cel în care Duhul Sfânt ocupă pe de-a-
O relaţie vie se stabileşte cu Dum­ ntregul duhul acelui cre­ dincios, stăpânindu-i
nezeu în cadrul acestei naşteri din nou. întreaga fiinţă. Dar ce înseamnă a fi firesc?
Ea se aseamănă cu vechea naştere, din Biblia foloseşte cuvântul „fire“ când ne
trup, prin faptul că se face odată pentru arată viaţa şi va­ loarea unui om neregenerat.
totdeauna. Când un om s-a născut din Firea cuprinde tot ce izvorăşte din sufletul
Dumnezeu, el nu mai poate fi tratat nici- şi trupul păcătos al omului (Rom. 7:19). De
odată ca şi când nu s-ar fi născut din unde rezultă că un creştin firesc [sau „car-
Dumnezeu. După cum veşnicia nu se nal“] este acela care, deşi s-a născut din
sfâr­
şeşte niciodată, tot aşa relaţia şi po­ziţia nou şi posedă viaţa lui Dumnezeu, în loc
ocupată de credincios nu încetează nicio- sa-şi învingă firea veche, se lasă învins de
dată. Asta pentru că ceea ce pri­ meşte ea. Ştim că duhul unui om căzut este mort,
credinciosul la naşterea din nou nu depin- fiind dominat de sufletul şi de trupul Său.
de de o umblare sfântă după lucrurile de Prin urmare, un creştin firesc este cel al
sus, nici chiar de creşterea lui tot mai cărui duh a fost înviat, dar care continuă să
mult în lucrurile duhov­ niceşti, ci este, pur dea curs pornirilor păcătoase ale sufletului
şi simplu, darul lui Dumnezeu. Creştinul şi ale trupului său.
e înzestrat cu viaţa veşnică. Nu mai exis- Dacă un creştin rămâne în starea
tă nici o posibilitate ca această viaţă şi aceasta firească multă vreme după ce a
poziţie să fie abrogate. experimentat naşterea din nou, el nu lasă
Punctul de pornire al umblării creştine ca mântuirea lui Dumnezeu să-şi dezvolte
– minimum necesar pentru un credincios tot potenţialul şi să se manifeste în toată
– este ca acesta să primească viaţa lui frumuseţea ei. Numai atunci când ajunge
Dumnezeu, cuprinsă în naşterea din nou. acest credincios să crească în har, fiind
Cei care încă n-au crezut în moartea mereu stăpânit de duhul său, va putea să
Domnului Isus şi n-au primit viaţa supra- se împlinească pe deplin mântuirea lui
naturală (numită astfel deoarece n-o pot Dumnezeu în el. Dumne­ zeu a asigurat
avea pe nici o altă cale naturală) sunt prin Calvar o mântuire deplină pentru
socotiţi în faţa lui Dumnezeu drept morţi, păcătoşi şi biruinţă totală asupra naturii
indiferent cât de religioşi, de morali, de vechi a credinciosului.
48 Omul spiritual, volumul I
 PARTEA A DOUA
CARNEA (FIREA)
1. Carnea (firea) şi mântuirea
2. Carnea şi credincioşii carnali
3. Crucea şi Duhul Sfânt
4. Lăudăroşenile cărnii (firii)
5. Care trebuie să fie, în ultimă
instanţă, atitudinea credinciosu-
lui faţă de fire
CAPITOLUL 1
CARNEA (FIREA) ŞI MÂNTUIREA
Cuvântul „fire“1 în ebraică este ba­sar, şi a căzut astfel în robia trupului şi a
iar in greacă sarx [în engleză: flesh, n. patimilor acestuia. Astfel omul a devenit
tr.]. În Biblie e folosit de foarte multe ori, o persoană fi­ rească, trupească, nu una
cu diverse sensuri. Uzanţa lui cea mai spirituală. I s-a refuzat duhului omului
răspândită, care se poate observa cel mai poziţia nobilă [ce i se cuvenea, n.tr.],
clar din scrierile apostolului Pavel, se făcându-se, în schimb, din el un rob.
referă la o persoană nenăscută din nou Întrucât acum sufletul se află sub puterea
neregenerată. Vor­ bind despre „eul“ lui cel „cărnii“, Biblia îl consideră pe om „car-
vechi, apostolul spune în Romani 7: „Eu nal“ sau „firesc“. Tot ce a sufletesc a
sunt firesc“2 (versetul 14, tradu­ cerea devenit carnal.
Darby). Nu numai natura sau o anumită Termenul de FLESH („carne“), pe
parte a fiinţei lui este firească [trupească], lângă înţelesul prin care se descrie acea
ci Pavel spune: „în mine“, adică în eul parte „nenăscută din nou“ din om, uneori
Lui; toată fiinţa lui a firească [trupească, se referă şi la componenta moale a trupu-
supusă firii păcătoase, n.tr.]. Pavel reia lui; cu alte cuvinte, la carne, luată separat
ideea în versetul 18, ex­ pri­
mându-se astfel: de sânge şi oase. În plus, mai poate avea
„Ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, sensul de trup uman. Alteori a folosit cu
adică în firea3 mea“. Rezultă clar de aici sensul de întreaga omenire. 4 Aceste patru
că termenul de „fire“, aşa cum îl găsim sensuri sunt foarte înrudite. Să ne ocupăm,
întrebuinţat în Biblie, se referă la tot ceea pe scurt, de cele trei sensuri suplimentare
ce este o persoană nenăscută din nou. În cu care a fost folosit termenul de „flesh“
legătură cu această întrebuinţare a lui, să în Biblie:
nu uităm că încă de la început omul a Mai întâi, sensul de „carne“ al cuvân-
fost creat ca o fiinţă compusă din trei tului flesh. Ştim că trupul omenesc este
părţi: spirit, suflet şi trup. Ca sediu al compus din carne [flesh], oase şi sânge.
personalităţii şi conştiinţei omului, sufletul Carnea este acea parte a trupului prin
e pus în legătură cu lumea spirituală prin care intrăm în contact cu lumea din jurul
spiritul [sau duhul] omului. Sufletul nostru. De aceea, o persoană firească [în
trebuie să decidă dacă vrea să asculte de engl.: fleshly] este cineva care se ia după
duh şi astfel să fie unit cu Dumnezeu şi mersul acestei lumi. Nu doar că are
cu voia Sa, sau să capi­ tuleze în faţa tru- carne, ci este carnal în sensul că satisface
pului, cedând tutu­ ror ispitelor lumii mate- poftele cărnii sale.
riale. Când a avut loc căderea omului, În al doilea rând, termenul de ,,flesh“
sufletul s-a împotri­ vit autorităţii spiritului cu referire la trupul uman: În mare

49
50 Omul spiritual, volumul I
vorbind, „flesh“ înseamnă trupul uman, Toate lucrurile cu care ne naştem sau pe
viu sau mort. Potrivit ultimelor versete care le dobândim mai târziu sunt cuprinse
din Romani 7, păcatul firii ţine de trupul în termenul de flesh. [carne].
omenesc: „Observ în mădularele mele o (2) Cum devine omul carne? „Ceea ce
altă lege, în vrăjmăşie cu legea minţii se naşte din carne este carne.“ Omul nu
mele, care mă face rob legii păcatului ce devine carnal sau firesc în urma unui
locuieşte în mădularele mele“ (v. 23). proces îndelungat în cadrul căruia învaţă
Apostolul continuă apoi în capitolul 8, treptat să fie rău sau să păcătuiască tot
arătând că dacă dorim să ne învingem mai mult; el nu devine carnal (firesc)
firea noastră, trebuie să dăm la moarte atunci când se complace tot mai mult în
faptele trupului, prin Duhul (v. 13). Prin destrăbălare, cedând poftelor trupului şi
urmare, Biblia foloseşte cuvântul sarx ale minţii, până când toată fiinţa lui
când se referă la flesh nu doar în sens ajunge să fie stăpânită de pornirile rele
psihic, ci şi fizic. ale trupului său. Domnul Isus Cristos
În al treilea rând, flesh se referă şi la declară răspicat că de îndată ce se naşte
întreaga omenire. Toţi oamenii din lumea omul este firesc şi acest fapt nu e deter-
aceasta se nasc din carne [flesh]. Deci minat nici de purtarea lui, nici de ca-
toţi sunt din carne [fleshly]. Fără nici o racterul lui. Doar un singur factor îl face
excepţie, Biblia îi consideră pe toţi să fie firesc: din cine se naşte? Toţi
oamenii drept „carne“ [flesh]. Toţi oa­ menii oamenii din lumea aceasta s-au născut
sunt stăpâniţi de acţiunea comună a aces- din părinţi, care au fost şi ei oameni, deci
tui compus format din suflet şi trup, şi ei sunt consideraţi de Dumnezeu fireşti
numit „flesh“, care se ia atât după (Gen. 6:3). Cum poate cineva care s-a
păcatele trupului său, cât şi după „eul“ născut din carne, din fire, să nu fie firesc?
sufletului său. Astfel, ori de câte ori Biblia Potrivit cuvântului Domnului, omul e
vorbeşte despre toţi oamenii foloseşte o firesc [carnal] fiindcă s-a născut din
expresie caracteristică: all flesh [toată sânge, din voia cărnii şi din voia omului
suflarea, toată carnea]. Basar sau sarx se (Ioan 1:13), şi nu pentru că el sau părinţii
referă, prin urmare, la fiinţele umane în lui trăiesc într-un anumit fel.
totalitatea lor. (3) Care e natura cărnii (firii vechi)?
„Ceea ce se naşte din carne este carne“.
Cum devine omul carne [fire]? Nu există nici o excepţie, nici o deosebire.
„Ce e născut din carne este carne“ – Oricât de educat, de religios, de cultivat
aşa i-a spus Domnul Isus lui Nicodim cu sau de moral ar fi omul, asta nu-l
mult timp în urmă (Ioan 3:6). Această împiedică să fie firesc. Oricât s-a strădui
scurtă afirmaţie răspunde la trei întrebări: societatea să-l îndrepte, nici o putere
(1) ce este carnea [flesh]; (2) cum devine omenească nu-i de ajuns. Dacă s-a născut
omul carne; şi (3) care îi sunt ca­ lităţile din carne, va rămâne carne. Nici o
sau natura sa. instituţie omenească nu-l poate face să
(1) Ce este carnea? „Ce e născut din devină altceva decât ceea ce este din
carne carne e!“ Dar ce anume e născut naştere. Domnul Isus a spus că omul
din carne? Omul. Prin urmare, omul este „este“ carne şi cu asta s-a încheiat orice
carne [flesh]. Şi astfel tot ce moşteneşte dispută. Caracterul carnal al omului e
un om în mod normal de la părinţii lui stabilit nu atât de el însuşi, cât de naşterea
aparţine domeniului cărnii. Nu se face lui. Dacă s-a născut din carne, toate pla-
deosebire dacă omul este bun, moral, nurile menite să-l schimbe vor fi zadar-
inteligent, abil sau amabil sau, dimpotrivă, nice. Oricât s-ar schimba în afară, trecând
rău, păgân, necugetat, inutil sau crud. printr-o varietate de forme, luând chiar alt
Omul este carne. Tot ce aduce omul pe chip în fiecare zi, omul va rămâne totuşi
lume când se naşte e din domeniul cărnii. firesc (carnal).
 Carnea şi mântuirea 51
Omul neregenerat carnali. Dar întrucât Dumnezeu a rânduit
Domnul Isus a spus că orice persoană acum ca omul să nu fie îndreptăţit prin
neregenerată, care nu s-a născut decât o faptele legii, ci prin credinţa în Domnul
singură dată (adică s-a născut din om) Isus (Rom. 3:28), cei care se mai silesc
este carne şi, prin urmare, trăieşte în să ţină legea nu fac altceva decât să
domeniul cărnii. Pe vremea când nu eram dovedească ce neascultători sunt faţă de
născuţi din nou, trăiam într-adevăr „în Dumnezeu, prin faptul că încearcă să-şi
poftele firii [cărnii] noastre, urmând stabilească propria lor neprihănire, neso-
dorinţele trupului şi ale minţii şi astfel cotind neprihănirea lui Dumnezeu (Rom.
eram din fire copii ai mâniei, ca toţi 10:3). Prin asta mai arată că aparţin firii.
ceilalţi oameni“ deoarece „nu copiii cărnii În concluzie, vom spune că „cei care
[ai firii] sunt copiii lui Dumnezeu“ (Ef. sunt în fire [carne] nu pot fi plăcuţi lui
2:3; Rom. 9:8). Un om al cărui suflet Dumnezeu“ (Rom. 8:8), şi tocmai acest
cedează în faţa poftelor trupului, săvârşind „nu pot“ este cel care pecetluieşte soarta
tot felul de păcate greu de pomenit, s-ar celor fireşti.
putea să fie atât de mort faţă de Dumnezeu consideră firea [carnea]
Dumnezeu (Ef. 2:1) – „morţi în păcatele complet coruptă. Ea e atât de strâns
şi în netăierea împrejur a... cărnii“ (Col. legată de poftă, încât Biblia adesea
2:13) – încât să nici nu-şi mai dea seama foloseşte expresia „poftele firii“ [lusts of
că este păcătos. Dimpotrivă, el va fi the flesh] (2 Petru 2:18, traducerea
mândru, consi­ derându-se mai bun decât Darby). Cât e de mare puterea lui
alţii. Sincer vorbind, „pe când trăiam în Dumnezeu, El nu poate transforma natura
carne [în fire], poftele noastre păcătoase, firii în ceva plăcut Lui. Dumnezeu Însuşi
trezite de lege, lucrau în mădularele noas- este cel care declară: „Duhul Meu nu Se
tre, făcând roadă pentru moarte“, pur şi va lupta veşnic în om, căci el este carne“
simplu pentru faptul că noi eram „carnali, (Gen. 6:3, traducerea lui Young). Corupţia
vânduţi sub păcat“. De aceea, cu firea, cărnii este atât de mare, încât nici Duhul
noi „slujim legea păcatului“ (Rom. 7:5,14, Sfânt al lui Dumnezeu nu poate, prin
25). lupta împotriva firii, să o facă să fie
Deşi firea [carnea] este nespus de nefirească. Ce e născut din carne e carne.
puternică atunci când e vorba să Din fericire, omul nu înţelege cuvântul
păcătuiască şi să urmeze dorinţele egoiste, lui Dumne­ zeu şi astfel încearcă mereu
faţă de voia lui Dumnezeu este extrem să-şi îm­ bunătăţească şi să-şi îndrepte firea
de slabă. Omul neregenerat este total lui. Totuşi Cuvântul lui Dumnezeu
neputincios când se pune problema să rămâne în picioare pe veci. Datorită nes-
împlinească voia lui Dumnezeu, întrucât pus de marii stricăciuni a firii, Dumnezeu
e „slăbit de fire“. Ba mai mult, firea Îşi avertizează sfinţii să urască „până şi
„este ostilă lui Dumnezeu; nu se supune haina întinată de fire“ (Iuda 23).
legii lui Dumnezeu şi nici nu poate“ Dumnezeu prezintă firea exact aşa
(Rom. 8:3, 7). Asta nu înseamnă că firea cum e ea în realitate; deci dacă El a
nesocoteşte de tot lucrurile lui Dumnezeu. spus despre ea că nu se poate schimba,
Cei fireşti îşi dau adesea toate silinţele să a­
tunci realmente nu se poate schimba.
păzească legea. De altfel, Biblia niciodată Oricine încearcă s-o dreagă prin acte de
nu-i tratează pe cei fireşti drept o apă şi auto­ umilire sau asprime faţă de trup va
un pământ cu călcătorii de lege. Ea se da greş amarnic. Dumnezeu susţine că e
mulţumeşte să afirme că „nimeni [textual: imposibil ca firea să fie schimbată,
nici un trup, nici o carne] nu va fi îmbunătăţită sau ameliorată. De aceea,
îndreptăţit prin faptele legii“ (Gal. 2:16 când e vorba de mântuirea lumii, El nu
ASV). Nu e de mirare că cei fireşti nu încearcă să schimbe firea omului; mai
pot ţine legea. Asta dovedeşte că sunt degrabă, El îi dă omului o viaţă nouă,
52 Omul spiritual, volumul I
prin care să dea la moarte firea veche. faptul că El este Fiul lui Dumnezeu şi,
Ea trebuie să moară – asta e mântuirea. prin urmare, fără păcat. Chiar şi atunci
când îşi ia trup de carne, Fiul lui
Mântuirea lui Dumnezeu Dumnezeu nu devine „carne păcătoasă“.
„Dumnezeu“, afirmă apostolul, „a El nu vine decât în „asemănarea“ cărnii
făcut ceea ce legea, slăbită de fire, nu păcătoase. În trup fiind, El rămâne totuşi
putea face: trimiţând pe însuşi Fiul Lui, Fiul lui Dumnezeu şi deci lipsit de păcat.
în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru Dar, întrucât posedă asemănarea cărnii
păcat, El a condamnat păcatul în fire“ păcătoase, El este cât se poate de lim-
(Rom. 8:3). Asta descoperă adevărata pede unit cu păcătoşii lumii, care trăiesc
stare a acelei clase morale de oameni în trup [în firea lor veche].
fireşti care-şi dau toate silinţele să Aşadar, care e scopul întrupării Lui?
păzească legea. Şi s-ar putea ca ei să Ca „jertfă pentru păcate“ este explicaţia
reuşească să păzească destul de multe din Bibliei (Ev. 10:12) şi aceasta e lucrarea
aspectele legii. Dar fiindcă sunt slăbiţi de crucii. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să
fire, ei nu pot păzi toată legea.5 Căci ispăşească păcatele noastre. Toţi cei fireşti
legea arată limpede că „cine le împlineşte păcătuiesc împotriva legii; ei nu pot
va trăi prin ele“ (Gal. 3:12, citat din înfăptui neprihănirea lui Dumnezeu; şi
Levitic 18:5), altfel va fi sortit pierzării. astfel, sunt condamnaţi la pierzare şi
Va întreba cineva: Cât din lege să ţină? pedeapsă veşnică. Dar Domnul Isus, prin
Iată răspunsul: toată legea, căci „oricine venirea în lume, ia asupra Sa această
ţine toată legea, dar dă greş într-un singur asemănare cu firea păcătoasă şi se uneşte
punct s-a făcut vinovat de toată călcarea atât de perfect cu cei fireşti, încât aceştia
ei“ (Iacov 2:10). „Căci nici o fiinţă umană ajung să fie pedepsiţi pentru păcatele lor
nu va fi îndreptăţită în faţa Lui prin prin moartea Sa pe cruce. El n-a trebuit
faptele legii, întrucât prin lege vine să sufere pentru El, deoarece a fost fără
cunoştinţa păcatului“ (Rom. 3:20). Cu cât păcat; totuşi a suferit pentru că a avut
doreşte cineva să ţină mai mult legea, cu asemănarea firii păcătoase. În noua Sa
atât mai tare va descoperi cât de păcătos poziţie de cap federal, Domnul Isus îi
este şi ce deznădăjduită e încercarea lui cuprinde acum pe toţi păcătoşii în
de a o păzi. suferinţa Lui. Asta explică pedeapsa pen-
Reacţia lui Dumnezeu la păcătoşenia tru păcat.
tuturor oamenilor este de a-Şi asuma Cristos, ca jertfă pentru păcat, suferă
sarcina mântuirii lor. Calea Lui a fost să pentru toţi cei care sunt în trup [în fire].
trimită „pe propriul Său Fiu în ase­ Dar ce se întâmplă cu puterea păcatului
mănarea firii păcătoase“. Fiul Lui este care sălăşluieşte în cei fireşti? „El a con-
fără păcat, şi de aceea numai El este damnat păcatul în trup“. El, cel fără
ca­lificat să ne mântuiască. „În asemănarea păcat, a fost făcut păcat pentru noi, şi
firii păcătoase“ se poate vedea întruparea astfel a murit pentru păcat. El este dat la
Lui: cum îşi ia un trup omenesc şi se moarte în trup (1 Petru 3:18). Când El
leagă de omenire. Singurul Fiu al lui moare în trup, atârnă pe cruce păcatul
Dumnezeu e numit în alte locuri din trupului. Asta se înţelege prin cuvintele:
Scriptură drept „Cuvântul“ care „S-a „a condamnat păcatul în trup“. A con-
întrupat“ [„a devenit carne“] Ioan 1:14). damna înseamnă a judeca sau a pedepsi.
Venirea Lui în asemănarea cărnii Judecata şi pedeapsa păcatului este
păcătoase e echivalentul expresiei „a deve- moartea. Astfel Domnul Isus realmente a
nit carne“ din cadrul acelui verset. De dat păcatul la moarte în trupul Său. De
aceea, versetul nostru din Romani 8:3 ne aceea, noi putem vedea în moartea Lui
spune şi în ce fel a devenit Cuvântul nu numai faptul că păcatele noastre sunt
carne [trup]. Accentul se pune aici pe judecate, ci şi faptul că păcatul însuşi este
 Carnea şi mântuirea 53
judecat. Prin urmare, păcatul nu mai are primim o viaţă nouă din El şi de la El.
nici o putere asupra celor care sunt uniţi Ceea ce am primit este viaţa adevărată.
cu moartea Domnului şi astfel li s-a con- Am văzut mai înainte că noi, fiinţele
damnat păcatul din trupul lor. omeneşti, suntem fireşti. Spiritul nostru
este mort, iar sufletul nostru este la cârma
Regenerarea întregii fiinţe. Umblăm după poftele tru-
Eliberarea de pedeapsa şi puterea pului nostru. Nu locuieşte nimic bun în
păcatului e realizată de Dumnezeu pe noi. Ca să ne izbăvească, Dumnezeu
crucea Fiului Său. Acum El aşează trebuie mai întâi să refacă poziţia
înaintea tuturor oamenilor această mân- corespunzătoare pentru spiritul nostru,
tuire, pentru ca oricine doreşte s-o accepte dându-i din nou locul suveran ce i se
să fie mântuit. cuvine, pentru ca să poată avea părtăşie
Dumnezeu ştie că nimic bun nu cu El. Asta se face atunci când credem
locuieşte în om; nici o făptură omenească în Domnul Isus. Dumnezeu toarnă din
nu-I poate fi plăcută Lui, căci este stricată viaţa Sa în duhul nostru, înviindu-l astfel
până în măduva oaselor, nemaiputând fi din morţi. Domnul Isus declară acum că
îndreptată. Fiind însă atât de deznădăjduit, „ceea ce e născut din Duhul este duh“
cum va putea omul să-I fie plăcut lui (Ioan 3:6). În acest punct, viaţa lui
Dumnezeu după ce a crezut în Fiul Său, Dumnezeu, care este Duhul, pătrunde în
dacă nu-i dă Dumne­ zeu şi o natură duhul nostru uman şi-i redă poziţia ce i
nouă? Slavă Domnului, că El i-a dat se cuvenea de la început. Duhul Sfânt Îşi
viaţă nouă – viaţa Sa necreată – tuturor stabileşte locuinţa în duhul omului; iar
celor ce cred în mântuirea Domnului Isus acesta este transferat prin aceasta în
şi-L primesc pe El ca Mântuitor personal. domeniul spi­ ritual. Spiritul nostru este
Aceasta e „regene­ rarea“ sau „naşterea din astfel reanimat şi lăsat să preia din nou
nou“. Întrucât nu ne poate schimba natu- conducerea. „Noul duh“ de la Ezechiel
ra noastră păcătoasă, Dumnezeu ne dă 36:26 este noua viaţă pe care o primim
viaţa Sa. Firea omului rămâne la fel de cu ocazia regenerării.
stricată în cei care s-au născut din nou Omul nu este regenerat prin vreo
ca în cei care încă nu au făcut acest pas. faptă deosebită pe care o săvârşeşte, ci
Firea veche dintr-un sfânt este la fel de doar crezând în Domnul Isus ca Mân­
păcătoasă ca cea a unui păcătos necon- tuitor al Său: „tuturor celor care L-au
vertit. În procesul regenerării, firea nu se primit le-a dat dreptul să devină copii ai
transformă. Naşterea din nou nu exercită lui Dumnezeu, care s-au născut nu din
nici o influenţă pozitivă asupra firii vechi. sânge sau din voia cărnii, nici din voia
Ea rămâne cum era şi înainte de regener- omului, ci din Dumnezeu“ (Ioan 1:12-13).
are. Dumnezeu nu ne dăruieşte viaţa Sa Cei care cred în Domnul Isus ca
pentru a ne educa şi a ne îmbunătăţi Mântuitor al lor personal sunt născuţi din
firea veche, ci tocmai pentru a o Dumnezeu şi astfel devin copiii Lui.
învinge. Regenerarea este doar nivelul minim
Prin regenerare, omul realmente se de la care pleacă viaţa spirituală. Este
înrudeşte, se leagă organic cu Dumne­ zeu temelia pe care se clădeşte tot ce urmează
prin fenomenul naşterii. Regene­­ rarea mai târziu în viaţa credinciosului. Nu se
înseamnă a te naşte din Dum­ nezeu. După poate vorbi de nici o viaţă spirituală sau
cum viaţa noastră pământească, în firea de o creştere duhov­ nicească dacă nu s-a
veche, se naşte din părinţii noştri, tot aşa produs mai întâi naşterea din nou,
viaţa noastră spi­ rituală se naşte din deoarece acea persoană nu are viaţă în
Dumnezeu. Sensul vieţii este „să duhul ei. După cum nimeni nu poate
dăruiască viaţă“. Când spunem că suntem construi un castel în aer, tot aşa cei
născuţi din Dumne­ zeu înseamnă că neregeneraţi nu pot fi edificaţi. Dacă
54 Omul spiritual, volumul I
încercăm să-l învăţăm pe un om nenăscut regenerată să înţeleagă bine ce anume a
din nou să facă binele şi să se închine obţinut prin naşterea din nou şi ce mai
lui Dumnezeu, toate eforturile noastre vor zace încă în natura lui cu care a fost
fi în zadar, deoarece avem de-a face cu înzestrat la naşterea fizică. O atare
un om mort. Ne căznim să realizăm ceea cunoştinţă îl va ajuta mult în drumul său
ce nici Dumnezeu nu poate face atunci pe cărarea spirituală. Ne va fi de folos să
când încercăm să „dregem“ firea veche. explicăm în acest punct ce se cuprinde în
Este vital ca orice credincios să ştie din- firea veche a omului şi cum Se ocupă
colo de orice urmă de îndoială că a fost Domnul Isus de componentele acelei firi.
deja regenerat şi că a primit viaţa nouă. Cu alte cuvinte, ce moşteneşte un credin-
El trebuie să ajungă să-şi dea seama că cios la regenerare?
naşterea din nou nu este o încercare de a Lectura câtorva versete din Romani 7
se mai ocupa de firea veche, căutând s-o va scoate în evidenţă faptul că firea veche
mai cârpească, s-o mai îndrepte pe ici, pe e compusă, în principal, din două ele-
colo, căutând s-o transforme într-o viaţă mente: „păcatul“ şi „eul“: „păcatul care
spirituală. Dimpotrivă, realitatea e că prin locuieşte în mine..., adică în carnea mea
naşterea din nou el primeşte o viaţă de [firea mea]“ (versetele 14, 17-18, Darby).
care nu a avut parte până acum şi nu „Păcatul“ de aici este, de fapt, puterea
putea avea parte în starea în care se păcatului iar „mine“ se referă la ceea ce
găsea. Dacă nu se naşte cineva din nou, numim „eul“ nostru – ego. [egocentrism,
nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. egoism, etc.]. Pentru ca să înţeleagă bine
Niciodată el nu va pătrunde tainele spiri- credinciosul ce înseamnă viaţa spirituală,
tuale şi nu va gusta din dulceaţa cerească trebuie să aibă grijă să nu confunde
a împărăţiei lui Dumnezeu. Soarta lui aceste două elemente ale firii vechi.
este aşteptarea morţii şi a judecăţii; pentru Ştim că Domnul Isus S-a ocupat de
el nu mai există altă speranţă. păcatul firii noastre vechi pe crucea Sa.
Cum va şti cineva dacă este regene­ rat? Iar Cuvântul ne înştiinţează că „eul nos-
Ioan ne spune că omul e născut din nou, tru vechi a fost răstignit împreună cu El“
crezând în numele Fiului lui Dumnezeu şi (Rom. 6:6). Nicăieri în Biblie nu ni se
primindu-L (1:12). Nume­ le Fiului lui spune să ne răstignim pe noi înşine,
Dumnezeu este „Isus“, care înseamnă „Cel deoarece lucrul acesta s-a săvârşit deja în
care îşi va salva poporul de păcatele lui“ chipul cel mai desăvârşit, de către Cristos
(Mat. 1:21). Prin urmare, a crede în numele Însuşi. Cu privire la chestiunea păcatului,
Lui este tot una cu a crede în El ca omului, nu i se cere să facă nimic. Nu
Mântuitor, a crede că El a murit pe cruce trebuie decât să considere aceasta drept
pentru păcatele tale pentru a te elibera de un fapt împlinit (Rom. 6:11) şi îndată va
pedeapsa şi robia păcatului. A crede astfel culege roada şi efica­ citatea morţii lui Isus,
înseamnă a-L primi ca Mântuitor personal. fiind total izbăvit de puterea păcatului
Dacă cineva doreşte să ştie dacă este (Rom. 6:14).
regenerat – născut din nou – sau nu, nu Da, e drept că nicăieri în Biblie nu ni
trebuie să-şi pună decât o singură întrebare: se cere să fim răstigniţi pentru păcat. Ni
Am venit eu la cruce, ca păcătos lipsit de se cere totuşi să ne luăm crucea pentru a
orice ajutor, şi L-am primit eu pe Domnul ne lepăda de „eul“ nostru. Domnul Isus
Isus ca Mântuitor? Dacă poate răspunde ne îndeamnă de multe ori să ne lepădăm
cu un „da“, atunci înseamnă că e regen- de noi înşine, să ne luăm crucea şi să-L
erat. Toţi cei care cred în Domnul Isus urmăm. Explicaţia acestui îndemn constă
sunt născuţi din nou. în faptul că Domnul Isus Se ocupă de
păcatele noastre diferit de felul în care Se
Conflictul dintre nou şi vechi ocupă de noi înşine. Pentru a învinge pe
Este esenţial pentru o persoană deplin păcatul, credinciosului nu-i trebuie
 Carnea şi mântuirea 55
decât o clipă; pentru a se lepăda de eul total eliberat de păcat, iar pe de alta s-ar
lui, îi trebuie o viaţă întreagă. Numai pe afla în posesia unei vieţi noi. Desigur e
cruce a purtat Isus păcatele noastre; dar reg­ retabil că mulţi lucrători creştini n-au
în tot timpul vieţii Sale Domnul S-a învăţat să prezinte păcătoşilor mântuirea
lepădat de Sine Însuşi. Tot aşa trebuie să în adevărata ei lumină, cu toate as­ pectele
fie şi cu noi! ei, şi astfel oamenii nu cred decât
Scrisoarea lui Pavel către Galateni jumătate din mântuirea lui Dum­ nezeu.
precizează relaţia dintre fire şi credincios. Asta îi lasă în starea unora care parcă
Ni se spune pe de o parte că „cei care numai pe jumătate ar fi fost mântuiţi: cu
sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit păcatele iertate, dar lipsiţi de puterea de a
firea [carnea] cu patimile şi dorinţele ei“ o rupe cu păcatul. Mai mult, chiar şi
(5:24). Chiar în ziua când cineva se atunci când mântuirea este pre­ zentată în
identifică cu Domnul Isus, chiar atunci toate aspectele ei, păcătoşii nu doresc
este răstignită firea lui. Lipsit de învăţătura decât să li se ierte păcatele, deoarece nu
Duhului Sfânt, ar putea cineva gândi în speră să fie izbăviţi de păcat. Şi în cazul
felul următor. „Prin urmare, firea mea acesta tot pe jumătate mântuiţi rămân.
veche a dispărut, căci a fost răstignită, Dacă o persoană va crede şi va primi
nu-i aşa?“ Nu, nu e aşa, căci pe de altă mântuirea deplină chiar de la început,
parte ni se spune în epistola către atunci va avea parte de mai puţine eşecuri
Galateni să umblăm după îndemnurile în bătălia împotriva păcatului şi de mai
Duhului şi să nu satisfacem do­ rinţele firii multe izbânde în bătălia împotriva eului
vechi. Căci dorinţele firii vechi sunt propriu. Credincioşi din aceştia sunt greu
împotriva Duhului, iar do­ rinţele Duhului de întâlnit. Cei mai mulţi intră doar în
sunt împotriva firii vechi“ (5:16-17). Aici posesia unei jumătăţi din mântuire şi ast-
ni se spune pe faţă că cel care aparţine fel principalele lor conflicte au de-a face
lui Cristos Isus, având în el pe Duhul cu păcatul. Ba încă unii nici nu ştiu ce
Sfânt, locuind în el şi umplându-l, mai este „eul“ propriu. În această privinţă,
are totuşi şi firea veche. Nu numai că starea personală a credinciosului joacă un
această fire veche continuă să existe, ci rol important înainte de regenerare. Mulţi
aflăm că rămâne foarte puternică. au tendinţa naturală de a face binele
Ce vom spune atunci? Se poate cumva chiar înainte de a crede [în Domnul
ca aceste două versete să se contrazică? Isus]. Desigur, ei nu posedă puterea de a
Nicidecum, căci versetul 24 subliniază face binele şi nici nu pot fi buni în sine.
păcatul firii, în vreme ce versetul 17 Dar cugetul lor pare să fie mai luminat
evidenţiază eul firii. Crucea lui Cristos se decât al altora, deşi puterea de a face
ocupă de păcat iar Duhul Sfânt, prin binele este, în general, destul de slabă. Ei
cruce, se ocupă de „eul“ nostru. Cristos îl trăiesc experienţa conflictului dintre
izbăveşte total pe credincios de puterea raţiune şi poftă. Acum însă când ajung
păcatului prin cruce, pen­ tru ca păcatul să aceştia să audă mesajul mântuirii depline
nu mai stăpânească în viaţa lui, dar prin a lui Dumnezeu, acceptă bucuroşi harul
Duhul Sfânt, care locuieşte în credincios, eliberării de păcat, după cum acceptă
Cristos îl învredniceşte să-şi învingă zilnic harul iertării de păcat. Alţii însă înainte
„eul“ propriu, ajungând la ascultare de a crede, sunt robii unor cugete negre
perfectă de Domnul. Eliberarea de păcat ca păcura, fiind dominaţi de păcate
este o rea­ litate împlinită; lepădarea de eul groaznice şi lipsiţi de orice dorinţă de a
propriu trebuie să fie experienţă noastră de face binele. Când ajung să audă tot
zi cu zi. mesajul mântuirii lui Dum­ nezeu, cum era
Dacă un credincios ar putea înţelege de aşteptat, se agaţă cu toată fiinţa de
implicaţia deplină a crucii din clipa când harul iertării şi neglijează (dar nu resp-
e născut din nou, ar fi pe de o parte ing) harul izbăvirii de păcat. Aceştia vor
56 Omul spiritual, volumul I
întâmpina multe greutăţi în lupta împotri- Când credincioşii de curând întorşi la
va păcatului cărnii. Domnul cad în vâltoarea acestei lupte,
Dar de ce se întâmplă acest lucru? sunt daţi peste cap şi nu-şi dau seama,
Pentru că un astfel de om renăscut posedă pe moment, ce se întâmplă cu ei. Unii
o viată nouă, care-i cere să învingă dom- cad în disperare, nemaisperând să crească
nia firii lui vechi şi să asculte de glasul vreo­ dată în viaţa lor spirituală, crezându-
noii firi. Viaţa lui Dumnezeu este absolută; se iremediabili. Alţii încep să se îndoiască
ea cere ca să i se dea stăpânire deplină de faptul că au avut o naştere din nou
asupra omului. De îndată ce pătrunde acea autentică, fără să-şi dea seama că tocmai
viaţă în duhul omului, îi cere omului să-şi fiindcă sunt cu adevărat născuţi din nou
părăsească fostul stăpân – păcatul – şi să simt acut conflictul acesta spiritual. Căci
se supună pe de-a-ntregul Duhului Sfânt. altă dată, când firea veche domnea
Cu toate acestea, păcatul din acest om e nestingherită, din pricina faptului că duhul
încă adânc înrădăcinat. Deşi voinţa lui lor era mort, puteau să păcătuiască oricât
este reînnoită în parte prin viaţa regenerată, de cumplit, fără să simtă însă vreo
ea rămâne legată de păcat şi de „eul“ remuşcare sau sentiment de păcătoşenie.
propriu; de multe ori, ea cedează în Dar acum a încolţit viaţa nouă, şi
favoarea păcatului. Astfel, va urma un împreună cu ea, natura cerească, dorinţele
conflict inevitabil între noua viaţă şi firea divine, lumina şi gândirea de sus. Pe
veche a omului respectiv. Deoarece foarte măsură ce această viaţă nouă pătrunde tot
mulţi se află în starea aceasta, ne vom mai adânc fiinţa omului, se manifestă
ocupa în mod deosebit de ei. Vreau însă practic prin faptul că dă la iveală şi
să spun cititorului că această experienţă de demască tot mai mult întinăciu­ nea şi
aparent interminabile lupte cu păcatul (nu stricăciunea care zace în lăuntrul omului.
cu eul propriu), presărate cu tot atâtea Noua viaţă nu poate astfel să se
eşecuri este cu totul inutilă şi s-ar putea mulţumească cu rămânerea în întuneric şi
dispensa de ea. naşte astfel în om dorinţa de a ieşi din
Firea veche pretinde să i se acorde această stare jalnică, urmând voia lui
suveranitate absolută; tot aşa şi viaţa Dumnezeu. Dar firea veche începe să se
spirituală. Firea doreşte să-l ţină pe om lupte cu viaţa spirituală. Bătălia aceasta îi
legat de ea pe veci, în schimb viaţa spi­ dă credinciosului impresia că locuiesc în
rituală vrea ca omul să fie cu totul predat el două persoane – fiecare cu ideile şi
Duhului Sfânt. În toate privinţele firea forţele sale, fiecare căutând să obţină vic-
pământească şi viaţa spirituală se deo­ toria. Când viaţa spirituală e în creştere,
sebesc radical. Natura primei este cea a credinciosul se va bucura ne­ spus; când
primului Adam, iar natura celei din urmă firea câştigă teren, el nu va putea face
este cea a ultimului Adam. Motivul altceva decât să se întristeze profund.
primei este pământesc; motivul celei de-a Experienţe de genul acesta con­ firmă că
doua este ceresc. Firea veche face ca aceste persoane sunt ne­ greşit întoarse la
toate lucrurile să fie îndreptate asupra sa; Domnul şi că au avut o regenerare
viaţa spirituală centrează toate lucrurile în veritabilă.
jurul lui Cristos. Firea doreşte să-l con Planul lui Dumnezeu nu este niciodată
ducă pe om la păcat, viaţa spirituală acela de a corecta firea veche, ci de a o
do­reşte cu ardoare să-l ducă pe om la nimici. Tocmai prin viaţa lui Dumnezeu
neprihănire. Întrucât aceste două naturi care i se dă credinciosului la regenerare
sunt atât de contrare în esenţa lor, cum trebuie nimicit eul din cadrul firii. Viaţa
va putea cineva evita veşnica ciocnire cu dăruită de Dumnezeu omului este negreşit
firea veche? Atunci când credinciosul cât se poate de pu­ ternică, dar persoana
nu-şi însuşeşte toată mântuirea lui Cristos, regenerată nu a trecut de faza de bebeluş
mereu va trăi în ghearele acestei lupte. – un copil nou născut, slab şi firav. Firea
 Carnea şi mântuirea 57
veche a deţinut controlul vreme ştie că o are nu va fi în stare să se
îndelungată şi puterea ei nu e deloc mică. bucure de ea şi nici nu va putea s-o
În plus, cel născut din nou nu a învăţat trăiască în practică, dacă nu tânjeşte după
încă să-şi însuşească prin credinţă toată ea. Dumnezeu nu o poate da decât ace-
mântuirea lui Dumnezeu. Deşi e mântuit, lora care cred şi primesc şi şi-o însuşesc.
el continuă să trăiască în fire în perioada Prin urmare, când omul cere iertare şi
aceasta. E firesc pentru că e stăpânit de regenerare, Dumnezeu negreşit i le va da.
fire. Cel mai jalnic e să vezi un credin- Şi tocmai prin intermediul acestui conflict
cios luminat de lumina cerească să-şi Dumnezeu îl va determina pe credincios
vadă răutatea firii vechi şi să dorească, să caute să obţină cu tot dinadinsul
cu toată inima s-o învingă, dar să con- biruinţa totală în Cristos. Cel care mai
state că e prea slab ca să aibă biruinţă. E înainte era în neştiinţă, acum se va sili să
faza în care credinciosul va vărsa multe cunoască; Duhul Sfânt va avea atunci
lacrimi de durere. Cum să nu fie mânios prilejul să-i descopere cum S-a ocupat
pe el însuşi, când, deşi a cunoscut îndem- Cristos de omul lui cel vechi pe cruce,
nul de a nimici păcatul şi dorul de a fi aşa încât el să poată crede acum că
plăcut lui Dumnezeu, constată totuşi că poate intra în posesia unui asemenea tri-
voinţa lui nu e îndeajuns de statornică umf. Iar cel care n-a avut pentru că n-a
pentru a aduce la su­ punere trupul căutat va descoperi prin această luptă că
păcatului! Şi astfel el are parte de multe tot adevărul pe care l-a avut până acum
înfrângeri dar de puţine victorii. a fost de natură mentală şi deci fără
În Romani 7, Pavel dă glas acestui rezultat practic în viaţa lui. Asta îl va
conflict lăuntric: trezi din starea de somnolenţă şi-l va
Nu-mi înţeleg propriile acţiuni. Căci face să dorească să expe­ rimenteze
nu fac ceea ce doresc, ci tocmai ceea ce adevărul receptat până acum doar la nivel
urăsc... Căci ştiu că nimic bun nu intelectual.
locuieşte în mine, adică în firea mea Lupta se va înteţi din zi în zi. Dacă
[carnea mea]. Am voinţa de a înfăptui credincioşii vor merge înainte cu
binele, dar nu şi puterea de a-l înfăptui. credincioşie, fără să se lase pradă
Căci nu fac binele care doresc să-l fac, disperării, vor avea parte de conflicte tot
ci răul pe care nu doresc să-l fac. Acum mai ascuţite, până ce vor ajunge să fie
însă dacă fac ceea ce nu doresc să fac, pe deplin izbăviţi.
nu mai sunt eu cel care-I face, ci păcatul
care locuieşte în mine. Astfel constat că Note finale
este o lege că atunci când vreau să fac 1În engleză: FLESH. Din capul locu-
binele, răul stă lipit de mine. Căci îmi lui, vom spune că termenul „carne“ nu e
găsesc desfătarea în legea lui Dumnezeu cel mai potrivit echivalent al lui flesh,
în eul meu cel mai lăuntric, dar văd în dar singura soluţie acceptabilă ar fi să
mădularele mele o altă lege, care se parafrazăm, dând toate înţelesurile ter-
războieşte cu legea minţii mele, făcându- menului din engleză: carne, trup, omeni-
mă rob legii păcatului, care locuieşte în re, dar şi ,,fire pământească“. Sensul de
mădularele mele (versetele 15-23) „carne“ din limba română nu e
Mulţi vor răspunde la acest strigăt de mulţumitor, deoarece nu posedă decât
disperare aproape finală: „O, nenoroci­ tul înţelesul strict anatomic, nu şi pe cel de
de mine! Cine mă va scăpa de acest trup ,,fire pământească“. Prin urmare, atunci
al morţii?“ (v. 24) când „flesh“ e folosit în sens restrictiv, cu
Care e sensul acestei lupte? Este una înţelesul de „fire pământească“, îl vom
din căile prin care ne disciplinează Duhul reproduce ca atare alături de para­ frazarea
Sfânt. Dumnezeu a pus la dispo­ ziţia respectivă în limba română.
omului o mântuire completă. Cel care nu 2 În ediţia Cornilescu, se zice
58 Omul spiritual, volumul I
,,pământesc“, dar în traducerea aceluiaşi 7:18, „corpul meu“.
autor din 1931 se spune: „eu sînt de 4Ca în exemplul: all flesh în expresia
carne“, cum spune şi Galaction, în tra- to go the way of all flesh, tradusă în
ducerea sa din 1938. Biblia de Iaşi spune româneşte, cu înţelesul aproximativ echiva-
„trupesc“. lent: „a-şi da obştescul sfârşit.“ (Textual:
3În engleză: „in my flesh“. Cor­ nilescu „a merge pe calea oricărei făpturi, pe
zice: „în firea mea pământească“, dar în drumul întregii omeniri).
ediţia din 1931: ,,în carnea mea“. 5Desigur, se cuvine să observăm că
Galaction zice: ,,în trupul meu“, iar Biblia mai există o clasă, recunoscută în Romani
de Iaşi, deşi atât de veche (a fost publicată 8:7, care nu este interesată câtuşi de puţin
în anul 1874), ca în multe alte pasaje, şi să păzească legea lui Dumnezeu: „mintea
aici se dovedeşte surprinzător de modernă, care e axată pe fire este ostilă lui
de actuală în exprimare, folosind termeni Dumnezeu; nu se supune legii lui
din limba vorbită azi. Exemplu: Romani Dumnezeu, şi nici nu poate“.
CAPITOLUL 2
CREDINCIOSUL FIRESC SAU CARNAL
Toţi credincioşii ar putea fi, asemenea
lui Pavel, umpluţi cu Duhul Sfânt din
clipa când au crezut şi au fost bo­­ tezaţi
(cf. Fapte 9:17-18). Din nefericire însă
mulţi rămân sub stăpânirea firii vechi, ca
şi când n-ar fi morţi şi înviaţi. Aceştia nu
au crezut cu adevărat în faptul împlinit,
în realitatea morţii şi învierii lui Cristos
pentru ei, şi nici nu au răs­ puns sincer la
chemarea Duhului Sfânt de a urma prin-
cipiul morţii şi al învierii. Potrivit lucrării
isprăvite a lui Cristos, ei au murit şi au
fost înviaţi deja; potrivit responsabilităţii
lor de credincioşi, s-ar cuveni ca şi ei să
moară faţă de eul lor şi să trăiască pentru
Dumnezeu; în realitate însă lucrurile se
întâmplă altfel. Aceşti credincioşi ar putea
fi consideraţi „anormali“. Această anorma-
litate nu trebuie înţeleasă în sensul că s-ar
mărgini doar la epoca noastră. Cu mult
timp în urmă, tocmai aceasta era starea
credincioşilor cu care a luat apostolul
Pavel legătura. Exemplul cel mai grăitor
îl constituie cazul creştinilor din Corint,
cărora Pavel le spune următoarele:
„Cât despre mine, fraţilor, nu v-am
putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti,
ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni
lumeşti, ca unor prunci în Cristos. V-am
hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu
le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le
puteţi suferi, pentru că tot lumeşti sunteţi.
În adevăr, când între voi sunt zavistii, cer-
turi şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi
nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?“ (1
Cor. 3:1-3).
Aici apostolul împarte toţi creştinii în
două categorii: cei spirituali şi cei lumeşti
sau fireşti. Creştinii spirituali nu sunt
deloc ieşiţi din comun, ci îi putem numi
„normali“. Cei lumeşti sunt ieşiţi din
comun, deoarece sunt „anormali“. Cei din
Corint erau, negreşit, creştini, dar erau
fireşti, nu spirituali. De trei ori în acest
capitol Pavel declară că erau oameni
lumeşti. Prin înţelepciunea ce i-a fost dată
de către Duhul Sfânt, apostolul a ajuns
59
să-şi dea seama că mai întâi de toate
trebuie să-i identifice, şi abia apoi să le
ofere mesajul de care aveau nevoie.
Regenerarea biblică este naşterea prin
intermediul căreia fiinţa lăuntrică a omu-
lui, duhul lui ascuns, este înnoită şi trans-
formată în locuinţa Duhului lui Dumnezeu.
E nevoie de timp pentru ca puterea aces-
tei noi vieţi să străbată până la învelişul
din afară: cu alte cuvinte, să se răspân-
dească din centru până la circumferinţă.
Rezultă de aici că nu ne putem aştepta să
vedem tăria „tinerilor“ sau experienţa
„părinţilor“ manifestându-se în toate
domeniile vieţii unui copil al lui Cristos.
Deşi s-ar putea ca un cre­ dincios nou năs-
cut să pornească bine la drum, dând
dovadă de credincioşie, el va avea nevoie
de timpul necesar, de prilejurile care să-l
învrednicească să cu­ noască cât de adâncă
este răutatea păca­ tului şi a eului propriu.
Îi vor trebui ocazii în care să cunoască
mai profund voia lui Dumnezeu şi calea
duhului. Oricât de mult L-ar iubi pe
Domnul şi adevărul, noul nostru credin-
cios va umbla la început pe tărâmul sim-
ţirilor şi al gândurilor, ca unul care n-a
fost încă încercat şi curăţit prin foc. Un
creştin de cu­ rând născut nu poate evita să
nu fie lumesc. Deşi e umplut cu Duhul
Sfânt, el nu cunoaşte încă firea veche.
Cum va putea fi cineva eliberat de fapte-
le firii, dacă nici nu recunoaşte că aceste
fapte izvorăsc din fire? De aceea, când
cer­cetăm starea reală a noilor născuţi în
Cristos, constatăm că sunt fireşti.
Biblia nu le pretinde creştinilor noi să
fie spirituali dintr-odată; dar dacă şi după
ce au trecut o groază de ani, ei tot prunci
sugari rămân, starea lor e de compătimit.
Însuşi Pavel le arată corintenilor că la
început a fost nevoit să-i trateze ca pe
nişte oameni fireşti, deoa­ rece erau nou
născuţi în Cristos, dar că de pe acum –
adică din clipa când le scria apostolul –
s-ar cuveni să dea dovadă de maturitate.
Dar ei şi-au risipit viata cu nimicuri,
60 Omul spiritual, volumul I
rămânând la starea de pruncie şi de poziţia lor în Cristos, uitând să-i îndemne
oameni fireşti. să caute a avea experienţe spi­rituale. (Mai
Nu e nevoie astăzi de chiar atâta timp trist e că uneori tocmai cei care veghează
cât ne-am imagina pentru ca cineva să fie asupra altora sunt în necunoştinţă de viaţa
transformat dintr-un creştin firesc în­­ tr-unul Duhului. Cum ar putea atunci astfel de
spiritual. Credincioşii din Co­ rint proveneau oameni să-i conducă pe alţii la o viaţă
dintr-un mediu cu totul păgân şi păcătos. mai abundentă?) Pe de altă parte, starea
N-au trecut decât vreo câţiva ani, şi totuşi descrisă mai sus s-ar putea datora faptului
apostolul a socotit că prea mult timp au că nu există interes suficient printre cre-
zăbovit în firea veche, căci la ora aceea dincioşi pentru lucrurile duhovniceşti. Fie
trebuia să fi fost deja spirituali. Scopul că aceştia îşi zic că e de ajuns să fii
răscumpărării efectuate de Cristos este de mântuit, fie că au pierdut apetitul spiritu-
a înlătura toate piedicile din calea Duhului al, fie că, pur şi simplu, nu sunt gata să
Sfânt, pentru ca El să poate pune stăpânire plătească preţul înaintării spirituale.
pe întreaga fiinţă a omului, transformând-o Urmarea jalnică a acestui fapt este că
într-una spirituală. Această răscumpărare nu Biserica a ajuns să fie plină de prunci în
poate da greş niciodată, fiindcă puterea Cristos.
Duhului Sfânt este supraabundentă. După Care sunt trăsăturile unui creştin
cum un păcătos firesc poate deveni un firesc? Cea mai izbitoare este starea de
credincios regenerat, tot aşa un credincios pruncie la care rămâne credinciosul, când,
regene­ rat, dar firesc, poate fi transformat în mod normal, această stare nu are voie
într-un om spiritual. Ce jalnic e să vezi să depăşească doi-trei ani. Când se naşte
creştini din zilele noastre că nu fac nici un cineva din nou, crezând că Fiul lui
progres în umblarea lor spi­ rituală nici după Dumnezeu a ispăşit pentru păcatele lui pe
ani de zile, ba chiar nici după zeci de ani. cruce, el ar trebui, în acelaşi timp, să
Ceea ce e şi mai trist e uimirea manifesta- creadă şi că a fost răstignit cu Cristos,
tă de aceştia când dau peste câte un cre- pentru ca astfel Duhul Sfânt să-l eli­ bereze
dincios care a reuşit să pătrundă în viaţa de puterea firii. Necunoaşterea acestei rea-
spiritului după nu prea mulţi ani. O atare lităţi îl va face să rămână în fire ani de-a
stare va fi etichetată de ei drept o excepţie rândul.
ne­obişnuită, când, de fapt, asta e viaţa A doua trăsătură a celor fireşti este
normală a credinciosului. De cât timp crezi faptul că nu sunt în stare să primească
în Domnul? Ai ajuns să fii spiritual sau învăţătura duhovnicească. „V-am hrănit cu
duhovnicesc? Nu e permis să îmbătrânim lapte, nu cu bucate tari; căci nu eraţi
în starea de pruncie, întristând pe Duhul gata“. Corintenii se făleau fără sfială cu
Sfânt şi su­ ferind noi înşine o imensă pier- înţelepciunea şi cunoştinţa lor. Dintre
dere. Toţi cei regeneraţi, cei născuţi din toate bisericile din perioada aceea, cea
nou, ar trebui să tânjească după înaintarea din Cor­ int era, probabil, cea mai bine
duhov­ nicească, permiţând Duhului Sfânt să informată. Pavel mulţumise în scrisoa­ rea
domnească în toate aspectele vieţii lor, aşa sa lui Dumnezeu pentru profunda lor
încât în scurt timp El să ne poată conduce cunoştinţă (1:5). Orice predică spirituală
la tot ce ne-a rânduit Dum­ ne­zeu. Nu tre- pe care le-ar fi ţinut-o Pavel ar fi fost
buie să pierdem timpul, stând pe loc. înţeleasă de ei, dar această înţelegere era
Care sunt, prin urmare, motivele pen- doar cu mintea. Deşi cunoşteau toate
tru care nu creştem? S-ar putea să fie lucrurile, corintenii aceştia nu aveau pute-
două motive. Pe de o parte, starea aceasta rea de a exprima în viaţă ceea ce cunoş-
s-ar putea datora nebăgării de seamă a teau teoretic. S-ar prea putea ca şi astăzi
celor care, veghind asupra sufletelor cre- să fie mulţi credincioşi fireşti, care să
dincioşilor mai tineri, nu le vorbesc decât priceapă atât de multe lucruri încât să le
despre harul lui Dumnezeu şi despre poată şi predica altora, în vreme ce ei
 Credinciosul firesc sau carnal 61
înşişi rămân oameni neduhovniceşti. lumească din partea acestora, să se
Adevărata cunoştinţă spirituală nu stă în numească ai lui Cristos, dar în realitate
gânduri minunate şi ascunse, ci în trăirea să fie dominaţi de un asemenea spirit de
reală pe tărâmul spiritual, prin unirea vie- ceartă şi gelozie! Oricât de dulci ar suna
ţii credinciosului cu adevărul. Deş- cuvintele în auzul nostru, ori de câte ori
teptăciunea n-are ce căuta aici. Nici chiar cineva se laudă cu secta lui, nu face alt-
râvna după adevăr nu e de ajuns. ceva decât să bolborosească asemenea
Condiţia sine qua non a atingerii unei unui copil mic. Dezbinările din biserică
vieţi spirituale este calea unei ascultări n-au altă cauză decât lipsa de dragoste şi
desăvârşite de Duhul Sfânt, Singurul care umblarea în fire. Un asemenea credincios,
ne învaţă cu adevărat. Toate celelalte sunt deşi în aparentă se luptă pentru adevăr,
doar diverse mijloace de transmitere a nu face altceva decât să-şi mascheze ade-
cunoştinţelor de la o minte la alta. Aceste vărata sa înfăţişare lăuntrică. Păcătoşii
informaţii nu vor avea darul de a-l face lumii sunt oameni ai firii; în starea aceas-
pe cineva să fie spiritual, ci, dimpotrivă, ta, ei nu sunt regeneraţi; prin urmare, se
umblarea lui în fire va face ca toată află sub stăpânirea sufletului şi a trupului
cunoştinţa lui aşa-zisă „spirituală“ să devi- lor. Când un credincios se poartă fireşte
nă de fapt firească. Nu de mai multă dovedeşte că nu se deosebeşte de oricare
învăţătură spirituală are el nevoie, ci de o alt om din lume. Dar pentru cei din
inimă ascultătoare, care e gata să-şi pre- lume este absolut normal să se poarte
dea viaţa în mâna Duhului Sfânt, apu- lumeşte; ba chiar şi pentru nou născuţii
când-o pe calea crucii, la porunca în Cristos este întrucâtva îngăduit. Dar
Duhului. Un volum sporit de cunoştinţe dacă starea ta duhovnicească ar fi trebuit
spirituale nu va face altceva decât să-i să crească proporţional cu înaintarea în
întărească şi mai mult firea lui veche, vârstă, cum mai poţi atunci să te porţi ca
amăgindu-l să creadă despre sine că este un om din lume?
spiritual. Căci oare nu-şi va zice el: „Oare Este limpede că o persoană e în fire
cum aş putea şti atâtea lucruri duhovni- dacă se comportă ca un om lumesc şi
ceşti, dacă nu aş fi eu însumi duhovni- păcătuieşte adesea. Oricât de multe
cesc?“ În realitate însă piatra de încercare cu­ noştinţe spirituale ar poseda şi oricâte
ar trebui să fie: „Cât din ceea ce ştii ex­ perienţe spirituale ar pretinde că a avut,
izvorăşte din experienţa vieţii, şi cât e oricât de mult ar fi slujit, nici unul din
doar produsul minţii?“ Domnul să aibă aceste lucruri nu-l poate face să fie mai
milă de noi! puţin lumesc dacă rămâne rob tempera-
Pavel a mai scris despre o altă dovadă mentului său, nervilor săi, egoismului său,
că cineva e firesc când a afirmat că spiritului său certăreţ, trufiei sale, spiritu-
„atâta vreme cât este gelozie şi ceartă lui său neiertător sau lipsei sale de dra-
printre voi, oare nu sunteţi voi fireşti, goste.
purtându-vă ca nişte oameni de rând?“ A fi lumesc sau firesc înseamnă a te
Păcatul geloziei şi al certei este o dovadă comporta „ca nişte oameni de rând“ – ca
cât se poate de izbitoare a faptului că oamenii din lume. Trebuie să ne punem
cineva este firesc. Biserica din Corint era întrebarea dacă purtarea noastră se deose-
plină de dezbinări, aşa cum reiese din beşte radical de cea a oamenilor din
afirmaţiile unora din ei: „eu sunt al lui lume. Dacă tot felul de obiceiuri lumeşti
Pavel“, „eu sunt al lui Apolo“, „eu sunt se ţin scai de tine, atunci fără îndoială
al lui Chifa“, „eu sunt al lui Cristos“ (1 încă tot în fire trăieşti. Să nu facem prici-
Cor. 1:12). Chiar cei care se luptau pen- nă de poticnire din eticheta pe care o
tru Cristos, declarând că sunt ai Lui, erau purtăm: spiritual sau firesc. Dacă nu sun-
tot fireşti, căci oriunde se manifestă duhul tem conduşi de Duhul Sfânt, de ce folos
firii vor fi certuri şi gelozii. Ce stare ne va fi simpla denumire de „oameni
62 Omul spiritual, volumul I
duhovniceşti“? Nu titlul contează, ci felul şi ruşine. Pavel asociază aceste două ele-
de viată pe care o trăim. mente în prima sa scrisoare către
Corinteni (6:13, 15) şi nu lasă nici un
Păcatele firii echivoc în privinţa faptului că beţia duce
Ceea ce a experimentat apostolul în la destrăbălare şi păcat (v. 9-10).
Romani 7 a fost un război împotriva Şi acum apărarea. Când păcatul a
păcatului care locuieşte în trup. „Păcatul a ajuns să pună stăpânire pe om, trupul îşi
luat prilejul, prin el m-a amăgit... păca- manifestă tăria în sentimentul de autoapă-
tul... mi-a dat moartea... vândut rob păca- rare. El se opune oricărui lucru sau fiinţe
tului... păcatul, care locuieşte în mine“ (v. care stă în calea plăcerii şi bunăstării sale.
11, 13, 14, 17, 20). Câtă vreme este încă Ceea ce numim de obicei „nervi“ ,
în fire, credinciosul va fi adesea biruit de împreună cu roadele lor de mânie şi de
păcat. Multe vor fi bătăliile purtate de el ceartă, izvorăsc din fire şi sunt, prin
şi multe păcate va săvârşi. urmare, păcatele firii. Deoarece păcatul
Nevoile esenţiale ale trupului uman este motivaţia care stă la baza autoapără-
pot fi împărţite în trei categorii: hrănirea, rii, din ea au izvorât, direct sau indirect,
reproducerea şi apărarea. Înainte de căde- multe fărădelegi. Oare câte din cele mai
rea omului în păcat, acestea erau cerinţe negre păcate din lume nu izvorăsc tocmai
legitime, care nu aveau nimic de-a face din interese proprii, din trăirea pentru sine,
cu păcatul. Numai după ce a căzut omul din slava pe care caută oamenii să şi-o
în păcat au devenit ele canale în slujba dea lor înşişi, din opiniile la care ţin atât
păcatului. În cazul hrănirii, lumea se folo- de mult şi la toate celelalte lucruri care
seşte de hrană pentru a ne ademeni. ţin de eul propriu.
Prima ispită a omului e în acest domeniu O analiză a tuturor păcatelor lumii ne
al mâncării. După cum roada cunoştinţei va demonstra faptul că toate sunt legate
binelui şi a răului a ademenit-o pe Eva, într-un fel sau altul de aceste trei categorii.
tot aşa băutura şi îmbuibarea cu mâncare Un creştin firesc este cel care e dominat de
a devenit pă­ catul zilelor noastre. Să nu unul, două sau toate trei păcate discutate
trecem cu uşu­ rinţă peste această chestiune mai sus. În timp ce nu e de mirare că un
a mân­ cării, căci prea mulţi creştini s-au om din lume e stăpânit de păcatul trupului
poticnit în această privinţă. Credincioşii său, pentru creştinul născut din nou ar tre-
fireşti din Corint i-au făcut pe fraţii lor să bui să fie socotită o situaţie foarte anormală
se poticnească tocmai în acest punct. Prin ca el să mai rămână multă vreme în fire,
urmare, s-a ajuns ca tuturor acelora care nereuşind să înfrângă puterea păcatului şi
doreau să fie presbiteri şi diaconi în vre- trăind o viată de suişuri şi coborâşuri. Un
mea aceea să li se ceară să biruiască în credincios ar trebui să permită Duhului
această privinţă (1 Tim. 3:3, 8). Nu­ mai Sfânt să-i cerceteze inima şi să-l lumineze
persoana cu adevărat spirituală va aprecia cu privire la lucrurile interzise de legea
cum se cuvine cât de nefolositor şi zadar- Duhului Sfânt şi de legea naturii, precum şi
nic e să te dedai preocupării de a te cu privire la acele lucruri care-l împiedică
îmbuiba cu mâncare şi băutură. „Astfel, să dobândească stăpânirea de sine şi cum-
fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi pătarea de care are nevoie, ce-l stăpâneşte,
orice altceva, toate să le faceţi spre slava care lucru anumit îi răpeşte libertatea spiri-
lui Dumnezeu“ (1 Cor. 10:31). tuală de a-L sluji pe Dumnezeu din plin.
În al doilea rând, reproducerea. În Numai atunci când vor fi îndepărtate aceste
urma căderii omului, reproducerea a fost trei păcate, va putea el intra în deplina
transformată în poftă. Biblia arată că este viaţă spirituală.
o legătură directă între poftă şi firea
veche. Chiar în grădina Eden, păcatul Lucrurile firii
poftirii după hrană a trezit imediat pofte Firea are multe manifestări. Am aflat
 Credinciosul firesc sau carnal 63
deja că este ostilă lui Dumnezeu şi nu vii“] şi toate ramificaţiile care se desprind
poate nicidecum să-I fie plăcută. Totuşi de aici, cum ar fi duşmănia, certurile,
nici credinciosul, nici păcătosul nu vor gelozia, mânia; (4) sectele şi partidele
putea aprecia îndeajuns totala nevrednicie, religioase, cum ar fi egoismul, dezbinările
răutate şi întinare a firii, aşa cum este ea [disensiunile], spiritul de partidă, invidia;
văzută de Dumnezeu, decât ­ atunci când şi (5) lascivitatea, cum ar fi beţia şi che-
Duhul Sfânt le va descoperi acest lucru. furile. Oricare din acestea se poate obser-
Numai atunci când Dum­ nezeu, prin va cu uşurinţă. Cei care le săvârşesc sunt
Duhul Sfânt, i-a descoperit omului adevă- în fire.
rata stare a firii lui vechi, cum o vede Distingem în aceste cinci grupe unele
Dumnezeu pe aceasta, va putea omul să fapte mai puţin păcătoase decât altele, în
se ocupe de firea lui veche. vreme ce altele au un potenţial mai mare
Manifestările firii faţă de om sunt de pângărire. Dar oricum le-am privi, mai
bine cunoscute. Dacă cineva se poartă urâte sau, dimpotrivă, mai rafinate,
aspru cu el însuşi şi refuză să urmeze, ca Dumnezeu ne descoperă că toate îşi au
mai înainte, „poftele trupului şi ale min- izvorul în firea veche. Pentru cei care
ţii“ (Ef. 2:3), va constata cât de întinate comit adesea cele mai întinate dintre aces-
sunt aceste manifestări. Scrisoarea lui te păcate este uşor să-şi dea seama că
Pavel către Galateni ne oferă o listă a sunt în fire, dar ce greu este pentru cei
acestor păcate ale firii [cărnii], pentru ca care au biruit păcatele mai grosolane să
nimeni să nu poată pretinde că nu a ştiut recunoască totuşi că şi ei sunt lumeşti!
– „Acum faptele firii vechi sunt cât se De obicei aceştia se vor considera supe-
poate de lămurite: imoralitatea, necură­ ţia, riori altora, ca unii care nu mai umblă
destrăbălarea, idolatria, vrăjitoria, duş­­ după îndemnurile firii. „Certurile, disensiu-
mănia, certurile, gelozia, mânia, egoismul, nile, spiritul de partidă şi invidia“ îndată
dezbinările, spiritul de partidă (textual: prezintă un tablou mult mai acceptabil
spiritul de „sectă“ [sectarismul]), invidia, decât imaginea „imoralităţii, necurăţiei,
beţia, chefurile şi cele de felul acestora“ destrăbălării şi a chefurilor“. Dar toate
(Gal. 5:19-21). Făcând a­ ceastă înşiruire, sunt roadele aceluiaşi pom. Dea Domnul
apostolul declară că „faptele firii vechi să nu încetăm să ne rugăm până când ni
sunt cât se poate de lămurite“. Oricine va se vor deschide ochii să ne vedem aşa
voi să le înţeleagă negreşit le va recu- cum suntem în realitate. Facă Domnul să
noaşte cu uşurinţă. Pentru ca cineva să-şi ne smerim prin rugăciune. Să ne rugăm
dea seama dacă este în fire, nu trebuie până când vom ajunge să plângem cu
decât să se întrebe dacă face vreuna din lacrimi de căinţă şi durere pentru păcatele
aceste fapte ale firii. Desigur, nu e nevoie noastre, până când vom ajunge să ne
să le comită pe toate pentru ca să fie dăm seama că suntem creştini doar cu
lumesc. Chiar dacă numai una din ele ar numele, că, deşi ne numim creştini
săvârşi-o, şi-ar asigura locul printre cei „duhovniceşti“, purtarea noastră scoate la
fireşti, căci cum ar mai putea comite iveală faptele firii vechi! Să ne rugăm
vreuna din aceste fapte, dacă firii vechi i până când inimile noastre se vor aprinde
s-a răpit controlul asupra fiinţei sale? şi vor fi gata să re­ nunţe la orice lucru
Prezenţa unei singure fapte a firii vechi firesc ce le în­ ti­
nează!
dovedeşte existenţa firii în viaţa unui om. Primul pas din cadrul lucrării Du­ hului
Faptele firii se pot împărţi în cinci Sfânt este acela de a ne convinge de
categorii: (1) păcatele care întinează tru- păcatele noastre. După cum, dacă nu-l
pul, cum ar fi imoralitatea, necurăţia şi luminează mai întâi Duhul Sfânt pe un
destrăbălarea; (2) comunicările păcătoase păcătos, el nu-şi va vedea niciodată
cu forţele satanice, cum ar idolatria şi „păcătoşenia“ păcatului său şi nu va fugi
vrăjitoria; (3) temperamentul aprins [„ner- de mânia viitoare, adăpostindu-se în
64 Omul spiritual, volumul I
Cristos, tot aşa şi credinciosul are nevoie încerca să cârpăcească firea lui veche.
ulterior să-şi vadă păcatul a doua oară. Mulţi credincioşi, în necunoştinţă de
Un creştin ar trebui să se învinovăţească mântuirea lui Dumnezeu, se mai strădu­
pentru păcatul său. Cum va reuşi el vreo­ iesc să-şi învingă firea veche, luând-o cu
dată să devină spiritual, dacă nu discerne asalt. Ei spun că biruinţa e legată de gra-
nespusa răutate şi urâciune a firii lui dul de putere pe care-l posedă. Prin
vechi, până acolo încât să-i fie scârbă de urmare, aceştia se aşteaptă ca Dumnezeu
el însuşi?! Vai de noi, căci indiferent de să le dea anticipat o putere tot mai mare,
împrejurări, atunci când păcătuim, dove- care să-i învrednicească să-şi supună firea
dim că suntem în fire! Acum e ceasul să veche. Bătălia aceasta se întinde, de obi-
ne prosternăm smeriţi înaintea lui cei, pe o perioadă îndelungată de timp şi
Dumnezeu, lăsând ca Duhul Sfânt să ne e presărată mai mult cu înfrângeri, decât
mustre din nou şi să ne convingă de cu victorii, până când credinciosului i se
păcatele noastre. părea că nu va putea ajunge niciodată la
biruinţă asupra firii vechi.
Necesitatea morţii În tot acest timp, credinciosul va con-
În măsura în care un credincios este tinua, pe de o parte, să lupte, iar pe de
luminat de Duhul Sfânt să-şi dea seama alta să-şi îmbunătăţească sau să-şi ţină la
întrucâtva de jalnica stare de a fi lumesc, respect firea veche. Se va ruga, va citi
lupta lui cu firea veche se va înteţi pro- Biblia, îşi va impune o sumedenie de
porţional; şi mai dese se vor arăta eşecu- reguli (de genul „nu atinge, nu gusta, nu
rile lui. În căderile lui se va vedea mai lua“), în zadarnica speranţă că doar-doar
mult din păcatul şi slăbiciunea firii lui, va reuşi să-şi îmblânzească firea şi s-o
pentru ca în el să se nască o tot mai supună. Fără să-şi dea seama, va cădea
mare indignare fată de el însuşi şi o astfel în cursa de a crede că răul firii lui
voinţă de fier pentru a se lupta cu păca­ vechi se datorează faptului că nu cunoaş-
tul firii lui. O asemenea reacţie în lanţ se te regulile jocului, că nu e suficient de
va putea extinde multă vreme, până când, educat sau civilizat. Ce crede el? Numai
în cele din urmă, experimentând lucrarea să acorde firii lui vechi puţină educaţie
mai profundă a crucii, el va fi izbăvit. spirituală, şi îndată va scăpa de toate
Faptul că Duhul Sfânt ne călăuzeşte pe necazurile! Nu-şi dă seama însă că un
această cărare e plin de tâlc. Înainte de astfel de tratament este total nefolo­ sitor
a-şi putea face crucea lucrarea ei mai (Col. 2:21-23).
profundă, trebuie să existe o pregătire Datorită confuziei în care zace creşti-
adecvată. Tocmai luptele şi eşecurile cre- nul, de a dori, pe de o parte, nimicirea
dinciosului asi­gură această pregătire. firii vechi, când pe de altă parte se sileşte
Fiindcă vorbirăm de experienţa credin- s-o perfecţioneze, Duhul Sfânt trebuie
ciosului, deşi el s-ar putea să fie de neapărat să-l lase să se lupte, să fie
acord, mental, cu părerea lui Dumnezeu înfrânt şi apoi să sufere sub povara con-
despre firea veche, cum că aceasta este damnării de sine. Numai după ce a trăit
deznădăjduit de rea şi putredă până în de nenumărate ori această experienţă va
măduva oaselor, cu neputinţă de a fi ajunge credinciosul să-şi dea seama că
remediată, s-ar putea totuşi să nu posede firea veche este iremediabilă şi că metoda
acest simţ de mare pătrundere du­ - folosită de el e inutilă. Atunci el va căuta
hovnicească, ce i-ar da prilejul să vadă o altă cale de salvare. Şi astfel abia acum
într-adevăr cât de coruptă şi întinată este va ajunge el să aprecieze la justa ei
firea. Poate că va încuviinţa împreună cu valoare ceea ce înainte cunoştea doar cu
Dumnezeu, la tot ce spune El că e ade- mintea.
vărat. Totuşi, chiar dacă nu va fi gata s-o Dacă un copil al lui Dumnezeu crede
recunoască, credinciosul încă va mai din toată inima în Dumnezeu şi Îl roagă
 Credinciosul firesc sau carnal 65
sincer pe Duhul Sfânt să-i descopere calea pierderii. Întrucât am devenit fireşti
sfinţenia lui Dumnezeu pentru a-şi putea născându-ne din fire, e normal să fim
vedea firea în lumina aceea, Duhul nu va eliberaţi de ea atunci când moare firea
întârzia să-i asculte rugăciunea. Prin veche. De aceea, răstignirea ei e singura
urmare, va putea fi scutit de multe sufe­ cale de scăpare. „Căci cel care a murit
rinţe. Dar ce puţini sunt credincioşii care este eli­
berat de păcat“ (Rom. 6:7). Nimic
procedează astfel! Cei mai mulţi îşi pun nu va fi îndeajuns în afară de moarte. În
încrederea în forţele şi metodele proprii, ea stă singura salvare.
zicându-şi că, la urma urmelor, ei nu Firea veche este cu totul întinată (2
sunt chiar atât de răi! Pentru a corecta Petru 2:10-22); prin urmare, Dumnezeu
această presupunere incorectă, Duhul nu încearcă s-o schimbe. Nu este altă cale
Sfânt îl conduce pe credincios cu răbda- de izbăvire decât s-o sortească morţii.
re, lăsându-l să experimenteze, puţin câte Nici sângele scump al Domnului Isus nu
puţin, zădărnicia propriilor sale metode. poate curăţi firea veche. Vedem în Biblie
Am observat că nu putem ceda firii cum ne curăţeşte sângele Lui păcatul, dar
– nu avem voie! Nici n-o putem repara, niciodată nu ne spală firea veche, căci ea
îndrepta, drege sau educa, deoarece nici trebuie răstignită (Gal. 5:24). Duhul Sfânt
una din metodele noastre nu va putea nu poate îndrepta firea veche păcătoasă.
schimba câtuşi de puţin natura de bază a El locuieşte în lăuntrul credinciosului nu
firii vechi. Ce e de făcut atunci? Firea pentru a îmbunătăţi firea, ci pentru a
trebuie să moară! Asta e calea lui Dum­ lupta îm­ potriva ei (Gal. 5:17). „El [uleiul
nezeu! Prin nici o altă cale decât prin sfânt, care-L întruchipează pe Duhul
moarte nu se poate realiza aceasta. Dacă Sfânt] nu va fi turnat peste oameni de
ar fi după noi, am prefera să îmblânzim rând“ (Ex. 30:32). Dacă aşa stau lucrurile,
firea, luptându-ne, încercând s-o schim- ce absurd e să ne rugăm mereu ca
băm, făcând apel la voinţa noastră şi Domnul să ne facă mai buni şi mai iubi-
folosind toate mijloacele imaginabile; dar tori, ca să-L putem sluji mai bine! Ce
calea prescrisă de Dumnezeu este moar- zadarnică-i nădejdea că într-o bună zi
tea. Dacă firea este moartă, oare nu s-au vom atinge acea stare de sfinţenie, când
rezolvat dintr-o dată toate pro­ blemele? vom putea umbla zilnic cu Domnul,
Firea nu trebuie cucerită, ci trebuie omo- putând să-L slăvim în toate lucrurile!
râtă. E şi normal să fie aşa, dacă stai să Corect e să nu încercăm niciodată să dre-
te gândeşti cum am devenit fireşti în pri- gem firea, pentru a o sili să coopereze cu
mul rând: „ce e născut din fire [carne] Duhul lui Dumnezeu. Firea veche e sorti-
este fire [carne]“. Am devenit fireşti năs- tă morţii. Numai când ţintuim firea pe
cându-ne din fire. Şi aşa se face că vom cruce putem fi eliberaţi de veşnica ei
ieşi pe unde am intrat. Calea posedării e robie!
CAPITOLUL 3
CRUCEA ŞI DUHUL SFÂNT
Mulţi sau poate chiar cei mai mulţi
credincioşi nu au fost umpluţi cu Duhul
Sfânt în clipa când au crezut în Domnul.
Ceea ce e şi mai trist e faptul că după
mulţi ani de credinţă aceştia rămân prinşi
în mreaja păcatului, continuând în starea
de creştini fireşti. În paginile ce urmează
dorim să arătăm că explicaţia felului în
care un creştin poate fi eliberat de firea
lui se bazează pe experienţa credincioşilor
din Corint, cât şi a multor altor credin-
cioşi de pretutindeni. Nu dorim ca cineva
să presupună că un creştin trebuie să
creadă mai întâi în lucrarea suplinitoare a
crucii, înainte de a putea crede în lucrarea
de „identificare“ a acesteia. Dar oare câţi
credincioşi au o revelaţie clară asupra
crucii la începutul vieţii lor de credinţă?
Ei au primit doar o jumătate a adevărului
întreg, rămânând ca cealaltă jumătate s-o
primească mai târziu. Acum însă, pentru
unii cititori care au acceptat deja lucrarea
completă a crucii, cele ce urmează le vor
fi de puţin folos. Dar dacă cititorul meu
face parte din acea categorie de credin-
cioşi la care aparţin cei mai mulţi, ca
unul care nu a primit decât jumătate de
adevăr, atunci cele ce urmează îi sunt
indispensabile. Totuşi, nu dorim să creăm
impresia că cele două părţi ale lucrării
crucii trebuie acceptate neapărat în mod
fragmentar; e nevoie de un al doilea act
de „credinţă“, doar pentru că primul a
fost incomplet.
Izbăvirea crucii
După ce enumeră numeroasele fapte
ale firii, în scrisoarea sa către Galateni,
Apostolul Pavel arată apoi că „cei care
aparţin lui Cristos Isus şi-au răstignit firea
cu pasiunile şi dorinţele ei“ (Gal. 5:24).
Iată izbăvirea! Nu e ciudat să constaţi
prăpastia dintre preocuparea credinciosului
şi preocuparea lui Dumnezeu? Cel dintâi
e preocupat de „faptele firii“ (Gal. 5:19),
adică de diversele păcate ale firii. Pe el îl
munceşte mânia de azi, gelozia de ieri
66
sau cearta de poimâine. Credinciosul
plânge pentru un anumit păcat şi doreşte
cu ardoare să capete biruinţă asupra lui.
Dar toate aceste păcate nu sunt decât
roade ale aceluiaşi pom. Chiar dacă ai
smuls un fruct din el (şi n-are importanţă
care anume l-ai smuls), tot mai rămân
destule în pom, ba încă apar altele în
locul celor culese, până când credinciosul
pierde orice speranţă de a mai învinge.
Pe de altă parte, Dumnezeu nu e preocu-
pat de faptele firii, ci de „firea însăşi“
(Gal. 5:24). Dacă ar fi fost omorât pomul,
mai era nevoie să se teamă cineva că va
rodi din nou? Credinciosul se căzneşte
din răsputeri să pună stavilă păcatelor din
viaţa sa – care nu sunt decât roade –
uitând să se ocupe de firea lui veche –
adică rădăcina tuturor relelor. Nici nu e
de mirare că până nici nu a scăpat bine
de un păcat, apare altul. De aceea, astăzi
trebuie să ne ocupăm de sursa păcatului.
Copilaşii în Cristos (pruncii) trebuie
să-şi însuşească sensul mai profund al
crucii, căci ei încă sunt fireşti. Scopul lui
Dumnezeu este de a răstigni omul vechi
al credinciosului împreună cu Cristos,
urmarea fiind faptul că cei care aparţin
lui Cristos „şi-au răstignit firea cu pasiu-
nile şi dorinţele ei“. Reţineţi vă rog că a
fost răstignită firea cu puternicele ei pasi-
uni şi dorinţe. După cum păcătosul a fost
regenerat şi răscumpărat din păcatele sale
prin intermediul crucii, tot aşa acum prun-
cul „firesc“ în Cristos trebuie să fie izbă-
vit de stăpânirea firii prin intermediul
aceleiaşi cruci, pentru ca să poată umbla
de acum după îndemnurile Duhului, şi
nicidecum după cele ale firii. Odată ajuns
în faza aceasta, nu va mai fi mult până
când credinciosul va deveni un creştin
spiritual.
Aici găsim contrastul dintre căderea
omului şi acţiunea crucii. Mântuirea asi-
gurată de aceasta din urmă este remediul
pentru cea dintâi. Ce bine se îmbină ele!
Mai întâi, Cristos a murit pe cruce pentru
 Crucea şi Duhul Sfânt 67
păcătos, ca să ispăşească păcatele sale. depinde de experienţe – oricât de variate
Un Dumnezeu sfânt nu putea, în nepri- ar fi acestea – ci mai degrabă e în direc-
hănirea Sa, să-l ierte pe păcătos fără tă legătură cu realitatea slăvită a lucrării
această ispăşire. În al doilea rând însă şi încheiate a lui Dumnezeu. „Cei care
păcătosul a murit pe cruce cu Cristos, aparţin lui Cristos Isus“ – atât cei slabi,
pentru ca să nu mai fie stă­ pânit de firea cât şi cei tari – „şi-au răstignit firea cu
sa. Numai această eli­ be­rare de fire poate pasiunile şi dorinţele ei.“ Tu susţii că mai
să învrednicească spi­ ritul omului să-şi păcătuieşti şi acum, dar Dumnezeu decla-
recâştige poziţia de conducător ce i se ră că ai fost răstignit pe cruce. Tu spui
cuvine, ţinând trupul în supunere şi obli- că în viaţa ta persistă nervii şi izbucnirile
gându-l să-şi ia po­ zi­
ţia de slujitor, iar de mânie, dar Dumnezeu îţi răspunde că
sufletului dându-i rolul de intermediar. În ai fost răstignit. Apoi tu pro­ testezi, deoa-
felul acesta, spiritul, sufletul şi trupul sunt rece se zbat în tine şi acum groaznice
readuse la poziţia pe care o ocupau îna- pofte, dar iarăşi Dum­ nezeu îţi răspunde
inte de cădere. Dacă nu reuşim să prin- că tu ai fost răstignit pe cruce. Acum,
dem sensul morţii descrise aici, nu vom opreşte-te şi, pentru o clipă, nu te mai
fi izbăviţi. Duhul Sfânt să ne fie uita la experienţa ta de toate zilele, ci
Descoperitorul nostru! ascultă atent la tot ce-ţi spune Dumnezeu.
În expresia „cei care aparţin lui Dacă nu asculţi de Cuvântul Său, ci zil-
Cristos“ sunt cuprinşi toţi credincioşii în nic priveşti la starea ta, niciodată nu te
Domnul. Toţi cei care au crezut în El şi vei bucura de realitatea faptului că abso-
au fost născuţi din nou sunt ai Lui. lut sigur ai fost răstignit pe cruce. Nu
Factorul determinant aici este dacă au mai băga în seamă simţămintele şi expe-
fost uniţi cu Cristos în viaţă, şi nu cât de rienţele tale! Dum­ nezeu a rostit sentinţa
spirituali sunt sau ce lucrare pentru potrivit căreia firea ta pământească a fost
Domnul au săvârşit sau dacă au fost răstignită; prin urmare, fii sigur că aşa s-a
deplin eliberaţi de păcat, şi-au învins şi întâmplat! Când Dumnezeu îţi spune
pasiunile şi dorinţele firii sau dacă au că „firea ta a fost răstignită“, tu trebuie
fost sfinţiţi pe de-a-ntregul. Cu alte cuvin- să răspunzi cu „Amin, Doamne, cu ade-
te, singura întrebare care se poate pune vărat firea mea a fost răstignită“. Trecând
este aceasta: a fost cineva regene­ rat sau astfel la acţiune, convins de veracitatea
nu? A crezut el în Domnul Isus ca Cuvân­ tului Său, vei constata că firea ta e
Mântuitor al său sau nu? Dacă a crezut, moartă, într-adevăr.
atunci indiferent care ar fi în pre­ zent sta- Credincioşii din Corint se complăcuse-
rea lui spirituală – fie că e pe culmi de ră în păcatele curviei, geloziilor, certurilor,
biruinţă, fie că e copleşit de înfrângeri – spiritului de partidă; se dăduseră unii pe
el şi-a „răstignit firea“. alţii în judecată şi fă­cuseră o sumedenie
Chestiunea cu care suntem confruntaţi de alte păcate. Ce mai încolo şi-ncoace,
nu e de natură morală, nici nu e vor­ ba ei erau „prunci în Cristos“. Cu toate aces-
de viaţa spirituală a cuiva, de cu­ noştinţele tea, ei erau ai lui Cristos. Se poate oare
sau de slujirea lui. Întreba­ rea capitală susţine că firea acestor cre­ dincioşi fireşti a
care se pune e, pur şi simplu: este el al fost răstignită pe cruce? Răspunsul este
Domnului? Căci dacă este, atunci deja un categoric „da“. Negreşit până şi aces-
şi-a răstignit firea pe cruce. Sensul textu- tor credincioşi li s-a răstignit firea pe
lui nostru biblic nu ne lasă să înţelegem cruce. Te întrebi: Cum vine asta? Ei bine,
că va fi o răstignire a firii în viitor ori că să nu uităm că Biblia niciodată nu ne
se află în curs de răstignire, ci că a fost spune să ne răstignim singuri; ea doar ne
deja răstignită. infor­ mează că „am fost răstigniţi“. Să
Se cuvine să dezvoltăm această idee. înţe­ legem bine că noi nu suntem răstigniţi
Am arătat deja că răstignirea firii nu fiecare la rândul lui, ci am fost răstigniţi
68 Omul spiritual, volumul I
împreună cu Cristos (Gal. 2:20; Rom. co-răstignire, mai întâi trebuie să dăm la
6:6). Iar dacă a fost o răstignire comună, o parte situaţia noastră actuală şi să ne
atunci clipa în care Domnul Isus Cristos încredem cu toată sinceritatea inimii în
Însuşi a fost răstignit este clipa în care a Cuvântul lui Dumnezeu.
fost răstignită şi firea noastră veche. Mai
mult, răstignirea nu ne este aplicată nouă Duhul Sfânt şi experienţa
personal, întrucât Domnul Isus a fost cel „Pe când trăiam în fire, pasiunile noas-
care ne-a purtat pe cruce la răstignirea Sa tre păcătoase... erau la lucru în mădularele
proprie. De aceea, Dumnezeu consideră noastre, ca să aducă roadă vrednică de
firea noastră deja răstignită. Pentru El este moarte. Dar acum suntem... morţi....“
un fapt împlinit. Oricare ar fi natura expe- (Rom. 7:5-6). Din pricina aceasta, firea
rienţelor noastre actuale, Dumnezeu decla- veche nu mai are nici o stăpânire asupra
ră că „cei care aparţin lui Cristos Isus noastră.
şi-au răstignit firea“. Pentru a intra în stă- Noi am crezut şi am recunoscut că
pânirea unei asemenea morţi, nu trebuie firea noastră a fost răstignită pe cruce.
să petrecem prea mult timp încercând să Abia acum – nu înainte – putem să ne
descoperim cum s-a petrecut acest lucru îndreptăm atenţia asupra experienţelor
sau care este experienţa noastră personală, noastre. Deşi în această secţiune subli­
ci mai de­ grabă trebuie doar să credem niem experienţa, rămânem mai departe
Cu­ vântul lui Dumnezeu. „Dumnezeu strâns ataşaţi de realitatea răstignirii noas-
spune că firea mea veche a fost răstignită; tre cu Cristos. E o deosebire totuşi între
deci eu cred acum din toată inima că este ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi şi
răstignită. Încuviinţez că ceea ce a spus cât din această lucrare încheiată reuşim
Dumnezeu este adevărat“. Răspunzând în s-o experimentăm noi în trăirea noastră-
acest fel, curând vom fi copleşiţi de reali- zilnică.
tatea acestui fapt. Dacă privim mai întâi Dumnezeu a făcut tot ce se putea face.
la faptul incontestabil al lucrării săvârşite Întrebarea următoare este: care e atitudinea
de Dumne­ zeu, experimentarea lui, trăirea noastră faţă de lucrarea Lui isprăvită? Căci
lui în practică nu se va lăsa aşteptată. nu doar cu numele, ci în realitate El a
Din prisma lui Dumnezeu, firea aces- răstignit firea noastră pe cruce. Dacă vom
tor corinteni a fost răstignită pe cruce crede şi vom face uz de voinţa noastră,
împreună cu Domnul Isus; dar din punc- alegând ceea ce a realizat deja Dumnezeu
tul lor de vedere, ei n-au avut experienţa pentru noi, atunci aceasta va deveni experi-
personală a acestei realităţi. Poate asta s-a enţa vieţii noastre. Nu ni se cere să facem
datorat faptului că nu cunoşteau rea­ litatea nimic, pentru că Dum­ nezeu a făcut totul.
lui Dumnezeu. De aici rezultă că primul Nu suntem rugaţi să ne răstignim firea,
pas pe calea izbăvirii este de a trata firea deoarece Dumnezeu a răstignit-o pe cruce.
din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Crezi că faptul acesta e adevărat? Doreşti
Şi care este acesta? Este să nu încercăm să-l posezi în viaţa ta? Dacă vom crede şi
să răstignim firea, ci să recunoaştem că vom dori, atunci vom coopera cu Duhul
ea a fost răstignită; să nu umblăm după Sfânt, dobândind bogate experienţe.
vedere, ci după credinţa noastră în Coloseni 3:5 ne imploră să „dăm la moar-
Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă s-a stator- te, prin urmare“ tot ce e pământesc în noi.
nicit în noi această recunoaştere că firea a Iată calea adevăratei experienţe! Cuvintele
fost deja răstignită, atunci vom putea trece „prin urmare“ arată consecinţa primei părţi
la faza următoare, de a ne ocupa de fire a versetului 3, anume faptul că am murit.
la nivelul experienţei. În schimb, dacă Cuvintele „aţi murit“ reprezintă ceea ce a
trecem cu uşurinţă peste acest fapt incon- realizat Dumnezeu pentru noi. Întrucât „aţi
testabil, nu vom reuşi să trăim în practică murit“, acum se cuvine să „daţi la moarte
realitatea ei. Pentru a experimenta această ceea ce e pământesc în voi“. Prima menţi-
 Crucea şi Duhul Sfânt 69
onare a morţii din acest pasaj indică pozi- răstignirea Lui, putem aplica moartea Lui
ţia reală pe care o ocupăm în Cristos; a la orice mădular care e ispitit de poftă,
doua: experienţa noastră propriu-zisă. reducându-L îndată la zero.
Eşecul credin­ cioşilor de azi poate fi pus Unirea noastră cu Cristos prin moar­
pe seama neputinţei de a vedea relaţia tea Sa semnifică faptul că în duhurile
dintre aceste două morţi. Unii au încercat noastre ea este un fapt împlinit. Ceea ce
să reducă la zero firea lor, punând accen- trebuie să facă acum un credincios este
tul numai pe experienţa morţii. Prin urma- să scoată această moarte sigură din duhul
re, firea lor creşte tot mai voinică, cu fie- lui şi s-o aplice la mădularele sale ori de
care încercare de a o omorî! Alţii au câte ori se nasc în el pofte. O atare
recunoscut adevărul că firea lor a fost moarte spirituală nu se aplică odată pen-
realmente răstignită cu Cristos pe cruce, tru totdeauna, căci ori de câte ori credin-
dar se mulţumesc cu atâta, fără să încerce ciosul nu veghează sau îşi pierde cre­
să caute trăirea în practică a acestei rea­ dinţa, firea va face ravagii. Dacă doreşte
lităţi. Nici unii, nici alţii nu-şi pot însuşi pe să se facă cu totul asemenea morţii
plan experienţial răstignirea firii. Domnului, el va trebui să reducă la zero,
Dacă dorim să dăm morţii mădularele fără încetare, faptele mădularelor sale,
noastre, mai întâi trebuie să stabi­ lim pentru ca ceea ce e adevărat din duhul
temelia unei atari acţiuni; altfel, ne vom său să poată fi transpus în practică, prin
bizui doar pe tăria noastră. Oricâtă râvnă intermediul trupului.
am avea, nu vom putea dobândi expe- Dar de unde provine puterea de a
rienţa dorită. Mai mult, dacă ne mulţu- aplica astfel răstignirea Domnului la
mim doar să cunoaştem faptul că firea mădularele noastre? Pavel subliniază că
noastră a fost răstignită cu Cristos, şi nu „prin Duhul faceţi să moară faptele tru-
ne dăm silinţele să lăsăm ca lucrarea Lui pului“ (Rom. 8:13). Pentru a omorî aces-
isprăvită să prindă viaţă în noi, nici te fapte, credinciosul trebuie să se bizuie
cunoştinţa nu ne va fi de mare folos. A pe lucrarea Duhului Sfânt, ca El să-i
reduce la zero înseamnă a cu­ noaşte mai ajute să transpună co-răstignirea cu
întâi identificarea cu moartea Sa; cunos- Cristos în experienţa sa de zi cu zi. El
când identificarea noastră, va trebui să trebuie să creadă că Duhul Sfânt va
practicăm „darea la moarte“. Acestea administra moartea crucii la toate nevoile
două trebuie să meargă mână în mână. care se ivesc. Având în vedere faptul că
Ne-am înşela dacă ne-am mulţumi doar firea credinciosului a fost răstignită cu
cu percepţia mentală a faptului identifică- Cristos pe cruce, el nu mai trebuie să fie
rii, crezând că de-acum suntem spirituali răstignit încă o dată. Tot ce se cere este
doar fiindcă firea a fost distrusă; pe de să aplice, prin Duhul Sfânt, moartea rea-
altă parte, este tot atât de mare amăgirea, lizată de Domnul Isus pentru el pe cruce
atunci când încercăm să nimicim faptele la orice faptă rea a trupului care încearcă
rele ale firii, de a da prea mare impor- să se ridice acum. Şi astfel ea va fi înlă-
tanţă acestor fapte în sine, când, de fapt, turată prin puterea morţii Domnului.
ar trebui să consi­ derăm firea însăşi moar- Faptele rele ale firii pot să se ivească
tă. Căci dacă uităm că firea e moartă, nu oriunde şi în orice loc; prin urmare,
vom fi în stare să ajungem la odihnă. numai atunci când copilul lui Dumnezeu
„Darea la moarte“ depinde direct de „voi îşi va însuşi mereu, prin Duhul Sfânt,
aţi murit“. Această dare la moarte înseam- puterea morţii sfinte a Domnului Isus, va
nă a face ca moartea Domnului Isus să fi în stare să bi­ ruie. Dar dacă va stinge
aibă înrâurire asupra tuturor faptelor firii. astfel faptele trupului, Duhul Sfânt, care
Răstignirea Domnului este cât se poate locuieşte în el, va realiza, în cele din
de eficace, deoarece nimiceşte totul din urmă, planul lui Dum­ nezeu de scoatere
cale. Întrucât suntem uniţi cu El prin din funcţie a trupului păcatului (Rom.
70 Omul spiritual, volumul I
6:6). Însu­şindu-şi astfel crucea, pruncul în auzim zicând asta imediat după victoria
Cristos va fi eliberat de puterea firii şi va din prima parte a versetului 25. Concluzia
fi unit cu Domnul Isus în viaţa nouă logică care se desprinde de aici este că
rezultată în urma învierii. oricât de mult ar sluji Pavel pe Dumnezeu
De aici înainte creştinul va trebui să cu mintea lui lăuntrică, firea lui rămâne
„umble prin Duhul“ şi să „nu împli­ neschimbată şi continuă să slujească legii
nească dorinţele firii“ (Gal. 5:16). Să nu păcatului (v. 25), deoa­ rece firea rămâne
uităm niciodată că oricât de profund s-ar tot fire! Chiar dacă viaţa noastră în Duhul
face simţită crucea Domnului în viaţa Sfânt va cunoaşte o mare aprofundare,
noastră, fără o permanentă stare de asta nu va duce la nici o schimbare a
ve­ghere nu va fi posibil să scăpăm de naturii de bază a firii vechi, după cum
agitaţiile faptelor rele din mădularele n-o va împiedica să slujească legii păca-
noastre. Ori de câte ori un copil al lui tului. De aceea, dacă dorim să fim călău-
Dum­ nezeu încetează să mai asculte de ziţi de Duhul Sfânt (Rom. 8:14) şi elibe-
îndemnurile Duhului Sfânt, îndată în­ cepe raţi de asuprirea firii, trebuie să omorâm
să asculte de îndemnurile firii. Dumnezeu faptele rele ale trupului şi să umblăm
ne descoperă realitatea firii prin descrierea după îndemnurile Duhului Sfânt.
pe care o face Pavel, apostolul Său, la
Romani 7, începând cu versetul 5, cu Existenţa firii
privire la eul creştinului. În clipa în care Să observăm cu atenţie că deşi firea
creştinul încetează să asculte de Duhul poate fi dată morţii până când devine
Sfânt, îndată se încadrează în tiparul firesc „ineficace“ (acesta fiind adevăratul sens al
de viaţă descris aici. Unii au presupus că, cuvântului „distruge“ din Rom. 6:6), ea
întrucât Romani 7 stă între capitolele 6 şi rămâne totuşi în viaţă. Este o mare gre-
8, acti­ vitatea firii va deveni ceva din şeală să credem că firea a fost extirpată
domeniul trecutului îndată ce credinciosul din noi şi să conchidem că natura păcatu-
a trecut de acest capitol, intrând în lui a fost complet anihilată. Învăţături
Romani 8. În realitate, capitolele 7 şi 8 greşite de genul acesta nu fac altceva
sunt concomitente. Ori de câte ori un decât să-i ducă în rătăcire pe oameni.
credincios nu umblă călăuzit de Duhul, Viaţa regenerată obţinută după naşterea
ca la Romani 8, imediat este împresurat din nou nu schimbă cu nimic natura de
de experienţa de la Romani 7. „Aşadar bază a firii; co-răstignirea nu stinge pute-
eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu cu rea firii: chiar Duhul Sfânt, care locuieşte
mintea, dar cu firea slujesc legii păcatu- în noi, nu ne poate împiedica să umblăm
lui“ (7:25). Veţi observa că Pavel îşi călăuziţi de fire. Căci firea veche, cu
încheie descrierea experienţei sale, redate natura ei carnală, sălăşluieşte veşnic în
în versetele care-l preced pe 25, cu credincios. Ori de câte ori se iveşte prile-
cuvântul: „aşadar“. Până în versetul 24 jul şi i se dă concursul, îndată va intra în
numai de înfrângeri are parte; abia în acţiune cu aceeaşi furie pe care a avut-o
versetul 25 cunoaşte izbânda: „Mulţumiri dintotdeauna.
fie lui Dumnezeu prin Isus Cristos Am văzut cu altă ocazie cât de strân-
Domnul nostru“ (v. 25a). După ce câştigă să este legătura dintre trupul uman şi fire.
biruinţa asupra veşnicelor înfrângeri de Până când vom fi eliberaţi fizic de trupul
până acum, îl auzim pe Pavel zicând: acesta, nu vom fi în stare să dobândim o
„Eu însumi slujesc legea lui Dumnezeu izbăvire atât de mare faţă de vechea fire
cu mintea mea“. Aici el ne spune că din noi încât să nu mai existe posibilita-
do­rinţele noii lui vieţi coincid cu dorinţele tea ca ea să se manifeste. Orice e născut
lui Dumne­ zeu. Dar lucrurile nu se opresc din fire este fire! Nu există absolut nici o
aici, căci Pavel imediat adaugă: „dar cu posibilitate de a o elimina sau extirpa,
firea mea slujesc legea păcatului“. Şi-l până când trupul acesta corupt de la
 Crucea şi Duhul Sfânt 71
Adam încoace nu va fi transformat. nască din nou. Domnul Isus a afirmat că
Trupul nostru nu este încă răscumpărat „tot ce e născut din fire este fire“ [tot ce
(Rom. 8:23): el aşteaptă răscumpărarea naşte din carne este carne] (Ioan 3:6).
de la întoarcerea Dom­ nului Isus (1 Cor. Dacă ce e născut e fire, asta dovedeşte
15:22, 23, 42-44, 51-56; 1 Tes. 4:14-18; că şi ceea ce dă naştere e tot fire, căci
Fil. 3:20-21). Câtă vreme suntem în trup, numai firea poate naşte fire. Faptul că şi
prin urmare, trebuie să fim mereu treji, copiii sunt în fire dovedeşte concludent
ca nu cumva firea să reizbucnească în că părinţii nu au scăpat cu totul de firea
noi cu faptele ei rele. lor veche. Sfinţii transmit copiilor natura
Viaţa noastră de pe pământ poate fi lor căzută pentru simplul fapt că de la
asemănată cel mai bine cu cea a lui bun început posedă această natură. Ei nu
Pavel, care a afirmat că „deşi trăim în pot transmite natura divină pe care au
firea pământească, totuşi, nu ne luptăm primit-o la regenerare, deoarece natura
călăuziţi de firea pământească“ (2 Cor. aceea nu este a lor de la bun început, ci
10:3). Întrucât omul posedă un trup, el o primesc individual ca dar de la Dum­
umblă în fire. Dar fiindcă natura firii lui nezeu. Faptul că credincioşii transmit
este atât de coruptă, el nu se luptă potri- natura lor păcătoasă copiilor lor dove­ deşte
vit naturii firii. Da, umblă în fire, dar nu că ea este şi acum prezentă în ei.
umblă prin fire (Rom. 8:4). Până când Privind lucrurile din această perspecti-
un credincios nu va fi eliberat de trupul vă, ne dăm seama că noua făptură în
lui fizic, el nu va fi cu adevărat izbăvit Cristos nu ajunge să dobândească pe
de firea lui veche. Din punct de vedere deplin în viaţa de acum poziţia pe care a
fizic, el trebuie să trăiască în fire (Gal. avut-o Adam înainte de cădere, căci ştim
2:20); din punct de vedere spiritual însă că trupul, cel puţin, aşteaptă răscumpăra-
el nu are de ce să se lupte şi nici nu rea (Rom. 8:23). Persoana care a devenit
trebuie să se lupte după legile firii. Acum o nouă creatură va continua să adăpos-
însă, potrivit concluziei logice care se tească în el natura veche, păcătoasă; el va
desprinde de la 2 Cor. 10:3, dacă Pavel, rămâne în fire. Sentimentele şi dorinţele
care trăieşte în trup, rămâne susceptibil acestei persoane vor fi uneori imperfecte
luptelor după principiul firii (deşi din şi mai puţin nobile decât cele cunoscute
versetul 4 vedem că nu se mai luptă de Adam înainte de cădere. Numai atunci
astfel), cine va mai îndrăzni atunci să când i se va smul­ ge cu totul firea veche,
afirme că nu mai are în el o fire veche, va putea el avea dragoste perfectă, senti-
cu aceeaşi putere de explozie de mai mente şi dorinţe perfecte. Omul nu va
înainte? Lucrarea încheiată a crucii şi putea ajunge ni­ ciodată în poziţia de a
continua ei aplicare prin Duhul Sfânt învinge cu totul păcatul, atâta vreme cât
sunt, prin urmare, inseparabile. persistă în el firea veche. Când credincio-
Trebuie să fim deosebit de atenţi la sul nu urmează îndemnurile Duhului
acest punct, deoarece poate atrage după Sfânt, ci dă frâu liber firii, negreşit va fi
sine grave consecinţe. Când un credincios dominat de aceasta. În ciuda acestor reali-
presupune că a fost sfinţit cu de­ săvârşire tăţi însă nu trebuie să diminuăm cu nimic
şi nu mai are în el firea veche, el va puterea mântuirii realizate de Cristos.
aluneca într-o viaţă de prefăcătorie sau o Biblia ne informează în multe locuri că
viaţă de nepăsare, din care va lipsi veghe- tot ce s-a născut din Dumnezeu şi este
rea. Trebuie să subliniem un lucru aici. umplut cu Dumnezeu nu mai are nici o
Copiii născuţi din părinţi regeneraţi şi tendinţă de a păcătui. Asta nu înseamnă
sfinţiţi se trag tot din fire şi au la rândul că nu mai există absolut nici o posibilitate
lor nevoie să fie născuţi din nou, ca orice de a înregistra vreo dorinţă păcătoasă. Să
alţi copii. Nimeni nu poate spune că nu folosim aici o ilustraţie. Spunem că lem-
este din fire şi că nu are nevoie să se nul pluteşte – că nu are tendinţa să se
72 Omul spiritual, volumul I
scufunde; dar acest principiu nu este abso- rea oricând, deoa­ rece nu a fost extirpată
lut. Dacă lemnul ajunge să fie suficient din trup. Pre­ zenţa firii vechi în credincios
de bine înmuiat în apă, se va duce la nu în­ seamnă însă că este cu neputinţă ca
fund. Dar faptul rămâne că lemnul prin un credincios să cunoască sfinţirea.
natura sa nu se scufundă, de obicei. Tot Numai atunci când ne-am predat cu tru-
aşa, Dumnezeu ne-a salvat până într-acolo pul Domnului (Rom. 6:13) vom putea
încât nu mai avem tendinţa să păcătuim, scăpa de stăpânirea firii vechi, fiind, în
dar El nu ne-a salvat până acolo încât să schimb, stăpâniţi de Domnul. Dacă ne
nu mai putem să păcătuim. Dacă un cre- lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt, păstrând
dincios rămâne total înclinat spre păcat, o stare de veghere în care nu îngăduim
asta va dovedi că este firesc şi încă nu păcatului să subjuge trupul nostru (Rom.
şi-a însuşit mântuirea deplină. Domnul 6:12), atunci picioarele noastre vor fi
Isus este în stare să ne îndepărteze de păzite de alunecări şi căderi, iar noi vom
păcat; dar, în plus, şi noi înşine trebuie să trăi biruinţă după biruinţă. Astfel izbăvit,
veghem. Sub influenţa lumii şi ispita lui trupul nostru va deveni templul Duhului
Satan, posibilitatea păcătuirii rămâne Sfânt – fiind liber să realizeze orice
mereu prezentă în noi. lucrare a lui Dumnezeu. Iar calea prin
Fireşte, credinciosul trebuie să înţeleagă care ne putem păstra libertatea, nefiind
că în Cristos el este o creaţie nouă. Ca din nou subjugaţi de fire, trebuie să fie
atare, Duhul Sfânt locuieşte acum în duhul exact calea urmată la început, pentru
lui; acest fapt, împreună cu moartea lui dobândirea libertăţii, la acea jonc­ ţiune
Isus activând puternic în trupul lui, îl va dintre viaţă şi moarte când credinciosul
putea echipa pe credincios să ducă o viaţă spune „da“ lui Dum­ nezeu şi „nu“ firii
sfântă. O asemenea umblare este posibilă vechi. Această biruinţă nu e câştigată o
numai datorită faptului că Duhul Sfânt îi dată pentru totdeauna, ci credinciosul tre-
aplică firii vechi a credinciosului crucea, buie să manifeste toată viaţa o atitudine
dând la moarte faptele rele ale mădulare- pozitivă faţă de Dum­ ne­zeu, dând un răs-
lor. Atunci ea nu mai e activă. Asta nu puns veşnic negativ firii. Nici un credin-
înseamnă că cre­ dinciosul nu mai are fire cios din ziua de azi nu va putea atinge
veche. Căci credinciosul continuă să pose- acea perfecţiune în care să nu mai
de o fire veche păcătoasă, fiind mereu cunoască deloc ispita. Prin urmare, ce
conştient de prezenţa ei şi întinarea pe mare este nevoia de a veghea mereu, de
care o aduce. Însuşi faptul că natura păcă- a ne ruga şi chiar de a posti, pentru a
toasă e transmisă copiilor dovedeşte con- cunoaşte întotdeauna calea pe care trebuie
cludent că ceea ce posedăm în prezent nu să mergem, potrivit călăuzirii Duhului
este perfecţiunea naturală, lipsită de păcat, Sfânt!
pe care o avea Adam. Credinciosul nu trebuie însă să dilueze
Credinciosul trebuie să mărturi­ sească nici planul lui Dumnezeu, nici propria lui
faptul că până şi în ceasurile lui cele mai speranţă. Deşi e posibil ca el să păcătuias-
sfinte pot exista momente de slăbiciune: că, totuşi nu trebuie să păcătuiască.
gânduri rele se pot strecura în mintea lui Domnul Isus a murit pentru noi şi a răs-
pe nesimţite; cuvinte ne­ potrivite pot să-i tignit firea noastră împreună cu El pe
iasă din gură când nici nu se gândeşte la cruce; Duhul Sfânt locuieşte în noi acum,
asta; voinţa lui nu se va supune uneori pentru a transpune în realitate tot ceea ce
cu uşurinţă voii Domnu­ lui; ba chiar une- a realizat Domnul Isus pentru noi. Avem
ori va gândi în lăuntrul lui că a ajuns să posibilitatea foarte reală de a nu ne lăsa
nu mai aibă nevoie de nimeni şi de stăpâniţi de fire. Prezenţa firii nu trebuie
nimic. Acestea nu sunt altceva decât fap- să însemne semnalul de cedare, ci din
tele firii vechi. De aceea, să ştie credin- contră o chemare la ve­ ghere. Crucea a
cioşii că firea poate să-şi manifeste pute- răstignit firea pe deplin; dacă suntem hotă-
 Crucea şi Duhul Sfânt 73
râţi să nimicim faptele rele ale trupului nu mai poate face nimic. Este de datoria
prin puterea Duhului Sfânt, vom experi- noastră acum să luăm o poziţie. Dacă
menta negreşit lucra­ rea crucii. „Prin urma- neglijăm o mântuire atât de perfectă,
re, fraţilor, noi nu mai suntem datori firii, cum vom scăpa noi oare? Groaznic este
ca să trăim după fire – căci dacă trăiţi avertismentul cuprins în cuvintele: „Dacă
după fire, veţi muri, dar dacă prin Duhul trăiţi după fire, veţi muri“! Deşi eşti
omorâţi faptele trupului, veţi trăi“ (Rom. regenerat, vei suferi mari pierderi în
8:12-13). Întrucât Dumnezeu ne-a dat aşa umblarea ta spirituală, până acolo încât
har şi mântuire, numai noi vom fi vinovaţi nu se va mai şti dacă eşti viu sau mort.
dacă ne călăuzim mai departe după fire. Dacă însă vei trăi „prin Duhul“, vei şi
Noi nu-i mai datorăm nimic, ca altă dată, muri, dar vei muri în cadrul morţii lui
când nu cunoşteam mântuirea. Dacă per- Cristos. O asemenea moarte este cât se
sistăm şi acum în trăirea după îndemnurile poate de veritabilă, deoarece moartea
firii, asta e pentru că aşa vrem noi să aceasta va omorî toate faptele firii. Şi-ntr-
trăim, nu pentru că nu ar exista o altă un fel, şi-ntr-altul vei muri. Care moarte
cale. o alegi: cea care izvorăşte din firea veche
Mulţi sfinţi maturi au experimentat nesupusă sau din cea care produce în
biruinţe susţinute asupra firii. Deşi firea urma ei un duh viu, gata să-L slujească
continuă să existe, puterea ei este, practic, pe Dumnezeu? Care viaţă o preferi: cea
redusă la zero. Viaţa ei, împreună cu a firii sau a Duhului? Dumnezeu S-a
natura şi activităţile ei, a fost doborâtă la îngrijit de tine, dându-ţi tot ce-ţi este
pământ de crucea Domnului, în aşa fel necesar pentru a aşeza firea ta veche
încât, deşi firea continuă să existe, e ca şi împreună cu toate activităţile şi puterea
când n-ar exista. Datorită profundei şi ei sub puterea morţii lui Cristos pe
persistentei operaţii a crucii şi credincio- cruce. Ceea ce lipseşte în noi, prin urma-
şiei cu care sfinţii se lasă călăuziţi de re, nu este – nici mai mult, nici mai
Duhul Sfânt, firea – deşi există încă – îşi puţin – decât moartea. Să n-o ocolim, ci
pierde orice putere de a se mai îm­ potrivi. s-o scoatem în evidenţă, înainte de a
Chiar şi puterea ei de a-i stimula pe cre- putea vorbi despre viaţă, căci nu poate fi
dincioşi pare să fi fost anulată. O biruinţă înviere decât acolo unde s-a produs mai
atât de mare asupra firii poate fi dobân- întâi o moarte. Vom fi oare gata să
dită de toţi credincioşii. ascultăm de voia lui Dumnezeu? Gata să
„Dacă prin Duhul omorâţi faptele tru- îngăduim crucii lui Cristos să pătrundă
pului, veţi trăi“. Miezul acestui verset se în chip practic şi real în viaţa noastră?
bazează pe un singur cuvânt: „dacă“. Dacă suntem, atunci trebuie să omorâm
Dumnezeu a făcut tot ce era nevoie; El toate faptele rele ale trupului.
CAPITOLUL 4
LĂUDĂROŞENIILE FIRII
Cealaltă latură a firii vechi
Faptele firii sunt doar cele menţionate
de noi mai înainte? Sau mai sunt şi alte
fapte ale firii vechi? Oare firea veche este
scoasă din funcţie prin puterea Crucii?
Până în acest punct am subliniat păca-
tele firii, care sunt de fapt poftele trupului
pământesc. Dar acum trebuie să ne
îndreptăm atenţia spre încă o latură a
firii. Vă amintiţi afirmaţia făcută de noi
anterior, potrivit căreia firea veche cuprin-
de lucrările sufletului şi, în acelaşi timp,
poftele trupului? Până aici ne-am ocupat
numai de trup, lăsând latura sufletului
neatinsă. Cre­ dinciosul adevărat trebuie să
se descotorosească de păcatele care-i înti-
nează trupul, dar trebuie să se şi opună
lucrărilor sufletului său, căci acestea nu
sunt cu nimic mai puţin stricate în ochii
lui Dumnezeu decât păcatele trupului.
Potrivit Bibliei faptele firii sunt de
două feluri (deşi ambele emană din firea
veche): cele nelegiuite şi cele provenite
din neprihănirea de sine a omului. Firea
poate produce nu numai păcate ce înti-
nează, ci şi fapte în aparenţă mo­ rale,
vrednice de lăudat – cu alte cuvinte, nu
numai ceea ce este josnic şi întinat, ci şi
fapte înalte, nobile; nu numai pofte păcă-
toase, ci şi intenţii bune. Tocmai de
această latură din urmă trebuie să ne ocu-
păm acum.
Scripturile folosesc cuvântul „fire“
pentru a descrie natura coruptă a omului
sau viaţa lui întinată, care cuprinde sufle-
tul şi trupul. În actul creator al lui
Dumnezeu, sufletul este aşezat între duh
şi trup, adică între ceea ce este ceresc sau
spiritual şi ceea ce este pământesc sau
fizic. Datoria lui este de a produce o
fu­ziune între cele două, acordându-i fiecă-
ruia dintre aceste două elemente locul
cuvenit şi stabilind comunicarea dintre ele,
aşa încât printr-o armonie desăvârşită
omul să poată atinge, în cele din urmă,
deplina sa spiritualitate. Din nefericire,
sufletul a cedat ispitei care s-a născut din
74
organele fizice, eliberându-se astfel de sub
autoritatea spiritului şi preluând controlul
total asupra trupului. Sufletul şi trupul au
ajuns astfel să fu­ zioneze, formând aşa
numita fire veche. De aceea, actualmente
firea veche nu numai că este lipsită de
duhul, dar se opune direct influenţei
duhului. De a­ ceea, Biblia spune că „firea
veche pof­ teşte împotriva duhului“ (Gal.
5:17 traducere literală).
Opoziţia manifestată de fire împotriva
du­hului şi împotriva Duhului Sfânt e de
două fe­ luri: (1) mai întâi prin faptul că
săvârşeşte păcat – adică se răzvrăteşte
împotriva lui Dumnezeu şi calcă legea lui
Dumnezeu; şi (2) se opune Duhului, chiar
atunci când săvârşeşte ce este bine (ascul-
tă de Dumnezeu şi urmează voia lui
Dumnezeu). Latura trupească a firii
pământeşti, plină de păcat şi pofte, bineîn-
ţeles nu poate face altceva decât să se
exprime pe sine prin multe păcate, întris-
tând astfel pe Duhul Sfânt. Latura sufle-
tească a firii însă nu e tot atât de întinată
ca trupul. Sufletul este princi­ piul vieţii la
om; este chiar eul său ce cu­ prinde facul-
tăţile voinţei, minţii şi emo­ ţiilor. Din punc-
tul de vedere al omului, faptele sufletului
nu par a fi deloc înti­ nate. Căci ele subli-
niază gândurile omului, i­ deile sale, senti-
mentele, preferinţele şi antipa­ tiile sale.
Deşi toate acestea se bazează pe eul omu-
lui, ele nu sunt ne­ apărat păcate care înti-
nează. Trăsătura prin­ cipală a faptelor sufle-
tului este independenţa lui sau dependenţa
de sine. Prin urmare, deşi latura sufleteas-
că nu este atât de întinată ca aceea a tru-
pului, totuşi este ostilă Duhului Sfânt.
Firea veche face din eul propriu centrul
fiinţei şi îşi înalţă voinţa proprie mai pre­
sus de voinţa lui Dumnezeu. S-ar putea
ca une­ ori să-L slujească pe Dumnezeu,
dar întotdea­ una o va face potrivit ideilor
sale proprii, nu potri­vit voii lui Dumnezeu.
Va face întotdeauna ceea ce găseşte ea de
cuviinţă. Principiul eului va motiva toate
acţiunile sale. S-ar putea să nu săvârşească
 Lăudăroşeniile firii 75
păcate în înţelesul celor mai mulţi oameni; nou, precum şi mulţi alţii care în timpul
s-ar putea chiar să se silească să pă­ zească vieţii lor nu vor crede niciodată în
poruncile lui Dumnezeu cu toată tăria; Domnul Isus, vor fi săvârşit şi vor conti-
totuşi din toate acţiunile sale nu va lipsi nua să săvârşească multe fapte lău­ dabile.
prin­cipiul egoist. Cine poate pătrunde Unii par să fie înzestraţi „din fire“ cu
viclenia şi vitalitatea „eului“? Firea se calităţi deosebite, cum ar fi bunătatea,
opune duhului nu doar prin faptul că răbdarea şi amabilitatea. Ob­ ser­
vaţi ce-i
păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu, ci spune Domnul Isus lui Nico­ dim (Ioan
uneori chiar atunci când Îl slu­ jeşte pe El 3:6). Deşi acesta este bun din fire, totuşi
şi Îi este plăcută. Se împotriveşte Duhului este socotit ca aparţinând firii vechi. Or,
Sfânt şi stinge Duhul, prin faptul că se asta confirmă că firea veche poate săvârşi
bizuie pe tăria sa, fără să se rezeme pe binele.
harul lui Dumnezeu şi să se lase călăuzită Din scrisoarea lui Pavel către Galateni,
de Duhul. observăm încă o dată că firea veche e
Vom găsi la tot pasul credincioşi buni capabilă de fapte bune. „Acum după ce
din fire şi iubitori. Credinciosul urăşte aţi început în Duhul, se poate oare să
păcatul, nu-i aşa? Ei bine, dacă va putea sfârşiţi în fire?“ (3:3) Copiii lui Dumnezeu
fi izbăvit de păcat şi de faptele firii, aşa din Galatia crezuseră în rătăcirea de a
cum sunt ele descrise la Galateni 5, ver- încerca să facă binele prin intermediul
setele 19-21, atunci el va fi mul­ ţumit. firii vechi!
Dar ceea ce admiră credinciosul este Ei începuseră în Duhul Sfânt dar n-au
neprihănirea; prin urmare, îşi va da toate rămas în El pentru a fi desăvârşiţi până
silin­
ţele să se poarte în chip neprihănit, la capăt. Dim­ potrivă, ei doreau să fie
va râvni după roadele expuse la Galateni desăvârşiţi prin neprihănire, şi încă o
5:22-23. Tocmai aici este pericolul. Căci neprihănire a legii! Aşa se explică de ce
credinciosul nu a ajuns la starea de a urî le pune apostolul Pavel întrebarea de mai
firea în totalitatea ei. EI vrea doar să fie sus. Dacă firea veche a credin­ cioşilor
eliberat de păcatele ce izvorăsc din ea. El galateni nu ar fi putut săvârşi decât ceea
ştie cum să se împotrivească faptelor firii, ce este rău, Pavel nu le-ar fi pus întreba-
dar nu-şi dă seama că întreaga fire trebu- rea aceea, întrucât ei înşişi ar fi ştiut că
ie nimicită. păcatele firii nu vor putea niciodată desă-
Amăgirea lui provine din faptul că vârşi ceea ce a fost început în Duhul
firea nu numai că poate să producă păcat Sfânt. Faptul că doreau să desăvârşească
dar mai are şi capacitatea de a săvârşi prin interme­ diul firii ceea ce începuse în
ceea ce este bine. Or, dacă încă săvâr­ ei Duhul Sfânt do­ vedeşte că, în dorinţa
şeşte binele, evident nu a murit. Dacă ar lor după desă­ vârşire, se bazau pe capaci-
fi fost nimicită firea veche a credincio­ tatea firii vechi de a face binele. Ei îşi
sului cu desăvârşire, atunci ar fi pierit şi dăduseră toate silinţele să facă binele, dar
capaci­tatea ei de a face atât ceea ce este apostolul le arată aici că între faptele
bine, cât şi ceea ce este rău. În schimb, neprihă­ nite ale firii vechi şi lucrările
prin faptul că firea veche mai poate Duhului Sfânt e o prăpastie de netrecut.
săvârşi ceea ce este bine, se vede clar că Ceea ce face omul prin firea lui veche
încă n-a murit. este rezultatul acţiunii eului său, îi aparţi-
Noi ştim că iniţial oamenii sunt în ne lui însuşi. Acea faptă nu va putea
fire, aparţin firii vechi. Biblia ne învaţă niciodată desăvârşi ceea ce a început
limpede că nu e nimeni pe lumea aceas- Duhul Sfânt.
ta care să nu aparţină firii, ci toţi păcăto- În capitolul precedent din Galateni,
şii se nasc în fire, se nasc din fire [din aposto­ lul face o altă afirmaţie importantă:
carne]. Mai trebuie să recunoaştem că „căci dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care
mulţi oameni, înainte de a se naşte din le-am stricat, mă arăt ca un călcător de
76 Omul spiritual, volumul I
lege“ (2:18). El îi viza aici pe cei care, Tot ceea ce face cineva sau e în stare
după ce au fost salvaţi şi au primit Duhul să facă înainte de a se naşte din nou
Sfânt, au stăruit în încercarea de a atinge apar­ ţine domeniu­ lui eforturilor firii vechi.
neprihănirea potrivit cerinţelor legii (v. 16, Astfel acea persoană poate face atât bine-
17, 21), prin propria lor fire veche. Noi le, cât şi răul. Greşeala comi­ să de credin-
am fost mântuiţi prin credinţa în Domnul cios e chiar în acest punct, întrucât el
Isus, şi nu prin faptele noastre – la asta crede că numai partea negativă a firii
se referă apostolul Pavel prin cuvintele: trebuie nimicită, fără să-şi dea seama că
„lucrurile pe care le-am stricat“. Noi ştim şi capacitatea de a face bine a firii trebu-
că el întotdeauna a stricat lucrările sau ie înlăturată. El e inconştient de faptul că
faptele păcătoşilor, tratân­ du-le ca fiind neprihănirea firii aparţine tot aşa de mult
absolut fără nici o valoare în câştigarea firii vechi, precum şi capa­ cita­
tea ei de a
mântuirii cuiva. Acum însă dacă încercăm face răul. Firea veche ră­ mâne fire veche,
să rezidim aceste lucruri prin fapte nepri- indiferent cât ar fi de bună sau de rea.
hănite, Pavel spune că ne dovedim a fi Pericolul ce-l paşte pe creştin constă în
călcători de lege. Prin ur­ mare, apostolul ignoranţa sau refuzul de a recunoaşte
ne spune că, întrucât pă­ cătoşii nu pot fi nevoia eliberării de tot ceea ce aparţine
mântuiţi prin eforturile lor proprii, tot aşa firii vechi, inclusiv capacitatea ei de a
şi noi cei care am fost regeneraţi nu face binele. În latura pozitivă, el trebuie
putem fi desăvârşiţi prin nici o faptă să recunoască faptul că binele firii vechi
desăvârşită izvorâtă din firea veche. Cât nu e cu nimic mai ac­ ceptabil decât răul
de zadarnice şi inutile pot fi aceste fapte ei, că ambele aparţin aceleiaşi firi vechi.
neprihănite! Nici un credincios nu va fi eliberat pe
Romani 8 susţine că cei ce sunt în deplin de firea lui veche, dacă nu se va
firea pământească nu pot să-I fie plăcuţi ocupa şi de latura bună a firii sale, căci
lui Dumnezeu (v. 8). Se subînţelege de îngăduind mai departe firii lui vechi să
aici că cei pământeşti sau fireşti au încer- facă binele, curând va descoperi că aceas-
cat să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu, dar tă fire va începe să săvârşească ceea ce
n-au reuşit. Desigur asta se referă în mod este rău. Dacă nu va învăţa să nimicească
special la faptele neprihănite ale firii în el neprihănirea de sine, curând va con-
vechi, care nu pot deloc să-I fie plăcute stata că apare în viaţa lui nelegiuirea.
lui Dumnezeu. Să înţelegem cât se poate
de limpe­ de care sunt faptele firii vechi: Natura faptelor bune ale firii
ea poate săvârşi fapte neprihănite şi poate Dumnezeu Se opune cu atâta vehe-
face lucrul acesta cu foarte multă dibăcie. menţă firii vechi deoarece ştie foarte bine
Adesea noi credem că firea e capabilă de ce este ea în stare, îi cunoaşte pe
doar de pofte şi, prin urmare, o conside- deplin condiţia reală în care se află. El
răm doar în latura ei întinată, fără să ne vrea să-Şi vadă copiii complet eliberaţi de
dăm seama că în ea mai sunt cuprinse şi vechea creaţie, ca astfel ei să poată păşi
alte lucruri. Activităţile diferitelor facultăţi într-o experienţă total nouă. Bună sau rea,
ale su­fletului s-ar putea să nu pară la fel firea veche rămâne fire veche, păcătoasă!
de întinate ca poftele trupului. Prin urma- Deosebirea dintre binele ce izvorăşte din
re, „pofta“ aşa cum e folosit acest cuvânt fire şi binele ce izvorăşte din noua viaţă
în Biblie nu are deloc sensul de întinare. constă în faptul că firea, în tot ce face
De exemplu, Darby redă Galateni 5:17 ea, are în vedere eul propriu. Eul meu
astfel: „firea pofteşte împotriva Duhului şi este acela care poate săvârşi binele, şi îl
Duhul împotriva firii“. Vedem deci că săvârşeşte fără să simtă nevoia de a se
Duhul, de asemenea, pofteşte – dar împo- încrede în Duhul Sfânt, fără să dorească
triva firii. ,,Pofteşte“ în cazul acesta trans- câtuşi de puţin să se smerească sau să se
mite doar ideea unei dorinţe pu­ ternice. bizuie pe Du­ m­nezeu sau să se roage Lui.
 Lăudăroşeniile firii 77
Întrucât eu sunt acela care doresc să fac din viaţa multor credincioşi sunt rea­ lizate
aceste lucruri, cel care concep aceste prin bizuirea pe eul propriu! Mult mai
lucruri şi care le fac fără să simt nevoia multe eforturi se fac pentru a planifica şi
lui Dum­ nezeu, considerându-mă de-acum aranja lucrurile după înţe­ lepciu­nea proprie,
foarte superior şi crezând despre mine că decât pentru a se bizui pe Domnul.
am atins cu adevărat o stare înaltă prin Predicatorul va petrece de două ori mai
propriile mele efor­ turi, mai pot eu oare mult timp cu stabilirea punctelor principale
să mă opresc din inevitabila prăbuşire în ale predicii sau cu încheierea sa, decât cu
păcatul de a-mi atribui mie însumi slava aşteptarea după Domnul în bizuirea pe
pentru toate acestea? Evident asemenea umplerea cu puterea divină. Totuşi, nu
fapte nu îi aduc pe oameni la Dumne­ pentru că nu se vesteşte Cuvântul sau nu
zeu, ci ele înalţă eul. Dumnezeu vrea ca se mărturiseşte persoana şi lucrarea lui
toţi să ne apropiem de El într-un duh de Cristos sau nu este căutată slava lui
totală dependenţă şi bizuire pe El, supu- Dumnezeu devin toate aceste fapte moarte
nându-ne cu totul Duhului Său cel Sfânt înaintea lui Dumnezeu, ci pentru că ne
şi aşteptând smeriţi ajutorul Său. Orice punem atât de mult încrederea în firea
faptă bună a firii care se învârte în jurul veche. O, cât de mult accentuăm noi înţe-
eului este o urâciune în ochii lui lepciunea omenească şi ticluim argumente
Dumnezeu, întrucât nu izvorăşte din cât mai potrivite în mesajul vestit de noi!
Duhul vieţii lui Isus Cristos, ci din eul Câte ilustraţii meşteşugite nu folosim! Ce
propriu pe care îl glorifică. multe sunt mijloacele întrebuinţate de noi
Citim la Filipeni 3:3 protestul apostolu- pentru a stârni emoţiile oamenilor! Ce
lui manifestat în cuvintele: „Nu vă puneţi multe sunt îndemnurile noastre „înţe­ lepte“
deloc încrederea în firea veche!“ Avem prin care căutăm să-i determinăm pe
mereu tendin­ ţa de a ne pune încrederea în oameni să ia decizii! Dar unde sunt rezul-
eul nostru. Întrucât cei fireşti sunt atât de tatele practice ale acestor jalnice eforturi?
capabili prin ei înşişi, nu mai au nevoie să În ce măsură ne bizuim noi pe Duhul
se încreadă în Duhul Sfânt. Cristos cel Sfânt şi în ce măsură pe firea veche?
răstignit este înţelepciunea lui Dumnezeu, Cum va putea vreodată firea veche să dea
dar cât de multă încredere îşi pune credin- viaţă altora? Există câtuşi de puţină putere
ciosul în propria sa înţelepciune! S-ar în vechea creaţie, care să poată învrednici
putea ca el să citească Biblia şi să predice oamenii să moş­ tenească vreo parte din
din Biblie, să audă şi să creadă Cuvântul, noua creaţie?
dar toate aceste lucruri sunt săvârşite în Încrederea de sine şi bizuirea pe sine,
puterea minţii sale, fără să trăiască experi- aşa cum am spus, sunt trăsăturile de
enţa vie, nemijlocită a dorinţei acute de a bază ale faptelor bune din cadrul firii.
se bizui cu totul pe învăţătura Duhului Firii vechi îi este cu neputinţă să se bizu-
Sfânt. Prin urmare, mulţi cred că posedă ie pe Dumnezeu. Ea este mult prea gră-
întreg adevărul, deşi n-au decât ceea ce au bită ca să poată permite vreo în­ târziere.
cules de la unii sau de la alţii sau ce-au Câtă vreme se socoteşte puternică, nu se
aflat citind Cuvântul la întâmplare. În va bi­ zui deloc pe Dumnezeu. Chiar la
genere, lucrurile dobândite de la oameni strâmtoare fi­ rea continuă să plănuiască şi
tind să depăşească în volum pe cele învă- să caute o portiţă de scăpare. Niciodată
ţate de la Dumnezeu. Inima acestor nu e conştientă de ne­ voia de a se bizui
oameni nu e pătrunsă de dorinţa de a pe altcineva. Tocmai prin aceasta poate
primi învăţături de la Domnul sau de a se un credincios să-şi dea seama dacă lucra-
bizui pe El, ca El să le dezvăluie adevărul rea lui provine sau nu din fire. Tot ceea
în lumina Sa. ce nu izvorăşte din bizuirea pe Dumnezeu
Cristos cel Răstignit mai este şi puterea şi pe Duhul Sfânt este, fără îndoială, de
lui Dumnezeu. Dar cât de multe lucruri la fire. Tot ce hotărăşte cineva conform
78 Omul spiritual, volumul I
plăcerii sale, fără să caute voia lui eul se strecoară pe neobservate. Omul
Dumnezeu, emană din firea pământească. respectiv va interpreta aceste schimbări tot
Ori de câte ori lipseşte inima încrezătoare mai mult ca aparţinându-i lui; tot mai
la credincios, acolo va fi prezentă truda mult se va admira pe sine sau dimpotrivă
firii. Să băgăm bine de seamă că faptele va deveni tot mai nepăsător, înaintând în
în sine s-ar putea să nu fie rele sau virtutea eului propriu, şi nu prin bizuirea
nepotrivite, ci dimpotrivă bune şi evlavi- pe Duhul Sfânt. Din păcate, prea mulţi
oase (cum ar fi citirea Bibliei, rugăciunea, sunt acei credincioşi care sfârşesc în firea
închinăciu­ n ea sau propovăduirea pământească.
Cuvântului). Dar dacă toate acestea nu Cum se face că atât de mulţi copii ai
sunt folosite într-un duh de totală bizuire Domnu­ lui caută cu toată râvna să aibă o
pe Duhul Sfânt, atunci ele izvorăsc numai umblare sfântă înaintea Domnului şi o
şi numai din firea veche. Ve­ chea creaţie e viaţă din belşug, dar nu reuşesc să rea­ li­
dispusă să facă orice – chiar să se supu- zeze aceste lucruri? Adesea a­ tunci când
nă lui Dumnezeu – doar să i se îngădu­ ie ascultă predici, stau de vorbă cu oameni,
să tră­ iască mai departe şi să fie activă! citesc cărţi spirituale sau se roagă sin­ guri,
Oricât de bune ar fi faptele firii vechi, Domnul le face cunoscut că este posibil
mai devreme sau mai târziu, la orizont va să aibă o viaţă de plinătate cu Domnul.
apare „eul“, într-o formă mai mult sau Li se comunică în acele mo­ mente simpli-
mai puţin voalată. Firea veche nu-şi recu- tatea şi dul­ ceaţa unei ase­
menea vieţi, iar
noaşte niciodată slăbiciunea, nici nu admi- ei nu mai găsesc nici o piedică în calea
te că este inutilă; chiar atunci când devine atingerii acestei vieţi. Dimpotrivă trăiesc
ţinta batjocurilor, ea rămâne neclintită în experienţa binecuvântată a unei puteri şi
cre­dinţa ei proprie şi în capacitatea ei. glorii nemaiîntâlnite până atunci. Şi excla-
,,După ce aţi început prin Duhul, vreţi mă: „Ce bine e!“, dar apoi în clipa urmă-
acum să sfârşiţi prin firea pământească?“ toare toate acestea dispar. De ce? Cum se
Cuvintele acestea dezvăluie un mare ade- explică aceasta? Să fie oare din cauza
văr. E posibil ca cineva să pornească bine credinţei lor imperfecte sau pentru că nu
la drum în Duhul, dar să nu rămână în s-au consacrat pe ei înşişi cu totul? Doar
această stare. Experienţele noastre dove- ei s-au predat cu totul Domnului! Atunci
desc faptul că e foarte uşor să în­ cepi în de ce au parte de asemenea eşecuri? Cum
Duhul, sfârşind însă în fire. Adesea Duhul se explică că au pierdut o experienţă atât
Sfânt îţi dezvăluie un adevăr nou. După o de minunată? Cum o pot recâştiga? Răs­
vreme însă acest adevăr se transformă punsul e cât se poate de simplu şi clar: ei
într-o lăudăroşenie a firii. Tocmai această îşi pun încrederea în firea veche şi încear-
greşeală au săvârşit-o evreii la început. În că să desăvârşească prin fire ceea ce
ce priveşte ascultarea de Domnul şi tăgă- fusese de fapt început prin Duhul. Ei înlo-
duirea sau negarea eului sau primirea cuiesc Duhul cu eul propriu. Eul este
puterii de a mân­ tui suflete, adesea ne acela care doreşte să-i con­ ducă, în speran-
bizuim la început pe Duhul Sfânt, pentru ţa că până la urmă şi Duhul Sfânt va
ca mai târ­ ziu unii din noi să transformăm veni după el şi îi va da ajutorul necesar.
harul lui Dumnezeu în slavă proprie, pur- Poziţia şi lucrarea Duhului au fost de
tându-ne cu ceea ce este al lui Dumnezeu acum înlocuite cu firea pământească.
ca şi când ne-ar aparţine nouă înşine. Lipseşte acea totală bizuire pe condu­ cerea
Acelaşi principiu e valabil şi în conduita şi călăuzirea Duhu­ lui Sfânt, care să reali-
noastră. Prin faptele Duhului Sfânt de la zeze toate lucrurile în viaţa credinciosului.
început se produce o mărea­ ţă transformare Lipseşte de acum acea bizuire pe Domnul.
în viaţa cuiva, prin care acea persoană Faptul că ei se străduiesc să-L urmeze
iubeşte ceea ce ura altădată şi urăşte ceea fără să se lepede de eul lor este rădăcina
ce iubea cândva. Încetul cu încetul însă tuturor eşecurilor lor.
 Lăudăroşeniile firii 79
Păcatele care urmează tui, ea va săvârşi bucuroasă ceea ce este
Când un credincios se bizuie atât de bine; iar când i se dă prilejul de a face
mult pe el însumi, încât îndrăzneşte să binele, firea pământească revine imediat
realizeze o sarcină a Duhului Sfânt prin la păcat.
energiile firii pământeşti, el nu va atinge Aici îi amăgeşte Satan pe copiii
maturitatea spirituală, ci se va de­ părta tot Domnului. Dacă credincioşii ar putea să-şi
mai mult, până când păcatele de care se menţină în per­ manenţă firea pământească
lepădase odată îl năpădesc din nou. Este într-o stare de cru­ cificare, atunci Satan nu
un adevăr de neclintit că ori de câte ori ar mai avea nici un prilej de a acţiona asu-
firea veche este aceea care Îl slujeşte pe pra lor, căci firea veche este atelierul lui
Dumnezeu, pute­ rea păcatului este întărită. Satan. Atunci când firea veche în în­
tregime,
De ce au devenit oare mândrii farisei nu doar o parte a ei, va fi dată morţii prin
robii păcatului? Oare nu pentru că aveau puterea Domnului, Satan va fi total scos
prea multă neprihănire de sine şi Îl slu- din funcţie. Prin urmare, el este gata să
jeau pe Dumnezeu cu prea multă râvnă? permită părţii păcătoase a firii pământeşti să
De ce i-a mustrat apostolul pe galateni? fie dată morţii, atâta vreme cât ne poate
De ce ma­ nifestau ei în viaţă faptele firii amăgi în continuare să reţinem partea bună
pământeşti? Oare nu pentru că se sileau a firii. Satan e conştient de faptul că atunci
să-şi întemeieze propria lor neprihănire când latura bună a firii pământeşti rămâne
prin fapte şi să desă­ vârşească prin firea neatinsă, firea veche va continua să se întă-
veche lucrarea începută de Duhul Sfânt? rească şi nu va fi dată morţii, căci el va
În special credincioşii tineri sunt în peri­ avea o bază de pe care să opereze pentru a
col de a opri darea la moarte a capacită- recupera ceea ce pier­ duse anterior. El ştie
ţii firii vechi de a face binele, prin faptul foarte bine că firea poate să-şi recâştige
că nu ştiu decât ceea ce face crucea pen- biruinţa în domeniul păcatului a­ tunci când
tru latura păcătoa­ să a firii. Procedând reuşeşte să înlăture pe Duhul Sfânt din
astfel ei revin la păcatele firii. Cea mai acţiunea de slujire a lui Dumnezeu. Aşa se
mare greşeală pe care o comit creştinii explică de ce mulţi credincioşi recad în
după ce au experimentat biruinţa asu­ pra păcat după ce au fost odată eliberaţi. Când
păcatului constă în faptul că nu se folo­ duhul nu este în stăpânirea totală şi conti-
sesc de această cale a biruinţei pentru a nuă a închinăciunii credinciosului, el nu va
menţine victoria; şi încearcă să perpetue- reuşi să păstreze rolul con­ ducător în viaţa
ze victoria prin faptele lor şi prin îndârji- de toate zilele. Dacă nu m-am lepădat de
rea lor. S-ar putea ca aceasta să dea mine însumi în întregime faţă de Dumnezeu,
rezultate o vreme. Nu după mult timp nu mă voi putea lepăda nici înaintea oame-
însă ei vor descoperi că au alunecat iarăşi nilor şi, prin urmare, nu voi putea birui ura,
în păcatele de odinioară, care s-ar putea nervii, mânia şi egoismul. Aceste două laturi
să se deosebească prin formă, dar nu sunt inseparabile.
prin esenţă. Şi a­ tunci ei ori vor cădea în Întrucât nu cunoşteau aceste adevăruri,
disperare, zicându-şi că este imposibil să cre­ dincioşii din Galatia au ajuns să se
ai biruinţă deplină şi constan­ tă, ori vor sfâşie unii pe alţii (Ga1. 5:15). Ei au
încerca să-şi camufleze păcatele, refuzând încercat să desăvârşească prin intermediul
să şi le mărturisească. Care este însă firii ceea ce fusese început de Duhul
cauza unui asemenea eşec? Tot aşa după Sfânt, căci ei doreau să apară cât mai
cum firea pământească îţi dă tăria de a bine în fire, pentru ca să se laude cu
face binele, îţi dă şi puterea de a păcătui. aceasta (6:12, 13). Evident, succesele obţi-
Fie că sunt bune, fie că sunt rele faptele nute de ei în reali­ zarea binelui prin inter-
acestea nu sunt decât modul de exprima- mediul firii au fost foarte mici, în vreme
re al aceleiaşi firi pământeşti. Dacă nu i ce eşecurile de a birui răul au fost foarte
se dă firii pământeşti prilejul de a păcă- numeroase. Ei nu-şi dădeau seama că,
80 Omul spiritual, volumul I
atâta vreme cât voiau să-I slujească lui se folosească chiar de această fire pămân-
Dumne­ zeu cu propria lor tărie şi ideile tească, uitând că aceeaşi corupţie caracte­
lor, nu puteau face altceva decât să slu- rizează facerea de bine a firii, cât şi
jească păcatului din firea lor. Căci dacă săvârşirea răului în poftele păcatului. Ei
nu puteau să oprească firea veche de a nu erau în stare să facă ceea ce dorea
săvârşi binele, n-o puteau opri nici de a Dumnezeu de la ei pentru că, pe de-o
face răul. Cea mai bună cale de a nu parte, încercau să realizeze ceea ce
păcătui este de a nu mai face bine prin în­ cepuse Duhul Sfânt, iar pe de altă
eforturile eului propriu. Fiind incon­ştienţi parte, se stră­
duiau în zadar să se descoto-
de totala corupţie a firii pă­mânteşti, cre- rosească de poftele şi de patimile firii
dincioşii galateni în ne­
bunia lor doreau să pământeşti.
CAPITOLUL 5
CARE TREBUIE SĂ FIE, ÎN ULTIMĂ ANALIZĂ,
ATITUDINEA CREDINCIOSULUI FAŢĂ DE FIRE
Cum vede Dumnezeu firea
Nouă creştinilor trebuie să ni se amin­
tească din nou care este judecata lui
Dumnezeu asupra firii vechi. „Carnea nu
foloseşte la nimic“ – ne spune Domnul
Isus la Ioan 6:63. Fie că e vorba de
păcatul firii vechi [sau „al cărnii“], fie de
neprihănirea firii vechi, ea, firea veche
sau car­ nea, nu poate fi dezbrăcată de
natura ei. Fire veche la amvon, fire veche
în adunare, fire veche în rugă­ ciuni, fire
veche în consacrare, fire veche în citirea
Bibliei, fire veche în cân­ tecele intonate
sau fire veche în fa­ cerea de bine – nici
una din aceste manifestări – spune
Dumnezeu – nu este de nici un folos.
Oricât ar pofti credincioşii în firea lor
veche, Dumnezeu declară că asta nu
aduce nici un folos, căci firea nu poate
ajuta cu nimic viaţa spirituală, nici nu
poate împlini neprihănirea lui Dum­ nezeu.
Să discutăm câteva din observa­ ţiile referi­
toare la firea veche pe care le face
Domnul prin gura apostolului Pavel în
scrisoarea sa către Romani:
(1) „Umblarea după lucrurile firii
pământeşti este moarte“ (8:6). După păre­
rea lui Dumnezeu, în fire e o moarte
spirituală. Singura scă­ pare e să încre­
dinţăm firea crucii. Oricât de competentă
ar fi în facerea de bine sau în planu­ rile
pe care le întocmeşte de a atrage aproba­
rea oamenilor, Dumnezeu a emis doar o
singură sentinţă asupra firii: moartea.
(2) „Umblarea după lucrurile firii
pă­mânteşti este vrăjmăşie împotriva lui
Dumnezeu“ (8:7). Firea veche se
îm­potriveşte lui Dumnezeu. Nu există nici
cea mai mică şansă de coexistenţă. Asta
e valabil nu numai în cazul păcatelor
care izvorăsc din firea veche, dar şi în cel
al gândurilor şi acţiunilor celor mai nobi­
le. Păcatele care negreşit întinează sunt,
fără îndoială, într-o stare de vrăjmăşie cu
Dumnezeu, dar să nu uităm că şi faptele
81
neprihănite pot fi săvârşite uneori dintr-un
spirit de independenţă faţă de Dumne­ zeu.
(3) .„Ea nu se supune legii lui
Dumnezeu, şi nici nu poate“ (8:7). Cu
cât funcţionează mai bine firea veche, cu
atât e mai departe de Dumnezeu. Câţi
din aşa-zişii oameni „buni“ cred în
Domnul Isus? Neprihănirea de sine de
fapt nu e deloc neprihănire, ci fărădelege.
Ni­meni nu va putea împlini toată învăţă­
tura Sfintelor Scripturi în întregime. Bun
sau rău, un lucru se poate spune despre
orice om: el nu se supune legii lui
Dumnezeu. Când e rău, calcă evident
legea lui Dumnezeu; când e bun, îşi sta­
bileşte o altă neprihănire în afara lui
Cristos şi astfel pierde scopul şi sensul
legii (,,prin lege vine cunoştinţa despre
păcat“ 3:20).
(4) „Cei care sunt în firea veche nu
pot să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu“ (8:8).
Iată verdictul fi­
nal! Oricât de bun ar fi un
om, dacă bunătatea asta a lui izvorăşte
din el însuşi, nu poate să-I fie plăcut lui
Dumnezeu. Lui Dumnezeu Îi face plăcere
doar Fiul Său; în afară de El, nici un om
şi nici o lucrare nu poate să-L încânte pe
Dumne­ zeu. Fapte săvârşite de firea veche
pot părea uneori destul de bune, dar
fiindcă purced din eul propriu al omului
şi se fac în virtutea forţelor naturale ale
omului, ele nu pot fi plăcute lui
Dumnezeu. Lucrul acesta nu e valabil
doar în cazul celor nenăscuţi din nou, ci
e tot aşa de adevărat în ce priveşte cel
regenerat. Oricât de lău­ dabilă sau eficace
ar fi orice faptă săvârşită cu forţele lui
proprii, credinciosul nu va reuşi să-şi atra­
gă aprobarea lui Dumnezeu. Plăcerea sau
neplăcerea lui Dumnezeu nu se bazează
pe prin­ cipiul binelui sau al răului. Mai
degrabă, Dumnezeu urmăreşte sursa tutu­
ror lucrurilor. Astfel, o acţiune s-ar putea
să fie cât se poate de corectă în sine, dar
Dumnezeu întreabă: care e originea ei?
82 Omul spiritual, volumul I
de unde izvorăşte? foarte umilitoare şi ruşinoase, ca să-l facă
Din aceste texte biblice vom putea să-şi cunoască firea veche şi să dobân­
începe să realizăm cât de inutile, cât de dească concepţia lui Dumnezeu despre
zadarnice sunt eforturile firii. Cre­
dinciosului ea. Dumnezeu îi permite acelui. suflet să
căruia Dumne­ zeu i-a arătat exact cum cadă, să slăbească ba chiar să păcătuias­
stau lucrurile cu firea veche nu-i va fi atât că, pentru ca omul să priceapă dacă tră­
de uşor să dea greş. Ca fiinţe umane, noi ieşte sau nu în fire. Asta i se întâmplă
facem distincţie între fapte bune şi fapte de obicei unuia care-şi închipuie că face
rele; Dumnezeu, pe de altă parte, pătrunde progrese spirituale. Domnul îl încearcă
mai adânc şi dezvăluie izvorul oricărei pentru ca acesta să se poată cunoaşte pe
lucrări. Cea mai admirabilă faptă a firii va sine. Adesea Domnul îi descoperă unui
atrage a­ ceeaşi dezaprobare din partea lui credincios sfinţenia Sa într-o măsură atât
Dum­ nezeu ca şi acţiunea cea mai întinată de mare încât credinciosul nu mai poate
şi mai rea, căci şi una şi alta aparţin firii face altceva decât să-şi declare firea sa
vechi. După cum Dumnezeu urăşte „pri­ drept întinată. Uneori El permite Satanei
hana“ tot aşa detestă „neprihănirea de să-l atace, pentru ca din suferinţa prin
sine“. Faptele bune săvârşite în mod care va trece să-şi formeze o părere veri­
na­tural, fără nevoia naşterii din nou sau a tabilă despre sine. E o lecţie cât se poate
unirii cu Cristos sau a bizuirii pe Duhul de dureroasă şi nu se învaţă peste noap­
Sfânt sunt tot atât de „fireşti“ înaintea lui te. Numai după ani şi ani va începe
Dumnezeu cum sunt: imoralitatea, necură­ cineva să-şi dea seama cât de nestator­
ţia şi desfrânarea. Oricât de frumoase ar fi nică îi este firea veche, căci până şi în
activităţile omului, dacă ele nu izvorăsc eforturile sale cele mai bune se va găsi o
dintr-o totală încredere în Duhul Sfânt doză de necură­ ţ ie. Prin urmare,
sunt la fel de fireşti şi, prin urmare, nu Dumnezeu îl lasă pe acel om să trăiască
pot fi primite de Dumnezeu. Dumnezeu pe pielea lui Romani 7, la modul pro­
Se împotri­ veşte oricărui lucru al firii – îl fund, până când va fi gata să recunoască
urăşte şi-l res­pinge, indiferent de aparenţa împreună cu apostolul Pavel: „Ştiu că
lui sau de faptul că e săvârşit de un păcă­ nimic bun nu locuieşte în mine, adică în
tos sau un sfânt. Verdictul Lui este: firea firea mea pământească“ (v. 18). Ce greu
veche trebuie să moară! e să învă­ ţăm a spune asta din toată
inima! Dacă nu ar fi nenu­ măratele expe­
Experienţa credinciosului rienţe de amară înşelăciune, cre­ dinciosul
Dar cum poate un credincios să facă ar continua să se încreadă în sine şi să
ceea ce a văzut Dumnezeu? Dumnezeu se considere capabil. Dar acele sute şi
e atât de neîndu­ plecător faţă de fire şi mii de înfrângeri îl determină să admită
toate activităţile ei, în vreme ce credin­ că toată nepri­ hănirea lui proprie este
ciosul pare să respingă doar caracteristici­ absolut instabilă, întru­ cât nici un bine nu
le exterioare, evident rele ale firii, apro­ locuieşte în firea lui veche. Dar experien­
bând mai departe cu toată râvna firea ţa aceasta nu se opreşte aici. Jude­ carea
veche propriu-zisă. El nu respinge cate­ de sine trebuie să-şi urmeze mai departe
goric firea în întregimea ei, ci continuă cursul. Căci ori de câte ori un creştin
să facă o mulţime de lucruri în fire. Ba încetează să se judece pe sine, refuzând
chiar îşi ia un aer încrezător şi mândru, să mai trateze firea sa veche ca pe ceva
de parcă ar fi plin de harul lui Dumnezeu total nefolositor şi detestabil, şi acordân­
şi deplin calificat să săvâr­ ş ească du-i în schimb atenţie şi adoptând o ati­
neprihăni­ rea. Literalmente cre­ dinciosul tudine automăgulitoare, de glorie deşartă,
face uz de firea sa veche. Din pricina Dumnezeu este obligat să-l treacă din
unei atari autoamăgiri, Duhul lui nou prin foc, pentru a-l curăţa iarăşi de
Dumnezeu trebuie să-l conducă pe cărări zgură. Ce puţini sunt aceia care se sme­
 Atitudinea credinciosului faţă de fire 83
resc şi-şi re­cunosc necurăţia! Până când lui pământească nu zace nimic bun, ci
nu se realizează o astfel de stare, numai păcat. Neprihănirea de sine cu
Dumnezeu nu-Şi va retrage fo­ cul. care se lăuda altădată îi apare acum ca
Întrucât un credincios nu poate fi eliberat ceva josnic şi păcătos. A în­ văţat temeinic
de influenţa firii vechi nici pentru o clipă această lecţie; de aceea, Pavel nu se mai
măcar, el nu are voie să înceteze a-şi încrede în firea lui ve­ che. Dar el nu se
exercita spiritul de judecată. Altfel, va opreşte aici, ci conti­ nuă să înveţe. Şi ast­
călca din nou în lăudăro­ şenia firii. fel apostolul afirmă că nu-şi mai pune
Mulţi presupun că lucrarea de con­ încrederea în fire. „Totuşi, eu aş avea
damnare şi convingere a păcatului pe motiv de încredere în firea pământească.
care o săvârşeşte Du­ hul Sfânt se adresea­ Dacă crede cineva că se poate încrede în
ză doar oamenilor din lume, căci oare nu firea pământească, eu şi mai mult“ (Fil.
îi convinge El de păcatele lor, pentru ca 3:3-4). În ciuda numeroaselor motive pe
astfel să creadă în Isus Cristos? Dar creş­ care le poate enumera Pavel în sprijinul
tinii trebuie să ştie că această lucrare a încrederii în firea veche (v. 5-6), Pavel îşi
Du­ hului Sfânt este tot atât de importantă dă seama cum o priveşte Dumne­ zeu pe
la sfinţi cum este la păcătoşi. E nevoie aceasta şi înţelege limpede cât de şubredă
ca El să-i con­ vingă şi pe sfinţi de păca­ şi nestatornică este ea. Dacă vom conti­
tele lor, nu numai o dată sau de două nua cu lectura capitolului 3 din Filipeni,
ori, ci zilnic şi necontenit. Dea Domnul vom descoperi ce smerit e Pavel cu pri­
să trăim tot mai mult experienţa mus­ trării vire la încrederea de sine: „nu având o
Duhului Sfânt în viaţa noastră, pentru ca neprihănire a mea proprie“ (v. 9), ci
firea noastră veche să fie judecată fără „dacă se poate, să ajung la învierea din
încetare şi să nu mai poată domni nicio­ morţi“ (v. 11); „nu că am şi câştigat pre­
dată. Fie ca noi să nu uităm niciodată miul sau că am ajuns desăvârşit; dar
adevărata imagine sub care se prezintă alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi
firea şi cum o priveşte Dumnezeu. eu am fost apucat de Isus Cristos“ (v.
Niciodată să nu ne mai în­ credem în noi 12). Dacă vreun credincios aspiră să atin­
înşine sau în firea noastră veche, de parcă gă starea de maturitate spirituală, el va
aceasta I-ar putea fi plăcută lui trebui să dea dovadă de acea atitudine pe
Dumnezeu. Mereu să ne încredem în care a manifestat-o şi apostolul Pavel în
Duhul Sfânt şi să nu-i cedăm firii vechi toată um­ blarea lui spirituală, zicând
nici un milimetru. împreună cu el: „nu că am ajuns“. Să
Dacă a fost vreodată cineva pe pământ nu-şi permită credinciosul nici un pic de
care să se poată lăuda cu firea lui acela încredere de sine sau mulţumire de sine
a fost Pavel, căci era fără vină în ce pri­ sau bucurie de sine, ca şi când s-ar putea
veşte neprihănirea legii. Iar dacă se putea încrede în firea lui veche.
cineva lăuda cu firea lui veche de după Doresc copiii Iui Dumnezeu cu ade­
naşterea din nou, desigur tot Pavel o vărat o viaţă spirituală mai îmbelşugată?
putea face, deoarece el a devenit un Sunt ei gata să accepte evaluarea pe care
apostol în împrejurări speciale, dându-i-se i-o face Dumnezeu firii vechi? Atunci ei
harul de a-L fi văzut cu ochii lui pe nu se vor socoti pe ei înşişi mai tari sau
Domnul Înviat şi de a fi fost folosit în mai buni decât alţii, indiferent cât de
chip măreţ în slujba Lui. Totuşi, Pavel mare ar fi progresul lor spiritual! Nu vor
n-a îndrăznit să se laude, căci îşi cunoş­ fi auziţi zicând: „Desigur, eu nu sunt la
tea prea bine firea veche. Experienţa sa fel ca alţii“. Dacă aceşti credincioşi vor fi
de la Romani 7 îl învredniceşte să se dispuşi să-L lase pe Duhul Sfânt să le
vadă aşa cum este cu adevărat. Dumnezeu dezvăluie atât sfinţenia lui Dumnezeu, cât
deja i-a deschis ochii să vadă prin expe­ şi stricăciunea în care zac ei, nefiindu-le
rienţele de care a avut parte că în firea frică să vadă aceste realităţi în toată pro­
84 Omul spiritual, volumul I
funzimea lor, atunci sunt spe­ ranţe că ei punct de vedere obiectiv, crucea este o
vor fi în stare să-şi dea seama, prin realitate terminată, în­ cheiată, la care nu se
Duhul, de corupţia lor într-o fază mai mai poate adăuga nimic. Dar din punct
timpurie, fapt care va face ca experienţele de vedere subiectiv, ea este o experienţă
ulterioare de cădere să nu mai fie atât de progresi­ vă, tot mai profundă, care se
dureroase. Ce trist e însă să constaţi că poate adânci mereu în viaţa credinciosu­
pînă şi atunci când cineva şi-a pus în lui.
gând să nu se încreadă în firea veche, De pe-acuma cititorul s-ar cuveni să
s-ar putea să zacă ascunsă în el, la nu cunoas­ că într-o anumită măsură caracterul
prea mare adâncime, o anumită ne­ curăţie atotcuprin­zător al faptului crucificării
– căci în asemenea caz, omul acela se va împreună cu Dom­ nul Isus Cristos pe
crede încă tare. Având în vedere aceasta, cruce; căci numai de pe o asemenea
Dumnezeu e nevoit să-l lase pe credincio­ temelie va putea lucra Duhul Sfânt.
sul respectiv să treacă prin felurite Du­ hul nu are alt instrument la îndemână
în­cercări şi înfrângeri, pentru a-l curăţa şi decât crucea. Credinciosul la această oră
de pu­ ţina încredere de sine de care mai ar trebui să aibă deja o bună înţelegere a
suferă. lui Galateni 5:24. Nu doar „poftele şi
plăcerile“ trebuiau să fie răstignite, ci şi
Crucea şi lucrarea mai profundă a firea veche însăşi, cu toată neprihănirea ei
Duhului Sfânt şi capacitatea de săvârşire a binelui. Pe
Deoarece firea veche e nespus de cruce sunt răstignite atât poftele şi plăce­
înşelătoare, credinciosul are nevoie de rile, cât şi izvorul de unde pornesc aceste
cruce şi de Duhul Sfânt. De îndată ce a dorinţe, oricât de admirabile ar fi ele!
aflat cum se prezintă firea lui înaintea lui Numai dacă cineva va fi în stare să vadă
Dumnezeu, el va trebui să ex­ peri­
menteze aceste lucruri şi să fie gata să se lepede
clipă de clipă lucrarea mai pro­ fundă a de toată firea lui veche – fie bună, fie
crucii prin Duhul Sfânt. După cum un rea – numai atunci va putea umbla după
credincios trebuie să fie izbăvit de păcatul înde­ mnurile Duhului Sfânt, fiindu-I plăcut
firii vechi prin intermediul crucii, tot aşa lui Dum­ nezeu şi trăind o viaţă cu adevă­
el trebuie izbăvit acum de neprihănirea rat spirituală. Nu trebuie să-i lipsească o
firii vechi prin lucrarea aceleiaşi cruci! Şi atare bunăvoinţă cre­ dinciosului, căci deşi
după cum prin um­ blarea în Duhul Sfânt crucea ca fapt împlinit este desăvârşită în
creştinul nu va urma în­ demnurile firii ce ea însăşi, realizarea ei în viaţa proprie a
l-ar duce la păcat, tot aşa, umblarea lui în unei persoane se măsoară după cunoştin­
Duhul Sfânt îl va împiedica să urmeze ţele sale, râvna de a vedea înfăptuită
acele îndemnuri ale firii vechi care l-ar această lucrare şi credinţa sa.
putea determina să săvârşească fapte izvo­ Să presupunem că un copil al lui
râte din neprihănirea lui de sine. Dum­ nezeu va refuza să se lepede de
Ca realitate independentă de credin­ partea bună a firii sale vechi. Care-i va fi
cios, cru­cea e o lucrare isprăvită şi desă­ experienţa? Firea lui va părea deo­ sebit de
vârşit realizată­– nu-i cu putinţă să mai inteligentă şi capabilă pentru a între­ prinde
adaugi ceva la ea! Dar ca proces conti­ o sumedenie de activităţi. Dar oricât de
nuu în lăuntrul credinciosului, cru­ cea se bună sau capabilă ar fi firea, ea nu poate
poate experimenta tot mai profund – împlini cerinţele lui Dumne­ zeu. De unde
Duhul Sfânt ne va învăţa şi va aplica în rezultă că atunci când Dumnezeu îl chea­
viaţa noastră principiul crucii, punct cu mă pe credincios să se ducă tocmai la
punct. Dacă cineva este credincios şi Calvar şi să sufere, acesta va constata că
ascultător, el va fi condus spre experienţe prima lui reacţie va fi aceea de a se da
tot mai adânci de cu­ noaştere a ceea ce a înapoi şi a cădea de slăbiciune. De ce au
realizat cu adevărat crucea pentru el. Din căzut ucenicii în grădina Ghetsimane atât
 Atitudinea credinciosului faţă de fire 85
de jalnic? Deoarece „duhul este plin de Coloseni 2:23 vorbeşte despre o
râvnă, dar carnea este neputincioa­ să“ „închinare“ sau „consacrare“ a firii.
(Mat. 26.41). Slăbiciu­ nea de aici provoacă Aceasta e închinare după opinia noastră.
eşecul de acolo. Firea nu-şi poate mani­ Orice metodă inventată de noi prin care
festa puterea aparent mare ce o are decât am încerca să stârnim, să animăm şi să
în chestiuni care-i convin ei. De aceea, dobândim simţăminte aşa-zise înălţătoare
firea veche se dă înapoi din calea chemă­ de „închinăciune“ şi devotament nu este
rii lui Dum­ nezeu. Prin urmare, moartea alt­ ceva decât închinare în firea veche. Nu
ei este un imperativ absolut, fără de care e însă închinare după învăţătura Scripturii,
nu se poate împlini voia lui Dum­ nezeu. nici după călăuzirea Duhului Sfânt. De
Orice dorinţă sau năzuinţă din noi aici, rezultă că există întotdeauna posibili­
care caută să ne facă pe noi înşine să ne tatea de a umbla după îndemnurile firii
dezvoltăm, ca să putem fi văzuţi şi admi­ – fie că e vorba de închinare, fie de
raţi de alţii aparţine firii vechi. În firea lucrarea misionară, ori de cunoaşterea
aceasta se găseşte şi bine firesc, şi rău Bibliei ori mântuirea sufletelor.
firesc. Ioan 1:13 ne informează despre Biblia pomeneşte adesea de „viaţa“
„voia firii“. Firea poate voi, plănui şi deci­ firii. Nu­mai când aceasta va fi predată la
de înfăptuirea de fapte bune, pentru a cruce va putea spune credinciosul că a
câştiga bună­ voinţa lui Dumnezeu. Dar scăpat de ea – altfel, el trăieşte la fel ca
acestea toate vor fi făcute în firea pămân­ un păcătos. Singura deosebire va fi că
tească şi, prin ur­mare, vor trebui aduse la sfântul i se va împotrivi în duhul lui. Dar
cruce. Co­ loseni 2:18 vorbeşte despre rămâne mereu posibilitatea ca el să-şi
„mintea firii vechi“ (ediţia Darby). însuşeas­ că acea viaţă şi să se hrănească
Încrederea de sine a creştinului nu e alt­ din ea. Viaţa firii vechi l-ar putea ajuta
ceva decât încredere în înţelepciunea sa, să-L slujească pe Dumne­ zeu, să cugete
crezând că el cu­ noaşte toate învăţăturile la adevăr, să se predea Domnu­ lui. S-ar
Scripturii şi ştie cum să-L slujească pe putea să-i ofere imboldul necesar pentru
Dumnezeu. 2 Co­ rinteni l:12 aminteşte de a săvârşi multe fapte bune. Da, e posibil
„înţelepciunea“ firii vechi. Este foarte pri­ ca un creştin să ia viaţa lui firească drept
mejdios să primeşti adevărurile Bibliei ade­ vărata viaţă, până acolo încât va crede
prin intermediul înţelepciunii omeneşti, că-L slujeşte pe Dumnezeu şi face voia
căci a­ceasta e o metodă ascunsă şi subti­ Lui!
lă care-l va face întotdeauna pe credin­ Trebuie să înţelegem că în om sunt
cios să încerce să desăvârşească lucrarea două prin­ cipii de viaţă. Mulţi dintre noi
Duhului Sfânt cu ajutorul firii lui vechi. trăim o viaţă amestecată, ascultând când
S-ar putea ca un adevăr foarte scump să de un principiu, când de altul. Uneori
fie înmagazinat în memorie, dar a­ ceastă depindem întru totul de energia Du­ hului;
memorie va fi memoria firii! Numai alteori facem apel la forţele noastre.
Duhul Sfânt va putea da viaţă, în vreme Nimic nu ni se pare statornic şi stabil.
ce firea veche nu este de nici un folos! „Hotărârile mele sunt nişte hotărâri pe
Dacă toate aceste adevăruri nu vor fi care le iau în felul lumii, ca să fie în
înviate în permanenţă de Domnul, ele nu mine şi da şi nu?“ (2 Cor. 1:17). O
ne vor fi de nici un folos, nici nouă, nici ca­ racteristică a firii este uşurăta­
tea ei: ea
altora. Nu ne referim aici la păcat, ci la mereu oscilează între da şi nu şi invers.
consecinţa inevitabilă a vieţii naturale din Dar voia lui Dumnezeu este să: „Nu
om. Tot ce e natural nu poate fi în ace­ umblaţi după îndemnurile firii [nici o
laşi timp şi spiritual. Nu trebuie să ne clipă], ci după îndemnurile Duhului“
lepădăm doar de neprihănirea noastră, ci (Rom. 8:4). Noi trebuie să acceptăm voia
şi de înţelepciunea noastră. Şi aceasta lui Dumnezeu.
trebuie ţintuită pe cruce. „În El aţi fost tăiaţi împrejur nu cu o
86 Omul spiritual, volumul I
tăiere împrejur făcută de mână, ci cu vorbit destul despre viaţă, putere, sfinţe­
tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăca­ nie, neprihă­ nire. Haideţi acum să privim
rea de trupul poftelor firii noastre pămân­ moartea! Fie ca Duhul Sfânt să străpungă
teşti“ (Col. 2:11). Noi tre­ buie să fim dis­ adânc firea noastră veche cu crucea lui
puşi a permite crucii, asemenea unui bis­ Cristos, pentru ca noi să putem trăi expe­
turiu în operaţia de circumcizie, să rienţa unei vieţi autentice! Dacă murim
în­depărteze tot ceea ce aparţine firii vechi. cum trebuie, vom şi trăi cum tre­ buie!
E nevoie ca această incizie să fie adâncă Dacă suntem uniţi cu El printr-o moarte
şi curată, pentru ca nimic din fire să nu ca a Lui, negreşit vom fi şi uniţi cu El
rămână ascuns. Crucea şi bles­ te­
mul sunt printr-o înviere ca a Lui. Să-L rugăm pe
inseparabile (Gal. 3:13). Când ducem firea Domnul să ne deschidă ochii să privim
veche la cruce, o dăm pe mâna blestemu­ necesitatea absolută a morţii. Eşti tu gata
lui, recunoscând faptul că nimic bun nu pentru aşa ceva? Ai curajul să-L laşi pe
locuieşte în fire, ci numai blestemul lui Domnul să-ţi arate slăbiciunile, una câte
Dumnezeu. Fără o atare atitudine ne va fi una? Eşti gata să fii răstignit în văzul
ex­ trem de greu să acceptăm tăierea tu­ turor, în afara taberei? Îi vei îngădui tu
împrejur a firii vechi. Toate afecţiunile, oare Duhului crucii să lucreze în lăuntrul
cunoştinţele, inten­ţii­
le, închinările şi lucră­ tău? Dea Domnul să cunoaştem mai mult
rile firii trebuie să fie aduse la cruce. moartea Sa! Facă El să murim cu totul!
A fi răstignit cu Cristos înseamnă a Trebuie să precizăm că moartea crucii
accepta blestemul pe care l-a acceptat are loc în permanenţă. Nu vom putea
Domnul nostru. Nu a fost deloc un intra niciodată într-o fază a învierii care
mo­ ment glorios pentru Dom­ nul Isus să elimine total moar­ tea, căci experienţa
Cristos să fie crucificat pe Calvar (Ev. învierii se măsoară prin experienţa morţii.
12:2) Atârnarea Lui pe lemnul crucii a Un pericol care-i paşte pe cei ce năzuiesc
însemnat blestemarea Lui înaintea lui după viaţa de biruinţă este că aceştia uită
Dum­ nezeu (Deut. 21:23). Prin urmare, a nevoia categorică de a sorti firea lor veş­
ne răstigni firea cu Dom­ nul pe cruce nic nimicirii. Ei uită poziţia morţii şi trec
înseamnă a fi blestemaţi de Dom­ nul. direct la înviere. Or, asta duce fie la situ­
După cum trebuie să primim lucrarea aţia în care ei vor trata cu uşurinţă faptele
is­
prăvită a lui Cristos de pe cruce, tot aşa firii, ca neprimejdioase pentru creşterea
trebuie să primim părtăşia crucii. lor spirituală, fie la greşeala la fel de
Credinciosul trebuie să recunoască faptul mare de a spiritualiza aceste fapte ale
că firea lui nu merită alt­ ceva decât bleste­ firii, adică să presupună că lucrurile firii
mul morţii. Părtăşia lui efecti­ vă cu crucea sunt lucrurile duhului. Cât de esenţial este
începe de îndată ce a văzut firea aşa cum să vedem că moar­ tea este temelia la
o vede Dumnezeu. Înainte ca Duhul Sfânt toate! Poţi începe să cons­ truieşti, dar
să poate lua în stăpânire deplină pe cine­ temelia niciodată să n-o strici! Tărâmul
va, tre­buie ca acea persoană să predea în înalt al vieţii învierii va fi ireal, dacă nu
întregime firea lui veche la cruce. Să ne vom avea grijă ca firea veche să fie
rugăm ca să cunoaştem cu adevărat ce mereu moartă. Să nu ne lăsăm amăgiţi să
înseamnă firea şi cum trebuie răstignită. credem că suntem atât de înaintaţi în cele
Fraţilor, noi nu suntem îndeajuns de spirituale, încât firea nu mai are puterea
smeriţi să acceptăm de bună voie crucea să ne ademenească. Asta nu e decât
lui Cristos! Refuzăm să recunoaştem că încercarea vrăjmaşului de a ne scoate de
suntem atât de nepu­ tincioşi, neajutoraţi şi pe temelia crucii, pentru a ne face să fim
corupţi încât nu merităm decât moartea. „duhovniceşti“ pe din afară, dar fireşti pe
Ceea ce ne lipseşte astăzi nu este un trai dinăuntru. Multe din rugăciunile de genul:
mai bun, ci o moarte mai bună! Trebuie „Îţi mul­ ţu­
mesc, Doamne, că nu mai sunt
să murim mai bine, mai complet! Am aşa şi aşa, ci că acum sunt...“ nu sunt
 Atitudinea credinciosului faţă de fire 87
altceva decât ecouri ale rugăciunii inac­ Dumnezeu şi să lăsăm ca Duhul Lui să
ceptabile de la Luca 18:11-12. Suntem cel conducă totul în viaţa noastră, căci EI va
mai tare vulnerabili la înşelăciunea firii face să strălucească Domnul Isus Cristos
atunci când suntem pe punctul de a fi în viaţa noas­ tră, deoarece asta e misiunea
izbăviţi de ea. Trebuie să rămânem Lui.
necurmat în moartea Domnului!
Siguranţa noastră e numai în Duhul Cuvinte de îndemn
Sfânt. Suntem pe calea bună când ne Dacă permitem Duhului lui Dumne­
lăsăm învăţaţi şi ne e teamă ca nu cumva zeu să efec­ tueze o lucrare mai profundă
să cedăm teren firii vechi. Trebuie să ne prin intermediul crucii, circumcizia noas­
predăm de bună voie lui Cristos, tră va deveni tot mai reală. „Noi suntem
în­crezători că Duhul Sfânt va aplica adevărata circumcizie, cei care ne închi­
moartea lui Isus la viaţa noastră, pentru năm lui Dumnezeu în duh, şi glori­ ficăm
ca să se arate apoi viaţa lui Isus. După pe Cristos Isus şi nu ne punem încrede­
cum odinioară eram plini de fire, acum rea în firea veche“ (Fil. 3:3). Încrederea
vom fi umpluţi cu Duhul Sfânt. Când El aceea în firea veche dispare prin circum­
are stăpânirea completă, va răsturna pute­ cizia efectuată fără intervenţia mâinilor.
rea firii şi-l va etala pe Cristos în viaţa Apostolul face din slă­ virea lui Cristos
noastră. Vom putea zice atunci că „viaţa Isus centrul a toate. El ne explică perico­
pe care o trăiesc acum în carne [trup] nu lul ce ne paşte, pe de o parte, şi siguran­
mai e o viaţă în care trăiesc eu, ci în ţa noastră, pe de altă parte. Dacă te
care Cristos trăieşte în mine“. Dar la în­ crezi în fire, se stinge slăvirea lui
temelia vieţii aceleia este şi de-a pururea Cristos Isus, pe când, închinarea în duh
va fi motoul: „Am fost răstignit împreu­ îţi aduce bucuria vieţii şi adevărului.
nă cu Cristos“ (Gal. 2:20)! Duhul Sfânt Îl înalţă pe Domnul Isus
Dacă trăim prin credinţă şi ascultare, Cristos, dar smereşte firea veche. Dacă
avem temei să nădăjduim că Duhul va dorim cu adevărat să glorificăm pe
realiza o lucra­re cât se poate de mi­nunată Cristos şi să-L lăsăm să implanteze gloria
şi sfântă în viaţa noastră! „Dacă trăim în noi, trebuie să primim circumcizia cru­
prin Duhul“ – asta e credinţa noastră, cii şi să învăţăm cum să ne închinăm în
căci noi credem că Duhul Sfânt locuieşte Duhul Sfânt. Nu fi nerăbdător, deoarece
în noi; atunci „să şi umblăm călăuziţi de nerăbdarea provine tot din firea veche.
Duhul“ – asta e ascultarea noastră (Gal. Nu încerca tot felul de metode, deoarece
5:25). În simplitate şi odih­ nă, noi ar tre­ ele nu au darul decât să ajute firea
bui să credem că Domnul nostru ne-a veche. Noi trebuie să ne manifestăm tota­
dat Duhul Său, Care locuieşte acum în la neîncredere faţă de fire, oricât de bună
noi. Crede în darul Lui şi fii convins că sau capabilă ar fi aceasta! Mai degrabă,
Duhul Sfânt îţi umple fiinţa! Fie acesta ar trebui să ne încredem în Duhul Sfânt
secretul trăirii lui Cristos în tine: că şi Lui să ne supunem pe de-a-ntregul.
Duhul Lui sălăşluieşte până şi în colţişoa­ Cu ase­ menea încredere şi ascultare, firea
rele cele mai tainice ale duhului tău. veche va fi ţinută la respect, sub bleste­
Cugetă la asta, crede-o şi memoreaz-o, mul crucii, de unde nu va mai putea
până când slăvitul adevăr va produce în face nici o mişcare. Domnul să ne dea
tine o teamă sfântă şi o nespusă încânta­ harul să nu ne încredem deloc în fire, ba
re de a şti dincolo de orice îndoială că mai mult, să privim cu dispreţ asupra
Duhul Sfânt realmente locuieşte în tine! noastră înşine, recunoscând cât de nesta­
Acum învaţă să-L urmezi pe cărare. tornici şi neroditori suntem în firea noas­
Călăuzirea aceas­ ta nu se capătă din sfor­ tră pământească. Asta e moartea adevăra­
ţarea gândurilor minţii tale, ci izvorăşte tă! Fără ea nu poate fi vorba de viaţă!
din viaţa însăşi. Să ne predăm lui „Nu faceţi din libertate un prilej pen­
88 Omul spiritual, volumul I
tru firea pământească“ (Gal. 5:13). Noi – ne îndeamnă apostolul Pavel la Ro­ mani
am dobândit li­ bertatea în Domnul; să nu 13:14. Pentru ca firea să func­ ţio­
neze, are
dăm acum prilej de manifestare firii nevoie de un vestitor. De aceea, nu tre­
vechi, deoarece locul ei este moartea! Ai buie să purtăm de grijă firii. Dacă vrem
grijă să nu-ţi însuşeşti pe neobser­ vate ca firea să fie ţinută la locul ei de bles­
lucrarea Duhului Sfânt, considerând-o tem, vegherea noastră nu trebuie să sca­ dă
drept a ta, ci fii mereu în gardă ca nu nicicând. Mereu, mereu trebuie să ne cer­
cumva să renască firea! Nu uzurpa gloria cetăm gândurile, pentru a vedea dacă nu
triumfului Său, pentru ca firea să nu cumva au început să adăpostească niţică
aibă şansa de a-şi relua activitatea. După îngâmfare, deoarece negreşit o asemenea
ce-ai avut câteva biruinţe, nu fi prea plin atitudine va da mult prilej de manifestare
de încredere, căci altfel căderea te va firii vechi. Gân­ durile noastre sunt cele
paşte din nou. Când ai învăţat cum să mai importante în această fază, deoarece
biruieşti şi firea şi-a pierdut demult pute­ ceea ce adăpostesc ele în taină va ieşi la
rea, să nu-ţi închipui că din acel moment iveală în vorbele şi faptele noastre. Nu
vei fi mereu biruitor asupra ei, căci de tre­ buie să-i dăm firii nici un loc. Chiar
îndată ce ai încetat să te bizui pe Duhul atunci când stăm de vorbă cu alţii, trebu­
Sfânt, vei fi iarăşi aruncat într-o experien­ ie să fim treji, ca nu cumva prin mulţi­
ţă tristă. Cu sfântă răbdare şi sârguinţă, mea cuvintelor noastre firea să primească
va trebui să cultivi o atitudine de bizuire aviz de începere a activităţii. Multe
pe Domnul, ca să nu devii iar ţinta ata­ lu­ cruri ne-ar plăcea nouă să spunem, dar
cului firii. Până şi cea mai mică firimitu­ dacă acestea nu sunt rostite în Duhul
ră de mândrie va fi de ajuns pentru a-i Sfânt, mai bine e să nu zicem nimic. La
da firii vechi prilejul de a te lovi. Nu te fel e şi cu faptele noastre.
teme de pericolul de a-ţi pierde reputaţia Firea poate izvodi multe planuri şi
în faţa altora. Imediat după ce apos­ tolul a metode, dând naştere la tot felul de spe­
expus învăţătura despre răstignirea firii ranţe. Ea îşi are opi­ niile ei proprii, puterea
vechi şi umblarea în Duh, el exclamă: şi capacitatea ei. Altora, ba chiar şi nouă
„Să nu umblăm după o slavă deşartă“ înşine, toate acestea ni s-ar putea părea
(Gal. 5:26). Dacă recunoşti smerit nevred­ absolut normale şi vrednice de primit.
nicia ta înaintea lui Dumnezeu, nu vei Totuşi, să nu ne fie frică de a le dărâma,
mai căuta să te dai în vânt în faţa oame­ chiar cu riscul de a fi socotiţi neatenţi,
nilor. Să zicem că ai reuşit să-şi ascunzi căci mai bine e să păzim po­ runca
slăbiciunea firii tale vechi înaintea Domnului. Până şi cele mai ad­ mi­rabile
oa­menilor, pentru a le do­ bândi admiraţia. lucruri pe care le poate oferi firea tre­ buie
Oare n-ai dat prin aceasta un prilej firii date fără milă la moarte, pentru simplul
vechi de a se ma­ nifesta? Duhul Sfânt motiv că ele aparţin firii! Ne­ prihănirea firii
poate să ne ajute şi să ne întărească, dar vechi e tot atât de res­ pingătoare ca păcatul
nu va merge până acolo încât să se sub­ ei. Şi de faptele ei bune trebuie să ne
stituie nouă în datoria de care trebuie să pocăim, cum sme­ riţi ne pare rău de fapte­
ne achităm noi înşine. De aceea, pentru a le ei păcătoase. Nicio­ dată nu trebuie să
ne îndeplini acea datorie, pe de o parte pierdem din vedere con­ cepţia lui
va trebui să rămânem mereu în stare de Dumnezeu despre fire.
a-i refuza firii orice prilej, dar pe de altă Când se întâmplă să cădem, să ne
parte trebuie să ne îm­ brăcăm cu atitudi­ cercetăm, să ne mărturisim păcatul şi să
nea unei vieţi practice de ac­ tivitate pro­ alergăm îndată la sângele scump al
priu-zisă, ori de câte ori suntem che­ maţi Domnului Isus, care ne curăţă. „Să ne
să ne le­ pădăm de firea noastră veche în curăţim de orice întinăciune a firii şi a
toate realităţile vieţii noastre de zi cu zi. duhului“ (2 Cor. 7:1, ed. Darby). Nu
„Nu purtaţi de grijă firii pământeşti“ numai că trebuie să domine mereu lucra­
 Atitudinea credinciosului faţă de fire
rea Duhului Sfânt şi cea a sângelui
scump, ci şi noi înşine trebuie să depu­
nem efort în vederea curăţirii. Trebuie să
identificăm şi să izolăm toate necurăţiile
firii, dându-le pe mâna crucii Domnului.
Până şi fapta cea mai bună care am
săvârşit-o – ce nu va fi, desigur, cotată
drept păcat în ochii lumii – poate fi însă
condamnată de Dumnezeu ca necu­ rată.
89
„Ceea ce e născut din fire este fire“.
Asta cuprinde şi fapta, şi făptuitorul. Pe
Dumnezeu nu-L interesează atât de mult
forma, cât sursa unui lucru. De unde
rezultă că trebuie să ne curăţim nu numai
de păcatele noastre, ci şi de orice faptă a
firii. „Preaiubiţilor, vă îndemn ca pe nişte
străini şi călători să vă feriţi de poftele
firii“ (1 Petru 2:11).
90 Omul spiritual, volumul I
 PARTEA A TREIA
SUFLETUL
1. Izbăvirea de păcat şi de viaţa
sufletului
2. Experienţa credincioşilor sufle-
teşti
3. Pericolele vieţii sufleteşti
4. Crucea şi sufletul
5. Credincioşii spirituali şi sufletul
CAPITOLUL 1
IZBĂVIREA DE PĂCAT ŞI DE VIAŢA SUFLETULUI
Calea izbăvirii (3) „trupul“ (trupul păcatului).
Romani 6 pune temelia izbăvirii de
păcat a credinciosului. Dumnezeu asi­ Aceste trei elemente sunt total diferite
gură această izbă­ vire pentru orice cre­ în natura lor şi joacă un rol unic în actul
dincios; toţi pot avea parte de ea. Mai păcătuirii. Păcatul de aici are sensul de
mult, să ne fie cât se poate de limpede „rădăcină“ a păcatului. Biblia ne infor­
că această eliberare de sub puterea mează că odinioară eram robi ai păcatu­
păcatului poate fi trăită chiar din clipa lui. El, păcatul, ne era stăpân. Prin urma­
când un păcătos Îl primeşte pe Domnul re, mai întâi de toate, trebuie să recunoaş­
Isus Cristos ca Mântuitor al său, fiind tem faptul că păcatul deţine putere, căci
născut din nou. Nu e nevoie ca el să fi ne robeşte. În perma­ nenţă păcatul emite
fost credincios de ani de zile sau să această forţă prin care ne atrage la ascul­
treacă prin nenumărate înfrângeri înain­ tarea de omul lui cel vechi, pentru a
te de a primi această evan­ ghelie. Orice păcătui. Omul cel vechi reprezintă suma
întârziere în accep­ tarea evangheliei după totală a tot ce moştenim de la Adam. Pe
Romani 6 se dato­ reşte fie unei evan­ omul vechi îl recu­ noaştem prin opoziţie
ghelii incomplete pe care a auzit-o, fie cu omul cel nou, deoa­ rece tot ce nu
faptului că omul respectiv nu e gata aparţine omului nou e de la omul cel
s-o primească în totalitatea ei şi s-o vechi. Omul nostru cel nou îmbrăţişează
pună deplin în aplicare. Realitatea e tot ce emană de la Domnul după regene­
însă că de această binecuvântare ar tre­ rarea noastră. De unde, rezultă că omul
bui să se bucure toţi credin­ cioşii născuţi vechi iubeşte toate lucru­ rile din personali­
din nou. tatea noastră care se află în afara noului
Capitolul 6 începe cu o chemare la – vechea noastră personalitate şi tot ce
reminis­ cenţă, nu la anticipare. El ne atra­ aparţine naturii vechi. Noi păcătuim deoa­
ge atenţia asupra trecutului, la ceea ce rece omu­ lui acestuia vechi îi place să
deja ne aparţine: „Ştiind aceasta, că omul păcătuiască şi se află sub puterea păcatu­
nostru cel vechi a fost răstignit cu el, lui. Acum însă trupul păcatului se referă
pentru ca trupul păcatului să fie anulat, la trupul nostru actual. Carnea, sângele şi
pentru ca noi să nu mai slujim păca­ tot ce for­ mează corpul uman au devenit
tului...“ (v. 6, versiunea Darby). Doar într- o marionetă neputincioasă în mâna păca­
un verset găsim trei elemente majore: tului. Eti­cheta de „trup al păcatului“ o
(1) „păcat“ (la singular) poartă da­ torită faptului că e supus puterii
(2) „omul vechi“; şi păca­ tului, fiind plin de pofte şi porniri
91
92 Omul spiritual, volumul I
păcătoase. Tocmai prin acest trup reuşeşte Realitatea lui Dumnezeu
păcatul să se exprime; fără el ar rămâne Când S-a urcat pe cruce, Domnul Isus
o forţă invizibilă. a luat nu numai păcatele noastre, ci şi
Să recapitulăm: deci păcatul este pute­ fiinţele noastre. Pa­ vel enunţă această reali­
rea care ne atrage să păcătuim. Omul tate când afirmă că „omul nostru cel vechi
vechi este acea componentă i­ ma­terială a a fost răstignit împreună cu El“. Verbul
fiinţei noastre pe care o moş­ tenim de la „răstignit“ din original este la timpul ao­ rist
Adam. Trupul păcatului este elementul [în greacă], subliniind ideea după care
material, corporal pe care îl moştenim de omul nostru vechi a fost răstignit împreună
la el. cu El, o dată pentru totdeauna. După cum
Procesul păcătuirii se desfăşoară în crucea lui Cristos este un fapt împlinit,
următoarea ordine: întâi păcatul; apoi realizat, tot aşa şi faptul că noi înşine am
omul vechi şi la urmă trupul. Păcatul îşi fost răstigniţi cu El este o rea­ litate în egală
exercită puterea de a-l atrage pe om şi a-l măsură împlinită şi definitivă. Cine ar
obliga să păcătuiască. Întrucât omul vechi în­ drăzni să pună la îndoială răstignirea lui
se delectează păcătuind, el va tole­ ra păca­ Cristos? Ei bine, ce ne face să ne îndoim
tul şi se va pleca în faţa lui, instigând atunci de realita­ tea răstignirii omului nostru
trupul la păcă­ tuire. De aceea, trupul e ca cel vechi?
o păpuşă pe care o poţi ma­ nevra cum Mulţi sfinţi, când ajung să cunoască
vrei, când e vorba de păcat. Aşadar, prin adevărul morţii lor împreună cu Cristos,
cooperarea celor trei elemente e săvârşit imediat presupun că e de datoria lor să
pă­catul. Sunt prezente mereu: forţa obse­ moară acum, şi îndată trec la acţiune,
sivă a pu­ terii păcatului, înclinaţia omului crucificându-se pe ei înşişi. Atitudinea
vechi faţă de păcat şi latura practică a aceasta se datorează fie lipsei de lumină
trupului. de la Dumnezeu, fie lipsei de credinţă.
Atunci cum poate fi izbăvit cineva de Necazul e că nu se opresc la ei înşişi,
păcat? Unii au fost de părere că, întrucât ci-i îndeamnă şi pe alţii să facă aşa.
păcatul e cauza primordială, pe el trebuie Rezultatele sunt evidente: n-au nici o
să-l anihilăm, dacă do­ rim biruinţă; astfel, putere de a se elibera de sub tirania
ei propun „eradicarea păcatu­ lui“. Căci, zic păcatului, ci, dimpotrivă, pierd orice spe­
aceştia, de îndată ce am smuls rădăcina ranţă de a omorî vreo­ dată omul cel
păcatului, nu vom mai putea păcătui, ci vechi.
vom fi, evident, sfinţiţi. Alţii susţin că Gravă este eroarea aceasta de judeca­
trebuie să ne înfrânăm trupul dacă vrem tă! Biblia niciodată nu ne învaţă să ne
să biruim păcatul, căci – spun ei – oare răstignim pe noi înşine, ci ni se spune
nu trupul nostru este acela care săvârşeşte exact reversul: suntem în­ cunoştinţaţi că
păcatul? Aşa se explică apariţia ascetis­ atunci când Cristos S-a dus la Cal­ var,
mului în sânul creştinismului. Adepţii ei ne-a luat cu Sine şi ne-a răstignit El! De
fac uz de multe tehnici menite să ducă la aceea, nu ni se spune nicăieri să începem
supri­marea lor înşişi, căci ei speră ca prin noi acum să ne răstignim din nou, căci
înlăturarea preten­ ţiilor trupului să atingă Scripturile ne asigură că de omul nostru
sfinţenia. Dar nici una din aceste metode cel vechi S-a ocupat Cristos când a atâr­
nu constituie calea lui Dumnezeu. Romani nat pe cruce. Ca suport pentru acest ade­
6:6 nu lasă nici un echivoc asupra adevă­ văr nu ne trebuie alt text decât cel de la
ratei Lui căi: Domnul nici nu stârpeşte Romani 6:6. Nu găsim acolo nici cea
rădăcina păcatului, nici nu suprimă trupul mai vagă sugestie că ar trebui să ne răs­
exte­rior, ci Dumnezeu se ocupă de omul tignim pe noi înşine şi nici un alt text nu
vechi, care zace între cele două elemen­ lasă să se înţeleagă faptul că se aşteaptă
te. de la noi o viitoare autocrucificare. Ver-
setul 6 din Romani 6 nu lasă loc vreunei
 Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 93
îndoieli, când declară sus şi tare că am omului vechi şi înlocuirea sa cu omul
fost răstig­niţi cu Cristos – deci o realitate nou, păcatul s-ar putea să ne mai zgân­
împlinită, săvârşită, în­ cheiată. Iată aici dăre puţin în lăuntrul nostru, încercând
efectul celei mai minu­ nate expresii din să-şi exercite presiunea, dar nu va mai
întreaga Scriptură: „în Cristos“! Tocmai găsi consimţământul omului vechi, prin
pentru că suntem în El, uniţi cu El, putem care altă dată împin­ gea trupul la săvârşi­
zice că atunci când S-a dus Cristos la rea păcatului. Păcatul nu-l mai poate ispi­
cruce, şi noi ne-am dus cu El, că atunci ti pe credincios, deoarece el este un om
când a fost răstignit Cristos, şi noi am nou; cel vechi a murit. Ocupaţia princi­
fost răstigniţi cu El! Ce realitate minunată pală a trupului era în trecut aceea de a
e aceasta: că suntem, cu adevărat, în păcătui, dar trupul acesta al păcatului este
Cristos! pus acum pe liber, deoarece omul cel
Dar simpla asimilare mentală a aces­ vechi a fost înlăturat. Nu mai poate păcă­
tor ade­văruri nu e de ajuns pentru a face tui şi a fost dat afară din serviciu. Slavă
faţă ispitelor. Revelaţia lui Dumnezeu este Domnului, pentru toată această lucrare!
absolut esenţială. Duhul lui Dum­ nezeu De ce răstigneşte Dumnezeu omul
trebuie să ne descopere ade­ vărata noastră nostru vechi cu Cristos şi pune trupul
poziţie în Cristos şi felul în care suntem nostru pe liber? Pentru ca „noi să nu
una cu El, uniţi pe veci. Mai trebuie ca mai slujim păcatului“. Ceea ce a realizat
El să ne arate exact cum a fost răstignit Dumnezeu în această privinţă ne învred­
omul nostru cel vechi cu Cristos, pentru niceşte pe noi să nu mai cedăm după
simplul motiv că suntem în Cristos. Dar aceea presiunii păcatului şi să nu mai
aici nu e vorba de o simplă înţele­ gere cu fim legaţi de puterea lui. Păcatul nu va
mintea; trebuie mai întâi ca Duhul Sfânt mai avea stăpânire asupra noastră.
să ne descopere acest adevăr. Ori de câte Aleluia! Se cuvine să lăudăm pe Dum-
ori Dum­ nezeu des­ coperă unui copil al nezeu din răsputeri pentru această izbăvi­
Său câte un adevăr scump, acesta devine re.
o forţă irezistibilă în acel om, şi credin­
ciosul respectiv constată că nu-i mai vine Cele două elemente esenţiale
deloc greu să creadă faptul acela. Credinţa Cum vom intra în posesia acestei
vine prin intermediul revelaţiei. Fără binecuvântări? Pentru asta trebuie să
aceasta din urmă, prima ar fi imposibilă. avem două elemente in­ dispensabile: mai
Aşa se explică de ce mulţi nu au credin­ întâi, „socotiţi-vă pe voi în­ şivă morţi faţă
ţă, deoarece deşi înţeleg la nivel intelectu­ de păcat şi vii faţă de Dumnezeu în
al, nu posedă revelaţia lui Dumne­ zeu. Cristos Isus“ (Rom. 6:11, Darby). Este
Prin urmare, fraţilor, rugaţi-vă să ne dea un fapt esenţial pentru credinţă. Când
Dumnezeu revelaţie, aşa încât „cu­ noscând Dumnezeu afirmă că omul nostru vechi
aceasta“ în duhul nostru, să măr­ turisim a fost răstignit cu Cristos, noi credem
cu adevă­ rat „că omul nostru cel vechi a Cuvântul Său şi „ne soco­ tim pe noi înşi­
fost răstignit împreună cu El“. ne morţi“. Cum murim atunci? „Ne
Care e urmarea practică a răstignirii socotim pe noi înşine morţi faţă de
omului nostru cel vechi? Iarăşi răspunsul păcat“. Când Dumnezeu declară că sun­
e cât se poate de clar: „pentru ca trupul tem înviaţi cu Cristos – iarăşi, noi ne
păcatului să poată fi anu­ lat“. O mai bună vom încrede în Cuvântul Său şi ne vom
traducere a lui „anulat“ ar fi „veştejit“ „socoti“ vii. Atunci cum trăim? „Ne
sau „scos din funcţie“, „pus pe liber“, socotim pe noi înşine vii faţă de
„făcut şomer“. Mai înainte, ori de câte Dumnezeu“. A ne socoti nu înseamnă
ori ne dădea ghes păcatul, omul nostru altceva decât a-L crede pe Dumnezeu,
vechi răs­ pundea imediat şi trupul cădea potrivit Cuvântului Său. Când Dumnezeu
singur în păcat. Odată cu răstignirea spune că omul nostru cel vechi a fost
94 Omul spiritual, volumul I
răstignit, noi ne socotim morţi; când E1 fie lipsei noastre de credinţă, fie neascul­
insistă că am fost înviaţi, noi ne socotim tării. Nici un alt motiv nu va justifica
vii. Mulţi cad în clipa în care cred că suficient o atare cădere. Desigur, e posibil
trebuie să „simtă“ acest lucru, să vadă şi ca unele eşecuri să decurgă din ambele
să experimen­ teze răstignirea şi învierea, motive. Dacă nu sunt prezente amândouă,
pentru ca apoi să se poată încrede în unul va fi negreşit! Trebuie să învăţăm să
Cuvântul lui Dum­ nezeu. Aceş­ tia nu-şi trăim în Cristos prin cre­dinţă, refuzând să
dau seama că Dumnezeu deja a înfăptuit ne vedem vreodată sau să ne considerăm
toate acestea în Cristos şi că ei nu trebuie pe noi înşine în afara Lui. Să învăţăm să
decât să creadă Cuvântul Său, socotindu-l credem zi de zi că suntem în Cristos şi
deja împlinit, şi Duhul Sfânt le va dărui că tot ce e adevărat cu privire la E1 este
şi trăirea practică, în experienţa lor pro­ adevărat cu privire la noi. Tot aşa, prin
prie, a acestor adevăruri. Duhul Sfânt le puterea lui Dumnezeu trebuie să în­ văţăm
va transmite, le va comunica ceea ce e în zilnic cum să ne păstrăm consacrarea
Cristos. nepătată. Să socotim toate lucrurile gunoi,
În al doilea rând, „nici să nu predaţi de­ oarece nu există nimic din lumea
mădula­ rele voastre ca instrumente ale aceasta la care să nu putem renunţa pen­
fărădelegii pentru păcat, ci predaţi-vă pe tru Domnul, şi nici un lucru din ea pe
voi înşivă lui Dumnezeu ca înviaţi din care să ne putem permite să-l reţinem
morţi, iar mădularele voastre ca instru­ pentru noi. Să fim dispuşi să răspundem
mente ale neprihănirii pentru Dum­ nezeu“ pozitiv la cerinţele lui Dumnezeu, oricât
(Rom. 6:13, Darby). Acest lucru e esenţi­ de grele sau nepotrivite s-ar părea acestea
al consacrării. Dacă ne ţinem în continu­ firii vechi. Pentru Dumnezeu nici un preţ
are cu dinţii de un lucru de care pe care l-am plăti nu e prea mare! Orice
Dumnezeu ne-a spus să ne descotorosim, poate fi sacri­ ficat, când e vorba să-I fim
păcatul va avea stăpânire asupra noastră şi plăcuţi! Haideţi dar să învăţăm zilnic cum
oricât ne-am socoti, nu am ajunge la nici să-I fim copii ascultători!
un rezultat. Dacă nu reuşim să ne pre­ Dacă aşa ne-am fi socotit şi ne-am fi
dăm mădularele noastre ca instrumente predat, acum ne-am putea bucura de
ale neprihănirii în slujba lui Dumnezeu, declaraţia limpede a Cuvântului lui
vorbind, făptuind şi mergând acolo unde Dumnezeu: „păcatul nu va mai avea stă­
ne vrea El, mai trebuie să ne mirăm de pânire asupra voastră“.
ce nu suntem izbăviţi de păcat? Ori de
câte ori refuzăm să predăm un anumit Relaţia dintre păcat şi trup
lucru sau ne împotrivim lui Dumnezeu, Creştinul intră într-o perioadă a vieţii
păcatul îşi va restabili stăpânirea. În acest sale cu adevărat periculoasă, atunci când
caz, fireşte, vom pierde puterea de a ne ajunge să cu­ noască adevărul morţii sale
socoti, adică de a crede Cuvântul lui împreună cu Cristos şi experimentează
Dumnezeu. Încercând să ne mai exerci­ eliberarea de păcat. Dacă, în acest punct
tăm credinţa şi să ne socotim, se mai are darul să primească învăţătură sănătoa­
poate oare spune despre noi că am rămas, să şi-I îngăduie Duhului Sfânt să-i aplice
ca poziţie de drept, în Cristos? Desigur crucea într-un mod mai profund, atunci,
că da, numai că atunci nu mai trăim în în cele din urmă, va dobândi maturitate
El conform cuvintelor Dom­ nului din Ioan spirituală. Dar dacă creştinul nostru se va
15: „rămâneţi în Mine“; în consecinţă, mulţumi să facă din biruinţa asupra păca­
pierdem calificarea de a experimenta în tului apogeul cuceririlor sale, interzicându-
mod practic ceea ce e o realitate în i crucii să se ocupe de viaţa lui sufleteas­
Cristos – însăşi răstignirea noastră. că, atunci va rămâne la nivelul su­ fletului
În concluzie, am putea spune că orice şi mereu va confunda experienţele sale
înfrângere pe care o suferim se dato­ rează sufleteşti cu cele au­ tentic spirituale. În
 Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 95
ciuda faptului că omul lui vechi a fost gura lui Pavel, trupul astfel:
tratat, viaţa sufletească a credinciosului „lucrau în mădularele noastre“ (v. 5)
rămâne neatinsă de cruce. Prin urmare, „văd în mădularele mele o altă lege“
voinţa, mintea şi emoţiile vor continua să (v. 23); „mă ţine rob legii păcatului, care
funcţioneze nestânjenite după mersul lor este în mădularele mele“ (v. 23). „Cine
propriu. Unde vor duce toate aces­ tea? mă va izbăvi de acest trup de moar­ te?“
Experienţa credinciosului se va mărgini la (v. 24).
domeniul sufletului.
Ceea ce trebuie să ştim este până unde În Romani 8 verdictele Duhului Sfânt,
ne-a afectat fiinţa această izbăvire – ce rostite prin apostolul Pavel, sunt foarte
anume a fost atins, dar şi ce nu a fost clare:
atins din ceea ce trebuia atins. Mai mult,
trebuie să înţelegem că păcatul are o rela­ „trupul vostru este supus morţii din
ţie specială faţă de trupul nostru. Spre pricina păcatului“ (v. 10)
deosebire de mulţi filosofi, noi nu credem ,,va învia şi trupurile voastre muritoa­
că trupul este intrinsec rău, dar mărturisim re, din pricina Duhului Său, care locuieş­
că în trup se manifestă stăpânirea păcatu­ te în voi“ (v. 11)
lui. La Ro­ mani 6:6 observăm că Duhul ,,dacă, prin Duhul, faceţi să moară
Sfânt descrie tru­ pul nostru drept „trupul faptele trupului, veţi trăi“ (v. 13). „,răs­
păcatului“, căci asta şi este până când nu cumpărarea trupului nostru“ (v. 23).
experimentăm lucrarea crucii şi nu ne pre­
dăm mădularele noastre lui Dumnezeu ca Din aceste pasaje putem începe să
instrumente ale neprihănirii. Păcatul a luat discernem preocuparea deosebită pe care
în stăpânire trupul nostru şi 1-a înrobit. El o are Dumnezeu pentru trupul nostru.
a devenit fortăreaţa, instrumentul şi garni­ Dumnezeu ştie că sfera principală de
zoana păcatului. De aceea, nici o descriere acţiune a păcatului se desfăşoară în cadrul
nu e mai potrivită decât aceea de „trup al trupului. Omul a devenit rob al păca­ tului
păcatului“. deoarece trupul lui e o mario­ netă în
O lectură atentă a capitolelor 6, 7 şi 8 mâna păcatului. Dar în clipa în care tru­
din Romani, care vorbesc despre izbăvi­ pul încetează a mai sluji de vehicul pen­
rea de pă­ cat, ne va dezvălui nu numai tru păcat, persoana re­ s­
pectivă scapă de
care este relaţia dintre trup şi păcat, dar robia lui. Omul, astfel eliberat de păcat,
şi mântuirea desăvârşită a lui Dumnezeu, trăieşte cu adevărat eliberarea trupului său
prin faptul că eliberează com­ plet trupul de puterea şi influenţa păcatului.
nostru ca să nu mai slujească păca­ tului, Scopul răstignirii omului vechi este
ci lui Dumnezeu. acela de a elibera trupul de sub stă­
În Romani 6 apostolul face următoa­ pânirea păcatului. Când omul cel vechi,
rele afir­
maţii: adică părtaşul păcatului, a fost răstignit şi
„pentru ca trupul păcatului să fie dez­ locul lui a fost preluat de omul cel nou,
brăcat de puterea lui“ (v. 6) puterea păcatului asupra trupului este
„Deci păcatul să nu mai domnească frântă, deoarece fără cooperarea omului
în trupul vostru muritor, şi să nu mai vechi păcatul nu se poate folosi de trup.
ascultaţi de pof­tele lui“ (v. 12). Trebuie să subliniem că a fi izbăviţi
„Să nu mai daţi în stăpânirea păcatu­ de pu­ terea păcatului nu înseamnă altceva
lui mă­ dularele voastre, ca nişte unelte ale decât a ni se elibera trupul. (Desigur,
nelegiuirii“ (v. 13). deplina noastră răs­
cumpărare, care cuprin­
„daţi lui Dumnezeu mădularele voas­ de şi izbăvirea de ac­ tuala prezenţă a
tre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii“ (v. păcatului, se va realiza mai târziu.) Mai
13). rămâne o problemă ce trebuie tra­ tată,
În Romani 7 Dumnezeu descrie, prin anume viaţa sufletului pe care ne bizuim.
96 Omul spiritual, volumul I
Dacă pentru noi biruinţa asupra păcatului un cre­ dincios trăieşte călăuzit de sufletul
echi­valează cu viaţa trăită la cel mai înalt lui, evident că se va alimen­ ta din rezerve­
nivel, atunci ne înşelăm amarnic. Noi le lui naturale şi va manifesta una din
considerăm „anularea“ sau „nimicirea“ aceste dominante, în funcţie de caracterul
trupului drept forma su­ premă de viaţă, lui. Numai atunci când credinciosul va da
dar ignorăm faptul că deasupra trupului la moarte viaţa sufletului său va putea
păcatului planează sufletul, care are nevo­ în­ ceta să-I fie neplăcut lui Dumnezeu.
ie de tot atâta intervenţie cât trupul. Altfel, mereu va cultiva viaţa respectivă,
Odiseea spirituală a credinciosului va fi pierzând roada Duhului Sfânt.
lipsită de profun­zime dacă se va mulţumi
doar să pună pe liber trupul (oricât de Sufletul ca viaţă
minunată ar fi această eliberare de păcat), Când spunem că sufletul este viaţa
necunoscând şi cealaltă lucrare, de lepăda­ omului în­ ţelegem că el este puterea care
re de activitatea sufletului. ne ţine în viaţă, în trupul actual. Sufletul
Am pomenit în treacăt despre activita­ nostru e totuna cu viaţa noastră. În ori­
tea eului sau a sufletului în lucrarea lui ginal, pentru ceea ce s-a tradus la noi cu
Dumnezeu. Chiar dacă am nimicit pute­ „creatură vie“ există cuvântul „suflet“,
rea trupului, con­statăm că sufletul a rămas deoarece şi fiinţele omeneşti, şi celelalte
foarte activ. El se poate manifesta în crea­ turi se aseamănă în această privinţă,
multe căi, dar întotdeauna se va învârti în şi unele, şi altele posedând suflet. Este
jurul eului. Credincioşii care trăiesc înro­ puterea cu care am fost înzestraţi în chip
biţi de viaţa sufletului au tendinţa să fie natural şi prin care trăiam înainte de naş­
dominaţi fie de emoţii, fie de intelect sau terea din nou; este viaţa pe care o posedă
de voinţă. Uneori trec de la o extremă la orice om. Lexiconul grec redă sensul ori­
alta. În aparenţă ei pot părea altfel decât ginalului psyche (,,psiheu“) drept „viaţă
sunt în realitate. În lăuntrul lor însă ei ani­ mală“, aşa că viaţa sufletului îl defi­
sunt dominaţi de una din ca­ racteristicile neşte pe om ca fiinţă vie. Ea aparţine
sufletului. Cei care înclină spre voinţă vor firescului. Deşi viaţa sufletului nu e nea­
umbla călăuziţi de propriile lor plă­ ceri, părat rea în sine – căci mulţi credincioşi
refuzând voia lui Dumnezeu. Cei domi­ şi-au înfrânat o sumedenie de păcate prin
naţi de intelect îşi vor făuri viaţa în func­ răstignirea omului lor vechi pe Cruce
ţie de înţe­lepciunea lor proprie şi nu vor îm­ preună cu Cristos – totuşi, el rămâne
lua seama la călăuzirea Duhului Sfânt, „firesc“. Este viaţa omului; prin urmare,
care se manifestă prin intuiţia lor. Iar cei este cât se poate de omenească! Îl face
înclinaţi spre emoţii vor căuta plăceri în pe om cu adevărat o fiinţă umană. S-ar
simţurile lor. Oricare ar fi înclina­ ţia noas­ putea ca sufletul să fie bun, iubitor şi
tră naturală, fiecare din noi va considera chiar smerit. Totuşi, el nu e decât ome­
tendinţa lui principală drept viaţa supre­ nesc.
mă. In­ diferent de pornirea ce-i domină pe Or, viaţa aceasta e radical deosebită
aceşti oa­ meni, un lucru este comun tutu­ de viaţa pe care ne-o dăruieşte Duhul
ror: toţi trăiesc în ei înşişi; toţi trăiesc în Sfânt la naşterea din nou. Ceea ce ne
mediul şi cu înzestrarea pe care o aveau insuflă atunci Duhul Sfânt este viaţa
înainte de a fi crezut în Domnul – fie în necreată a lui Dumnezeu, în opoziţie cu
talente, fie în capacităţi speciale, e­
locvenţă, viaţa creată a omului – sufletul său.
deşteptăciune, un caracter atrăgător, râvnă Duhul Sfânt ne dăruieşte o putere supra­
sau orice altceva. În principiu, viaţa sufle­ naturală, în vreme ce viaţa sufletului este
tului constă în puterea naturală a acelui doar naturală. Duhul Sfânt ni-l dă pe zoe,
om; în exterior ea se exprimă fie printr-o iar ceea ce avem noi deja este psyche.
încăpăţânată tenacitate, fie prin înfumurare Viaţa este acea putere din lăuntrul
sau goană după plăceri. Prin urmare, dacă omului care-i pune în mişcare orice mădu­
 Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 97
lar. Prin ur­ mare, această putere sufletească Domnului nostru Isus Cristos de a se fi
lăuntrică îşi găseşte expresia în activitatea adus pe Sine ca jertfă pe cruce, în locul
fizică exterioară. Acti­ vitatea exterioară nu e nostru, chiar dacă habar nu are de faptul
decât efectul pu­ terii interioare. Ceea ce nu că a fost răstignit cu Cristos, el intră în
se vede în spatele ac­ tivităţii este substanţa posesia vieţii lui Dumnezeu şi trăieşte
vieţii. Tot ceea ce suntem în mod natural experienţa învierii duhului său. Această
se cuprinde în acea viaţă. Asta e viaţa viaţă nouă dăruită de Dumnezeu poartă
sufletului. cu sine şi o natură a sa proprie. De aici
rezultă că acum există două vieţi şi două
Suflet şi păcat naturi în credincios: pe de o parte, viaţa
Viaţa sufletului asigură energia nece­ sufletului faţă în faţă cu viaţa duhului, iar
sară execu­ tării tuturor comenzilor emise. pe de altă parte, natura păcatului opusă
Dacă duhul e la cârmă, sufletul va fi naturii lui Dumnezeu.
obligat să-şi exercite voinţa în a decide şi Aceste două naturi – veche şi nouă,
a face ceea ce doreşte duhul; dar când păcă­ toasă şi sfântă – sunt radical deosebi­
păcatul este cel care stăpâneşte în trup, te, diame­ tral opuse, ireconciliabile şi
sufletul va fi ademenit de păcat să-şi neconfundabile. Atât cea nouă, cât şi cea
exercite voinţa pentru a decide şi a face veche se luptă zilnic pentru dominaţia
ceea ce doreşte păcatul. Sufletul funcţio­ asupra întregului om. În faza aceasta ini­
nează la ordinele stăpânului său, căci asta ţială, creştinul e un „bebeluş“ în Cristos,
e menirea lui principală: să execute ordi­ deoarece el trăieşte mai mult călăuzit de
nele. Înainte de căderea omului în păcat, firea veche. Amarnice şi schimbătoare
sufletul îşi punea toate forţele la dispozi­ sunt experienţele sale de acum, ici şi
ţia duhului, dar după cădere a ajuns să colo presărate cu câte o biruinţă, deşi
răspundă întru totul păcatului, supunându- eşecurile predomină. Mai târ­ ziu însă el
i-se acestuia. Deoarece omul s-a transfor­ ajunge să cunoască izbăvirea crucii şi
mat într-o fiinţă carnală“, păcatul acesta, învaţă cum să se folosească de credinţă
care mai târziu a ajuns să domnească în pentru a-şi socoti omul cel vechi drept
trup, a devenit însăşi natura omului, înro­ răstignit cu Cristos. El este astfel eliberat
bind sufletul şi viaţa omului şi obligându- de păcatul care i-a para­ lizat trupul. Odată
l să se poarte călăuzit de îndemnurile răstignit omul cel vechi, credinciosul e
păca­ tului. În felul acesta, păcatul a deve­ învrednicit să bi­ ruie şi ajunge să guste
nit na­ tura omului, iar sufletul a devenit bucuria nespusă a împlinirii mult dori­ tei
viaţa omului. făgăduinţe: „păcatul nu va mai stăpâni
Adesea tratăm viaţa şi natura ca şi asu­ pra voastră“.
când ar fi sinonime şi ar avea aceeaşi Având păcatul sub picioarele sale şi
importanţă. În reali­ tate, ele se deosebesc toate poftele şi dorinţele firii aruncate îna­
între ele. Fiecare viaţă posedă natura ei poia sa, credinciosul păşeşte acum pe un
specială, care, fiind principiul natural al alt tărâm. Nu e exclus să se vadă de pe-
existenţei, cuprinde dorinţa şi dispo­ ziţia acum ca un credincios cu totul duhovni­
vieţii. Cîtă vreme suntem păcătoşi, viaţa cesc. Când îşi îndreaptă privi­ rile spre alţii,
noastră este sufletul nostru, iar natura care mai zac legaţi de păcat, trăieşte un
noastră este păcatul. Trăim prin suflet şi sentiment înălţător şi nu-şi poate explica
dispoziţia şi dorinţa vieţii noastre sunt în cum de a ajuns, în sfârşit, pe culmea vieţii
funcţie de suflet. Natura păcatului ini­ ţiază, spirituale. Când colo însă acest credincios
în vreme ce viaţa su­ fletului impulsionea­ nici nu bănuieşte că e departe de a fi cu
ză. Păcatul declanşează, dă semnalul, iar totul spiritual, că, de fapt, au rămas în el
sufletul execută. Asta e starea unui necre­ destule focare ale firii vechi, că încă e...
dincios.
Când un credincios primeşte harul Un creştin sufletesc sau firesc
98 Omul spiritual, volumul I
Dar oare de ce e asta? Căci vedem că îndrepte greşelile anterioare prin puterea
viaţa sufletului continuă să se manifeste, sufletului. Îl paşte pericolul de a încerca
în ciuda faptului că crucea s-a ocupat de să-I fie plăcut lui Dumnezeu prin forţele
natura păcă­ toasă a credinciosului. Este sale proprii, în loc să se lase întărit în
adevărat că orice păcat izbucneşte din duhul său prin tăria Duhului Sfânt, pentru
natura aceea păcătoasă, sufletul fiind doar ca astfel să împlinească dorinţele noii sale
un servitor binevoitor. Totuşi, sufletul în naturi. În realitate, deci, viaţa acestui cre­
starea lui moştenită de la Adam nu putea dincios e încă în fază infantilă, şi mai are
să nu fi fost infectat de căderea lui mult până la maturitatea în care e în stare
Adam. El n-a putut să rămână total neîn­ să manifeste toate virtuţile naturii lui
tinat. El este natural şi total deosebit de Dumnezeu. Dacă nu va exista la credin­
viaţa lui Dumnezeu. Omul vechi cel cios răbdarea suficientă şi dorinţa de a
corupt din credincios a murit, dar sufletul aştepta în linişte, bizuindu-se pe Dum­
lui rămâne forţa care impulsionează nezeu, atunci în mod inevitabil el va
umblarea sa. Pe de o parte, natura păcă­ re­ curge la rezervele sale de forţe sufleteşti,
toasă a fost drastic afectată, dar pe de naturale, în dorinţa lui de a face faţă
altă parte viaţa eului persistă şi, prin ce­ rinţelor impuse de Dum­ nezeu asupra
urmare, n-are cum să nu fie sufletească. co­ piilor Săi. El nu va înţelege că oricât de
Deşi e posibil ca omul vechi să fi încetat bune şi acceptabile ar părea eforturile sale
să conducă sufletul, acesta din urmă con­ pentru omul firesc, ele nu vor putea fi
tinuă să asigure energia necesară tuturor niciodată plăcute lui Dumnezeu. Căci dacă
ac­tivităţilor zilnice ale omului. De când face aşa, el amestecă ceea ce e de la
natura lui Dumnezeu a înlocuit natura lui Dumnezeu cu ceea ce aparţine omu­ lui,
veche, toate înclinaţiile şi do­ rinţele omului exprimând do­ rinţa cerească prin interme­
sunt, natural, bune, radical deosebite de diul puterii pământeşti. Iar consecinţele nu
fosta lui stare de necurăţie. Dar nu trebu­ se vor lăsa aşteptate: tot mai departe va fi
ie scăpat din vedere faptul că ceea ce de spiritua­ litatea râvnită şi tot mai ancorat
transpune în practică aceste noi dorinţe şi în sufletul său.
porniri este aceeaşi forţă a sufletului Omul nu ştie ce e viaţa sufletului.
dintotdea­ una. Simplu exprimată, este ceea ce numim
A depinde de viaţa sufletului pentru a de obicei viaţa eului. Este o gravă eroare
împlini dorinţa duhului înseamnă a te folo­ să nu putem distinge păcatul de eul pro­
si de forţe naturale (omeneşti) pentru a priu al omului. Mulţi dintre copiii Dom­
realiza bunătatea su­ pranaturală (divină). Nu nului le privesc pe acestea două ca şi
e altceva decât a în­ cerca să în­ de­
plineşti când ar forma o singură entitate, scăpân­
cerinţele lui Dumnezeu prin forţele tale du-le adevărul clar arătat pe paginile
proprii. Într-o asemenea con­ diţie, credincio­ Scripturii şi în experienţa spirituală, potri­
sul e încă slab când e vorba să facă ceva vit căruia ele sunt total diferite unul de
cu adevărat bun, chiar dacă în latura nega­ altul. Păcatul este cel care în­ tinează, fiind
tivă a reuşit să biruiască păcatul. Puţini împotriva lui Dumnezeu şi absolut rău.
sunt cei dispuşi să-şi recunoască slăbiciu­ Eul nu e neapărat aşa. Dimpotrivă, uneori
nea şi nepu­ tinţa şi să se bizuie cu totul pe e cât se poate de respectabil, săritor şi
Dumnezeu. Cine îşi va mărturisi netrebni­ plăcut. Luaţi, de pildă, sufletul în legătură
cia, decât acela care a fost smerit prin cu citirea Bibliei, desigur, o activitate
harul lui Dumnezeu? Omul se mândreşte excelentă. Cine va spune că a încerca să
cu tăria lui. Din această pricină, nu-i vine înţelegi Sfânta Scriptură prin intermediul
deloc uşor să accepte că trebuie să se facultăţilor mintale, cu ta­ lentul nativ pe
bizuie cu totul şi cu totul numai pe Duhul care-l posezi, este un păcat? Totuşi, când
Sfânt pentru orice faptă bună ce trebuie ne apropiem de Biblie în felul acesta
făcută. Mai degrabă, el va căuta să-şi suntem pe tărâmul eului. La fel, câştiga­
 Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 99
rea de suflete, dacă e însoţită de metode experienţa izbăvirii de păcat a credincio­
care concordă doar cu gândirea noastră, sului să dureze, dar asta nu înseamnă că
va fi plină de lucrarea eului. Şi de câte a atins desăvârşirea. Abia acum a început
ori umblarea, năzuinţa după înaintare în lupta, căci va trebuie să se ocupe cu
cele du­ hovniceşti nu pleacă iniţial de la în­ verşunare de „eul“ din el.
eul natural, poate numai pentru motivul Ce jalnic e atunci când, în căutarea
că nu putem suporta ideea de a rămâne sfinţirii, creştinii au ajuns să se considere
în urmă sau pentru că ne aşteptăm la deplin sfinţiţi, de îndată ce au gustat o
vreun câştig personal. Spunând lucrurilor izbăvire de păcat. Ei nu cunosc adevărul
pe şleau, a face bine nu e păcat, dar că eliberarea de păcat nu e decât primul
maniera, metodele şi motivele care stau pas în viaţa de biruinţă. Este doar o
la baza facerii de bine pot fi dominate primă victorie dăruită de Dumnezeu ca o
de eul propriu, al cărui izvor se află în asigu­ rare a mult mai multor victorii ce-l
bunătatea naturală a omu­ lui, nu cea aşteaptă în viitor. Biruinţa asupra păcatu­
supranaturală, pe care o dăruieşte Duhul lui e ca o uşă: ai făcut un pas şi eşti
Sfânt prin naşterea din nou. Mulţi sunt înăuntru; dar biruinţa asupra eului e ca o
din naştere milostivi, răbdători sau plini cărare, pe care mergi fără încetare toate
de gin­ găşie. Desigur, când aceştia ma­ ni­ zilele vieţii tale. După ce am biruit păca­
festă răbdare sau gingăşie, nu săvârşesc tul, suntem chemaţi să ne biruim pe noi
păcat; dar, întrucât aceste trăsături „bune“ înşine – da, chiar şi cei mai buni dintre
de caracter aparţin vieţi naturale, fiind noi, cu tot ce avem noi mai nobil şi mai
lucrarea eului, ele nu pot fi acceptate de religios în noi – şi asta zi de zi.
Dumnezeu ca ceva spiritual. A­ ceste fapte Dacă cineva cunoaşte eliberarea de
nu sunt săvârşite printr-o totală bizu­ire pe păcat, dar nu a trăit experienţa lepădării
Dumnezeu, ci izvorăsc din puterea eului, de sine sau a dezlipirii de viaţa sufletului,
pe care se bazează. el se va posta ine­ vitabil în poziţia de a
Aceste câteva exemple pe care le-am recurge la forţele sale sufleteşti, când e
dat arată limpede că păcatul nu e totuna vorba să împlinească voia lui Dumnezeu
cu eul omului. Pe măsură ce înaintăm în în umblarea sa. El nu-şi dă seama că pe
umblarea noastră spirituală, vom des­ coperi lângă păcat, mai sunt două forţe care
tot mai multe cazuri de absenţă totală a sălăş­ luiesc în el: forţa duhului şi forţa
păcatului în situaţii dominate însă de sufletului. Forţa duhului nu este altceva
„eu“. E un lucru aproape inevitabil ca decât puterea lui Dumnezeu primită în
eul să nu se strecoare până şi în cea mai mod spiritual la naşterea din nou, în
sfântă lucrare şi cea mai aleasă umblare vreme ce forţa sufletului este puterea sa
spirituală. proprie, cu care se naşte când vine pe
Întrucât a zăcut multă vreme sub lume.
ro­bia păca­tului, copilul lui Dumnezeu e Faptul că cineva va deveni spiritual
ispitit să creadă că, de îndată ce a fost sau nu depinde în mare măsură de felul
eliberat de păcat, a dobândit viaţa adevă­ cum stăpâneşte aceste două forţe din el.
rată de credinţă. Tocmai aici îl paşte cel Credinciosul intră în rândurile celor
mai mare pericol în zilele care urmează, duhovniceşti, făcând uz de pute­ rea sa
pe cel care-şi închipuie că de-acum toate spirituală, în detrimentul puterii lui sufle­
rădăcinile răului au fost smulse din el. El teşti. Dar dacă recurge la forţele sufleteşti,
nu-şi dă seama că, deşi omul cel vechi a sau chiar o combinaţie a celor două, va
murit faţă de păcat şi trupul păcatului s-a deveni ine­ vitabil un creştin sufletesc sau
ofilit, „păcatul“ propriu-zis nu a murit, ci, carnal (firesc). Calea lui Dumnezeu este
pur şi simplu, a devenit ca un rege detro­ limpede: Noi trebuie să ne lepă­ dăm de
nat, care, la cea mai mică ocazie, se va tot ceea ce provine din noi înşine – de
năpusti să-şi re­capete tronul. E posibil ca ceea ce suntem noi, de ceea ce avem, de
100 Omul spiritual, volumul I
ceea ce putem face – lăsându-ne, în învăţat să ştie că biruinţa asupra păcatului
schimb, călăuziţi întru totul de El, zilnic – deşi o binecuvântată experienţă în sine
însuşindu-ne viaţa lui Cristos prin Duhul – nu e decât minimum necesar din tota­
Sfânt. Eşecul de a înţelege sau a asculta lul experienţei pe care trebuie s-o aibă
nu ne va lăsa o altă alternativă decât să credinciosul. N-ar trebui să ne mire că
trăim din acel moment în întregime prin am biruit păcatul. Ar trebui să ne mirăm
puterea sufletului. Prin urmare, creştin dacă NU am învinge păcatul! Oare nu
spiritual este cel pe care-l călăuzeşte întreabă, pe drept cuvânt, Scriptura: „Cum
Duhul lui Dumne­ zeu. El îşi va extrage mai putem noi, cei care am murit faţă de
forţa necesară umblării zilnice din viaţa păcat, să trăim încă în el?“ (Rom. 6:2).
dăruită de Duhul Sfânt, Care locuieşte în Căci a crede că Domnul Isus a murit
duhul lui. Cât va trăi pe pământ, acest pentru noi, în locul nostru, e un fapt
credincios nu va căuta să-şi facă voia sa, inseparabil de credinţa, potrivit căreia şi
ci voia lui Dumnezeu. Nu se va încrede noi am murit împreună cu El (Rom. 6:6).
în in­teligenţa sa, când se va gândi cum Ceea ce ar trebui să ne mire, prin urma­
să-I slujească lui Dum­ nezeu. Viaţa sa va re, nu este ruperea cu păcatul în cei ce
fi dominată de o cal­ mă dependenţă de au murit faţă de păcat, ci perpetuarea
duh, refuzând să se lase influenţat sau acelui fenomen în ei, ca şi când ar mai fi
controlat de omul din afară. vii. Prima condiţie e absolut normală; a
Creştinul sufletesc se deosebeşte doua: absolut anormală.
ra­dical. De­ şi posedă şi el un grad de A te elibera de păcat nu e sarcină
putere spirituală, din păcate, nu recurge la prea grea, când o priveşti în lumina mân­
ea pentru nevoile sale zil­ nice. În experien­ tuirii desăvârşite, încheiate şi complete a
ţa sa de toate zilele el va per­ sista în lui Dumnezeu. Credin­ ciosul va trebui să
încercarea de a face din viaţa sufletului meargă mai departe, învăţând lecţia mai
său centrul oricărei activităţi, continuând profundă de a-i fi silă de viaţa sa. Nu
să se bizuie pe forţele eului său. Va urma numai că trebuie să urâm natura păcătoa­
pornirile şi atracţiile sale, căci nu a învă­ să moş­ tenită de la Adam, ci şi vitalitatea
ţat să asculte de Dumnezeu. Lucrarea naturală pe care ne bizuim în prezent în
Domnului el o rezolvă prin înţelepciu­ nea viaţă. Trebuie să fim tot aşa de pregătiţi
lui naturală, născocind tot felul de aranja­ să ne lipsim de binele produs de firea
mente ingenioase. Existenţa lui de fiecare veche, cât ne lipsim de răul firii vechi.
zi va fi guvernată şi afectată de omul din Nu doar să uităm păcatele, ci şi să dăm
afară. la moarte viaţa păcatului. Umblarea prin
Recapitulând cele amintite mai îna­ inte, Duhul Sfânt nu înseamnă doar să nu
vom spune că problema celor două naturi săvârşeşti păcat, ci şi să nu permiţi eului
a fost re­ zolvată, dar mai rămâne proble­ să rămână la cârmă. Duhul Sfânt îşi
ma celor două vieţi. Viaţa duhului şi poate manifesta puterea numai prin cei
viaţa sufletului continuă să coexiste în care trăiesc călăuziţi de El. Oricine umblă
noi. Deşi prima este nemaipome­ nit de în tăria sa naturală nu poate să se aştepte
puternică, cea de a doua reuşeşte să stă­ să vadă minunatele realităţi ale Duhului
pânească toată fiinţa, întrucât e bine înră­ Sfânt. Noi tre­ buie să fim eliberaţi de tot
dăcinată în om. Numai atunci când un ce este natural, în aceeaşi măsură în care
om va fi dispus să se lepede de viaţa suntem eliberaţi de ceea ce e păcat. Dacă
sufletului său, permiţând vie­ ţii duhului ne cramponăm să umblăm după normele
său să pună mâna pe hăţuri, va cu­ noaşte comune omului – nu doar cele păcătoase,
duhul o adevărată dezvoltare. Asta şi ci tot ce se cuprinde în omul natural
aşteaptă Tatăl ceresc de la copilul Lui, ­ atunci vom res­ pinge domnia Duhului
căci altfel, acesta se va priva pe sine de Sfânt în viaţa noastră. Cum Îşi va putea
adevărata creştere spirituală. El va trebui El manifesta puterea, când noi, eliberaţi
 Izbăvirea de păcat şi de viaţa sufletului 101
fiind de păcat, con­ tinuăm să gândim „ca va porni îndată la lucru, as­ cul­
tând de
toţi oamenii“ şi să „nă­ zuim“ ca toţi îndrumările intuiţiei. Um­ blând ast­fel, cre­
oamenii, trăind şi lucrând „ca toţi oame­ dinciosul va rămâne statornic. Numai
nii“? În acest caz nu ne mai bizuim cu Duhul Sfânt este Iniţiatorul. Mai mult,
totul pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. credin­ ciosul să nu se bizuie pe el însuşi.
Or, dacă dorim cu adevărat plinătatea Sa, Să nu facă uz de puterile sale proprii în
trebuie mai întâi să frângem influenţa executarea voii lui Dumnezeu, ci, ori de
excesivă a sufletului. câte ori e de făcut un lucru, să se apro­
pie de Dumnezeu cu toată seriozitatea –
Experienţa unui amestec de spiritual şi deplin conştient de slăbiciunea sa – şi să
sufletesc ceară de la Dumnezeu o făgăduinţă. Iar
Nu vrem să spunem că cei sufleteşti după ce a primit-o, să treacă la acţiune,
nu au parte de nici o altă experienţă socotind pute­ rea Duhului Sfânt drept
decât cea care emană din suflet, deşi puterea sa aflată la dis­ poziţia sa. Cu o
există destui sfinţi din această categorie. asemenea atitudine, Dumnezeu negreşit
Nu, ci creştinii sufleteşti se bucură şi ei va dărui putere potrivit Cu­ vântului Său.
de anumite experienţe spirituale, dar aces­ Viaţa sufletului, în schimb, e diametral
tea sunt un amestec de spiritual şi sufle­ opusă. Eul este în centru aici. Când se
tesc. Cre­ dincioşii aceştia sunt familiarizaţi, spune despre un creştin că e sufletesc,
în linii mari, cu umblarea spirituală, deoa­ înseamnă că-l stăpâneşte eul său. Totul
rece Duhul Sfânt i-a învăţat elementele porneşte de la el. El nu e guvernat de
de bază. Dar datorită multor piedici ei glasul Duhului Sfânt în lăuntrul tainic al
revin mereu la energia na­ turală a vieţii fiinţei, ci mai degrabă de gândurile sale,
lor, încercând să împli­ nească cerinţele lui de­ciziile şi dorinţele omului din afară.
Dumnezeu în firea lor veche. Ei vor da Chiar şi sentimentul său de bucurie izvo­
curs dorinţelor şi ideilor lor, umblând chiar răşte din satisfa­ cerea dorinţelor sale. Să
după plăceri senzuale şi o stare elevată a ne amintim că la capi­ tolul despre trup
minţii. Deşi în privinţa cunoştinţei s-ar spuneam că el este învelişul sufletului,
putea să fie spirituali, în practică sunt de care, la rându-i, închide în sine duhul.
fapt su­ fleteşti. Duhul Sfânt locuieşte cu După cum Locul sfânt [din templu] este
adevărat în duhul lor şi le-a dăruit expe- în afara Sfintei Sfintelor, tot aşa sufletul
rienţa învingerii păcatului prin lucrarea este în afara spiritului. Aflându-se la o
crucii. Dar acum nu I se dă voie să-şi distanţă atât de mică unul de altul, ne
con­tinue lucrarea în viaţa lor, şi să ocupe imaginăm cât de uşor este pentru spirit
locul întâi care I se cuvine. În vreme ce să fie influenţaţi de suflet. Sufletul a fost
unii s-ar putea să nu cunoască legea cu adevărat izbăvit de tirania trupului,
Duhului, mulţi alţii iubesc viaţa lor sufle­ ne­ maifiind acum controlat de poftele firii
tească prea mult ca să poată renunţa la vechi; dar la creştinul sufletesc nu s-a
ea. produs experi­ enţa similară a separării
Acum duhul şi sufletul se pot distinge duhului de controlul sufletului. Până a
uşor în practică. Viaţa spirituală e întreţi­ nu-şi fi învins creştinul poftele sale tru­
nută prin sim­ pla ascultare de călăuzirea peşti, sufletul era părtaş cot la cot cu
intuiţiei duhului cuiva. Dacă un credin­ trupul său. Cum era odată cu sufletul şi
cios umblă călăuzit de Duhul lui trupul său, aşa este acum cu duhul şi cu
Dumnezeu, el nu va fi acela care să ini­ sufletul său. Duhul fuzionează cu sufletul.
ţieze sau să stabilească ceva de unul sin­ Primul asigură puterea necesară, în vreme
gur, ci, în linişte va aştepta să audă gla­ ce al doilea vine cu ideea, urmarea fiind
sul Duhului Sfânt în duhul său, la nivelul că duhul ajunge prea des să fie afectat
intuiţiei, asumându-şi poziţia de subordo­ de suflet.
nat. Iar când a auzit acest glas lăuntric, Întrucât este înconjurat de suflet (ba
102 Omul spiritual, volumul I
chiar îngropat în el), duhul e lesne sti­ tinţa dobândită prin intuiţie, iar alteori se
mulat de minte. Cel născut din nou ar va călăuzi după gândurile, senzaţiile sau
trebui să fie stăpânit de o pace inexprima­ dorinţele sale. Un asemenea amestec de
bilă în duhul său. Din nefericire însă duh şi suflet relevă faptul că în credincios
liniştea aceasta e tulburată de muşcătura sălăşluiesc două surse opuse: una aparţine
poftelor izvorâte din suflet, cu nume­roasele lui Dumnezeu, cealaltă aparţine omului.
do­ rinţe şi gânduri independente. Uneori Una e de la Du­ hul, cealaltă e de la om.
bucuria care inundă sufletul se revarsă şi Una e suprana­ turală, cealaltă naturală. Una
în duh, făcându-l pe credincios să creadă e intuitivă, cealaltă raţională. Una ţine de
că e cel mai fericit om de pe lume; alte­ domeniul duhului, cealaltă de domeniul
ori însă îl pătrunde întristarea şi se crede sufletului. Dacă se va cerceta copilul lui
cea mai nenorocită fiinţă omenească. Dumnezeu cu atenţie în lumina lui
Creştinul sufletesc are mereu parte de Dumnezeu, va deosebi două feluri de forţe
asemenea experienţe, deoarece duhul şi în lăuntrul lui. De asemenea, va descoperi
sufletul rămân la un nivel confundabil. Ele că uneori trăieşte dominat de una din
trebuie să fie net se­pa­
rate. vieţi, alteori de cealaltă. Pe de o parte, el
Când aceşti credincioşi iau contact cu ştie că trebuie să umble prin credinţă,
o învăţătură despre despărţirea duhului de încrezân­ du-se în Duhul Sfânt; pe de altă
suflet, îndată doresc să afle unde se află parte, el va reveni la umblarea după călă­
duhul lor. Şi oricât de mult ar căuta, nu uzire proprie, pe baza a ceea ce consideră
reuşesc să sesizeze prezenţa duhului din el că sunt „sentimente spirituale“. Tot mai
ei. Neavînd experienţe reale în acest mult va trăi dominat de suflet. Gradul lui
domeniu, e normal să nu poată deosebi de sufletism va oscila în funcţie de (1)
duhul lor de suflet. Întrucât aceştia doi înţelegerea vieţii spiritului, cu principiul ei
sunt atât de strâns legaţi unul de altul, de cooperare cu Dumnezeu şi (2) de o
adesea creştinii de acest gen vor trata reală predare a vieţii sale sufleteşti. El va
experienţe sufleteşti (cum ar fi bucuria, putea trăi într-o lume totalmente dominată
vedenia, dragostea etc.) drept apogeul vie­ de emoţii, idei sau activităţi, sau va putea
ţii spirituale. trăi între ele: când în suflet, când în duh.
Înainte ca un sfânt să atingă spiritua­ Dacă nu va fi învăţat de Dum­ nezeu prin
litatea sa, el va confunda mereu sufletes­ revelaţia Duhului Sfânt petrecută în duhul
cul cu spiritualul. Nemulţumindu-se doar lui propriu, nu va fi în stare să urască
cu o linişte în duhul său, el va căuta un viaţa sufle­ tească şi să iubească viaţa spiri­
simţământ de bucurie. În umblarea sa zil­ tuală. Cărarea lui va fi în funcţie de viaţa
nică, credinciosul va urma uneori cunoş­ pe care o alege.
CAPITOLUL 2
EXPERIENŢA CREDINCIOŞILOR SUFLETEŞTI
Viaţa credincioşilor sufleteşti
Sufletul diferă inevitabil de la persoa-
nă la persoană. Nu e un stereotip. Fiecare
din noi îşi are individualitatea proprie –
caracterul său unic, pe care-l va purta cu
el în veşnicie. Când ne în­ toarcem la
Dumnezeu, această „am­ prentă proprie“ nu
dispare, căci, altfel, în­ chipuiţi-vă cât de
ştearsă şi fără cu­ loare ar fi viaţa în eterni­
tate! Întrucât sufletele tuturor oamenilor
diferă atât de mult între ele, decurge de
aici că şi cre­ dincioşii sufleteşti se deose-
besc mult între ei. Prin urmare, vom
vorbi aici numai în linii mari generale,
scoţând în evidenţă trăsăturile mai pro-
nunţate cu care toţi copiii Domnului îşi
pot compara experienţele proprii.
Credincioşii sufleteşti sunt neobişnuit
de cu­ rioşi din fire. De pildă, însuşi faptul
că studiază cu ardoare profeţiile Bibliei se
datorează faptu­ lui că-i stăpâneşte do­ rinţa
de a şti ce le rezervă viitorul.
Credincioşii fireşti au tendinţa să-şi
etaleze superioritatea şi deosebirile faţă de
alţii prin felul cum se îmbracă, prin vor-
birea lor şi prin faptele comise. Me­ reu se
străduiesc să-i şoche­ ze pe oa­ meni, obli-
gându-i astfel să le recu­ noas­că ne­ mai-
pomenitele realizări. Desigur, aceas­ tă ten-
dinţă datează uneori dinaintea convertirii;
dar chiar după convertire, le este greu să
se debaraseze de această pornire naturală.
Spre deosebire de creştinii spirituali,
care nu caută atâta să-şi explice experien-
ţa lor cu Dom­ nul, cât se străduiesc să
trăiască şi să fie una cu El, credincioşii
sufleteşti se silesc mereu să înţeleagă
orice fenomen cu mintea lor. Le place să
argumenteze, să despice firul în patru şi
să discute la nesfârşit. Nu faptul că nu au
reuşit să atingă idealul dorit al vieţii lor îi
nelinişteşte pe ei, ci neputinţa de a înţele-
ge absenţa experienţelor spirituale în viaţa
lor – iată ce-i îngri­ jorează! După ei, a
cunoaşte intelectual e totuna cu a trăi
faptul respectiv în experienţa vieţii. Ce
amarnic se păcălesc aceştia!
103
Cei mai mulţi credincioşi sufleteşti îşi
iau o alură de neprihăniţi, chiar dacă une-
ori aceasta e mascată. Ţin cu încă­ păţânare
la punctele lor de vedere, fie şi cele mai
mărunte şi mai neînsem­ nate! Fără îndoia-
lă, e corect să ne ţinem strâns de doctri-
nele esenţiale de bază ale Bibliei, dar nu
trebuie să ne lipsească şi bunul simţ de a
lăsa la latitudinea altora punctele mai
puţin impor­ tante. Chiar dacă avem con-
vingerea că lucrurile stau exact aşa cum
credem noi, nu cred însă că-i va place
Domnului dacă înghiţim cămila şi, în
acelaşi timp, strecurăm ţânţarul! Mai
degrabă, trebuie să re­ nunţăm la deosebiri-
le mici, urmă­ rind, în schimb, obiectivul
comun.
Uneori mintea creştinilor sufleteşti e
asaltată de duhul rău; prin urmare, gândi-
rea lor devine încâlcită, încurcată şi une-
ori întinată. Adesea, în conversaţiile cu ei,
îţi răspund la întrebări pe care nu le-ai
pus; îi ia gura pe dinainte; trec de la un
subiect la altul, fără nici o ordine, dove-
dind cât de împrăştiate le sunt gândurile.
Chiar atunci când se roagă şi citesc
Biblia, mintea le fuge la cu totul alte
lucruri decât ceea ce ar trebui să-i preo-
cupe. Deşi creştinii aceştia nu stau să se
gândească mult când e să întreprindă
ceva, în schimb, altora le spun mereu cât
de atenţi sunt ei să-şi calculeze fiecare
gest şi să procedeze în­ totdeauna în con-
formitate cu principiile lor fer­
me, aducând
în sprijinul acestei teorii chiar în­
tâmplări
reale din viaţa lor, căci, lucru foarte ciu-
dat, uneori nu acţionează decât după ce
s-au gândit bine – de două sau de trei
ori. Hotărât lucru, e imposibil să prevezi
ce vor face în cutare sau cutare situaţie.
Credincioşii carnali [fireşti] sunt uşor
de impresionat. Uneori sunt extrem de
fericiţi, jubilând de bu­ curie, pentru ca
alteori să cadă într-o cumplită tristeţe şi
chiar deprimare. Când sunt pe culme,
nu-şi mai încap în piele de fericiţi ce
sunt şi se avântă încrezători spre cer, în
104 Omul spiritual, volumul I
vreme ce atunci când îi doboară în­ - alţii cu „starea lor duhovnicească“.
tristarea, nu le mai pasă de nimeni şi-şi De-acum se socotesc mai tari ca alţii,
închipuie că nimeni nu mai are nevoie de căci, îşi zic dânşii, oare poate fi cineva
ei. Vin, în viaţa lor, clipe de bucurii atât mai spiritual decât unii ca ei, care au
de intense încât, inima le e cuprinsă avut experienţe atât de miş­ cătoare cu
parcă de un foc ceresc în faţa comorilor Domnul? Mai mult, credincioşii sufleteşti
ce le-au de­ scoperit. Cu tot atâta forţă îi au numeroase experienţe sentimentale
loveşte însă şi disperarea, când cad în care-i determină să se considere mai spi-
deznădejde şi nu mai au chef de nimic. rituali decât alţii, uitând că tocmai pentru
Atât bucuriile, cât şi întristările lor de­ pind că au aceste simţiri e o dovadă în plus
în mare măsură de sentiment. Însăşi viaţa că sunt creştini fireşti. Nu prin simţuri, ci
lor e mereu supusă unor permanente prin credinţă trăiesc cei spirituali!
schim­ bări, căci ei sunt sub stă­ pânirea De multe ori creştinul firesc e deranjat
emoţiilor. de lucruri exterioare. Persoane sau eveni-
O altă trăsătură a „sufleteştilor“ este mente sau lucruri din lumea încon­ ju­
hiper­sensibilitatea lor. Nu e deloc uşor să rătoare îi invadează numaidecât fiinţa
trăieşti cu oameni de felul acestora, căci lăuntrică şi-i fură pacea du­ hului său. Ia
îţi interpretează fiecare gest ca şi când ar aşează-l pe cel sufletesc într-un mediu
fi îndreptat împotriva lor. Se supără foc vesel şi îndată va fi şi el vesel! Pune-l
când li se pare că sunt neglijaţi. Se simt în­ să lângă unul necăjit, şi curând va deve-
jigniţi dacă au impresia că te-ai schimbat ni ca acesta, căci o altă trăsătură a sa
câtuşi de puţin în atitudinea ta faţă de ei. este uşurinţa cu care împrumută stările
Acestor credincioşi le vine foarte uşor să persoanei sau situaţiei cu care este asoci-
lege prietenii intime cu mai toată lumea, at.
deoarece însetează după afecţiune. Sunt De obicei, sufleteştii prosperă atunci
foarte receptivi la orice despărţire. Orice când „simt“ – când au parte de ceva
schimbare uşoară în relaţia cu ei le va tangibil pe plan emotiv. Domnul le face
umple sufletul de cumplite dureri. Şi ast- harul de a-I gusta pre­ zenţa Sa binecuvân-
fel, oamenii aceştia cad în iluzia de a tată, înainte ca aceştia să a­ tingă pra­
gul
crede că suferă pentru Domnul. maturităţii spirituale. Evident pentru ei o
Dumnezeu e pe deplin conştient de asemenea senzaţie este un prilej de necur-
slăbiciu­nea celor sufleteşti, când aceştia mată bucurie. Dar Domnul trece apoi la
fac din ei înşişi centrul tuturor preocupă- altă fază în lucrarea Lui cu ei şi iarăşi Îşi
rilor lor şi se consideră deosebit de înain- retrage pentru moment atingerea mâinii
taţi de îndată ce au câştigat o mică biru- Sale, pentru ca, încetul cu încetul, să-i
inţă pe plan spiritual. Domnul le dă aces- înveţe să se lase înţărcaţi de simţuri,
tora daruri speciale şi experienţe suprana­ umblând, în schimb, prin cre­ dinţă. Dar ei
turale, care-i învrednicesc să trăiască nu înţeleg calea Domnului şi-şi închipuie
momente de bucurie şi părtăşie cu că starea lor spirituală e la înălţime numai
Domnul atât de înăl­ ţătoare, încât, cred ei, atunci când simt pre­ zenţa Domnului, în
mai că L-au văzut şi L-au atins aievea pe vreme ce a­ tunci când nu-L mai simt
Domnul. Dar El se foloseşte de aceste aproape, cred despre ei că nu mai sunt
manifestări speciale ale harului Său pentru creştini atât de buni.
a-i smeri şi a-i apropia de Dum­ nezeul Creştinii fireşti sunt dominaţi de o tră-
oricărei har. Din nefericire, cre­ din­cioşii nu sătură comună: le place să vorbească. Ei
ţin cont de dorinţa Dom­ nului, ci, în loc ştiu că n-ar trebui să rostească atâtea
să dea slavă lui Dum­ nezeu în asemenea cuvinte, dar se lasă antrenaţi în discuţii
momente şi să se apropie tot mai mult interminabile, sub impulsul emoţiilor lor
de El, profită de harul respectiv în intere- excitate. Le lipseşte stăpânirea de sine în
sele lor proprii, ca să se poată lăuda la vorbire; de îndată ce şi-au deschis gura,
 Experienţa credincioşilor sufleteşti 105
parcă şi-au luat rămas bun de la judecata considera pe ei înşişi drept „boemi“.
să­nătoasă. Din gură încep să le iasă Când afară se întâmplă să fie mohorât
cuvintele ala-ndala, ca un şuvoi ne­ stă­ sau în câte o seară cu lună plină, oame-
pânit. Iarăşi, creş­ tinul sufletesc ştie că nii aceştia vor simţi un îndemn deosebit
n-ar trebui să fie aşa de lim­ but, dar nu să-şi verse sentimentele ce le animă sufle-
ştie să se oprească înainte de depăşi tul în poezii pline de patos. Adesea vor
măsura. Or, odată ce şi-au pierdut contro- fi găsiţi plângându-şi soarta şi vărsând
lul, gânduri de tot felul le invadează lacrimi amare de auto­ com­pătimire. Celor
conversa­ ţia, declanşând schimbări rapide din categoria aceasta le place în mod
de su­ biect şi o spo­ rire şi mai mare a deosebit literatura, pe care o ad­ miră la
volumului de cuvinte. Or, „unde abundă modul sublim, ca să nu mai pomenim de
cuvintele, fărădelegea nu lip­ seşte“ ni se genul liric, pentru care au o predilecţie
spune la Proverbe 10:19. Căci rezultatul deose­ bită, recitând mereu versurile lor
va fi ori pierderea controlului, pentru că preferate, care-i fac să tresalte de încânta-
s-a vorbit prea mult, şi pierderea păcii, re. Văzând cum toate în lumea asta par
pentru că s-a dez­ bătut prea mult, ori să meargă în jos, într-un declin perma-
chiar pierderea dragostei, prin intermediul nent, ei vor fi ispitiţi să se retragă din
criticilor, deoarece aceşti cre­ dincioşi, în lume, ducând o viaţă retrasă, care să-i
taina inimii lor şi cu multă făţărnicie, vor men­ ţină pe ei la nivelul lor superior, de
îndrăzni să-i judece pe alţii pentru că mare puri­ tate, spre deosebire de alţi cre-
vor­besc prea mult şi vor deplânge acest dincioşi „de rând“, care... „uite ce exis-
neajuns la ei. Pe deplin conştient că uşu- tenţă materialistă, de înrobire faţă de cele
rătatea nu are ce căuta la un sfânt, creşti- pământeşti, duc!“ Nu tot aşa e cu ei! O,
nul firesc îşi găseşte totuşi plăcerea în nu! Căci ei se consi­ deră mult prea
vorbărie uşuratică şi glume nesărate, fie duhovniceşti, când în realitate sunt dintre
spuse de el, fie auzite de la alţii. Sau s-ar cei mai sufleteşti! Atitudinea aceasta
putea să se ambaleze în discuţii foarte firească constituie cel mai mare obstacol
vesele, din care să nu se mai poată opri. în calea pătrunderii lor pe tărâmul cu
Deşi uneori chiar el însuşi va condamna adevărat spiritual, deoarece ei sunt stăpâ-
acest gen de vorbire total nefolositoare, niţi aproape total de emoţiile lor. Cea
asta nu va dura mul­ tă vreme; căci atunci mai mare piedică constă în faptul că ei
când emoţiile vor fi din nou stârnite în nici nu-şi dau seama de pericolul grav
el, automat se va întoarce la vechea sa care-i paşte prin mul­ ţumirea lor de sine.
distracţie. Credincioşii fireşti cunosc o mulţime
Credincioşii sufleteşti se mai complac de lu­ cruri despre domeniul spiritual, dar
în „,pofta ochilor“. Ceea ce domină atitu- când e vorba de practică şi experienţă în
dinile lor este concepţia artistică sau este- acest domeniu, sunt foarte deficitari. Ei
tică despre lume, pe care o are la un osândesc pe alţii la acest capitol, dar pe
moment dat societatea. Căci ei încă nu ei înşişi nu se corectează. Când aud
şi-au însuşit poziţia de om mort faţă de învăţătura despre despărţirea sufletului de
concepţiile artistice umane, ci încă şi duh, mintea lor naturală îi ajută să asimi-
acum se laudă cu simţul lor fin de artist leze numaidecât aceste cunoştinţe. Dar
pe care-l posedă. Iar dacă se întâmplă să iată ce vor face ei după aceea: vor înce-
nu fie admiratori înfocaţi ai artei, vor pe să disece şi să cântărească toate gân-
trece, în schimb, în cealaltă extremă, durile şi acţiunile sufleteşti observate la
manifestând o totală indiferenţă faţă de alţii, fără să se preocupe câtuşi de puţin
frumos şi îmbrăcându-se în zdrenţe, pen- de propria lor viaţă. Cunoştinţele dobân-
tru a dovedi să suferă pentru Dom­ nul. dite de ei cu atâta uşurinţă le vor da
Dintre cei care trăiesc dominaţi de imediat noi muniţii pentru a mai judeca
suflet, intelectualii sunt aceia care se vor pe câte încă un nefericit ce le cade în
106 Omul spiritual, volumul I
plasă, uitând că şi ei au aceeaşi nevoie pe şi bunăvoinţă. Dar ei nu lucrează pentru
care o observă la alţii. A­ ceastă propen­ că au primit poruncă de la Dum­ nezeu, ci
siune de a critica mereu este trăsătura pentru că le dă ghes zelul şi capacitatea
co­mu­ nă ce-i caracterizează pe toţi creşti- lor. Ei cred că e de ajuns să faci lucrarea
nii sufleteşti. Ei au capacitatea sufletească lui Dumnezeu, neştiind însă că numai
de a primi cunoştinţa, dar le lipseşte acea lucrare pe care o facem la îndemnul
capacitatea de a se smeri. În legăturile cu lui Dumnezeu este cu adevărat demnă de
alţii lasă impresia că sunt oameni reci şi lăudat. Cre­ dincioşii aceştia nu au nici
neînduplecaţi, manifes­ tând aproape întot- inima de a se în­ crede, nici timpul de a
deauna o anumită asprime. Spre deosebi- aştepta. Ei nu caută niciodată cu sincerita-
re de credincioşii spirituali, omul din afară te voia lui Dumnezeu. Dimpotrivă, ei
al celor sufleteşti n-a fost încă zdrobit; acţionează de capul lor, sub impulsul idei-
prin urmare, ei nu sunt oameni uşor de lor şi planurilor de care le e plină mintea.
abordat; nu poţi fi acceptat cu una cu Întrucât, nimic de zis, lucrează totuşi din
două în compania lor. greu, creştinii aceştia fac greşeala de a se
Creştinii dominaţi de viaţa sufletului considera mai înaintaţi decât fraţii lor mai
sunt oameni foarte mândri, deoarece cen- puţini harnici. Va putea însă tăgădui cine-
trul vieţii lor îl formează eul lor. Oricât va că aceştia din urmă, prin harul lui
s-ar sili ei să-I dea lui Dumnezeu slava, Dumnezeu, s-ar putea să fie totuşi mai
credincioşii sufleteşti sfârşesc mereu prin spirituali decât primii?
a se ocupa în exclusivitate de ei înşişi. Truda credincioşilor sufleteşti de­ pin­de
Fie că-şi declară viaţa bună, fie rea, tot în în mare măsură de simţuri. Se apucă de
jurul lor se învârt gândurile lor, pentru că lucru doar atunci când au chef, iar când
nu s-au pierdut încă pe ei înşişi în îi părăseşte plăcerea de a lucra, lasă totul
Dumnezeu. Vor fi foarte răniţi dacă nu li baltă. Vor vesti Evanghelia ore în şir unui
s-a cerut colaborarea la vreo lucrare sau suflet, fără să se simtă obosiţi, atâta timp
au fost socotiţi nevrednici de cineva. Nu cât simt în inimă un foc arzător şi o un
pot suferi să fie înţeleşi greşit ori criticaţi sentiment de bucurie. Dar de îndată ce
de cineva, deoarece ei, spre deosebire de sesizea­ ză că le-a scăzut temperatura sufle-
fraţii lor mai spirituali, n-au învăţat să pri­ tească şi nu mai au animaţia de la înce-
mească bucuroşi toate poruncile lui put, le îngheaţă cu­ vintele pe buze, chiar
Dumnezeu, şi cele care se lasă cu înălţa- dacă poate tocmai atunci ar fi cea mai
rea lor, şi cele care-i pun în situaţia de a mare nevoie, ca de pildă, într-o situaţie
fi lepădaţi. Nefiind dispuşi să apară infe- când cineva e pe patul de moarte. Când
riori în faţa altora, fac tot ce le stă în au încărcă­ tura sufletească necesară, pot
putinţă să nu fie dispreţuiţi de oameni. alerga neobosiţi o mie de kilometri! Dar
Chiar după ce au primit harul de a-şi în lipsa acesteia, încearcă să-i clin­ teşti din
cunoaşte adevă­ rata stare de trăire la nive- loc! Ei nu-şi pot ignora într-atât simţurile
lul vieţii sufleteşti corupte, şi încă şi după încât, deşi cu stoma­ cul gol, să vorbească
ce s-au smerit înaintea lui Dum­ nezeu, unei femei samaritane sau, deşi obosiţi, să
socotindu-se cei mai răi din lume, ironia discute cu un Nicodim.
face însă ca apoi ei să se considere mai Creştinii fireşti vor fapte, fapte şi iar
smeriţi decât alţii, lucru nemai­ po­menit, fapte; însă, cu toată truda şi efortul lor,
a­jungând să se laude cu însăşi smerenia nu reuşesc să-şi menţină duhul într-o stare
lor! Mândria e cuibărită adânc în oasele de pace. Nu pot să îndeplinească porunci-
lor. le lui Dumnezeu cu liniş­ tea şi calmul ce-i
caracterizează pe fraţii lor spirituali. Prea
Faptele credincioşilor sufleteşti multă muncă le produce indi­ gestie.
Cei sufleteşti sunt neîntrecuţi în pri­ Dezordinea exterioară devine neliniştea lor
vinţa fapte­lor. Abundă în activităţi, râvnă interioară. Inima lor e stă­ pânită de tot ce
 Experienţa credincioşilor sufleteşti 107
se petrece în afară. „Distras de prea lucrarea Domnului, creştinii aceştia sunt
multă slu­ jire“ (Luca 10.40), iată trăsătura mânaţi de râvna lor proprie, am putea
dominantă a credinciosului sufletesc! zice chiar de patimă, încât nu mai au
Creştinii fireşti se descurajează lesne răbdare să aştepte ca Dumnezeu să le
când trebuie să pună umărul la o lucrare netezească drumul şi să le arate desluşit
grea, căci le lipseşte acea bizuire pe voia Sa.
Domnul, care i-ar face să realizeze că Mintea celor fireşti e preocupată
lucrarea e a Lui, nu a lor! Fiind con­ di­ numai cu propriile lor strădanii. Fac pla-
ţionaţi de senzaţiile interne şi de împre­ nuri, cumpănesc acţiunile, îşi trasează sar-
jurările externe, nu mai pot aprecia „legea cini şi prezic mersul lucrurilor. Uneori
cre­dinţei“. Când simt că au dat greş – prevăd un viitor luminos, sub impulsul
deşi reali­tatea s-ar putea să fie cu totul bucuriei de moment, alteori preves­ tesc
alta – se dau bătuţi numaidecât; cad numai întuneric şi cad pradă celei mai
doborâţi de deznădejde când împrejurările crunte deznădejdi. Îi determină oare asta
sunt sumbre şi lipsite de orice atracţie. Ei să se gândească la Domnul lor?
nu au intrat încă în odihna lui Nicidecum! Mai de­ grabă, continuă să-şi
Dumnezeu. analizeze acţiunile ante­ rioare care i-au
Fiindcă nu văd niciodată decât în faţa dus în starea asta. Pentru ei lucrul cel
ochilor, fiindcă le lipseşte viziunea vie­ ţii, mai important este să lucreze pentru
credincioşii care se încred în sufletul lor Domnul, uitând că Domnul este Cel care
cad uşor pradă deznădej­ dii. Câte o biru- ne dă fiecăruia lucrarea ce-o avem de
inţă de moment le dă bucurii nespuse, făcut. Şi astfel în viaţa lor lucrarea devi-
dar o înfrângere temporară nu-i mai scoa- ne centrul, în vreme ce Domnul lucrării
te din tristeţea lor. Încă n-au descoperit cade pe pla­ nul doi sau trei.
secretul de a privi, cu ochii credinţei, Persoanele cu predispoziţie sufle­ tească,
dincolo de momentul întune­ cat al prezen- fiind lipsite de discernământul spi­ ritual, se
tului, la capătul luminos al încercării prin lasă călă­ uzite de gânduri ful­­gerătoare care
care-i trece Domnul. Ard de nerăbdare să le inundă dintr-o dată mintea; cuvintele şi
vadă rezultate pozitive imediate, ca inima faptele lor sunt, prin urmate, cu totul
să li se simtă mângâ­ iată. Când succesul nepotrivite. Îşi deschid gura să vorbească
întârzie să se arate, cad obosiţi pe că­ rare nu pentru că ar fi nevoie de asta, ci pen-
şi nu se mai încred în Dumnezeu şi-n tru că ei cred că e nevoie. Şi atunci se
pu­terea Lui de a-i duce biruitori chiar întâmplă să facă reproşuri, când ar trebui
prin întu­ nericul ce pare să nu se mai să mângâie, şi mângâie când ar trebui să
termine. mustre. Toate acestea se datorează unei
Cei sufleteşti sunt experţi în a băga deficienţe pe plan spiritual. Se bizuie prea
altora de vină, uitând că poate şi ei au mult pe gândurile lor mărginite şi mărgi-
destule de în­ dreptat. La critică sunt pri- nitoare. Chiar după ce s-a dovedit că
mii, la iertat pe alţii ultimii! Când îi des- vorbele lor n-au avut nici un efect pozi-
cos pe unii şi le examinează cu lupa tiv, încă refuză cu încăpăţânare să accepte
scăderile, emană un aer de superioritate şi acest verdict.
atotştiinţă şi deşi prin ceea ce spun, au Datorită faptului că posedă munţi
uneori dreptate – din punctul de vedere întregi de planuri şi opinii cu duiumul,
al legii! – nu vorbesc însă animaţi de este extrem de greu să lucrezi cu un
motive juste. astfel de creştin firesc. Tot ce declară el
Tendinţa de a se pripi îşi pune adesea drept bun şi sănătos trebuie neapărat luat
am­ prenta peste cei stăpâniţi de sufletul ca atare şi de ceilalţi. Esenţa oricărei
lor. Ei nu ştiu să aştepte în tăcere pe coope­ rări armonioase cu el este să fii
Domnul. Tot ce fac, fac în grabă, în întotdeauna de acord cu toate ideile şi
pripă şi sub impulsuri fireşti. Chiar şi în interpretările lui. Până şi cea mai neîn-
108 Omul spiritual, volumul I
semnată interpretare este pusă de el pe vorbeşte, pentru ca apoi tot El să dea şi
picior de egalitate cu „credinţa dată odată hrana necesară, credincioşii aceştia se
pentru totdeauna sfinţilor“. Nu poate tole- bizuie, din păcate, exclusiv pe cuvintele
ra absolut nici o abatere de la opinia lui. rostite de ei, ca şi când acestea ar putea
Deşi cre­ dinciosul sufletesc ştie că nu tre- mişca inimile oame­ nilor. Nimic de zis, la
buie să ţină morţiş la părerile sale, va modul abstract cuvintele lor pot conţine
avea însă grijă ca dacă trebuie renunţat mult adevăr, dar lipsite de viaţa pe care
vreodată la o părere, atunci să fie părerea numai Duhul Sfânt le-o poate da, cuvin­
altora, nu a lui! Desigur, va spune el, tele acestea, deşi adevărate, nu produc
sectarismul e contrar Scripturii, dar nu se rezultate trainice. Pu­ ţine vor fi roadele la
va gândi deloc că poate chiar secta lui cei ce se bizuie pe cuvinte, şi nu pe
trebuie desfiinţată. Tot ce stă în afara Duhul Sfânt. Oricât de bine ai articula
concepţiilor sale va fi etichetat de el drept aceste cuvinte, ele vor afecta doar mintea
erezie. (Mai e de mirare că alţi creştini oamenilor, nu şi ini­ ma lor.
– la fel de fireşti ca el – îi răspund cu Credincioşii sufleteşti se dau în vânt
aceeaşi monedă, respingând autenticitatea după cuvinte şi expresii savante, „de mare
cre­dinţei lui?) Credin­ ciosul sufletesc e efect“! Cel puţin în această privinţă
foarte ataşat de lucrarea sa. E tare lipit de încearcă să-i imite pe cei cu adevărat
cercul lui restrâns de prieteni intimi şi spirituali, care, întrucât cu­ noştinţele le-au
astfel nu reuşeşte să coopereze cu alţi fost dublate de o adâncă ex­ perienţă şi o
copii ai lui Dumnezeu. Apoi, el insistă trăire a acestora în practică, pot acum să
asupra clasifi­ cării copiilor lui Dumnezeu înveţe pe oameni cu mare eficacitate, aşa
în funcţie de cultul din care face el cum n-au visat nici unul din precursorii
parte. lor. Cei fireşti văd în asta o mare oportu-
Când e vorba să predice, cei sufleteşti nitate pentru ei înşişi, drept care se apucă
nu se pot bizui în totul pe Dumnezeu, ci îndată să copieze cuvinte cheie şi ilustraţii
vor recurge fie la două-trei istorioare celebre. Ori de câte ori le vine o idee
„pline de miez“, fie la resursele inerente nemaipomenită, pe stradă, în biserică, la
personalităţii lor. Doar un predicator aşa masă ori chiar în pat, şi-o notează numai-
de mare ca ei are autoritate, nu-i aşa? decât în carneţelul lor, ca s-o poată folosi
Deci lozinca lor e: „Dacă am spus eu mai târziu. Nu-şi fac probleme să afle
asta, atunci trebuie s-o luaţi ca din partea dacă ideea respectivă le-a fost descoperită
Domnu­ lui!“ S-or fi bizuind ei pe Domnul duhului lor de către Duhul Sfânt, sau
uneori, dar de cele mai multe ori eul dacă pur şi simplu e produsul minţii lor.
propriu le asigură ener­ giile. De aici şi Unii creştini cu adevărat sufleteşti
pregătirile minuţioase pe care le fac îna- găsesc o mare bucurie în a-i ajuta pe alţii.
inte de predică, analizând ore în şir Întrucât încă nu au ajuns la maturitate, nu
ma­ terialul cules din cărţi, în loc să se ştiu când e momentul cel mai potrivit
roage şi să se silească să afle voia lui pentru a da hrană altora. Asta nu înseam-
Dumnezeu, aşteptând să fie umpluţi cu nă că nu au cunoştinţe; dimpotrivă, au
putere de sus! Apoi îşi memo­ rează predi- prea multe! Când descoperă vreo nere­ gulă
cile şi le redau cuvânt cu cuvânt, ori de ori află de o nevoie acută, îndată îşi iau
câte ori e nevoie! În toate aceste lucrări, aerul de fraţi maturi, gata să ajute, deşi
gândurile lor sunt cele care joacă rolul poate le lipseşte discernământul pentru
primor­ dial. Negreşit, cu asemenea metode, situaţia respectivă. Toar­ nă fără măsură
credincio­ şii din această categorie îşi vor învăţături din Scriptură şi ex­ perienţe de-ale
pune mai mult încrederea în mesajul lor, sfinţilor. Şi astfel spun tot ce ştiu, ba mai
decât în Domnul. În loc să se încreadă în mult decât ştiu, trecând uneori în dome-
Duhul Sfânt, lăsându-L pe El să le des- niul presupoziţiilor. Aceşti credincioşi „cu
copere ce nevoie au ascultătorii cărora le mare greutate“ debitează, rând pe rând, tot
 Experienţa credincioşilor sufleteşti 109
ce s-a acumulat în mintea lor, fără să-şi să poată fi folosiţi în chip măreţ de
pună întrebarea dacă interlocutorii lor au Domnul. Cu ce scop? Ca să obţină un
nevoie de toate astea sau dacă pot asimila post important, ca să fie acla­ maţi de
atâta învăţătură deodată. Sunt ca Ezechia, oameni! Le place să se măsoare cu
care şi-a dezvăluit toate comorile şi n-a alţii: poate nu atât de mult cu cei pe
lăsat nimic ascuns din avuţiile sale. care nu-i cunosc, cât cu cei ce pe care-
Uneori, fără nici un impuls din afară, ci i cunosc. Eforturile şi luptele pe care le
numai pentru că o emoţie lăuntrică le-a duc astfel în lumea lor nevă­ zută de alţii
dat ghes, îşi vor copleşi ascultătorii cu pot fi uneori foarte acute. Pe cei infe­
învăţături spirituale, multe din acestea fiind riori lor din punct de vedere spiritual îi
doar simple teorii, căci, vedeţi, ei fac dispreţuiesc, considerându-i leneşi; în
paradă de cu­ noştinţele lor! schimb, pe cei care evident au înaintat
Trăsătura de mai sus nu e valabilă mai mult în cele spirituale vor încerca
însă în cazul tuturor copiilor sufleteşti ai mereu să-i dimi­ nueze, să le ciuntească
lui Dumne­ zeu, ci diferă de la personalita- din merite, so­ cotindu-se pe ei înşişi cam
te la personali­ tate. Unii sunt mai tăcuţi la acelaşi nivel cu ei. Preo­ cuparea lor
de felul lor, vorbind doar foarte rar şi neobosită este de a fi mereu în vârf,
numai un cuvânt-două. Chiar când sunt mereu ascultaţi de oameni. Speră ca
confruntaţi cu o nevoie disperată, care ar lucrarea lor să propăşească, pentru ca
reclama intervenţia lor, ei rămân tăcuţi ca reputaţia lor să crească. Desigur toate
mormântul, căci n-au fost eliberaţi de dorinţele acestea sunt bine camuflate în
timidita­
tea şi de sfiala lor înnăscută. Poate inima lor, neputând fi uşor detectate de
stau lângă cei vorbăreţi şi-i osândesc în alţii. Dar oricât şi-ar as­ cunde aceste
inima lor, deşi ei nu sunt cu nimic mai tendinţe sau ar încerca să le amestece
puţin sufleteşti decât aceia. cu scopuri mai curate, pre­ zenţa aces­
tor
Pentru că nu sunt ancoraţi în Dumne­ dorinţe josnice nu poate fi tăgăduită.
zeu şi, prin urmare, n-au învăţat secretul Cei sufleteşti manifestă multă mulţu-
de a fi ascunşi în El, oamenilor fireşti le mire de sine. Dacă se întâmplă ca Dom­
place să fie văzuţi. Se luptă să pună nul să Se folo­ sească de ei pentru a mân-
mâna pe locuri importante în cadrul tui un suflet, vor iz­ bucni în strigăte de
lucrării spirituale. Dacă participă la con­ bucurie şi se vor considera foarte împli-
ferinţe, servicii în adunări, se aşteaptă să niţi duhovniceşte. Sunt mândri de ei şi
fie neapărat puşi să vorbească, uitând că dacă numai o dată reuşesc. Puţină cunoş-
poate le este mai de folos să asculte. tinţă, puţină experienţă, un succes cât de
Sunt în culmea bu­ curiei ori de câte ori mic, îndată generează în ei o exaltare de
sunt apreciaţi în public şi li se acordă parcă ar fi cucerit lumea toată! Trăsătura
respectul pe care sunt siguri că-l me­ rită. aceasta comună celor sufleteşti e caracte-
Celor sufleteşti le place nespus să ristică vasului mic, ce se um­ ple foarte
vehiculeze cu expresii spirituale. Învaţă pe uşor. Ei nu observă cât de vast şi de
dinafară un vocabular duhovnicesc, din adânc este oceanul de apă care a rămas.
care se inspiră ori de câte ori simt nevo- Atâta timp cât găleata lor e plină, sunt
ia. Recurg la aceste cuvinte speciale atât pe deplin mulţumiţi. Ei nu s-au pierdut
în predici, cât şi în rugăciuni, dar inima pe ei înşişi în Dumnezeu, ca să ajungă la
lor nu participă la aceste cuvinte. starea de a lua toate lucrurile aşa cum
O ambiţie nemăsurată îi caracte­ vin, şi bune, şi rele, ca din mâna
rizează pe cei care trăiesc în domeniul Domnului. Ochii le sunt aţintiţi asupra
sufletului. Primul loc în toate îl ocupă preocupărilor mărunte ale eului lor, de
adesea dorinţa lor. Se apropie de unde şi amploarea care o dau unei sim-
lu­
crarea Domnului cu o mândrie deşar- ple victorii sau înfrângeri. Tocmai capaci-
tă. Aspiră la funcţii de mare răspundere, tatea aceasta mărgini­ tă este motivul pen-
110 Omul spiritual, volumul I
tru care Dumnezeu nu Se poate folosi de portare corespunzătore. Dar de îndată ce
ei mai mult. Dacă explodează cu atâta a trecut emoţia, totul s-a sfârşit.
frenezie la câş­tigarea a doar zece suflete, Un alt punct însemnat în legătură cu
ce vor face când se vor întoarce la creştinii sufleteşti este faptul că sunt neo-
Domnul o mie de suflete? bişnuit de dăr­ uiţi. Credincioşii robiţi de
După ce au avut un mare succes în păcat nu sunt nici pe departe atât de
propovăduirea Cuvântului, un singur gând talentaţi, după cum nu sunt nici cei spi­
stăruie în mintea credincioşilor su­ fle­teşti: rituali. Se pare că Dumnezeu toarnă din
ce frumos au vorbit! Se bu­ cură mult belşug daruri asupra celor sufleteşti, pentru
gândindu-se mereu la superioritatea lor. ca aceştia să-şi dea de bună voie la moar-
Ce mult se deosebesc ei de alţii! Ba, te aceste daruri, aşa încât să le poate lua
chiar uneori sunt „mai mari decât cel înapoi reînnoite şi proslăvite în urma învi-
mai mare apos­ tol“. Sunt jigniţi dacă une- erii. Din păcate însă acestor sfinţi ai lui
ori oamenii uită să-i coteze ca atare. Dumnezeu le este lehamite să dea la
Deplâng orbirea celor care nu văd că moarte aceste daruri, folosindu-le, în
printre ei e un profet din Nazaret. Une­ schimb, la maximum în starea lor neîn-
ori, atunci când credincioşii sufle­ teşti cred viată. Capacităţile primite de la Dumnezeu
că au introdus în mesajele lor gânduri pe ar trebuie să poată fi folosite de
care nu le-a descoperit nimeni până Dumnezeu spre slava Sa, dar credincioşii
atunci, se tulbură dacă ascultătorii rămân fireşti adesea consideră aceste daruri drept
reci în faţa unor asemenea „mi­ nunăţii“. proprietatea lor. Atâta timp cât vor sluji
După fiecare succes, vor petrece câteva pe Dumnezeu cu această gândire, vor
ore sau zile pentru a se felicita pe ei con­ tinua să folosească aceste daruri potri-
înşişi cum se cuvine. Robi unei aseme- vit cu i­ deile lor, fără să permită Duhului
nea amă­ giri, nu e de mirare dacă se Sfânt să-i conducă. Iar când au succes, îşi
aşteaptă ca biserica lui Dumnezeu să des- atribuie lor înşişi toată slava. Evident toată
copere în curând un mare evanghelist, slăvirea aceasta de sine şi autoadmiraţia
reformator sau autor de căpetenie în ei. sunt bine mascate; to­ tuşi, oricât ar încerca
Şi ce chinuri cumplite vor suferi dacă să se smerească şi să-i dea slavă lui
oamenii nu vor avea atâta maturitate încât Dum­ nezeu, ei nu scapă din cercul vicios
să le recunoască acest lucru! al egocentrismului. Da, slavă să-I fie
Credincioşii fireşti sunt cei fără princi- adusă lui Dumnezeu, dar nu numai lui
pii! Cu­vintele şi faptele lor nu ur­ mează Dumne­ zeu, ci şi mie! – par să spună ei.
linii călăuzi­
toare bine stabilite, ci ei tră- Întrucât cei fireşti sunt foarte talentaţi,
iesc stăpâniţi de emoţiile şi de mintea bogaţi în gândire şi în simţire, dobândesc
lor. Acţionează după cum simt sau gân- uşor acces la inimile oamenilor, stârnindu-
desc, uneori abătându-se de la tipa­ rul lor le numaidecât in­ teresul. Prin urmare, ade-
obişnuit. Schimbarea aceasta se poate sea personalitatea creştinilor sufleteşti pose-
observa mai ales după câte o predică. Se dă un magnetism şi o forţă de atracţie
schim­ bă pe potriva celor predicate cu asupra maselor, fiindu-le foarte uşor să
puţin timp mai înainte. De pildă, dacă câştige aclamaţia oamenilor de rând. Dar
vorbesc despre răbdare, atunci o zi-două trista realitate este că sunt lipsiţi de o ade-
după aceea vor fi deosebit de răbdători. vărată putere spirituală. Prin ei nu trece
Dacă în predica lor îi îndeamnă pe curentul pu­ terii divine a Duhului Sfânt, ci
oameni să-L laude pe Dumnezeu, şi ei vorbesc din pli­ nătatea inimii lor. Oamenii
vor în­cepe să laude şi să laude înconti- îşi dau seama că au totuşi ceva, dar acest
nuu! Din pă­ cate, asta nu va dura mult. ceva nu e în stare să dăruiască viaţă ade-
Întrucât acţionează călău­ ziţi de simţuri, vărată celor care-i ascultă. Şi aşa se face
cuvintele lor vor imprima emoţiilor lor că par în faţa oamenilor foarte bo­ gaţi, în
capacitatea de a se transpune într-o com- vreme ce ei sunt foarte săraci!
 Experienţa credincioşilor sufleteşti 111
În concluzie: Un credincios poate avea lui, în acelaşi timp în care se înfruptă din
parte de oricare sau de toate experienţele tot atâtea plăceri ale trupului, nu este
de mai sus înainte de a fi cu totul izbă- oare posibil ca el să experimenteze înăl-
vit de jugul păcatului. Biblia şi experienţa ţătoare simţăminte sufleteşti atunci când
de zi cu zi a vieţii constituie o dovadă a trăieşte adevărate experienţe ale duhului?
faptului că mulţi credincioşi sunt stăpâniţi (Desigur, nu trebuie să uităm că sunt
simultan, pe de o parte de trupul lor, unii care îşi încheie o fază înainte de a
care-i duce la păcat, şi, pe de altă parte, trece la alta.) Prin urmare, experienţa cre-
de sufletul lor, ca să trăiască pe placul dinciosului este o chestiune cât se poate
lor. În Biblie ambele experienţe sunt de complexă. Este de o importanţă extra-
numite „trăirea în firea veche“. Uneori în ordinară să stabilim pentru noi înşine
viaţa lor creştinii se lasă călăuziţi de dacă am fost izbăviţi de tot ce e josnic şi
păcatul trupului, alteori de voinţa proprie urât. Numai după ce am fost izbăviţi atât
sufletului lor. Acum dacă e posibil ca de păcat, cât şi de eul nostru, vom putea
cineva să guste multe plăceri ale sufletu- fi socotiţi cu adevărat spirituali.
CAPITOLUL 3
PERICOLELE VIEŢII SUFLETEŞTI
Manifestările vieţii sufleteşti
Manifestările vieţii sufletului se pot
îm­părţi în genere în patru categorii: tăria
naturală; îngâmfarea, care e deosebit de
greu de zdrobit şi nu cedează deloc în
faţa lui Dumnezeu; apoi înţelepciunea
proprie a omului, pe care şi-o cultivă el,
plină de opinii nenumărate şi planuri fără
număr; şi, în sfârşit, senzaţionalismul
emo­ tiv pe care îl caută unii în experienţe-
le spiri­tuale. Toate acestea se datorează
faptului că viaţa sufletului este eul însuşi,
care, la rândul lui, e format din tărie
naturală sau nativă, precum şi faptului că
facultăţile sufletului sunt: voinţa, mintea şi
emoţia. Pentru că există toate aceste
facultăţi diferite în cadrul sufletului,
ex­perienţele multor creştini sufleteşti vor
fi cât se poate de deosebite unele de alte-
le. Unii înclină mai mult pe panta inte-
lectului, în vreme ce alţii se lasă furaţi de
emoţii sau de voinţa lor. De aceea, cu
toate că vieţile lor diferă foarte mult
unele de altele, toate sunt însă vieţi sufle-
teşti. Cei dominaţi de minte vor putea
discerne car­ nalitatea celor care se lasă
captaţi de emoţii şi vice versa. Dar şi
unii şi alţii sunt sufleteşti. Ceea ce este
absolut vital pentru credincioşi este să
vadă că trebuie să li se demaşte adevărata
stare în care se află, să fie adusă la lumi-
na lui Dumnezeu, pentru ca ei înşişi să
fie eliberaţi prin adevăr, şi nu să-i măsoa-
re pe alţii cu noi cunoştinţe. Dacă ar fi
fost copiii lui Dumnezeu dispuşi să folo-
sească lumina Lui în scopul auto­ luminării
lor, starea lor spirituală n-ar fi atât de
scăzută astăzi.
Cea mai proeminentă indicaţie a fap-
tului că cineva e sufletesc constă în
că­utarea, acceptarea şi propagarea adevă-
rului la nivel intelectual. Pentru creş­ tinii
de acest gen, cea mai înălţătoare experi-
enţă şi cel mai profund adevăr nu vor
face altceva decât să le cultive mintea.
Asta nu în­ seamnă neapărat că umblarea
112
spirituală a cuiva nu e afectată în mod
pozitiv prin aceasta; dar e un semn precis
că scopul principal urmărit este acela de
a gratifica intelectul. Deşi credincioşii care
sunt stăpâniţi de facultatea mentală au un
apetit real pentru chestiunile spirituale,
totuşi ei îşi satisfac această foame bizuin-
du-se mai mult pe gândurile lor, decât pe
revelaţia lui Dumne­ zeu. Ei cheltuiesc mai
mult timp şi energie în calcule, decât în
rugăciune.
Emoţia este ceea ce trece drept spiri-
tualitate printre foarte mulţi credincioşi.
Credincioşii carnali cu tendinţe emotive în
caracterul lor sunt mereu dedaţi la senza-
ţionalism în viaţa lor. Ei doresc să simtă
prezenţa lui Dumnezeu în inima lor ori
prin organele lor senzoriale; ei tânjesc
mereu după acel foc mistuitor al iubirii.
Doresc să se simtă înălţaţi în viaţa spiri-
tuală, să propăşească în lucrarea lor. E
drept că şi credin­ cioşii spirituali au uneori
asemenea simţă­ minte, dar progresul şi
bucuria lor nu sunt condiţionate de aceşti
factori emotivi. Cei sufleteşti, în schimb,
sunt cu totul altfel în această privinţă:
când au parte de asemenea simţăminte,
pot să-L slujească pe Domnul; fără aces-
tea însă nu mai pot face nici un pas.
Umblarea pe tărâmul sufletului se
manifestă foarte frecvent prin interme­ diul
voinţei – acea putere de autoafirmare.
Prin ea, credincioşii care trăiesc în sfera
sufletului fac din eul lor centrul oricărui
gând, oricărui cuvânt şi al oricărei acţiuni.
Ei vor să cunoască pentru satis­ facţia lor
personală, vor să simtă pentru plăce­ rea
care le-o conferă aceasta, iar când lucrea-
ză vor să lucreze după planurile lor pro-
prii. Cen­trul vieţii lor este eul propriu şi
scopul final este glorificarea lor persona-
lă.
Am învăţat deja în studiul acesta că
termenul „suflet“ din Biblie a fost tradus
şi prin „fiinţă vie“ sau „animal“ sau
„viaţa animală”. Aceas­ ta ar trebui să ne
 Pericolele vieţii sufleteşti 113
ajute să înţelegem cum se exprimă pute- Nechibzuinţa credincioşilor
rea sufletului. Cea mai adecvată fază pe Nenumăraţi credincioşi sunt orbi faţă
care o putem alege pentru a descrie viaţa de peri­ colul existent în experienţa sufle-
şi lucrarea credincioşilor sufleteşti este tească. Ei cred că e bine dacă se împotri-
cea a “,activităţilor animalice“ sau a „ani- vesc şi resping acele fapte recunoscute de
maţiei ani­ malice“: adică planuri multe, toţi drept păcătoase, care întinează duhul,
activităţi nesfâr­ şite, gânduri încâlcite şi dar în acelaşi timp oare nu sunt ei justi-
emoţii contorsionate – întreaga fiinţă, şi ficaţi să umble în virtutea energiei sufle­
în afară, şi în interior, fiind cuprinsă de tului, pe care îl posedă împreună cu toţi
agitaţie şi nelinişte. Când sunt acti­ vate oamenii şi animalele? Ce e greşit în a
emoţiile, restul fiinţei intră de asemenea trăi prin puterea firii vechi, atâta vreme
în acţiune. Dar dacă emoţiile respective cât nu păcătuim? Până când nu le atinge
scad în intensitate după un timp, mintea învăţătura Bibliei privitoare la suflet ini-
va rămâne în stare de excitaţie indepen- mile, ei nu vor găsi de cuviinţă să renun-
dent de restul fiinţei. Umblarea creştinului ţe la acea viaţă. De pildă, dacă se întâm-
firesc se caracte­ rizează prin veşnică miş- plă să calce legea lui Dumnezeu şi să-L
care – dacă nu pe planul ac­ tivităţii fizice, ofenseze, îndată îşi dau seama că au gre-
atunci pe cel al animaţiei mentale sau şit. Dar dacă aceiaşi credincioşi îşi dau
emotive. O asemenea umblare trepidează toate silinţele să facă binele şi să însufle-
de „forţă animalică“ şi, bineînţeles, e ţească virtuţile înnăscute, ce poate fi gre-
departe de a comunica viaţa spiritului. şit în asta? – întreabă ei. Când e vorba
Recapitulând, vom spune că tendinţa de lucrarea lui Dumnezeu, pe asta n-o
sufletu­ lui căzut este de a-i face pe cre­ fac nici cu râvnă, nici în tăria Lui, dar,
dincioşi să umble mereu în puterea lor spun ei, „Cel puţin, noi facem lucrarea
naturală, de a-L sluji pe Dumnezeu cu lui Dumnezeu!“ Dar poate că multe din
tăria lor proprie, potrivit cu ideile lor, de aceste eforturi n-au fost niciodată cerute
a dori să-L cunoască pe Dumnezeu şi să de Dumnezeu. „Totuşi activi­ tăţile respec-
experimenteze prezenţa Domnului prin tive nu sunt păcătoase în sine – spun
simţuri­ le lor fizice şi de a înţelege credincioşii respectivi – ci cât se poate
Cu­ vântul lui Dumnezeu prin forţa de lăudabile! Ce poate fi rău în acest fel
in­telectului lor. de lucrare? Întrucât Dumnezeu ne-a dăru-
Atunci când un creştin încă nu a pri- it cu daruri şi ta­ lente din belşug, de ce
mit de la Dumnezeu viziunea adevăratei nu le-am putea pune în practică? Cum se
stări a eului său, el va sluji pe Dumnezeu poate să nu-ţi foloseşti talen­ tul? Căci dacă
întotdeauna prin energia vieţii sale create. n-am fi talentaţi, n-am putea face nimic!
Lucrul acesta aduce mari daune vieţii sale Aşa că, să nu scăpăm nici o ocazie de a
spirituale şi, prin consecinţă, roadele spiri- ne pune talentul la lucru!“
tuale adevărate vor fi aproape total absente Apoi acest fel al lor de a judeca
din viaţa lui. E nevoie ca Duhul Sfânt să lucrurile se manifestă într-alt mod intere-
le arate cre­ dincioşilor cât de ruşinos e să sant, când spun: „Desigur, ar fi greşit să
săvârşeşti o lucrare spirituală cu forţe ale neglijăm Cuvântul lui Dumne­ zeu, dar
firii vechi. După cum ni se pare un lucru oare e rău dacă vom cerceta Scripturile
necuviincios ca un copil ambiţios să se căutând să înţelegem sensul lor cu min-
laude pe sine însuşi, tot aşa Dum­ nezeu tea noastră, cu ajutorul in­ telectului? E
priveşte „activitatea noastră animalică“ în păcat să citeşti Biblia? Sunt multe adevă-
slujirea spirituală drept o mare ocară. Dea ruri pe care în prezent nu le cunoaştem.
Domnul să avem parte de o profundă Ce greşit ar fi dacă am aştepta până
experienţă a pocăinţei în praf şi cenuşă, le-am înţelege cu duhul nostru, şi nu
mai degrabă decât să ne luptăm să fim în ne-am folosi imediat de creierul cu care
fruntea oamenilor. am fost înzestraţi! Oare nu Dumnezeu
114 Omul spiritual, volumul I
ne-a dat min­ tea, ca să ne folosim de ea?! trebuie făcut. Toate rugăciunile şi străda­
Or, dacă o punem în slujba lui niile lor de a cunoaşte voia lui Dumne­
Dumnezeu, şi nu în scopuri păcă­ toase, ce zeu sunt făcute de ochii lumii. În realita-
ne împiedică să folosim inteligenţa noas- te, intenţiile lor sunt false. Deşi aceşti
tră nativă pentru a plănui şi executa lucra- credincioşi recurg la talentele cu care i-a
rea lui Dumnezeu?“ în­zestrat Dumnezeu, tot timpul nu se gân-
De aici merg un pas mai departe: desc decât la ce daruri le-a dat Domnul,
„Căutarea noastră după o stare conştientă uitându-L cu desăvârşire pe Dătătorul
de prezenţa lui Dumnezeu – susţin ei – acestor daruri. Ei ad­ miră Cuvântul lui
porneşte din dorinţa sinceră a inimii noas- Dumnezeu, dar cunoş­ tin­ţele din el le
tre. Când ne simţim uscaţi şi lipsiţi de caută doar pentru a-şi satisface aspiraţia
vlagă în viaţa şi trudirea noastră, cum s-a minţii; ei nu sunt dispuşi să aştepte ca
întâmplat de atâtea ori, oare nu ne ridică Domnul să le descopere sensul adevărat
Dumnezeu, dăruindu-ne din nou bucurii al Cuvântului la timpul potrivit. Nevoia
atât de mari şi o asemenea conştiinţă a lor febrilă de a avea prezenţa lui
prezenţei Sale încât mai că-L simţim fizic Dumnezeu, de a fi conştienţi de îndurarea
lângă noi? De ce a­ tunci ne judecaţi şi şi apropierea Lui nu izvorăşte din dorinţa
spuneţi că e greşit să că­ utăm cu tot dina- de a-I fi pe plac Domnului, ci pentru
dinsul în rugăciune să revină aceste sim- propria lor fericire. Făcând aşa, ei dove-
ţiri de îndată ce viaţa noastră s-a răcit din desc că nu-L iubesc pe Domnul, ci mai
nou şi şi-a pierdut strălucirea?“ degrabă iubesc sentimentul acela deosebit
Gândurile acestea sunt prezente în care îi înviorează şi-i ridică în al şaptelea
inima mul­ tor sfinţi ai Domnului. Ei nu cer! Întreaga lor viaţă şi activitate au doar
fac distincţie între ceea ce e spiritual şi un singur scop: înălţarea eului, ca centru
ceea ce e sufletesc. Încă nu au primit al vieţii lor. Altfel spus: doresc să se dis-
acea revelaţie personală a Duhului Sfânt, treze!
care să le arate răul prezent în umblarea Copiii lui Dumnezeu sunt treziţi din
lor sufletească. Ei trebuie să fie gata să această stare, fiind ajutaţi să descopere
aştepte în răbdare instrucţiunile lui nebunia de a se ţine morţiş de această
Dumnezeu, rugân­ du-L pe Duhul Sfânt să viaţă a sufletului, abia atunci când au fost
le descopere diversele rele existente chiar luminaţi de Duhul Sfânt să vadă caracte-
în viaţa lor nativă bună. Lucrul acesta rul respingător al acelei vieţi. Dar lumina-
trebuie făcut cu sinceritate şi sme­ renie, rea aceasta nu vine dintr-odată, ci trep­tat-
fiind gata de a uita şi renunţa la tot ce le treptat; şi nu odată pentru totdeauna, ci
va descoperi Duhul Sfânt. La vremea de fiecare dată când e nevoie. Când cre-
cuvenită, El le va arăta cu degetul fiecare dincioşii sunt luminaţi de Duhul Sfânt
întinăciune a vieţii lor fireşti. pentru prima dată, ei se pocăiesc sub
Duhul Sfânt îi va înzestra cu capacita- Lumină şi îşi dau de bună voie viaţa
tea de a recunoaşte că toată lucrarea şi eului lor propriu la moarte. Dar inima
umblarea lor au fost centrate pe eul lor omenească este nespus de înşelătoare.
propriu, şi nu pe Dom­ nul! Faptele lor După o vreme, poate după câteva zile,
bune sunt făcute nu numai în virtutea încrederea de sine, iubirea de sine şi plă-
eforturilor lor, ci şi pentru slava care le-o cerea de sine revin pe tronul inimii. De
vor aduce aceste fapte. Când au pornit să unde, rezultă că iluminarea trebuie să-şi
le facă, nu au căutat voia lui Dumnezeu. desfăşoare neîntrerupt ac­ ţiu­
nea, aşa încât
Nu sunt dispuşi să se supună lui credincioşii să dorească mereu să re­ nunţe
Dumnezeu sau să facă numai acele la viaţa lor nativă, la trăirea prin firea
ac­ţiuni care au călăuzirea şi apro­ barea veche. E foarte dureros însă să vezi ce
Lui şi care vor fi făptuite în puterea Lui, puţin credincioşi există care să fie atât de
ci ei, pur şi simplu, fac tot ce simt că stăpâniţi de felul de a gândi al Domnului
 Pericolele vieţii sufleteşti 115
încât să I se predea de bună voie, fără fie cât se poate de viu, de receptiv la
rezerve în toate aceste pri­ vinţe. Multe mişcarea Duhului Sfânt, pentru a nu-i
înfrângeri şi nu puţină ruşine va îndura stinge acţiunea, ci de a o urma, aşa încât
credinciosul vreme îndelungată, până când El să-şi poată aduce la în­ de­plinire planul
va fi dispus să renunţe le înclinaţiile sale prin duhul omenesc. Duhul lui Dumnezeu
naturale. Ce nedesăvârşită este dorinţa are nevoie de cola­ borarea duhului omului
noastră şi ce precară starea noastră! pentru a-l duce astfel pe credincios la
Creştinii trebuie să elimine nebunia biruinţă în umblarea de toate zilele şi
din viaţa lor! Ei trebuie să adopte felul pentru a-l pregăti pentru faptele bune
lui Dumnezeu de a privi lucrurile în pri- rânduite lui de către Dumnezeu. (Ne vom
vinţa imposibilităţii lor ab­ solute de a-I fi ocupa de acest aspect al duhului îndată.)
plăcuţi prin umblarea lor în firea veche. Mulţi din copiii lui Dumnezeu însă
Ei trebuie să îndrăznească să permită nu pricep mişcarea Duhului Sfânt. Ei nu
Duhului Sfânt de a le arăta orice întină- fac nici o dis­ tincţie între spiritual şi
ciune a vieţii lor sufleteşti. Trebuie să su­ fletesc. Adesea trec drept spirituale
pună în acţiune credinţa lor, pentru a fi lu­ cruri care sunt, evident, sufle­ teşti şi
de acord cu Dumnezeu în evaluarea vieţii invers, consecinţa fiind faptul că îşi obţin
lor native, şi apoi să aştepte în răbdare o mare parte din energia necesară umblă-
ca Duhul Sfânt să le descopere ce spune rii şi slujirii zilnice de la suflet, duhul
Biblia despre ei. Numai în felul acesta fiind astfel suprimat. Ei presupun că
vor fi călăuziţi ei s-o apuce pe calea umblă călăuziţi de duhul, când, în realita-
izbăvirii. te, umblă călăuziţi de sufletul lor. O atare
nebunie înăbuşă duhul lor, oprindu-l de a
Pericolele ce rezultă din a fi sufletesc colabora cu Duhul lui Dumnezeu şi între-
Credincioşii care se codesc să atingă rupând astfel lucrarea pe care ar dori El
ceea ce a rânduit Dumnezeu pentru ei s-o facă în viaţa lor.
sau nu reuşesc să ajungă la nivelul dorit Atâta timp cât creştinii rămân pe tărâ-
de El sunt supuşi mai multor pericole. mul sufle­ tului, ei acţionează după gându-
Dorinţa lui Dumnezeu pentru copiii Lui rile, închipuirile, planurile şi vi­ ziunile
este ca ei să umble călăuziţi de duhul, şi minţii lor. Ei jinduiesc după senzaţii de
nu de sufletul sau trupul lor. Eşecul de a bucurie, fiind dominaţi de sen­ timentele
trăi în duhul duce la mari pierderi. Există lor. Când au experienţe senzoriale, sunt
trei pericole principale în această privin- în culmea fericirii, dar când lipsesc expe­
ţă: rienţele care apelează la simţurile lor, nu
1. Pericolul suprimării duhului. Modul mai pot fi urniţi din loc. Prin urmare, ei
per­fect şi complet de funcţionare al lucru- nu pot trăi pe tărâmul duhului.
rilor la Dumnezeu este întâi de a interve- Sentimentele lor devin în­ săşi viaţa lor, iar
ni în duhul omului, apoi de a-i lumina ei se schimbă după cum se schimbă sen-
acestuia mintea su­ fletului şi, în final, de a timentele lor. Asta nu înseamnă altceva
duce la îndeplinire orânduirea Sa prin decât o umblare după senzaţiile sufle­ tului
intermediul trupului. Proce­ dura aceasta şi trupului din afară, în loc să trăiască de
este de o importanţă vitală. la centrul fiinţei lor, adică din duhul lor.
După ce au fost născuţi din nou din Sensibi­ litatea lor spirituală, total năpădită
Duhul Sfânt, credincioşii trebuie să tră­ de trup şi suflet, începe să se atrofieze.
iască acum prin duhul. Numai astfel vor Aceşti credincioşi nu pot sesiza adevărata
putea ei stabili care este voia lui stare a lucrurilor prin trupul sau sufletul
Dumnezeu pentru ei, ca astfel să coope­ lor, ei şi-au pierdut sensibili­ tatea spiritua-
reze cu Duhul Sfânt la învingerea orică- lă. Duhul lor a fost deconectat de la
rui vic­leşug cu care sunt confruntaţi de cooperarea sa cu Dumnezeu şi, prin
vrăjmaşul. Duhul credinciosului trebuie să urmare, creşterea lor spirituală este bloca-
116 Omul spiritual, volumul I
tă. Nu mai sunt capabili să dobândească ocupă de „vechea creaţie“ la cruce. Or, la
în duhul lor puterea şi călăuzirea necesară cruce nu există o tratare parţială a vechii
pentru a face faţă bătăliei din lumea creaţii, ci crucea se ocupă de firea veche
nevăzută sau închinării adevărate. Când îi în totalitatea ei. De aici rezultă că nu ne
refuză cineva duhului său completa putem apropia de cruce şi cere doar
su­premaţie asupra întregii sale fiinţe sau mântuirea prin substituţie dacă nu accep­
refuză să se alimenteze din puterea de tăm şi izbăvirea prin identificare. Odată
viaţă a duhului, înseamnă că nu va ajun- ce L-am primit prin credinţă pe Domnul
ge niciodată la maturi­ tate. Sensibilitatea ca Mântuitor personal, vom fi călăuziţi
spirituală e cât se poate de delicată. Nu e mai departe de Duhul Sfânt care locuieş-
uşor de recunoscut nici chiar pentru cei te în noi să dorim ex­ perienţa morţii
care au învăţat s-o cunoască şi s-o urme- împreună cu Cristos, indiferent cât de
ze. Cu cât mai greu va fi să avem dis- mult sau cât de puţin înţelegem identifi-
cernământul spiritual, dacă mereu supu- carea. Deşi nu vom pierde viaţa nouă,
nem du­ hul veşnicelor tulburări provenite vom pierde binecuvântarea ei, bu­ curia
din senza­ ţiile brute ce emană din suflet, mântuirii, dacă ne vom îm­ po­trivi fără
unde au pătruns din afară! Senzaţiile încetare dorinţei lăuntrice [a duhului nos-
sufleteşti nu numai că produc confuzie, tru] după o viaţă nouă. Crucea nu-şi
dar pot chiar suprima sensibilitatea spiri- încetează niciodată profunda lucrare. Tot
tuală. mai adânc va opera în noi, până când
2. Pericolul retragerii în domeniul tru- vechea creaţie va fi complet răstignită la
pului. Multe din faptele firii enume­ rate la nivelul experienţei. Scopul ei este acela
Galateni 5 îşi au, evident, originea în de a pune deoparte tot ce aparţine lui
poftele trupului o­ menesc, dar sunt destule Adam.
care îşi au sediul în activităţile sufletului. Acum însă, dacă după ce au experi-
„Egoismul, disensiunile, spi­ ritul de parti- mentat victoria asupra păcatului, copiii lui
dă“ în mod clar emană din eul sau per- Dumnezeu nu trec mai departe la învin-
sonalitatea omului. Ele sunt consecinţa gerea vieţii naturale, ci continuă să rămâ-
numeroaselor şi diverselor gânduri şi opi- nă pe tărâmul sufletului, ei vor constata
nii sus­ ţinute printre sfinţi. Ceea ce e că sufletul şi trupul treptat-treptat se unesc
important de observat aici este faptul că din nou şi-i târăsc înapoi în păcatele pe
aceste manifestări ale sufletului sunt înşi- care le-au părăsit odată. Asta se poate
rate la Galateni împreună cu păcate ale asemăna cu vâslirea împotriva curentului:
trupului, cum ar fi „imoralitatea, necurăţia, când nu mai vâsleşti, în mod sigur vei fi
desfrânarea, beţia, pe­ trecerile“. Asta ar purtat de curent înapoi de unde ai plecat.
trebui să ne aducă aminte cât de strâns e Tot ce s-a realizat va fi îndată desfiinţat
împletit sufletul cu trupul. De fapt, cele dacă oprim crucea de a-şi face deplin
două sunt inseparabile, deoarece trupul în lucrarea în noi. Asta e în măsură să
care ne aflăm în prezent este un „trup explice de ce mulţi recad în păcatele de
sufletesc“ (1 Cor. 15.44, traducere literală). altădată după ce au biruit o vreme păca-
Prin urmare, dacă un credincios se va sili tul. Ori de câte ori i se permite vieţii
să-şi înfrâneze doar natura sa păcătoasă, creaţiei vechi (adică a sufle­ tului) să-şi
şi nu şi viaţa naturală, se va trezi, la un continue activitatea nestin­ gherită, viaţa
moment dat, după ce a trăit bucuria aceea se va uni numai­ de­cât cu natura
izbânzii asupra păcatului, că iarăşi alunecă ve­ chii creaţii (cu păcatul).
pe panta păcatelor trupului. Deşi s-ar 3. Pericolul ca puterea întunericului să
putea să nu se întoarcă la cele mai urâte pro­fite de situaţie. Epistola lui Iacov, scrisă
forme de păcat, totuşi va rămâne înrobit către credincioşi, subliniază clar relaţia
de păcat. dintre viaţa sufletului şi lucrarea satanică:
Trebuie să înţelegem că Dumnezeu Se „Cine dintre voi este înţelept şi priceput?
 Pericolele vieţii sufleteşti 117
Să-şi arate prin purtarea lui bună, faptele de pe acest teren. O, cum unelteşte el
făcute cu blândeţea înţelep­ ciu­
nii! Dar împotriva credincioşilor, derutându-i şi
dacă aveţi în inima voas­ tră invidie amară determinându-i să-şi iu­ bească viaţa eului
şi ambiţii egoiste, nu vă lăudaţi cu aces- lor propriu, în ciuda faptului că au jurat
tea şi să nu tăgăduiţi adevărul. Înţelep- odată să urască păca­ tul!
ciunea aceasta nu vine de sus, ci este Pe când noi creştinii eram odată păcă-
pământească, sufletească, demonică“ toşi, trăiam în „patimile cărnii noastre
(Iacov 3:13-15). [asta fiind o referire la acele păcate lega-
Există o înţelepciune care vine de la te direct de trup], urmând dorinţele trupu-
Satan, fiind una şi aceeaşi cu aceea care lui şi ale minţii [aici e vorba de viaţa
izvorăşte uneori din sufletul omenesc. sufletului]“ (Ef. 2:3). Versetul citat mai
Creştinii ştiu că vrăjmaşul poate ademeni sus ne informează că ambele sunt ţinta
oamenii să păcătuiască, dar îşi dau ei oare atacului duhului rău. Acum scopul nostru
seama că el mai poate şi injecta gânduri în discutarea acestui aspect este de a-i
în mintea omului? Căderea omu­ lui s-a ajuta pe copiii lui Dumnezeu să înţeleagă
datorat iubirii de cunoştinţă şi înţelepciu­ ne. că trupul nu este singura sferă a nocivei
Satan fo­ loseşte astăzi aceeaşi tactică, pen- activităţi a lui Satan, ci că vrăjmaşul ope-
tru a reţine sufletul credinciosului ca sediu rează şi pe tărâmul sufletu­ lui. Dorim să
al operaţiilor sale. subliniem apăsat că credincioşii trebuie să
Strategia lui Satan este de a-şi păstra fie eliberaţi nu numai de păcat, ci şi de
pentru sine cât mai mult din vechea crea- viaţa lor naturală. Fie ca Duhul Sfânt să
ţie. Dacă nu reuşeşte să-i împotmolească ne deschidă ochii să vedem gravitatea
pe credincioşi în păcat, atunci va încerca acestui pas. Căci dacă ar fi sfinţii elibe-
să-i determine să-şi păstreze viaţa lor natu- raţi, pas cu pas, de viaţa sufletului, cum
rală, profitând de igno­ ranţa lor cu privire sunt de sub puterea păca­ tului, Satan ar fi
la şiretlicurile sale sau de refuzul lor de a întâmpinat cu mari pierderi şi dezertări în
se preda Duhului Sfânt. Căci dacă Satan tabăra sa.
nu va reuşi în eforturile sale, atunci toate Întrucât credincioşii, în starea lor car-
cohortele iadului vor fi puse pe liber în nală, nu ştiu cum să-şi păzească minţile,
curând. Cu cât se unesc mai mult credin- duhurile rele se pot folosi cu uşurinţă de
cioşii cu Domnul în duhul lor, cu atât mai înţelepciunea nativă a omului, în scopul
mult şi mai ne­ stingherit va curge viaţa împlinirii uneltirilor lor. Cu multă dibăcie,
Duhului Sfânt în duhul lor, urmarea fiind aceste duhuri rele vor strecura neînţele-
o mai adâncă lucrare a crucii în umblarea geri, confuzii şi prejudecăţi în mintea
lor zilnică. De aici, rezultă că vor fi izbă- omului, pentru ca prin acestea el să se
viţi tot mai mult de vechea creaţie şi îi îndoiască de adevărul lui Dumne­ zeu şi să
vor ceda lui Satan tot mai puţin teren de pună la îndoială sinceritatea altora. Cât de
ope­ raţie în viaţa lor. Să ne fie cât se mare a fost întotdea­ una piedica pusă în
poate de clar că toate eforturile lui Satan, calea lucrării Duhului Sfânt de către min-
fie de ademenire, fie de ata­ curi directe, se tea obsedată nu se poate exprima de
pe­trec în vechea noastră creaţie. Lui nici ajuns în cuvinte! Căci deşi s-ar putea ca
nu-i trece prin cap să-şi irosească ener­ giile cineva să fie animat de intenţii bune,
cu „noua noastră creaţie“ – adică cu viaţa voinţa sa e trădată de mintea sa obsedată.
primită direct de la Dumnezeu, cu însăşi Da, şi idealurile fru­ moase pot împiedica
viaţa Sa. De aceea nu încetează el să-i lucrarea lui Dumnezeu, la fel de mult ca
convingă pe orice cale pe copiii lui actele necugetate! Duhurile rele pot merge
Dumnezeu să-şi reţină oricât de puţin din până acolo încât să transmită credincioşi-
vechea creaţie – fie un păcat, cât de mic, lor viziuni sau gânduri înălţătoare, ademe­
fie un alt lucru „frumos“ din viaţa naturală nindu-i să creadă că, întrucât acestea sunt,
– aşa încât el să poată opera în con­ tinuare evi­ dent, de provenienţă supranaturală,
118 Omul spiritual, volumul I
negreşit vin de la Dumnezeu! Şi astfel pe vrăjmaş, descoperindu-i o slă­ biciune
copilul sfânt al Domnului alunecă tot mai în noi. Singura posibilitate de a-l învinge
adânc în mocirla a­ măgirii. Înainte de a fi este de a preda morţii viaţa na­ turală.
dată la moarte viaţa eului unui credincios, Satan poate opera mult prin sufletele
mintea sa va fi mereu aprinsă de curio­ nedisciplinate, după cum poate să-i atace
zitate, dorind să cerceteze, să cuprindă cât direct pe cei ce nu cunosc nimic despre
mai mult, să agonisească tot felul de cruce. Viaţa sufletului nostru constituie a
cunoş­ tinţe – toate dând însă şi mai mult cincea coloană a vrăjmaşului în noi, dân-
prilej de lucru duhurilor rele. du-i prilej şi teren să lucreze. Nu are
Partea emotivă a sufletului poate fi uşor importanţă cât de mult am cunoaşte ade-
stâr­
nită de vrăjmaş. Întrucât mulţi credin- vărul sau cât ne-am lupta pentru el, sufle-
cioşi tân­jesc după sentimente de bucurie şi tul va rămâne întotdeauna punctul nostru
senzaţii prin care să ştie că au Duhul vulnerabil. E dureros să consta­ tăm însă
Sfânt, să cunoască fru­ museţea Domnului că în măsura în care credincioşii au deve-
Isus şi prezenţa lui Dumne­ zeu, duhurile nit spirituali, cu atât mai greu le va fi să
rele vor furniza multe experienţe ciudate depisteze viaţa sufletească din ei! Cu cât
simţurilor lor. Asta pentru ca să le fie sti- este mai mic elementul sufletesc din cre-
mulate capacităţile lor naturale, iar vocea dincios, cu atât mai greu de tratat va fi!
a­
ceea de susur a Duhului Sfânt, sesizabilă Uneori nu va fi decât o mică părticică de
doar de către delicata facultate intuitivă a carnalitate, amestecată cu o bună viaţă
duhului omului, să fie suprimată. Cu voia spi­ rituală, dar părticica aceea va face să-i
lui Dumne­ zeu, vom discuta mai pe-ndelete fie credinciosului extrem de greu să
aceste chestiuni în alt capitol. deose­ bească ceea ce e sufletesc de ceea
Creştinii suferă mari pierderi în războ- ce e spiritual. Dacă nu vor fi mereu treji
iul spiri­
tual atunci, când n-au rezolvat pro- credincioşii, împotri­ vindu-se diavolului cu
blema eului lor. Apocalipsa 12:11 enunţă toată tăria, atunci mereu vor întâm­ pina
una din condiţiile vitale pentru a-l învinge mari înfrângeri, prin viaţa eului lor.
pe diavolul – anume faptul că toţi copiii Faptul că viaţa sufletească a creştinu-
lui Dumnezeu trebuie să refuze să-şi lui poate fi înşelată şi folosită în mâna
iubească viaţa sufletului, chiar până la duşmanului nu mai este o surpriză pentru
moarte. Căci dacă nu şi-au răstignit pe cei mai mulţi dintre noi. Ştiind aceasta,
cruce iubirea de sine sau autocompătimi- cu atât mai mult se impune ne­ voia de a
rea, negreşit vor fi înfrânţi de vrăjmaş. trage alarma! Căci Dumnezeu doreşte ca
Ostaşii lui Cristos care-şi iubesc viaţa îşi noi să ne lepădăm de tot ceea ce moşte-
vor pierde cununa biru­ inţei. Vrăjmaşul îi nim de la Adam, chiar de viaţa noastră
va învinge pe toţi cei cu inima plină de şi de natura noastră. Neas­ cultarea de
consideraţie de sine. Dumnezeu întotdeau­ na e pândită de mari
Orice alipire de lucruri îl atenţio­ nează pericole.
CAPITOLUL 4
CRUCEA ŞI SUFLETUL
Chemarea crucii
În cel puţin patru ocazii separate, aşa
cum e consemnat în cele patru evanghe-
lii, Domnul Isus Şi-a chemat ucenicii să
se lepede de sufletul lor, să-l dea la
moarte şi apoi să-L urmeze pe El.
Domnul recunoaşte fără înconjur faptul
că aceasta e o acţiune sine qua non pentru
orice credincios care doreşte să-L urmeze
şi să fie desăvârşit ca El în slujirea oame-
nilor şi în ascul­ tarea de Dumnezeu.
Domnul Isus menţionează viaţa sufletului
în toate aceste chemări, dar pune accent
diferit pe fiecare dintre ele. Întrucât viaţa
sufletului se poate exprima pe diferite căi,
Domnul subli­ niază de fiecare dată un alt
aspect. Oricine vrea să fie ucenic al
Domnului trebuie să acorde toată atenţia
spuselor Sale, căci El îi cheamă pe
oameni să predea crucii viaţa lor natura-
lă.
Crucea şi afecţiunile sufletului
,,Oricine nu-şi ia crucea şi nu Mă
urmează nu este vrednic de Mine. Cel
care îşi va găsi viaţa [sufletul] o va pier-
de, iar cel care îşi va pierde viaţa [sufle-
tul] din pricina Mea o va găsi“ (Mat.
10:38-39).
Aceste versete ne îndeamnă să renun-
ţăm la viaţa sufletului nostru şi s-o dăm
în grija crucii de dragul Domnului.
Domnul Isus ne arată că duşmanii unui
om vor fi tocmai cei din casa lui – fiul,
de dragul Domnului, va fi rupt de tatăl
său, fiica va fi despărţită uneori de mama
ei, nora de soacră. Asta nu e altceva decât
crucea şi crucea înseamnă crucificare. Din
fire suntem înclinaţi să-i preţuim pe cei
dragi ai noştri. Ne place să-i ascultăm
vorbind şi suntem gata să răspundem la
rugăminţile lor. Dar Domnul Isus ne
îndeamnă să nu lăsăm ca dragostea noas-
tră pentru cei dragi ai noştri să ne îm­
pingă
la răz­ vrătire împotriva lui Dum­ nezeu.
Când dorinţa lui Dumnezeu şi dorinţa
omului se bat cap în cap, de dra­ gul
119
Domnului noi va trebui să ne luăm cru-
cea şi să dăm morţii orice afecţiune a
sufle­tului, chiar dacă persoana în cauză ne
este dragă şi, în condiţii normale, nici prin
cap nu ne-ar trece să-i facem vreun rău.
Domnul ne cheamă astfel pentru ca să
putem fi cu­ răţiţi de dragostea noastră
naturală. Din acest motiv declară El că
,,oricine îşi iubeşte tatăl sau mama mai
mult decât pe Mine nu este vrednic de
Mine; şi ori­ cine îşi iubeşte fiul sau fiica
mai mult decât pe Mine nu e vrednic de
Mine“ (v. 37).
,,Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi
urăşte tatăl şi mama şi copiii şi fraţii şi
surorile, da, chiar şi propria sa viaţă, nu
poate fi ucenicul Meu. Oricine nu-şi poar-
tă crucea şi nu vine după Mine, nu poate
fi ucenicul Meu“ (Luca 14:26-27). Acum,
Matei ne arată în privinţa afec­ ţiunii cum
credincioşii trebuie să aleagă pe primul
loc iubirea pentru Domnul, mai degrabă
decât cea pentru familie; în timp ce Luca
ne arată ce atitudine trebuie să avem faţă
de dra­ gostea ce izvorăşte din viaţa sufle-
tului nostru: anume, trebuie s-o urâm! La
o adică nu trebuie să iubim doar pentru
că obiectele iubirii noastre sunt persoanele
pe care le-am iubi oricum, dato­ rită calită-
ţilor pe care le posedă. Oricât de dragi şi
de apropiaţi ne-ar fi părinţii, fraţii, surori-
le, soţiile şi copii, în Scriptură îi găsim
pe lista interzisă. O asemenea iubire natu-
rală va izvorî din dorinţele inimii sale şi
va aştepta să fie iubită la rândul ei.
Domnul susţine că acest gen de iubire a
sufletului trebuie dat morţii. Deşi acum
nu-L vedem, El doreşte să-L iubim. Dar
vrea să ne lepădăm de dragostea noastră
firească. Vrea să ne debarasăm de iubirea
noastră naturală faţă de alţii, pentru ca să
nu-i mai iubim cu dragos­ tea noastră pro-
prie. Bineînţeles că El aşteaptă de la noi
să-i iubim pe alţii, dar nu cu afecţiunile
noastre naturale izvorâte din suflet. Dacă
iubim, s-o facem de dragul Domnului, şi
nu de dragul persoanelor respective. În
120 Omul spiritual, volumul I
Domnul luăm cunoş­ tinţă cu o nouă rela- Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea să-L
ţie. De acum trebuie să primim de la El iubim mai mult decât iubim Isaacul nos-
dragostea Sa, pentru ca să-i putem iubi tru. E drept că această viaţă a sufletului a
pe alţii cu ea. Cu alte cuvinte, dra­ gostea fost dăruită de Crea­torul nostru; totuşi, El
noastră trebuie să fie guvernată de doreşte ca noi să nu fim stăpâniţi de
Domnul. Când ne cere El, trebuie să ne principiul acelei vieţi. Oamenii din lume,
iubim până şi duşmanii, pe când dacă nu de obicei, nu vor înţelege de ce este aşa;
ne cere El, nu-i putem iubi nici măcar pe numai credinciosul care se pierde pe sine
cei mai apropiaţi din propria noastră trep­ tat-treptat în viaţa lui Dumnezeu va
familie. El vrea ca inima noastră să nu putea în­ ţelege sensul acestui principiu.
se lipească de nimeni şi de nimic, pentru Cine va putea aprecia la justa lui valoare
ca să putem fi liberi să-L iubim din toată actul prin care Dum­ nezeu i-a cerut lui
inima pe El. Avraam să-l jertfească pe Isaac, cel pe
Având în vedere această nouă relaţie a care Dumnezeu Însuşi i-l dăduse?! Cei
iubirii, e limpede că viaţa sufletului trebu- care prind gândul inimii lui Dumnezeu
ie lepădată. Asta e crucea. Când un cre- nu mai fac nici o încercare de a ţine cu
dincios Îl ascultă pe Cristos, până acolo dinţii chiar de darurile dăruite lor de
încât îşi nesocoteşte afecţiu­nea sa natura- Dumnezeu, ci doresc să se odihnească în
lă, dragostea sa naturală suferă cumplit. Dumnezeu, dătătorul tutu­ ror darurilor.
Întristarea şi durerea sufletului devin pen- Dumnezeu ne vrea ataşaţi doar de El, şi
tru el o cruce. În adâncul inimii lui sunt de nimic altceva în afara Lui – fie că e
răni şi ochii îi sunt plini de lacrimi, căci vorba de oameni, fie de vreun lucru oare-
trebuie să renunţe chiar la cei pe care-i care, chiar de unul pe care El ni l-a dat.
iubeşte atât de mult. Trebuie s-o recu- Mulţi creştini sunt gata numaidecât să
noaştem, că asemenea experienţe aduc pără­ sească Ur al Caldeii, dar puţini vor
multă suferinţă în viaţa noastră. Cât de înţelege sensul nevoii de a jertfi pe
greu îi vine sufletului să renunţe la cei Muntele Moriah ceea ce chiar Dumne­ zeu
iubiţi, de dragul Domnului! Dar tocmai a dat. Aici e una din cele mai pătrunză-
prin acţiunea aceasta sufletul este dat la toare lecţii ale credinţei, căci ţin­ teşte în
moarte; ba, mai mult, el doreşte acum să unitatea noastră cu Dumnezeu. El cere
moară; şi astfel credinciosul e eliberat de copiilor Săi să uite totul, pentru a putea fi
puterea sufletului. pe de-a-ntregul ai Lui. Va trebui ca ei nu
Când îşi pierde afecţiunea naturală pe numai să se descotorosească de tot ce
cruce, sufletul cedează teren Duhului ştiu că le dăunează, ci să dea crucii şi
Sfânt, pentru ca El să poată turna în ceea ce ar fi cu totul legitim din punct
inima credinciosului dra­ gostea lui de vedere omenesc – cum sunt afec­ ţiunile
Dumnezeu şi astfel să-l învredniceas­ că să – pentru ca astfel ei să poată intra cu
iubească în Dumnezeu şi cu dragostea lui totul sub autoritatea Duhului Sfânt.
Dumnezeu. Porunca Domnului nostru este cât se
A se observa că, omeneşte vorbind, poate de însemnată, căci oare nu sunt
modul acesta de exprimare a sufletului afec­ ţiunile omului foarte greu de stă­ pânit?
este cu totul legitim, deoarece e cât se Dacă nu le dăm în seama crucii, pierzân-
poate de natural şi nu e deloc întinat, nu du-le astfel, ele pot deveni un obstacol
e păcat. Oare nu e dragostea de care am formidabil în calea dezvoltării vieţii spiri-
amintit comună tuturor oamenilor? Ce tuale. Sentimentele umane se schimbă
poate fi greşit în a-ţi iubi pe cei dragi din du­pă cum se schimbă lumea. Veselia
familia ta? Dar noi aflăm aici că Domnul uşoară a lumii adesea îl poate face pe
ne cheamă să învingem naturalul, ba sfântul lui Dumne­ zeu să-şi piardă echili-
chiar să renunţăm la drep­ tul legitim al brul spiritual. Permanenta zarvă a lumii
omului firesc... şi asta de dragul lui poate afecta pacea lăuntrică a duhului
 Crucea şi sufletul 121
credinciosului. Oare nu din sentimente punctul de vedere al lui Dumne­ zeu, chiar
izvorăsc întristările, gemetele, suspinele şi şi în privinţa morţii pe cruce. El n-a fost
lacrimile? Dacă Domnul nu e mai presus în stare să înţeleagă faptul că preocuparea
de toate în cadrul afecţiunilor noastre, nu pentru voia lui Dumnezeu trebuie să
va fi Domn nici în alte compartimente depăşească cu mult grija pentru eul pro-
ale vieţii noastre. Avem aici un test al priu. Atitudinea lui a fost cam aşa: ,Deşi
spiritualităţii şi o măsură a profunzimii moartea pe cruce va împlini voia lui
sau, dimpotrivă, a lipsei ei de profunzi- Dumnezeu şi va realiza planul Său, totuşi
me. Prin urmare, trebuie să ne urâm oare nu se cade să aibă Domnul grijă de
viaţa sufletului nostru şi să refuzăm cate­ El nsuşi? Cum să nu-I pese de durerile
goric de a da frâu liber sentimentelor pe care le va îndura? Vai, Doamne, dar
noastre. fii mai atent cu Tine Însuţi! Cruţă-Te!“
Porunca Domnului se deosebeşte radi- Şi ce răspuns i-a dat Domnul lui
cal de dorinţa noastră naturală. Ceea ce Petru? L-a mustrat aspru, afirmând clar şi
iubeam odată acum trebuie să urâm; şi răspicat că o asemenea idee ca cea a
până şi organul care generează dragostea autocompătimirii nu putea veni decât de
– viaţa sufletului nostru – trebuie detestat. la Satan. Apoi El a spus ucenicilor Săi:
Asta e calea spirituală! Dacă ne vom „Nu numai Eu singur voi merge la cruce,
purta cu adevărat crucea, nu vom fi nici ci şi voi toţi care veniţi după Mine şi
stăpâniţi, nici influenţaţi de afecţiunile doriţi să fiţi ucenici – şi voi trebuie să
naturale ale sufletului, ci vom fi învredni- mă urmaţi acolo! Cum e calea Mea, aşa
ciţi să iubim în puterea Duhului Sfânt, trebuie să fie calea voastră. Să nu vă
aşa cum şi-a iubit şi Domnul Isus familia închipuiţi, greşit, că numai Eu trebuie să
Sa când era pe pământ. fac voia lui Dumnezeu, ci şi voi toţi veţi
face voia Lui. Tot aşa după cum Eu nu
Crucea şi eul ţin seama de Mine Însumi, ci Mă supun
,,Apoi Isus le-a spus ucenicilor Săi: necondiţionat voii lui Dumnezeu chiar
«Dacă vrea să vină cineva după Mine, să până la moartea pe cruce, tot aşa şi voi
se lepede de el însuşi, să-şi ia crucea şi vă veţi lepăda de viaţa eului vostru şi
să Mă urmeze. Căci oricine vrea să-şi veţi fi gata de a o pierde, în ascultare de
salveze viaţa o va pierde şi oricine îşi Dumnezeu“. Petru I-a spus Dom­ nului:
pierde viaţa de dragul Meu o va găsi»“ Trebuie să-Ţi fie milă de Tine!“ la care
(Mat. 16:24-25). Din nou, Domnul Îşi Domnul i-a răspuns: „Trebuie să te le­ pezi
cheamă ucenicii să-şi ia crucea în sensul de tine!“
că trebuie să dea morţii viaţa sufletului Ca să urmezi voia lui Dumnezeu tre-
lor. Dacă la Matei 10 accentul se punea buie să plăteşti un preţ. Carnea [firea
pe afecţiunile sufletului, aici în Matei 16 veche] tremură în faţa unei asemenea
lumina e îndreptată asupra eului sufletu- perspective. Atâta timp cât viaţa sufletului
lui. Din versetele anterioare celor discu­ domneşte nestingherită în lăun­ trul nostru,
tate, aflăm că Domnul Isus tocmai le noi nu suntem vrednici de a primi ordi-
desfăşura ucenicilor tabloul apropiatei Sale nele lui Dumnezeu, deoarece firea veche
confruntări cu crucea. Din dragoste fier- doreşte să-şi urmeze voia sa, nu voia lui
binte pentru Domnul său, Petru are un Dum­ nezeu. Când El ne cheamă să ne
acces de compasiune şi ex­ c lamă: lepădăm de noi înşine prin intermediul
„Doamne, fie-ţi milă de Tine Însuţi!“, crucii, renunţând la toate de dragul Lui,
căci Petru privea lucrurile omeneşte, viaţa noastră naturală va răspunde instinc-
îndemnîn­ du-L pe Domnul să Se cruţe de tiv cu autocompătimire. Asta ne va face
durerile provo­ cate de cruce în trupul Său. nedoritori de a plăti orice preţ pentru
Dar Petru a scăpat din vedere faptul că Dumnezeu. De aici rezultă că ori de câte
omul trebuie să privească lucrurile din ori alegem calea îngustă a crucii şi îndu-
122 Omul spiritual, volumul I
răm din pricina lui Cristos, viaţa sufletului pingă toate aceste considerente omeneşti.
nostru va suferi o înfrângere. Aşa ne vom Nici măcar să dorim după o părtăşie mai
pierde viaţa aceea! Numai în felul acesta mare cu Domnul nu ne este îngăduit
poate fi întronată viaţa spirituală a lui dacă lucrul a­ cesta se va face în fire. Oare
Cristos, care va iniţia şi realiza în noi tot nu demonstrează asta, dincolo de orice
ce este plăcut lui Dumnezeu şi de folos îndoială, faptul că putem fi sufleteşti chiar
oamenilor! atunci când Îl slujim pe Domnul şi ne
Observăm acum în legătură cu acest este dor de El? Dacă Însuşi Domnul Isus
incident dintre Petru şi Domnul cât de Cristos Se leapădă de viaţa sufletului Său
păcătoasă poate fi funcţionarea vieţii în slujirea lui Dumnezeu, atunci negreşit
sufletului. Petru a rostit acele cuvinte nu va voi ca noi să-L slujim cu acea
fireşti îndată după ce a primit de la viaţă a sufletului. El îi cheamă pe credin-
Dumnezeu revelaţia tainei ţinută până cioşi să-şi dea eul lor la moarte, nu doar
atunci ascunsă de toţi oamenii – anume pentru motivul că acestuia îi place lumea,
faptul că singuraticul Isus, Cel pe care-L ci şi pentru că s-ar putea să-i placă de
urmau ei, era într-adevăr Cristosul Domnul. Domnul nostru niciodată nu ne
Dumnezeului celui viu! Imediat după întreabă cât de mult am lucrat pentru El,
această revelaţie nemaipomenit de impor- ci din ce sursă a pornit lucrul nostru.
tantă, Petru a fost robit de viaţa eului său În acelaşi timp în care Petru îşi expri-
şi coborât la nivelul de a fi încercat să-L mă afec­ ţiunea pentru Domnul, el îşi dez-
con­ vingă pe Învăţătorul său să se văluie fără să vrea atitudinea faţă de el
autocompăti­ mească! O, ce adânc ar trebui însuşi. El pune mai mult preţ pe trupul
să sape în noi lucrul acesta, adevărul fizic al Domnului, decât pe voia lui
potrivit căruia oricâtă re­ velaţie spirituală Dumnezeu. El încearcă să-L con­ vingă pe
am avea şi indiferent cât de înălţătoare ar Domnul Isus să fie atent cu El însuşi.
fi cunoştinţa dăruită nouă, toate acestea Per­ sonalitatea lui Petru e astfel complet
nu pot garanta descătuşarea de robia dezvăluită. Cât de adevărat este faptul că
sufletului. Dimpotrivă, cu cât e mai înaltă eul operează în­ totdeauna independent de
cu­ noştinţa noastră şi mai profundă expe- voinţa lui Dumnezeu, căci îi place să-L
rienţa noa­ stră, cu atât mai ascunsă va fi slujească după normele pe care el le con-
viaţa sufletului nostru şi, în consecinţă, cu sideră adecvate! Dar a împlini dorinţele
atât ne va fi mai greu s-o depistăm şi s-o lui Dumnezeu înseamnă a face sufle­ tul să
dăm afară. Căci dacă nu ne-am ocupat capituleze. Ori de câte ori ascultăm de
cu toată asprimea de domeniul natural, gândul lui Dum­ nezeu, ideile sufletului
supunându-l morţii pe cruce, el îşi va sunt în­ frânte.
continua dăunătoarea-i lucrare în lăuntrul Întrucât cu ocazia incidentului din
nostru. Matei 16 Petru a vorbit din suflet,
O altă lecţie pe care o putem desprin- Domnul Isus mai arată că ceea ce a ros-
de din această întâmplare cu Petru este tit Petru vine de la Satan. Prin aceasta ne
totala zădărni­ cie a vieţii firii pământeşti. putem da seama cum Satan se poate
De data aceasta, viaţa sufletească a lui folosi de viaţa eului unui om. Atâta timp
Petru a fost activată nu de el însuşi, ci de cât aceasta nu e dată morţii, Satan pose-
Domnul Isus. Petru îl iubeşte pe Domnul; dă un in­ strument prin care poate acţiona.
îi pare chiar rău de El; şi nu doreşte ca Petru vorbeşte deoarece ţine la Domnul,
să I se întâmple vreun rău; e înverşunat însă fără să vrea e manipulat de Satan.
faţă de ideea că Domnul ar putea să Petru se roagă Domnului să fie bun cu
sufere. Inima lui Petru e în ordine, inten- El însuşi, neştiind că rugăciu­ nea lui e
ţiile sale lău­dabile, dar toate sunt înteme- inspirată de vrăjmaşul. Satan poate să-i
iate pe considerente omeneşti, izvorâte din îndemne pe oameni să-L iubească pe
viaţa sufletului. Domnul e nevoit să res- Domnul sau chiar să-i înveţe pe oameni
 Crucea şi sufletul 123
să se roage. El nu se alarmează dacă gat cuvântul „zilnic“ la chemarea pe care
oamenii se roagă sau Îl iubesc pe ne-o face Domnul de a ne lua crucea.
Domnul; ceea ce-l umple de groază este Purtarea crucii e o activitate per­ manen­ tă.
posibilitatea ca aceştia să nu-L iubească Crucea care a condamnat păcatul la moar-
şi să nu I se roage cu energia lor natura- te este o realitate împli­ nită; tot ce ne
lă. Atât timp cât e în floare viaţa sufletu- rămâne de făcut este s-o recunoaştem şi
lui, afacerile lui Satan îi merg de mi­nune. să ne-o însuşim Dar crucea prin care
O, facă Domnul să ne dăm seama cât de omorâm viaţa sufletului nostru e cu totul
periculoasă este această viaţă, deoarece alta. Lepădarea de sine nu e o chestiune
s-ar putea ca unii credincioşi să fie încli- deja realizată ori încheiată, ci o ex­ perienţă
naţi numaidecât să creadă că sunt spiritu­ de care trebuie să avem parte în fiecare
ali doar pentru că-L iubesc pe Domnul zi. Asta nu înseamnă că nu vom pierde
sau ad­ miră lucrurile cereşti. Planul lui până la urmă această viaţă a sufletului
Dumnezeu nu poate fi realizat atâta timp sau că procesul pierderii ei trebuie neapă-
cât Satan găseşte în conti­ nuare prilejuri rat să fie de lungă du­ rată şi anevoios, ci
de a acţiona prin acea viaţă a sufletului pur şi simplu în noi crucea care se ocupă
care rămâne nesupusă morţii crucii. de viaţa sufletului acţionează diferit de
Compătimirea de sine, dragostea de aceea care se ocupă de păcat. Motivul?
sine, frica de suferinţă, fuga de cruce – Faptul că moartea faţă de păcat ne este
iată câteva din manifestările vieţii sufletu- realizată de către Cristos: când a murit El,
lui, deoarece motivaţia principală a aces- şi noi am murit împreună cu El. Dar
tuia este autocon­ servarea. Sufle­tu­
lui îi lepă­darea de viaţa sufletului nu este încă
vine extrem de greu să îndure crucea. o chestiune împlinită. Ni se cere să ne
Exact acesta e motivul pentru care luăm crucea în fie­ care zi, prin puterea
Domnul ne cheamă să ne lepădăm de crucii lui Cristos şi să ne impunem zilnic
eul nostru şi să ne luăm crucea, pentru a să-i negăm eului nostru dreptu­ rile sale,
ne zdrobi viaţa naturală. Fiecare cruce până se va pierde cu totul.
care trece pe lângă noi ne cheamă să ne Renunţarea la viaţa noastră naturală
uităm eul nostru propriu. Noi nu mai nu e un lucru pe care-l faci o dată pen-
trebuie să adăpostim nici o iubire de sine tru totdeauna. În ce priveşte păcatul, nu
în noi, ci trebuie să ne dăm viaţa prin avem altceva de făcut decât să ocupăm
puterea lui Dumnezeu. Domnul ne spune poziţia crucii (Rom. 6:6) şi îndată vom fi
că aceasta e crucea noastră, căci fiecare eliberaţi de puterea lui şi de robia noastră
primim de la Dumnezeu crucea lui anu- faţă de el. Într-o clipă putem trăi toată
mită. Pe asta trebuie s-o purtăm! Deşi e experienţa aceasta, cu efectele ei minuna-
crucea noastră, totuşi ea e legată strâns te de biruinţă de­ plină şi desă­vârşită. În ce
de crucea Domnului. Dacă, în dis­ poziţia priveşte viaţa eului însă, aici biruinţa se
pe care a manifestat-o Cristos faţă de câştigă pas cu pas. Cu cât pătrunde mai
crucea Sa suntem şi noi gata să ne-o adânc Cuvântul lui Dumnezeu (Ev. 4:12),
luăm pe-a noastră, atunci vom constata cu atât mai profundă va fi lucrarea crucii
că puterea crucii Lui rămâne în noi şi ne şi cu atât mai mult va desăvârşi Duhul
învredniceşte să ne pierdem viaţa noastră Sfânt unirea vieţii spiritului nostru cu
naturală. De fiecare dată când se ia cru- Domnul Isus. Dar cum vor putea să se
cea în spinare, sufletul păgubeşte. Însă de lepede credincio­ şii de eul lor, când nici
fiecare dată când e ocolită crucea, su­ fletul măcar nu-l recunosc? Ei nu se vor lepă-
e întărit şi păstrat în continuare. da decât de acea parte a vieţii sufletului
Domnul Isus nu vrea să spună că tra- lor pe care o cunosc deja. Cuvântul lui
tarea înclinaţiilor noastre naturale e o Dumnezeu trebuie să ne dezvăluie tot
chestiune de care ne ocupăm o dată pen- mai mult viaţa noastră naturală, pentru ca
tru totdeauna. Găsim că la Luca s-a adău- lucrarea crucii să pătrundă tot mai adânc.
124 Omul spiritual, volumul I
De aceea, crucea trebuie purtată zilnic. lipită de lucrurile lumii. Numai după ce a
Prin cunoaşterea mai a­ profundată a voii ajuns cineva în stare să dorească cu adevă-
lui Dumnezeu şi familiariza­ rea tot mai rat să dea viaţa sufletului său la moarte va
mare cu viaţa eului, crucii i se dă posibi- fi acea persoană gata să urmeze ,,Predica
litatea să funcţioneze mai eficace în viaţa de pe Munte“ fără murmur sau şovăire.
noastră. Deşi nu-L vedem pe Domnul amintit de
lucrarea crucii în acea „Predică“, totuşi
Crucea şi dragostea sufletului pentru lume ştim sigur că dacă nu trăieşte cineva expe-
Încă o dată Domnul zice: „Aduce­ ţi-vă rienţa iden­tificării cu Cristos prin moarte
aminte de soţia lui Lot. Oricine caută – nu doar să fi murit faţă de păcat, ci să
să-şi câştige viaţa o va pierde, dar oricine fi şi murit faţă de viaţa eului – în zadar
îşi pierde viaţa şi-o va păstra“ (Luca va încerca să împlinească poruncile enun-
17:32-33). Deşi cititorul e de acum bine ţate de Domnul în predica de pe Munte.
familiarizat cu aceste cuvinte, tre­ buie încă S-ar putea să pară că urmează aceste
să subliniem faptul că Domnul pune aici instruc-ţiuni, dar inima lui va fi departe de
accentul pe lepădarea de sine în relaţie cu apa­ renţe. Numai creştinul care şi-a predat
lucrurile lumii. Cât de greu le vine viaţa sufletului său va putea să-şi dea fără
credincioşi­ lor să fie dezlipiţi cu inima de întârziere şi fără prefăcătorie şi cămaşa
orice lucruri agonisite din lumea aceasta. atunci când i se cere haina. Numai cel a
Trebuie însă să ascultăm de îndemnul cărui viaţă sufle­ tească a fost jertfită morţii
Domnului nostru şi să ne amintim de e de acum eliberat de lucrurile lumii.
nevasta lui Lot, întrucât ea n-a putut să-şi Câştigarea vieţii spirituale e con­
dezlipească inima de lucrurile pământeşti diţionată de suferirea pagubei. Noi nu ne
nici măcar în ceasul celei mai cumplite putem măsura viaţa în funcţie de „câş-
primej­ dii. Vina ei n-a constat în întoarce- tig“, ci adevărata măsură a vieţii noastre
rea la lucru­ rile Sodomei, căci n-a făcut ne-o dă „pierderea“, paguba. Capacitatea
nici un pas înapoi. Doar atât a făcut: a noastră nu constă în cantitatea pe care o
privit în urmă. Dar cât de mult a dezvă- putem cuprinde, cât în cantitatea pe care
luit acea privire în urmă! S-ar putea scrie o putem vărsa afară. Cei care au învăţat
volume întregi despre condiţia inimii ei să piardă cel mai mult sunt cei care au
pe care o denotă acea privire. cel mai mult de dat. Puterea iubirii e
Se poate ca un credincios să uite adeverită de jertfa iubirii. Dacă inimile
lumea din afară, să părăsească lucrurile ei noastre nu sunt despărţite de iubirea lu­ mii
şi totuşi, în lăuntrul lui, să ţină mai depar- acesteia, viaţa sufletului nostru nu a trecut
te la acele lucruri la care a renunţat de încă pe la cruce.
dragul Domnului. Nu e nevoie ca o per- „...aţi primit cu bucurie răpirea averi­ lor
soană consacrată să se în­ toarcă la lucruri- voastre“ (Ev. 10:34). Credincioşii de care
le lumii sau să intre din nou în posesia e vorba în fragmentul acesta nu s-au
lucrurilor lumii pe care le părăsise odini- mulţumit doar să îndure în tăcere jefuirea
oară, pentru ca astfel să ne dăm seama averilor lor, ci au acceptat acest lucru cu
că viaţa sufletului e încă foarte activă. toată bucuria. Aici e lucrarea crucii.
Doar o privire plină de regret la atracţiile Atitudinea sfinţilor faţă de ave­ rile lor va
de odinioară – numai atât se cere pentru indica foarte exact dacă încearcă şi acum
a ne da seama că un astfel de om nu să-şi păstreze viaţa, sau dacă şi-au dat-o
recunoaşte, de fapt, adevă­ rata poziţie a deja morţii.
lumii în relaţie cu crucea. Dacă dorim să călcăm pe cărarea cu
Când viaţa sufletului a fost zdrobită cu adevărat spirituală, va trebui să dăm voie
adevă­ rat, nimic din lumea aceasta nu mai lui Dumnezeu să lucreze în aşa fel în
poate mişca inima credinciosului. Viaţa vieţile noastre încât inimi­ le noastre să fie
sufletului este lu­ mească; prin urmare, este rupte de orice ţine de lumea aceasta,
 Crucea şi sufletul 125
încât să nu mai fie în ele nici urmă din la Mine pe toţi oamenii“ (v. 32). Ioan 12
regretul nevestei lui Lot. Aceasta e o consemnează momentul cel mai prosper
cerinţă prealabilă pentru gustarea vieţii din viaţa pământească a Domnului nostru.
desăvârşite în Cristos. Vom fi în stare să Lazăr fusese înviat în morţi şi mulţi iudei
dispreţuim toate lucrurile din lume numai au crezut în El. Triumfător, Domnul intră
după ce Duhul Sfânt ne-a arătat realitatea în Ierusalim şi este aclamat de mulţime.
raiului cu viaţa sa desăvâr­ şită. Nu se Până şi Neamurile doresc să-L vadă. Din
poate face comparaţie între lucrurile de punct de vedere omenesc, Calvarul ni s-ar
sus şi cele de jos. Experienţa apostolului părea aici cu totul inutil, căci ce nevoie
Pavel relatată în Filipeni 3 începe cu mai are Domnul să meargă la cruce, din
socotirea tuturor lucrurilor drept o pierde- mo­ ment ce, evident, poate să-i atragă pe
re şi continuă cu suferirea pierderii totale toţi la El?! Domnul însă nu S-a lăsat
a tuturor lucrurilor. Tocmai în aceasta înşelat de apa­ renţe. Deşi se părea că
ajunge apostolul să-L cu­ noască pe Cristos lucrarea Lui propăşea, El ştia că nu putea
şi puterea învierii Lui. A­ ceasta e calea să le dea viaţă oamenilor fără să moară
desăvârşită! De multe ori nu ne dăm mai întâi pe cruce. Calvarul a fost singura
seama cât de puternic este eul nostru cale prin putea fi adusă mântuirea. Abia
până nu l-am pus la încer­ care în privinţa murind putea El să-i atragă pe toţi oame-
lucrurilor pămân­ teşti. Uneori se pare că nii la El, oferin­du-le astfel viaţă tuturor.
ne trebuie mai mult har ca să putem În Ioan 12 Domnul descrie amănunţit
pierde averea noastră decât ne-ar trebui modul de lucru al crucii. El Se compară
ca să ne pierdem însăşi viaţa noastră! pe Sine cu bobul de grâu. Dacă acesta
Lucrurile pământeşti reprezintă, într-ade­ nu cade în pământ şi nu moare, rămâne
văr, o mare piatră de încercare în viaţa singur. Dar dacă Domnul Se duce la
noastră! cruce ca să moară, va putea dărui viaţă
Copiii lui Dumnezeu care-şi găsesc multora. Singura condiţie este moartea,
plăcerea în traiul bun – mâncând din căci fără moarte nu-i roadă. Pe nici o
plăcere, bând şi trăind în confort – au altă cale nu se pot obţine roade decât
nevoie de o intervenţie chirurgicală mai prin moarte.
acută a crucii în viaţa lor, pentru a le Scopul nostru însă nu e numai acela
elibera duhul de robia şi influenţa sufletu- de a afla despre Domnul Isus, ci, dincolo
lui, dându-le astfel posibilitatea să trăias­
că de aceasta, dorim să atragem atenţia la
pentru Dumnezeu nestingheriţi. De aceea, relaţia acestei cu­ noaşteri cu viaţa sufletu-
cei care mai tânjesc după lucrurile acestei lui nostru. Domnul apli­ că pilda bobului
lumi încă n-au învăţat să-şi piardă viaţa de grâu la El Însuşi în versetul 24, dar în
lor sufletească prin intervenţia profundă a versetul 25 El lasă să se înţeleagă că
crucii în viaţa lor. fiecare ucenic al Său trebuie să calce pe
urmele Lui. El înfăţişează grâul ca sim-
Crucea şi puterea sufletului bol al vieţii sufle­
teşti. După cum grâul
În evanghelia după Ioan Domnul Isus nu poate face roadă decât dacă moare,
reia su­biectul vieţii sufleteşti: „Adevărat, tot aşa nu poate exista roadă spiri­ tuală
adevărat vă spun că, dacă grăuntele de până ce nu a fost frântă viaţa naturală a
grâu care a căzut pe pământ nu va muri, omului prin procesul morţii. Deşi viaţa
rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce sufletu­ lui posedă o forţă foarte mare, ea
rod mult. Cine îşi iubeşte viaţa o pierde nu poate împlini totuşi lucrarea genera-
şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o toare de roadă. Toate energiile generate în
va păstra pentru viaţa veşnică“ (Ioan cadrul sufletului – talente, daruri, cunoş-
12:24-25). Mai târziu Domnul explică tinţe, înţelepciune – nu vor putea să-l
pasajul în următoarele cuvinte: „Şi după învrednicească pe cre­ dincios să aducă
ce foi fi înălţat de pe pământ, voi atrage roadă spirituală. Dacă Domnul Isus a
126 Omul spiritual, volumul I
trebuit să moară ca să aducă roadă, tot nu înseamnă nimicirea mâinilor, a picioa-
aşa trebuie să moară şi ucenicii Săi, pen- relor, a urechilor şi a ochilor trupului
tru a putea aduce roade. Domnul consi- uman, tot aşa predarea vieţii sufletului la
deră că puterea sufle­ tească nu-i este de moarte nu trebuie să în­ semne negarea
nici un ajutor în lucrarea Sa aducătoare sau distrugerea vreuneia din funcţiile
de roadă. sufletului. Chiar dacă trupul păcatului a
Cel mai mare pericol pentru noi în fost nimicit, noi încă cedăm ,mădularele
slujirea noastră creştină este să ne bizuim noastre lui Dumne­ zeu ca instrumente ale
pe noi înşine şi să ne alimentăm de la nepri­ hănirii“ (Rom. 6:13); tot aşa, atunci
sursa de putere a sufletului – adică să ne când viaţa naturală este jertfită morţii, noi
bazăm pe talentele noastre, pe darurile vom găsi în­ noirea, trezirea şi restricţia
noastre, pe cunoştinţele, pe puterea noas- Duhului Sfânt în toate facultăţile sufletu-
tră de atracţie, pe elocvenţa noastră sau lui nostru. Prin urmare, nu putem trage
pe deşteptăciunea noastră. Experienţa atâ- concluzia că de acum încolo devenim
tor credincioşi spirituali din trecut şi din nişte stane de piatră sau simple obiecte
prezent confirmă cu tărie faptul că dacă de lemn, fără simţire sau gândire sau
nu dăm fără milă morţii tot ce e sufletesc voinţă, ca şi când n-am mai avea voie
în noi şi nu punem frâu acţiunii sufletului sau n-am mai putea folosi vreuna din
nostru în orice moment, atunci slujirea funcţiile sufletului. Dimpotri­ vă, au rămas
noastră va fi sufletească, şi nu duhovni- în viaţă toate mădularele trupului şi toate
cească. Dacă asta se poate spune despre componentele sufletului, care trebuie anga-
ei, a­tunci ce să mai vorbim despre cei jate din plin în lucru. Abia de acum
nespiritu­ ali, care nu vor să se predea încolo sunt ele înnoite, înviate şi ţinute
Dom­ nu­lui şi să-şi piardă viaţa sufle­
tească? sub controlul Duhului Sfânt. Cheia succe-
Tot ce ţine de viaţa noastră na­ turală tre- sului stă în a desco­ peri dacă facultăţile
buie predat morţii, pentru ca să nu mai sufletului sunt reglementate de viaţa noas-
depindem în nici un fel de ea, ci, prin tră naturală, sau de viaţa suprana­ turală ce
moarte să ajungem să nu mai ţinem cont sălăşluieşte în duhul nostru. Facultăţile
de nici un sentiment, de nici un sprijin acestea rămân ca mai înainte. Ceea ce e
omenesc, de nici o vedere, de nici o înţe- nou este faptul că puterea care le anima
legere, ci să ne încredem în Dumnezeu odată a fost supusă morţii; Duhul Sfânt a
în tăcere, aşteptând ca El să ne treacă de făcut acum ca ele să fie animate de pute-
partea cealaltă a morţii, în minunata învi- rea supranaturală a lui Dumnezeu.
ere a celor care posedă de acum o viaţă Să dezvoltăm puţin subiectul acesta.
glorioasă. „Cel care-şi urăşte viaţa în Diferi­ tele organe ale sufletului nostru îşi
lumea aceasta o va păstra pentru viaţa continuă activitatea şi după ce a fost
veşnică“. Su­ fletul nostru nu este anihilat, supusă viaţa noastră naturală procesului
ci, mai degrabă, trecând prin moarte, îi morţii. A ţintui pe cruce viaţa sufletului
dă lui Dumnezeu prilejul de a ne trans- nu înseamnă deloc că de acum încolo
mite viaţa Sa. Mare va fi pierderea cre- vom fi ciuntiţi în gândirea, emoţiile sau
dinciosului care nu-şi pierde viaţa sufletu- voinţa noastră. Căci citim pe paginile
lui său. Dar dacă pierde această viaţă, o Scripturii texte în care se vorbeşte despre
va salva pentru veşnicie. gândul, intenţia, dorinţa, mulţumirea, dra-
Să nu înţelegem greşit acest verset, gostea şi bucuria lui Dum­ nezeu. Mai
presupunând că mintea sau talentele noas- mult Biblia adesea consemnează faptul
tre trebuie să rămână inactive. Domnul că Domnul Isus ,,a iubit“, „S-a bucu­ rat“,
arată clar că prin pier­ derea vieţii noastre „S-a întristat“, ba chiar se spune că „a
noi o vom păstra pentru viaţa veşnică. plâns“. Iar când a fost în Grădina
După cum expresia „pentru ca trupul Ghetsimane, se spune că „a făcut rugă-
păcătos să poată fi nimicit“ (Rom. 6:6) ciuni şi cereri, cu strigăte mari şi lacrimi“.
 Crucea şi sufletul 127
Aşadar, erau facultă­ ţile sufletului Său Într-adevăr, ne vine foarte greu să
anihilate? Nicidecum! Vom deveni noi înţelegem de ce Dumnezeu, după ce ne-a
persoane reci, încremenite? Nu, căci transmis viaţa Sa, ne cere acum să facem
sufletul omului este expresia eului său. experienţa co-morţii cu Cristos, pentru ca
În el îşi are sediul personalitatea omului viaţa Lui să învie şi în noi. Greu sau nu,
şi prin el se exprimă aceasta. Dacă sufle- asta e legea de viaţă a lui Dumnezeu. Şi
tul nu acceptă pu­ tere de la viaţa spiritu- odată ce am ajuns în stăpânirea vieţii lui
lui, atunci va trebuie să se alimenteze cu Dumnezeu, vom fi împuterniciţi să tre-
puterea de a trăi din viaţa naturală a cem periodic prin moarte, continuând să
sufletului. Întrunirea de funcţii numită ieşim apoi la suprafaţă vii pentru Domnul.
suflet îşi continuă, prin urmare, activita- Astfel, mereu pierzându-ne viaţa sufletului
tea, numai că sufletului trebuie să i se nostru, prin moarte, în continuu câştigăm,
nege capacitatea de a fi principiu de într-o măsură tot mai mare şi mai slăvită,
viaţă. Puterea aceea trebuie dată fără viaţa cea specială a lui Dum­ nezeu, rezul-
milă morţii, pentru ca puterea Duhului tată în urma învierii.
Sfânt să opereze singură în toate Ţelul urmărit de Dumnezeu este să
compartimen­ tele sufletului, fără nici un treacă viaţa sufletului nostru prin moarte
amestec din partea vieţii fireşti. în compania propriei Sale vieţi în noi; ori
Iată, aici găsim acea viaţă nouă, rezul- de câte ori e înviată în noi viaţa Sa, în
tată în urma învierii! Căci fără viaţa experienţa noastră de zi cu zi, şi sufletul
supranaturală a lui Dumnezeu, nu poate nostru e înviat împreună cu El, făcând
fi vorba de nici o înviere după moarte. roadă pentru veşnicie. Aceasta e una din
Domnul Isus a putut trece prin moarte şi cele mai profunde lecţii din viaţa spiritu-
totuşi să fie înviat apoi, deoarece în El ală. Numai Duhul Sfânt poate revela în
locuia viaţa necreată a lui Dumnezeu. noi necesitarea morţii şi a învierii. Facă
Viaţa aceasta nu poate fi distrusă, ci ea Duhul de descoperire să înţelegem cât de
va ieşi mereu la suprafaţă, în gloria şi mult va suferi experienţa noastră spiritua-
plinătatea învierii. Isus şi-a vărsat sufletul lă dacă nu ne urâm viaţa naturală şi n-o
în moarte şi Şi-a dat duhul (în care se supunem morţii. Numai atunci când
afla viaţa lui Dumnezeu) înapoi, în mâi- sufletul nostru, însoţit de viaţa lui
nile lui Dumnezeu. Moartea Sa L-a eli- Dumnezeu, cea veşnic prezentă în noi,
berat de viaţa sufletului Său, de­ clanşând trece prin moarte şi înviere vom putea
o şi mai mare splendoare a vieţii spiritu- noi aduce roadă spirituală, pe care s-o
ale a lui Dumnezeu. păstrăm pentru viaţa veşnică.
CAPITOLUL 5
CREDINCIOŞII SPIRITUALI ŞI SUFLETUL
Despărţirea duhului de suflet
Am ajuns la capăt cu lunga noastră
discuţie despre deosebirea dintre duh şi
suflet şi dintre modul în care funcţio­ nează
unul şi celălalt. Cre­dinciosul care-L caută
cu tot dinadinsul pe Dum­ ne­zeu va trebuie
să fie deosebit de atent pentru a depista
activitatea necontrolată a sufle­ tului, dincolo
de măsura pe care i-a stabilit-o Dumnezeu.
Sufletul se tot înalţă pe sine de atâta
timp, încât în chestiunea consacrării a
ajuns chiar să îndrăznească să-şi asume
sarcina de a realiza cu forţe proprii aceas-
tă măreaţă lucrare, crezând c-o poate face
după voia lui Dumnezeu. Mulţi creştini
sunt cu totul inconştienţi de lucrarea dras-
tică pe care trebuie s-o realizeze crucea
în viaţa lor, pentru ca în cele din urmă
să ne putem lepăda de puterea naturală a
vieţii. Ei nu cunosc realitatea faptului că
Duhul Sfânt locuieşte în ei, nici faptul că
autoritatea Lui trebuie să cuprindă şi adu-
cerea tuturor gândurilor, a dorinţelor şi a
sentimentelor fiinţei sub controlul Duhului.
Or, dacă nu apreciază cum se cuvine
această lu­crare, Duhul Sfânt nu va putea
realiza în ei tot ce doreşte să realizeze.
Cea mai mare ispită pentru sfântul sincer
şi plin de râvnă este de a se angaja în
slujba lui Dumnezeu cu forţele sale pro-
prii, uitând că trebuie să aştepte, mai
degrabă, în sme­ renie ca Duhul Sfânt să
dea şi voinţa, şi înfăptu­ irea.
Crucea Domnului Isus Cristos ne
cheamă să ne urâm viaţa naturală şi să
căutăm prilejuri de a ne scăpa de ea, mai
degrabă decât de a o păstra. Domnul
vrea ca noi să jertfim eul propriu şi să
ne predăm pe de-a-ntregul lucrării
Duhului Sfânt. Dacă dorim să experimen-
tăm o reînnoire a puterii şi călăuzirii
Duhului Sfânt, va trebui să fim dispuşi
de a ne da la moarte orice opinie, gând
şi sforţare a sufletului. Şi Domnul vorbeş-
te în evan­ ghelii despre problema urârii
sau iubirii vieţii eului. Sufletul e întot-
128
deauna „iu­ bitor de sine“. Doar atunci
când vom detesta din adâncul inimii
noastre viaţa noastră naturală, vom pu­ tea,
în sfârşit, umbla călăuziţi cu adevărat de
Duhul Sfânt. Oare nu ne dăm seama că
o condiţie de bază a unei umblări spiritu-
ale este de a ne teme de eul nostru şi de
înţelepciu­ nea acestuia, bizuindu-ne, în
schimb, cu totul pe Duhul?
Războiul acesta dintre suflet şi duh se
poartă tainic, dar veşnic în lăuntrul copii­
lor lui Dumnezeu. Sufletul caută să-şi
păstreze în con­ tinuare autoritatea şi să se
mişte independent, în vreme ce duhul
caută să posede şi să stăpânească totul în
vederea menţinerii autorităţii lui
Dumnezeu. Înainte de a-şi realiza duhul
supremaţia, sufletul caută să ia condu­
cerea în toate privinţele. Când un credin-
cios va îngădui eului să-i fie stăpân în
viaţă, chiar dacă cu gura va cere ca
Duhul Sfânt să-l ajute şi să-l binecuvânte-
ze în lucrarea sa, atunci lucrarea sa va da
greş şi nu va produce roada spirituală.
Creştinii nu pot să se aştepte să umble şi
să lucreze plăcuţi lui Dumnezeu, dacă nu
şi-au zdrobit mai întâi viaţa sufletului,
tăgăduindu-i în permanenţă autorita­ tea şi
aruncând-o fără comentarii de prisos în
praf. Dacă nu vom ţintui pe cruce, de
bună voie, una câte una, orice putere,
nerăbdare sau activi­ tate a vieţii naturale şi
nu vom veghea fără încetare, sufletul se
va agăţa de orice prilej de a reveni la
cârmă. Motivul pentru care există atâtea
înfrângeri pe tărâm spiritual este faptul că
nu ne-am ocupat cu toată asprimea de
acest sector al sufletului. Dacă viaţa sufle-
tului nu e înlăturată prin moarte, ci i se
dă voie să se amestece cu duhul, credin-
cioşii vor avea parte de noi înfrângeri.
Dacă umblarea noastră nu exprimă în
exclusivitate puterea lui Dumnezeu, ea va
fi înfrântă în curând de opiniile şi înţelep­
ciunea omului.
Viaţa noastră naturală e un obstacol
 Credincioşii spirituali şi sufletul 129
formida­ bil în calea vieţii spirituale. locuieşte în noi ne învredniceşte să deo-
Nefiind niciodată mulţumită doar cu sebim în experienţa de zi cu zi modul de
Dumnezeu, ea adaugă mereu ceva la funcţionare şi exprimare a duhului ca
Dumnezeu. Înainte de a fi atins eul, ceva dis­ tinct de funcţiile sufletului. Astfel,
copiii lui Dumnezeu trăiesc prin extrem vom putea pricepe ce aparţine duhului şi
de schimbătoarele senzaţii şi stimulări ale ce aparţine sufle­ tului.
sufletu­lui lor. De aceea manifestă ei acea Despărţirea acestor două elemente mai
existenţă plină de urcuşuri şi coborâşuri. de­ notă şi faptul că, prin colaborarea sa
Deoarece permit energiilor lor sufleteşti liber con­ simţită, copilul lui Dum­ nezeu va
să se amestece cu ex­ perienţele spirituale, putea urma o cale pur spirituală, neîm-
căile lor sunt adesea nesta­ tornice. Prin piedicată de suflet. Duhul Sfânt ne pre-
urmare, ei nu sunt calificaţi de a-i condu- zintă la Evrei 4 lucrarea de mare preot a
ce pe alţii. Puterea neînfrântă a sufletului Domnului Isus, explicându-ne re­ laţia
lor îi opreşte în permanenţă de a da noastră faţă de ea. Versetul 12 ne prezin-
duhului locul central. În focul emoţiilor tă Cuvântul lui Dumnezeu viu şi activ,
sufletului, du­ hul suferă mari pierderi de mai ascuţit decât orice sabie cu două
libertate şi simţire. Bucuria şi întristarea tăişuri, străpungând până la despărţirea
pot periclita puterea de stăpânire a cre- dintre suflet şi duh, dintre încheieturi şi
dinciosului, făcând ravagii în con­ ştiinţa de măduvă şi făcând distincţie între gân­
sine a credinciosului. Dacă mintea e prea durile şi intenţiile inimii. Iar versetul 13
activă, ea poate afecta şi tulbura liniştea continuă pe aceeaşi temă, informându-ne
duhului. E bine să admirăm cunoştinţa că îna­ intea Lui nici o făptură nu e ascun-
spiri­tuală, dar dacă aceasta depăşeşte să, ci toţi sunt deschişi şi descoperiţi
hotarele spi­ rituale, rezultatul va fi doar ochilor Aceluia cu care avem de a face.
litera, nu şi duhul. Aşa se explică de ce Aşadar, aceste texte ne spun cât de mult
mulţi lucrători creştini, deşi predică cele Îşi împlineşte Domnul Isus lucrarea Sa
mai frumoase adevăruri, pro­ povăduirea de Mare Preot cu privire la duhul şi
lor e searbădă şi lipsită de viaţă. Mulţi sufletul nostru. Duhul Sfânt îl compară
sfinţi care se silesc să aibă o umblare pe credincios cu o jertfă pe altar. În pe-
mai spirituală împărtăşesc o soartă comu- rioada Vechiului Testa­ ment, când oamenii
nă: viaţa le este plină de gemete, din îşi aduceau jertfa, o legau pe altar. Preotul
pricina faptului că sufletul şi duhul nu venea apoi şi o omora cu un cuţit ascu-
sunt una. Gândul, voinţa şi emoţiile sufle- ţit, despărţind-o în două şi tăind până la
tului lor adesea se răscoală îm­ potriva despărţirea dintre în­ cheie­ turi şi măduvă,
duhului, refuzând să se lase că­ lăuzite de expunând vederii tot ce fusese până
acesta, recurgând la acţiuni independente, atunci ascuns de privirile omului. După
care contravin nor­ melor duhului. Viaţa aceea, jertfa era arsă în foc ca ofrandă
din duhul lor va suferi negreşit în aseme- adusă lui Dum­ nezeu. Duhul Sfânt între-
nea cazuri. buinţează acest eveniment pentru a ilustra
Când e prezentă în credincios o atare lucrarea Domnului Isus faţă de credin­
stare de lucruri, învăţătura de la Evrei cioşi şi experienţa credincioşilor în
4:12 capătă o semnificaţie deosebită. Căci Domnul. După cum jertfa de demult era
Duhul Sfânt ne în­ vaţă acolo cum să des- tăiată în două de cuţitul preotului, pentru
părţim duhul de suflet pe planul expe- ca să se vadă încheie­ turile şi măduva, tot
rienţei practice. Despărţirea acestor două aşa şi Cuvântul lui Dumnezeu, mânuit de
elemente nu e doar o chestiune de doctri­ Marele nostru Preot, Domnul Isus, des-
nă, ci de viaţă şi umblare vitală a parte duhul şi sufletul credin­ ciosului, pen-
credinciosu­ lui. Care e sensul ei esenţial? tru ca sufletul să nu mai afecteze duhul,
Mai întâi textul ne spune că prin nici duhul să nu mai fie sub autoritatea
Cuvântul Său, Duhul lui Dumne­ zeu care sufletului, ci fiecare să-şi găsească locul
130 Omul spiritual, volumul I
cuve­nit, fără confuzie şi fără amestec. anco­rare, în care predomină senzaţiile, şi
După cum la început Cuvântul lui vom trece la o umblare profundă, fermă
Dumnezeu acţionase asupra Creaţiei, des- şi spirituală. Nu­ mai atunci vom căpăta
părţind lumina de întuneric, tot aşa lucrea- odihnă. Viaţa sufletului nu ne va asigura
ză el acum în noi, ca Sabie a Duhului, niciodată odih­ na de care avem nevoie.
tăind până la despărţirea dintre duh şi Dar vă rog să observaţi că lucrul acesta
suflet. De aici, rezultă că cea mai nobilă trebuie cunoscut pe planul experienţei;
locuinţă a lui Dumnezeu – duhul nostru nu e de ajuns să înţelegem cu mintea, căci
– este despărţită cu totul de do­ rinţele asta ne va face şi mai sufleteşti.
josnice ale sufle­ tului nostru. Astfel noi Avem nevoie să dăm o atenţie deose-
ajungem să apreciem faptul că duhul nos- bită a­ cestei străpungeri şi des­ părţiri.
tru este locuinţa lui Dum­ nezeu-Duhul Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde atât în
Sfânt şi că sufletul nostru cu toată ener- suflet, cât şi în duh, pentru a efectua des-
gia sa va face negreşit voia lui Dumnezeu, părţirea celor două. Dom­ nului Isus I s-a
aşa cum este aceasta descoperită duhului străpuns la răstignire şi mâi­ nile, şi picioa-
omului de către Duhul Sfânt. Aici nu rele, şi coasta. Suntem noi dispuşi să
mai e loc pentru vreo acţiune indepen- lăsăm crucea să lucreze în sufletul şi în
dentă. duhul nostru? O sabie a străpuns sufletul
După cum preotul din vechime despi- Mariei (Luca 2:35). Deşi „Fiul“ i-a fost
ca jert­ fa, tot aşa Marele nostru Preot dăruit de Dumnezeu, ei i s-a cerut să
desparte astăzi sufletul nostru de duh. renunţe la El şi la toată auto­ ritatea şi
După cum cuţitul preo­ tului era atât de cerinţele ei asupra Lui. Deşi sufletul ei
ascuţit încât jertfa era tăiată în două, până tânjea să se lipească de El, Maria a tre-
la despărţirea dintre încheieturi şi măduvă, buit să renunţe la afecţiu­ nea ei naturală.
tot aşa Cuvântul lui Dumnezeu, folosit în Despărţirea sufletului de duh înseamnă
prezent de Domnul Isus, este mai pătrun- nu numai separarea lor, ci şi o des­ chidere
zător decât orice sabie cu două tăişuri şi a sufle­ tului însuşi. Întrucât duhul e învelit
e în stare să despice până şi sufletul cel de suflet, el nu poate fi atins de Cuvântul
mai intim legat de duh. vieţii, decât prin crăparea cochiliei.
Cuvântul lui Dumnezeu este „viu“, Cuvântul crucii pătrunde apoi înăuntru şi
căci are putere vie; este „activ, pentru că croieşte o cale de trecere prin suflet, pen-
ştie cum să lucreze“; „mai ascuţit decât tru ca viaţa lui Dumnezeu să ajungă până
orice sabie cu două tăişuri“, deoarece la duhul dinăuntru şi să-l elibereze din
poate pătrunde până la nivelul duhului. robia în care era ţinut de carapacea sufle-
Ceea ce a pătruns Cuvântul lui Dumne­ tului. După ce a primit semnul crucii,
zeu este mult mai adânc decât sufletul; el sufletul poate să-şi ocupe acum locul ce i
a ajuns până la partea cea mai lăuntrică a se cuvine, de supu­ nere faţă de duh. Dar
fiinţei: duhul. Cuvântul lui Dumnezeu îi dacă sufletul eşuează de a deveni „con-
conduce pe copiii Lui la un tărâm mult ductă“ spre duh, atunci va deveni un lanţ
mai profund decât cel al simplei simţiri; pentru acesta din urmă şi nu va mai
îi duce pe tărâmul spiritului etern. Cei putea exista acord cu privire la nici un
care doresc să fie statorniciţi în Dumnezeu lucru. Înainte ca duhul să-şi atingă locul
tre­
buie să cunoască sensul acestei pătrun- cuvenit de preemi­ nenţă, el era mereu
deri până la duh. Numai Duhul Sfânt ne contestat de suflet. În timp ce duhul se
poate învăţa ce este viaţa sufletului şi ce luptă să câştige libertate şi stăpânire,
e viaţa duhului. Numai după ce învăţăm puternica forţă a sufletului face eforturi
să deosebim pe planul trăirii practice maxime de a suprima du­ hul. Numai după
aceste două feluri de viaţă şi ajungem să ce crucea şi-a făcut lucrarea asupra vieţii
ne însuşim valorile proprii lor, vom putea sufletului va putea fi duhul eliberat cu
fi izbăviţi de o umblare uşoară, lipsită de adevărat. Dacă rămânem în necunoştinţă
 Credincioşii spirituali şi sufletul 131
faţă de daunele produse de această lipsă Practica
de acord dintre duh şi suflet sau nu sun- Am văzut adineaori cum va opera
tem dispuşi să renunţăm la plăcerile unei Marele Preot dacă vom accepta crucea.
umblări senzuale, puţine şanse vor fi în Acum ne vom ocupa de latura practică;
acest caz de a face vreun progres spiritu- adică, de modul în care putem a­ junge la
al. Cât vreme nu e ridicat asediul iniţiat experienţa de a-L vedea pe Domnul Isus
de suflet, duhul nu poate fi eli­ berat. despărţindu-ne sufletul de duh.
Studiind atent învăţătura din acest (1) Cunoaşte mai întâi necesitatea de
fragment al Scripturii, putem conchide că a ţi se despărţi duhul de suflet. Fără
despărţirea du­ hului de suflet depinde de această cunoaş­ tere, nici o cerere nu va
doi factori: crucea şi Cuvântul lui putea fi făcută. Creştinii trebuie să-I ceară
Dumnezeu. Înainte ca preotul să poată Domnului să le arate grozăvia şi urâciu-
folosi cuţitul, jertfa trebuia aşezată pe nea unei vieţi în care duhul e ameste­ cat
altar. Altarul în Vechiul Testament cu sufletul, precum şi realitatea unei
întruchi­pează crucea din Noul Tes­ tament. umblări mai profunde cu Dumnezeu, care
Credincioşii nu se pot aştepta ca Marele e în întregime spirituală şi neîntreruptă de
lor Preot să în­ trebuinţeze Sabia ascuţită a suflet. Ei trebuie să înţeleagă faptul că o
lui Dumnezeu – Cuvântul Său – care viaţă amestecată este o viaţă frustrată.
pătrunde până la despăr­ ţirea sufletului de (2) Cere să se facă despărţirea sufletu-
duh, dacă ei nu au fost mai întâi dispuşi lui de duh. După cunoaştere, trebuie să
să vină la cruce şi să accepte moar­ tea ei. existe o dorinţă sinceră în inimă, o cerere
Lovitura sabiei e întotdeauna precedată ca sufletul acesta, amestecat cu duhul, să
de aşezarea pe altar. De unde rezultă că fie despărţit. Aici in­ tervine rolul voinţei
toţi cei care doresc să experimenteze des- umane. Dacă credincioşii vor prefera să
părţirea sufle­tului de duh trebuie să răs- se bucure mai departe de ceea ce consi-
pundă chemării pe care le-o face Domnul deră ei drept viaţa cea mai bună pentru
de a veni la Calvar şi a se aşeza acolo ei şi nu vor dori să li se despartă sufletul
pe altar, fără rezerve, predându-se Marelui de duh, Dumnezeu va respecta drepturile
lor Preot, ca Acesta să despartă duhul de lor personale şi nu-i va forţa să aibă o
suflet. Actul nostru de aşezare pe altar atare experienţă.
repre­zintă darul nostru de bună voie, de (3) Predă-te concret. Dacă credincioşii
o plăcută mireasmă, făcut lui Dum­ nezeu. do­resc concret experienţa des­ părţirii sufle-
Noi trebuie să ne facem partea cu toată tului lor de duh, ei trebuie să se predea
credincioşia şi să în­ credinţăm restul în pe ei înşişi pe altarul crucii în mod con-
mâna îndurătorului şi cre­ dinciosului nos- cret, specific. Ei tre­ buie să fie gata să
tru Mare Preot. Iar la vremea potrivită, accepte total orice consecinţă a operaţiei
El ne va conduce la o completă crucii şi să se conformeze morţii
ex­perienţă spirituală. Domnului. Înainte de a trăi despărţirea
Noi trebuie să călcăm pe urmele sufletu­ lui de duh, credincioşii trebuie să-şi
Domnului nostru. Murind pe cruce, El aplece vo­ inţa lor proprie fără încetare
Şi-a turnat sufletul la moarte (Is. 53:12) spre Dumnezeu şi în mod activ să opte-
dar duhul Şi l-a încredinţat lui Dum­ nezeu ze în favoarea acestei despi­ cări. Apoi, în
(Luca 23:46). Noi trebuie să facem acum timp ce Marele Preot va realiza această
ceea ce a făcut El înainte. Dacă ne vom despărţire în ei, atitudinea inimii lor va
turna cu adevărat viaţa sufletului şi vom trebui să fie de aşa natură, încât ei să nu
încredinţa duhul nostru lui Dumnezeu, şi dorească să-şi oprească El mâna.
noi vom cunoaşte puterea învierii şi ne (4) Rămâi tare pe Romani 6:11. Copiii
vom bucura de o cale desăvârşită în glo- lui Dumnezeu trebuie să vegheze, ca nu
ria învierii. cumva prin căutarea experienţei despărţirii
sufletului de duh ei să recadă în păcat.
132 Omul spiritual, volumul I
Nu uitaţi că această separare e clădită pe perarea noastră. Domnul nu va putea să-şi
faptul că ei au murit faţă de păcat. De facă partea, dacă noi nu ne-o facem mai
aici urmează că ei trebuie să menţină întâi pe-a noastră. Dar când ne facem
zilnic atitudinea exemplificată prin Romani datoria, Marele nostru Preot desparte
6:11, considerându-se cu adevărat morţi duhul nostru de suflet cu Sabia ascuţită a
faţă de păcat. În plus, ei trebuie să se Du­ hului Său, în puterea crucii Sale. Tot
bazeze şi pe Romani 6:12 şi să nu per- ce aparţine emoţiilor, senza­ ţiilor, minţii şi
mită păcatului să dom­ nească în trupurile energiilor natu­ rale va fi separat de ceea
lor muritoare. Atitudinea aceasta va depo- ce emană din duh, pentru ca să nu mai
seda viaţa lor naturală de orice oportuni- rămână nici urmă de fuzio­ nare între cele
tate de a păcătui prin trup. două. Ceea ce trebuie să facem noi este
(5) Roagă-te şi studiază Biblia. să ne aşezăm pe altar, în vreme ce sarci-
Creştinii tre­ buie să cerceteze Biblia cu na despărţirii sufletului de duh cu cuţitul
rugăciune şi medi­ taţie. Ei trebuie să lase bine ascuţit este a Marelui nostru Preot.
Cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă Dacă ne vom preda pe de-a-ntregul cru-
adânc în sufletele lor, ca să învred­ nicească cii, Marele nostru Preot nu va întârzia
purificarea vieţii lor naturale. Dacă vor să-Şi execute lucrarea de se­ pa­ rare a duhu-
face cu adevărat ceea ce le va cere lui de suflet. Nu trebuie să ne facem griji
Dumnezeu, viaţa sufletului lor nu va mai cu privire la partea Sa de respon­ sabilitate.
fi în stare să-şi continue activitatea nestin- Văzând că ne-am în­ deplinit cerinţa ce ne
gherită. Acesta e sen­ sul lui 1 Petru 1:22: revenea ca El să poată interveni, El va
„după ce v-aţi curăţit suf­le­ tele prin ascul- pro­ ceda îndată la despărţirea sufletului de
tarea de adevăr“. duh.
(6) Poartă-ţi crucea zilnic. Pentru că Cei care şi-au dat seama de pericolul
Domnul doreşte să despartă duhul nostru ameste­ cării celor două elemente nu vor
de suflet, El ne aşază cruci pe care să le mai putea rămâne nepăsători, ci vor căuta
purtăm în treburile noastre de zi cu zi. A îndată ajutor. Dar, deşi drumul spre izbă-
ne lua crucea zilnic, a ne lepăda de eul vire e deschis, el nu e lipsit de greutăţi.
nostru întotdeauna şi a nu purta de grijă Credincioşii vor trebui să stă­ ruie în rugă-
firii vechi – nici măcar o clipă – şi a ni ciune, pentru ca să vadă limpede jalnica
se arăta mereu de către Duhul Sfânt care stare în care se află şi să înţeleagă lucra-
sunt ac­ tivităţile sufletului în viaţa noastră rea Duhului Sfânt, cerin­ ţele Sale şi faptul
– aceasta e viaţa spirituală. Prin ascultare că locuieşte în lăuntrul lor. Ei trebuie să
plină de credin­ cioşie, vom fi conduşi la ştie taina şi realitatea Duhului Sfânt, care
experienţa despărţirii sufletului de duh, locuieşte în ei. Dea Domnul ca ei să
pentru ca să putem gusta rea­ litatea unei cinstească o prezenţă atât de sfântă; iar ei
umblări spirituale curate. să fie atenţi să nu-L întristeze; să ştie că,
(7) Trăieşte călăuzit de duhul. Aceasta în afară de păcat, ceea ce-L întristează
e o condiţie nu numai pentru păstrarea cel mai mult şi le face lor înşişi cel mai
noastră, ci şi pentru o distinctă separare mult rău este să umble şi să lucreze după
între duhul şi sufletul nostru. Noi trebuie călăuzirea propriei lor vieţi. Primul păcat
să căutăm să umblăm prin duhul nostru comis de om a fost să caute ceea ce este
în toate privinţele, deosebind ce vine de bun, înţelept şi inte­ lectual, potrivit cu ide-
la duhul şi ce este de la suflet, hotărându- ile lor. Copiii lui Dumne­ zeu de astăzi
ne să urmăm pe primul şi să respingem adesea fac aceeaşi greşeală. Ei ar trebui
ce vine de la al doilea. Învaţă să recu- să-şi dea seama că, întrucât au crezut în
noşti modul de funcţionare a duhului şi Domnul şi Îl au acum pe Duhul Sfânt
apoi urmează-l. locuind în ei, ei trebuie să-I dea Duhului
Acestea sunt condiţiile pe care le avem completa autori­ tate asupra sufletului lor.
noi de îndeplinit. Duhul Sfânt cere coo- Sau credem cumva că, de vreme ce
 Credincioşii spirituali şi sufletul 133
ne-am rugat şi L-am rugat pe Duhul Sfintei Sfintelor, oprind manifestarea sla-
Sfânt să ne descopere gândul şi lucrarea vei Sale în Locul Sfânt. Prin urmare,
Sa în noi, de-acum am făcut tot ce tre- oamenii din vremea aceea nu cunoşteau
buia făcut? O atare presupunere nu e decât lucrurile din afara perdelei – cele
adevărată; căci dacă nu vom da la moar- din Locul Sfânt. Doar prin credinţă
te în mod concret, zilnic, viaţa noastră puteau ei percepe prezenţa lui
naturală, împreună cu puterea, înţelep­ Dumnezeu.
ciunea, eul şi senzaţiile ei şi dacă nu Perdeaua (catapeteasma) aceasta însă
vom dori, în schimb, cu sinceritate în exista doar temporar. La ceasul rânduit,
mintea şi în voinţa noastră să ascultăm şi când trupul Domnului Isus (realitatea pe
să ne bizuim pe Duhul Sfânt, nu-L vom care o întruchipează perdeaua, Ev. 10:20)
vedea făcându-şi lucrarea. a fost răstignit pe cruce, perdeaua s-a
Copiii Domnului trebuie să înţeleagă rupt de sus până jos. Ceea ce separa
faptul că despărţirea sufletului de duh o Sfânta Sfintelor de Locul Sfânt a fost
face Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul atunci înlăturat. Nu a fost scopul lui
Isus este chiar El Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască permanent doar
Dumnezeu; deci El face despărţi­ rea. în Sfânta Sfintelor. Dimpotrivă, El a dorit
Suntem noi dispuşi să lăsăm ca viaţa şi să-şi extindă prezenţa şi asupra Lo­ cului
lucrarea Lui isprăvită să stea între sufletul Sfânt. El aştepta doar ca lucrarea crucii
şi duhul nostru? Suntem noi gata să să se isprăvească, căci numai crucea
lăsăm ca viaţa Lui să ne umple duhul poate sfâşia perdeaua, permiţând slavei
nostru atât de mult încât viaţa sufletului lui Dumnezeu să strălucească din Sfânta
nostru să fie imobilizată? Biblia este Sfintelor.
Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Dom­ nul Astăzi Dumnezeu doreşte ca ai Săi să
Isus Se foloseşte de învăţătura Bibliei se bucure de o atare experienţă ca cea
pentru a despărţi sufletul de duhul nostru. din templu în lăuntrul duhului şi sufletu-
Suntem noi dornici de a urma adevărul? lui lor. Pe măsură ce ei ascultă fără
Suntem gata să facem ceea ce ne învaţă murmur de Duhul Sfânt, comu­ niunea
Scripturile? Putem noi să-L ascultăm pe dintre Sfânta Sfintelor şi Locul Sfânt
Domnul potrivit cu învăţătura Scripturii, creşte tot mai mult, zi de zi, până când
fără să lăsăm ca opiniile noastre proprii ei vor experimenta o mare schimbare.
să aibă vreun rol? Considerăm noi oare Crucea este cea care efectuează ruperea
autoritatea Bibliei drept o autoritate sufici- perde­lei; mai clar: crucea funcţionează în
entă, fără să mai fie nevoie să căutăm aşa fel în viaţa credin­ ciosului, încât el
ajutor omenesc pentru ascultarea noastră? trăieşte la graniţa dintre sufletul şi duhul
Noi trebuie să-L as­ cultăm pe Domnul şi lui o experienţă similară sfâşierii cata­
tot ce ne învaţă El prin Cuvântul Său, petesmei din templu. Viaţa sa naturală
dacă dorim să păşim pe adevărata cale renunţă la independenţa sa şi aşteaptă ca
spirituală. Aceasta e Sabia ce taie până la viaţa duhului să-i asigure călăuzirea şi
despărţirea sufletului nostru de duh. cele de trebuinţă pentru drum.
Catapeteasma (perdeaua) a fost ruptă
Sufletul sub controlul duhului în două, „de sus până jos“ (Marcu 15:38).
Cam pe la începutul volumului de Asta nu poate fi decât lucrarea lui
faţă am asemănat întreaga fiinţă – duh, Dumnezeu, şi nu a omului. Când lucrarea
suflet şi trup – cu străvechiul templu crucii s-a terminat, Dumnezeu rupe per-
iudaic, locuinţa pământească a lui deaua. Asta n-o poate realiza nici efortul
Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în Sfânta nostru, nici tăria noastră, nici rugăminţile
Sfintelor. O perdea o separă de Locul noastre. În mo­ mentul în care crucea şi-a
Sfânt. Această perdea pare să închidă înde­ plinit sarcina, în clipa aceea cata­
gloria şi prezenţa lui Dumnezeu înăuntrul peteasma e sfâ­ şiată. Prin urmare, să ne
134 Omul spiritual, volumul I
reînnoim con­ sacrarea şi să ne aducem pe opereze liber în noi, vom descoperi că
noi înşine jertfă lui Dumnezeu fără nici ceea ce a lăsat sufletul de bună voie nu
un fel de rezerve. Să fim gata să dăm la e decât o fracţiune din belşugul mult mai
moarte viaţa sufletului nostru, pentru ca mare pe care îl câştigă: ce era mort
Dom­ nul, Care lo­cuieşte în Sfânta Sfintelor, rodeşte acum, iar ceea ce era pierdut este
să-Şi ducă la capăt lucrarea. Dacă El va păstrat acum pentru viaţă veşnică. Când
observa cum crucea şi-a făcut temeinic sufletul nostru e adus sub frâiele duhului,
lucrarea în noi, Domnul va in­ tegra Sfânta el va trece printr-o imensă schimbare.
Sfintelor din noi cu Locul Sfânt din fiinţa Înainte părea nefolositor şi pierdut pentru
noastră, aşa cum odi­ nioară a sfâşiat per­ cauza lui Dumnezeu, deoarece era folo­ sit
deaua prin puterea Sa, pentru ca Duhul pentru satisfacerea eului şi se mişca
Lui Sfânt să poată să se reverse în afară indepen­ dent; însă după ce şi-a făcut cru-
din trupul Său slăvit. cea lucrarea, Dumnezeu a câştigat sufletul
Astfel, slava din interiorul adăpostului nostru, chiar dacă pentru om el pare
Celui Preaînalt va inunda viaţa zilnică a zdrobit. Căci noi devenim ca ,,aceia care
simţurilor noastre. Toată um­ blarea şi au credinţă pentru mântuirea sufletului“
lucrarea noastră în Locul Sfânt va fi sfin- (Ev. 10:39). Asta e mult mai profund
ţită în gloria Sfintei Sfin­ telor. Cum este decât ceea ce înţelegeam noi prin terme-
duhul nostru, aşa va fi şi sufletul nostru nul „mântuit“, de­ oarece ne îndreaptă pe
– umplut, locuit şi controlat de Duhul calea cea mai directă către viaţă. Întrucât
Sfânt al lui Dumnezeu. Mintea noastră, am învăţat să nu mai um­ blăm prin sim-
emoţiile noastre şi voinţa noastră vor fi ţuri şi prin vedere, acum suntem în stare
umplute de El. Ceea ce am susţinut prin să salvăm viaţa noastră prin credinţă,
credinţă în duhul nostru vom ajunge adu­ când-o la slujirea şi slă­ virea lui
acum să cunoaştem şi la nivelul expe- Dumnezeu. ,,...primiţi cu blândeţe
rienţei, în sufletul nostru – că ni­ mic nu Cuvântul sădit în voi, care vă poate mân-
lipseşte, nimic nu e pierdut. Ce viaţă tui sufletele“ (Iacov 1:21). Pe măsură ce
binecuvântată e aceasta! „Şi slava e sădit Cuvântul lui Dum­ nezeu, noi pri-
Domnului a umplut templul. Şi preoţii mim natura lui nouă în noi şi suntem
n-au putut intra în casa Dom­ nului, din astfel învredniciţi să aducem roadă. Noi
pricina faptului că slava Dom­ nului umplea căpătăm viaţa Cuvântului din Cuvântul
casa Domnului“ (2 Cron. 7:1-2). Oricât vieţii. Deşi orga­ nele sufletului rămân,
de frumoase ar fi acti­ vităţile sluj­
bei preo- aceste organe nu mai funcţio­ nează prin
ţeşti în Locul Sfânt, toate încetează în puterea lui; mai degrabă, ele operează
slăvita lumină a lui Dumnezeu. De aici prin puterea Cuvântului lui Dumne­ zeu.
totul e guvernat de slava Sa. Nu mai e Aceasta înseamnă „mântuirea sufletelor
adorată activita­tea animalică. voastre“ (1 Petru 1:9).
Asta ne conduce la celălalt aspect, la Nervii umani sunt destul de sensibili
fel de important, al despărţirii duhului de şi răs­ pund uşor la stimuli din afară.
suflet. În ce priveşte influenţa sufletului şi Cuvinte, ma­ niere, mediul înconjurător şi
controlul duhu­ lui, lucrarea crucii realizea- sentimentele – toate acestea ne a­ fectează
ză despărţirea dintre cele două; dar în ce profund. Mintea noastră se angajează în
priveşte umplerea şi re­ facerea rolului de atâtea gânduri, planuri şi închipuiri, încât
conducător al duhului, crucea lucrează în ajungem curând la o stare de confuzie.
sensul convingerii sufletului de a renunţa Voinţa noastră se agită să înfăptuiască
la independenţa sa, pentru ca astfel să fie multe lucrări potrivit cu diversele noastre
complet împăcat cu duhul. Credincioşii do­ rinţe. Nici unul din organele sufletului
tre­
buie să caute să experimenteze această nostru nu ne poate da pacea. Luate indi-
unitate a duhului şi a sufletului. Dacă vidual sau colec­ tiv, ele ne tulbură, ne
vom permite cru­ cii şi Duhului Sfânt să zăpăcesc şi ne poartă de colo-colo. Doar
 Credincioşii spirituali şi sufletul 135
atunci când sufletul nostru se află în Dumnezeu în toate lucrurile.
mâna duhului nostru, vom fi eliberaţi de Un suflet aflat sub conducerea Du­ hului
asemenea tulburări. Domnul Isus ne Sfânt nu se va îngrijora nicioda­ tă pentru
imploră: ,,Luaţi jugul Meu asupra voastră sine. „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voas-
şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând tră [în original: «pentru sufletul vos­ tru»]“
şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă (Mat. 6:25) Acum noi cău­ tăm mai întâi
pentru sufletele voastre“ (Mat. 11:29). împărăţia lui Dumnezeu şi nepri­ hănirea
Dacă ne vom preda Domnului şi vom Lui, pentru că noi credem că Dumnezeu
lua asupra noastră jugul Său, urmându-L va asigura cele necesare traiului zilnic: O
pe El, sufletul nostru nu va mai fi neplă- dată atins de cruce prin Duhul Sfânt,
cut surprins sau tulburat. Dacă vom învă- sufletul nu mai e în stare să se îngrijoreze
ţa de la El, observând cum, atunci când pentru sine. În vreme ce con­ ştiinţa de sine
a fost dispreţuit de oameni, El a conti- este modul primordial de exprimare al
nuat să asculte de voia lui Dumnezeu, şi sufletului, credincioşilor nu le este frică să
nu de voia Sa proprie, sufletul nostru se se piardă pe ei înşişi în Dumnezeu; de
va întoarce la o stare de pace şi linişte. aici, urmează că se pot încrede în
Motivul pentru care avem dureri în inimă Dumnezeu pe deplin. Orice lu­ crare a
constă în faptul că nu suntem dispuşi să sufletului, inclusiv iu­birea de sine, căutarea
fim trataţi cum a fost tratat şi Domnul intereselor proprii, or­ goliul, a fost eliminată
nostru şi pentru că ne este lehamite să atât de complet, încât cre­ dincioşii nu mai
ne supu­ nem voinţei şi ordinii lui sunt egocentrici.
Dumnezeu. Dacă am preda morţii energi- Întrucât crucea şi-a făcut lucrarea, nu
ile noastre naturale şi am capitula în faţa mai facem de zor planuri pentru noi înşi-
Dom­ nului, sufletul nostru, deşi atât de ne. În loc să fim munciţi de îngrijorare,
sensibil, ar găsi odihnă în Domnul şi nu de acum ne putem odihni, căutând împă-
i-ar mai veni atât de greu să-L recunoas- răţia şi neprihănirea lui Dumnezeu. Ştim
că. că dacă purtăm de grijă gri­ jilor lui
Sufletul care intră sub autoritatea Dumnezeu, şi Dumnezeu va purta de
Duhului Sfânt este un suflet odihnit. grijă grijilor noastre. Odată ne minunam
Cândva zumzăiam de activitate, acum ne de minuni, acum însă trăim prin
încredem în Domnul. Cândva ne frămân- Dumnezeul minunilor şi cunoaştem la
tam că nu putem face de ajuns, astăzi nivel de experienţă felul minunat în care
suntem ca un copil la sânul mamei. Dumnezeu ne poartă de grijă în orice
Cândva întreţineam o mulţime de gânduri nevoie. Toate acestea decurg cât se poate
şi ambiţii, astăzi voia lui Dumnezeu ne de natural, deoarece puterea lui Dumnezeu
este cea mai bună şi ne odihnim în El. ne sprijină. Grijile acestei vieţi sunt de
Ascultând de Domnul în totul, ne bucu- acum lucruri foarte mărunte în viaţa
răm din toată inima. Cu totala consacrare noastră zilnică.
vine şi pacea de­ săvârşită. ,,Ca robi ai lui „De aceea, cei care suferă după voia
Cristos, făcând voia lui Dumnezeu din lui Dumnezeu să facă binele şi să-şi
suflet (Ef. 6:6, ediţia Darby). Noi nu ne încredinţeze sufletele credinciosului
bi­zuim pe suflet când vrem să înfăptuim Creator“ (1 Petru 4:19). Mulţi oameni Îl
voia lui Dumnezeu, dar facem voia lui cunosc pe Dumnezeu ca şi Creator, dar
din suflet, adică din toată inima. Sufletul nu ca Tată; credincioşii însă trebuie să-L
care odată se răscula împotriva dorinţei experimenteze nu numai ca Tată, ci şi ca
lui Dumnezeu este acum pe de-a-ntre­ gul şi Creator. În această calitate din urmă,
predat Lui, prin operaţia crucii. Ceea ce Dumnezeu ne dezvăluie puterea Sa. Prin
îşi făcea voia proprie sau încerca să facă a­ ceasta vom înţelege şi vom recunoaşte
voia lui Dumnezeu după propriile sale că întregul univers este, de fapt, în mâna
idei este acum o singură inimă cu Sa. Odinioară era greu pentru noi să cre-
136 Omul spiritual, volumul I
dem ideea potrivit căreia lucrurile din dacă va fi nevoie. El îşi va putea da viaţa
lume nu se pot mişca împotriva voinţei pentru fratele său, dacă se iveşte nevoia,
Sale; dar acum ştim că orice element din deoarece în zilele obişnuite el a învăţat
univers – fie uman, fie natural sau supra- cum să se lepede de sine în permanenţă
natural – se află sub privirea Lui atentă şi nu şi-a căutat drepturile sale sau con-
şi îşi desfăşoară activitatea ordonată de fortul propriu, ci şi-a vărsat sufletul pentru
El. Acum recunoaştem că toate lucrurile fraţi. Adevărata dragoste faţă de Domnul
ne parvin prin ordinea Sa sau prin permi- şi faţă de fraţi se naşte din lipsa oricărei
siunea Sa. Un suflet guvernat de Duhul iubiri pentru sine. El „m-a iubit“ şi „S-a
Sfânt este un suflet care se încrede! dat pe Sine pentru mine“ (Gal. 2:20).
Sufletul nostru ar trebui să-L do­ rească Dragostea izvorăşte din le­ pădarea de sine.
pe Domnul în aceeaşi măsură în care se Văr­ sarea de sânge este sursa binecuvântă-
încrede în El. „Sufletul meu se alipeşte rii.
de Tine“ (Ps. 63:8). Nu mai îndrăznim să O asemenea viaţă este într-adevăr una
fim independenţi de Dumnezeu, nici nu de propăşire, după cum este scris: „sufle-
mai îndrăznim să-I slujim Domnului după tul tău propăşeşte“ (3 Ioan 2, ediţia
ideile sufletului. Mai degrabă, astăzi Îl Darby). Această propăşire nu se naşte din
urmăm cu frică şi cutremur şi ne ţinem ceea ce a agonisit eul, ci din ceea ce a
aproape de El. Sufletul nostru se alipeşte abandonat eul. Un suflet pierdut nu e o
cu totul de Domnul. Nu mai avem ac- viaţă pierdută, căci sufletul se pierde în
ţiuni inde­pendente, ci ne predăm cu totul Dumnezeu. Viaţa sufletului este egoistă
Lui. Şi asta nu din obligaţie, ci de bună şi, prin urmare, ne leagă. Dar sufletul
voie. Ceea ce vom urî de acum încolo va care a învăţat să renunţe se va odihni în
fi viaţa noastră; dar Cel pe care Îl vom nemărginirea vieţii lui Dumnezeu. Aceasta
iubi cu toată inima va fi Domnul. înseamnă libertate, aceasta e propăşire. Cu
Asemenea persoane nu pot să nu stri- cât ne pierdem mai mult, cu atât câşti-
ge îm­ preună cu Maria: „Sufletul meu găm mai mult. Averile noastre nu se
preamăreşte pe Domnul“ (Luca 1:4b). Nu măsoară după cât de mult pri­ mim, ci
mai e nici o im­ portanţă de sine, nici în după cât de mult dăm. Ce rodnică e
public, nici în particu­
lar. Aceşti cre­
dincioşi această viaţă!
recunosc faptul că in­ competenţa lor şi A da uitării viaţa sufletului nu e însă
singura dorinţă este de a-L prea­ mări pe aşa de uşor ca izbăvirea de păcat. Întrucât
Domnul cu smerenie din inimă. Ei nu e viaţa noastră, şi alegerea e a noastră –
mai vor să-L jefuiască pe Domnul de dacă e să trăim zilnic, prin viaţa noastră,
slava Sa, ci să-L preamărească în suflete- sau prin viaţa lui Dumnezeu. Crucea tre-
le lor. Căci dacă Domnul nu e preamărit buie purtată cu credin­ cioşie şi trebuie
în suflet, nicăieri nu e prea­mărit! purtată cu tot mai multă cre­ dincioşie. Să
Numai unii ca aceştia îşi vor socoti ne uităm ţintă la Domnul Isus, Care „a
viaţa [în original: „sufletul“] ca fiind fără îndurat crucea, dispreţuind ruşinea“; ,,gân-
nici o valoare (Fapte 20:24) şi îşi vor diţi-vă la El... ca să nu cădeţi sleiţi de
putea da viaţa [în origi­ nal: „sufletul“] oboseală şi să [nu] leşinaţi în sufletele
pentru fraţi (1 Ioan 3:16). Căci dacă nu voastre“ (Evr. 12:2-3, ediţia American
este abandonată dragostea de sine, cre­ Standard Ver­ sion). A­
lergarea care ne stă
dinciosul mereu se va da înapoi, când va înainte nu e alta decât aceea de a dispre-
trebui să-şi ia crucea pentru Cristos. Cel ţui ruşinea şi a îndura crucea.
care trăieşte o viaţă de martir şi este dis- ,,Binecuvântează pe Domnul, o, suflete
pus să-şi ţintuiască eul pe cruce va fi în al meu; şi tot ce e în mine să binecuvân-
stare să şi moară o moarte de martir, teze numele Lui sfânt!“ (Ps. 103:1)
Omul spiritual
Volumul II
 Cuprins
VOLUMUL II 137

PARTEA A PATRA – DUHUL 139

1 Duhul Sfânt şi duhul credinciosului 139
2 Un om spiritual 145
3 Lucrarea spirituală 155
4 Rugăciunea şi lupta spirituală 166

PARTEA A CINCEA – O ANALIZĂ A DUHULUI

1 Intuiţia
2 Comuniunea 177
3 Conştiinţa 189
202
PARTEA A ŞASEA – UMBLAREA
DUPĂ ÎNDEMNURILE DUHULUI
1 Pericolele vieţii spirituale 217
2 Legile duhului 227
3 Principiul minţii venind în ajutorul duhului 239
4 Normalitatea duhului 245

PARTEA A ŞAPTEA – ANALIZA SUFLETULUI:

EMOŢIILE
1 Credinciosul şi emoţiile 255
2 Afecţiunea 264
3 Dorinţa 271
4 O viaţă stăpânită simţuri 279
5 O viaţă de credinţă 289

138
 PARTEA A PATRA
DUHUL
1. Duhul Sfânt şi duhul credinciosu-
lui
2. Un om spiritual
3. Lucrarea spirituală
4. Rugăciunea şi lupta spirituală

CAPITOLUL 1
DUHUL SFÂNT ŞI DUHUL CREDINCIOSULUI
Credincioşii de astăzi duc o mare lipsă
de cu­ noştinţe privitoare la existenţa şi
modul de fun­ cţionare a duhului omenesc.
Mulţi nici nu ştiu că, pe lângă mintea,
emoţiile şi voinţa lor, mai au şi un duh.
Chiar atunci când au auzit de acest duh,
mulţi creştini fie consideră mintea, emo­
ţiile şi voinţa lor drept duhul din ei, fie,
pur şi simplu, mărturisesc că nu ştiu
unde se află duhul. O asemenea ignoran­
ţă afectează enorm coopera­ rea lor cu
Dumnezeu, stăpânirea asupra eului şi răz­
boiul împotriva lui Satan – la a căror
bună funcţionare e nevoie de participarea
duhului.
Este absolut necesar ca credincioşii să
recu­noască existenţa duhului din ei – care
este mai mult decât gândirea, cunoştinţa
sau imaginaţia minţii; e ceva care depă­
şeşte simţurile, senza­ ţiile şi plăcerea pro­
dusă de emoţii, şi nu se poate confunda
cu dorinţele, deciziile şi acţiunea vo­ inţei.
Această componentă a fiinţei umane este
mult mai profundă decât facultăţile aces­
tea. Copiii lui Dumnezeu nu numai că
posedă un duh, dar mai trebuie să şi
înţeleagă cum fun­ cţionează acest organ –
sensibilitatea lui, lu­
crarea, puterea şi legile
sale. Numai în felul acesta vor putea ei
umbla potrivit călăuzirii duhului, şi nu
după îndemnurile sufletului sau ale firii
lor pământeşti.
Duhul şi sufletul celor nenăscuţi din
nou au fuzionat, fiind acum un singur
139
organ. Prin ur­ mare, ei nu mai recunosc
deloc prezenţa duhu­ lui amorţit din ei. Pe
de altă parte, ei sunt foarte conştienţi de
puternicele senzaţii ale sufletului. A­ ceastă
stare nedorită de lucruri continuă chiar şi
după naşterea din nou. De aceea umblă
cre­dincioşii uneori sub călăuzirea duhului,
iar al­teori sub aceea a firii vechi, cu toate
că ei au primit viaţă spirituală şi au expe­
rimentat, într-o anumită măsură, biruinţa
asupra lucrurilor firii. A nu fi conştient
de cerinţele, mişcarea, apro­ vizionarea,
simţirea şi direcţia duhului va duce auto­
mat la o îngrădire a vieţii duhului, permi­
ţându-i-se astfel vieţii naturale a sufletului
să facă ce doreşte şi să domine conduita
cuiva. Problema e cu mult mai gravă
decât îşi dau seama majoritatea credincio­
şilor. Din pricina ignoranţei lor cu privire
la modul de funcţionare a duhului, cei
care doresc cu adevărat să aibă o expe-
rienţă mai profundă, după ce au biruit
mai întâi păca­ tul din viaţa lor, vor cădea
destul de uşor în rătăcirea de a căuta aşa-
numitele cunoş­ tinţe „spirituale“ din Biblie
doar cu ajutorul minţii lor sau vor dori să
simtă fizic prezenţa Domnului în însuşi
trupul lor sau vor lucra cu râvnă pentru
Domnul mânaţi numai de puterea voinţei
lor. Aceştia vor fi amăgiţi să-şi supra­
estimeze experienţele lor sufleteşti, căzând
ast­fel în ispita de a se considera pe ei
înşişi drept oameni foarte du­ hovniceşti.
Viaţa sufletului lor este astfel supraali­
140 Omul spiritual, volumul II
mentată. Ei devin atât de subiectivi, încât renaşterea duhului este absolut necesară.
toate experienţele lor şi le vor considera Numai Fiul lui Dumnezeu ne poate rea­
drept incontestabil spirituale. Prin ur­mare, duce la starea de părtăşie cu Dumne­ zeu,
ei vor înceta de a mai face progres spiri­ căci El Şi-a vărsat sângele ca să ne cură­
tual adevărat. Din această pricină, copiii ţească de păcate şi să ne dea viaţă nouă.
lui Dumnezeu trebuie să fie foarte smeriţi De îndată ce păcătosul crede în
înaintea Lui şi să-şi dea toate silinţele să Domnul Isus, el este născut din nou.
cunoască în­ văţăturile Bibliei şi tot ce are Dumnezeu îi dăruieşte viaţa Sa necreată,
ea de spus despre funcţionarea duhului pentru ca duhul omului să poată fi înviat.
sub înrâurirea Duhului Sfânt, pentru ca să Regenerarea unui păcătos se petrece în
poată umbla călăuziţi de duhul lor. duhul său. Lucrarea lui Dumnezeu începe
întotdeauna dinăuntrul omului, de la cen­
Regenerarea omului tru spre circumferinţă. Câtă deosebire faţă
De ce trebuie să se nască un păcătos de lucrarea lui Satan, care operează din
din nou? De ce trebuie să se nască de exterior spre interior! Scopul lui
sus? De ce trebuie să existe o regenerare Dumnezeu este mai întâi de a reînnoi
a duhului? Pentru că omul este un duh duhul întunecat al omului, dându-i viaţă,
căzut. Or, un duh căzut trebuie să se re- pentru că aici, în duhul omului, a conce­
nască, pentru a deveni iarăşi nou. După put Dumnezeu de la început să primească
cum Satan este un duh căzut, tot aşa este omul viaţa Sa şi să comunice cu El.
şi omul, numai că el are trup. Căderea Apoi planul lui Dumnezeu este de a face
lui Satan a avut loc înaintea căderii omu­ ca lucrarea să se extindă de la duh spre
lui. Prin urmare, putem învăţa ceva din sufletul şi trupul omului.
prăbuşirea lui Satan. EI a fost creat ca Această regenerare îi dă omului un duh
duh, pentru ca să poată avea comuni­ care nou şi-l învie pe cel vechi. „Un duh nou
directă cu Dumnezeu. Dar Satan a căzut voi pune în voi“ – „Ce e născut din Duhul
şi a devenit capul oştirilor întunericului. este duh“ (Ez. 36:26; Ioan 3:6). „Duhul“
Acum el e despărţit de Dumnezeu şi de din pasajele acestea se referă la viaţa lui
orice faptă bună şi evlavioasă. Asta nu Dumnezeu turnată în om, şi nu la vreun
înseamnă însă că Satan nu mai există. lucru pe care să-l fi avut noi de la început.
Căderea lui nu i-a răpit decât poziţia şi Este un dar pe care ni-l dă Dumnezeu la
relaţia specială pe care o avea cu regenerarea noastră. Această viaţă nouă
Dumnezeu. Tot aşa şi omul, în căderea (sau acest duh nou) aparţine lui Dumnezeu
lui, s-a cufundat în întuneric şi despărţire (2 Pet. 1:4) şi de­spre acesta se spune că
de Dumne­ zeu. Duhul omului există şi „nu poate păcătui“ (1 Ioan 3:9); dar duhul
acum, dar e des­ părţit de Dumnezeu şi nu nostru, deşi înviat, încă mai poate fi întinat
are puterea de a comu­ nica cu El, nepu­ (2 Cor. 7:1) şi mai are nevoie să fie sfinţit
tând să stă­ pânească. Spirituali­ ceşte vor­ (1 Tes. 5:23).
bind, omul este mort. Totuşi, după cum Când viaţa lui Dumnezeu (care poate
spiritul arhanghelului păcătos va exista fi numi­ tă şi Duhul Său) pătrunde în
întotdeauna, tot aşa şi duhul omului păcă­ duhul uman, acesta din urmă este trezit
tos îşi va continua existenţa. Întrucât el din starea lui de letargie; ceea ce era
are trup, că­derea l-a făcut să devină un odată „înstrăinat de viaţa lui Dumnezeu“
om al firii vechi (Gen. 6:3). Nici o religie (Ef. 4:18) este acum readus la via­ ţă. Prin
din lume, nici o etică, nici o cultură şi urmare, „deşi trupurile voastre sunt moar­
nici o lege nu poate ameliora acest duh te din pricina păcatului, duhurile voastre
uman căzut. Omul s-a coborât la nive­ lul sunt vii din pricina neprihănirii (Rom.
cărnii şi acum nu mai are nimic în el 8:10). Ceea ce primim în Adam este un
însuşi care să-l poată readuce la starea duh, ce devine mort. Ceea ce primim în
spirituală. De aceea, regenerarea sau Cristos la naşterea din nou este atât duhul
 Duhul Sfânt şi duhul credinciosului 141
mort, pe care Dumnezeu îl învie, cât şi dar Duhul Sfânt îi ad­ ministrează omului
duhul nou, provenit din însăşi viaţa lui realizările ei. Crucea ne acordă poziţia;
Dumnezeu – duh pe care Adam nu l-a Duhul Sfânt ne dă experienţa. Crucea ne
avut! aduce realitatea lui Dumnezeu; Du­ hul
În Biblie viaţa lui Dumnezeu este Sfânt ne aduce demonstraţia acelei rea­
adesea numită „viaţă veşnică“. În greacă lităţi. Lucrarea crucii creează o poziţie şi
cuvântul ,,viaţă“ de aici este zoe, desem­ realizează o salvare prin care păcătoşii
nând o formă superioară a vieţii sau o pot fi mântuiţi. Nici­ odată Duhul Sfânt nu
viaţă a duhului. Iată dar ce primeşte fie­ acţionează independent de cruce; fără de
care creştin la naşterea din nou. Care e cruce Duhul Sfânt nu are temeiul cores­
modul de funcţionare a acestei vieţi? punzător de pe baza căruia să opereze;
,,Aceasta este viaţa veşnică“, s-a rugat fără Duhul Sfânt lucrarea crucii este
Isus Tatălui Său, „pentru ca ei să Te moartă, adică nu va produce nici un efect
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu asupra oamenilor, deşi ea este plină de
adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care Tu efect înaintea lui Dumnezeu.
L-ai trimis“ (Ioan 17:3). Viaţa veş­ nică Dacă crucea este aceea care realizează
înseamnă mai mult decât binecuvântarea în­ treaga lucrare de mântuire, în schimb
viitoare, de care vor avea parte credincio­ Duhul Sfânt este Cel care operează di­ rect
şii; ea mai este şi un fel de înzestrare, de asupra oame­ nilor, ca să-i aducă la mân­
capacitate spirituală, fără de care nimeni tuire. De unde Biblia caracterizează lucra­
nu-L poate cu­ noaşte pe Dumnezeu sau rea regenerării noastre drept lucrarea
pe Domnul Isus. O asemenea cunoaştere Duhului Sfânt: „ceea ce e născut din
intuitivă a Dom­ nului se capătă numai de Duhul este duh“ (Ioan 3:6). Domnul Isus
către cei care au primit viaţa lui explică mai departe că un om regenerat
Dumnezeu. Având sâmburele naturii lui este „ori­ cine e născut din Duhul“ (v. 8).
Dum­ nezeu în lăuntrul lui, un om va Credincioşii sunt născuţi din nou pentru
creşte şi va putea ajunge, în cele din că Duhul Sfânt aplică asupra lor lucrarea
urmă, un om spiritual. crucii şi transmite duhului lor viaţa lui
Scopul urmărit de Dumnezeu într-un Dumnezeu. El nu e altul decât Executorul
om re­generat este ca acel om, prin duhul vieţii lui Dumne­ zeu. „Noi trăim prin
lui, să se descotorosească de tot ce aparţi- Duhul“ (Gal. 5:25). Dacă însă toate
ne vechii cre­aţii, deoarece în acest duh cu­ noştinţele omului sunt dobândite numai
regenerat se află toate lucrările lui prin cre­ ierul său, fără ca Duhul Sfânt să-i
Dumnezeu cu privire la el. regenereze duhul, atunci cunoştinţele sale
nu-i vor fi de absolut nici un folos. Dacă
Duhul Sfânt şi regenerarea credinţa lui se ba­ zează pe înţelepciunea
Când e regenerat, duhul omului învie omenească şi nu pe pu­ t erea lui
prin pătrunderea vieţii lui Dumnezeu în Dumnezeu, atunci omul respectiv nu a
el. Duhul Sfânt este principalul factor cunoscut decât o exaltare a sufletului său,
care declanşează această lucrare. El con­ care nu va ţine mult, căci persoana
vinge lumea de păcat, de neprihănire şi respectivă nu este născută din nou.
de judecată (Ioan 16:8). El pregăteşte Regenerarea însă e partea tu­ turor celor
inimile oamenilor pentru a crede în care cred în inima lor (Rom. 10:10).
Domnul Isus ca Mântuitor. Lucrarea cru­ Pe lângă faptul că Ie dăruieşte credin­
cii a fost împlinită de Domnul Isus, dar cioşilor viaţă atunci când sunt regene­ raţi,
Duhului Sfânt îi revine sarcina de a apli­ Duhul Sfânt mai face o lucrare: ră­mâne
ca lucrarea a­ ceasta isprăvită inimii păcă­ în ei. Ce trist e că adesea uităm lucrul
tosului. Noi tre­buie să cunoaştem relaţia acesta! „Vă voi da o inimă nouă şi voi
dintre crucea lui Cristos şi aplicarea ei de pune un duh nou în voi... şi voi pune
către Duhul Sfânt. Crucea realizează totul, Duhul Meu în voi“ (Ez. 36:26-27).
142 Omul spiritual, volumul II
Ob­ servaţi că imediat după cuvintele „voi aşa, prezenţa ne­ curmată a Duhului Sfânt
pune un duh nou în voi“ urmează cuvinte­ este veşnic neschim­ bată. Puţini sunt aceia
le „şi voi pune Duhul Meu în voi“. Prima care cunosc că au fost născuţi din nou şi
afirmaţie înseamnă că credincioşii vor că acum posedă o viaţă nouă; dar şi mai
primi un duh nou prin reîn­ noirea duhului puţini sunt cei ce ştiu că, din clipa în
lor amorţit, datorită pătrunderii vieţii. A care au crezut în Domnul Isus, au deja
doua afirmaţie se referă la locuirea prezenţa necurmată a Duhului Sfânt în ei,
Duhului Sfânt în acel duh reînnoit. La care să le fie şi energie, şi călăuză, şi
naşterea din nou credincioşii nu obţin Domn. Tocmai din aceas­ tă cauză mulţi
doar un duh nou, ci şi prezenţa Duhului creştini tineri înaintează atât de anevoios
Sfânt în ei. Ce jalnic e că aşa de puţini pe cărarea credinţei şi nu par să facă nici
înţeleg procesul înnoirii duhului lor dar şi un progres. Această tristă stare de lucruri
rămânerea Duhului Sfânt în noul lor duh! reflectă fie nepricepere din partea
Creştinii nu trebuie să aştepte ani de zile conducători­ lor lor, fie lipsă de credinţă
după ce au fost mântuiţi şi abia apoi, din partea tinerilor credincioşi. Atâta timp
dintr-o dată, să se trezească şi să-L caute cât slujitorii lui Dumne­ zeu nu îşi vor
pe Duhul Sfânt, deoarece ei au prezenţa învinge prejudecata, care susţine că „pre­
Lui in ei, necurmat; nu doar într-o vizită, zenţa necurmată a Duhului Sfânt e numai
ci locuieşte în ei din clipa în care sunt pentru cei spirituali“, ei nu vor putea fi
salvaţi. Apostolul ne îndeamnă în felul de nici un folos în a-i conduce pe alţii la
acesta: „Nu întristaţi pe Duhul Sfânt al o viaţă cât de cât spirituală.
lui Dumnezeu, în Care aţi fost pecetluiţi Lucrarea regeneratoare a Duhului lui
pentru ziua răscumpă­ rării“ (Ef. 4:30). Dum­ nezeu cuprinde mai mult decât nevo­
Folosirea cuvântului „a în­ trista“ în loc de ia de a ne convinge de păcat şi a ne
„a supăra“ relevă dragostea Duhului Sfânt. conduce la pocăinţă şi credinţă în
Se spune „nu întristaţi“, dar nu se spune Mântuitorul. Ea ne conferă o natură nouă.
„nu-L faceţi să plece“, deoarece „El locu­ Promisiunea Duhului Sfânt că va locui în
ieşte în voi şi va fi în voi“ (Ioan 14:17). noi urmează imediat după promisiunea că
Deşi în orice credincios născut din nou vom avea un duh nou. De fapt ele for­
Duhul Sfânt locuieşte permanent, soarta mează o singură făgăduinţă. Convingându-i
Duhului Sfânt nu e aceeaşi în toţi credin­ pe oameni de păcat şi aducându-i la cre­
cioşii, întrucât în unii e întristat, pe când dinţa în Domnul, Duhul nu face altceva
în alţii e îmbucurat. decât să pregătească terenul pentru pro­
Noi trebuie să înţelegem relaţia dintre pria Sa locuire în persoanele respective.
rege­ nerare şi prezenţa necurmată a Gloria unică a acestei dispensaţii a haru­
Duhului Sfânt în credincios. Dacă un duh lui este că Duhul Sfânt locuieşte în cre­
nou nu se pune la dispoziţia Lui, Duhul dincioşi pentru a face cunoscut pe Tatăl
Sfânt nu poate găsi un loc unde să locu­ şi pe Fiul. Dumnezeu L-a dat deja pe
iască. Sfântul porumbel n-a găsit nici un Duhul Sfânt credincioşilor Săi; acum ei
loc pe care să-şi aşeze picioruşele în trebuie să recunoască prezenţa Lui în ei
lumea aflată sub judecata lui Dumnezeu; şi să I se supună credincioşi Lui. Atât
el n-a putut să locuiască decât în noua ziua Învierii, cât şi cea a Rusaliilor au
creaţie (vezi Gen. 8). Cât de esenţială trecut; Duhul a venit de mult! Din păca­
este regenerarea! Căci fără ea Duhul te, mai sunt însă mulţi care ex­ perimentează
Sfânt nu poate locui deloc în om. Copiii naşterea din nou, fără să cunoască şi rea­
lui Dumnezeu primesc în ei prezenţa per­ litatea rămânerii Duhului Sfânt în ei. Ei
manentă a Duhului lui Dumnezeu. După trăiesc încă de cealaltă parte a Învierii şi
cum duhul acesta nou iese la iveală prin a Rusa­ liilor!
relaţia producătoare de viaţă cu Dumnezeu Chiar dacă unii creştini sunt grei de
şi, prin urmare, e inseparabil de El, tot cap şi nu recunosc prezenţa necurmată a
 Duhul Sfânt şi duhul credinciosului 143
Persoanei Du­ hului lui Dumnezeu în ei, Duhul Sfânt este deja în duhul nostru.
fapt e că Dumnezeu li L-a dat! Aceasta e De aceea, întrebarea care ni se pune este
o realitate nestrămutată, care nu se poate următoarea: suntem noi dispuşi să-L
contrazice, indiferent în ce stare s-ar afla lăsăm să lucreze dinăuntrul nostru?
credinciosul. Întrucât a fost regenerat,
auto­mat el devine templul potrivit pentru Duhul Sfânt şi duhul omului
locuirea Duhului Sfânt. O, ce minunat ar După ce am realizat cum vine Duhul
fi dacă toţi credincioşii ar învăţa să-şi Sfânt şi locuieşte în credincioşi la naş­
însuşească prin cre­ dinţă această parte a terea din nou, acum trebuie să observăm
făgăduinţei lui Dum­ nezeu, aşa cum şi-au unde anume locu­ ieşte El. Făcând aşa,
însuşit-o şi pe cealaltă! Dar dacă pun avem nădejdea că vom cunoaşte mai bine
accentul pe naşterea din nou şi se mulţu­ modul Lui de funcţionare în noi.
mesc doar să posede un duh nou, ei se ,,Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui
văduvesc de posibilitatea de a experimen­ Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu
ta o viaţă plină de sevă şi de bucurie, locuieşte în voi?“ (1 Cor. 3.16). Apos­ tolul
pierzând multe din bine­ cuvântările pe care Pavel lasă să se înţeleagă aici că Duhul
Dumnezeu li le-a pus la dispoziţie în Sfânt locuieşte în noi aşa cum locuia
Domnul Isus. Pe de altă parte, dacă ei Dumnezeu în templul din ve­ chime. Deşi
vor accepta făgăduinţa lui Dumnezeu în întreg templul simbolizează locul prezen­
în­
tregime, punându-şi încrederea în realita­ ţei lui Dumnezeu, slujind de model gene­
tea di­vină a faptului că la regene­ rarea lor ral al locuin­
ţei lui Dum­ nezeu, mai precis
Dumnezeu le-a dat o viaţă nouă, precum Dumnezeu locu­ ieşte în Sfânta Sfintelor,
şi însăşi prezenţa necurmată a Persoanei iar Locul Sfânt şi curtea din afară repre­
Duhului Sfânt, atunci viaţa lor spirituală zintă acele sfere ale activităţii divine care
va face progrese uriaşe. sunt în conformitate cu prezenţa lui
Prin credinţă şi ascultare credincioşii Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. Există o
pot trăi experienţa minunată a prezenţei cores­ pondenţă perfectă între templul din
necurmate a Duhului în aceeaşi zi în vechime şi prezenţa lui Dumnezeu în
care au primit duhul nou. Persoana Care noi, căci acum El locuieşte în duhul nos­
locuieşte în ei li-L va revela pe Cristos în tru, care este antitipul Sfintei Sfintelor
ei, îi va sfinţi şi-i va conduce mai depar­ pentru vremurile noastre.
te, pe culmi cu adevărat spirituale. Numai Locuitorul şi locuinţa Sa împărtăşesc
că adesea creştinii nu apreciază poziţia acelaşi caracter. Numai duhul regenerat al
elevată pe care o ocupă această Persoană, omului – şi nu mintea, emoţiile sau voin­
ajungând până acolo încât să dispreţuias­ ţa sufletului său şi, bineînţeles, nu trupul
că prezenţa Lui şi să se lase călăuziţi de său – este locul potrivit în care să locu­
mintea lor. Aceşti indivizi ar trebui să se iască Dumnezeu. Duhul este deo­ potrivă
smerească înaintea unei asemenea lumini, ziditor şi locuitor. EI nu poate locui unde
să înveţe să respecte o Asemenea Pre­ n-a zidit El. El zideşte pentru a locui şi
zenţă şi să fie gata să-I permită să lucre­ locuieşte numai în ceea ce a zidit El.
ze. Ei ar trebui să tremure înaintea Lui, Uleiul sfânt pentru ungere nu poate fi
din dragoste, şi să nu îndrăznească să-şi turnat asupra cărnii; prin urmare, e limpe­
impună voinţa lor, ci întotdeauna să-şi de că Duhul Sfânt nu poate să-Şi stabi­
aducă aminte cât de mult i-a înălţat lească locuinţa în car­ nea [firea] omului,
Dumnezeu prin faptul că Duhul Sfânt e deoarece în ea se cuprinde tot ce avea
mereu prezent în ei. Toţi cei care doresc omul înainte de regenerare. El nu poate
să rămână în Cristos şi să trăiască o locui nici măcar în duhul unei persoane
viaţă sfântă ca a Lui trebuie să accepte neregenerate, ca să nu mai vorbim de
prin credinţă şi ascultare ceea ce mintea, emoţiile sau voinţa sufletului sau
Dumnezeu deja le-a pus la dispoziţie. despre trupul său. Întrucât uleiul sfânt
144 Omul spiritual, volumul II
pentru ungere nu e turnat peste firea tea, emoţiile şi voinţa unui credincios nu
veche, tot aşa Duhul Sfânt nu rămâne în sunt în stare să discearnă lucrurile dină­
nici o parte a firii vechi. El nu are nici o untru, totuşi el trebuie să creadă, chiar şi
legătură cu firea veche, decât să i se atunci când trece prin întuneric, că
împotri­vească (Gal. 5:17). Dacă nu există Dumnezeu i-a dat un duh nou în care
în om un element total deosebit de firea locuieşte necurmat Duhul Său. După cum
veche, Duhul Sfânt nu găseşte nici un loc Dumnezeu, când locuia în întune­ ricul din
în care să locuiască în acel om. Prin spatele perdelei Sfintei Sfintelor, era
urmare, este absolut indispen­ sabil ca temut, chiar dacă nu era şi văzut de cei
duhul omului să fie regenerat, pentru ca din Locul Sfânt şi din curtea ex­ terioară,
Duhul Sfânt să poate locui în duhul nou. tot aşa este şi Duhul Sfânt, Care lo­ cuieşte
De ce este atât de important să înţele­ în duhul omului, incomprehensibil pentru
gem că Duhul Sfânt locuieşte în partea suflet şi trup.
cea mai lăuntrică, cea mai tainică a omu­ Astfel suntem învredniciţi să recu­
lui, mai adânc decât organe­ le gândirii, noaştem care este adevărata viaţă spiritua­
simţirii şi deciziei lui? Pentru că dacă un lă. Ea nu se poate descoperi sau experi­
copil al lui Dumnezeu nu va înţelege menta în mulţimea gândurilor şi vedenii­
aceasta, automat va cere călăuzire de la lor minţii, nici în noianul de sentimente
sufletul său. Având însă înţelegerea nece­ arzătoare ale emoţiilor, nici în brusca clă­
sară, el va fi izbăvit de înşelăciunea şi de tinare, pătrundere sau atingere a tru­ pului
rătăcirea de a privi la ceea ce este în de către o forţă din afară. Ci se găseşte
afară. Duhul Sfânt locuieşte în partea cea în acea viaţă care emană din duh, din
mai lăuntrică a fiinţei noastre; acolo, şi partea cea mai lăuntrică a omului. A
numai acolo, ne putem aştepta să vedem umbla cu adevărat călăuzit de Duhul
lucrarea Lui şi să obţinem călăuzirea Sa. înseamnă a înţelege mişcarea acestei zone
Rugăciunile noastre sunt îndreptate spre tainice şi a acţiona în conformitate cu
„Tatăl nostru care eşti în ceruri“, dar Tatăl călăuzirea oferită de ea. Oricât de minu­
nostru ceresc ne călăuzeşte din lăuntrul nate ar fi acele experienţe care au loc
nostru. Dacă Sfetnicul – Paracletul – nos­ prin inter­ mediul componentelor sufletului,
tru locuieşte în duhul nostru, atunci ele nu tre­ buie acceptate ca valabile din
călăuzi­rea Sa trebuie să purceadă dinăun­ punct de vedere spiritual, atâta timp cât
tru. Ce tristă e înşelăciunea de care avem rămân in omul din afară şi nu trec de
parte atunci când cău­ tăm vise, vedenii, simţiri. Numai ceea ce rezultă din func-
voci deosebite şi senzaţii ciudate în omul ţionarea Duhului Sfânt în duhul omului
nostru din afară, în loc să-L căutăm pe poate fi considerat drept o experienţă spi­
El în omul nostru dinăuntru! rituală. De unde rezultă că pentru a trăi o
Mulţi copii ai lui Dumnezeu se viaţă spirituală e nevoie de credinţă.
îndreaptă adesea spre lăuntrul lor, adică „Duhul Sfânt mărturiseşte împreună cu
îşi cercetează sufletul pentru a afla dacă duhul nostru că suntem copii ai lui
au pace, har sau înaintare spirituală. Dumnezeu“ (Rom. 8:16). Duhul omului
Această acţiune e cât se poate de dăună­ este acel loc în care omul lucrează împre­
toare şi nu vine din credinţă. Ea îi ună cu Dumnezeu. Cum putem şti că am
îm­piedică de a privi ţintă la Cristos, fost născuţi din nou şi că suntem, în con­
făcându-i, în schimb, să se uite la ei secinţă, copii ai lui Dumnezeu? Ştim
înşişi. Există însă o privire în lăuntrul pentru că omul nostru lăuntric a fost învi­
nostru care e total deosebită de cea at şi Duhul Sfânt locuieşte în lăuntrul lui.
descrisă mai sus, şi aceasta e actul cel Duhul nostru este un duh regenerat acum
mai măreţ al credinţei. Este acea căutare şi Cel Care locuieşte în acest duh nou,
a călă­uzirii când privim la Duhul Sfânt, însă în formă distinctă, este Duhul Sfânt.
Care locuieşte în duhul nostru. Deşi min­ Şi amândoi mărturi­ sesc împreună.
CAPITOLUL 2
UN OM SPIRITUAL
O persoană al cărei duh a fost rege­
nerat şi în care locuieşte acum Duhul
Sfânt poate totuşi să fie carnală, căci e
posibil ca duhul acelei persoane să rămâ­
nă sub asuprirea sufletului sau a trupului
său. Se cer acţiuni foarte drastice pentru
ca acea persoană să devină cu adevărat
spirituală.
În general vorbind, noi vom întâm­ pina
cel puţin două pericole mari în viaţă, dar
vom fi împuterniciţi să-l învingem nu
numai pe pri­ mul, ci şi pe al doilea dintre
ele. Aceste două pericole, împreună cu
biruinţele lor corespun­ zătoare, sunt: (1)
cel de a rămâne un păcătos ce piere ori
de a deveni un cre­ dincios mântuit şi (2)
acela de a rămâne mai departe un credin­
cios carnal ori de a ne transforma într-
unul spiri­tual. După cum se poate demon­
stra că păcăto­ sul poate deveni credincios,
tot aşa se poate realiza şi transformarea
credinciosului carnal într-unul spiritual.
Dumnezeul care poate să facă dintr-un
păcătos un creştin, dându-i aces­ tuia viaţa
Sa divină, poate transforma şi creş­ tinul
carnal într-unul spiritual, dându-i viaţa Sa
şi mai abundentă. Credinţa în Cristos îl
face pe oricine un credincios regenerat;
ascul­tarea de Duhul Sfânt îl face un cre­
dincios spiri­tual. După cum relaţia corectă
cu Cristos ge­ nerează un creştin, tot aşa
relaţia corespunză­ toare cu Duhul Sfânt dă
naştere unui om spi­ ritual.
Numai Duhul poate să-i facă pe cre­
dincioşi spirituali. Lucrarea Lui este de
a-i aduce pe oameni la spiritualitate. În
planul de răscum­ părare conceput de
Dumnezeu, crucea efectu­ ează latura nega­
tivă a lucrării, respectiv ni­ micirea a tot ce
provine de la Adam, în vreme ce Duhul
Sfânt îndeplineşte latura pozitivă a lucră­
rii, de a zidi tot ce provine de la Cristos.
Crucea face posibilă spiritualitatea pentru
credincioşi; dar Duhul Sfânt este Cel
Care îi face spirituali. A fi spi­ ritual
în­seamnă a aparţine Duhului Sfânt. El
145
145
întăreşte cu puterea Sa divină duhul ome­
nesc, pentru ca acesta să guverneze peste
întreaga fiinţă u­mană. În căutarea noastră
după spiritualitate, nu trebuie, deci, să
uităm nici o clipă de Duhul Sfânt. Dar
nu trebuie să neglijăm nici crucea, deoa­
rece crucea şi Duhul lucrează mână în
mâ­ nă. Crucea întotdeauna îi călăuzeşte pe
oa­ meni la Duhul Sfânt, în vreme ce
Duhul Sfânt îi duce negreşit mereu la
cruce. Cei doi nu funcţionează niciodată
independent unul de altul. Un creştin spi­
ritual trebuie să cunoască prin experienţa
sa nemijlocită prezenţa Duhului Sfânt în
duhul său. El trebuie să treacă prin anu­
mite experienţe spirituale concrete. Pen­ tru
a se înţelege mai bine, le vom discuta
rând pe rând, deşi în practică aceste expe­
rienţe au loc adesea simultan.
Se vor face destul de multe remarci
privi­toare la modul în care putem deveni
spirituali, dar să nu uităm nici ceea ce
am învăţat până acum. Vom fi învăţat
până la ora aceasta lecţia că ceea ce ne
împiedică să fim spirituali este firea noas­
tră veche, numită în original carnea.
Astfel, dacă cineva are o atitudine
co­ respunzătoare fată de ea, nu-i va fi
greu să înainteze pe calea spiritua­ lităţii.
Ceea ce sur­ prinde cu adevărat este con­
statarea că pe mă­ sură ce devine cineva
mai spiritual, tot mai bine va ajunge să-şi
cunoască firea veche, de­ oarece o va des­
coperi tot mai profund. Căci cum ar fi
devenit spiritual, dacă nu ar fi ajuns s-o
cunoască? Prin urmare, nu ne putem per­
mite să neglijăm ceea ce s-a discutat
anterior cu privire la firea veche, întrucât
aceasta e temelia căutării după spiritua­
litate. Dacă nu ne ocupăm cum se cuvine
de firea veche, orice progres al nostru nu
va fi decât de suprafaţă şi, în ultimă
instanţă, chiar regres. Dar dacă ştie cineva
cum să se împotrivească firii în toate
privinţele – negându-i activitatea, puterea
şi opinia – acel om poate fi socotit de
146 Omul spiritual, volumul II
pe-acum drept spiritual. Totuşi am dori să ritatea Duhului Sfânt asupra sufletului şi
cităm câteva măsuri pozitive care sunt a trupului omului; mai înseamnă şi faptul
direct legate de duh. că însuşi duhul omului, după ce a fost
elevat la poziţia de cap asupra întregului
Despărţirea duhului de suflet om, prin lucrarea Duhului Sfânt şi a cru­
Întrebarea care se ridică imediat din cii, nu mai este de-acum dominat de
lectura textului de la Evrei 4:12 este: suflet şi trup, ci e destul de puternic pen­
trăim noi prin călăuzirea intuitivă a duhu­ tru a le obliga pe acestea din urmă să se
lui ori prin influ­ enţa nativă – bună sau supună domniei sale.
rea – a sufletului? Cuvântul lui Dumnezeu E absolut necesară divizarea acestor
trebuie să judece în această privinţă, căci două organe, dacă vrem să intrăm cu
numai Sabia ascuţită a lui Dumnezeu adevărat în viaţa spirituală. Este acea pre­
poate deosebi adevăratul izvor al vieţuirii gătire, fără de care credincioşii vor conti­
noastre. După cum bisturiul des­ parte nua să fie afectaţi de suflet şi, prin urma­
încheieturile şi măduva, tot aşa Sabia lui re, vor urma întotdeauna un drum confuz:
Dumnezeu străpunge şi separă aceste ba vor umbla uneori călăuziţi de viaţa
două componente atât de intim legate duhului, ba alteori de cea naturală a
între ele: du­ hul şi sufletul nostru. Iniţial sufletului. Cărarea vieţii lor nu va fi
această despărţire se poate rezuma doar la caracteri­ zată prin curăţie, căci atât du­ hul,
o chestiune de cu­ noaştere, dar se impune cât şi sufletul lor sunt principiile călăuzi­
cu hotărâre ne­ voia de a transfera această toare în viata lor. Acest amestec îi ţine
cunoştinţă în domeniul practic al experien­ pe credincioşi blocaţi în cadrul sufle­ tesc,
ţei; altfel, va rămâne doar un fapt neînţe­ ceea ce dăunează umblării lor şi îm­ piedică
les. Cre­ dincioşii trebuie să-L lase pe desfăşurarea importantei lu­ crări a Duhului
Domnul să introducă această despicare a Sfânt în viaţa lor.
duhului de suflet în umblarea lor zilnică. În schimb, dacă ar exista o separaţie
Nu numai că au datoria de a o căuta cu netă între viata exterioară şi cea interioară
perseve­ renţă, rugăciune şi predare în faţa a cre­ dinciosului, aşa încât el să nu mai
lucrării Duhului Sfânt şi a crucii, ci, în umble că­ lăuzit de prima, ci doar de a
plus, trebuie să ajungă să posede o expe­ doua, atunci el ar sesiza imediat orice
rienţă reală, nemijlo­ cită a acestui adevăr. impuls al sufletului său, reuşind pe dată
Duhul lor trebuie elibe­ rat de încleştarea să-i curme puterea şi influenţa şi să evite
sufletului. Acestea două tre­ buie separate orice întinare, căci tot ce ţine de suflet
net, după cum şi duhul şi sufle­ tul este întinat şi poate întina spiritul. Dar de
Domnului nostru Isus Cristos au fost net îndată ce are loc experienţa des­ părţirii
separate unul de altul. Duhul intuitiv tre­ su­ fletului de duh, puterea intuitivă a aces­
buie eliberat în întregime de orice influen­ tuia e sporită considerabil. Cum va face
ţă care ar proveni din mintea şi emoţiile sufletul o mişcare, duhul va suferi şi, prin
sufletului. Du­ hul trebuie să fie singura urmare, se va împotrivi. Ba mai mult,
reşedinţă şi singurul sediu al Duhului duhul va fi mâhnit chiar de sforţările
Sfânt. El trebuie elibe­rat de orice tul­
burare necontrolate ale sufletului la alţii din jurul
provocată de suflet. credinciosului. Duhul va res­ pinge dragos­
Diversele experienţe prin care trece tea sufletească ori afec­ ţiunea na­ turală a
credin­ ciosul în procesul separării omului cuiva ca pe ceva insuportabil. Numai
dinăuntru de cel dinafară – toate acestea după ce au trăit experienţa nemijlocită a
îl ajută să devină spiritual. Un credincios unei atari separări vor intra creştinii în
spiritual se de­osebeşte de alţii pentru sim­ posesia unui adevărat simţământ de cură­
plul motiv că în­ treaga sa fiinţă e guver­ ţie. Atunci vor şti cu adevărat că nu
nată de duhul său. O asemenea guvernare numai păcatul, ci tot ce aparţine dome­
a duhului înseamnă mai mult decât auto­ niului sufletesc este întinat şi întinător,
 Un om spiritual 147
trebuind să fie osândit. Da, e o ches­ tiune învierea Sa. Or, asta nu înseamnă altceva
mult mai profundă decât simpla cunoaş­ decât că suntem pe de-a-ntre­ gul una cu
tere, căci orice contact cu ceea ce e El. Acceptând moartea Sa drept însăşi
sufletesc,­fie în ei înşişi, fie în alţii – va moartea noastră, noi intrăm în această
produce în duhul intuitiv un sentiment de unire cu Domnul. Când mai acceptăm şi
întinare, urmat de reclamarea unei curăţiri în­ vierea Sa, noi, cei care am murit cu El,
imediate. vom şi învia negreşit cu El. Acceptând
prin credinţă învierea Sa, vom cunoaşte şi
Uniţi cu Domnul într-un singur duh experienţa nemij­ locită a învierii. Întrucât
În prima sa scrisoare către Corinteni, Domnul Isus a fost înviat din morţi după
Pavel îşi informează cititorii că oricine Duhul sfinţeniei (Rom. 1:4) şi a fost
„este unit cu Domnul devine un singur făcut viu în duh (1 Pet. 3:18), şi noi,
duh cu El“ (6:17). Şi vă rog să observaţi atunci când suntem uniţi cu El prin învi­
că nu a spus: „un singur suflet cu El“. ere suntem, de fapt, uniţi cu El în Duhul
Domnul înviat este Duhul dă­ tător de viaţă Său în­ viat. De aici urmează că suntem
(15:45). Unirea Lui cu credincio­ sul este, morţi faţă de tot ce ţine de noi înşine şi
prin urmare, o unire cu duhul cre­ vii numai pentru Duhul Lui. Pentru aceas­
dinciosului. Sufletul, în care se adăposteş­ ta se cere credinţă din partea noastră.
te personalitatea omului, aparţine dome­ Odată identificaţi cu moar­ tea Sa, noi pier­
niului natural. Tot ce este şi tot ce poate dem latura păcătoasă şi natu­ rală din noi;
fi acesta e un simplu vas pentru exprima­ odată identificaţi cu învierea Sa, noi sun­
rea roadei unirii dintre Domnul şi omul tem uniţi cu viaţa Sa înviată. Astfel, fiinţa
lăuntric al credinciosu­lui. Nimic din sufle­ noastră lăuntrică, unită acum cu Dom­ nul,
tul lui nu ia parte la viaţa Domnului, ci devine un singur duh cu El. „Voi aţi
unirea are loc numai la nivelul spiritului. murit... prin trupul lui Cristos, pentru ca
Este o unire de duhuri, în care nu are ce să aparţineţi altuia, Aceluia care a fost
căuta sufletescul, naturalul, căci dacă ar fi înviat din morţi..., pentru ca să slujim... în
să se amestece şi elementul sufletesc, noua viaţă a Duhului“ (Rom. 7:4, 6).
în­dată s-ar produce o întinare în această Prin moartea lui Cristos noi suntem uniţi
unire. Orice acţiune începută ca urmare a cu Cristos, chiar în viaţa Sa de după
gândurilor, opi­ niilor sau sentimentelor înviere. O atare unire ne învredniceşte să
noastre poate slăbi latura experimentală a slujim în noua viaţă a Du­ hului, liberi de
acestei uniri. Lucruri­ le de aceeaşi natură orice amestec străin.
se îmbină perfect. Întrucât duhul Ce minunată e crucea! Este temelia a
Domnului este curat, şi duhul nostru tre­ tot ce e spiritual. Scopul şi ţelul final al
buie să fie tot atât de curat, pentru a se lucrării ei este să unească spiritul credin­
putea uni cu El. Dacă un credincios va ciosului cu Domnul înviat într-un singur
ţine morţiş la ideile sale minunate, nevo­ spirit. Crucea trebuie să pătrundă adânc,
ind să re­ nunţe la preferinţele şi opiniile pentru a-l elibera pe credin­ cios de tot ce
sale, unirea sa cu Domnul nu se va e păcătos şi natural în el, aşa încât el să
exprima şi în domeniul practic. Unirea se poată alipi de viaţa pozitivă înviată a
duhurilor nu permite nici un amestec din Domnului, devenind astfel un singur duh
partea domeniului sufletesc. cu El.
În ce constă această unire? Este Duhul unui credincios, împreună cu
identifica­
rea noastră cu Cristos în moartea ceea ce este natural şi trecător în el, tre­
şi învierea Sa. „Dacă am fost uniţi cu El buie să treacă prin moarte ca să fie puri­
printr-o moarte ca a Lui, negreşit vom fi ficat şi apoi unit ca să devină un singur
şi uniţi printr-o în­viere ca a Lui“ (Rom. duh cu Domnul în toată prospeţimea şi
6:5). Versetul acesta explică unirea noastră curăţia învierii. Duh cu Duh se uneşte
cu Domnul drept o u­ nire cu moartea şi astfel pentru a deveni un singur duh şi
148 Omul spiritual, volumul II
rezultatul va fi: să slujească Domnului Cunoaşterea prezenţei necurmate a
într-un ,,duh nou“ (Rom. 7:6). Ceea ce Duhului Sfânt
ţine de natural, de eul omenesc şi de Copiii lui Dumnezeu deja au pe
activităţile animalice nu mai are nici un Duhul Sfânt locuind în ei, dar s-ar putea
loc în lucrarea şi umblarea credinciosului. să nu-L recunoas­ că sau să nu-L asculte
Atât sufletul, cât şi trupul pot atunci să totdeauna. Şi totuşi vor trebui să facă
desfăşoare scopul, lucrarea şi viaţa acest lucru. Ei trebuie să-şi dea seama că
Domnului. Viaţa Domnului îşi va pune această prezenţă necurmată a Duhu­ lui
am­ prenta peste tot şi totul va vorbi de- este o Persoană; că este vorba de Cineva
spre revăr­ sarea Duhului Domnului. care-i învaţă, care-i călăuzeşte şi le comu­
Aceasta e o viaţă de înviere. Cre­ nică realitatea lui Cristos. Până când nu
dincio­ sul e unit cu Domnul, care stă la vor fi gata să recunoască nechib­ zuinţa şi
dreapta lui Dumnezeu. Duhul Domnului nepriceperea su­ fletului lor, fiind gata să
întronat se re­ varsă peste duhul credincio­ se lase învăţaţi, ei vor împiedica lucrarea
sului, care este în lume, dar nu din lume. acestei Persoane. E nevoie ca ei să-I dea
Viaţa întronată este în mod corespunzător loc în inima lor, să le controleze toate
trăită pe pământ. Capul şi trupul împărtă­ activităţile, după cum este ne­ voie să lase
şesc aceeaşi viaţă. Cu o aseme­ nea unire, pe Duhul Sfânt să le dezvăluie adevărul.
El e în stare să toarne puterea vieţii Sale Dacă nu vor cunoaşte în adâncul fiinţei
prin duhul credinciosului. După cum o lor faptul că Duhul Sfânt este o prezenţă
conductă legată la un izvor de apă poate necurmată în ei şi dacă nu vor aştepta în
trans­mite apă vie, tot aşa şi duhul credin­ duhul lor să primească această învăţătură
ciosului, unit cu Duhul Domnului, poate de la Duhul Sfânt, ei nu vor primi cu
transmite viaţa. Domnul nu este doar bucurie lu­ crarea Sa în viaţa lor sufleteas­
Duh, ci Duhul dă­tător de viaţă. Când că. Numai a­ tunci când vor înceta să mai
duhul nostru se uneşte intim cu Duhul caute să realizeze ceva prin propriile lor
dătător de viaţă, este umplut cu această eforturi şi-şi vor ocupa locul de elevi
viaţă şi nimic nu mai poate mărgini acea conştiincioşi şi supuşi, numai atunci vor
viaţă. O, ce mare trebuinţă avem de acest putea fi învăţaţi de Duhul să cu­ noască
lucru în duhul nostru, pentru a putea fi adevărul, pe care-l vor putea digera. Noi
birui­tori în permanenţă în umblarea noas­ ştim că El locuieşte cu adevărat în noi,
tră zilni­că! O asemenea unire ne îmbracă atunci când înţelegem că duhul nostru,
pe noi cu biruinţa Domnului Isus. Ne care este mai profund decât gândurile şi
zideşte şi ne dez­ voltă creaţia nouă dină­ emoţiile noastre, este Sfânta Sfintelor lui
untrul nostru printr-o puternică şi îmbel­ Dumnezeu, prin care noi comunicăm cu
şugată revărsare a vitalită­ ţii şi naturii Duhul Sfânt, prin care aşteptăm comuni­
Dom­ nului. Prin moarte şi înviere duhul carea Sa. Când Îl recu­ noaştem şi-L res­
nostru se înalţă, după cum Domnul S-a pectăm, El Îşi manifestă pute­ rea prin par­
înălţat sus la cer şi trăieşte experienţa tea ascunsă a fiinţei noastre, ex­ tinzându-Şi
locuri­ lor cereşti, după ce a călcat în viaţa şi asupra vieţii noastre sufleteşti şi
picioare tot ceea ce e pământesc. Fiinţa conştiente.
noastră este în ascen­ siune deasupra orică­ Creştinii din Corint erau fireşti.
rui obstacol sau tulbu­ rare. Da, este în Sfătuindu-i şi îndemnându-i să se depăr­
permanenţă liberă şi proaspă­ tă, şi discer­ teze de starea lor carnală, Pavel de repe­
ne totul, cu vederea transparentă a ceru­ tate ori le-a amintit fap­ tul că sunt templul
lui. Cât de radical diferită este viaţa lui Dumnezeu şi că Duhul Sfânt locuieş­
aceasta a cerului pe pământ de cea stăpâ­ te în ei. Cunoscând faptul că El locuieşte
nită de emoţii! Primul fel de trăi desfă­ în creştini, va fi mai uşor pentru ei să
şoară natura cerească şi în permanenţă biruiască starea lor carnală. Ei trebuie să
spirituală. cu­noască şi să înţeleagă perfect de bine,
 Un om spiritual 149
prin credinţă, că El locuieşte în ei. fie întăriţi cu putere de Duhul, în omul
Creştinii nu ar trebui să se mulţumească dinăuntru (Ef. 3:16). Pavel se roagă astfel
doar cu faptul că au ajuns la o cunoaşte­ deoarece con­ sideră acest lucru un fapt
re mentală a doctrinei Du­ hului Sfânt, aşa infinit de important. El Îl roagă pe
cum este aceasta prezentată în Biblie, ci Dumnezeu să-i întărească pe credincioşi
ar mai trebui să cunoască lucrul acesta şi prin Duhul Său, în omul dinăun­ tru,
la modul real, în experienţa lor pro­ prie. respectiv omul nou primit de ei după ce
Doar atunci se vor putea preda fără s-au încrezut în Domnul Isus. Aşadar
re­zerve Lui, ca să fie reînnoiţi şi fiecare rugăciu­ nea lui este ca duhul credinciosu­
parte a sufletului şi trupului lor să se lui să fie în­ tărit de Duhul lui Dumnezeu.
supună acţiunii de corectare a Duhului. De aici putem deduce că duhurile
Apostolul le pune Corintenilor urmă­ unor sfinţi sunt slabe, în vreme ce ale
toarea întrebare: „Nu ştiţi că Duhul lui altora sunt puter­ nice. Dacă suntem plini
Dumnezeu locuieşte în voi?“ (1 Cor. de putere sau neputin­ cioşi – asta va
3:16). Pavel părea surprins de ignoranţa depinde foarte mult de faptul că am pri­
lor cu privire la un fapt atât de incontes­ mit sau nu întărirea Duhului Sfânt.
tabil. El privea locuirea Du­ hului Sfânt în în­trucât cei din Efes fuseseră deja pecet­
credincioşi drept cea mai im­ portantă con­ luiţi cu Duhul Sfânt (Ef. 1:13-14), aposto­
secinţă a mântuirii. Atunci, cum se face lul se roagă pentru ei să fie preocupaţi de
că ei n-au recunoscut-o? Oricât de mică un dar deosebit de cel al locuirii prezen­
ar fi măsura spirituală a unui creştin, ţei Duhului în ei. Apos­ tolul se roagă
chiar ca aceea a creştinilor din Corint (şi, pentru credincioşi ca aceştia nu numai să
din păcate, mulţi nu se ridică peste nive­ aibă Duhul Sfânt în ei, ci şi puterea Lui
lul acesta), totuşi el ar trebui să nu aibă deosebită, care să inunde duhul lor şi să
nici o îndoială asupra acestui fapt, fără de dea putere omului dinăuntru. Lucrul aces­
care va rămâne multă vreme carnal şi ta e im­ portant, deoarece se poate să avem
niciodată nu va deveni spiri­ tual. Chiar în noi pre­ zenţa lui Dumnezeu, fără ca
dacă nu ai experimentat prezenţa Sa în duhul nostru să fie puternic!
tine, oare nu s-ar cădea să crezi că El Creştinii au o extraordinar de mare
locuieşte cu adevărat în tine? nevoie de a fi umpluţi cu putere în omul
Putem să nu ne închinăm, să nu res­ lăuntric. Totuşi, dacă credinciosul nu-şi va
pectăm şi să nu slăvim, când ne gândim da seama cât de slab este duhul lui, nu va
că Duhul Sfânt – care este El însuşi cere această învio­ rare şi întărire a Duhului
Dumnezeu, una din cele Trei Persoane Sfânt. Adesea copiii lui Dum­ nezeu nu se
ale Dumnezeului Triun, însăşi viaţa pot ridica să răspundă la chemarea pe care
Tatălui şi a Fiului – vine să locuiască în le-o face Domnul de a-L sluji pe El, întru­
noi, cei care aparţinem cărnii? Ce har să cât, deşi condiţia lor fi­ zică este bună, sen­
locuiască Duhul Sfânt în chipul cărnii timentele lor sunt reci şi lipsite de viaţă.
păcătoase, după cum şi Domnul Isus a Sau, chiar atunci când emoţiile lor sunt vii
luat odată asupra Sa acelaşi chip! şi pline de pasiune, ei constată însă că nu
pot să-L slujească pe Domnul, deoarece
Întărirea Duhului Sfânt trupul lor re­ ac-ţionează cu întârziere.
Pentru ca organul cel mai lăuntric al Asemenea fenomene trădează starea de
omului să poată câştiga stăpânire asupra slăbiciune a duhului lor, care este de fapt
sufletului şi astfel să slujească de canal sub stăpânirea trupului şi a simţurilor.
pentru viaţa duhu­ lui, ca aceasta să fie Ucenicii s-au aflat exact în starea aceasta
transmisă şi altora, acest organ lăuntric în grădina Ghetsimane: „Duhul e într-­
trebuie să fie întărit de Duhul Sfânt. adevăr plin de râvnă, dar carnea este
Pavel se roagă pentru credincioşi ca slabă“. În schimb, dacă duhul are vigoare,
a­ceştia, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să va birui neputinţa cărnii. De ce se constată
150 Omul spiritual, volumul II
la credincioşi că uneori abia îşi trag picioa­ Sfânt va cuprinde duhul lor, întărind
rele şi nu par să înainteze deloc în câşti­ omul dinăuntru pentru viaţa de toate zile­
garea de suflete pentru Domnul? Explicaţia le şi pentru slujirea lui Dumnezeu. Unii
se găseşte în lipsa de pu­ tere a duhului lor. ar putea să primească această umplere a
Acelaşi lucru e adevărat în cazul mediului Duhului imediat după ce s-au predat
înconjurător. Ce uşor suntem afectaţi de Domnu­ lui, căci deja au îndeplinit condiţi­
starea de confuzie şi învălmăşeală ce dom­ ile pentru această umplere.
neşte în jurul nostru! Dacă duhul nostru ar Această invazie a puterii lui Dum­
fi întărit, atunci am putea face faţă celor nezeu în noi, această umplere cu Duhul
mai tulburătoare situaţii cu pace şi odih­ nă. Sfânt are loc în duhul omenesc. Omul
Rugăciunea este piatra de încercare a tăriei dinăuntru, şi nu cel din afară, este activat
lăuntrice a unui om. Un duh puternic se de puterea Sa. E un fapt deosebit de
va ruga mult şi stăruitor, până ce va primi important de recunoscut, care ne va ajuta
răs­
puns la rugăciunea sa. Un duh slab însă să exercităm o credinţă simplă de copil
va obosi numaidecât şi nu va stărui în în dorinţa noastră de a fi umpluţi cu
rugăciune. Duhul viguros va putea înainta Duhul Sfânt (Gal. 3:14), ca nu cumva să
chiar în mijlo­ cul unor împrejurări dificile ne aşteptăm la cine ştie ce senzaţii tru­
sau a unor sim­ ţăminte ostile, în vreme ce peşti deose­ bite, cum ar fi zvârcoliri sau
duhul neputincios nu va putea să reziste aruncări la pă­ mânt. Trebuie doar să fie
când e confruntat cu împotrivire. Mare împlinite condiţiile pentru umplere şi
este nevoia de putere în duh, ca să putem aceasta va urma de la sine, căci
învinge în lupta spirituală cu Satan! Numai Dumnezeu negreşit Îşi va împlini făgădu­
cei care au trăit în omul lăun­ tric ştiu cum inţa.
să-şi exercite această tărie spiri­ tuală pentru Citind ce afirmă apostolul în versetele
a se împotrivi vrăjmaşului şi a-l ataca! ur­ mătoare din Efeseni 3 cu privire la
Altfel bătălia va fi de formă şi se va purta „apucarea“, cunoaşterea şi umplerea pro­
doar în imaginaţia minţii sau în pasiu­ nile priu-zisă, noi suntem siguri că a­ ceastă
trezite ale cărnii. Va fi mai degrabă o întărire cu putere a omu­ lui di­năuntru îl
luptă a cărnii şi a sângelui. face pe om să fie foarte sensi­ bil.
Pentru ca omul dinăuntru să fie întărit Asemenea trupului, duhul îşi are funcţiile
cu putere de la Duhul Sfânt, co­ piii lui sale şi conştiinţa sa. Înainte de a avea loc
Dumnezeu tre­ buie să-şi aducă şi ei con­ a­ ceastă umplere cu puterea Duhului Sfânt
tribuţia. Ei trebuie să se predea în mod în duhul credincioşilor, aceştia arareori
precis lui Dumnezeu, să pără­ sească orice deose­ besc sau descoperă puterea intuitivă
aspect dubios din viaţa lor şi să dorească a du­ hului. După um­ plere însă capacitatea
să asculte pe deplin de voia lui de in­ tuiţie se va remarca foarte bine. De
Dumnezeu, crezând că, prin rugăciune, El îndată ce omul dinăuntru este umplut cu
va inunda şi va copleşi duhul lor cu energie, pu­ terea sa intuitivă este mărită
puterea Sa, răspunzând fără întârziere la conside­ rabil. Credincioşii vor putea sesiza
aşteptările inimii lor, după ce toate obsta­ cele mai uşoare schimbări pe plan spiri­
colele au fost înlătu­ rate. Cre­ dincioşii nu tual.
trebuie să aştepte um­ plerea cu Duhul Efectul de a fi umplut cu puterea lui
Sfânt, deoarece El deja a coborât o dată Dum­ nezeu în duhul nostru se va mani­
peste Biserică; mai de­ grabă, ei trebuie să festa pe plan practic în controlul preluat
îndeplinească con­ diţiile necesare pentru de duh asupra su­ fletului şi al trupului.
ca Duhul Sfânt să-i umple cu puterea Sa. Fiecare gând, fiecare do­ rinţă, senzaţie sau
Ei tre­buie să lase crucea să-şi efectueze intenţie vor fi acum guver­ nate de duh.
acea ope­ raţie adâncă asupra lor. Dacă vor Sufletul nu va mai putea acţiona de capul
fi ascultători de Domnul, atunci, într-o lui, ci va fi doar un ispravnic al du­ hului.
perioadă foarte scur­ tă, puterea Duhului Mai mult, prin duhul credinciosului,
 Un om spiritual 151
Duhul Sfânt va putea împărtăşi viaţa lui guvernat şi împuternicit de el. Acest lucru
Dumnezeu unor oameni setoşi, aflaţi pe îl va păstra pe sfânt în viaţă şi în pace.
moarte din punct de vedere spiritual. Întrucât nu poate să rămână într-o stare
Totuşi această umplere a Duhului Sfânt spirituală decât dacă umblă după îndem­
se deosebeşte de botezul cu Duhul Sfânt, nurile Duhului, atunci măcar atât ar tre­
deoarece acesta din urmă este în vederea bui să facă sfântul: să înţeleagă diversele
slujirii, în vreme ce um­ plerea Duhului lui funcţii şi legi, dacă doreşte să aibă o
Sfânt rezolvă problema vieţii (evident, umblare corespun­ zătoare.
afectând şi ches­ tiunea slujbei). A trăi după îndemnurile duhului este
sarci­
na sfântă a creştinului. El ar trebui
Umblarea după îndemnurile Duhului să înţelea­
gă faptul că nu putem trăi nici
Această transformare din sufletesc în după cele mai nobile sentimente, nici
duhov­ nicesc nu garantează că credincioşii după cele mai înalte gânduri. Nu trebuie
nu vor mai umbla de aici încolo după să umblăm decât după călă­ uzirea ce ne-o
îndemnurile firii. Dimpotrivă, există un dă intuiţia noastră. Duhul Sfânt Îşi expri­
pericol mereu pre­ zent de a reveni la mă sentimentele prin simţul foarte fin al
umblarea în fire. Satan e întotdeauna duhului nostru. El nu operează direct
treaz, gata să prindă orice prilej de a-i asu­ pra minţii noastre şi nu ne face să ne
face pe credincioşi să cadă de pe poziţia gândim imediat la ceva. Toate lucrările
lor înaltă la o viaţă care nu este pentru Sale sunt e­ fectuate în fiinţa noastră cea
ei. Prin urmare, este foarte necesar pentru mai lăuntrică. Dacă dorim să cunoaştem
copiii lui Dumnezeu să ve­ gheze întot­ [mintea] gândul Său, trebuie să ne com­
deauna şi să ur­ meze îndemnurile Duhului, portăm potrivit cu intuiţia duhului nostru.
pentru ca astfel să rămână duhovniceşti. Totuşi uneori vom sesiza un lucru fără să
,,Pentru ca cerinţa dreaptă a legii să înţelegem ce înseamnă, ce anume ni se
poată fi împlinită în noi, cei care nu mai cere să facem sau ce ni se comunică.
umblăm după fire, ci după îndemnurile Ori de câte ori se va întâmpla acest lucru
Duhului... (Acum) cei care trăiesc după va trebui să începem să ne rugăm stărui­
îndemnurile Duhului şi-­ au concentrat tor, cerând ca mintea noastră să primeas­
mintea lor asupra lucrurilor Du­ hului. A-ţi că înţe­legerea nece­ sară. Odată ce am
concentra... mintea asupra Duhu­ lui dobândit sensul acelui lucru ce ne-a fost
înseamnă viaţă şi pace“ (Rom. 8:4-6). A transmis pe cale intuitivă, trebuie însă să
umbla după îndemnurile Duhului ne comportăm ca atare, să facem tot ce
în­
seamnă a umbla contrar cărnii. A nu ni se cere prin acel lucru. Mintea poate
umbla după îndem­ nurile Duhului în­ seam­ fi îndată luminată şi făcută să înţeleagă
nă a umbla călăuziţi de carne. Mulţi sensul intuiţiei, dar gândurile abrupte care
creştini oscilează între acestea două. Când se nasc în mintea lipsită de capacitatea
urmează pe unul, când pe celălalt. Ar intuiţiei nu trebuie urmate. Învăţătura pur
trebui însă să umble potrivit numai cu intuitivă reprezintă gândirea sau mintea
omul dinăuntru, adică să umble după Duhului. Numai aceasta trebuie urmată.
intuiţia duhului, şi nici o clipă după O asemenea umblare prin duhul cere
îndemnurile sufle­ tului sau ale trupului. bizuire şi credinţă. Am văzut mai înainte
Urmând astfel, după îndemnurile duhului, cum toate acţiunile bune ale firii desfă­
negreşit ei „îşi vor con­ centra mintea asu­ şoară o atitudine de independenţă faţă de
pra lucrurilor Du­ hului“. Re­ zultatul va fi: Dumnezeu. Însă na­ tura sufletului este
„viaţă şi pace.“ independentă. Dacă cre­ dincioşii acţionea­
A trăi prin duhul înseamnă a umbla ză potrivit cu gândurile lor, cu sentimen­
potrivit cu intuiţia. Înseamnă a avea toată tele şi dorinţele lor, nu mai au nevoie să
viaţa cuiva, slujirea sa, acţiunile sale – petreacă timp înaintea lui Dumne­ zeu, să
toate făcute prin duhul şi de a fi mereu aştepte călăuzirea Lui. Cei care umblă
152 Omul spiritual, volumul II
după ,,dorinţele trupului şi ale minţii“ Nici acest lucru nu este cu putinţă, căci
(Ef. 2:3) nu mai au nevoie să se bizuie cum vine asta: să începi cu Duhul Sfânt
pe Domnul. Dacă credincioşii nu îşi vor şi să sfârşeşti în carne? Cei care-L
da seama cât de inutile, cât de şubrede şi urmează pe Dom­ nul trebuie aduşi la sta­
total neputincioase sunt efor­turile lor pro­ rea de totală neîncre­ dere în firea veche
prii de a căuta să cunoască voia lui [în carne]. Ei trebuie să mărturisească
Dumnezeu, ei nu vor cultiva niciodată o faptul că nu pot genera nici o idee bună
inimă ce se bizuie pe Domnul. Pentru a şi trebuie să admită că nu posedă nici o
primi călăuzirea lui Dumnezeu în duhul putere de a împlini lucrarea Duhului
lor, ei vor trebui să-L aştepte pe Domnul; Sfânt. Toate gândurile lor, toată deş­
vor trebui să se abţină de a se călăuzi teptăciu­ nea, cunoştinţa, talentul şi orice
după sentimentele sau gândurile lor. Să dar al lor – lucruri la care lumea super­
nu uităm că tot ce facem şi tot ce putem stiţioasă se închină – trebuie date la o
face fără să ne punem încrederea în parte, pentru ca apoi să-şi pună încrede­
Dumnezeu, fără să-L căutăm pe El şi rea numai în Domnul. Co­ piii Dom­ nului
fără să-L aşteptăm pe El, este o lucrare trebuie să recunoască mereu propria lor
firească. Cu frică şi cutremur trebuie să nevrednicie şi incompetenţă. Ei nu trebuie
ne bizuim pe Dumne­ zeu, primind numai să-şi permită să iniţieze nici o ac­ ţiune
călăuzirea Lui în adâncul fiinţei noastre. înainte de a primi ordinul Dom­ nului; nici
Aceasta e singura cale de a umbla călău­ nu trebuie să încerce să execute porunca
zit de îndemnurile duhului. Domnului bizuindu-se pe sine.
A umbla în această manieră reclamă A trăi călăuzit de duhul înseamnă că
cre­dinţă din partea credinciosului. Cre­ trebuie să fim în ton cu simţul fin al
dinţa este opusul vederii şi simţirii. Cel intuiţiei şi să ne bizuim pe capacitatea lui
sufletesc îşi ca­
pătă asigurarea agăţându-se de a ne învrednici să aducem la îndepli­
de lucrurile care pot fi văzute şi simţite; nire sarcina ce ne-a fost des­ coperită. Vom
dar cel care se călău­ zeşte după duh tră­ porni bine la drum, dacă vom urma
ieşte prin credinţă, nu prin vedere. El nu îndemnurile intuiţiei, în loc de cele ale
se va tulbura când nu primeşte ajutor gândurilor, opiniilor, sentimentelor şi ten­
omenesc, nici nu se va clătina în faţa dinţelor sufletului; vom sfârşi cu bine
împotrivirilor oamenilor. El va fi în stare drumul, dacă ne vom bizui pe puterea
să-şi pună încrederea în Dumnezeu chiar Duhului, şi nu pe talentul, puterea sau
atunci când va trece prin întuneric total, capacitatea noastră. Nu uitaţi că în clipa
deoarece el are cre­ dinţă în Dumnezeu. în care încetăm să dăm curs simţului
Întrucât nu se bizuie pe el însuşi, el se intuitiv al duhului, îndată am înce­ put să
va bizui pe puterea nevăzută, mai degra­ umblăm după firea veche şi vom sfârşi
bă decât pe puterea ce se poate observa. prin a ne ocupa de lucrurile firii vechi.
Umblarea după îndemnurile duhului Asta, la rândul ei, va aduce moarte în
presupune atât intuiţia unei lucrări prin duhul nostru. Numai dacă nu vom umbla
revelaţie, cât şi executarea acestei lucrări călăuziţi de carne, vom putea umbla călă­
prin puterea Domnului. Adesea credincio­ uziţi de duh.
şii Îi cer lui Dumnezeu putere spiri­ tuală Ţinta noastră este de a fi un om spi­
pentru a face o lucrare ce nu le-a fost ritual, nu un spirit. Dacă ţinem seama de
deloc descoperită în intuiţia lor. Or, asta această dis­ tincţie importantă în viaţa noas­
e cu nepu­ tinţă, căci ceea ce aparţine căr­ tră, niciodată nu vom fi uscaţi şi lipsiţi
nii este carne! Pe de altă parte, credincio­ de viaţă. Astăzi suntem fiinţe umane şi
şii adesea cunosc voia lui Dumnezeu aşa vom fi veşnicia întreagă, dar cea mai
prin descoperirea adusă de intuiţia lor, înaltă realizare a unei fiinţe uma­ ne este
dar apoi fac apel la propria lor putere să se dezvolte până la starea de om spi­
pentru a duce la îndeplinire acea lu­ crare.1 ritual. Îngerii sunt duhuri; ei nu au nici
 Un om spiritual 153
trup, nici suflet. Dar noi oamenii le avem total cu intuiţia pentru înaintarea pe dru­
pe amândouă. Noi trebuie să devenim mul spiri­ tual. Dacă spiritul dă la iveală
oameni spi­ rituali, nu spirite. Omul spiritu­ vreo descope­ rire, mintea îi discerne sen­
al va poseda în continuare sufletul şi tru­ sul. Ea va ajuta duhul în luptă, dacă
pul său; altfel ar în­ semna că e redus la acesta se decide să se avânte în vreun
starea de spirit, şi nu la cea de om. Nu, război spi­ ri­
tual. Dacă Duhul Sfânt doreşte
ci ceea ce se înţelege prin a fi un om ca omul să înveţe vreun adevăr, mintea
spiritual este faptul că el este sub stăpâni­ va ajuta duhul să înţeleagă. Acesta însă
rea duhului său, care a devenit organul are auto­ ritatea de a opri gândirea minţii
cel mai înalt din toată fiinţa sa. Să nu ne sau de a o iniţia.
înşelăm în această privinţă. Un om spiri­ Omul spiritual îşi mai păstrează şi
tual îşi va păstra sufletul şi trupul său; a voinţa sa, dar aceasta nu va mai fi inde­
fi spiritual nu anihi­ lează aceste organe, pendentă de Dumnezeu, ci acum va deci­
nici funcţiile lor caracte­ ristice, deoarece de potrivit cu ce-i dictează duhul, întrucât
acestea îl fac pe om să fie ceea ce este. a renunţat de a mai face din eul propriu
Aşadar, deşi omul spiritual nu mai trăieş­ centrul fiinţei. Voinţa nu mai insistă să i
te călăuzit de sufletul şi trupul său, el se facă voia, ca mai înainte. În consecin­
nici nu le anihilează. Mai degrabă ele au ţă, ea va fi gata să asculte de Dumne­ zeu.
fost înnoite prin moarte şi înviere, pentru Nu va mai fi ţeapănă şi îm­ pietrită, ci
ca să fie perfect unite cu duhul său şi să complet frântă. Prin urmare, nu se va
devină instru­ mentele prin care se va mai pu­ tea împotrivi lui Dum­ nezeu şi nu
exprima acesta. De aici urmează că emo­ va mai lupta împotriva Lui. De-acum ea
ţiile, mintea şi voinţa vor con­ tinua să a fost îmblânzită de natura ei sălbatică.
existe într-un om spiritual, numai că ele Astăzi, când duhul pri­ meşte vreo desco­
vor fi supuse întru totul călăuzirii perire şi prinde gândul şi do­ rinţa lui
in­tuiţiei. Dumnezeu, voinţa imediat se decide să
Emoţiile unui om spiritual sunt cu coopereze. Ea stă la uşa duhului ca un
totul sub controlul duhului, fără să li se curier, aşteptând în orice clipă să pri­
mai dea voie să-şi stabilească drumul mească poruncile.
propriu, cum făceau odată. Ele nu vor Trupul unui om spiritual este şi el
bloca duhul, nici nu se vor împotrivi supus duhului. Întrucât a fost curăţit prin
imboldului Său, deoarece nu vor mai sângele scump al lui Isus Cristos şi crucea
insista asupra afecţiunilor şi sentimentelor s-a ocupat de poftele şi patimile sale, astăzi
produse de ele. Emoţiile se bucură acum poate să slu­ jească asemenea unui slujitor
numai de ceea ce-i place duhului, iubesc supus poruncii duhului, pe măsură ce acea
numai călăuzirea sa şi simt numai acele poruncă este trans­ misă trupului de către
lu­cruri permise de duhul. Emoţiile au duh, prin intermediul sufletului. Nicidecum
devenit adevărata viaţă a duhului: când nu va mai ademeni su­ fletul în mulţimea
duhul dă ghes, emoţiile răspund la de păcate săvârşite odinioa­ ră prin poftele şi
îndemn! patimile lui. Prin interme­ diul voinţei înnoi­
Mintea omului spiritual, de asemenea, te, duhul va avea acum auto­ ritate completă
coo­ perează cu duhul, fără să mai bată asupra trupului. S-au dus zi­ lele când trupul
câmpii ca în trecut. Ea nu mai obiectează exercita presiuni asupra unui om lăuntric
în faţa revelaţiei duhului prin propriile slab. Duhul unui om spiritual s-a întărit
sale argumente şi ra­ ţiuni, nici nu mai tul­ acum şi trupul e sub stăpânirea sa.
bură pacea duhului cu mulţimea de gân­ Apostolul Pavel a descris condiţia
duri încâlcite, nici nu se mai răzvrăteşte au­ tentică a omului spiritual în Întâi
împotriva duhului, lăudându-se cu propria Tesaloniceni: „Dumnezeul păcii Însuşi să
sa înţelepciune. Dimpotrivă, chiar in­ vers vă sfinţească pe deplin; şi duhul şi trupul
se întâmplă: mintea cooperează acum şi sufletul vostru să fie păzite întregi, fără
154 Omul spiritual, volumul II
vină, până la venirea Domnului nostru cuvânt pe care-l rosteşte şi nici o faptă
Isus Cristos“ (5:23). De aici se desprinde pe care o săvârşeşte nu vor mai fi după
portretul unui om spiritual, al­ cătuit din tot bunul plac al eului său, ci, mai degrabă,
ce s-a spus până acum: el îşi va tăgădui puterea sa firească de
(1) Dumnezeu locuieşte în duhul său, fiecare dată, pentru a-şi extrage tăria din
sfinţindu-l în întregime. Viaţa lui Dum­ duh. Într-un cu­ vânt, omul spiritual trăieşte
nezeu i­ nundă întreaga sa persoană, aşa prin spiritul său.
încât fiecare componentă a vieţii sale În încheiere, putem spune că un om
trăieşte prin viaţa duhului şi funcţio­ nează spiritual este un om care aparţine spiri­
prin tăria duhului. tului. Întregul om e guvernat de omul
(2) El nu trăieşte prin viaţa sufletului. dinăuntru. Toate or­ ganele fiinţei sale îi
Toate gândurile, închipuirile, sentimentele, sunt supuse în întregime lui. Duhul său
i­
deile, afecţiunile, dorinţele şi opiniile sale este cel care îşi pune amprenta unică
sunt reînnoite şi purificate de Duhul peste întreaga viaţă – totul va izvorî din
Sfânt, după ce au fost aduse la supunerea duhul său, în vreme ce omul îi va acor­
faţă de duhul omu­ lui. Ele nu mai func- da supunere absolută. Nici un cuvânt pe
ţionează acum indepen­ dent de el. care-l va rosti, nici o faptă pe care o va
(3) Omul spiritual şi-a păstrat trupul face nu vor mai fi după capul lui, ci,
său, căci nu e un duh fără trup. Totuşi mai degrabă, el va tăgădui puterea natura­
oboseala, durerile şi cerinţele sale nu fac lă, de fiecare dată, pentru a-şi extrage
ca duhul să coboare de pe poziţia sa puterea numai de la duh. Într-un cu­ vânt,
elevată. Fiecare organ al trupului a deve­ omul spiritual trăieşte călăuzit de duhul
nit un instrument al nepri­ hănirii. Nici un său!
CAPITOLUL 3
LUCRAREA SPIRITUALĂ
­ ergând pe cărarea lui spirituală,
M de a realiza ceea ce doreşte Dumnezeu ca
treptat credinciosul începe să realizeze că
a trăi pentru el este un păcat, ba chiar
cel mai mare păcat din viaţa sa. A trăi
pentru sine e ca şi când un grăunte de
grâu, după ce a căzut în pământ, ar refu-
za să moară, rămânând, prin urmare, sin-
gur. A urmări umplerea Duhului Sfânt
pentru a fi o persoană spirituală puternică
înseamnă a-şi fi pe placul său, a se face
pe sine fericit. Asta pentru că dacă ar trăi
exclusiv pentru Dumnezeu şi lucrarea Lui,
credinciosul acesta nu ar lua în considera-
re fericirea sa personală sau sentimentele
sale. El ar înţelege cu adevărat sensul
spiritualităţii. Dar în adâncul inimii lui
încă sălăşluieşte dragostea de sine a sufle-
tului.
Toţi copiii lui Dumnezeu sunt servii lui
Dumnezeu. Fiecare din ei primeşte un
anumit dar de la Domnul – nici unul nu e
lăsat afară (Mat. 25:15). Dumnezeu îi
aşază în biserica Sa şi le repartizează fie-
căruia din ei o slujbă de îndeplinit.
Obiectivul avut în vedere de Dumnezeu
nu este de a face din duhul credinciosului
un rezervor de viaţă spirituală, care să se
usuce după un timp, căci dacă viaţa lui
Dumnezeu devine stătută în el, credinciosul
începe să se simtă ofilit. Dimpotrivă, viaţa
spirituală este destinată lucrării spi­ ri­
tuale.
Or, lucrarea spirituală se exprimă prin viaţa
spirituală. Secretul acestui fel de trăire stă
într-o neîncetată curgere a acelei vieţi către
alţii.
Hrana spirituală a credinciosului este,
nimic mai mult sau mai puţin, decât a
înfăptui lucrarea lui Dumnezeu (Ioan 4:34).
Împărăţia lui Dumnezeu suferă mult de pe
urma „credincioşilor spirituali“ care sunt
preocupaţi de rugăciune şi studierea Bibliei,
ocupându-se însă doar de propriile lor
nevoi spirituale. Oamenii Domnului trebuie,
în schimb, să se încreadă în Dumnezeu ca
El să le dăruiască vlaga necesară, atât pen-
tru nevoile lor fizice, cât şi spirituale. Dacă
sunt dispuşi să sufere de foame cu scopul
155
155
ei să facă, vor fi săturaţi. Foamea spirituală
este, pur şi simplu, de a face voia Sa.
Preocuparea pentru împlinirea propriilor
nevoi provoacă lipsuri, pe când preocupa-
rea pentru Împărăţia lui Dumnezeu aduce
împlinire. Cel ce e preocupat cu lucrarea
Tatălui, iar nu cu a sa, va constata că e
mereu sătul.
Copilul lui Dumnezeu nu trebuie să
se silească prea mult de a obţine noi
câştiguri; el are nevoie, în primul rând, să
păstreze ceea deja posedă, căci a nu pier-
de este deja un câştig în sine. Calea de a
reţine ceea ce posedă este de a introduce
în lucru ceea ce deja are, căci a îngropa
ceea ce posedă este calea sigură de a
pierde acest avut. Când un credincios
permite vieţii din duhul său să curgă
nestingherit, el nu numai că îi va câştiga
pe alţii, ci se va câştiga şi pe sine însuşi.
Câştigi pierzându-te pe tine însuţi pentru
alţii, şi nicidecum agonisind cu grijă totul
pentru tine însuţi. Viaţa din lăuntrul unui
om spiritual trebuie să fie eliberată, prin
efectuarea unei munci spirituale. Dacă
fiinţa lăuntrică a cuiva este mereu deschi-
să şi liberă să se reverse spre alţii (evi-
dent, fiind însă închisă accesului vrăjma-
şului!), viaţa lui Dumnezeu va curge din
credincios spre salvarea şi edificarea mul-
tora. În clipa în care în­ cetează această
exersare a spiritului, în clipa aceea se
blochează viaţa spirituală. Cele două sunt
intrinsec legate.
Indiferent care ar fi ocupaţia pămân-
tească a credinciosului, lui i s-a repartizat o
anumită măsură a lucrării, de către Însuşi
Dumnezeu. Cel care este spiritual îşi
cunoaşte locul în trupul lui Cristos. Prin
urmare, el îşi cunoaşte şi limitele lucrării
sale. Fiecare mădular îşi are scopul său,
rolul unic de îndeplinit. Lu­ crarea sa constă
în a-şi desfăşura acea slujbă, în a-şi exersa
utilitatea. Unele daruri sunt exersate pentru
a veni în folosul anumitor mădulare, pe
când, altele se desfăşoară pentru a fi de
156 Omul spiritual, volumul II
folos întregului trup. Un creştin trebuie este: mai întâi Calvarul, şi apoi Rusaliile.
să-şi recunoască limitele da­ rului ce i s-a Duhul Sfânt nu e dispus să acorde putere
încredinţat şi să mun­ cească cu sârg în oamenilor şi femeilor de care încă nu s-a
lăuntrul acelor hotare. Dar mulţi dau greş. ocupat crucea. Cărarea care duce către
Fie că se retrag din lucrarea lor, înăbuşind odaia de sus din Ierusalim trece pe la
astfel dezvoltarea vieţii lor spirituale, fie că Calvar. Numai aceia care sunt mângâiaţi
se extind peste măsură, în detrimentul lor. de moartea Domnului pot primi puterea
A-şi utiliza greşit mâinile şi picioarele îi Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu afirmă:
poate aduce tot atâta pierdere cuiva, cât „să nu se toarne (undelemnul sfânt pentru
i-ar aduce nefolosirea deloc a mâinilor şi a ungere) peste carnea vreunui om“ (Ex.
picioa­relor. Un mijloc sigur de a-ţi pierde 30:32 Darby). Untdelemnul Sfânt al lui
viaţa, cum am văzut, este de a încerca să Dumnezeu nu se va turna asupra firii
păs­trezi acea viaţa spirituală doar pentru vechi, indiferent dacă aceasta este din cale-
tine. Totuşi, a lucra fără noimă poate să afară de întinată sau extrem de rafinată.
cau­ zeze pierderi la fel de mari acelei Acolo unde lipseşte semnul crucii, lipseşte
vieţi. şi undelemnul Duhului. Prin moartea
Domnului Isus Dumnezeu ros­ teşte verdic-
Puterea spirituală tul Său asupra tuturor celor ce sunt în
Trebuie să dorim să fim umpluţi cu Adam: „toţi trebuie să moară“. După cum
Duhul Sfânt la nivelul experienţei, dacă puterea din cer nu a coborât înainte ca
dorim să avem puterea de a-L mărturisi Domnul Isus să fi murit, tot aşa nici cre-
pe Cristos şi a lupta împotriva lui Satan. dinciosul nu trebuie să se aştepte să pri-
Tot mai mulţi oameni doresc cu ardoare mească acea Putere, dacă încă nu a cunos-
atari experienţe în zilele noastre. Dar tre- cut moartea Domnului Isus la nivelul
buie să ne întrebăm ce se află în spatele experienţei sale. Din punct de vedere isto-
unei atari căutări. Câţi jinduiesc ca să se ric, Rusaliile au urmat Calva­ rului; pe pla-
poată făli! Câţi nu speră altceva decât ca nul experienţei, um­ plerea cu puterea
oamenii să cadă cât ai clipi din ochi sub Duhului Sfânt e ulterioară purtării crucii.
propria lor putere! Trebuie să avem un Carnea (firea veche) este de-a pururea
discernământ foarte clar asupra motivului condamnată înaintea lui Dumnezeu şi de
real pentru care soli­ cităm puterea respecti- către Dumnezeu, asupra ei fiind rostită
vă. Dacă motivaţia noastră nu e de la sentinţa de moarte. Oare nu încercăm noi
Dumnezeu sau dacă nu e în comuniune să facem imposibilul dacă, în loc de a-i
cu Dumnezeu, nu vom fi deloc în stare să dori moartea, căutăm să împodobim firea
căpătăm putere. Duhul Sfânt al lui Dum­ veche cu Duhul Sfânt, ca să poată, chipu-
nezeu nu cade peste „car­­­ nea“ cuiva; El Se rile, să fie mai puternică în cadrul slujirii?
coboară doar asupra duhului nou creat al Care este intenţia noastră, în ultimă instan-
lui Dumne­ zeu din om. Nu putem să-i ţă? Atracţie personală? Faimă? Popularitate?
permitem omului din afară, firii vechi, Admiraţia credincioşilor spirituali? Succes?
cărnii, să persiste, în timp ce Îl rugăm pe Să fim pe placul omului? Edificarea de
Dumne­ zeu să cufunde omul nostru dină- sine? Oamenii dominaţi de mobiluri diver-
untru, adică duhul, în Duhul Său cel Sfânt. se, cei cu inima împărţită nu vor putea
Atâta timp cât firea îşi continuă nestin­ primi botezul în Duhul Sfânt. Poate că am
gherită activitatea, Duhul Sfânt al lui considerat motivaţia noastră drept curată,
Dumnezeu nu Se va pogorî niciodată dar Marele nostru Preot, prin diverse
peste duhul omului, căci omul acela nu ar împrejurări, ne va învrednici să cunoaştem
face altceva decât să devină şi mai firesc adevărata stare a inimii noastre. Abia
şi mai lăudăros, dacă i s-ar acorda mai atunci când lucrarea imediată în care sun-
multă putere. tem angajaţi a dat greş, urmarea fiind dis-
Adesea s-a remarcat faptul că ordinea preţul şi respingerea de care avem parte,
 Lucrarea spiritualã
spirituală 157
vom putea începe să discernem intenţia prin Duhul.
inimii noastre. Oricine doreşte sincer să Fiecare creştin trebuie să caute să pri-
poată fi folosit de Domnul va trebui nea- mească puterea Duhului Sfânt. Nu e de
părat să parcurgă această cale. Puterea o ajuns s-o înţelegem mental. Duhul credin-
vom primi abia după ce crucea îşi va fi ciosului trebuie să fie inundat de Puterea
săvârşit lucrarea. Cerească. Eficacitatea lucrării cuiva depin-
Dar oare nu sunt mulţi copii ai lui de de faptul dacă acea persoană a trăit
Dumnezeu care, deşi niciodată nu au avut experienţa unei astfel de cufundări în
experienţa mai profundă a crucii, totuşi Duhul Sfânt. Duhul lui Dumnezeu recla-
mărturisesc cu putere, părând să fie folosiţi mă o supapă, dar, vai, în câţi va găsi El
intens de Domnul? Biblia arată că există oare acea supapă? Căci sunt o sumedenie
un untdelemn foarte asemănător untdelem- de piedici, ale păcatului, mândriei, răcelii,
nului sfânt pentru ungere (Ex. 30:33). El voinţei proprii sau bizuirii pe viaţa sufle-
este alcătuit în mod asemănător undelem- tului. Puterea lui Dumnezeu nu se poate
nului sfânt pentru ungere, dar nu este astfel manifesta, deoarece nu are supapă
totuşi uleiul sfânt pentru ungere. Să nu vă de ieşire! Căci noi avem prea multe alte
lăsaţi amăgiţi sau flataţi de propriul dvs. surse de energie, în afară de sursa Lui!
succes sau faimă. Aveţi doar grijă ca În timp ce căutăm să avem parte de
vechea creaţie, care cuprinde şi tot ce ne puterea Duhului Sfânt, trebuie să avem
parvine din naştere, să fi trecut pe la mintea limpede şi voinţa vie, pentru a ne
cruce, să fi fost supusă acţiunii sale. Orice păzi de falsurile vrăjmaşului. De aseme-
putere de care dispunem înainte ca firea nea trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să
noastră să fi fost dată la moarte în mod ne cureţe viaţa de orice este păcătos, înti-
cert nu este puterea Duhului Sfânt. Cei nat sau discutabil în viaţa noastră, ca să
dotaţi cu pătrundere spirituală, care trăiesc ne putem aduce pe noi înşine, cu întreaga
de cealaltă parte a cortinei, vor fi de părere fiinţă, Domnului. Atunci suntem pregă­ tiţi
că un atare succes nu are pic de valoare să „primim făgăduinţa Duhului prin cre-
spirituală. dinţă“ (Gal. 3:14). Odihneşte-te în
Numai după ce şi-a condamnat cineva Dumnezeu, plin de încredere că El Îşi va
firea veche şi a început să umble după împlini Cuvântul la vremea cuvenită. Dar
îndemnurile duhului, va primi persoana nu uita făgăduinţa Sa! Dacă întârzie, nu-i
aceea adevărata putere de la Dumnezeu. nimic. Poţi folosi acest prilej pentru o
Altminteri ar însemna că firea sa veche mai bună examinare a vieţii tale sub
ar fi înzestrată cu putere spirituală. Cum lumina reflectorului Său. Acceptă cu
poate duhul cuiva să primească o putere bucurie orice sentiment care e însoţit de
specială, dacă firea nu a cunoscut expe- putere. Dar dacă Dumnezeu găseşte cu
rienţa morţii, întrucât firea veche se ghi- cale să nu însoţească acea putere cu o
dează după propria sa energie, în mod simţire adecvată, nu-i nimic; pur şi sim-
inevitabil suprimând duhul? Pu­ terea lui plu crede că El Şi-a adus negreşit la
Dumnezeu se poate coborî doar asupra îndeplinire Cuvântul.
acelui duh care este plin de Duhul Său Cum putem sesiza dacă am primit sau
cel Sfânt. Asta e singura cale posibilă. nu făgăduinţa? Examinând experienţa
Nu poate fi altă cale prin care să se noastră. Cel care a primit puterea constată
reverse dinamismul Duhului. Oare nu este că i s-au ascuţit simţurile spirituale, fiind,
adevărat că atunci când un vas este deja în acelaşi timp, înzestrat cu o rostire – ce
plin, oricât de mic ar fi surplusul de nu e din lumea aceasta – de a-L mărturi-
putere, acesta va duce evident la o revăr- si pe Domnul. Lucrarea lui este, în acest
sare peste margini? Prin urmare, pentru a caz, eficientă, aducând mult rod trainic.
primi putere, e nevoie să fi murit faţă de Puterea este ingredientul de bază în sluji-
vechea creaţie şi să învăţăm să umblăm rea spirituală.
158 Omul spiritual, volumul II
Primind această înzestrare de la Duhul caz, în ce priveşte măsura ei. Experienţa
Sfânt, credinciosul devine foarte con­ ştient Calvarului pe care o are un creştin e pe
de simţurile duhului său. El trebuie să măsura aceleia a Rusaliilor. Dacă duhul
păstreze omul său dinăuntru mereu liber, unui om nu este legat, Duhul lui
permiţându-I Duhului Sfânt să-Şi reverse Dumnezeu poate să lucreze.
viaţa în şi prin fiinţa sa. A păstra omul Uneori, când îşi desfăşoară lucrarea, e
dinăuntru liber înseamnă a-l men­ ţine într-o posibil ca un creştin să constate că omul
stare de funcţionare, gata să Se poată folo- său dinăuntru este ferecat, în special în
si de el Duhul Sfânt. Să presupunem, de efectuarea lucrării personale. S-ar putea
pildă, că Dumnezeu trimite un credincios ca asta să se datoreze stării în care se
ca să conducă a întrunire. Duhul acestui află cealaltă persoană. E posibil ca duhul
credincios trebuie să fie deschis. El nu are sau mintea acestei persoane să nu fie
voie să vină la întrunire cu un duh încăr- deschise pentru a primi adevărul sau s-ar
cat de prea multe griji sau poveri. putea ca ea să fie dominată de gânduri
Altminteri, asta va avea înrâurire asupra necorespunzătoare, care împiedică duhul
întregii adunări, punând o povară asupra ei să se reverse. O atare stare va închista
şi creând o situaţie dificilă şi insuportabilă. duhul lucrătorului. Adesea ne dăm seama
Oricine se bizuie pe răs­ punsul adunării ca dacă suntem în stare să efectuăm vreo
să fie el însuşi eliberat de povara sa e, slujbă spirituală prin simpla observare a
negreşit, sortit eşecului. Când va păşi în atitudinii interlocutorului. Constatând că
locul de adunare, duhul celui care conduce fiinţa noastră lăuntrică ne este încorsetată
acea adunare trebuie să fie dezlegat şi de acea persoană, ne va fi imposibil să-i
suplu. Mulţi dintre cei prezenţi la adunare transmitem mesajul.
sunt împo­ văraţi de felurile grijuri. Prin Dacă vom încerca să ne avântăm în
urmare, mai întâi cel ce conduce adunarea lucru, când suntem confruntaţi cu închis-
trebuie să-i eli­ bereze prin rugăciune, cânta- tarea duhului nostru, probabil că vom
re sau adevăr, înainte de a putea transmite lucra nu cu duhul, ci cu mintea noastră.
mesajul lui Dumnezeu. El nu se poate Dar numai lucrarea săvârşită cu duhul
aştepta să-i descătuşeze pe alţii, dacă el nostru va înfăptui o lucrare durabilă.
însuşi este încă ferecat cu lanţuri. Orice rezultate produse de mintea noastră
Nu trebuie scăpat din vedere că o vor fi lipsite de putere spirituală. Eforturile
strângere spirituală este comuniunea de la noastre îşi vor pierde eficienţa, dacă nu
spirit la spirit. Mesagerul transmite me­ sajul ne vom pregăti de la început prin rugă-
izvorând din duhul său, iar ascultătorul ciune şi prin eliberarea duhului nostru
priveşte Cuvântul lui Dum­ ne­
zeu cu duhul pentru transmiterea Cuvântului lui
său. Dacă duhul mesa­ gerului sau al ascul- Dumnezeu. Trebuie să învăţăm să
tătorului este împovă­ rat sau robit, nu va umblăm călăuziţi de duhul, pentru ca, în
avea putere să se des­ chidă în faţa lui cele din urmă, să ştim cum să lucrăm
Dumnezeu şi să răspundă la Cuvântul călăuziţi de el.
Lui. În consecinţă, duhul con­ ducătorului
trebuie să fie liber pentru ca de la început Inaugurarea lucrării spirituale
să poată dezlega duhul adunării, după care Nu e lucru de şagă să inaugurezi o
să poată să le transmită ascultătorilor lucrare. Creştinii nu au voie să iniţieze
mesajul lui Dumnezeu. nici o lucrare la voia întâmplării, mânaţi
Pentru a realiza o lucrare plină de de nevoie, profit sau merite. S-ar putea
putere, trebuie să avem Puterea Ce­ rească. ca aceste considerente să nu ne des­
Dar trebuie să avem duhul nostru în per- copere deloc voia lui Dumnezeu. Poate
manenţă deschis, pentru a permite acelei că El îi va ridica pe alţii care să-şi
puteri să curgă liber prin duhul nostru. asume sarcina sau s-o suspende până la
Manifestarea puterii variază de la caz la o altă dată. Oamenilor s-ar putea să le
 Lucrarea spiritualã
spirituală 159
pară rău, dar Dumnezeu ştie ce este mai Sfânt“ (13:4); „după ce li s-a interzis de
bine pentru noi. De aici, rezultă că nevo- către Duhul Sfânt“ (16:6). În afara situaţi-
ia, profi­ tul şi meritele nu pot constitui ilor în care execută ordinele, nimeni nu
indicii pentru temeinicia sau netemeinicia are autoritatea de a decide asupra nici
lucrării noastre. unui lucru. În zilele acelea lucrările apos-
Cartea Faptelor Apostolilor este îndru- tolilor au fost săvârşite prin ascultarea de
marul cel mai bun în abordarea lucrării năzuinţa (mintea, gândul) Duhului Sfânt,
noastre. Nu găsim în această carte pe aşa cum a fost aceasta prinsă de intuiţia
nimeni consacrându-se pe sine ca predica- lor. Ce simplu e! Dacă lucrarea spirituală
tor, după cum nu vedem pe nimeni hotă- e să fie concepută şi controlată de credin-
rându-se să facă lucrarea Domnului, deve- cioşii înşişi, cine deţin atunci competenţa,
nind misionar sau pastor. Ceea ce vedem decât cei în mod natural înzestraţi, capa-
însă este că Duhul Sfânt Însuşi îi numeşte bili, deştepţi sau învăţaţi? Dar Dum­ nezeu
şi-i trimite pe oameni să efectueze lucra- a nesocotit tot ce aparţine firii vechi.
rea. Dumnezeu nu-i înrolează niciodată pe Credincioşii pot fi folosiţi de Domnul
oameni în slujba Sa – El, pur şi simplu, îi pentru a efectua cea mai eficace lucrare,
trimite pe cei pe care vrea El. Nu vedem dar numai în măsura în care duhul lor
pe nimeni alegându-se pe sine – ci este sfânt, viu şi plin de putere înaintea
Dumnezeu este Cel care Îşi alege lucrăto- Domnului. Dumnezeu niciodată nu le-a
rul. Nu e absolut nici un loc pentru lucra- delegat credincioşilor autoritatea de a deţi-
rea firii vechi. Când Dumnezeu se­ lectează, ne controlul asupra lucrării Sale, deoarece
nici măcar un Saul din Tars nu se poate El doreşte ca ei să asculte de ce le spune
împotrivi; când Dumnezeu nu selectează, El în duhul lor.
nici măcar un Simon nu poate cumpăra În pofida unei mari treziri în Samaria,
cu bani această slujbă. Dumnezeu este nu lui Filip i-a revenit meritul pentru
stăpânul absolut al lucrării Sale, deoarece lucrarea ulterioară de întărire a credincio-
El nu va permite imixtiunea nici unei şilor. Mai degrabă, el a trebuit numaide-
fiinţe umane în această lucrare. Niciodată cât să plece în pustiu, pentru ca un eunuc
nu se prezintă omul la lucrare, ci întot- „păgân“ să fie salvat. Anania nu auzise
deauna Dumne­ zeu este Cel care trimite de convertirea lui Saul, dar n-a putut
oamenii să desfăşoare lucrarea Sa. Prin refuza să se ducă să se roage pentru el
urmare, slujba duhovnicească trebuie să fie când a fost trimis, deşi, prin prisma stan-
inaugurată de Domnul Însuşi. Ea nu are dardelor omeneşti de a cântări lucrurile,
voie să fie iniţiată prin intermediul muncii îşi risca viaţa, intrând de bună­voie în laţul
de convingere a predicatorilor, prin încura- temutului prigonitor. Petru nu a putut să
jările prietenilor sau ţinând cont de încli- se împotrivească situaţiei pe care i-o pre-
naţiile naturale ale temperamentului nostru. gătise Duhul Sfânt, deşi tradiţia iudaică le
Nici unul care e încălţat cu încălţămintea interzicea iudeilor să-i viziteze pe cei de
firii vechi nu poate sta pe terenul sfânt al alt neam sau să aibă ceva de a face cu
slujirii lui Dumnezeu. Multe din eşecurile ei. Pavel şi Barnaba au fost trimişi de
rezultate, multă risipă şi confuzie se dato- Duhul Sfânt; dar El este Cel care Şi-a
rează faptului că oamenii s-au apropiat de păstrat autoritatea, inter­ zicându-le să
lucrare, în loc să fie trimişi în lucrare. pătrundă în Asia; ulterior însă El l-a con-
Lucrătorul ales nu are libertatea de dus totuşi pe Pavel în Asia şi a înfiinţat
mişcare, chiar după ce a fost ales. Din biserica din Efes. Toate faptele sunt în
punctul de vedere al firii vechi, nici o mâinile Duhului; credincioşii nu fac altce-
muncă nu este atât de restrânsă ca munca va decât să asculte. Dacă ar fi fost lăsate
spirituală. Citim în cartea Faptelor la latitudinea gândurilor şi dorinţelor ome-
Apostolilor expresii precum: „Duhul i-a neşti, multe locuri ce trebuiau vizitate ar
spus“ (10:10); „fiind trimişi de Duhul fi rămas nevizitate, fiind vizitate multe
160 Omul spiritual, volumul II
care nu trebuiau vizitate. Experienţele Aceştia pot fi buni ispravnici, dar negreşit
prezentate nouă în cartea Fapte ne con- ei nu sunt stăpâni buni. Vom fi înfrânţi
duc la concluzia de netăgăduit că şi noi dacă le vom da curs. Slujirea spirituală
trebuie să urmăm călăuzirea Duhului trebuie să purceadă din spirit – căci
Sfânt în intuiţia noastră, neluându-ne după doar aici Îşi va dezvălui Dumnezeu
gândurile noastre, motivele sau dorinţele voia!
noastre. Ele mai demonstrează că El nu Lucrătorii nu trebuie să permită nicio-
ne călăuzeşte în funcţie de sfaturile noas- dată senzaţiilor sufleteşti să trans­ ceandă
tre, de dorinţele sau judecăţile noastre de relaţiile spirituale, în timp ce vin în ajuto-
valoare, deoarece acestea sunt adesea în rul altora. Ei trebuie să des­ făşoare ajuto-
contradicţie cu călăuzirea Duhului Sfânt rarea spirituală cu toată curăţia; orice sen-
în duhurile noastre. Cum am îndrăzni timent sufletesc poate fi dăunător. Acesta
atunci să dăm curs îndemnurilor minţii, constituie adesea un pericol şi o cursă
emoţiilor sau voinţei noastre, când nici pentru lucrători. Chiar dragostea noastră,
apostolii nu au acţio­ nat pe baza acesto- afecţiunea, preocuparea, povara, interesul
ra? şi râvna noastră trebuie să fie în întregi-
Toate lucrările pe care ne cheamă me sub călăuzirea duhului. Neglijenţa în
Dumnezeu să le înfăptuim ne sunt reve- respectarea acestei legi provoacă nespuse
late în intuiţia duhului nostru (a se vedea înfrângeri morale şi spirituale. Dacă per-
Partea a cincea, Capitolul 1). Vom devia mitem atracţiei naturale şi admiraţiei
de la voia lui Dumnezeu, dacă vom da omeneşti sau lipsei acestora să guverneze
curs gândului minţii noastre, sentimentului eforturile noastre, vom eşua negreşit în
emoţiilor noastre sau dorinţei voinţei lucrarea noastră, iar vieţile noastre vor fi
noastre. Numai ceea ce se naşte din ruinate. Pentru a avea o rodnicie autentică
Duhul este duh, şi nimic altceva! În toate adesea va trebui să nesocotim rela­ ţiile
strădaniile lor, creştinii trebuie să aştepte fireşti sau, în cazul celor mai apropiaţi
pe Dumnezeu, până ce primesc revelaţia nouă, cel puţin să le acordăm un rol
în intuiţia lor; altminteri, firea se va afir- secundar. Gândurile şi dorinţele noastre
ma. Negreşit Dumnezeu ne va dărui tăria trebuie oferite cu totul Domnului.
spirituală pe măsura sarcinii ce ne stă în Vom întreprinde tot ce vom cunoaşte
faţă, pe care El ne-a chemat s-o înfăptu- pe cale intuitivă prin călăuzirea Duhului
im. Iată, dar, un excelent principiu de Sfânt. Firea veche nu are nici o posibilita-
care trebuie să ţinem seama: niciodată să te de a participa la lucrarea lui Dumnezeu.
nu ne întindem dincolo de tăria din duhul Măsura utilităţii noastre spirituale depinde
nostru. Dacă ne vom asuma mai mult de gradul de penetrare al crucii în firea
decât posedăm în duhul nostru, vom fi noastră veche. Nu te uita la succesele
nevoiţi neapărat să recurgem la tăria aparente. Mai degrabă, priveşte la cât au
noastră naturală pentru a ieşi din încurcă- realizat cei răstigniţi ai lui Dumnezeu.
tură. Iar asta va declanşa în noi un pro- Nimic nu poate acoperi firea veche, nici
ces de tracasare. Suprasolicitarea din măcar intenţiile bune, râvna sau truda şi
cadrul lucrării noastre ne va împiedica să chiar dacă ele sunt în numele Domnului
umblăm după îndemnurile duhului, împie- Isus şi de dragul împărăţiei cerurilor.
dicându-ne de a realiza lucrări cu adevă- Dumnezeu Însuşi este cel care va lucra.
rat spirituale. El nu acceptă nici un amestec din partea
Vedem cât de mult au acaparat oame- firii vechi. Noi trebuie să realizăm că în
nii de azi raţiunea, gândurile, ideile, senti- chestiunea slujirii lui Dumnezeu există
mentele, dorinţele şi înclinaţiile lor natu- chiar posibilitatea de a aduce „foc străin“,
rale ca factori decisivi în lucrarea lor! adică ceea ce e neduhovnicesc. Or, asta
Dar toate acestea emană din suflet şi nu va atrage mânia lui Dumnezeu. Orice foc
au nici un dram de valoare spirituală. neaprins de Duhul Sfânt în duhul nostru
 Lucrarea spiritualã
spirituală 161
nu este altceva decât un foc străin, nesfânt, total zadarnică, ba chiar mai dăunătoare
fiind considerat păcătos în ochii lui decât dacă n-ar fi nici o lucrare, întrucât
Dumnezeu. Nu toate faptele făcute pentru risipa de timp este imensă!
Dumnezeu sunt faptele Sale. Nu e de Omul poate fi mişcat până la lacrimi,
ajuns să înfăptuim pentru El. Întrebarea se poate să-şi mărturisească păcatele, poate
pune: cine înfăptuieşte lucrarea? Dumnezeu considera răscumpărarea rezonabilă, îşi
nu va recunoaşte nici o lucrare ca fiind a poate manifesta interesul pentru religie,
Sa, dacă aceasta nu face altceva decât să poate semna un cartonaş pe care e tipări-
reflecte acti­vitatea credinciosului, fiind tă o decizie, poate citi Biblia şi se poate
efectuată cu propria sa tărie. Lucrarea lui ruga, ba chiar poate mărturisi cu bucurie;
Dumnezeu, recunoscută ca atare, trebuie şi totuşi, e posibil ca duhul său să nu fi
înfăptuită chiar de către Dumnezeu Însuşi primit viaţa lui Dumnezeu, rămânând,
prin duhul credinciosului. Tot ce vine din prin urmare, la fel de mort ca mai înain-
fire va pieri odată cu firea; numai ce vine te. De ce? Pentru că sufletul omului este
de la Dumnezeu dăinuie în veac. Făcând capabil de a efectua mecanic toate aceste
ceea ce El porunceşte nu va da nicicând lucruri. Să fim înţeleşi: nu dispreţuim
greş. aceste activităţi. Totuşi, suntem conştienţi
că dacă duhul nu este înviat, toate aceste
Ţelul lucrării spirituale fapte de pioşenie nu sunt altceva decât
Lucrarea spirituală are drept ţintă să fire de iarbă fără rădăcini, care se vor
dea viaţă duhului omului sau să consoli- ofili numaidecât sub dogoarea soarelui
deze viaţa duhului. Strădaniile noastre vor puternic. Când un duh se naşte din nou,
fi total nevrednice şi ineficace, dacă nu le s-ar putea să manifeste aceleaşi semne
vom direcţiona către duhul din adâncul exterioare în sufletul său. Dar, în adâncul
fiinţei omeneşti. Un păcătos are nevoie fiinţei sale s-a primit o viaţă nouă, care îi
de viaţă, nu de gânduri frumoase. Un dă putere să-L cunoască pe Dumnezeu şi
credincios se va folosi de tot ce poate să să-L cunoască pe Isus Cristos pe Care
hrănească viaţa lui spirituală, nu numai Dumnezeu L-a trimis. Nici o lucrare nu
de cunoştinţa Bibliei. Dacă tot ce vom are nici o eficacitate spirituală, decât
transmite vor fi excelente pre­ dici, pilde aceea care dă viaţă duhului, trezindu-l la
minunate, abstracţii transcendentale, cuvin- cunoaşterea intuitivă a lui Dumnezeu.
te meşteşugite sau argumente lo­ gice, nu Ar trebui să realizăm că este întru totul
vom face decât să sădim un bagaj supli- posibil ca cineva să exercite o „credinţă
mentar de idei în minţile oamenilor, tre- falsă“ şi să experimenteze o „regenerare
zind din nou emoţiile lor sau acţionând falsă“. Mulţi confundă înţelegerea cu cre-
voinţa lor, ca să ia noi decizii. În cazul dinţa. Prima înseamnă doar că mintea
acesta, cu duhul muribund vin, şi tot cu înţelege motivul adevărului şi-l consideră
duhul mu­ ribund pleacă, în pofida caznei vrednic de crezare. Dar a doua, potrivit
depuse de noi în folosul lor! Unui păcă- sensului spiritual, presupune a fi unit;
tos trebuie să i se învie duhul, nu doar adică, prin credinţa în faptul că Domnul
să fie ajutat să mânuiască mai dibaci Isus a murit pentru noi, ne unim cu El în
argumentele, să verse lacrimi din belşug moartea Sa. E posibil ca oamenii să înţe-
sau să ia hotărâri mai ferme. Tot aşa un leagă doctrina, fără ca neapărat să creadă
credincios nu are nevoie de edificare în Domnul Isus Cristos. Ceea ce dorim să
exterioară. Întrucât nevoia lui imperioasă subliniem este că oamenii nu sunt salvaţi
este în omul său lăuntric, cum va creşte prin faptele lor bune, ci mai degrabă
el pe plan spiritual fără să i se dea aten- dobândesc viaţa veşnică crezând în Fiul lui
ţie acestuia? Dacă ne vom concentra Dumnezeu. Oamenii trebuie să creadă în
atenţia asupra omului din afară, neglijând Fiul lui Dumnezeu. Mulţi cred în doctrina
omul dinăuntru, lucrarea noastră va fi ispăşirii, dar nu reuşesc să creadă în
162 Omul spiritual,
Omul spiritual, volumul
volumul IIă
II
Mântuitorul Care face ispăşirea. Rege- pe sufletul, prin intermediul căruia trăim,
nerarea lor este falsă, dacă se vor mulţumi e normal ca să nu apreciem cât de slab
să umple ligheanul cu sângele mielului, este, în realitate, duhul nostru. Acum însă,
fără să stropească cu acest sânge uşile după ce am ajuns să ne încredem cu
inimii lor. E uimitor de mare numărul totul în puterea duhului, vom putea să
celor ce se declară creştini, dar cărora le percepem adevărata dinamică a vieţii
lipseşte cunoaşterea intuitivă a lui noastre spirituale. Dacă suntem hotărâţi
Dumnezeu, chiar dacă ei trăiesc ca nişte să dăm viaţă duhului omului, nu doar să
creştini născuţi din nou – oameni curaţi, ajutăm mintea să înţeleagă, emoţiile să
evlavioşi, gata să-ţi sară în ajutor, rugându- fie stârnite sau voinţa să decidă, ne vom
se deseori şi citind Biblia, ba chiar partici- da îndată seama că dacă Duhul Sfânt nu
pând la serviciile de la adunare. Ei dau ne foloseşte cu adevărat, nu suntem de
ascultare şi participă la discuţiile despre absolut nici un folos. „Care s-au născut
Dumnezeu, dar nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu din sânge sau din voia cărnii, ci din
nu au nici o cunoaştere personală a Sa. Dumnezeu“ (Ioan 1:13). Cum îi vom
„Ele Mă cunosc pe Mine... ele vor asculta putea naşte, dacă Dumnezeu nu-i naşte?
de glasul Meu“ (Ioan 10:14, 16). Cei care Acum noi ştim că toate lucrările trebuie
nu-L cunosc pe Domnul, nici nu-I cunosc făcute de către Dumnezeu; noi nu sun-
glasul nu sunt oile Lui. tem decât nişte vase goale. Nimic din
Întrucât relaţia unui om cu Dum­ nezeu noi nu este în stare să le dea naştere,
începe la naşterea din nou, desfăşurându- după cum nimic din ei înşişi nu poate
se integral în duhul, este limpede că toată să-i ajute să se nască singuri. Dumnezeu
lucrarea noastră trebuie să-şi aibă aici este Cel care Îşi varsă viaţa prin duhul
centrul. A încerca să obţii succese apa- nostru. Lucrarea spirituală este, prin urma-
rente, prin simpla însufleţire a entuzias- re, Dumnezeu la lucru, sărvârşindu-Şi
mului oamenilor, nu va face altceva decât lucrarea. Nici un lucru care nu este săvâr-
să înfăptuiască o lucrare fără Dumnezeu. şit de El nu este cotat ca atare.
După ce am învăţat locul central ocupat Va trebui să-L rugăm pe Dumnezeu să
de duh, eforturile noastre trebuie să sufe- ne descopere natura şi măreţia lucrării Sale
re o drastică transformare. Noi nu trudim în noi. Dacă vom înţelege în ce măsură
fără noimă, dând curs gândurilor care ni covârşitoare lucrarea Sa necesită măreaţa
se par nouă bune, ci noi avem o ţintă Lui putere, ni se va face ruşine de ideile
precisă: aceea de a zidi omul dinăuntru noastre, pocăindu-ne că ne-am bizuit pe
al cuiva. În trecut puneam accentul pe noi înşine. Vom vedea că toate eforturile
latura naturală. Acum trebuie să accentu- noastre sunt „fapte moarte“. Deşi uneori
ăm latura spirituală. Slujba spirituală nu Dumnezeu, în îndurarea Sa, binecuvântea-
înseamnă altceva decât să lucrăm prin ză truda noastră cu mult peste cât s-ar
duhul nostru, pentru trezirea la viaţă a cuveni, va trebui totuşi să avem grijă să
duhurilor altora. Nici o altă lucrare nu nu interpretăm acest lucru drept unda
poate fi astfel definită. verde care să încuviinţeze apucarea acestui
Când vom recunoaşte că, de fapt, curs de acţiune. Tot ce se face prin efortu-
nimic din ce posedăm noi înşine nu rile noastre este nu doar inutil, ci de-a
poate să dea viaţă omului, atunci vom dreptul periculos. Trebuie să recunoaştem
descoperi cât de zadarnici suntem în noi că lucrarea lui Dumnezeu se realizează nu
înşine. Când vom înceta de a ne bizui pe printr-o atmosferă încărcată, nu printr-un
noi înşine şi de a uza de ceea ce pose- program de divertisment, nu prin gânduri
dăm noi, vom vedea cu adevărat cât de poetice, nu prin concepţii idealiste, nu prin
slabi suntem. Abia atunci vom învăţa de sugestii raţionale, nu prin pasiuni aprinse,
câtă putere dispune omul nostru lăuntric. nici printr-o voinţă exaltată. Toate acestea
Întrucât de obicei ne bizuim atât de mult ar putea fi nimerite, dacă lucrarea spiritua-
 Lucrarea spiritualã
spirituală 163
lă ar fi doar un vis, şi nu o realitate. Dar le înviat duhul de către Dumnezeu.
o atare strădanie are drept scop regenera- Altminteri, ceea ce le vom da va fi doar
rea spiritului omului, dăruindu-i viaţă învi- o ideea stră­ lucită, care-i va anima pentru
ată. Prin urmare, va fi înfăptuită doar de o vreme, dar nu va produce o lucrare
Dumnezeu Însuşi, în acea Putere care L-a trainică. Aceeaşi lucrare se poate utiliza în
înviat pe Domnul Isus din morţi. ambele cazuri, dar ceea ce izvorăşte din
Vedem astfel că dacă nu vom transmi- puterea duhului va deveni viaţă spirituală,
te oamenilor viaţa lui Dumnezeu, eforturi- pe când ceea ce se va bizui pe puterea
le noastre nu vor fi vrednice de laudă în eului se va transforma într-o ra­ ţiu­ne
cer. Tot ce nu izvorăşte din omul dinăun- firească. Mai mult, tot ce se face în ener-
tru, în care locuieşte Duhul lui Dumnezeu, gia vieţii noastre naturale va aprinde în
va fi lipsit de putere, neputând da viaţă, oameni setea după mai multe sentimente
indiferent cât de compatibilă sau incom- şi raţionamente similare, în mod automat
patibilă ar fi acea lucrare cu raţiunea sau şi inevitabil atrăgându-i spre acela care le
cu sentimentele. Deşi s-ar putea ca o poate satisface atari nevoi. Cei neştiutori
falsă înzestrare spi­
rituală să producă rezul- vor considera acesta drept un succes spi-
tate aparent similare, ea va fi însă total ritual, deoarece mulţi vor fi atraşi; dar cei
neputincioasă în a-i da viaţă duhului mort cu discernământ vor rea­ liza că în duhul
al omului. S-ar putea să realizeze de acestor oameni nu este viaţă. Efectul unor
toate, cu excepţia adevăratului obiectiv atari strădanii în domeniul religiei sunt
care contează: lucrarea spirituală. similare cu cele produse de opium sau
Dacă intenţionăm cu adevărat să adu- alcool asupra trupului. Omul are nevoie
cem altora viaţă, puterea la care recurgem de viaţă, nu de idei sau de divertisment.
trebuie să-I aparţină, evident, lui Responsabilitatea creştinilor este, prin
Dumnezeu. Dar în cazul în care vom urmare, doar aceasta: să-şi aducă duhurile
utiliza puterea sufletului, eşecul va fi ine- lor în faţa lui Dumnezeu ca vase şi să dea
vitabil, deoarece sufletul, chiar dacă este la moarte tot ce ţine de ei înşişi. Dacă vor
el însuşi viu (Gen. 2:7), nu va putea să-i avea grijă să nu-I blocheze Duhul şi să nu
învie pe alţii; căci „duhul este cel care dă încerce să le dea altora ceea ce posedă în
viaţă“ (Ioan 6:63). Observaţi, de aseme- ei înşişi şi de la ei înşişi, atunci Dum­ nezeu
nea, că „ultimul Adam (Domnul Isus) a Se va putea folosi în chip măreţ de copiii
devenit un duh dătător de viaţă“ (1 Cor. Săi ca de nişte canale ale vieţii pentru
15:54). După cum Domnul Isus „Şi-a mântuirea păcătoşilor şi zidirea sfin­ ţilor. În
turnat sufletul la moarte“ (Is. 53:12, ver- absenţa acestui lucru, orice va primi ascul-
siunea Cornilescu 1931), tot aşa oricine tătorul nu va fi decât gândurile, raţiunea şi
doreşte să fie un canal prin care să se sentimentele lucrătorului, căci el nu-L va
reverse viaţa Sa trebuie să-şi dea şi el primi pe Domnul ca Mântuitor, după cum
viaţa la moarte, pentru ca să poată lucra duhul său mort nu-i va fi înviat. Realizând
cu viaţa duhului pentru regenerarea altora. că scopul urmărit de noi este de a da
Oricât de atrăgătoare ar fi viaţa sufletului, viaţă duhului omului, evident, noi înşine
ea nu posedă în ea nici un pic de forţă trebuie să fim pregătiţi cum se cuvine.
reproductivă. Este cu neputinţă să recur- Renunţând cu adevărat la viaţa sufletului
gem la forţa naturală ca forţă energizantă nostru, bizundu-ne, în schimb, cu totul pe
pentru desfăşurarea muncii spirituale. omul dinăuntru, vom constata că acele
Vechea creaţie nu va putea fi nicicând cuvinte pe care Domnul le va rosti prin
izvorul noii creaţii, după cum cea veche gura noastră, cu buzele noastre vor conti-
nu va putea fi de nici un ajutor pentru nua să fie „duh şi viaţă“ (Ioan 6:53).
cea nouă. Dacă vom lucra prin revelaţia
dată nouă de Duhul Sfânt şi prin tăria Încetarea lucrării spirituale
Sa, auditoriul nostru va fi convins, fiindu- Lucrarea spirituală va curge fără
164 Omul spiritual, volumul II
excepţie odată cu curentul Duhului Sfânt cum şi la forţele sale fizice, pentru a
– niciodată din obligaţie sau cu lehamite continua acea lucrare. În slujirea spirituală
şi, prin aceasta, se înţelege, fără să fie trebuie să ne lepădăm cu totul de talente-
nevoie de tăria firii vechi. Asta nu presu- le şi darurile noastre naturale. Numai în
pune, desigur, că nu va exista opoziţie felul acesta vom putea aduce roadă pen-
din partea lumii sau atacuri din partea tru Dumnezeu. În caz contrar, orice efort
vrăjmaşului. Dar înseamnă ne­ gre­şit că care nu e condus de Duhul Sfânt se va
lucrarea se va face în Domnul, având prăbuşi, afară doar dacă nu va fi întreţi­
convingerea că posedăm ungerea Sa. nut prin intermediul creierului, talentelor
Dacă Dumnezeu va avea în continuare sau darurilor cuiva.
nevoie de această lucrare, credinciosul va Un lucrător va trebui să ia aminte cu
continua să se simtă angrenat în şuvoiul toată băgarea de seamă, pentru a vedea
acesta curgător, indiferent cât de dificilă care parte a lucrării sale va fi unsă de
ar putea fi situaţia în care se află. Duhul Duhul Sfânt. Abia atunci va putea coope-
Sfânt urmăreşte să-Şi exprime viaţa spiri- ra cu El, acţionând în cadrul curentului
tuală. Truda depusă în slujba Lui va avea puterii Sale. Datoria lucrătorului este de a
drept consecinţă dezvoltarea vieţii în discerne curentul Duhului şi a-i da curs,
duhul. Din nefericire mulţi din servii lui de a se lăsat purtat de el. Trebuie să
Dumnezeu sunt adesea presaţi de me­ diul renunţăm la o sarcină, dacă aceasta nu
înconjurător sau de alţi factori spre a mai beneficiază de ungerea lui Dumnezeu,
lucra mecanic. De îndată ce individul va dacă a ieşit din matca curentului Său sau
deveni conştient de aceasta, va trebui să dacă a ajuns să creeze un sentiment de
se întrebe dacă o atare „trudă meca­ nică“ înce­tineală şi de lâncezeală. Trebuie gă­
sită
este dorită de Duhul sau dacă nu cumva o altă sarcină de lucru, care să curgă,
Dumnezeu îl cheamă spre alt sector de fiind purtată de curent. Omul spiritual va
slujire. Servii lui Dumnezeu trebuie să fi mai în măsură să discearnă mai rapid
ştie că o sarcină începută duhovniceşte – acest lucru decât alţii. Pentru el chestiu-
adică în Duhul – nu va continua, neapă- nea care se pune este de a stabili încotro
rat, în felul acesta. Multe lucrări sunt bate vântul Duhului Sfânt. Care e direcţia
începute de El, dar după ce El a în­ cetat curentului? Orice lucrare ce duce la o
să mai aibă nevoie de ei, oamenii adesea suprimare a vieţii spirituale, ce nu reuşeş-
ar dori ca lucrarea lor să nu se sfârşeas- te să exprime viaţa spiritului sau care
că. A privi drept de-a pururea spiritual de-a dreptul împiedică Duhul lui
tot ce este iniţiat de către Duhul Sfânt Dumnezeu să curgă liber, a devenit un
înseamnă a sfârşi prin a transforma ceea obstacol neîndoios, oricât de bine ar fi
ce este spiritual în ceva carnal, firesc. pornit odată la drum. Lucrarea respectivă
Un creştin spiritual nu se va mai va trebui fie să fie reziliată sau corectată,
putea bucura de ungerea Duhului într-o aşa încât credinciosul să poată da asculta-
lucrare ce a devenit între timp mecanică. re vieţii în duhul. S-ar prea putea ca
Când Dumnezeu renunţă la o lucrare ca lucrătorul să trebuiască să-şi modifice
fiind de-acum inutilă, dar pe care creşti- relaţia sa cu lucrarea.
nul o menţine în continuare din pricina S-ar putea da multe exemple prin care
organizaţiei exterioare (cu sau fără formă) să se ilustreze modul în care copiii
în care e ancorată acea lucrare, atunci Domnului se lasă angrenaţi şi înfâşuraţi în
acea lucrare se va desfăşura prin apelarea mrejele unei „organizaţii“, în detrimentul
la propriile sale resurse, mai degrabă vieţii lor. La început aceşti servi ai lui
decât la puterea lui Dumnezeu. Dacă un Dumnezeu au primit o nemai­ pomenită
sfânt va stărui în această trudă după putere spirituală, fiind folosiţi cu putere de
încheierea lucrării spirituale, el va fi nevo- Dumnezeu pentru a-i salva şi zidi pe
it să recurgă la puterea sufletească, pre- oameni. Ulterior s-a ivit nevoia unui gen
 Lucrarea spiritualã
spirituală 165
de „organizaţie“ sau „metodă“ care să păs- tre şi cea în care Satan îi pune beţe în
treze harul dăruit. Din pricina nevoilor, a roate! Şi totuşi câtă confuzie zace în min-
cerinţelor şi uneori a ordinelor, aceşti sluji- tea oamenilor cu privire la aceste două
tori au trebuit să facă o aşa-numită „lucra- cazuri de întrerupere. Dacă Dum-nezeu va
re de zidire“. Astfel ei ajuns să fie con- zice: „Stop!“, dar credinciosul va continua,
strânşi de mediul înconjurător, iar nu de va intra într-un picaj, încetând de a mai
libertatea de a fi călăuziţi de Duhul Sfânt. lucra cu duhul său şi întreţinând lucrarea
Treptat, viaţa lor spirituală a lânce­
zit, chiar cu ajutorul creierului său, al telentelor sau
dacă organizaţia exterioară a continuat să al forţelor sale proprii. S-ar putea să încer-
înflorească. Este cazul clasic al multor eşe- ce să se împotrivească vrăjma­ şu­
lui, dar,
curi de acest fel. lipsit de ungerea Duhului Sfânt, nu va
Ce tragedie ne paşte în zilele noastre reuşi. Întreaga luptă va fi compromisă. Ori
pe chiar tărâmul lucrării spirituale! Mulţi de câte ori un copil al lui Dumnezeu va
consideră lucrul pentru Domnul o trudă întâmpina rezistenţă în duhul său va trebui
nesfârşită, o povară apăsătoare. Oare câţi îndată să discearnă dacă opoziţia aceasta
nu spun: „Sunt atât de prins cu lucrul, că emană de la Dumnezeu, sau e rezultatul
nici timp nu mai am pentru părtăşie cu atacului vrăjmaşului. Dacă a doua varian­ tă
Domnul. Sper să fac o pauză, pentru ca se aplică, împotrivirea sa prin duhul, cu
să mă ocup de duhul meu neglijat, pen- rugăciune, va elibera omul său dinăuntru,
tru a putea să mă apuc de următoarea putând înainta astfel cu Dumnezeu. Dar
sarcină ce-mi stă în faţă“. Ce periculoasă dacă atacul nu vine din partea vrăjmaşu-
este o asemenea situaţie! Lucrarea noastră lui, credinciosul va constata că, pe măsură
trebuie să fie roada părtăşiei duhului nos- ce înaintează, duhul său devine tot mai
tru cu Domnul. Fiecare sarcină trebuie oprimat, tot mai apăsat şi văduvit de liber-
abordată cu bucurie, ca o emanaţie a vie- tate.
ţii duhului. Dacă se va dovedi o povară, Recapitulând, vom spune că slujitorii
despărţind viaţa duhului de Domnul Isus, lui Dumnezeu de astăzi trebuie să pună
va trebui să fie numaidecât suspendată. deoparte orice lucrare ce nu le este încre-
Întrucât curentul Duhului şi-a schimbat dinţată de El, la care ar fi trebuit demult
cursul, va trebui să depistăm noul curs, să renunţe, care monopolizează totul, dar
corectând traiectoria noastră în funcţie de care nu izvorăşte din duhul, care oprimă
noua direcţie de mers. duhul şi schimbă traiectoria lucrării spiri-
Ce mare e discrepanţa dintre situaţia în tuale, care este chiar bună, dar îi văduveşte
care Duhul Sfânt pune capăt lucrării noas- de alte sarcini mai nobile.
CAPITOLUL 4
RUGĂCIUNEA ŞI LUPTA SPIRITUALĂ
Orice rugăciune ar trebui să fie spiri-
tuală. Rugăciunile nespirituale nu sunt
autentice şi nu pot produce nici un rezultat
pozitiv. Ce abundenţă de succese spi­ rituale
ar exista, dacă fiecare rugăciune rostită de
credincioşii de pe pământ ar fi spirituală!
Dar e trist să afirmăm că prea adesea pre-
domină rugăciunile făcute în firea veche.
Voinţa proprie ce sălăşluieşte în ele le
văduveşte de rodnicia spirituală. În zilele
noastre, creştinii par să trateze rugăciunea
ca un mijloc pentru atingerea scopurilor şi
ideilor lor. Dacă ar dispune doar de puţină
înţelegere mai profundă, ar recunoaşte că
rugăciunea nu este altceva decât omul ros-
tind către Dumnezeu ceea ce este voia lui
Dumnezeu. Firea, oriunde s-ar manifesta,
trebuie răstignită; nu este permis să se
manifeste nici măcar în rugăciune. Nu este
posibilă nici o imixtiune din partea ei, nici
chiar în rugăciune. Nu e cu putinţă nici un
amestec al voii omului în lucrarea lui
Dumnezeu, căci El res­ pinge chiar cele mai
strălucite intenţii omeneşti şi mai profitabi-
le perspective ale omului. Dumnezeu nu
doreşte să urmeze ceea ce a iniţiat omul.
În afară de a urma calea trasată de
Dumnezeu, noi nu avem nici un drept de
a-L dirija pe El. Noi nu avem nici o capa-
citate de a face o ofertă, ci doar de a da
curs călăuzirii lui Dumnezeu. Dumnezeu
nu va săvârşi nici o lucrare care îşi are
obârşia în om, indiferent cât de mult s-ar
ruga omul. El condamnă atari rugăciuni
ca fiind fireşti.
Pe măsură ce credincioşii pătrund pe
adevăratul tărâm spiritual, îndată vor con-
stata cât sunt de goi, căci nimic din lăun-
trul lor nu poate să dea viaţă altora sau
să pună pe fugă pe vrăjmaş. Prin urmare,
instinctiv ei se vor bizui pe Dumnezeu.
În aceste condiţii, rugăciunea devine impe-
rativă. Adevărata rugăciune dezvăluie goli-
ciunea celui ce se roagă, subliniind, în
schimb, plinătatea Celui căruia Îi este
adresată rugăciunea. Dacă firea veche nu
a fost redusă la zero de către cruce, ce
166
166
rost are rugăciunea şi ce poate să însem-
ne ea?
Rugăciunea spirituală nu izvorăşte din
fire, nici din gânduri, dorinţe sau deciziile
credinciosului. Mai degrabă, decurge din
ceea ce este prezentat după voia lui
Dumnezeu. Dacă se face în duhul, ca să
spunem aşa, rugăciunea spirituală este
făcută de cineva după ce acea persoană a
desluşit voia lui Dumnezeu în intuiţia sa.
Porunca asupra căruia stăruie Biblia este
de a ne ruga în orice vreme în duhul
(Ef. 6:8). Dacă nu aşa ne rugăm, atunci
negreşit ne rugăm în fire. Nu trebuie să
ne deschidem gura prea repede când ne
apropiem de Dumnezeu. Dimpotrivă, mai
întâi trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu să
ne arate pentru ce şi cum să ne rugăm,
înainte de a-I aduce la cunoştinţă cererea
noastră. Oare nu am irosit în trecut timp
îndelungat cerând ceea ce noi am dorit?
Ce-ar fi să cerem acum ceea ce
Dumnezeu doreşte? Nu ceea ce dorim
noi, ci ceea ce doreşte El. Dacă aşa stau
lucrurile, atunci firii nu i se mai acordă
nici un loc. E nevoie de un om spiritual
ca să facă o rugăciune autentică.
Toate rugăciunile spirituale îşi au sursa
în Dumnezeu. Dumnezeu ne aduce la
cunoştinţă pentru ce trebuie să ne rugăm,
desfăşurând înaintea privirilor noastre nevo-
ia respectivă ca o povară în duhul nostru
intuitiv. Numai o povară intuitivă poate
constitui chemarea noastră de a ne ruga.
Şi totuşi, cât de mult am neglijat multe
comunicări importante care s-au înregistrat
în intuiţia noastră, datorită nebăgării noastre
de seamă. Rugăciunea noastră nu trebuie
niciodată să depăşească povara intuiţiei
noastre. Rugăciunile ce nu sunt iniţiate sau
cărora nu li se răspunde în duh îşi au, de
fapt, originea în credincios. Ele sunt, prin
urmare, făcute în fire. Pentru ca rugă­ ciunea
lui să nu fie firească, ci eficace pe tărâmul
spiritual, copilul lui Dumnezeu trebuie să-şi
mărturisească slăbiciunea că nu ştie să se
roage (Rom 8:28) şi să-L roage pe Duhul
 Rugãciunea
Rugăciunea ºi şi lupta spiritualã
spirituală 167
Sfânt să-l înveţe. Apoi trebuie să se roage nici un om duhovnicesc nu se roagă nea-
conform instrucţiunilor Sale. Dumnezeu ne părat duhovniceşte, căci dacă nu este
dăruieşte cuvintele cu care să ne rugăm, urmărit, va cădea şi el în fire. Totuşi,
după cum ne dăruieşte cuvintele cu care dacă omul duhovnicesc se va ruga adesea
să predicăm. Nevoia de a avea parte de cu duhul său, însăşi rugăciunea sa va
primul element este la fel de mare ca păstra duhul şi mintea sa în permanenţă
nevoia de a beneficia de al doilea. acordate pe unda lui Dumnezeu. Rugă­
Recunoscând totala noastră slăbiciune, vom ciunea exersează duhul care, la rândul
putea apoi să ne bizuim pe îndemnul său, este întărit prin asemenea exerciţii.
Duhului Sfânt din duhul nostru, care să ne Neglijenţa în rugă­ ciune îl usucă pe omul
dea cuvintele potrivite cu care să ne rugăm dinăuntru. Nimic nu poate înlocui aceasta,
rugăciunea pusă de El pe buzele noastre. nici măcar lucrarea creştină. Mulţi creştini
Ce searbădă este lucrarea săvârşită de firea sunt atât de prinşi de lucrare, încât îşi
veche! Şi tot atât de neroditoare este rugă- rezervă foarte puţin timp pentru rugăciu-
ciunea făcută în fire. ne. Astfel, ei nu pot scoate demoni.
Nu numai că trebuie să ne rugăm în Rugă­ ciunea ne învredniceşte mai întâi să-l
duhul, ci trebuie să ne rugăm şi cu min­ biruim pe vrăjmaş în lăuntrul nostru şi
tea (1 Cor. 14:15). În rugăciune acestea apoi să ne ocupăm de el în exterior. Toţi
două trebuie să se îmbine. Un credincios cei care au luptat împotriva vrăjmaşului
primeşte în duhul său lu­ crurile pentru pe genunchi îl vor vedea pus pe fugă
care trebuie să se roage şi înţelege cu când se scoală de pe genunchi.
mintea sa ceea ce a primit. Duhul său Trebuie subliniat că omul spiritual
acceptă povara rugăciunii, în timp ce creşte în urma unor astfel de exerciţii.
mintea formulează acea povară în cuvin- Căci dacă un credincios se roagă adesea
tele rostite în rugăciune. Numai în felul în duhul său, eficienţa sa spirituală va fi
acesta rugăciunea unui credincios este sporită enorm. El va dezvolta în el o
desăvârşită. De câte ori nu se roagă creş- sensibilitate acută în chestiunile spirituale
tinul potrivit cu gândurile din mintea sa, şi va fi izbăvit de orice apatie spirituală.
fără să posede nici o revelaţie în duhul Nevoia actuală a creştinului spiritual
său. El devine originea rugă­ ciunii respec- este de a învăţa prin intermediul revelaţiei
tive. Dar adevărata rugăciune trebuie să-şi lui Dumnezeu în duhul său cum să depis-
aibă originea la tronul lui Dumnezeu. teze atacul vrăjmaşului şi apoi, prin rugă-
Mai întâi ea îşi face simţită prezenţa în ciune, cum să-l dea în vileag. El trebuie să
duhul cuiva, nu în mintea sa, şi în cele înţeleagă numaidecât orice mişcare din
din urmă este rostită prin puterea Duhului. duhul său, pentru ca să realizeze imediat
Duhul omului şi rugăciu­ nea sa sunt inse- prin rugăciune ce doreşte Dumnezeu de la
parabile. el să realizeze. Rugăciunea înseamnă
A fi în stare să se roage cu duhul un muncă. Experienţele multor copii ai lui
creştin va trebui mai întâi să înveţe să Dumnezeu demonstrează că ea realizează
umble după îndemnurile duhului. Ni­ meni mult mai mult decât orice altă formă de
nu se poate ruga cu duhul său, dacă muncă. Ea este în acelaşi timp şi o luptă
toată ziua va umbla după îndemnurile spirituală, căci este una din armele cu care
firii vechi. Starea vieţii de rugă­ ciu­
nea a luptăm împotriva vrăjmaşului (Ef. 6:18).
cuiva nu poate fi prea deconectată de Dar numai rugăciunea făcută în duhul dă
condiţia umblării sale zilnice. Condiţia cu adevărat rezultate.
spirituală a multora adesea îi descalifică Rugăciunea în duhul este cea mai rod-
de a se ruga în duhul. Calitatea rugăciu- nică în atacarea vrăjmaşului sau în împo-
nii cuiva depinde de felul cum trăieşte. trivirea noastră faţă de stratage­ mele sale.
Cum poate o persoană firească să facă Ea poate deopotrivă să distrugă sau să
rugăciuni duhovniceşti? Pe de altă parte, zidească. Ea distruge tot ce emană din
168 Omul spiritual, volumul II
păcat sau de la Satan, edificând, în în urma multor încercări), el va fi con-
schimb, tot ce aparţine lui Dumnezeu. fruntat cu Satan. Numai cei ce sunt spi­
Rugăciunea este astfel unul din cele mai rituali percep realitatea vrăjmaşului spi­
eficace instrumente în lucrarea şi lupta ritual, angajându-se astfel în luptă (Ef.
spirituală. Da, lucrarea şi lupta spirituală 6:12). O atare luptă nu se dă cu armele
depind de rugăciune. Dacă un credincios firii vechi (2 Cor. 10:4). Întrucât conflic-
va neglija rugă­ciunea, va neglija totul. tul este spiritual, spirituale trebuie să fie
şi armele. Este o luptă între duhul omu-
Lupta spirituală lui şi cel al vrăjmaşului – o confruntare
În mare vorbind, un creştin care nu a de la duh la duh.
experimentat încă botezul în Duhul Sfânt Înainte de a ajunge la această con-
încă bâjbâie cu privire la realitatea tărâ- junctură în umblarea sa spirituală, copi­ lul
mului spiritual. El este ca robul lui Elisei, lui Dumnezeu nici nu va înţelege, nici nu
ai cărui ochi au rămas închişi pentru se va putea angaja în bătălia spiritelor.
această sferă. S-ar putea ca el să pri- Numai după ce omul său dinăuntru a
mească instrucţiuni din Biblie, dar înţele- fost întărit de Duhul Sfânt va şti el cum
gerea sa se va mărgini la nivelul minţii să se lupte cu vrăjmaşul în duhul său. Pe
sale, deoarece încă îi va lipsi re­
velaţia în măsură ce face progrese spirituale, va
duhul său. Dar după ce a experimentat începe să realizeze realitatea lui Satan şi
botezul, intuiţia sa va deveni extrem de a împărăţiei sale, în acest punct dându-i-
sensibilă, descoperind în duhul său cum i se să înţeleagă modul în care se poate
se deschide o lume a spiritului. Prin împotrivi şi îl poate ataca pe vrăjmaşul
experienţa botezului în Duhul Sfânt, el cu duhul său.
nu numai că va intra în contact cu pute- Motivele acestui conflict sunt nume­
rea supranaturală a lui Dumnezeu, ci cu roase, cele principale constând din tactica
însăşi Persoana lui Dumnezeu. de atac şi blocaj a vrăjmaşului. Adesea
Or, tocmai acolo începe lupta spiritu- Satan fie că va tulbura emoţiile trupurilor
ală! Aceasta va fi perioada în care pute- fizice ale credincioşilor spirituali, fie va
rea întunericului se va deghiza într-un bloca lucrările celor spirituali sau va tor-
înger de lumină, încercând chiar să fure pila mediul lor înconjurător. Nevoia de a
identitatea Persoanei şi lucrării Duhului lupta pentru Dumnezeu constituie încă un
Sfânt. Acesta va fi de asemenea momen- motiv pentru această luptă spirituală.
tul în care intuiţia va deveni conştientă După cum Satan unelteşte în văzduh şi
de existenţa unui tărâm spiritual şi de lucrează pe pământ împotriva lui
realitatea lui Satan şi a duhurilor sale Dumnezeu, tot aşa copiii Domnului ripos-
rele. Apostolii au fost învăţaţi din tează prin puterea spirituală, nimicind
Scripturi de către Domnul după Calvar. uneltirile şi planurile vrăjmaşului prin
Dar lor li s-a adus la cunoştinţă existenţa rugăciunile lor. Deşi uneori sfinţii nu ştiu
reală a domeniului spiritual după Rusalii. precis care este vicleşugul lui Satan, nici
Botezul cu Duhul marchează punctul de ce face el exact la un moment dat, totuşi
plecare în războiul spiritual. ei conti­
nuă să lupte fără preget, ştiind că
Odată ce un credincios a contactat este cel care li se împotriveşte.
Persoana lui Dumnezeu prin botezul în Dincolo de cele două explicaţii de mai
Duhul Sfânt, duhul său este eliberat. sus, lupta spirituală îşi justifică existenţa şi
Acum el va sesiza realitatea lucrurilor şi din alt motiv: anume, necesitatea de a fi
a fiinţelor din domeniul spiritual. Având izbăviţi de amăgirea lui Satan şi de a
o atare cunoaştere (trebuie să precizăm izbăvi sufletele înşelate. În pofida faptului
aici că cunoştinţa unui om spiritual nu se că intuiţia duhului lor se acutizează şi se
acumulează dintr-o dată; o parte din ea sensibilizează după ce sunt botezaţi în
s-ar putea să parvină (şi de fapt parvine Duhul Sfânt, încă este posibil să cadă
 Rugãciunea
Rugăciunea ºi şi lupta spiritualã
spirituală 169
pradă amăgirii. Pentru a evita căderea în Tot ce emană din afară, oricât de supra-
vicleşugurile vrăjmaşului, ei au nevoie nu natural ar fi, nu este niciodată de natură
numai de sensibilitate spi­ ri­
tuală, ci şi de spirituală.
cunoştinţă spirituală. Căci dacă vor fi în Sfinţii Domnului nu au voie să pri-
necunoştinţă cu pri­ vire la maniera în care mească tot ce este supranatural fără spirit
conduce Duhul Sfânt, s-ar putea să adopte de discernământ, căci şi Satan este în
o poziţie de pasivitate, căzând astfel prizo- stare să producă lucrări supranaturale.
nieri vrăjmaşului. Cea mai facilă eroare pe Indiferent care ar fi sentimentul care-i
care pot s-o comită creştinii în această încearcă în momentul respectiv sau cum
fază este de a da curs vreunui sentiment s-ar prezenta fenomenul, credincioşii au
sau experienţă iraţionale, mai degrabă decât totdeauna datoria să cerceteze sursa din
să se lase călăuziţi de omul dinăuntru. care provine. Trebuie să respectăm ad lit-
Odată ce au fost botezaţi în Duhul Sfânt, teram imperativul de la 1 Ioan 4:1:
ei au păşit pe tărâmul supra­ natural. Dacă „Preaiubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh,
credincioşii nu ajung să-şi recu­ noască slă- ci testaţi duhurile ca să vedeţi dacă sunt
biciunea, adică să ştie cât de incompetenţi de la Dumnezeu; căci mulţi profeţi min-
sunt în ei înşişi pentru a face faţă suprana- cinoşi au ieşit în lume“. Falsurile vrăjma-
turalului, nu pot evita să nu fie amăgiţi. şului depăşesc adesea aşteptările credin-
Duhul creştinului poate fi influenţat de ciosului. Dacă oamenii Domnului se vor
oricare din cele două forţe: Duhul Sfânt smeri, recunoscând că este prea cu putin-
sau duhul rău. Credinciosul va comite o ţă să fie amăgiţi, ei vor cădea mai puţin
eroare fatală crezând că duhul său poate în amăgire. Datorită falsurilor vrăjmaşului,
fi controlat exclusiv de către Duhul Sfânt, lupta spirituală se arată a fi inevitabilă.
şi nu şi de către duhul rău. Să se înţelea- Dacă ostaşii lui Cristos nu vor ieşi pe
gă pentru totdeauna că în afară de Duhul câmpul de bătălie, înfruntându-l deschis
care este de la Dum­ nezeu, mai există şi pe inamic prin duhul lor, vor constata că
„duhul lumii“ (1 Cor. 2:12), care este, de acesta îi va invada, încercând să le sub-
fapt, vrăjmaşul spiritual de la Efeseni mineze tăria spirituală. În conflictul spiri-
6:12. Dacă nu va avea grijă să-şi proteje- tual duhul creştinului se războieşte cu
ze duhul, împotri­ vindu-se, va constata că duhul rău al vrăjmaşului. Numai că dacă
cel rău îi va uzurpa duhul prin înşelăciu- creştinul a şi fost deja înşelat, lupta sa se
ne şi falsuri. va duce în scopul eliberării sale. Iar dacă
Când un copil al lui Dumnezeu devi- nu, atunci el se va lupta ca să-i scape pe
ne spiritual, va fi ţinta influenţei lumii alţii şi să preîntâmpine alte atacuri ale
spirituale. În acest punct este vital pentru vrăjma­ şului. El va ocupa poziţia pozitivă
el să cunoască diferenţa dintre „spiritual“ de a-l subjuga pe vrăjmaş prin opoziţia
şi „supranatural“, confundarea acestora manifestată faţă de toate planurile şi
fiind cauza multor înşelăciuni. Experienţele lucrările lui Satan.
spirituale sunt cele care izvorăsc din duhul Atari bătălii se desfăşoară în tăria
credinciosului, pe când cele de origine duhului. Ele reclamă puterea de a face
supranaturală nu-şi au neapărat punctul de război. Creştinul trebuie să înţeleagă cum
plecare în duhul credinciosului. Ele se pot să se lupte cu duşmanul prin duhul său.
ivi din simţurile fizice sau din domeniul Altminteri cum va putea sesiza când atacă
sufletului. Un creştin nu are voie să inter- vrăjmaşul sau cum va discerne modul în
preteze o experienţă supranaturală ca fiind care îl va călăuzi Dumnezeu să lupte.
întotdeauna de natură spirituală. El trebuie Dar dacă va umbla prin duhul, va învăţa
să-şi analizeze experienţele sale şi să sta- cum să se roage neîncetat, ţinând astfel
bilească dacă ele pătrund prin intermediul piept forţelor răutăţii. Şi cu fiecare bătălie
organelor sale senzoriale din exterior sau omul său dinăuntru va fi tot mai tare. El
intră direct pe calea duhului său lăuntric. va ajunge să-şi dea seama că, aplicând
170 Omul spiritual, volumul II
legea duhului, el va putea să învingă nu participă în cadrul concursurilor, tot aşa
doar păca­ tul, ci şi pe Satan. tăria duhului credinciosului sporeşte pe
Din acea parte a Scripturilor în care măsură ce se luptă cu vrăjmaşul. Acesta
Apostolul se referă la lupta spirituală va porni la atac, cu scopul de a-l depri-
putem deduce numaidecât cât de impor- ma pe omul dinăuntru al credinciosului,
tantă este tăria în acest conflict. Înainte chinuindu-i astfel sufletul. Dacă copilul
de a menţiona problema luptei spirituale lui Dumnezeu a ajuns să recunoască
(Ef. 6:11-18), Pavel îşi îndeamnă mai întâi vicleşugurile potrivnicului, nu se va preda
cititorii să fie „tari în Domnul şi în tăria nicicând, ci se va împotrivi; iar sufletul,
puterii Lui“ (v. 10). Unde rezidă această cu emoţiile sale, va fi astfel protejat.
tărie la care se referă el? Pavel ne spune Împotrivirea în omul dinăuntru îl va obli-
în capitolul 3: „întăriţi cu putere prin ga pe vrăjmaş să treacă în defensivă.
Duhul în omul dinăuntru“ (v. 16). Omul Împotrivirea este unul din elementele
dinăuntru este centrul fiinţei, duhul omu- indispensabile în lupta spirituală. Cea mai
lui. Şi chiar acolo îl atacă pe om puterile bună apărare este un atac continuu.
întunericului. Acum, dacă omul dinăuntru Opuneţi-vă atât cu voinţa, cât şi cu tăria
este slab, totul devine slab. Un duh slab duhului! Opunându-vă înseamnă să vă
produce frică în inimă, care automat slă- desprindeţi din strânsoarea de cleşte a
beşte rezistenţa credinciosului în ziua rea. vrăjmaşului. Acesta va fi pus pe fugă, de
El are nevoie, mai presus de toate, de un către duh. Dar dacă i se va permite vrăj-
duh ferm. Dacă nu va înţelege natura maşului să atace, fără să ne împotrivim
conflictului, credinciosul nu va fi în stare lui, atunci duhul nostru va fi negreşit
să se opună în duhul său căpeteniilor şi deprimat, dându-se la fund şi necesitând
puterilor întunericului. zile întregi ca să-şi recâştige poziţia de
Mulţi creştini constată că duhul lor plutire şi de înălţare. Duhul care nu se
zburdă liber, când totul în jur este pace împotriveşte duşmanului este adesea un
şi bucurie. Dar ia să izbucnească războ- duh suprimat.
iul, şi duhul lor va fi tulburat, plin de Prin urmare, cum ne vom împotrivi?
frică şi îngrijorare, până când, în cele din Prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este
urmă, se va prăbuşi! Şi astfel nici nu ştiu Sabia Duhului Sfânt. Primind Cuvântul
de ce sunt înfrânţi. Scopul lui Satan este lui Dumnezeu, acesta devine în credin-
să obţină biruinţa şi în atingerea acestui cios „duh şi viaţă“. Prin urmare, el poate
scop va încerca să-i smulgă pe credin- să-l folosească asemenea unei arme de
cioşi de pe poziţia lor de ascensiune, împotrivire. Un credincios ceresc ştie
făcând duhul să se cufunde până când el, cum să se folosească de Cuvântul lui
Satan, va putea să se înalţe. Poziţia ocupă Dumnezeu în mod avantajos, pentru a
un rol primordial în cadrul bătăliei. Când dărâma minciuna vrăjmaşului. Chiar în
duhul sfântului se prăbuşeşte, el îşi pierde clipa de faţă are loc o cruntă bătălie în
poziţia cerească. Creştinii trebuie, prin lumea spirituală. Deşi neobservată de
urmare, să men­ ţină un duh puternic şi să ochii firii vechi, ea este sesizată şi dove-
nu cedeze deloc teren vrăjmaşului. dită de cei ce urmăresc progresul ceresc.
Dându-şi seama cât de mult este întă- Mulţi dintre cei înşelaţi şi legaţi de vrăj-
rit omul său dinăuntru prin Duhul Sfânt, maşul au nevoie să fie dezlegaţi. Nu
un copil spiritual al lui Dumnezeu învaţă numai că este nevoie de eliberare de
necesitatea absolută de a-l birui pe vrăj- păcat şi de neprihănirea de sine, dar
maş. Omul său dinăuntru e tot mai rezis- mulţi care sunt legaţi şi de experienţe
tent, pe măsură ce el îl va ataca pe su­ pra­
naturale au şi ei nevoie să fie eli­
vrăjmaş rugându-se şi luptându-se. În beraţi. Datorită curiozităţii şi perspectivei
aceeaşi manieră în care muşchii luptăto- unor senzaţii plăcute, creştinii salută bucu-
rului se dezvoltă în urma luptelor la care roşi asemenea fenomene supranaturale,
 Rugãciunea
Rugăciunea ºi şi lupta spiritualã
spirituală 171
nefiind în stare să recunoască faptul că dincioşilor nespirituali. Prin urmare, să nu
acestea nu fac altceva decât să le zgândă- vă închipuiţi nici o clipă măcar că atunci
re firea, umplându-i de mândrie, fără să când cineva atinge acest nivel spiritual,
producă vreun rezultat real sau de durată este în afara pericolului, înce­ tând orice
pe planul unei vieţi de sfinţenie şi nepri- conflict. Creştinul n-are cum să pună
hănire sau de lucrare spirituală. Când armele jos până nu vine acea clipă când
duhurile rele reuşesc să-şi aducă la înde- va sta înaintea Domnului. Câtă vreme
plinire amăgirea, câştigă în acest fel un este sufletesc, va fi confruntat cu firea
cap de pod în credincios. Din acest punct veche şi pericolele acesteia. Când va fi
de sprijin iniţial vrăjmaşul îşi va lărgi spiritual, va întâmpina bătălia spirituală,
treptat hotarele, până când îl va determi- cu pericolele specifice ei. Iniţial se va
na pe credincios să fie ca unul care duce o bătălie împotriva lui Amalec în
umblă în fire. pustie. Când va intra în Canaan, va lupta
Or, evident, cel ce este el însuşi legat împo­ triva celor şapte triburi de canaaniţi.
nu are cum să-i dezlege pe alţii. Abia În schimb, atacul lui Satan şi al oştilor
după ce el însuşi a fost eliberat la nivelul sale de forţe ale întunericului îndreptate
experienţei de sub puterile întunericului împotriva duhului credinciosului va fi
va putea credinciosul însuşi să-l bi­ ruiască declanşat doar după ce credinciosul a
pe vrăjmaş şi să-i elibereze pe alţii. devenit spiritual.
Pericolul amăgirii spo­ reşte proporţional cu Întrucât duşmanul îşi va concentra
numărul celor care trăiesc experienţa bote- atenţia asupra duhului, ce mare nevoie au
zului în Duhul Sfânt. Astăzi este nevoie credincioşii spirituali să-şi menţină duhul
de o ceată de credincioşi biruitori care să lor în starea sa normală şi, mai mult, să
ştie cum să lupte pentru eliberarea celor şi-l şi exerseze cât mai des. Ei trebuie
prinşi în amăgirea vrăjmaşului. Biserica să-şi stăpânească cu toată atenţia toate
lui Dumne­ zeu va fi înfrântă dacă nu va senzaţiile trupului şi să facă cu băgare de
avea prin­ tre membrii ei pe cei care să seamă distincţie între orice fel de fenome-
ştie să umble în duhul şi să lupte împre- ne naturale şi supranaturale. Mintea lor
ună cu acesta împotriva duşmanului. trebuie ţinută mereu calmă, fără tulburări.
Domnul să ridice asemenea ajutor! Simţurile lor fizice trebuie de asemenea
ţinute într-un echilibru calm, fără agitaţie.
Un lucru de care trebuie să ne păzim în Creştinii spirituali trebuie să-şi exerseze
lupta spirituală voinţa pentru a nu ceda, ci, dimpotrivă a
Fiecare etapă din umblarea credincio- se opune oricărei falsităţi, căutând să dea
sului prezintă pericolele sale specifice. curs omului dinăuntru, cu toată inima.
Noua viaţă din noi e angajată într-un Dacă se va întâmpla la un moment dat
război necurmat împotriva a tot ce se să urmeze îndemnurile sufletului, iar nu
opune acestei creşteri. În timpul etapei ale omului dinăuntru, vor constata că au
fizice, este un război împotriva pă­ catelor; pierdut teren de mare preţ în lupta spiri-
în faza sufletească, este o bătălie împotri- tuală. Mai mult, trebuie să fie cu deosebi-
va vieţii naturale; şi, în fine, la nivel spi- tă băgare de seamă să-şi păzească duhul
ritual, este o campanie susţinută împotriva de pasivitate în acest război.
duşmanului supra­ na­tural. Cu precizie Aşa cum am amintit deja, toată călău-
matematică, atunci când un creştin devine zirea noastră trebuie să purceadă din omul
spiritual, duhul rău din acel domeniu îşi dinăuntru. Noi trebuie să aş­ teptăm cu
va lansa atacul împotriva duhului omului. duhul nostru călăuzirea Duhului Sfânt.
Aşa se explică de ce această bătălie se Acum, toate acestea sunt, pe ansamblu,
numeşte lupta spirituală. Căci ea se dă adevărate. Dar trebuie să fim cu deosebită
între spirite şi cu spi­ritul. Arareori se va băgare de seamă ca nu cumva să cădem
întâlni un atare fenomen în cazul cre­ într-o gravă eroare. Căci în timp ce aştep-
172 Omul spiritual, volumul II
tăm cu duhul nostru ca Duhul Sfânt să prin omul nostru dinăuntru şi că trebuie,
Se mişte şi să ne călăuzească, se va ivi prin urmare, să aşteptăm cu duhul nostru
pericolul ca duhul nostru şi întreaga fiinţă revelaţia de la Dumnezeu. Da, ceea ce
să alunece într-o stare de pasivitate. am afirmat este cu totul adevărat. Şi
Nimic nu-i poate oferi lui Satan mai binecuvântat este cel dispus să urmeze
mult teren ca să poată strica decât aceas- acest adevăr. Totuşi, aici zace unul din
tă stare de inactivitate! Pe de o parte, nu cele mai grave pericole dintre toate –
avem voie să facem nimic cu propria acela de a cădea în extreme datorită
noastră tărie, decât să ascultăm de Duhul înţelegerii greşite. Credincioşi cu duiumul
Sfânt. Pe de altă parte, trebuie să veghem iau această afirmaţie a adevărului drept
ca nu cumva duhul nostru sau orice altă un îndemn la inerţie. Ei concep ideea
componentă a fiinţei noastre să devină potrivit căreia mintea trebuie să fie golită
mecanice şi să cadă într-o stare de iner- pentru ca Duhul Sfânt să poată gândi în
ţie. Omul nostru dinăuntru trebuie să locul lor, iar emoţiile lor să le fie supri-
guverneze cu vita­ litate întreaga noastră mate, pentru ca El să le poată umple cu
fiinţă, după cum are datoria să coo­ pereze afecţiunea Sa şi voinţa lor să nu ia nici o
activ cu Duhul lui Dumnezeu. decizie, pentru ca El să decidă în locul
Când duhul nostru alunecă în pasivita- lor. Ei presupun eronat că trebuie să
te, Duhului Sfânt nu I se mai dă nici o accepte fără murmur tot ce le parvine.
şansă de a se folosi de el. Asta pentru că Spiritul lor să nu coopereze activ cu
modul Său de operare în viaţa oamenilor Duhul Sfânt, ci să aştepte pasiv ca El să
este diametral opus celui folosit de Satan. intervină. Iar când are loc o intervenţie,
Duhul Sfânt îi cere omului să coopereze aceasta va fi considerată ca venind în
viu cu El. El doreşte ca omul să lucreze mod indubitabil de la El.
activ cu El pentru, că El niciodată nu Cele de mai sus constituie o gravă
violează personalitatea. În contrast cu eroare de judecată. Da, este adevărat că
Duhul Sfânt, Satan pretinde ca totul să Dumnezeu doreşte să distrugă orice lucra-
înceteze în om, pentru ca el să poată re a firii noastre vechi, dar El nu doreşte
prelua controlul absolut, făcând totul în niciodată să ne distrugă perso­nalitatea.
locul omului. El doreşte ca omul să Lui nu-I face nici o plăcere să ne trans-
accepte lucrarea sa în mod pasiv. Satan forme în nişte automate. Mai degrabă, El
doreşte să-l transforme pe om într-un Îşi găseşte desfătarea în cooperarea noas-
automat. O, cât de multă atenţie trebuie tră cu El. Dumnezeu nu doreşte să fim
să avem să ne păzim de tot ce este oameni goliţi de gânduri, de sentimente
extrem şi de orice rătăcire în domeniul şi de decizii. Dimpotrivă, El tânjeşte de
învăţăturii spirituale! Negreşit, nu trebuie dor ca noi să gândim ce gândeşte El, să
să ne fie frică la gândul că am putea simţim ce simte El, să dorim ce doreşte
deveni prea radicali în ascultarea de El. Duhul Sfânt nu ne înlocuieşte nicio-
Domnul, după cum nu avem nici un dată gândurile, simţă­ mintele şi dorinţele
motiv să fim îngrijoraţi că am putea lua noastre. Noi înşine suntem cei ce trebuie
o atitudine extremă în negarea faptelor să gândim, să simţim şi să dorim, însă
firii. Dar trebuie să fim cât se poate de totul să se facă după voia lui Dumnezeu.
vigilenţi ca să nu devenim extremişti Dacă mintea noastră, emoţiile şi voinţa
datorită unor înţelegeri greşite. noastră vor cădea într-o stare de accepta-
Am afirmat cât se poate de apăsat re pasivă – în care noi nu mai suntem
anterior că trebuie să căutăm lucrarea lui activi, ci aşteptăm într-o stare de lânce-
Dumnezeu, căci tot ce ţine de om, ce zeală ca o forţă din afară să ne activeze,
izvorăşte din el este în zadar. Am spus atunci nici duhul nostru nu va putea evita
că nici o valoare spirituală nu este posibi- căderea într-o stare de pasivitate. Şi astfel
lă decât aceea realizată de Duhul Sfânt Satan va beneficia imens de mult când
 Rugãciunea
Rugăciunea ºi şi lupta spiritualã
spirituală 173
noi nu vom putea să ne exersăm duhul Duhului Sfânt, cât şi a duhului rău. Când
nostru, aşteptând, în schimb, să fim trăiesc realitatea botezului în duhul, vor
mânaţi de vreo forţă exterioară. considera toate experienţele lor supranatu-
O diferenţă fundamentală intervine rale drept botezul în Duhul Sfânt.
între lucrarea Duhului Sfânt şi aceea a Negreşit au fost botezaţi în duhul, dar
duhului rău. Duhul Sfânt îi antrenează pe întrebarea stăruitoare care se pune este:
oameni să lucreze, având grijă să nu anu- în care duh au fost botezaţi – în cel
leze personalitatea omului; duhul rău le Sfânt sau în cel rău? Ambele experienţe
pretinde oamenilor să fie total inactivi, pot fi considerate „botezul în duhul“.
pentru ca el să poată lucra în locul lor, Deoarece nu recunosc faptul că Duhul
reducând spiritul omului la starea de Sfânt reclamă cooperare din partea duhu-
robot. De unde rezultă faptul că un spirit lui lor şi că El nu va violenta niciodată
pasiv nu numai că-i va pune celui rău la personalitatea lor, mulţi sfinţi permit omu-
dispoziţie oportunitatea de a funcţiona, ci, lui lor dinăuntru să cadă în pasivitate,
în acelaşi timp, leagă mâna Duhului permiţând vreunei forţe din afară să-i
Sfânt, deoarece El nu va opera fără coo- ardă, distorsioneze sau să-i dea peste cap.
perarea credinciosului. În aceste condiţii, Cu alte cuvinte, ei au fost botezaţi în
în mod inevitabil puterea răului va încer- duhul rău.
ca să exploateze situaţia. Înainte de a Unii creştini au fost realmente bote­ zaţi
deveni spiritual, un creştin nu este con- în Duhul Sfânt, dar, nefiind în stare să
fruntat cu acest pericol de a fi contactat facă distincţie între suflet şi spirit, ei sunt
de o putere satanică. Dar de îndată ce ulterior amăgiţi. Datorită experienţei lor
devine spiritual, cel rău va încerca, fireşte, speciale, ei susţin că, întrucât acum Duhul
să-i dea târcoale omului său dinăuntru. Sfânt este integral la cârmă, ei nu trebuie
Creştinul firesc nu va cunoaşte niciodată să facă nici un pas activ, ci să rămână
această pasivitate a spiritului; numai cel total pasivi. Şi astfel omul lor dinăuntru
spiritual se loveşte de pericolul de a dez- este cufundat într-o stare de totală inerţie.
volta un duh rătă­ citor. Satan începe să-i hră­ nească cu tot felul
Datorită concepţiei greşite despre de senzaţii excesive şi o avalanşă de ve-
nimicirea cărnii, copilul lui Dumnezeu denii, vise şi experienţe supranaturale. Ei
poate permite omului său dinăuntru să se le primesc astfel pe toate ca şi când ar
cufunde într-o stare de inerţie. Asta îi va proveni de la Duhul Sfânt, nerealizând că
da celui rău prilejul de a simula lucrarea duhul lor inert, asemenea unui magnet,
şi prezenţa Duhului Sfânt. Dacă credin- atrage aceste experienţe false. Dacă ar fi
ciosul va uita că duşmanul îi poate influ- ştiut cum să facă deosebirea între senza-
enţa duhul în aceeaşi măsură în care ţional şi supranatural, pe de o parte, şi
Duhul Sfânt o poate face, atunci el s-ar ceea ce este spiritual, pe de alta, credin-
putea să accepte fără să-şi dea seama cioşii aceştia ar fi examinat aceste expe-
orice mişcare din duhul său ca venind de rienţe. Acum însă, din pricina lipsei de
la Duhul Sfânt, cedând, prin urmare, discernământ, combinate cu un spirit
teren lui Satan ca acesta să-şi poată pasiv, ei se afundă tot mai adânc în amă-
urmări scopurile de a distruge bunăstarea girea vrăjmaşului.
morală, mentală şi fizică a sfântului, pro- Pe măsură ce duhul credinciosului
vocându-i dureri de nedescris. devine tot mai pasiv şi mai supus, cum
Asta este exact ceea ce s-a întâmplat era şi firesc, conştiinţa sa va urma exem-
cu mulţi care au experimentat „botezul în plul duhului. De îndată ce conştiinţa sa
Duhul Sfânt.“ Ei nu înţeleg că o atare va fi redusă la pasivitate, în cadrul pasu-
experienţă în mod necesar îi iniţiază într- lui următor credinciosul se va aştepta să
o relaţie mai intimă cu lumea duhurilor fie condus direct de Duhul Sfânt, fie
şi-i expune deopotrivă la influenţa prin glas audibil, fie printr-un verset din
174 Omul spiritual, volumul II
Scriptură. El va conchide că Duhul Sfânt tă să nu lăsăm ca omul nostru dinăuntru
nu-l va mai conduce prin conştiinţa sa, să intre într-o stare inactivă, ci întotdeauna
nici prin deciziile ce emană din intuiţia să fie predat activ Duhului Sfânt, dar nu
sa, ci că va fi călău­ zit pe această cale într-o stare de pasivitate. Alt­ minteri vom fi
superioară. El va presupune că acum înşelaţi de vrăjmaş. Chiar dacă duşmanul
Duhul Sfânt îi va vorbi fie nemijlocit, fie nu ne va ataca, ne vom retrage într-o
indirect, prin anumite versete din Biblie. poziţie închistată, dacă duhul nostru nu va
Încetând să mai facă uz de conştiinţa sa, fi operaţional şi ex­ tins. Căci vrăjmaşul ar
lăsându-se antrenat de inerţie, sfântul va avea, în acest caz, prilejul de a astupa
fi amăgit de a ţine cont de Satan în orificiile prin care s-ar manifesta duhul
umblarea sa zilnică. Dar Duhul Sfânt, nostru, pentru a lucra, pentru a sluji şi
rămânând pururea credincios propriului pentru a lupta. Ar suferi ca şi când ar fi
Său principiu de lucru, Se va feri întot- suprimat. Omul nostru dinăuntru trebuie,
deauna de a prelua controlul asupra con- prin urmare, să fie activ şi energic. El tre-
ştiinţei omului şi de a opera în locul său. buie să se împo­ trivească lui Satan în per-
Numai Satan va prinde prilejul, înlocuind manenţă, fiindcă altminteri va fi atacat din
călăuzirea din conştiinţa şi intuiţia credin- toate părţile.
ciosului cu voci supranaturale şi alte şiret- Un alt principiu foarte important pe
licuri. care trebuie să ni-l însuşim în lupta spi­
Pe măsură ce conştiinţa sa va deveni rituală este că trebuie să-l atacăm pe
tot mai pasivă, duhul rău venind cu pro- Satan în permanenţă. Asta pentru a nu
pria sa călăuzire, unii creştini vor începe fi noi înşine atacaţi. Când un credincios
să-şi coboare standardul lor moral – cre- a păşit pragul pe tărâmul spiritual, zilnic
zând că de aici înainte ei trăiesc potrivit el va trebui să menţină o atitudine com-
unui principiu de viaţă superior şi, prin batantă în duhul său, rugându-se ca să
urmare, tratând chestiunile imorale ca fie răsturnate toate lucrările lui Satan
nemaifiind chiar atât de imorale. În plus, desfăşurate prin puterile răului. În caz
ei vor înceta de a mai face progres în contrar, el va constata că duhul său va
viaţa sau lucrarea lor. În loc să-şi exerse- cădea din cer, va cădea repede de obo-
ze forţele lor intuitive, pentru a prinde seală, slăbind enorm şi pierzându-şi
năzuinţa Duhului Sfânt sau a-şi angaja simţurile, până când va fi aproape
conştiinţa lor ca să poată discerne binele imperceptibil. Şi toate acestea se vor
şi răul, ei se vor lăsa, pur şi simplu, furaţi datora faptului că omul lăuntric al omu-
de vocea supranaturală ce vine din afară, lui a suferit un colaps, atingând o aşa
reducându-se la starea de roboţi. Creştinii stare de impasivitate, încât va în­ ceta să
aceştia vor confunda vocea supranaturală mai lanseze vreun atac. În consecinţă,
cu vocea lui Dumnezeu. Ei vor nesocoti se va ceda teren vrăjmaşului de pe
raţiunea lor, conştiinţa lor şi sfaturile ce le baza căruia să împresoare, să atace şi
sunt oferite. Ei se vor dovedi a fi cei mai să înăbuşe duhul credinciosului. Dar
încăpăţânaţi indivizi din lume, refuzând să dacă zilnic creştinul va da prilej duhului
asculte de orice persoană. Ei se vor consi- său să se manifeste, împo­ tri­
vin­du-se
dera ca unii care ascultă de o lege mai necontenit vrăjma­ şului, îşi va menţine
înaltă a vieţii decât restul confraţilor lor. duhul mobilizat. Şi cu fiecare zi ce va
Ce bine li se potriveşte descrierea trece va lupta cu tot mai multă izbân-
Apostolului: „al căror cuget este însemnat dă.
cu fierul roşu“! (1 Timotei 4:2) Conştiinţa Un creştin va trebui să fie izbăvit de
lor este cu neputinţă de a mai accepta orice concepţie greşită cu privire la viaţa
mustrarea! spirituală. El adesea va concluziona, îna-
Aşadar să rezumăm: în lupta noastră inte de a păşi pe tărâmul spiritual, că
spirituală trebuie să avem grijă ca nicioda- dacă va putea fi la fel de spiritual ca
 Rugãciunea
Rugăciunea ºi şi lupta spiritualã
spirituală 175
fratele său, totul va fi în ordine! El vizu- Dumnezeu şi trăită în totală nesocotire a
alizează odiseea sa spirituală ca pe o fericirii sale personale. Când un credincios
chestiune cât se poate de fericită. Şi astfel este carnal, va trăi în folosul său şi pentru
el se gândeşte că-şi va petrece zilele într- delectarea sa „spirituală“. De puţină valoa-
o stare de bucurie perfectă. Dar ce puţin re va fi el în mâna lui Dumnezeu. Numai
ştie el că situaţia este diametral opusă. în măsura în care va muri faţă de păcat
Calea spirituală nu va duce la o desfătare şi faţă de propria sa viaţă, va putea el să
personală a persoanei respective, ci, dim- fie folosit de Dumnezeu.
potrivă, la lupte zilnice. A elimina lupta O viaţă spirituală este o viaţă de rodni-
spirituală din viaţa spirituală înseamnă a cie spirituală, pentru că este trăită din atac
face ca acea viaţă să nu mai fie spiritua- în atac lansat împotriva duşmanului spiritu-
lă. Viaţa în duhul este calea suferinţei, al al lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim
plină de veghere, de trudă şi împovărată plini de râvnă pentru Dumnezeu, atacând
de nesfârşite greutăţi şi încercări, punctată fără cruţare pe vrăjmaş şi nepermiţându-i
de dureri de inimă şi conflicte. Este o niciodată acestui duh cât se poate de util
viaţă total turnată pentru Împărăţia lui al nostru să alunece în pasivitate.
176 Omul spiritual, volumul II
 PARTEA A CINCEA
CAPITOLUL 1
INTUIŢIA
Pentru a înţelege mai bine ce este viaţa
spirituală, va trebui să analizăm explicit
duhul şi să asimilăm toate legile sale.
Numai după ce vom putea fi cu adevărat
familiarizaţi cu diversele lui funcţii, vom
cunoaşte legile care îl guvernează. Nu­ mai
după ce ne vom familiariza cu aceste legi
vom putea umbla călăuziţi de duhul. Cu
alte cuvinte, după legile spiri­tului. Aceasta
este o operaţie indispensabilă pentru a
putea experimenta viaţa spirituală. Nu tre-
buie să ne temem niciodată că s-ar putea
să fi acumulat prea multe cunoştinţe cu
privire la duh. Dar trebuie să fim cu foarte
multă băgare de seamă dacă vom ajunge
să utilizăm mintea noastră prea mult într-o
atare preocupare.
Vestea bună a lui Dumnezeu către
oameni este că cei căzuţi pot fi regene­
raţi, iar cei fireşti (carnali) pot primi un
duh nou. Acest duh nou serveşte ca bază
pentru viaţa nouă. Ceea ce numim, de
obicei, trăirea spirituală nu este altceva
decât a umbla călăuziţi de duhul acesta
pe care îl obţinem la regenerare. Este de
plâns situaţia în care credincioşii sunt atât
de neinformaţi cu privire la funcţiile
duhului precum şi la celelalte chestiuni
adiacente. Deşi s-ar putea ca ei să cunoas-
că relaţia dintre spirit şi om la modul
teoretic, ei nu vor putea identifica spiritul
(duhul) în experienţa lor. Fie că nu-şi dau
seama unde se află duhul lor, fie inter-
pretează simţurile sau gândurile lor ca pe
funcţii ale duhului. O analiză a funcţiilor
sale devine absolut esenţială, căci fără ele
177
O ANALIZĂ A DUHULUI
1. Intuiţia
2. Comuniunea
3. Conştiinţa
nici un credincios nu va putea trăi călău-
zit de duhul.
Funcţiile duhului
Ne-am referit anterior la funcţiile
duhului, arătând că ar putea fi grupate în
trei categorii: intuiţia, comuniunea şi con-
ştiinţa. Deşi e adevărat că acestea se pot
distinge, totuşi, între ele există un grad
înalt de întrepătrundere. Prin urmare, este
dificil s-o tratăm pe fiecare în parte fără
să ne referim şi la celelalte. De pildă,
când ne referim la intuiţie, trebuie neapă-
rat să includem aici şi comuniunea şi
conştiinţa. Astfel, când vom diseca duhul,
vom analiza şi chestiunea triplei sale
funcţiuni. Întrucât am văzut deja că spiri-
tul cuprinde aceste trei capacităţi, vom
trece, în continuare, la descoperirea lor,
pentru ca să putem fi ajutaţi să umblăm
călăuziţi de duhul. Am putea spune că o
atare umblare este o umblare prin intuiţie,
comuniune şi conştiinţă.
Acestea trei sunt doar funcţiile duhului.
(Mai mult, ele nu sunt singurele; potrivit
Bibliei, ele sunt doar funcţiile principale
ale duhului.) Nici una din ele nu este
duhul, căci duhul însuşi este substanţial,
personal, invizibil. Stă în afara comprehen-
siunii noastre actuale să putem cuprinde
substanţa duhului. Tot ce ştim în prezent
despre substanţa sa ne parvine prin mani-
festările sale în noi. Nu vom încerca să
rezolvăm tainele viitoare, ci doar vom
încerca să des­ coperim viaţa spirituală; e de
ajuns pentru noi cu­ noaş­
terea acestor capa-
178 Omul spiritual, volumul II
cităţi sau funcţii şi mo­ dul în care putem n-au avut altă călăuză decât arca, dar au
da curs duhului. Duhul (sau spiritul nostru) urmat-o cu străşnicie. Luptând împotriva
nu este mate­ rial, şi totuşi el există indepen- Ierihonului, ei n-au făcut nimic altceva
dent în trupul nostru. Prin urmare, el tre- decât să măr­ şăluiască în spatele ei. Mai
buie neapărat să posede propria sa sub- târziu, ei n-au mai putut să ţină piept filis-
stanţă spirituală, din care se ivesc diversele tenilor când au încercat să folosească arca
capacităţi de îndeplinire a ce­ rin­
ţelor pe după felul lor de gândire. N-a fost oare
care i le-a încredinţat Dumnezeu omului. lovit Uza mortal, când a întins mâna de
De aici conchidem că ceea ce dorim să carne să susţină arca? Ce mare bucurie a
aflăm nu este substanţa, ci funcţiile duhu- cuprins Israelul, când i-au pregătit arcii un
lui. loc de şedere (Ps. 132)! Aceste incidente
Anterior am comparat omul cu tem- ar trebui să ne înveţe să fim cu deosebită
plul, iar duhul omului cu Sfânta Sfin­ telor. băgare de seamă faţă de arca noastră, care
Vom continua această metaforă, compa- este duhul nostru cu cele trei funcţii tri-
rând intuiţia, comuniunea şi conştiinţa partite ale sale. Dacă vom umbla în felul
duhului cu arca din Sfânta Sfintelor. Mai acesta, vom avea viaţă şi pace; dacă vom
întâi, în arcă se află legea lui Dumnezeu, permite firii să se amestece, nu vom avea
care îi instruieşte pe israeliţi, spunându-le parte decât de eşec total. Victoria depinde
ce trebuie să facă. Prin urmare, Dumnezeu nu de ce credea Israelul sau cum gândea
Se revelează pe Sine şi voia Sa prin el, ci de direcţia în care îi conducea arca
intermediul legii. În manieră similară, pe israeliţi. O rodnicie neobişnuită stă în
Dumnezeu Se face pe Sine şi voia Sa învăţătura pe care ne-o pun la dispoziţie
cunoscute intuiţiei omului, pentru ca aces- intuiţia, comuniunea şi conştiinţa noastră,
ta să poată trăi potrivit cu această cunoaş- iar nu gândirea omului.
tere. În al doilea rând, deasupra arcii
(chivotului), stropit cu sânge, este capacul Intuiţia
îndurării, asupra căruia Dumne­ zeu Îşi După cum sufletul îşi are simţurile
manifestă gloria şi primeşte închinarea sale, tot aşa şi duhul şi le are pe-ale
omului. În mod similar, oricărei persoane sale. Duhul este intim legat de suflet, şi
răscumpărate prin sânge i se învie duhul; totuşi este cu totul deosebit de acesta.
prin duhul său înviat el se închină şi are Sufletul posedă diverse simţuri; dar un
comuniune cu Dumnezeu. După cum om spiritual este în stare să depisteze un
Dumnezeu odi­ nioară avea comuniune cu alt set de simţuri – situat în partea cea
Israel pe scaunul îndurării, tot aşa El are mai lăuntrică a fiinţei sale – care sunt
astăzi comuniune cu credinciosul în duhul radical deosebite de setul său de simţuri
său curăţit prin sânge. În al treilea rând, sufleteşti. Acolo, în străfundul fiinţei sale,
arca este numită „arca (sau chivotul) măr- el se poate bucura, se poate întrista,
turiei“ deoarece în ea sunt ţinute cele poate anticipa, poate iubi, se poate teme,
zece porunci ale mărturiei lui Dumnezeu poate aproba, poate condamna, decide,
către Israel. După cum cele două tăblii discerne. Aceste oscilaţii sunt captate în
ale legii acuzau fără cuvinte sau achitau duhul, fiind foarte diferite de cele expri-
faptele poporului Israel, tot aşa conştiinţa mate de suflet, prin intermediul trupului.
credinciosului, în care Duhul lui Putem afla despre capacitatea de sesi-
Dumnezeu a înscris le­ gea lui Dumnezeu, zare a duhului şi despre caracterul său cu
poartă mărturie îm­ potriva sau în favoarea multe faţete din următoarele versete:
conduitei credinciosului. „Conştiinţa mea „Duhul, într-adevăr, este plin de râvnă“
mărtu­ riseşte cu mine în Duhul Sfânt“ Mat. 26:41.
(Rom. 9.1). „Percepând în duhul Său“ Marcu 2:8.
Observaţi cu ce respect tratau israeliţii „A suspinat adânc în duhul Său“ Marcu
arca! Cu prilejul traversării Iordanului, ei 8:12.
 Intuiţia 179
„Duhul meu se bucură în Dumnezeu, al simţurile sale spirituale (duhov­ niceşti)
Mântuitorul meu“ Luca 1:47. se vor dezvolta plenar. Înainte de a expe-
„Adevăraţii închinători se vor închina rimenta despărţirea sufletului de duh şi
Tatălui în duh şi adevăr“ Ioan 4:23. unirea cu Domnul într-un singur duh,
„El a fost profund mişcat în duhul Lui simţurile sale spirituale sunt cam tocite.
şi S-a tulburat“ Ioan 11:13. Dar de îndată ce i se toarnă puterea
„După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a Duhului Sfânt în duhul său, omul său
tulburat în duhul Lui“ Ioan 13:21. dinăuntru este întărit, dobân­ dind acea
„Duhul său a fost întărâtat la vederea capacitate senzorială a celor maturi. Abia
acestei cetăţi pline de idoli“ Fapte 17:16. atunci va putea sonda diversele simţuri
„El era învăţat în ce priveşte Calea (capacităţi senzoriale) ale duhului (spiritu-
Domnului, avea un duh înfocat...“ Fapte lui) său.
18:25. Această capacitate senzorială a spiritu-
„Pavel şi-a propus în duh să meargă la lui se numeşte „intuiţie“, deoarece se
Ierusalim“ Fapte 19:21 ASV. manifestă direct şi independent, fără nici
„Şi acum mă duc legat în duhul la o raţiune sau cauză. Fără să treacă prin
Ierusalim“ Fapte 20:22 ASV. vreo procedură, această capacitate ne par-
„Fiţi plini de râvnă în duhul“ Rom. vine într-o manieră directă. Capacitatea
12:11 ASV. senzorială obişnuită a omului este cauzată
„Cine dintre oameni cunoaşte gândurile sau declanşată de persoane sau obiecte
omului decât duhul omului care este în sau evenimente. Ne bucurăm când avem
el“ 1 Cor. 2:11. motive să ne bucurăm, suntem întristaţi
„Voi cânta cu duhul meu“ 1 Cor. 14:15. când o cer împrejurările şi aşa mai depar-
„Dacă binecuvântaţi cu duhul“ 1 Cor. te. Fiecare din aceste simţuri îşi are ante-
14:16. cedentul. De aici, rezultă că nu putem
„Nu aveam odihnă în duhul meu“ 2 afirma despre ele că ar fi expresii ale
Cor. 2:13. intuiţiei sau percepţiei senzoriale nemijlo-
„Avem acelaşi duh de credinţă“ 2 Cor. cite. Pe de altă parte, percepţia spirituală
4:13 Darby. nu necesită o cauză exterioară, ci purcede
„Un duh de înţelepciune şi revelaţie“ din lăuntrul omului.
Ef. 1:17. Mari asemănări există între suflet şi
„Dragostea voastră în duh“ (Col. 1:8 duh. Dar credincioşii nu trebuie să umble
textual). călăuziţi de suflet, adică, nu trebuie să
dea curs gândurilor sale, sentimentelor şi
Din aceste pasaje numeroase se poate dorinţelor acestuia. Calea pe care doreşte
vedea clar că duhul sesizează şi această Dumnezeu să umble copiii Săi este una
sesizare este foarte variată. Biblia nu ne de călăuzire după îndemnurile duhului.
spune aici cum sesizează inima, ci, mai Toate celelalte căi aparţin vechii creaţii,
degrabă, cum sesizează duhul. Capacitatea neavând astfel absolut nici o valoare spi-
de sesizare a duhului este la fel cuprinză- rituală. Dar cum vom umbla călăuziţi de
toare ca aceea a sufletului, după câte se duhul? Asta înseamnă să trăim după intu-
pare. Asemenea sufletului, duhul îşi are iţia sa, deoarece aceasta din urmă expri-
gândurile sale, sentimentele şi dorinţele mă gândul duhului, care, la rândul său,
proprii. O, dar ce mare nevoie avem să exprimă mintea (modul de a gândi) al lui
deosebim ce este duhovnicesc (spiritual) Dumnezeu.
de ceea ce este sufletesc! Vom ajunge să Adesea credem că avem motive înte-
sesizăm această deosebire. dacă vom meiate să facem cutare şi cutare lucru.
deveni suficient de maturi în urma lucră- Inima noastră cooperează, salutând deci-
rii mai profunde a crucii şi a Duhului. zia, şi, în final, voinţa noastră aprobă
În timpul cât un creştin va trăi spiritu- acţiunea. Totuşi, în sanctuarul nostru tai-
180 Omul spiritual, volumul II
nic abia distingem un glas, fără cuvinte şi ne aprţine, nefiind de la Duhul Sfânt; căci
fără sunet, care se opune răspicat voinţei tot ce este al Său trebuie să purceadă din
noastre, emoţiilor şi voliţiei noastre care adânc. Aceeaşi distincţie se aplică la tot
au cântărit, sesizat sau decis lucrul respec- ce vine de la Satan (cu excepţia celor
tiv. Acest complex straniu pare să deducă, posedaţi de demoni). El nu locuieşte în
să ne conducă la concluzia că respectivul duhul nostru, ci în lume: „Cel care este în
lucru nu ar trebui făcut. O atare condiţie voi (Duhul Sfânt) este mai mare decât cel
însă s-ar putea să sufere modificări, în care este în lume (Satan)“ (1 Ioan 4:4).
funcţie de modificarea factorilor externi. Satan nu ne poate ataca decât dinspre
Căci alteori s-ar putea să distingem în exterior spre interior. S-ar putea să acţio-
adâncul fiinţei acelaşi monitor, fără cuvin- neze prin in­termediul poftelor şi senzaţiilor
te şi fără zgomot, care ne va îndemna corpului sau prin mintea şi emoţiile sufle-
stăruitor, ne va determina şi ne va con- tului, căci acestea din urmă aparţin omului
strânge să facem un anumit lucru pe care din afară. Prin urmare, se cuvine să învă-
noi înşine s-ar putea să-l considerăm total ţăm să distingem simţirile (sentimentele)
nerezonabil sau contrar obiceiului sau noastre, stabilind dacă ele provin din omul
dorinţei noastre, ajungând să facem un nostru lăuntric sau din cel exterior.
lucru pe care nu am dori să-l facem.
Ce este acest complex ce se deosebeş- Ungerea lui Dumnezeu
te atât de mult de mintea noastră, de Intuiţia la care ne-am referit până
emoţiile şi de voinţa noastră? Este intuiţia acum este exact locul în care are loc
spiritului sau duhului. Duhul nostru se acea ungere care ne învaţă: „voi aţi fost
exprimă prin intermediul intuiţiei noastre. unşi de către Cel Sfânt şi voi toţi
Cât de mult se deosebeşte intuiţia noastră cu­noaşteţi.... Dar ungerea pe care aţi pri­
de sentimentele şi emoţiile noastre obişnu- mit-o de la El rămâne în voi, şi voi
ite! De multe ori vom fi înclinaţi să n-aveţi trebuinţă să vă înveţe nimeni; întru-
facem un anumit lucru, dar această intuiţie cât ungerea Sa vă învaţă cu privire la
lăuntrică, nearticulată va trage un puternic toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este
semnal de alarmă, avertizându-ne să nu-l o minciună, aşa cum aţi fost învăţaţi,
facem! Şi asta, în pofida faptului că este rămâneţi în El“ (1 Ioan 2:20, 27). Această
contrar minţii noastre! Aceasta din urmă e porţiune din Scriptură ne informează cât
localizată în creierul nostru, fiind, prin se poate de limpede unde şi cum se face
definiţie, înzestrată cu capacitatea de a ungerea noastră de către Duhul Sfânt.
raţiona, pe când intuiţia se găseşte în cu Dar înainte de a purcede la ana­ lizarea
totul alt loc, fiind adesea opusă raţiunii. pasajului, trebuie, mai întâi, să explicăm
Duhul Sfânt Îşi exprimă gândul prin intu- sensul termenilor „a cunoaşte“ şi „a înţe-
iţie. Când afirmăm, cum o facem de atâ- lege“. De multe ori nu facem distincţie
tea ori, că am fost îndemnaţi de Duhul, între aceşti doi termeni. Însă în chestiuni
asta nu înseamnă altceva decât că Duhul spirituale, deosebirea dintre ei este incal-
Sfânt ne comunică voinţa Sa pe cale intu- culabil de mare: duhul „cunoaşte“, în
itivă, acţionând asupra duhului nostru. Or, timp ce mintea „în­ ţe­
lege“. Un credincios
tocmai aici putem diferenţia ceea ce vine „cunoaşte“ lucru­ rile lui Dumnezeu prin
de la Duhul lui Dumnezeu de ceea provi- intuiţia duhului său. De fapt, dacă dorim
ne de la noi înşine şi de la Satan. Ce să ne ex­ primăm mai exact, vom spune că
diametral opusă este aceasta, faţă de gân- mintea nu poate decât să „înţeleagă“; nu
dul nostru, care se conturează undeva la va putea niciodată să „cunoască“. Cunoaş­
periferia fiinţei noastre! Dacă o ideea ne terea este activitatea intuiţiei noastre; înţe-
parvine de la omul nostru din afară – legerea – domeniul de activitate al minţii.
adică de la mintea sau emo­ ţiile noastre – Duhul Sfânt învredniceşte duhul nostru să
atunci ne vom da seama că este ceva ce cunoască; duhul nostru îi dă instrucţiuni
 Intuiţia 181
minţii să înţeleagă. În mod abstract este aşa intuiţia ne în­ vaţă în chestiunile spiri-
poate prea greu să facem distincţie între tuale. Ungerea înseamnă în original „să
acestea două, dar ele sunt la fel de dispa- aplici ungere“. Asta su­ gerează modul în
rate cum este grâul şi buruienile pe pla- care ne învaţă Duhul Sfânt şi-i vorbeşte
nul experienţei. Atât de ignoranţi sunt minţii omului. El nu vorbeşte cu glas de
credincioşii din zilele noastre în căutarea tunet din cer, după cum nu-l trânteşte pe
lor de a cunoaşte gândul Duhului Sfânt, credincios la pământ, cu o forţă irezistibi-
încât nici măcar nu-şi dau seama cum să lă. Mai degrabă, El lucrează în tăcere, în
facă distincţie între „a cunoaşte“ şi „a duhul cuiva, pentru a imprima un anumit
înţelege“! lucru în intuiţia noastră. În acelaşi fel în
Nu-i aşa că de multe ori cunoaştem care trupul cuiva se simte alinat când i
în lăuntrul nostru acest sentiment cu se aplică ungerea, tot aşa duhul nostru
neputinţă de descris, care ne face să ştim simte ungerea alinătoare a Duhului Sfânt.
dacă trebuie să facem un lucru sau nu? Când intuiţia este conştientă de ceva,
S-ar putea să afirmăm că ştim care este duhul pricepe ce spune El.
năzuinţa (mintea) Duhului Sfânt în duhul Pentru a face voia lui Dumnezeu, un
nostru. Totuşi, s-ar putea ca mintea noas- creştin nu trebuie să facă altceva decât să
tră să nu înţeleagă ce înseamnă toate dea curs direcţiei intuiţiei sale. Nu e voie
acestea. În chestiunile spirituale e posibil să întrebe pe alţii, nici măcar pe el însuşi.
ca să cunoaştem un anumit lucru, fără ca Ungerea îl învaţă cu privire la toate. Nici
să-l şi înţelegem. Oare nu sunt situaţii în măcar o dată nu-l va părăsi Ungerea, nici
care, după ce ne-am căznit să ştim, pri- nu-i va îngădui să aleagă în mod inde-
mim învăţătura Duhului Sfânt în duhul pendent. Toţi cei care doresc să umble
nostru, jubilând de bucurie şi strigând călăuziţi de duhul trebuie să recunoască
„Acuma ştiu!“? Iar alteori nu avem sen- acest adevăr. Noi nu avem altă responsa-
zaţia că mintea noastră primeşte lumină bilitate, decât să acceptăm instrucţiunile
şi înţelege ce a vrut să spună Duhul din partea Ungerii. Nu e nevoie să deci-
Sfânt la mult timp după ce am dat ascul- dem de capul nostru: de fapt, nici nu ne
tare şi am acţionat în funcţie de ceea ce va permite să facem acest lucru. Tot ce
El a exprimat în intuiţia noastră? Nu nu constituie călăuzirea Ungerii este
exclamăm noi oare în acele momente rezultatul eforturilor noastre. Ungerea
„Acum înţeleg!“? Aceste experienţe ne funcţionează independent. El nu are nevo-
arată că noi „cunoaştem“ gândul lui ie de ajutorul nostru. El Îşi exprimă
Dumnezeu în intuiţia duhului nostru, dar gândul (mintea) în mod independent de
„înţelegem“ călăuzirea Sa în mintea sufle- căutarea minţii noastre sau de agitaţia
tului nostru. emoţiilor noastre. Ungerea operează la
Apostolul Ioan se referă la modul de nivelul spiritului omului, pentru a învred-
funcţionare a intuiţiei noastre, când afirmă nici intuiţia să cunoască gândul Său.
că ungerea Domnului, Care lo­ cu­
ieşte în
credincios, îl va instrui în toate lucrurile Discernământul
şi-l va învrednici să cunoască totul, ca să Citind contextul acestei porţiuni din
nu aibă trebuinţă să-l înveţe nimeni. Scriptură, vom vedea că Apostolul e pre-
Domnul dăruieşte Duhul Sfânt fiecărui ocupat de chestiunea numeroaselor învă-
sfânt pentru ca El să locuiască în credin- ţături false şi a anticriştilor. El îşi asigură
cios şi să-l conducă în tot adevărul. Cum cititorii că acelaşi Sfânt Care îi unge îi şi
conduce El? Prin intuiţie. El Îşi desfăşoa- învaţă să facă deosebirea dintre adevăr şi
ră mintea în duhul credinciosului. Intuiţia minciună şi între ceea ce vine de la
posedă capacitatea inerentă de a discerne Cristos şi ce provine de la anticrişti.
mişcarea şi sensul Lui. După cum mintea Creştinii nu au nevoie de alţii ca să-i
dă instrucţiuni în chestiuni comune, tot instruiască, deoarece Ungerea care locu-
182 Omul spiritual, volumul II
ieşte în ei îi învaţă totul. Acesta este dis- cum ar fi intelectul său nativ, orice indi-
cernământul spiritual, de care este atâta vid care Îl urmează pe Domnul onest şi
nevoie astăzi! Dacă ar trebui să buchisim fidel va fi învăţat de către Ungere.
tot felul de cărţi teologice sau de raţiune, Învăţatul cu cele mai multe doctorate e
comparând, cercetând şi observând, căz- capabil de aceeaşi prostie ca şi cel mai
nindu-ne din răsputeri cu mintea noastră simplu om de la ţară, când este vorba de
să înţelegem, în cele din urmă, şi să domeniul spiritual. Ba, chiar, învăţatul s-ar
facem deosebirea dintre minciună şi ade- putea să facă mai multe greşeli decât cel
văr, atunci ar însemna că numai creştinii fără carte. Învăţăturile false ne pasc la tot
înzestraţi cu o minte stră­ lucită, ce au pasul, în contextul actual. Mulţi sunt aceia
beneficiat de o educaţie superioară, ar care, uzând de cuvinte linguşitoare, dar
putea evita inducerea în eroare. Dar mincinoase, îmbracă minciuna în straie
Dumnezeu nu are nici o consideraţie pen- înşelătoare, de parcă ar fi adevărul. În
tru vechea creaţie. El declară că totul, în consecinţă, ce mare e nevoia după aceas-
afară de duhul nou creat din om, trebuie tă putere de discernământ în duhul! Cea
să moară şi să fie distrus. Poate oare mai atrăgătoare învăţătură, cel mai strălu-
înţelepciunea asupra căreia Dumnezeu S-a cit creier şi cei mai luminaţi sfetnici sunt
pronunţat, sor­tind-o nimicirii, să-i ajute pe cu totul nevrednici de încredere; nu te
oameni să cunoască binele şi răul? Nu, poţi bizui pe ei. Doar cei ce aderă intui-
în mod apăsat, nu! Dumnezeu aşază tiv la învăţătura Ungerii sunt păziţi de
Duhul Său în duhul fiecărui credincios, înşelăciune, în aceste vremuri de confuzie
indiferent cât de păcătos sau de tare de pe plan teologic şi de manifestări supra-
cap ar fi acesta. Duhul Sfânt care locu- naturale. Trebuie să-L rugăm pe Domnul
ieşte în credincios îl va învăţa ce este de să ne facă duhul mai activ şi mai curat.
la Dumnezeu şi ce nu este de la El. Aşa Trebuie să dăm ascultare acelui glas ca
se explică de ce uneori nu putem distinge de susur ce purcede din intuiţia noastră,
nici un motiv logic de a ne opune unei în loc de a ne lăsa copleşiţi de cunoştin-
anumite învăţături, deşi în străfundul fiin- ţele oamenilor şi smulşi de lângă semna-
ţei noastre duhul din lăuntrul nostru ne lul de alarmă pe care l-am auzit în duhul
spune că este o învăţătură greşită. Sau, nostru. Altminteri, vom cădea în erezie
dimpotrivă, s-ar putea să auzim o învăţă- sau fanatism. Dacă vom da ascultare, în
tură care e diametral opusă opiniei noas- tăcere, învăţăturii Un­ gerii, vom fi izbăviţi
tre de până acum cu privire la ea, şi pe de copleşi­ toarele şi zgomotoasele emoţii
care nu am dori s-o urmăm, dar oare nu şi ema­ naţii ale unei minţi confuze.
auzim uneori acest glas blând şi liniştit
din lăuntrul nostru, care ne vorbeşte insis- Având de a face cu oamenii
tent în noi, susţinând că, în ciuda aparen- Niciodată nu avem voie să-i judecăm
ţelor, aceasta este calea de urmat, deci nu pe alţii; şi totuşi, e nevoie să-i cu­
noaştem,
mai sta pe gânduri, ci porneşte la drum? pentru a putea avea discer­ nământul de a
Deşi s-ar putea să invocăm o mulţime de şti cum să trăim cu ei şi cum să le
argumente împotriva ei, chiar formulând venim în ajutor. De obicei, pentru a
motive plauzibile izvorâte din raţiune, cunoaşte, oamenii se interesează, observă
totuşi această voce în surdină insistă că şi cercetează – aceste acţiuni, din neferici-
nu avem dreptate. re, adesea conducând la gafe. Desigur, nu
Asemenea experienţe ne informează că sugerăm că aceste acţiuni sunt neapărat
intuiţia noastră, organul destinat lucrării inutile, dar afirmăm că ele ocupă un loc
Duhului Sfânt, este El Însuşi capabil să secundar în cunoaşterea oamenilor. Un
deosebească binele de rău fără să aibă duh pur va dezvălui adesea un indubitabil
nevoie de nici un ajutor din partea obser- spirit de discernământ. Ne amintim cu
vaţiei şi investigaţiei minţii. Indiferent toţii când, copii fiind, am făcut anumite
 Intuiţia 183
remarci privitoare la anumite persoane pe Revelaţia
care le-am văzut. După ani şi ani, cât de A cunoaşte lucruri în intuiţia noastră
întemeiate s-au dovedit a fi aceste aser- este ceea ce Biblia numeşte revelaţie.
ţiuni! Între timp, au trecut mulţi ani. Revelaţia nu are alt sens decât acela că
Cu­noştinţele noastre, experienţa şi obser- Duhul Sfânt îl învredniceşte pe un cre­
vaţiile făcute au sporit simţitor. Şi totuşi, dincios să prindă sensul unei chestiuni,
capacitatea noastră de a-i cunoaşte pe indicându-i duhului său realitatea acelui
oameni pare să se fi diminuat. Când am lucru. Nu există decât un singur fel de
făcut acele remarci, pe când eram copii, cunoştinţă fie cu privire la Biblie, fie cu
nu dispuneam de nici un temei pentru a privire la Dumnezeu care are valoare, şi
le face, decât că aşa simţeam in inima aceea este adevărul revelat duhului nostru
noastră. Anii au trecut şi „simţul“ avut de către Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu
la vremea respectivă s-a dovedit a fi nu Se explică pe Sine prin intermediul
corect. Când eram copii, nu am dez­ văluit raţiunii omului; omul niciodată nu ajunge
observaţiile şi cercetările noastre minuţi- să-L cunoască pe Dumnezeu prin inter-
oase, de fapt, nici n-am fi putut motiva mediul raţionamentelor. Indiferent cât de
judecăţile de valoare emise de noi atât de inteligentă ar fi mintea omului sau cât de
spontan. Atunci ce a fost la mijloc? mult ar înţelege despre Dumnezeu,
Nimic altceva, decât pura intuiţie! Evident, cunoaşterea sa cu privire la Dumnezeu
exemplul tocmai enunţat este din sfera va rămâne totdeauna acoperită cu un văl.
naturalului. Totuşi, în lucrurile lui Tot ce poate face este să raţioneze, încer-
Dumnezeu condiţia noastră spirituală tre- când să speculeze ce se află dincolo de
buie să fie convertită, iar noi trebuie să văl, pentru că nu a pătruns dincolo de
devenim ca nişte copilaşi, dacă dorim să acest înveliş exterior, cunoscând realitatea
putem discerne spiritual. ascunsă privirilor. Întrucât încă nu a
Să ne uităm cu atenţie la Domnul „văzut“, omul poate „înţelege“, dar nu
nostru Isus. „Şi imediat Isus, sesizând în poate niciodată să „cunoască“. Dacă nu
duhul Său că ei astfel se întrebau, le-a există revelaţie, adică relevaţie perso­ nală,
zis...“ (Marcu 2:8). Oare nu vom sesiza creştinismul nu are nici o valoare. Oricine
lucrarea intuiţiei? Scriptura nu afirmă că crede în Dumnezeu trebuie să aibă reve-
Domnul Isus a gândit sau a simţit în laţia despre El în duhul său. Altminteri el
inima Sa, după cum nu spune că Duhul crede în ceva care nu este Dumnezeu, ci
Sfânt i-ar fi adus la cunoştinţă aceste pură înţelepciune omenească, idealuri sau
lucruri. Duhul Său a etalat această per- cuvinte ale oamenilor. O astfel de credin-
fectă abilitate. Simţul spiritual din omul ţă nu poate rezista când este pusă la
Isus Cristos era din cale-afară de pur, încercare.
sensibil şi nobil; prin urmare, duhul Lui Acest fel de revelaţie nu este o vede-
a detectat imediat îndoielile din inima nie, un glas din cer sau un vis, ori vreo
oamenilor din jur. El le-a vorbit potrivit forţă exterioară care să-l clatine pe om. E
cu cunoaşterea pe care o avea El pe cale posibil ca cineva să dea peste aceste
intuitivă. Asta ar trebui să fie starea nor- fenomene, şi totuşi să nu aibă revelaţie.
mală a fiecărei persoane spirituale. Duhul Revelaţia are loc în cadrul intuiţiei – fără
nostru, în care locuieşte Duhul Sfânt, este surle, fără fanfară, nici în grabă, nici
liber să lucreze şi, umplut cu puterea încet, fără nici un cuvânt, şi totuşi enun-
cu­noştinţei, poate să-şi exercite controlul ţând un mesaj cât se poate de clar. Oare
asupra întregii noastre fiinţe. După cum câţi nu sunt aceia care se intitulează
duhul uman al Domnului Isus a funcţio- „creştini“, deşi creştinismul pe care-l
nat în timpul pelerinajului Său pământesc, îmbrăţişează ei nu este altceva decât un
tot aşa şi duhul nostru va fi activat de gen de filosofie a vieţii sau un sistem
către Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. etic, aderarea la câteva articole de adevăr
184 Omul spiritual, volumul II
sau la anumite manifestări supranaturale. înţeleagă Biblia, şi totuşi duhul lor să
O atare atitudine nu va avea rezultat nici locuiască în moarte. S-ar putea ca ei să
naşterea din nou, nici un duh nou. fie familiarizaţi cu teologia, dar duhul lor
Numeroşi sunt aceşti „creştini“ a căror să rămână neînviat. Ba chiar s-ar putea
utilitate spirituală este nulă. Nu tot aşa ca ei să slujească plini de râvnă în nume-
este cu cei ce L-au primit pe Cristos, le Domnului, dar în duhul lor să nu fie
căci, prin harul lui Dumnezeu, ei au per- generată nici o viaţă nouă. Biblia pune
ceput în duhul lor realitatea tărâmului următoarea întrebare plină de perspicacita-
spiritual, care li se deschide aidoma ridi- te: „Poţi tu, cercetând, să-L descoperi pe
cării unui văl. Ceea ce cunosc ei astăzi Dumnezeu? Poţi tu să-L descoperi, desă-
este mult mai profund decât ceea ce doar vârşit, pe Cel Atot­ puternic?“ (Iov 11:7
înţeleseseră sau pricepuseră în trecut. „Biblia, traducere literală nouă“ GBV,
Acum totul e cunoscut în mod temeinic 2001). Oricâte sforţări am face pe plan
şi autentic, deoarece duhul lor a văzut intelectual, nu vom putea să-L cunoaştem
această realitate. „Noi vorbim despre ceea pe Dumnezeu pe această cale. În absenţa
ce cunoaştem şi mărturisim despre ceea unui duh înviat în lăuntrul omului, nimeni
ce am văzut“ (Ioan 3:11). Acesta este nu va fi în stare să-L cunoască, nici
creştinismul! Căutarea cu facultăţile măcar cu creierul său. Biblia recunoaşte
in­telectului nu-i va izbăvi niciodată pe doar un singur fel de cunoaştere: în lăun-
oameni. Revelaţia în duh este singura trul intuiţiei duhului.
care le conferă oamenilor adevărata
cunoaştere a lui Dumnezeu. Modul lui Dumnezeu de a călăuzi
După cum la început un credincios
Viaţa veşnică dobândeşte primele cunoştinţe despre
Oamenii spun: „Dacă vom crede, vom Dumnezeu în duhul său, tot aşa el trebu-
avea viaţă veşnică“. Ce este această viaţă ie să continue să-L cunoască pe
pe care ne-o asigurăm? Negreşit, ea indi- Dumnezeu în duhul său. În viaţa creştină
că o binecuvântare în viitor. Dar ce nimic nu este de vreun folos spiritual,
înseamnă viaţa veşnică pentru ziua de dacă nu decurge din revelaţia intuiţiei. Tot
astăzi? „Şi viaţa veşnică este aceasta să ce nu purcede din duh nu este din voia
Te cunoască pe Tine, singurul Dum­ nezeu lui Dumnezeu. Tot ce gândim simţim sau
adevărat, şi pe Isus Cristos, pe Care Tu decidem, dacă nu este precedat de revela-
L-ai trimis“ (Ioan 17:3). Viaţa aceasta ţie în duh, este socotit ca mort în ochii
constituie pentru timpul acesta, cât sun- lui Dumnezeu. Dacă se va întâmpla ca
tem în acest trup, o nouă capacitate de credinciosul să dea curs gândului său
a-L cunoaşte pe Dum­ nezeu şi pe Domnul spontan, „focului mistuitor“ din inima sa,
Isus. Aceasta este negreşit adevărat. înclinaţiei sale na­ turale, raţiunii sale per-
Oricine crede în Domnul şi se bucură de fecte sau raţionamentelor sale, el nu va
viaţă veşnică a obţinut o cunoaştere intui- face altceva decât să-şi reactiveze omul
tivă a lui Dumnezeu, pe care n-o avea său cel vechi. Nu aşa se poate afla voia
înainte. A avea viaţă veşnică nu este un lui Dumnezeu. El Se descopere pe Sine
slogan; este o realitate, care se poate exclusiv duhului omului. Tot ce nu este
demonstra şi etala la ora actuală. Cei lip- revelat acolo este pură activitate umană.
siţi de această viaţă pot face tot felul de Capul este acolo unde voia lui
raţio­namente şi speculaţii cu privire la Dumnezeu este înţeleasă, dar nu este nici-
Dumnezeu, dar ei nu beneficiază de nici odată sursa voii Sale. Voia lui Dumnezeu
o cunoaştere personală a Sa. Numai după emană de la El Însuşi, Care, prin Duhul
ce cineva a primit noua viaţă prin regene- Său cel Sfânt, o revelează duhului omu-
rare Îl cunoaşte, la modul intuitiv şi real, lui. La rândul său, acesta face omul din
pe Dumnezeu! E posibil ca oamenii să afară să înţeleagă, prin intermediul minţii,
 Intuiţia 185
ceea ce a cunoscut omul dinăuntru. Adevărata cunoaştere spirituală o vom
Astfel, creştinul este învrednicit să practi- găsi doar în ceea ce este însuşit în duhul,
ce voia lui Dum­ nezeu. Acum însă, dacă adică cunoştinţe spirituale. Res­ tul sunt
în loc să caute scopul Său în duh, un toate de gen mental. Să ne oprim puţin
creştin îşi va cer­ ceta zilnic mintea, va şi să punem următoarea întrebare: Cum
intra într-o stare de confuzie, întrucât cunoaşte Dumnezeu? Cum ia El deciziile
gândurile sunt adesea schimbătoare. Cel Sale? Prin intermediul cărei cunoştinţe
care se va lăsa călăuzit de mintea sa nu controlează El universul? Stabileşte El
va putea spune în orice clipă: „Eu ştiu aceasta prin mintea Sa, asemenea omu-
cu adevărat că aceasta este voia lui lui? Are El nevoie să Se gândească atent
Dumnezeu.“ O astfel de credinţă şi o înainte de a înţelege? Depinde El de filo-
asigurare atât de profundă intervin doar sofie, de logică şi de comparaţie, pentru
atunci când cineva a primit descoperire a putea cunoaşte un lucru? Are El nevoie
în duhul său. să cerceteze şi să investigheze înainte de
Revelaţia lui Dumnezeu în duhul nos- a găsi soluţia optimă? Este oare Cel
tru este de două feluri: directă şi solicita- Atotputernic obligat să Se bizuie pe cre-
tă. Prin revelaţie directă înţelegem că ierul Său? Nu, nicidecum! Dumnezeu nu
Dumnezeu, dorind ca un credincios să are nevoie să Se implice în exerciţii atât
facă un anumit lucru, Se apropie şi-i de istovitoare. Cu­ noştinţa şi judecata Sa
descopere acest lucru în duhul acestuia. sunt intuitive. De fapt, intuiţia este facul-
Primind o atare revelaţie în intuiţia sa, tatea pe care toate fiinţele spirituale o au
credinciosul procedează în consecinţă. în comun. Îngerii se supun voii lui
Prin revelaţie solicitată înţelegem că un Dumnezeu, pe care o cunosc pe cale
credincios, având o nevoie specială, se intuitivă; ei nu trag o concluzie prin
apropie de Dum­ nezeu cu acea nevoie, intermediul argumentaţiei, raţiunii sau
căutând şi aşteptând să primească un contemplării. Deosebirea între cunoaşterea
răspuns prin acţiu­ nea lui Dumnezeu în intuitivă şi cunoaşterea mentală este inco-
duhul său. Revelaţia pe care cei tineri în mensurabilă. Tocmai de această distincţie
credinţă o primesc este, de cele mai depinde rezultatul pe plan spiritual: izbân-
multe ori, de tipul celei solicitate, pe dă sau înfrângere. Dacă s-ar fi avut în
când cea a cre­ dincioşilor mai maturi este vedere ca acţiunile sau slujirea unui cre-
de obicei directă. Trebuie să adăugăm dincios să fie guvernate de raţionamente
însă numaidecât, că nu întotdeauna se şi de bunul simţ, nimeni n-ar fi îndrăznit
prezintă astfel lucrurile, ci doar de cele să înfăptuiască acele fapte glorioase de
mai multe ori. În asta constă dificultatea mare însemnătate spirituală din trecut sau
celui tânăr în credinţă. Pe când el ar tre- din prezent, deoarece toate transcend raţi-
bui să aştepte înaintea Domnului, le­ pă- unea omenească. Cine ar fi îndrăznit să
dându-se de gândurile, sentimentele şi le înfăptuiască, dacă n-ar fi ştiut mai
dorinţele sale, adesea el devine nerăbdător întâi, în mod intuitiv, că aceasta era voia
în timp ce aşteaptă să primească revelaţia lui Dum­ nezeu?
Domnului, înlocuind-o pe aceasta cu pro- Oricine umblă într-o părtăşie intimă
pria sa voie. În consecinţă, el va cădea cu Dumnezeu, bucurându-se de acea tai-
sub osânda conştiinţei sale. Neîndoios el nică comuniune şi unire spirituală, va
e pătruns de dorinţa sinceră de a face primi revelaţia lui Dumnezeu în intuiţia
voia lui Dumnezeu, în schimb, fără să-şi sa, ştiind, fără putinţă de tăgadă, că tre-
dea seama, va face după îndemnurile buie să facă lucrul respectiv. Evident,
gândurilor minţii sale, pentru că nu are acţiunile sale nu vor atrage simpatia
cunoaşterea spirituală. Cine va putea evita oamenilor, căci ei nu cunosc ceea ce a
greşelile, dacă va umbla fără să dispună văzut el. Potrivit înţelepciunii omeneşti,
de revelaţie? acţiunile sale sunt total lipsite de sens.
186 Omul spiritual, volumul II
Oare nu suferă credincioşii spirituali trupul, de îndată ce a fost supus, devine
numeroase opo­ ziţii de acest fel? Oare nu slujitorul sufletului. Duhul primeşte revela-
i-au etichetat cei înţelepţi în felul lumii ţia de la Dumnezeu prin facultatea intuiţi-
drept nebuni? Ba chiar fraţii lor fireşti ei, în timp ce sufletul şi trupul execută
i-au judecat la fel. Motivul? Pentru că într-un tot unitar voinţa duhului. Un atare
vechea viaţă creată din cei lumeşti sau progres nu va cu­ noaşte limite. S-ar putea
din cre­ dincioşi nu poate înţelege modul ca unii din oamenii Domnului să aibă
de a lucra al Duhului Sfânt. De câte ori mai multe lucruri la care trebuie să
nu-i vedem pe credincioşii mai raţionali renunţe decât alţii, deoarece duhul lor nu
cri­ticându-i pe cei mai puţini raţionali este tot atât de curat, întrucât de prea
drept călăuziţi de un „fanatism orb“, cum mult timp aceştia au fost saturaţi de
spun ei, nerealizând că aceşti aşa-zişi cunoştinţe mentale şi afecţiuni. Mulţi sunt
fanatici orbi sunt, de fapt, cei cu adevărat atât de plini de prejudecată, încât nu pot
spirituali, care umblă potrivit revelaţiei pe suferi un duh deschis, care să accepte
care au primit-o pe cale intuitivă. adevărul lui Dumnezeu. Aceştia au nevoie
Trebuie să avem grijă să nu confun- de acel tratament care să le elibereze
dăm intuiţia cu emoţiile. În râvna lor, intuiţia, ca să poată primi totul de la
creştinii emotivi manifestă uneori feno­ Dumnezeu.
mene similare cu cele ale credincioşilor Trebuie să fim în stare să apreciem
spirituali, dar originea acestor fenomene cât de fundamentală este diferenţa dintre
nu poate fi pusă pe seama intuiţiei. Tot experienţele lor spirituale şi cele sufleteşti.
aşa, în ce priveşte discernământul, creşti- Experienţa spirituală este astfel desemnată
nii raţionali s-ar putea să se poarte într-o deoarece începe cu Dumnezeu şi este
manieră similară creştinilor spirituali, şi cunoscută în duhul nostru. În schimb,
totuşi, şi de data aceasta, nu avem de a experienţa sufle­ tească izvorăşte din omul
face cu nici o re­ velaţie oferită pe calea însuşi, iar nu din duhul său. Prin urmare,
intuiţiei. După cum sunt de sufleteşti cre- este întru totul posibil ca omul neregene-
dincioşii emotivi, tot aşa sunt şi cei raţio- rat să cunoască Biblia în întregime, să
nali! Duhul posedă o râvnă ce o întrece înţeleagă cu acurateţe şi pricepere doctri-
pe cea emotivă. Cei spirituali sunt „justi- nele de bază ale creştinismului, să utilize-
ficaţi în duhul“ (1 Tim. 3:16 ASV), nu ze cu râvnă toate talentele sale în cadrul
aprobaţi de afecţiunile sau raţiunile firii slujirii creştine şi să-şi impresioneze audi-
(cărnii). Dacă însă vom decădea din pozi- toriul cu elocvenţa sa strălucită, şi totuşi
ţia elevată a duhului, luându-ne după sen- să rămână la nivelul sufletului, fără să fi
timentele şi raţionamentele firii, vom pier- făcut un singur pas pe tărâmul spiritual,
de teren numaidecât, bătând în re­ tragere, duhul său rămânând mort de-a binelea.
ca Avraam din vechime, cău­ tând ajutor în Oamenii nu vor intra niciodată în
Egiptul vizibil şi tangibil. Duhul şi sufle- Împărăţia lui Dumnezeu prin intermediul
tul se mişcă independent unul de altul. încurajărilor noastre, al puterii noastre de
Atâta timp cât duhul nu a dobândit ascen- persuasiune, argumentării noastre înteme-
denţa necesară exercitării unei influenţe iate, prin capacitatea noastră de a-i îndu-
asupra întregii fiinţe a omului, sufletul nu pleca sau entuziasma ori prin puterea
va înceta niciodată să se lupte împotriva noastră de atracţie. În Împărăţia lui
sa. Dumnezeu se poate intra doar prin naşte-
Când duhul cuiva a fost înviat şi, prin rea din nou. Prin nimic altceva decât prin
urmare, întărit de puterea şi disciplina învierea duhului. Noua viaţă care ne inva-
Duhului Sfânt, sufletul său cedează po­ ziţia dează în momentul regenerării aduce cu
pe care o uzurpase, revenind la starea de sine o seamă de capacităţi inerente, dintre
supunere. În măsură tot mai mare, sufle- care la loc de frunte este forţa intuitivă
tul va deveni slujitorul duhului; tot aşa, ine­ rentă cunoaşterii lui Dumnezeu.
 Intuiţia 187
Să însemne aceasta că mintea omului, le trupului se supun îndea­ proape voii lui
respectiv creierul său, este fără nici un Dumnezeu, percepută pe cale intuitivă.
folos? Bineînţeles că nu. Mintea are rolul Dorim să subliniem punctul nostru de
ei propriu, funcţia pe care trebuie s-o vedere că regenerarea este absolut indis-
îndeplinească. Dar să nu uităm că inte- pensabilă. Facultăţile sufleteşti ale omului
lectul este de importanţă secundară, nu nu pot să-l per­ ceapă pe Dumnezeu.
primară. Noi nu-L percepem pe Intuiţia nu poate fi înlocuită cu nimic.
Dumnezeu şi realităţile lui Dumnezeu Dacă un om nu primeşte viaţa nouă de
prin intermediul intelectului nostru. la Dumnezeu şi nu-i este înviată intuiţia
Altminteri viaţa veşnică ar fi lipsită de sa, el rămâne despărţit pe veci de
sens. Această viaţă veşnică, respectiv Dumnezeu. Cât de esenţială este, prin
noua viaţă, este duhul menţionat în capi- urmare, naşterea din nou! Ea nu este
tolul 3 din Evanghelia după Ioan. Noi Îl doar o noţiune, care să definească o sim-
percepem pe Dumnezeu prin această plă modificare morală, ci este însăşi viaţa
viaţă veşnică nou-dobândită sau prin lui Dumnezeu care pătrunde în duhul
duhul nou pe care l-am primit. Rolul nostru, animând intuiţia acestuia. Cât de
minţii este de a-i explica omului din zadarnic este orice efort al omului de a-I
exterior ceea ce noi cunoaştem în duhul fi plăcut lui Dumnezeu prin propriile sale
nostru, mergând apoi mai departe, expri- fapte bune, deoarece acestea nu sunt alt-
mând în cuvinte această cu­ noştinţă, ca şi ceva decât emanaţii ale sufletului său.
alţii să înţeleagă. Pavel subliniază cât se Intuiţia este moartă faţă de Dumnezeu.
poate de apăsat în epistolele sale că La fel de zadarnică este orice încercare a
Evanghelia pe care o predică el nu este omului de a se naşte pe sine din nou,
de origine omenească; nu se dobândeşte deoarece în el nu se află nimic care să
printr-un transfer integral de la o minte poată produce noua viaţă. Dacă Dum­
omenească către alte minţi omeneşti, ci nezeu nu-l naşte din nou, el nu se poate
se descopere prin re­ velaţie. Chiar dacă un naşte pe sine. Inutilă şi zadarnică în
om credincios ar poseda cea mai străluci- cadrul lucrării lui Dumnezeu este înţele-
tă minte, învăţătura sa nu trebuie să deri- gerea de către om a învăţăturilor, deoare-
ve din gândirea sa, oricât de alertă sau ce lucrarea trebuie săvârşită de către
de progresivă ar fi aceasta. Mintea sa nu Dumnezeu. Ce poate atunci face omul
face altceva decât să colaboreze cu duhul decât să se predea în mâinile lui
său în operaţiunea de a le comunica alto- Dumnezeu, lăsându-L pe El să lucreze?!
ra re­velaţia pe care a primit-o intuiţia sa. Duhul omului va rămâne pe veci mort
Creierul nu este altceva decât instrumen- dacă omul nu va mărturisi că tot ce-i
tul de transmitere, iar nu de receptare a aparţine este inutil, dacă nu va ocupa
cunoştinţelor spirituale. poziţia de moarte împreună cu Domnul,
Dumnezeu are comuniune cu noi acceptând, în schimb, viaţa Lui.
exclusiv în duh. În afară de intuiţie, nu Omul nu poate concepe că trebuie
există altă cale de a-L cunoaşte pe să-L primească pe Domnul Isus ca
Dumnezeu. În duhul său, omul se avântă Mântuitor şi să i se învie intuiţia spiritu-
pe culmile eternului tărâm nevăzut al lui lui său, insistând, mai degrabă, ca în
Dumnezeu. Intuiţia ar putea fi caracteri- locul intuiţiei să-şi vâre mintea sa. El va
zată drept creierul sanctuarului lăuntric. gândi şi va cugeta, până când va ajunge
Când spunem că duhul cuiva este mort, să dea naştere la tot felul de filozofii,
înţelegem prin asta că intuiţia sa este principii de etică sau curente religioase.
insensibilă faţă de Dumnezeu şi rea­ lităţile Dar care este verdictul pe care-l dă
sale. Când spunem că duhul controlează Dumnezeu la toate acestea? „Cât sunt de
întregul om, prin asta înţelegem că diver- sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de
sele părţi ale sufletului şi toate mădulare- sus căile Mele faţă de căile voastre şi
188 Omul spiritual, volumul II
gândurile Mele faţă de gândurile voastre“ sufletul sunt în conflict, când opiniile lor
(Is. 55:9). Oricât de intensă ar fi contem- se contrazic? Asta va stabili cine va
plarea omului, gândurile sale tot pămân- domni în viaţa noastră şi care este calea
teşti vor rămâne, iar nu cereşti. După pe care o vom urma. Omul nostru din
regenerare, Dumnezeu învredniceşte intui- afară şi omul nostru dinăuntru – adică
ţia noastră să cunoască gândirea Sa şi să omul de carne şi omul duhului – se luptă
priceapă căile Sale, pentru ca astfel să pentru supremaţie. În zilele de la începu-
putem să le urmăm. Şi totuşi, ce uituci tul umblării noastre creştine duhul nostru
sunt credincioşii! Uităm ce am învăţat la lupta cu poftele trupului sau firii noastre
regenerare. Nenumăraţi sunt sfinţii care vechi. Astăzi bătălia se duce între duhul
umblă zilnic după călăuzirea capului şi a nostru şi sufletul nostru. În trecut era o
inimii lor. În cadrul slujirii încă încercăm încleştare pe tema păcatului. În prezent
să mişcăm mintea oamenilor, emoţiile şi nu se pune problema binelui şi a răului,
voinţa lor cu ajutorul intelectului nostru, ci a bunătăţii noastre naturale faţă de
prin râvna şi eforturile noastre. Dumnezeu bunătatea lui Dumne­ zeu. În trecut ne
doreşte să ne înveţe faptul că în slujire, străduiam pentru calitatea lucrurilor; acum
sufletul – al nostru şi al tuturor – este ne străduim pentru sursa lucrurilor. Este
lipsit de orice valoare spirituală. De fapt, un conflict între partea lăuntrică şi omul
El îngăduie să fim înfrânţi în lucrarea din afară, un război între voia lui
spi­
rituală şi dă devenim deznădăjduiţi, reci Dumnezeu şi intenţiile bune ale omului.
şi neroditori pentru ca să distrugă viaţa A învăţa cum să umblăm călăuziţi de
noastră naturală cu a sa înţelepciune, fer- duhul este o preocupare de o viaţă întrea-
voare şi capacitate. O atare lecţie nu se gă pentru omul cel nou. Dacă cineva se
poate învăţa într-o zi sau două. Dumnezeu lasă călăuzit întru totul de duh, va birui
trebuie să ne instruiască de-a lungul între- cu desăvârşire omul firesc. Prin întărirea
gii noastre vieţi, ca să ne facă să ne dăm Duhului Sfânt, credinciosul va putea dis-
seama că în afară de umblarea după călă- truge total purtarea de grijă a firii, pentru
uzirea duhului totul este în zadar. a se putea concentra întru totul asupra
Acum urmează criza. Pe care dintre lucrurilor duhului. Aceasta este viaţă şi
cele două o vom urma, când intuiţia şi pace.
CAPITOLUL 2
COMUNIUNEA
Cu lumea materială comunicăm prin
intermediul trupului. Cu lumea spirituală
comunicăm prin intermediul duhului.
Această comunicare cu lumea spirituală
nu se face prin intermediul minţii sau al
emoţiilor, ci prin duhul sau prin facultatea
intuiţiei pe care o posedă acesta. Ne este
uşor să înţelegem natura co­ mu­ niunii din­
tre Dumnezeu şi om dacă vom fi înţeles
modul de funcţionare a intuiţiei noastre.
Pentru a se putea închina lui Dumnezeu
şi a avea părtăşie cu El, omul trebuie să
posede o natură similară cu a Sa.
„Dumnezeu este duh şi cei ce I se închi­
nă trebuie să se închine în duh şi adevăr“
(Ioan 4:24). Nu poate fi nici o comunica­
re între naturi diferite. De aici rezultă că
atât cei nenăscuţi din nou (cei neregene­
raţi), al căror duh, evident, nu a fost
înviat, precum şi cei născuţi din nou, dar
care nu recurg la duhul lor pentru a se
închina – ei bine, şi unii, şi alţii sunt la
fel de necalificaţi pentru a avea păr­ tăşie
reală cu Dumnezeu. Senti­ men­ tele înăl­
ţătoare şi cugetările nobile nu au da­ rul de
a-i duce pe oameni la realitatea spirituală,
după cum ele nu facilitează co­ muniunea
personală cu Dumnezeu. Păr­­­ tăşia noastră
cu El se realizează în lo­ cul cel mai lăun­
tric al fiinţei noastre, la un nivel mai pro­
fund decât gândirea noas­ tră, sentimentele
şi voinţa noastră, res­pectiv în însăşi intuiţia
duhului nostru.
O examinare atentă a textului de la 1
Corinteni 2:9–3:2 ne oferă o imagine
foarte clară a modului în care omul are
co­ muniune cu Dumnezeu şi în care
cunoaşte el realităţile lui Dumnezeu prin
intermediul intuiţiei spiritului.
Inima omului
„Ceea ce ochiul nu a văzut şi urechea
nu a auzit şi inima omului nu a conceput
este ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru
cei care-L iubesc“ (v. 9). Contextul lărgit
al acestui verset vorbeşte despre
Dumnezeu şi lucrurile lui Dumnezeu.
189
Ceea ce a pregătit El nu poate fi nici
văzut, nici auzit de către latura exterioară
a omului, trupul său, tot aşa după cum
nu poate fi conceput de către partea sa
lăuntrică, inima. În „inima omului“ găsim,
printre alte faţete, capacitatea sa de a înţe­
lege, mintea şi intelectul său. Gândirea
omului nu poate să cuprindă lucrarea lui
Dumnezeu, deoarece aceasta transcende
inima omului. Prin urmare, este limpede
că cel care doreşte să-L cunoască şi să
aibă comuniune cu Dumnezeu nu se
poate bizui exclusiv pe gândirea sa.
Duhul Sfânt
„Dumnezeu ni le-a descoperit prin
Duhul Său, pentru că Duhul cercetează
toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu“ (v.
10, Biblia, traducere literală, GBV, 2001).
Acest verset prezintă faptul că Duhul
Sfânt cercetează toate lucrurile, iar nu că
mintea noastră ar fi în stare să conceapă
toate lucrurile. Numai Duhul Sfânt
cunoaşte adâncimile lui Dumne­ zeu. El
ştie ceea ce omul nu ştie. Prin intuiţia Sa
Duhul cercetează totul. Dumnezeu este
astfel în stare să des­copere prin El ceea
ce inima n-a conceput niciodată. Această
„descoperire“ nu se dobândeşte în urma
unei gândiri îndelungate, căci inima noas­
tră nici nu poate că conceapă acest lucru.
Mai degrabă, este o revelaţie, ce nu are
ne­voie de ajutorul gândirii noastre.
Următoarele două versete ne spun
cum Se descoperă Dumnezeu pe Sine.
Duhul omului
„În adevăr, cine dintre oameni
cu­noaşte lucrurile omului, afară de duhul
omului, care este în el? Tot aşa, nimeni
nu cunoaşte lucrurile lui Dum­ nezeu, afară
de Duhul lui Dum­ nezeu. Şi noi n-am
primit duhul lumii, ci Duhul care vine de
la Dumnezeu, ca să putem cu­ noaşte
lucrurile pe care ni le-a dat Dum­ nezeu
prin harul Său“ (v. 11 şi 12) Ni­ meni nu
cunoaşte gândurile omului de­ cât duhul
190 Omul spiritual, volumul II
omului. Tot aşa, nimeni nu cu­ noaşte ca între Dumnezeu şi om să se aştearnă
lucrurile lui Dumnezeu decât Du­ hul Sfânt. o punte, ci pururea cei doi vor rămâne
Duhul omului, precum şi Du­ hul lui despărţiţi. Primul pas către o comuniune
Dumnezeu percep lucrurile în mod nemij­ între Dumnezeu şi om trebuie să-l consti­
locit, iar nu prin deducţie sau cercetare. tuie această înviere a duhului omului.
Şi unul, şi altul percep prin facultatea Întrucât omul beneficiază de o voinţă
intuiţiei. Întrucât numai Duhul Sfânt liberă („liberul arbitru“), el dispune de
cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, trebuie autoritatea de a decide în chestiunile ce-l
să primim Duhul Sfânt, dacă dorim şi privesc. Aşa se explică de ce el continuă
noi să cunoaştem aceste lucruri. Duhul să întâmpine multe ispite chiar după ce a
lumii este rupt de orice comunicare cu avut loc naşterea din nou. Datorită nepri­
Dumnezeu. Este un duh mort; nu poate ceperii sale sau poate prejude­ că­
ţilor sale,
stabili nici o comunicare cu El. Pe de s-ar putea ca el să nu cedeze duhului şi
altă parte, Duhul Sfânt înţelege şi pătrun­ intuiţiei acestuia poziţia ce li se cuvine.
de lucrurile lui Dumnezeu. Prin urmare, Dumnezeu acceptă acest duh ca singurul
primind în intuiţia noastră ceea ce cunoaş­ loc în care va avea El comuniune cu
te Duhul Sfânt, şi noi vom înţelege reali­ o­ mul şi omul cu El. Dar credinciosul
tăţile lui Dumnezeu. „Noi [am primit]... continuă să umble călăuzit de mintea sau
Duhul care vine de la Dum­ nezeu, ca să de emoţiile sale. De câte ori nu se întâm­
putem cunoaşte lucru­ rile pe care ni le-a plă oare ca el să ignore cu totul glasul
dat Dumnezeu prin harul Său“. intuiţiei sale! Principiul său de viaţă este
Aşadar cum cunoaştem? Versetul 11 de a adera la tot ce consideră el a fi
ne spune că omul cunoaşte prin duhul rezonabil, frumos, încântător sau intere­
său. Duhul Sfânt îi descopere şi îi des­ sant. Chiar dacă va fi îndemnat în inima
făşoară duhului nostru ceea ce cunoaşte lui să facă voia lui Dumnezeu, va consi­
El intuitiv, pentru ca şi noi să putem dera fie ideea impulsivă ce l-a cuprins la
cunoaşte intuitiv. Când Duhul Sfânt des­ un moment dat, fie gândirea sa mai
coperă lucrurile ce aparţin lui Dumne­ zeu, lo­gică drept mintea lui Dumnezeu, nerea­
El face acest lucru nu pentru mintea lizând că ar trebui, mai degrabă, să se
noastră, nici pentru vreun alt organ al călău­ zească după gândul exprimat de
nostru, ci pentru duhul nostru. Dum­ nezeu Duhul Sfânt în intuiţia sa. Uneori el va fi
ştie că acesta este singurul loc din om în dispus să asculte vocea intuiţiei sale, dar,
care se pot percepe lucrurile omului, pre­ ne­ reu­şind să-şi potolească sentimentele,
cum şi lucrurile Sale. Nu mintea este vo­ cea aceea va fi neclară pentru el. Prin
locul în care să poată fi cunoscute aceste urmare, umblarea după călă­ uzirea duhului
lucruri. Deşi este adevărat că mintea poate va deveni o chestiune de circumstanţă, iar
gândi şi concepe multe lucruri, totuşi ea nu o experienţă ne­ curma­ tă în viaţa aces­
nu le poate cunoaşte. tui credincios.
Putem astfel să ne dăm seama ce Dacă este atât de greu să cunoaştem
mare preţ pune Dumnezeu pe duhul rege­ voia lui Dumnezeu la început, oare ne
nerat al omului. Înainte de a fi avut loc mai mirăm de ce nu vom avea revelaţii
naşterea din nou, duhul omului era mort. mai profunde şi mai frecvente pe parcurs?
Dumnezeu nu avea cum să-Şi desfăşoare Cum vom putea atunci cunoaşte cu ade­
mintea Sa unui astfel de om. Nici cel vărat în duhul nostru planul lui Dumnezeu
mai inteligent creier nu va fi în stare să pentru sfârşitul veacului acestuia sau reali­
cunoască mintea lui Dumnezeu. Atât păr­ tatea luptei spirituale sau adevărurile mai
tăşia lui Dumnezeu cu omul, cât şi închi­ profunde ale Bi­ bliei? Închinarea noastră
narea adusă de om lui Dumnezeu depind va corespunde cu ceea ce credem noi că
de duhul regenerat al omului. Fără aceas­ este mai nimerit sau cu ceea ce simţim
tă componentă revitalizată nu este nădejde sub im­ pulsul clipei prezente. Or, a avea
 Comuniunea 191
comuniune cu Domnul în intuiţia noastră Apostolul articulează realităţile lui
va deveni, cum e şi normal, în aceste Dumnezeu cu ajutorul unor expresii pe
con­diţii, un fenomen extrem de rar. care i le-a transmis Duhul Sfânt. În intu­
Un credincios trebuie să recunoască iţia sa el primeşte instrucţiunile Sale.
faptul că Duhul Sfânt este singurul care Nimic din viaţa credinciosului nu e de
cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu şi că vreo valoare decât ceea ce este în duhul
face acest lucru pe cale intuitivă. El este său. Chiar în relaţionarea cu cu­ noş­
tinţele
Singura Persoană care poate să transmită spirituale el are nevoie să recurgă la
această cunoaştere omului. Dar pentru ca cuvinte spirituale. Intuiţia îşi însuşeşte nu
cineva să poată obţine o atare cunoaştere, doar lucrurile pe care le etalează Duhul
el trebuie să şi-o însuşească prin mijloa­ Sfânt, ci şi cuvintele pe care le trans­ mite
cele corespunzătoare, adică, trebuie să acelaşi Duh, pentru ca să explice altora
primească prin intermediul intuiţiei sale descoperirea făcută. De câte ori nu
ceea ce cunoaşte Duhul Sfânt pe cale încearcă un credincios să împărtăşească
intuitivă. Contopirea acestor două intuiţii altora ceea ce i-a des­ coperit lui însuşi
îl învredniceşte pe om să perceapă gân­ Dumnezeu atât de desluşit! Şi totuşi, ori­
dul lui Dumnezeu. cât s-ar strădui, el nu va găsi cuvintele
„Şi transmitem aceasta nu prin cuvin­ cele mai adecvate prin care să transmită
tele pe care ni le dă înţelepciunea ome­ sensul de bază al lucrurilor ce i s-au
nească, ci prin cele pe care ni le dă descoperit lui însuşi. De ce? Pentru că el
Duhul, interpretând adevărurile spirituale nu a primit cuvintele în duhul său.
pentru cei care au Duhul“ (v. 13, traduce­ Alteori, în timp ce aşteaptă smerit înain­
re literală după textul englez, n.tr.). Cum tea Domnului, credinciosul sesizează că
vom împărtăşi altora lucru­ rile lui se înalţă ceva din străfundul fiinţei sale
Dumnezeu pe care le-am obţinut cu aju­ – poate doar câteva cuvinte. Dar cu aces­
torul discernământului prin intuiţia duhu­ te cuvinte puţine la număr el va fi în
lui nostru? Odată ce am ajuns să cunoaş­ stare să transmită în cadrul unei adunări
tem realităţile lui Dumnezeu, suntem ceea ce i s-a des­ co­
perit. El îşi va da
îndatoraţi să le vestim şi altora. Apostolul seama cum Se folo­ s eşte efectiv
Pavel declară că el nu le transmite în Dumnezeu de el pentru a da mărturie
termenii înţelepciunii ome­ neşti, deoarece pentru Domnul.
înţelepciunea aceea ţine de mintea omu­ Asemenea experienţe confirmă
lui, fiind produsul creie­ rului său. Pavel im­ portanţa „rostirii“ dăruite de Duhul
afirmă categoric că nu utilizează cuvintele Sfânt. Există două feluri de rostiri: cea
ce izvorăsc din minte pentru a comunica naturală şi cea dăruită de Duhul. Tipul de
ceea ce cu­ noaşte duhul său cu privire la rostire consemnat în Fapte 2:4 este indis­
lucrurile lui Dumnezeu. Pavel poseda un pensabil pentru slujirea spirituală. Oricât
mare grad de înţelepciune în sine, fiind de elocventă ar fi rostirea noastră natura­
în stare să formuleze multe gânduri lă, ea rămâne neputincioasă când e vorba
minunate, exprimând elocvent multe idei, de a transmite lucrurile lui Dum­ nezeu. E
transmiţând mesajul său într-o manieră posibil să avem o părere înaltă despre
organizată, presărat cu multe ilustraţii şi noi înşine după ce am vorbit. Dar se
pilde. El ştia cum să-şi facă ascultătorii prea poate ca noi să nu fi reuşit să
să înţeleagă terminologia transmisă de exprimăm gândul Duhului. Cuvintele spi­
înţelepciunea omenească. Această de­ cla­ ­
rituale, adică terminologia primită în
raţie şi atitudine a apostolului Pavel indi­ duhul, sunt singurele care pot să arti­ cu­
că faptul că mintea omului este nu doar leze cunoştinţele spirituale. Dacă avem cu
inutilă în a cunoaşte lucrurile lui adevărat pe inimă mesajul Domnului,
Dumnezeu, ci şi secundară pe planul simţind această povară în duhul nostru,
împărtăşirii de cunoştinţe spirituale. ca şi cum în lăuntrul nostru ar arde un
192 Omul spiritual, volumul II
foc, dar constatăm că nu dispunem de nu primeşte darurile Duhului lui Dum­
mijlocul necesar pentru a transmite acest nezeu, căci acestea sunt o nebunie pentru
mesaj, eliberându-ne astfel de povară, va el, şi nu e în stare să le înţeleagă, pentru
trebui să aşteptăm până vom primi „rosti­ că ele se discern în mod spiritual“ (v.
rea“ din partea Duhului, pentru ca să 14). Sufleteşti sunt cei ce nu s-au născut
putem propovădui mesajul din duhul nos­ încă din nou şi, în consecinţă, nu posedă
tru, eliberându-ne astfel de povară. Dacă un duh nou. Întrucât facultatea lor intuiti­
vom recurge, din nebăgare de sea­ mă, la vă este moartă faţă de Dum­ nezeu, tot ce
limbajul omenesc, acumulat prin interme­ posedă ei sunt facultăţile sufletului.
diul înţelepciunii omeneşti, în loc să Acestora nu le este greu să afle ce le
aşteptăm cuvintele dăruite pe cale intuiti­ place, prin intermediul raţiunii şi al afec­
vă de către Duhul Sfânt, vom constata că telor, dar, întrucât nu posedă un duh
eficacitatea noastră spirituală este zadarni­ regenerat, nu pot primi lucrurile Duhului
că. Vorbirea întemeiată ex­ clusiv pe înţe­ lui Dumnezeu. Deşi aceşti indivizi au
lepciunea omenească nu-i poate mişca pe capacitatea de a gândi şi de a observa,
oameni să spună decât că teoria astfel totuşi le lipseşte capacitatea fundamentală
prezentată este într-adevăr bună. Uneori a intuiţiei. Ei nu pot să-şi însuşească ceea
avem parte de multe experienţe spirituale, ce Dumnezeu revelează exclusiv duhului
dar nu suntem în stare să le articulăm omului. Cât de jalnică este neputinţa
până când alţi credincioşi nu ni le descu­ capacităţilor naturale cu care a fost înzes­
ie cu un singur cuvânt. Asta pentru că trat omul! E drept că acestea sunt multe
până când nu-i vom auzi pe alţii rostind la număr, dar nimic nu va putea înlocui
experienţa noastră, în termeni simpli, încă funcţia îndeplinită de intuiţie. Deoarece
nu vom fi primit în duhul nostru cuvinte­ omul este mort faţă de Dumnezeu, nu
le explicite din partea Domnului. există în el nici un organ prin care să-şi
Adevărurile spirituale trebuie explicate poată însuşi lucrurile lui Dumnezeu.
cu ajutorul unor expresii spirituale. Trebuie Nimic din omul sufletesc nu poate să
să recurgem la mijloace spirituale pentru comunice cu Dumnezeu. Chiar cea mai
a ne atinge scopurile spirituale. Asta respectabilă minte, cel mai strălucit inte­
doreşte cu precădere să ne înveţe Domnul lect sau cea mai pătrunzătoare raţiune a
în vremea de acum. Ţe­ lurile spirituale omului – ei bine, şi acestea sunt la fel de
trebuie atinse şi desă­ vârşite prin interme­ corupte ca şi poftele şi pasiunile sale. Şi
diul unor procese spirituale corespunză­ unele, şi altele sunt total neputincioase în
toare. Ce este firesc rămâne firesc, nepu­ a-L înţelege pe Dumnezeu. Chiar un om
tând fi în stare să devină spiritual. A regenerat, dacă va încerca să comunice
spera să putem atinge obiectivele spiritua­ cu Dumnezeu apelând la mintea şi simţul
le cu ajutorul minţii şi al emoţiilor e ca său de observaţie (cum procedează omul
şi când ne-am aştepta ca dintr-o fântână neregene­ rat), în loc să facă uz de spiritul
cu apă sălcie să ţâş­ nească apă dulce. său înnoit, va fi total neputincios în a
Toate chestiunile ce ţin de Dumnezeu – percepe realităţile lui Dumnezeu. Acele
cum ar fi căutarea voii Sale, ascultarea de elemente cu care suntem înzestraţi în
poruncile Sale şi vestirea mesajului Său mod natural nu-şi schimbă modul de
– vor avea eficacitate dacă vor izvorî din func­ ţio­
nare după naşterea noastră din nou.
părtăşia cu Dumnezeu în duhul nostru. Min­ tea va rămâne tot minte, voinţa tot
Orice se face prin intermediul gândurilor voinţă – ele neputându-se transforma în
noastre, ta­lentelor sau metodelor noastre organe capabile de a avea comuniune cu
este socotit de Dumnezeu ca fiind mort. Dumnezeu.
Nu numai că omul sufletesc nu poate
Cei sufleteşti şi cei duhovniceşti primi lucrurile lui Dumnezeu, dar le şi
„Cel nespiritual (în original sufletesc) priveşte o nebunie. Conform sistemului
 Comuniunea 193
de valori al minţii sale, chestiunile perce­ care are El comuniune cu omul? Scopul
pute prin intermediul intuiţiei sunt, pur şi central al acestui pasaj din Scriptură este
simplu, o nebunie, deoarece nu se supun de a dovedi şi demonstra că duhul omu­
legilor raţiunii, fiind contrare na­ turii lui este esenţial şi exclusiv pentru orice
umane, contrazicând înţelepciu­ nea ome­ părtăşie cu Dum­ nezeu şi pentru orice
nească sau fiind în conflict cu bunul cunoaştere a chestiunilor divine.
simţ. Mintea este încântată de tot ce este Fiecare element îşi are locul precis şi
logic, analizabil şi atractiv pe plan psiho­ întrebuinţarea proprie. Pentru a cunoaşte
logic. Dar Dumnezeu nu Se guver­ nează realităţile spiritule este absolut esenţial să
după legile omului, de unde şi percepţia se recurgă la funcţiile duhului. De­ sigur,
celor sufleteşti conform căreia acţiunile nu nesocotim utilitatea facultăţilor sufletu­
Sale ar fi o nebunie. Ne­ bu­
nia sau nechib­ lui. Ele îşi au rostul lor, dar aici ele
zuinţa menţionată în acest capitol se refe­ joacă un rol secundar. Ele trebuie să se
ră negreşit la răstignirea Domnului Isus supună, iar nu să domine. Mintea trebuie
Cristos. Cuvântul crucii ne vorbeşte nu să se supună domniei duhului, dând curs
numai despre Mân­ tuitorul, care a murit lucrurilor pe care intuiţia le des­ coperă cu
în locul nostru, ci şi despre credincioşi, privire la voia lui Dumnezeu. Sufletul nu
care au murit împreună cu Mântuitorul. are voie să conceapă pro­ priile sale idei,
Tot ce posedă cre­ dincioşii în chip natural insistând apoi ca întreaga fiinţă a omului
trebuie să treacă prin moartea crucii. E să se conformeze. La rândul lor emoţiile
posibil ca mintea să înţeleagă acest lucru trebuie să asculte de poruncile duhului.
la nivel teoretic, dar i se va opune pe Dragostea care ani­ mă sufletul trebuie să
plan practic. urmeze linia că­ lăuzitoare a duhului, iar
Întrucât cel sufletesc nu agreează acest nu propria sa linie. De asemenea, voinţa
cuvânt al crucii, evident el nu va fi în trebuie să se muleze după ceea ce i-a
stare să înţeleagă despre ce este vorba. descoperit Dumnezeu pe cale intuitivă
Dar primirea trebuie să preceadă cunoaş­ duhului. Ea nu are voie să prefere alte
terea. Capacitatea sau incapacitatea de a opţiuni decât cele trasate de voia lui
primi demonstrează prezenţa sau absenţa Dumnezeu. Cu ce paşi uriaşi ar înainta
unui duh înviat. Capacitatea sau incapaci­ credinciosul în umblarea spirituală, dacă
tatea de a cunoaşte va de­ monstra dacă aceste funcţii ale sufletului ar fi ţinute pe
facultatea intuiţiei este vie sau moartă. planul doi, unde le este locul! Din neferi­
Duhul trebuie să fie înainte de toate învi­ cire cei mai mulţi creştini le acordă locul
at, pentru ca cineva să-şi poată însuşi numărul unu, eliminând astfel poziţia
lucrurile lui Dumne­ zeu. O dată cu duhul duhului. Mai e de mirare că ei nu trăiesc
înviat, persoana respectivă primeşte şi o viaţă spirituală şi că nu sunt buni de
capacitatea intuitivă de a-şi însuşi lucruri­ nimic pe plan spiritual? Duhul trebuie să
le lui Dum­ nezeu. Cine cunoaşte gândurile fie resta­ urat la poziţia ce i s-a hărăzit.
unui om, în afară de duhul omului? O Cre­ dinciosul trebuie să înveţe să aştepte
persoană sufletească nu va putea discerne să primească în duhul revelaţia lui Dum­
realităţile lui Dumnezeu, deoarece nu va nezeu. Dacă duhul nu este înălţat la locul
aprecia acel duh nou, care posedă capa­ ce i se cuvine, omul nu va putea cu­ noaşte
citatea intuitivă a discernământului. ceea ce doar duhul poate cu­ noaşte. De
Apostolul Pavel explică în conti­ nu­are aceea versetul 13 adaugă: „interpretând
de ce nu poate cel sufletesc primi şi adevărurile spirituale celor care au
cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu – „pen­ Duhul“, căci numai cei ce au discernă­
tru că ele se discern în mod spiritual.“ mânt spiritual pot cunoaşte lucruri în
Oare nu observăm cum Duhul Sfânt rei­ duhul lor.
terează faptul că duhul omului este locul „Omul spiritual judecă toate lu­ cru­
rile,
în care comunică Dumnezeu cu omul, în dar el însuşi nu este judecat de ni­ meni“
194 Omul spiritual, volumul II
(v. 15). Omul spiritual este cel în care oamenii sufleteşti. Pe de altă parte, cei
duhul domină şi care are o intuiţie extrem spirituali cunosc mintea Domnului, deoa­
de sensibilă. Este calificat să-şi exercite rece ei posedă o intuiţie receptivă. Dar
funcţiile deoarece liniştea sa nu este tul­ cei sufleteşti nu o pot cunoaşte întrucât
burată de minte, emoţii sau de voinţa intuiţia lor nu este în stare de funcţionare.
sufletului. Prin urmare, ei nu au nici o părtăşie cu
Cum se face că omul spiritual poate Dumnezeu. Sensul avut în vedere aici
să judece toate lucrurile? Explicaţia constă este faptul că cei sufleteşti nu pot deloc
în faptul că intuiţia lui se bizuie pe să cunoască mintea Domnului sau min­ tea
Duhul Sfânt, dobândind de la El cu­ noş­ celor spi­
rituali, care sunt pe deplin predaţi
tinţele sale. De ce nu este el judecat de Domnului.
nimeni? Pur şi simplu pentru că nimeni „Dar noi...“ arată clar o schimbare de
nu ştie cum şi ce-i transmite Duhul Sfânt pronume, aceşti „noi“ în opoziţie cu „ei“,
intuiţiei sale. Dacă ceea ce cunoaşte un cei sufleteşti. În aceşti „noi“ sunt incluşi
credincios depinde de inte­ lectul său, toţi credincioşii mântuiţi, mulţi dintre
atunci înseamnă că, în afara celor înzes­ aceştia continuând să fie fireşti. „Dar noi
traţi natural cu un intelect superior, nimeni avem mintea lui Cristos.“ Noi, cei care
nu poate judeca în toate pri­ vinţele. am fost regeneraţi, fie că suntem la starea
Învăţătura şi educaţia lumii ar fi de bebeluşi, fie la cea de persoane matu­
in­dispensabile în acest caz. Iar un astfel re, posedăm mintea lui Cristos, putând, în
de erudit ar fi şi el, la rândul său, judecat consecinţă, discerne gândurile Sale.
de cei ce sunt la fel de înţelepţi sau mai Întrucât avem o intuiţie readusă la viaţă,
înţelepţi decât el, deoarece negreşit ei ar suntem în stare să cu­ noaştem şi am
putea înţelege semnificaţia gândirii sale. cunoscut deja ceea ce ne-a pregătit Cristos
Dar cunoştinţa spirituală se bazează pe în viitor (v. 9). Cei sufleteşti nu cunosc,
intuiţia duhului. Nu există margini pentru dar noi, cei rege­ neraţi, cunoaştem.
cunoştinţa unui creştin, dacă acesta este Deosebirea constă în a avea sau a nu
spiritual şi dacă posedă o intuiţie sensibi­ avea duhul.
lă. E posibil ca mintea lui să nu fie prea
ageră, dar Duhul Sfânt îl va putea condu­ Cei spirituali şi cei fireşti
ce la realitatea spirituală, iar duhul acelui „Dar eu, fraţilor, nu m-am putut adre­
credincios îi va pu­ tea lumina mintea. sa vouă ca unor oameni spirituali, ci ca
Modul în care Duhul Se des­ co­peră pe unor oameni fireşti, ca unor bebeluşi în
Sine într-adevăr întrece orice aşteptări ale Cristos. V-am hrănit cu lapte, iar nu cu
omului. bucate tari, căci nu eraţi gata pentru ele.
„Căci cine a cunoscut mintea Dom­ nu­ Şi nici măcar acum nu sunteţi gata“ (3:1-
lui, ca să-L instruiască pe El? Dar noi 2). Cuvintele acestea au o certă le­ gă­tură
avem mintea lui Cristos“ (v. 16). Aici se cu versetele precedente şi învăţătura trans­
ridică o problemă. Nimeni de pe lumea misă de ele urmează ideea prezentată mai
asta nu a cunoscut mintea Dom­ nului, ca sus, unde ni se vorbeşte despre duhul
să-L instruiască pe El, deoarece toţi omului. Fireşte, ştim cu toţii că împărţirea
oamenii sunt sufleteşti. Singurul mod de Scripturii pe capitole şi versete a fost
a-L percepe şi înţelege pe Dumnezeu este efectuată din raţiuni de convenienţă a
prin intermediul intuiţiei. Cum poate o cititorului, nefiind o revelaţie a Duhului
persoană al cărei duh este mort să ajungă Sfânt. Aceste cuvinte din versetele 1 şi 2
să cunoască mintea lui Dumnezeu? Aşa din 1 Corinteni 3 trebuie citite în legătură
se explică de ce astfel de persoane nu cu cele din capitolul precedent.
pot să-l judece pe omul spiritual, deoare­ Cât de pătrunzător este simţul spiritual
ce nici o astfel de persoană nu a cunos­ al apostolului Pavel! El este fami­ lia­
rizat
cut mintea Dom­ nului. Natural aceştia sunt cu toţi cititorii săi, fie că aceştia sunt spi­
 Comuniunea 195
rituali, fie fireşti, stăpâniţi în în­
tre­
gime de te ceea ce ar putea cunoaşte. Creştinii
duhul sau, dimpotrivă, aflaţi adesea sub spirituali nu umblă călăuziţi de viaţa
imperiul firii. Prin urmare, el nu nesoco­ sufletului lor, ci şi-au răstignit toate facul­
teşte condiţia receptivităţii cititorilor săi, tăţile sufletului lor, dându-le locul de
turnându-şi gândurile la întâmplare, din supunere, pentru ca intuiţia lor să poată
simplul motiv că se referă la chestiuni primi fără oprelişti revelaţia lui Dumnezeu.
spirituale. El transmite doar „lucruri spiri­ După aceea min­ tea lor, emoţiile şi voinţa
tuale celor spirituali“ (v. 13 RSV, text lor se vor supune de bunăvoie acestei
marginal). Co­ municarea lui Pavel depinde revelaţii. Nu tot aşa este cu credincioşii
nu atât de mult de gradul de cunoaştere fireşti. Fiind regeneraţi şi vii faţă de
al lui Pavel, cât de capacitatea cititorilor Dumnezeu pe planul intuiţiei, ei au toate
săi de a asimila cunoştinţele transmise. prilejurile de a fi spirituali. Dar ei rămân
Nu există aici nici urmă de lăudăroşenie în continuare legaţi de firea lor veche.
din partea lui Pavel cu propriile sale Poftele firii la aceşti creştini sunt în con­
cu­noştinţele. Apostolul pose­ dă atât limba­ tinuare atât de puternice încât ei se lasă
jul spiritual adecvat, cât şi cunoştinţele târâţi în păcat. Mintea lor carnală este
spirituale descrise de acesta. Prin urmare, încă plină de gânduri dezordonate, motive
el ştie cum să se ocupe de cre­ dincioşi de şi planuri aleatorii. Emoţiile lor o iau
tot felul. Nu toţi termenii care articulează razna, sub imperiul multor interese, dorin­
tainele adânci ale lui Dumnezeu sunt ţe şi ten­ dinţe carnale. Iar voinţa lor for­
termeni spirituali. Numai aceia pe care mulează o mulţime de judecăţi de valoa­
Duhul Sfânt îi predă duhului nostru sunt re ome­ neşti, argumente şi opinii nespi­
cu adevărat spirituali. Însă aceste cuvinte rituale. Ei sunt atât de preocupaţi de a
nu sunt neapărat profunde. Dimpotrivă, urma îndemnurile firii, încât nu mai au
s-ar putea ca ele să fie cuvinte obişnuite. timpul necesar sau înclinaţia de a da
Totuşi aceste cuvinte sunt predate sau ascultare glasului intuiţiei lor. Întrucât
transmise de Duhul Sfânt şi asimilate de vocea duhului este de obicei foarte fină,
duhul nostru. Când sunt rostite, aceste ea nu va putea fi auzită, decât dacă per­
cuvinte vor avea rezultate spirituale cu soana respectivă va asculta cu luare
adevărat remarcabile. aminte, reducând toate celelalte voci la
Ceea ce scrie apostolul Pavel în aceste tăcere. Cum va putea fi auzită vocea
două versete şi în versetul 15 al capitolu­ intuiţiei, dacă diversele mădulare ale firii
lui anterior rezolvă un paradox interesant: sunt din cale-afară de active? Când cre­
anume faptul că dacă duhul omului dincioşii sunt guvernaţi de firea lor veche,
cunoaşte lucrurile care aparţin omului, iar ei ajung să fie atât de influenţaţi de ea,
omul spiritual judecă toate lu­ crurile, încât duhul lor este estompat, ei namaifi­
atunci de ce avem atâţia creştini cu duhul ind în stare să consume bucate tari.
înnoit care, totuşi, nu par să realizeze că Biblia compară un credincios născut
posedă un duh sau care nu sunt în stare din nou cu un bebeluş. Viaţa din duhul
să cunoască lucrurile adânci ale lui său pe care o posedă el acum este plă­
Dumnezeu prin intermediul duhului lor? pândă, cum e normal să fie la toţi copiii
Răspunsul: „omul spiritual judecă toate născuţi din carne şi sânge. Nu e greşit să
lucrurile“ (v. 15). Deşi toţi creştinii pose- fie bebeluş, atâta timp cât cre­ dinciosul
dă un duh regenerat, nu toţi creştinii sunt respectiv nu va rămâne prea mult în
spirituali. Mulţi sunt în continuare fireşti. această fază a creşterii sale. Toţi adulţii
Intuiţia omului a fost, într-adevăr, înviată, trebuie să-şi înceapă viaţa de la starea de
dar omul trebuie să-i acorde intuiţiei locul pruncie. Dar dacă rămân în această fază
cuvenit, dându-i prilejul să se manifeste. un timp îndelungat, duhul lor nemaipro­
Altminteri, ea va fi suprimată, nemaipu­ gresând dincolo de starea în care se afla
tând comunica cu Dum­ nezeu sau cunoaş­ în clipa regenerării, în urmă cu câţiva ani,
196 Omul spiritual, volumul II
atunci înseamnă că ceva nu este în regulă. Intuiţia lor nu a sporit. Creşterea înregis­
Duhul omului poate să crească. Intuiţia trată pe planul elocvenţei în predicare,
duhului poate să crească şi mai mult. O cunoaşterii Bibliei şi darului spiritual nu
persoană regenerată este ca un bebeluş este socotită o creştere pe planul vieţii
care nu posedă conştiinţa despre sine şi ai spirituale! Dacă duhul credinciosului –
cărui nervi au o funcţionare foarte firavă. care este capabil de a avea comuniune
Viaţa sa spirituală poate fi comparată cu o cu Dumnezeu – nu se dezvoltă şi nu
scânteie. Forţa sa intuitivă este extrem de do­ bân­ deşte o mai mare acuitate, Dum­
slabă şi ineficace. Dar un bebeluş trebuie nezeu consideră că acel credincios nu a
să crească zilnic. Cunoştinţele sale trebuie crescut deloc!
să sporească zilnic prin intermediul exerci­ Mulţi copii ai Domnului din ziua de
ţiilor, antrenamentului şi dezvoltării, până azi se dezvoltă, dar în direcţia greşită!
va ajun­ ge la starea deplinei conştiinţe de Mulţi presupun că odată ce au fost sal­
sine, ştiind să-şi exercite cu dibăcie toate vaţi, trebuie să caute să dobândească o
simţurile. Tot aşa trebuie să procedeze şi cunoaştere mai profundă a Bibliei, să fie
un credincios. După ce a fost născut din mai elocvenţi în predicile lor şi să posede
nou, el trebuie să-şi exerseze treptat in­
tuiţia mai multe daruri spirituale. Ei uită că cel
sa. Cu fiecare exerciţiu pe care-l face vor care trebuie să înainteze este duhul lor.
creşte experienţa sa, cunoştinţa şi statura Vorbirea, cunoştinţa şi darul sunt ches-
sa spirituală. Aşa după cum simţurile unui tiuni eminamente exterioare. Prin contrast
om nu se nasc dintr-o dată mature, tot aşa cu acestea, intuiţia este lăuntrică. Ce tristă
intuiţia unui credincios nu se naşte cu un este imaginea acelui creştin care permite
înalt grad de recepti­
vitate. sufletului său să rămână în faza de bebe­
Toate acestea nu înseamnă însă că luş, umplându-şi însă, concomitent cu
acei creştini care sunt sufleteşti, ră­
mânând aceasta, viaţa sufletului cu vorbire, cunoş­
vreme îndelungată în faza de bebeluşi, nu tinţă şi daruri! Aceste articole sunt de
se ocupă de păcatele lor exterioare, după preţ, dar cum ar putea fi puse alături de
cum nu înseamnă că nu cresc în cunoaş­ valoarea duhului? Ceea ce a creat
terea Bibliei, că nu depun nici un efort Dumnezeu în noi, de la zero, este acest
de a-L sluji pe Domnul sau că nu ar duh (sau viaţă spirituală). Prin urmare,
primi nici un dar din partea Duhului ceea ce trebuie să se dezvolte până la
Sfânt. Sfinţii din Corint au trăit toate maturitate este, evident, duhul din noi.
acestea. Ei au fost îmbogăţiţi în (Cristos) Dacă vom co­ mite eroarea gravă de a
cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă... căuta îm­ bo­găţirea vieţii sufletului, iar nu
neducând lipsă de nici un fel de dar spi­ creş­ te­
rea vieţii spirituale, cu sporirea con­
ritual (1 Cor. 1:5, 7). Din punct de vede­ comitentă a intuiţiei, vom constata că nu
re omenesc, oare nu e normal să consi­ am progresat deloc în ochii lui Dum­
derăm toate acestea drept semne ale unei nezeu. Dumnezeu consideră duhul nostru
certe dezvoltări? Probabil i-am considera de o importanţă supremă, în consecinţă
pe corinteni credincioşi cât se poate de El fiind deosebit de preocupat de creşte­
spirituali, dar apostolul i-a calificat drept rea lui. Indiferent cât ar câştiga mintea,
copii în cele spirituale, respectiv oameni emo­ ţiile şi voinţa noastră prin vorbire,
fireşti. De ce oare creşterea înregistrată cunoştinţă şi daruri, toate sunt conside­ rate
de ei pe planul vorbirii, cunoştinţei şi al de Dumnezeu o deşertă­ ciune, dacă duhul
darurilor nu a fost considerată o creştere? nostru nu se dezvoltă.
Acest lucru ne dezvăluie un fapt foarte Zilnic ne aşteptăm să avem mai mul­ tă
semnificativ, anume că, în pofida creşterii putere, mai multă cunoştinţă, mai mul­­ te
exterioare a corintenilor în ce priveşte daruri, mai multă elocvenţă. Şi to­ tuşi,
înzestrarea cu aceste daruri, ei n-au cres­ Biblia susţine că şi dacă vom avea mai
cut şi pe plan spiritual, în duhul lor. din abundenţă aceste elemente, nu
 Comuniunea 197
înseamnă neapărat că am progresat în ne lepădăm de tot ce aparţine vechii cre­
viaţa spirituală. Dimpotrivă, s-ar putea ca aţii.
umblarea noastră spirituală să rămână Un credincios va eşua în efortul de a
neschimbată, fără să avansăm nici un fi spiritual din pricina faptului că este
cen­ti­
metru. Pavel le aminteşte, cu fran­ influenţat prea mult de fire. Numai cel a
cheţe, credincioşilor din Corint: „Nu cărui intuiţie este vie şi care se bucură de
eraţi gata să le primiţi. Nici chiar acum comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu va
nu sunteţi încă gata“. În ce sens nu erau cunoaşte adevărurile profunde ale lui
ei gata? Nu erau gata să-I slujească lui Dumnezeu. Când capacitatea intuitivă este
Dumnezeu cu intuiţia lor, după cum nu slabă, oare ce vom putea asimila în afară
erau pregătiţi să-L cunoască mai mult pe de lapte? Laptele este un aliment predige­
Dumnezeu în mod intuitiv, să primească rat. În consecinţă, credinciosul sufletesc
revelaţia Sa în intuiţia lor. Evident, nu nu-şi poate păstra o părtăşie neîntreruptă
erau gata când au crezut prima oară în cu Dumnezeu în intuiţia duhului, în
Domnul. Dar nici acum, după atâţia ani, schimb, trebuind să depindă de alţi creş­
încă nu erau gata. Chiar dacă au fost tini, mai spirituali, pentru a beneficia de
îmbogăţiţi în vorbire, cunoştinţă şi daruri, lucrurile lui Dumnezeu. Creştinii maturi au
tot nu erau pregătiţi. Prin aceste două părtăşie cu Dum­ nezeu în intuiţia lor, după
cuvinte „nu încă“ apostolul a vrut să care transformă ceea ce li s-a arătat în
spună că deşi erau plini de bogăţii exteri­ lapte pentru uzul pruncilor în Cristos.
oare, pe planul vieţii spirituale ei nu au Domnul permite un atare lucru în viaţa
progresat deloc din clipa în care au cre­ unui începător, dar nu-I face plăcere să-Şi
zut. Adevărata înaintare se mă­ soară prin vadă copiii rămânând nereceptivi şi nedez­
creşterea pe planul duhului şi al intuiţiei voltaţi, lipsiţi de putere în comunicarea
acestuia. Toate celelalte aparţin firii. Iată directă cu El. Faptul că se hrăneşte cu
ce trebuie imprimat cu litere de neşters lapte este un indiciu că acel credincios
în inimile noastre! este mult prea incapabil de a avea comu­
Ce trist e să-i vezi pe credincioşii de niune nemjlocită cu Dumne­ zeu, bizuindu-
azi părând a face progrese în aproape se, în schimb, pe alţii ca să-i transmită
toate domeniile cu excepţia celui spiritual! mesajul lui Dum­ nezeu. Cel matur îşi exer­
După ce s-au încrezut în Domnul atâţia cită la maximum intuiţia, pentru a putea
ani, ei continuă să se lamenteze: „Nu deosebi binele de rău. Nu suntem de nici
simt că am un duh; nu recunosc această un folos pe plan spiri­ tual, dacă avem o
componentă“. Ce uriaşă este de­ o­
sebirea mulţime de idei, dar nu posedăm capacita­
dintre mintea noastră şi mintea lui tea de a avea comuniune cu Dum­ nezeu şi
Dumnezeu! Noi, aidoma celor din Corint, nu cunoaştem rea­ lităţile Sale prin interme­
ne străduim, cu diverse grade de succes, diul intuiţiei noastre. Creştinii din Corint
să dobândim multe aşa-numite cunoştinţe erau renumiţi pentru vorbirea lor, cunoştin­
spirituale, exersându-ne in­ telectul minţii ţele şi darurile lor, dar cum se prezenta
noastre. Din nefericire creşterea pe planul viaţa lor spirituală? Aproape total inactivă!
minţii noastre nu înlocuieşte şi nu poate Bise­ rica din Corint era o biserică firească,
înlocui matu­ ri­
zarea intuiţiei noastre. În una carnală, căci tot ce poseda era din
faţa lui Dum­ nezeu apărem tot neschim­ dome­ niul minţii.
baţi. De acum înainte trebuie să ne adu­ Mulţi dintre copiii Domnului din vre­
cem aminte că felul de creştere pe care-l murile noastre comit aceeaşi greşeală în
doreşte Dum­ nezeu mai cu seamă nu este care căzuseră sfinţii din Corint. Cuvin­ tele
în omul din afară, ci în cel dinăuntru şi Domnului sunt duh şi viaţă, dar oamenii
în intuiţia sa. El aşteaptă să vadă o dez­ aceştia nu acceptă aceste cu­ vinte ca atare.
voltare a vieţii noi pe care am primit-o la Ei investighează pro­ blemele teologice cu
regenerare. El mai aşteaptă să vadă cum o minte foarte rece, căutând sensul ascuns
198 Omul spiritual, volumul II
al Bibliei cu scopul de a prezenta cea tru comu­ niunea cuiva cu Dumnezeu. De
mai bună interpretare. Ei îşi satisfac ape­ asemenea, constatăm că se poate obţine
titul pentru cunoştinţe. Ei comunică ceea prin rugăciune.
ce au des­ coperit, fie în scris, fie în pre­ Deşi intuiţia noastră este capabilă de a
dici. Oricât de alese ar fi gândurile, argu­ avea comuniune cu Dumnezeu, ea are
mentaţiile şi schiţele lor, ba încă, după nevoie de înţelepciune şi revelaţie. Tre­ buie
câte se pare, chiar spirituale, totuşi ca intuiţia noastră să ştie ce este de la
Dumne­ zeu pri­veşte aceste realizări drept Dumnezeu şi ce este de la noi înşine. Se
balast, de­oarece ele nu au fost făcute în cere să avem înţelepciune pentru a discer­
duhul. Tot ce s-a realizat a fost un trans­ ne falsurile vrăjmaşului, precum şi atacu­
fer de la o minte la alta. E posibil ca rile sale. De asemenea, intuiţia noastră
unii cititori sau ascultători să protesteze, trebuie să ştie cum trebuie să ne compor­
spunând că aceste lucruri sunt de ajutor tăm printre oameni. Avem ne­ voie de înţe­
pentru ei, dar întrebarea care se pune lepciunea lui Dumnezeu în mii şi mii de
este: cărei componente a fiinţei lor îi sunt cazuri concrete, deoarece în noi înşine
de ajutor aceste lucruri? În afară de aju­ suntem nechibzuiţi şi supuşi greşelilor.
torul acordat minţii în dobândirea de noi Cât de greu ne este să facem voia lui
idei, ni­
mic altceva nu s-a întâmplat. Ase­ Dum­ nezeu în toate privinţele! Dar El ne
menea cunoştinţe nu sporesc eficacitatea va dărui înzestrarea de care avem nevoie.
noastră spirituală. Numai ceea ce pur­ cede El nu o dăruieşte însă cre­ ierului nostru,
din duh poate pătrunde duhul altora. Ceea ci, mai degrabă, ne a­ cor­dă duhul de înţe­
ce izvorăşte din minte nu poate face alt­ lepciune ca să avem înţe­ lepciune în duhul
ceva decât să influenţeze minţile altora. În nostru. Dumnezeu dă­ ruieşte acest duh
schimb, ceea ce vine de la Duhul Sfânt intuiţiei, căci El ne călăuzeşte prin inter­
pătrunde în duhul nostru, iar tot ce trans­ mediul intuiţiei spre calea înţelep­ ciu­
nii.
mite Duhul Sfânt prin duhul nostru poate Deşi mintea noastră s-ar putea să rămână
atinge duhul altora. înceţoşată şi nereceptivă, intuiţia noastră
este plină de înţelepciune. Adesea, când
Duhul de înţelepciune şi revelaţia propria noas­ tră înţelep­ ciune pare să fi
În comuniunea noastră cu Dumnezeu ajuns la capăt, treptat va creşte în noi un
duhul de înţelepciune şi revelaţie este de alt gen de înţelepciune, care ne va călău­
o importanţă covârşitoare. „Dumnezeul zi. În­ ţelepciunea şi re­ velaţia sunt strâns
Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl sla­ vei, înrudite, deoarece toate lucrurile pe care
să vă dăruiască un duh de înţelep­ ciune şi ni le descoperă Dum­ nezeu sunt prin înţe­
revelaţie în cunoaşterea Lui“ (Ef. 1:1). lepciune. Dacă trăim în fire, n-avem cum
Când un credincios pri­ meşte un duh nou să-L recunoaştem pe Dumnezeu. În omul
prin actul regenerării, func­
ţiile sale urmea­ firesc nu să­ lăşluieşte altceva decât întune­
ză să se dezvolte, deoarece în această ric. Dumnezeu şi lucrurile spirituale depă­
fază iniţială sunt latente. A­ pos­tolul Pavel şesc cu mult, nespus de mult, hotarele
s-a rugat pentru credincioşii regeneraţi din minţii noastre. Şi deşi s-ar putea ca duhul
Efes, dorind ca ei să primească duhul de nostru să fie chiar înviat, el va continua
înţelepciune şi revelaţie, pentru ca să-L să zacă în întuneric, dacă nu va interveni
poată cu­ noaşte pe Dumnezeu intuitiv. o descoperire din partea Du­ hului Sfânt.
Dacă această capa­ citate este o funcţie Un duh înviat indică doar faptul că este
ascunsă a duhului cre­ dinciosului, ce este cel puţin capabil de a recepta revelaţia din
activată prin rugăciune sau dacă este ceva partea lui Dumne­zeu. Nu este, în nici un
ce Duhul Sfânt adaugă la duhul credin­ caz, un indiciu că acum duhul acesta poate
ciosului ca urmare a rugăciunii – nu acţiona independent.
ştim. Un lucru ştim însă că acest duh de În comuniunea noastră cu Dumne­ zeu,
înţelepciune şi revelaţie este esenţial pen­ El ne dăruieşte adesea revelaţie. Este un
 Comuniunea 199
lucru pentru care e bine să ne rugăm. descoperit de Dum­ nezeu duhului nostru,
Duhul de revelaţie presupune că Dum­ vom putea noi vorbi cu deosebită tărie.
nezeu face descoperiri în duhul. Du­ hul de Tot ce acumulăm în exterior, fără
înţelepciune şi revelaţie arată unde Se des­ corespondent interior, va fi lipsit de
coperă Dumnezeu şi cum ne dăruieşte pu­ tere, incapabil de a ne mişca pe noi
înţelepciune. Nu trebuie să interpretăm un înşine sau pe cei din jur. Numai revelaţia
gând impulsiv ca apar­ ţinând duhului de în duhul nostru este capabilă de a mani­
revelaţie. Numai ceea ce cunoaştem pe festa puterea spirituală. A avea co­ muniune
cale intuitivă despre mintea lui Dumnezeu cu Dumnezeu înseamnă a avea parte de
prin lucrarea Duhului Sfânt în duhul nos­ revelaţia Sa în duhul nostru. Des­ co­peririle
tru este cu adevărat duhul de revelaţie. pe care ni le dăruieşte Dumne­ zeu multo­
Acolo are Dumnezeu comu­ niune cu noi, ra dintre noi sunt rare, deoarece rareori Îl
şi numai acolo! aşteptăm pe El, bizuindu-ne pe El ca să
Duhul de înţelepciune şi revelaţie ne le primim. Cum putem compara o viaţă
acordă singurul mod de a-L cunoaşte pe naturală, plină de preocupări, cu o viaţă
Dumnezeu. Orice altceva este superficial, în care umblăm potrivit revelaţiei? Dar
imaginar, iluzoriu şi, prin urmare, fals. dacă suntem dis­ puşi să-I acordăm lui
Vorbim adesea despre sfinţenia lui Dumnezeu prilejul, nu de puţine ori vom
Dumnezeu, despre neprihănirea şi primi re­ velaţie. Viaţa apostolilor atestă din
în­durarea Sa, precum şi despre alte vir­ belşug justeţea acestei afirmaţii.
tuţi. Mintea omului este capabilă de a
concepe aceste atri­ bute ale lui Dumne­ Înţelegerea spirituală
zeu, dar această cu­ noştinţă mentală e ca Există o înţelepciune sufletească, du­ pă
şi când am privi printr-un zid de piatră. cum există o înţelepciune spirituală. Prima
Dar când un cre­ dincios primeşte revelaţie provine din mintea omului, pe când a
de la Dumne­ zeu cu privire la sfinţenia doua îi este asigurată duhului de către
Sa, el se vede corupt până la măduvă şi Dumnezeu. E posibil ca prin educaţie,
lipsit cu desăvârşite de orice curăţie îna­ orice deficienţe de înţelegere şi înţelepciu­
intea luminii lui Dumnezeu, Cel care ne să fie remediate în omul natural, dar
lo­
cuieşte într-o lumină de care nu te poţi acest proces nu va fi în stare să modifice
apropia, de care nici un om păcătos, în înzestrarea lui spirituală. În schimb, înţe­
starea sa naturală, nu se poate apropia. lepciunea spirituală se do­ bândeşte prin
Dea Domnul ca multora dintre noi să ni rugăciunea rostită cu cre­ dinţă (Iacov 1:5).
se dăruiască o astfel de experienţă! În Nu trebuie însă să scăpăm din vedere
consecinţă, să comparăm pe cel care a faptul că în ches­ tiunea răscumpărării
primit o atare dezvăluire din partea lui „Dumnezeu nu dă dovadă de nici o păr­
Dumnezeu cu celălalt, care nu posedă o tinire“ (Fapte 10:34). El îi aşază pe toţi
astfel de experienţă, şi totuşi, vorbeşte cu păcătoşii, înţelepţi sau neînţelepţi, pe
atâta uşurinţă de sfinţenia Sa. S-ar putea picior de egalitate, conferindu-le şi unora,
ca şi unul, şi altul să recurgă la acelaşi şi altora aceeaşi mântuire. După cum
vocabular, dar cuvintele articulate de pri­ întreaga fiinţă a celor înţelepţi este total
mul par să aibă o mult mai mare greuta­ coruptă, aşa este şi cea a celor neînţe­
te decât ale celui de-al doilea. Primul lepţi. Înaintea lui Dumnezeu mintea celor
pare a vorbi cu toată fiinţa sa, nu doar înţelepţi este tot atât de lipsită de eficaci­
cu buzele. Numai duhul de revelaţie tate cum este şi cea a celor neînţelepţi.
poate să explice de ce este aşa. Şi asta Şi unii, şi alţii au nevoie de regenerarea
se aplică deopotrivă la alte adevăruri din duhului. Dar chiar şi după aceea, nu este
Biblie. Uneori în­ ţelegem un anumit ade­ cu nimic mai uşor pentru cel înţelept să
văr, recu­nos­cându-i importanţa, dar numai discearnă cuvintele lui Dumnezeu decât
după ce acel adevăr îi este, treptat-treptat, este pentru cel neînţelept. Desigur, este
200 Omul spiritual, volumul II
foarte dificil pentru o persoană foarte Domnul, întru totul plăcută Lui; (2) rodi­
neînţeleaptă să-L cunoască pe Dumnezeu. rea în orice lucrare bună; şi (3) sporirea
Dar pentru unul înţelept, chiar cel mai în cunoaşterea lui Dumnezeu.
înţelept, este oare mai uşor? Nicidecum, Oricât de bună ar fi zestrea naturală a
deoarece cu toţii trebuie să-L cunoaştem omului, el nu poate cunoaşte voia lui
pe Dumnezeu în duhul nostru. Minţile Dumnezeu pe această cale. E nevoie de
unora pot să fie foarte diferite, dar şi comprehensiune spirituală pentru a cunoaş­
duhul unora, şi al altora este mort; prin te voia Sa şi a avea comuniune cu El.
urmare, la fel de nepriceput şi stângaci în Numai înţelegerea spirituală poate să pene­
cele divine. Deşteptăciunea naturală a treze până în domeniul spiritual. Cei fireşti
omului nu-l ajută să-L cunoască pe vor apuca din zbor unele învăţături, dar
Dumnezeu şi adevărul Său. Negreşit, este acestea vor rămâne în do­ meniul minţii,
mai uşor să-l convingi pe cel înţelept, neputând ţâşni sub formă de viaţă. Întrucât
care va pricepe mult mai re­ pede, dar înţelegerea spi­ rituală purcede din duh, ea
această înţelegere se va mărgini strict la poate prelua ceea ce s-a înţeles, transfor­
domeniul minţii, fiind total contrară mând aceasta în viaţă. Am înţeles noi
cunoaşterii intuitive. oare, în sfârşit, că orice cu­noştinţă adevă­
Să nu credeţi că după regenerare cei rată provine din duh? Duhul de revelaţie
înţelepţi ar deţine vreun avantaj asupra acţionează mână în mână cu înţelegerea
celor nepricepuţi, în ce priveşte progresul spirituală. Dum­ nezeu ne dăruieşte duhul
spiritual. Dacă nu vor fi mai predaţi şi de înţelepciune şi revelaţie, după cum ne
mai plini de credincioşie, capacitatea lor dăruieşte duhul de comprehensiune.
intelectuală superioară nu va spori cu Înţelepciunea şi re­ velaţia pe care o obţi­
nimic cunoştinţa lor intuitivă. Vechea cre­ nem în duh trebuie înţelese în chip spiri­
aţie a omului nu constituie niciodată sursa tual. Revelaţie este ceea ce primim de la
noii creaţii. Progresul spiritual se măsoară Dumnezeu. Înţele­ gerea ne ajută, dăruindu-
în funcţie de ascultarea plină de credin­ ne comprehensiunea lucrurilor ce ne-au
cioşie. Înzestrarea naturală nu afectează fost revelate. Înţelegerea spirituală ne fur­
cu nimic viaţa spirituală, deşi firii vechi îi nizează înţelesul tuturor mişcărilor din
cedează prioritatea. În experienţa spirituală lăuntrul duhului nostru, pentru ca să înţe­
toţi pornesc din acelaşi punct, trec prin legem voia lui Dumnezeu. Comu­ niunea
aceleaşi procese şi obţin aceleaşi rezultate. cu Dum­ nezeu cuprinde şi primirea revela­
Toţi credincioşii re­ generaţi, inclusiv cei ţiei Sale în duhul nostru, adică în intuiţia
neînţelepţi în firea lor veche, trebuie, prin duhului, după care are loc perceperea sen­
urmare, să caute să dobândească înţelege­ sului acestei revelaţii prin interme­ diul înţe­
rea spirituală, fără de care nimeni nu legerii spirituale. Com­ prehe­n­
siunea noastră
poate menţine o părtăşie normală cu nu izvorăşte de la sine, pe cale naturală, ci
Dum­ nezeu. Nimic nu poate înlocui înţe­ le­ este luminată de duhul.
gerea spirituală. E limpede din aceste două versete din
„Ca să fiţi umpluţi cu cunoştinţa voii Coloseni că dacă dorim să-I fim plăcuţi
Sale în toată înţelepciunea şi înţelegerea lui Dumnezeu şi să dăm rod, e nevoie să
spirituală, ca să duceţi o viaţă vrednică de cunoaştem voia lui Dumnezeu în duhul
Domnul, fiindu-I pe deplin plăcuţi, rodind nostru. Relaţia duhului nostru cu
în orice lucrare bună şi sporind în cunoaş­ Dumnezeu stă la temelia stării de a-I fi
terea lui Dumnezeu“ (Col. 1:9-10). Iată ce plăcuţi şi de a da rod. Cât de zadarnic
s-a rugat Pavel pentru sfinţii din Colose! este să ne aşteptăm să-I fim plăcuţi lui
În rugăciunea aceasta aflăm că adevărata Dumnezeu, atâta timp cât umblăm după
cunoaştere a voii lui Dumnezeu este pre­ îndemnurile sufletului! Lui Dumnezeu
cedată de înţelegerea spirituală şi urmată nu-I este plăcută decât voia Sa. Nimic
de: (1) trăirea unei vieţi vrednice de altceva nu va fi pe placul inimii Lui.
 Comuniunea 201
Neliniştea noastră provine din faptul că voltarea întregii vieţi spirituale a credin­
nu cunoaştem voia lui Dumnezeu. ciosului. Orice comuniune adevărată cu
Căutăm cu înfrigurare şi ne muncim, în Dumnezeu de care avem parte ne condi­
gândurile noastre, neizbutind însă să înţe­ ţionează să avem o comuniune şi mai
legem ce voieşte El de la noi. Prin plenară data viitoare. Trebuie să ne stră­
urmare, să nu uităm că singura cale de a duim să fim desăvârşiţi. Prin urmare,
cunoaşte mintea lui Dumnezeu nu constă trebuie să prindem orice prilej de a con­
atât de mult în vreo căutare febrilă şi diţiona duhul nostru ca să-L cunoască pe
cumpănire a lucrurilor, cât în înţelegerea Dumnezeu mai bine. Nevoia stringentă
spirituală. Nimic altceva nu va putea de care avem nevoie în prezent este de
cumpăni voia lui Dumnezeu în afară de a-L cunoaşte cu adevărat pe El, de a
duhul omului, căci doar acesta dispune ni-L însuşi în străfundul fiinţei noastre.
de puterea intuitivă de a discerne mişca­ De câte ori nu ni se întâmplă să credem
rea Sa. că am deprins voia Sa, pentru ca apoi să
Dacă în felul acesta Îl vom percepe descoperim că ne-am înşelat! Întrucât
pe Dumnezeu necurmat, vom spori în avem nevoie să-L cunoaştem pe
cunoaşterea Sa. Intuiţia e capabilă de o Dumnezeu şi voia Sa, să ne străduim să
continuă creştere, necunoscând nici un fim umpluţi cu cunoştinţa voii Lui, în
hotar. Dezvoltarea ei echivalează cu dez­ orice înţelegere spirituală!
CAPITOLUL 3
CONŞTIINŢA
Pe lângă funcţiile intuiţiei şi comu­ niu­
nii, duhul nostru efectuează o altă sarcină
importantă: aceea de a corecta şi mustra,
cu scopul de a ne face să nu ne simţim
în largul nostru când am eşuat în efortul
de a atinge standardul slavei lui
Dumnezeu. Această capacitate o numim
conştiinţa. După cum sfinţenia lui Dum­
nezeu condamnă răul şi justifică binele,
tot aşa conştiinţa unui credincios mustră
păcatul şi aprobă neprihănirea. Con­ ştiinţa
este punctul în care Dumnezeu Îşi expri­
mă sfinţenia. Dacă dorim să urmăm călă­
uzirea duhului (şi întrucât niciodată nu
atingem starea de infailibilitate), trebuie să
dăm ascultare glasului nostru lăuntric,
ţinând cont de ceea ce ne spune monito­
rul nostru interior cu privire la înclinaţia,
dar şi la săvârşirea unei ac­ ţiuni concrete.
Asta deoarece acţiunea conştiinţei ar fi
incompletă, dacă ne-ar mustra abia după
ce am săvârşit o faptă rea. Dar noi ne
dăm seama chiar înainte de a face un
singur pas, pe când doar cântărim ce
acţiune să întreprindem, că ceva nu este
în ordine, că suntem mustraţi în cugetul
nostru. Conştiinţa noastră, împreună cu
intuiţia noastră vor protesta numaidecât,
provocându-ne un sentiment de nelinişte
faţă de orice gând sau înclinaţie care ar
putea să nu fie pe placul Duhului Sfânt.
Dacă am fi mai dispuşi în ziua de azi să
luăm seama la glasul conştiinţei, nu am
avea parte de atâtea înfrângeri.
Conştiinţa şi mântuirea
Pe când eram păcătoşi, duhul nostru
era în întregime mort; conştiinţa noastră
era, prin urmare, moartă şi ea, nefiind în
stare să funcţioneze normal. Asta nu
înseamnă că în cazul unui necredincios
conştiinţa sa încetează definitiv să funcţio­
neze. Dimpotrivă, ea continuă să funcţio­
neze, dar într-o stare de comă. Ori de
câte ori iese din comă, ea nu face altceva
decât să-l condamne pe păcătos. Ea nu
are nici o putere de a-i conduce pe
202
oameni la Dumnezeu. Aşa moartă cum
este, Dumnezeu aşteaptă de la conştiinţă
să efectueze o muncă, fie ea şi firavă, în
inima omului. Aşadar conştiinţa duhului
mort din om pare să efectueze totuşi ceva
în omul al cărui duh este mort – oricum,
mai mult decât alte funcţii ale duhului.
Moartea intuiţiei şi comuniunii pare să fie
mai mare decât aceea a conştiinţei.
Desigur, există un motiv pentru această
deosebire. De îndată ce Adam a mâncat
din fructul pomului cunoştinţei binelui şi
răului, intuiţia şi comuniunea sa au murit
complet faţă de Dumnezeu, dar puterea
sa de a face deosebirea dintre bine şi rău
(care e o funcţie a conştiinţei) a sporit.
Chiar şi astăzi, pe când intuiţia şi comu­
niunea unui păcătos sunt cu totul moarte
faţă de Dumnezeu, conştiinţa sa reţine
ceva din acţiunea sa. Conştiinţa omului
nu este însă vie, deoarece, după Biblie,
viu este considerat doar ceea ce are viaţa
de la Dumnezeu. Tot ce e lipsit de viaţa
lui Dumnezeu este considerat mort.
Întrucât conştiinţa unui păcătos nu îmbră­
ţişează viaţa lui Dumnezeu, este conside­
rată moartă, chiar dacă ea îi pare omului
activă, pentru că aşa simte el. O astfel de
activitate a conştiinţei nu face altceva
decât să sporească starea de angoasă a
unui păcătos.
Când iniţiază lucrarea Sa de mântuire,
primul pas pe care-l face Duhul Sfânt
este de a trezi această conştiinţă aflată în
stare de comă. El Se foloseşte de tunetele
şi fulgerele Muntelui Sinai pentru a scu­
tura şi lumina această con­ ştiinţă întuneca­
tă, pentru a-l convinge pe păcătos că a
încălcat legea lui Dum­ nezeu şi că nu
poate să îndeplinească cerinţele de nepri­
hănire ale lui Dumne­ zeu, în plus mus­
trându-l ca pe unul care este condamnat
şi care nu merită decât pierzarea. Când
conştiinţa cuiva este gata să mărturisească
tot ce a păcătuit, inclusiv păcatul necre­
dinţei, ea va fi cuprinsă de întristarea
după voia lui Dumnezeu, dorind cu înfri­
 Conştiinţa 203
gurare să aibă parte de mila Sa. Vameşul lucrarea de regenerare prin sângele
din pilda Domnului, care s-a suit la tem­ scump, dacă nu s-a produs mai întâi con­
plu să se roage, ilustrează o astfel de vingerea de păcat în lăuntrul con­ ştiinţei.
lucrare a Duhului Sfânt. Asta a vrut să Trebuie să subliniem sângele scump şi
spună Domnul Isus prin cuvintele: „Când conştiinţa în mod proporţional. Unii insis­
va veni (Duhul Sfânt), va convinge lumea tă cu vehemenţă asupra celui de-al doilea
de păcat şi de neprihănire şi de judecată“ element, nesocotindu-l pe primul. În con­
(Ioan 16:8). În schimb, dacă cineva are o secinţă, păcătoşii încearcă din răsputeri să
conştiinţă închisă la orice mustrare şi se pocăiască şi să facă binele, sperând că
convingere de păcat, acea persoană nu în felul acesta va fi potolită mânia lui
poate fi mântuită. Dumnezeu prin propriile lor merite. Alţii
Duhul Sfânt luminează conştiinţa unui subliniază sângele scump, neglijând, în
păcătos cu lumina legii lui Dum­ nezeu, schimb, conştiinţa. Asta va duce la o
pentru a-l convinge de păcat. Acelaşi acceptare mentală a sângelui şi la o „cre­
Duh luminează conştiinţa omului cu dinţă“ fără rădăcini, deoarece conştiinţa
lumina Evangheliei pentru a-l salva. Dacă lor nu a fost atinsă de Duhul Sfânt.
un păcătos, atunci când este convins de Astfel, aceste entităţi trebuie să fie pre­
păcat şi aude Evanghelia harului lui zentate în mod echilibrat. Oricine este
Dumnezeu, este dispus să accepte conştient de o con­ ştiinţă rea va accepta
Evanghelia şi, prin credinţă, să şi-o însu­ sensul deplin al sângelui scump.
şească, el va vedea cum scum­ pul sânge
al Domnului Isus va răspunde la toate Conştiinţa şi comuniunea
acuzaţiile conştiinţei sale. Fără îndoială că „Cu cât mai mult sângele lui Cristos,
există păcat, dar sângele Domnului Isus a care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe
fost vărsat. Ce temei de acuzare a mai Sine însuşi jertfă fără pată lui Dum­ nezeu,
rămas, când pedeapsa pentru păcat a fost vă va curăţi cugetul vostru de faptele
ispăşită în întregime? Sângele Domnului moarte, ca să slujiţi Dumne­ zeului celui
a ispăşit pentru toate păcatele credincio­ viu!“ (Ev. 9:14). Pentru a avea comuniu­
sului. Re­zultă că nu mai este nici o con­ ne cu Dumnezeu şi a-I sluji, trebuie să ţi
damnare în conştiinţa sa; „...dacă se curăţească mai întâi conştiinţa prin
în­
chinătorii ar fi fost curăţiţi o dată, ei nu sângele scump. Fiindu-i curăţită conştiin­
ar mai avea conştiinţa păcatului“ (Ev. ţa, omul este regenerat. Potrivit Scripturii,
10:2). Noi pu­ tem sta înaintea lui curăţirea prin sânge şi regenerarea duhu­
Dumnezeu fără frică şi cutremur, din lui au loc simultan. Aici suntem infor­
pricina faptului că sângele lui Cristos a maţi că înainte ca ci­ neva să-I poată sluji
fost stropit peste conştiinţa noastră (Ev. lui Dumnezeu, el trebuie să primească o
9:14) Mântuirea noastră e confirmată prin viaţă nouă, fiindu-i înviată intuiţia, prin
faptul că sângele scump a redus la tăcere curăţirea con­ ştiinţei efectuată de sânge. O
vocea condamnării. conştiinţă astfel curăţită ajută intuiţia
Întrucât ambele luminează asupra sa duhului să-I slujească lui Dumnezeu.
– şi cumplita lumină a legii, şi lumina Conştiinţa şi intuiţia sunt inseparabile.
în­
durătoare a Evangheliei – cum mai „Să ne apropiem cu o inimă curată,
putem noi oare îndrăzni să nesocotim cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi
conştiinţa omului când predicăm curăţite de un cuget rău, şi cu trupul
Cu­ vântul? În predicare scopul nostru este spălat cu apă curată“ (Ev. 10:22). Noi nu
oare doar acela de a-i face pe oameni să ne apropiem de Dumnezeu fizic, cum
înţeleagă cu mintea, să fie mişcaţi în făceau cei din Vechiul Testament, deoare­
emoţiile lor şi să ia decizii cu voinţa lor, ce sanctuarul nostru este în cer; tot aşa,
fără să le fie atinsă câtuşi de puţin con­ nu ne apropiem cu sufletul, cu gândurile
ştiinţa? Duhul Sfânt nu poate săvârşi şi sentimentele noastre, în­ trucât aceste
204 Omul spiritual, volumul II
organe nu vor putea niciodată să aibă in­ tercorelate. Dacă un copil al lui Dum­
comuniune cu Dum­ nezeu. Numai duhul nezeu doreşte să fie umplut cu Duhul, să
regenerat se poate apropia de El. fie sfinţit şi să ducă o viaţă întru totul
Credincioşii I se închină lui Dum­ nezeu în după voia lui Dumnezeu, el va trebui să
intuiţia lor înviată. Versetul citat adineaori asculte de glasul conştiinţei sale. Dacă
afirmă că o conştiinţă stropită este temelia însă nu-i va acorda locul ce i se cuvine,
comuniunii cu Dumnezeu pe cale intuiti­ va aluneca inevitabil în umblarea după
vă. O conştiinţă întinată de păcat este în îndemnurile firii vechi. Credincioşia faţă
permanenţă sub acuzare. Asta va avea de conştiinţa cuiva este primul pas spre
neapărat înrâurire asupra intuiţiei, ce este sfinţire. A da ascultare vocii acesteia este
atât de strâns legată de conştiinţă, descu­ un semn de adevărată spiritualitate. Dacă
rajând efortul ei de a se apropia de un creştin nu o va lăsa să-şi să­ vârşească
Dumnezeu, ba chiar paralizând funcţio­ lucrarea, se va văduvi de accesul la tărâ­
narea ei normală. Prin urmare, cât de mul spiritual. Chiar dacă se va privi pe
nespus de mare este nevoia de a avea „o sine (şi va fi privit de alţii) ca fiind spiri­
inimă curată, cu cre­ dinţă deplină“ în tual, „spiritualitatea“ sa va fi lip­ sită de
comuniunea credinciosului cu Dumne­ zeu! profunzime, nu va avea temelia corespun­
Când conştiinţa nu este curată, modul zătoare. Dacă păcatul sau alte chestiuni
cuiva de a se apropia de Dum­ nezeu este contrare voii lui Dumnezeu şi nepotrivite
forţat: nu este autentic, deoarece el nu ţinutei unui sfânt nu vor fi îngrădite, după
poate crede întru totul că Dumnezeu este cum dic­ tează glasul cugetului, atunci tot
de partea sa şi că nu are nimic împotriva ce s-a suprapus prin teorii spirituale se
sa. O atare frică şi îndoială subminează va prăbuşi, în cele din urmă, din pricina
funcţionarea normală a intuiţiei, depose­ absenţei unei temelii autentice.
dând-o de libertatea de a avea părtăşie Conştiinţa depune mărturie asupra fap­
nestingherită cu Dumnezeu. Creştinul nu tului că suntem sau nu în ordine cu
trebuie să aibă nici cea mai mică acuzaţie Dumnezeu sau cu oamenii, stabilind, de
în conştiinţa sa; el trebuie să fie asigurat asemenea, dacă gândurile şi faptele noas­
că toate pă­ catele îi sunt ispăşite prin sân­ tre sunt conforme voii lui Dumne­ zeu, iar
gele Dom­ nului şi că acum nu mai este nu rebele faţă de Cristos. Pe măsură ce
formulată nici o plângere împotriva sa creştinii înaintează pe plan spiritual, măr­
(Rom. 8:33-34). Chiar şi un singur cap turia conştiinţei şi mărturia Duhului Sfânt
de acuzare ce l-ar avea pe conştiinţă ar par să facă front comun. Asta deoarece
putea suprima şi suspenda funcţionarea conştiinţa, fiind total sub controlul Duhului
normală a intuiţiei în procesul comuniunii Sfânt, devine pe zi ce trece tot mai sensi­
cu Dumne­ zeu, deoarece, de îndată ce un bilă, până când ajunge să fie acordată
credincios devine conştient de păcat, perfect la glasul Duhului. Prin urmare,
duhul său va apela la toată tăria sa pentru Duhul Sfânt poate să le vorbească credin­
a elimina acel păcat, el nemaiputând să cioşilor prin conştiinţa lor. Cuvintele apos­
se înalţe către cer. tolului: „cugetul meu, luminat de Duhul
Sfânt, îmi este martor“ (Rom. 9:1) încap­
Conştiinţa unui credincios sulează acest înţeles.
Conştiinţa unui credincios este tre­ zită Dacă monitorul nostru lăuntric consta­
la viaţă atunci când duhul său este rege­ tă că am greşit, atunci evident am greşit!
nerat. Sângele scump al Domnului Isus îi Când ne simţim condamnaţi de cugetul
curăţeşte conştiinţa, dăruindu-i, prin nostru, să ne pocăim neîntârziat. Nu avem
ur­mare, un foarte acut simţ al recu­ voie niciodată să încercăm să ne acope­
noaşterii voii Duhului Sfânt. Lucrarea de rim păcatul sau să ne amăgim conştiinţa.
sfinţire a Duhului Sfânt în om şi lucrarea „Ori de câte ori ne condamnă inima
con­ştiinţei din om sunt strâns înrudite şi noastră“ am putea noi oare să fim mai
 Conştiinţa 205
puţin condamnaţi de către Dumne­ zeu, cuprinzând şi ceea ce este de la
având în vedere că „Dumnezeu este mai Dumnezeu şi ce nu. Deşi multe lucruri
mare decât inimile noastre“ (1 Ioan par bune în ochii omului, ele sunt totuşi
3:20)? Tot ce condamnă conştiinţa noas­ condamnate de conştiinţă, pentru faptul
tră este condamnat de către Dumnezeu. că nu izvorăsc din revelaţia lui Dum­
Poate oare sfinţenia lui Dumnezeu să nezeu, fiind, mai degrabă, rodul propriei
adere la un standard inferior celui stabilit iniţiative a creştinului.
de cugetul nostru? De îndată ce conştiin­ Cealaltă metodă este de a estompa gla­
ţa susţine că am greşit, nu mai este sul conştiinţei cu un potop de cu­ vinte. În
putinţă de tăgadă. efortul de a rezolva dilema re­ fuzului de a
Ce trebuie să facem când am greşit? asculta de glasul lăuntric al acuzării, pe de
Să încetăm să persistăm în lucrul respec­ o parte, continuând însă să se teamă de
tiv, care este greşit, dacă nu l-am şi condamnarea sa, pe de altă parte, cre­
săvârşit cumva; să ne pocăim, să mărtu­ dincioşii recurg la multe fapte bune. Ei
risim şi să cerem să fim curăţiţi prin înlocuiesc voia lui Dum­ nezeu cu fapte
sângele scump, dacă am săvârşit deja lăudabile. Deşi nu au dat ascultare glasului
această faptă greşită. E regretabil că atâţia lui Dumnezeu, ei susţin însă că ceea ce
creştini din ziua de astăzi nu urmează fac în prezent este tot de atât de bun cât
aceste reguli. De îndată ce sunt mustraţi ceea ce li s-a revelat, ba, poate chiar mai
de glasul lăuntric, ei se gândesc cum să bun, mai cu­ prinzător, mai de folos, cu o
reducă la tăcere protestele cugetului, folo­ mai mare capacitate de a influenţa. O, ce
sind în acest scop două metode: una este mare preţ pun ei pe aceste fapte! În ochii
de a contesta glasul conştiinţei, încercând lui Dum­ nezeu însă ele nu sunt de nici un
să invoce o serie de motive. Procedează folos spiritual. El nu se uită nici la plusul
astfel din convingerea că, din moment ce de grăsime, nici la numărul de jertfe de
un lucru este rezonabil, trebuie neapărat ardere-de-tot, ci doar la rezultatul net al
să fie după voia lui Dumnezeu şi, în ascultării de El. Oricât de lăudabilă ar fi
consecinţă, va fi tolerat de conştiinţa lor. intenţia cu care a fost săvârşit un lucru, el
Ceea ce nu înţeleg ei însă este că nicio­ nu poate mişca deloc inima lui Dum­
dată con­ ştiinţa nu se târguieşte, nu stă la nezeu, dacă în cursul acestei ac­ ţiuni a fost
toc­meală. Ea discerne voia lui Dum­ nezeu neglijată revelaţia pe care o dăruieşte El în
prin intermediul intuiţiei, condamnând tot duh. Chiar dacă ne-am dubla râvna, nu
ce nu este după voia Sa. Conştiinţa este vom putea înăbuşi gla­ sul conştiinţei, în
purtătorul de cuvânt al voii lui Dumnezeu, acest caz. Singura ie­ şire din încurcătură
iar nu al raţiunii. Creştinii nu trebuie să este să dăm as­ cultare glasului conştiinţei.
umble călăuziţi de raţiune, ci de voia lui Doar asta, şi numai asta, poate să fie plă­
Dumnezeu, aşa cum le este aceasta des­ cut în ochii lui Dumnezeu! Conştiinţa nu
coperită în intuiţia lor. Ori de câte ori ei se dă bă­ tută, ci pretinde întotdeauna să i
nesocotesc glasul con­ ştiinţei, ea le va se dea ascultare. În slujirea lui Dumnezeu
vorbi cu şi mai multă condamnare. ea nu ne pretinde nici o acţiune spectacu­
Explicaţiile pot fi acceptate de către loasă.
minte, dar ele nu vor putea sta în picioa­ Prin urmare, să nu ne amăgim.
re înaintea conştiinţei. Atâta timp cât Um­ blând după călăuzirea duhului, vom
chestiunea aflată sub condamnare nu este auzi îndrumările conştiinţei. Să nu încer­
înlăturată, conştiinţa nu va înceta să con­ căm să scăpăm de dojana ei lăuntrică.
damne. În faza de în­ ceput a umblării Mai degrabă, să luăm seama la glasul ei.
creştine, conştiinţa se mărgineşte la a da Umblând necurmat în duhul, vom fi con­
mărturie doar pentru ceea ce e bine şi ce strânşi să ne smerim şi să ne lăsăm
e rău. Pe măsură ce viaţa spirituală se îndreptaţi de conştiinţă. Copiii lui Dum­
dezvoltă, mărturia conştiinţei se extinde, nezeu nu trebuie să facă o mărtu­ risire cu
206 Omul spiritual, volumul II
caracter general, recunoscân­ du-şi vag noastră este reală sau închipuită, desăvâr­
numeroasele păcate, deoarece o atare măr­ şită sau incompletă. Dacă încă mai sun­
turisire nu-i dă conştiinţei prilejul de a-şi tem prinşi în mrejele păcatului, fără să ne
efectua lucrarea de­ săvârşită. Mai degrabă, fi despărţit net de el, atunci s-ar prea
ei trebuie să-I permită Duhului Sfânt, prin putea ca spiritualitatea noastră să fie doar
intermediul conştiinţei lor, să le scoată în o declaraţie de formă. Credinciosul care
evidenţă păcatele, unul câte unul. Cu nu este în stare să-şi urmeze în întregime
smerenie şi linişte, într-un duh de asculta­ con­ ştiinţa este necalificat să umble călău­
re, ei trebuie să-i permită conştiinţei să-i zit de duhul. Înainte ca să-şi vadă conşti­
mustre şi să-i condamne pentru fiecare inţa realizată cererea, ce va anima şi
din aceste păcate în parte. Creştinii trebu­ călăuzi omul respectiv decât un duh ima­
ie să accepte mustrarea cugetului, fiind ginar, de vreme ce adevăratul duh din el
gata, în urma călăuzirii minţii Duhului, să continuă să stăruie de el să asculte de
elimine tot ce este contrar voii lui glasul său lăuntric? Consacrarea, râvna şi
Dumnezeu. S-ar putea să nu fii dispus să slujirea sa, reale sau închipuite, depind de
laşi conştiinţa să-ţi cerceteze viaţa. Ba cât de dispus este el să asculte de
poate că nu ai curajul s-o laşi să-ţi explo­ Domnul – atât în ce priveşte poruncile
reze adevărata stare. Vei fi tu în stare să-i Sale, cât şi mustrările Sale.
permiţi cugetului să-ţi deruleze, unul câte După ce i-am permis conştiinţei să
unul, toate lucrurile din viaţa ta aşa cum înceapă să funcţioneze, acum trebuie să-i
sunt ele văzute de Dumnezeu? Îi vei dăm prilejul să-şi desăvârşească lucrarea.
acorda tu conştiinţei dreptul de a diseca Păcatele trebuie tratate în ma­ nieră progre­
orice păcat din viaţa ta? Dacă nu ai cura­ sivă, unul câte unul, până când au fost
jul să faci acest lucru, dacă nu eşti dispus eliminate cu totul. Dacă un copil al lui
să te laşi examinat atât de profund, oare Dumnezeu este consecvent în tratarea
nu este această reţinere un semn evident păcatului, urmând cu credincioşie glasul
că mai sunt multe lucruri în viaţa ta ce conştiinţei sale, el va primi tot mai multă
nu au fost încă judecate şi predate lucrării lumină din cer, fiind învrednicit să-şi vadă
crucii, aşa cum s-ar fi cuvenit? Înseamnă păcatele ce stăteau în trecut ascunse.
că mai sunt lucruri în privinţa cărora nu Duhul Sfânt îl va învrednici să citească şi
ai ascultat întru totul de Dumnezeu, după să înţeleagă mai mult din legea scrisă în
cum nu ai urmat deplina călăuzire a însăşi inima sa. Astfel, el este condus să
duhului. În acest caz, reiese că unele cunoască ce este sfinţenia, neprihănirea,
chestiuni te împiedică în continuare de a curăţia şi onestitatea, despre care înainte
avea părtăşie desăvârşită cu Dumnezeu. el avea doar o idee vagă. În plus, intuiţia
Dacă aşa stau lucrurile, tu nu te poţi sa este mult întărită prin capacitatea de a
certa, susţinând înaintea lui Dumnezeu: cunoaşte năzuinţa (mintea) Duhului Sfânt.
„nu este nimic între Tine şi mine.“ Ori de câte ori un credincios este astfel
Numai o acceptare necondiţionată, fără mustrat de conştiinţa sa răspunsul lui
rezerve, a mustrării conştiinţei, cu dispozi­ imediat ar trebui să fie: „Doamne, sunt
ţia corespunzătoare de a face ceea ce ni gata să ascult.“ Din nou, el trebuie să-L
s-a revelat că trebuie să facem, poate să lase pe Cristos să fie Domnul vieţii lui.
ne arate cât de desăvârşită este râvna El trebuie să se lase învăţat şi, mai ales,
noastră, cât de mult urâm păcatul şi cât învăţat de către Duhul Sfânt. Duhul
de sinceri suntem când spunem că dorim negreşit va veni în ajutor, dacă cineva se
să facem voia lui Dumnezeu. Adesea ocupă cu seriozitate de conştiinţa sa.
dorim să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu, să Conştiinţa este ca o fereastră către
ascultăm de Domnul, să ne lăsăm călău­ duhul credinciosului. Prin ea razele ce­ rului
ziţi de îndemnurile Duhului. Iată, aşadar, strălucesc asupra duhului, inun­ dând întrea­
testul care ne va descoperi dacă dorinţa ga fiinţă cu lumină. Lumina cerească
 Conştiinţa 207
pătrunde prin con­ ştiinţă, dez­văluind gre­ care dată când un cre­ dincios refuză să
şelile şi condamnând eşe­ curile, ori de asculte de conştiinţă el dăunează umblării
câte ori gândim sau vorbim greşit sau sale spirituale. Dacă această autorănire a
acţionăm în vreo manieră necorespunză­ vieţii sale spi­ rituale va continua nestin­
toare pentru sfinţi. Dar dacă vom da gherită, persoana respectivă se va coborî
ascultare vocii sale şi vom elimina păca­ la starea de om firesc. Îşi va pierde orice
tul înfie­ rat, permiţând con­ ştiinţei să-şi dezgust ce-l avea odinioară faţă de păcat,
facă lucrarea, lumina din cer va străluci nemaigustând fiorul biruinţei. Până când
şi mai puternic data viitoare. Dacă însă nu vom fi în stare să privim faţă în faţă
nu ne mărturisim păcatul şi nu-l extir­ mustrările lansate de conştiinţă, nu vom
păm, conştiinţa noastră va fi coruptă de putea aprecia cât de mult ar putea bene­
acesta (Tit 1:15), deoarece nu am umblat ficia umblarea noastră spirituală dacă am
potrivit cu învă­ ţătura pe care ne-a dăruit- asculta de glasul conştiinţei.
o Dumnezeu prin lumina Sa. Pe măsură
ce se acumulează păcatul, conştiinţa, cu O conştiinţă bună
rolul său de fereastră, devine tot mai „...am vieţuit cu toată curăţia cugetului
înceţoşată, până când lumina abia va mai meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua
putea penetra duhul. Şi astfel va veni o aceasta“ (Fapte 23:1). Acesta a fost secre­
zi când credinciosul va putea păcătui fără tul vieţii lui Pavel. Cugetul la care se
nici o mustrare de cuget, fără nici o referă el nu este cel al unei persoane
întristare, întrucât conştiinţa a fost de mult neregenerate, ci cugetul sau conştiinţa
parali­zată, iar intuiţia tocită de păcat. Cu unei persoane umplute cu Duhul Sfânt.
cât este mai spiritual un cre­ dincios, cu Plină de încredere în apropierea de
atât mai alert va fi faţă de barometrul Dumnezeu, bucurându-se de părtăşie per­
său lăuntric. Nici un creştin nu poate fi fectă cu El, conştiinţa regenerată a apos­
atât de spiritual încât să nu mai aibă tolului nu a avut ce să-i reproşeze. Totul
nevoie să-şi mărturisească păcatele. se face la apostol după călăuzirea conşti­
Negreşit el e decăzut spiritual, dacă con­ inţei. El nu face nici un lucru care să fie
ştiinţa sa este tocită şi insensibilă. Un condamnat de con­ ştiinţă, după cum nu
grad superior de cunoaştere, o râvnă permite în viaţa sa nici un lucru pe care
excesivă, sentimente exaltate şi o voinţă conştiinţa îl dezaprobă. Prin urmare, el
puternică – ei bine, toate acestea pălesc este plin de îndrăzneală înaintea lui
când sunt puse alături de o conştiinţă Dumnezeu şi înaintea omului. Ne pier­
sensibilă. Cel care refuză să dea ascultare dem încrederea când cugetul ne este
vocii sale, silindu-se, în schimb, să pro­ înceţoşat. Apostolul s-a străduit să aibă
greseze pe plan mental şi senzorial, va întotdeauna un cuget curat faţă de
constata că, de fapt, a regresat pe plan Dumnezeu şi faţă de oameni (Fapte
spiritual. 24:16), căci „dacă inima nu ne condam­
Sensibilitatea conştiinţei poate fi spori­ nă, avem încre­ dere înaintea lui Dumne­
tă sau, dimpotrivă, diminuată. Dacă i se zeu şi primim de la El tot ce cerem,
va da conştiinţei libertatea de a funcţiona deoarece păzim poruncile Sale şi facem
plenar, fereastra duhului din acel om va ce-I este plăcut“ (1 Ioan 3:21-22).
face să pătrundă şi mai multă lumină Credincioşii nu-şi dau seama cât de
data viitoare; dacă însă omul respectiv va importantă este, de fapt, conştiinţa lor.
nesocoti glasul conştiinţei sau îi va răs­ Mulţi cred că, atâta timp cât umblă după
punde prin raţionamente sau fapte, oco­ îndemnurile duhului, totul este în or­ dine.
lind cerinţele specifice ale conştiinţei, gla­ Ei nu ştiu că o conştiinţă tulbure înseam­
sul ei se va auzi tot mai estompat, de nă pierderea încrederii de a ne apropia
fiecare dată când va fi nesocotit, până de Dumnezeu şi că această pierdere, la
când va înceta să mai vorbească. De fie­ rândul ei, duce la perturbarea părtăşiei cu
208 Omul spiritual, volumul II
El. De fapt, o con­ ştiinţă tulbure sau nostru tre­ zit. Trebuie să fim cu foarte
încărcată poate îm­ piedica comuniunea mare băgare de seamă faţă de mărturia
noastră intuitivă cu Dumnezeu mai mult pe care ne-o dă el. Cum ne cotează?
decât orice altceva. Dacă nu vom reuşi Ne condamnă oare pentru ipocrizia noas­
să păzim poruncile Sale şi nu vom face tră? Sau mărturiseşte că am umblat prin­
ce-I este plăcut Lui, evident, monitorul tre oameni în sfinţenie şi curăţie de cuget,
sau barometrul nostru lăuntric ne va mus­ cu sinceritate? Afirmă conştiinţa că am
tra, făcându-ne să ne temem înaintea lui umblat pe măsura întregii lumini de care
Dumnezeu şi, prin urmare, împiedicându- dispunem?
ne să primim ceea ce cerem. Putem să-I Care este mărturia conştiinţei lui
slujim lui Dumnezeu doar cu un cuget Pavel? Ei bine, ea îi spune că s-a purtat
curat (2 Tim. 1:3). O conştiinţă împovă­ în lume... nu printr-o înţelepciune
rată ne va determina să ne retragem lu­ mească, ci prin harul lui Dumnezeu.
intuitiv din faţa lui Dumnezeu. De fapt, conştiinţa nu mărturiseşte de­ spre
„Lauda noastră este mărturia pe care nimic altceva. Ceea ce susţine ea cu tărie
ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în este ca un credincios să-şi tră­ iască viaţa
lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţe­ prin harul lui Dumnezeu, iar nu prin
nie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, înţelepciunea omenească. Înţe­ lepciunea
bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumeas­ omenească este total nulă în ce priveşte
că, ci pe harul lui Dumne­ zeu“ (2 voia lui Dumnezeu şi lu­ crarea Sa. Tot
Corinteni 1:12). Textul acesta se referă la aşa, ea nu este de nici un folos în viaţa
mărturia conştiinţei. Numai o conştiinţă spirituală a credinciosului. Mintea omului
neîmpovărată poate mărturisi în favoarea este total inutilă în co­ muniunea sa cu
unui credincios. E bine să ai mărturia Dumnezeu. Ba chiar în comunicarea cu
altora, dar cu cât mai bine este să ai lumea materială mintea ocupă un rol
mărturia propriei tale conştiinţe. Apostolul secundar. Un copil al lui Dumnezeu tră­
afirmă că acesta este lucrul cu care are ieşte pe pământ exclusiv prin harul lui
el dreptul să se laude aici. În umblarea Dumnezeu. Or, harul presupune ceva rea­
noastră după îndemnurile duhului, avem lizat exclusiv de El, fără ca omul să aibă
nevoie în permanenţă de o astfel de măr­ vreun rol în asta (Rom. 11:6). Numai
turie. Ceea ce spun alţii este pasibil de când cineva trăieşte exclusiv prin
eroare, deoarece ei n-au de unde şti cum Dumnezeu, neîn­ găduindu-şi nici o iniţiati­
ne-a călăuzit Dumne­ zeu. E posibil ca ei vă proprie şi ne­ per­miţând minţii sale să
să greşească în felul în care ne percep aibă stăpâ­ nire asupra sa, va putea acea
sau ne judecă, aşa cum au fost greşit persoană să declare că trăieşte în această
înţeleşi şi judecaţi apostolii de către cre­ lume în sfinţenie şi curăţie de inimă, cu
dincioşii din vremea lor. Ba alte ori s-ar evlavie. Cu alte cuvinte, ea operează
putea ca ei să ne elogieze peste măsură, împreună cu intuiţia. Conştiinţa dă mărtu­
să ne supraaprecieze. De multe ori oame­ rie cu privire la tot ce se face conform
nii ne critică atunci când, de fapt, noi nu revelaţiei, în intuiţie, dar se opune oricărei
facem altceva decât să ascultăm de acţiuni contrare intuiţiei, indiferent cât de
Domnul, urmând voia Lui. Alteori ei ne compatibilă ar fi aceasta cu înţelepciunea
laudă pentru ceea ce văd în noi, deşi omenească. Rezu­ mând, vom spune că
acel lucru este – în mare măsură – rezul­ con­ ştiinţa aprobă numai revelaţia intuiţiei.
tatul unei explozii emotive vremelnice Intuiţia îi conduce pe credincioşi, pe când
sau a unui gând meşteşugit din partea conştiinţa îi constrânge să dea curs
noastră. De aici rezultă că laudele sau îndemnurilor intuiţiei.
criticile ce le primim din partea altora O conştiinţă nepătată, ce confirmă
sunt lipsite de importanţă; ceea ce con­ faptul că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea
tează cu adevărat este mărturia cugetului în credinciosul respectiv (întrucât nu este
 Conştiinţa 209
nimic între el şi Dumnezeu), este absolut fund îngemănate. Dacă dorim să ne păs­
esenţială pentru o viaţă trăită după îndem­ trăm un cuget curat faţă de oameni, mai
nurile duhului. Această confirmare trebuie întâi trebuie să ne punem în ordine înain­
să fie ţelul urmărit de credincios, acesta tea lui Dumnezeu. Un cuget pătat înain­
neavând voie să accepte nimic mai pre­ tea lui Dumnezeu ne va determina auto­
jos. Asta ne arată care ar trebui să fie mat să avem un cuget pătat faţă de
viaţa normală a creştinului – adică exact oameni. În consecinţă, toţi cei ce doresc
aşa cum a mărturisit apostolul Pavel, tot să tră­ iască o viaţă spirituală trebuie să se
aşa trebuie să fie şi mărturia noastră. străduiască să aibă un cuget curat faţă de
Enoh a fost un om cu conştiinţa curată, Dumnezeu (1 Petru 3:21). Asta nu
conştient că Dumnezeu Îşi găsea plăcerea în­ seamnă deloc că ar fi lipsit de impor­
în El. Această confirmare a faptului că tanţă să avem un cuget curat înaintea
Dumnezeu este încântat de noi ne ajută oamenilor. Dimpotrivă, sunt multe lu­ cru­
să înaintăm. Trebuie să fim însă foarte rile care pot fi făcute faţă de Dumne­ zeu,
atenţi în acest punct, ca nu cumva să ne dar nu şi faţă de oameni. Numai o con­
preamărim „eul“ nostru, ca şi când nouă ştiinţă curată faţă de oa­ meni ne asi­ gură o
ne-ar aparţine meritul de a-I fi plăcuţi. mărturie bună înaintea lor. Per­ cepţia gre­
Lui I se cuvine toată slava. Trebuie să ne şită a omului nu afectează măr­ turia care
străduim din răsputeri ca întotdeauna să glăsuieşte astfel: „să aveţi un cuget curat,
avem un cuget curat. Iar dacă ne este pentru ca cei ce bârfesc purtarea voastră
cugetul curat, trebuie să ne ferim ca nu bună în Cristos să rămână de ruşine toc­
cumva să intervină firea veche. mai în lucrurile în care vă vorbesc de
Dacă în permanenţă conştiinţa noastră rău“ (1 Petru 3:16). Purtarea bună nu
ne asigură că Îi suntem plăcuţi lui poate aplana neliniştea pe care ne-o dă o
Dumnezeu, atunci vom avea îndrăz­ neala conştiinţă pătată. Tot aşa, oricâte ocări am
de a ne îndrepta privirea spre sângele avea din partea oamenilor, un cuget curat
Domnului Isus, ca acesta să ne cureţe, nu va putea să fie umbrit.
ori de câte ori – regretabil – am greşit. În plus, un cuget curat ne ajută să ne
Pentru a avea un cuget curat, nu avem însuşim făgăduinţele lui Dumnezeu.
voie să ne depărtăm nici o clipă de sân­ Creştinii de astăzi se plâng adesea că
gele acesta, care ne curăţeşte în continuu mica loc credinţă este cauza eşecului lor
şi pe veci. Mai mult, întrucât natura de a trăi o viaţă spirituală desăvârşită. Un
noastră păcătoasă încă sălăşluieşte în noi, cuget curat este nedespărţit de o credinţă
rezultă că nu vom fi în stare să recu­ mare. În clipa în care cugetul este împo­
noaştem multe din lucrările ascunse ale vărat, credinţa este automat slăbită. Să
firii vechi, decât atunci când ne-am matu­ vedem cum face Biblia jonc­ ţiune între
rizat din punct de vedere spiritual. Ceea aceste două elemente: „Ţinta poruncii
ce consideram înainte drept inofensiv este dragostea, care vine dintr-o inimă
acum s-ar putea să ne apară, în realitate, curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o cre­
un lucru cu adevărat păcătos. Fără curăţi­ dinţă neprefăcută“ (1 Tim. 1:5). Şi iarăşi:
rea efectuată de sângele scump nu am „şi să păstrezi credinţa şi un cuget
avea niciodată pace. Dar de îndată ce curat…“ (1 Tim. 1:19). Conştiinţa este
conştiinţa noastră este stropită cu sângele organul credinţei noastre. Dumnezeu urăş­
scump, acesta va conti­ nua să-şi desfăşoa­ te aprig păcatul – culmea gloriei lui
re necurmat lucrarea de curăţire. Dumnezeu este sfinţenia. Or, sfinţenia Sa
Apostolul mărturiseşte că ceea ce nu poate tolera păcatul, nici o clipă. Dacă
urmăreşte el este să aibă o conştiinţă un credincios nu elimină, după cum îi
bună faţă de Dumnezeu şi faţă de dictează conştiinţa, tot ce este contrar
oa­meni. Aceste două deziderate – către minţii lui Dumnezeu, va pierde imediat
Dum­­ nezeu şi către oameni – sunt pro­ părtăşia cu Dumnezeu. Toate promisiunile
210 Omul spiritual, volumul II
pe care ni le dăruieşte Dumnezeu în lăsat un exemplu bun prin faptul că întot­
Biblie ar putea fi considerate condiţionate. deauna a avut un cuget curat. Iată secre­
Nici una nu este dăruită pentru a satisfa­ tul: prin asta vom menţine părtăşia neîn­
ce pofta firii pământeşti. Nimeni nu va treruptă cu Dumnezeu.
trăi experienţa Duhului Sfânt, comuniunea
cu Dumnezeu şi răspunsul la rugăciune, Conştiinţa şi cunoştinţa
dacă nu se ocupă de păcat şi de firea Rămânând alături de duh şi ascultând
pământească. Cum putem să ne însuşim glasul conştiinţei, trebuie, de asemenea, să
făgăduinţa lui Dumnezeu cu încredere, ţinem seama de un lucru important: con­
dacă vocea din lăuntrul nostru ne acuză? ştiinţa este limitată de cunoştinţă. Este
Cum poate cineva, a cărui conştiinţă nu organul prin care deosebim binele de rău,
mărturiseşte împreună cu el că a trăit pe ceea ce înseamnă că ea ne dăruieşte
pământ în sfinţenie, evlavie şi sinceritate, cunoştinţa binelui şi răului. Această
să fie un om al rugăciunii, care să poată cunoştinţă diferă de la creştin la creştin.
cere de la Dumnezeu binecuvântări Unii au mai multă cunoştinţă, alţii mai
nemărginite? Ce rost are rugăciunea, dacă puţină. Gradul de cunoaştere poate fi
monitorul nostru lăuntric ne mustră în determinat de mediul în care vieţuieşte
momentul în care ne ridicăm mâinile individul respectiv sau poate de învăţătura
către Dumnezeu? Mai întâi trebuie să ne pe care a primit-o. Astfel, nu putem trăi
lepădăm de păcat şi să fim curăţiţi, înain­ în funcţie de standardele altora, după cum
tea de a ne putea ruga cu credinţă. nu putem să le cerem altora să trăiască
Trebuie să avem un cuget liber de după lumina pe care o avem noi înşine.
orice vină, nu în sensul că ar fi mai bun În părtăşia unui creştin cu Dumnezeu, un
decât înainte sau că mult rău ar fi fost păcat necunoscut nu împiedică părtăşia.
înlăturat, ci că este fără vină şi plin de Oricine aplică toată voia lui Dumnezeu
încredere înaintea lui Dumnezeu. A­ ceasta ce-i este cunoscută în viaţa sa, lepădând
ar trebui să fie condiţia normală a conşti­ tot ce ştie că este condamnat de
inţei noastre. Dacă ne prosternăm înaintea Dumnezeu, este calificat să se bucure de
sa şi-i permitem să ne mustre; dacă ne părtăşie desăvârşită cu El. Creştinul tânăr
aducem pe noi înşine cu totul înaintea în credinţă adesea conchide că, datorită
Domnului, fiind gata să înde­ plinim tot ce lipsei sale de cunoştinţă, este cu neputinţă
a rânduit El pentru noi, atunci încrederea ca el să-I fie plăcut lui Dumnezeu.
noastră va spori, până când vom putea să Cunoştinţa spirituală este, într-adevăr,
ne privim conştiinţa ca fiind eliberată de foarte importantă, dar noi ştim, de ase­
vină. Vom îndrăzni să-I spunem lui menea, că o atare lipsă de cunoştinţă nu
Dumnezeu că acum nu mai avem nimic împiedică părtăşia cuiva cu Dumnezeu.
ascuns de El. În ce ne priveşte, nu ştim În chestiunea părtăşiei, Dumnezeu nu pri­
să existe nimic între noi şi El. Umblând veşte la cât din voia Sa am reuşit să
prin duhul, nu avem voie să permitem captăm, ci, mai degrabă, la atitudinea
nici unei întinări, oricât de mici, să ne noastră faţă de voia Sa. Dacă vom căuta,
tulbure conştiinţa. Tot ce este condamnat cu sinceritate, din toată inima, să ascul­
de conştiinţă trebuie mărturisit imediat, tăm de dorinţele Sale, părtăşia noastră va
curăţit de sângele scump şi dat uitării, rămâne neîntreruptă, chiar dacă s-ar putea
lepădat, pentru ca să nu mai rămână nici să existe încă multe păcate necunoscute
o urmă. În fiecare zi trebuie să căutăm în viaţa noastră. Dacă părtăşia ar fi deter­
să avem un cuget curat, o conştiinţă minată de sfinţenia lui Dumnezeu, care
bună, deoarece, oricât de scurt ar fi tim­ dintre chiar şi cei mai sfinţi din trecut şi
pul în care conştiinţa este împovărată, din prezent ar putea fi considerat vrednic
pierderile sunt imense pentru duh iar pre­ chiar de o singură clipă de părtăşie desă­
judiciul foarte mare. Apostolul Pavel ne-a vârşită cu El? Am fi izgoniţi zilnic dina­
 Conştiinţa 211
intea feţei Domnului şi dinaintea slavei curăţi, dacă vom umbla potrivit luminii
tăriei Lui. Acel păcat necunoscut de noi pe care o avem deja. Poate că sunt încă
se află sub acoperirea sângelui scump. unele păcate care nu au fost îndepărtate
Pe de altă parte, dacă am permite să din viaţa noastră, dar noi nu suntem con­
rămână chiar şi cel mai mic păcat despre ştienţi de ele. În consecinţă, ne putem
care ştim că a fost condamnat de con­ bucura în continuare de părtăşie cu
ştiinţa noastră, pe dată am pierde acea Dumnezeu în prezent. Să nu uităm că,
părtăşie desăvârşită cu Dumnezeu. După oricât de importantă ar fi con­ ştiinţa, ea
cum o scamă sau orice impuritate din nu este standardul nostru de sfinţenie,
ochiul nostru ne împiedică să vedem, tot deoarece ea este strâns corelată cu cunoş­
aşa, păcatul cunoscut de noi, indiferent cât tinţa. Cristos Însuşi este sin­ gurul nostru
de infinitezimal de mic ar fi, ascunde standard de sfinţenie. Dar în chestiunea
zâmbetul feţei lui Dumnezeu de noi. În părtăşiei cu Dum­ ne­
zeu, singura condiţie
clipa în care conştiinţa este împovărată, pe care o pune El este aceasta: ne-am
părtăşia este numaidecât afectată. Un păcat păstrat noi oare o conştiinţă liberă de
necunoscut de un sfânt poate să persiste vină? Avem noi un cuget curat? Şi totuşi,
vreme îndelungată în viaţa sa, fără să afec­ chiar după ce am ascultat de ce ne dic­
teze părtăşia sa cu Dumne­ zeu. Însă de tează conştiinţa, nu trebuie să ne privim
îndată ce lumina (cunoaş­ te­
rea) îi năpădeşte ca fiind, de acum, „desăvârşiţi“. O conşti­
fiinţa, creştinul respectiv îşi pierde părtăşia inţă curată nu face altceva decât să ne
cu El pentru fiecare zi în care permite asigure că, după câte ştim noi, suntem
acelui păcat să rămână. Dum­ nezeu are desă­ vârşiţi, adică am atins ţelul imediat,
părtăşie cu noi potrivit cu nivelul de dar nu şi pe cel final.
cunoştinţă din conştiinţa noastră. Vom fi Aşa stând lucrurile, norma noastră de
foarte nechib­ zuiţi dacă vom presupune că, conduită se înalţă tot mai sus, pe măsură
întrucât o anumită ches­ tiune nu ne-a ce vom cunoaşte tot mai profund
împiedicat să avem părtăşie cu Dumnezeu Scripturile şi va creşte experienţa noastră
atâţia ani de zile, în mod sigur ea nu spirituală. Numai atunci când viaţa noas­
poate să fie prea gravă. tră va deveni mai sfântă, pe măsură ce
Este aşa deoarece conştiinţa poate să lumina va înainta tot mai mult în noi,
condamne doar în măsura luminii celei vom fi în stare să ne păstrăm o conştiinţă
mai recente pe care a primit-o. Ea nu eliberată de orice vină. În mod inevitabil
poate să judece ca fiind păcătos vreun ea ne va acuza, dacă vom pune alături
lucru de care nu este conştientă. Pe măsu­ cunoştinţa şi experienţa acumulate în cur­
ră ce creşte cunoştinţa unui credincios, sul anului acesta cu purtarea noastră din
creşte şi conştienţa din cugetul său. Cu anul trecut. Dumnezeu nu Şi-a întrerupt
cât înaintează cunoştinţa, cu atât mai mult părtăşia Sa cu noi anul trecut din pricina
va judeca conştiinţa sa. Nu trebuie să ne păcatelor pe care nu le-am cunoscut
preocupăm cu privire la ceea ce nu atunci. Dar negreşit El Îşi va întrerupe
cunoaştem, dacă urmăm întru totul ceea părtăşia dacă nu ne lepădăm de păcatele
ce deja cunoaştem. „Dacă umblăm în necunoscute anul trecut însă scoase la
lumină“, adică dacă umblăm în lumina pe iveală şi cunoscute anul acesta. Conştiinţa
care o avem deja, „după cum El Însuşi este standardul actual de sfinţenie dăruit
este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; de Dumnezeu. Se presupune că oricine a
şi sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne încălcat acest standard a comis păcat.
curăţeşte de orice păcat“ – 1 Ioan 1:7 Domnul are multe cuvinte pentru noi,
(chiar dacă mai rămân încă multe lucruri dar din pricina lipsei noastre de maturitate
necunoscute de noi). Dumnezeu dispune în înţelegerea noastră spirituală, El e
de lumină nelimitată. Deşi lumina noastră nevoit să aştepte. Dumnezeu Se poartă cu
este limitată, vom trăi în părtăşie cu copiii Săi potrivit cu condiţiile specifice
Dumnezeu, iar sângele Fiului Său ne va ale acestora. Datorită gradelor diferite de
212 Omul spiritual, volumul II
cunoştinţă în cugetul nostru, unii nu sunt problemă pentru cel care este dispus să
conştienţi de păcate pe care fraţii lor de umble prin duhul.
credinţă le consideră foarte mari. De unde
şi importanţa de a nu ne judeca unii pe Un cuget slab (o conştiinţă slabă)
alţii. Numai Tatăl ştie cum să Se poarte Cu câteva clipe în urmă am remarcat
cu copiii Săi. El nu Se aşteaptă să găseas­ că standardul nostru de trăire sfântă este
că tăria „tinerilor“ la „copilaşii Săi“, nici Cristos, nu conştiinţa, deşi aceasta din
experienţa „taţilor“ la „tineri“, dar El urmă este foarte importantă. Ea mărturi­
negreşit Se aşteaptă ca fiecare din copiii seşte dacă suntem sau nu plăcuţi lui
Lui să asculte de El potrivit cu măsura Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. În con­
cunoştinţei pe care o posedă deja. Dacă secinţă, ea joacă rolul de criteriu pentru
am şti sigur (ceea ce nu este deloc uşor) gradul actual de sfinţenie. Dacă trăim în
că Dumnezeu i-a vorbit fratelui nostru funcţie de lucrurile pe care ni le-a trans­
într-o anumită chestiune şi că fratele nos­ mis conştiinţa, am ajuns la stadiul în care
tru a refuzat să asculte, atunci l-am putea trebuie să fim în clipa de faţă. Prin
convinge să asculte. Cu toate acestea, nu urmare este un factor primordial în
avem însă voie să-l forţăm pe fratele nos­ um­ blarea noastră zilnică după îndemnurile
tru să dea curs căii pe care conştiinţa duhului. În orice privinţă în care am
noastră ne-a descoperit-o nouă. Dacă nesocotit ceea ce ne-a dictat conştiinţa
Dumnezeul sfinţeniei perfecte nu ne res­ noastră, tot conştiinţa este aceea care ne
pinge din pricina păcatelor necunoscute va mustra. Urmarea va fi faptul că ne
de noi în trecut, cum am putea noi, ple­ vom pierde pacea şi vom fi despărţiţi, un
când de la standardul nostru actual, să-l timp, de părtăşia cu Dumnezeu. Nu înca­
judecăm pe fratele nostru, care nu ştie pe nici o îndoială că trebuie să dăm
decât ce ştiam noi anul trecut? ascultare cerinţei conştiinţei. Dar cât de
De fapt, ajutându-i pe alţii, noi nu perfectă este ce­ rinţa sa rămâne încă un
trebuie să obţinem cu forţa ascultare din semn de întrebare.
partea lor în chestiuni mărunte, ci doar Cum am văzut, conştiinţa este limitată
să-i sfătuim să urmeze cu credincioşie de cunoştinţă. Ea ne poate călăuzi doar
ceea ce le dictează propria lor conştiinţă. în funcţie de cunoaşterea pe care o pose­
Dacă voinţa lor cedează în faţa lui dă. Ea condamnă orice act de neascultare
Dumnezeu, ei vor asculta de El când de ceea ce cunoaşte ea, dar nu poate
Duhul Sfânt va lumina cuvintele scrise condamna ceea ce ea însăşi nu cunoaşte.
limpede în Biblie. Atâta timp cât voinţa De aici rezultă că există o mare prăpastie
sa este predată, credinciosul va da curs între măsura conştiinţei şi măsura sfinţeni­
dorinţei lui Dumnezeu în clipa în care ei lui Dumnezeu. Or, tocmai aici găsim
conştiinţa sa va primi lumină. Acelaşi cel puţin două defecte. Mai întâi, o con­
lucru se aplică şi în cazul nostru. Nu ştiinţă ce posedă cunoştinţă limitată va
trebuie să ne extenuăm, până acolo încât condamna doar ceea ce cunoaşte ea însăşi
să ne supralicităm tăria sufletului nostru, ca fiind greşit, lăsând neatinse în viaţa
pentru a înţelege adevăruri ce depăşesc noastră o mulţime de chestiuni ce nu
capacitatea noastră actuală. Dacă suntem sunt după voia lui Dumnezeu. Dumnezeu
dispuşi să ascultăm de glasul lui şi sfinţii mai maturi ştiu cât de imperfecţi
Dumnezeu astăzi, suntem consideraţi suntem, şi totuşi noi continuăm să
acceptabili. Pe de altă parte, nu trebuie să umblăm ca mai înainte, deoarece ne lip­
ne reţinem de la nici o căutare a oricărui seşte o lumină nouă.
adevăr pe care Duhul Sfânt ne va călăuzi Nu este oare acesta un defect enorm?
intuitiv să-l cercetăm. O atare reţinere ar Această imperfecţiune este totuşi supor­
echivala cu o scădere a standardului de tabilă întrucât Dumnezeu nu judecă ceea
sfinţenie. Într-un cuvânt, nu există nici o ce nu ştim. În pofida acestui neajuns, noi
 Conştiinţa 213
putem avea părtăşie cu El, fiind acceptaţi, posedă cunoştinţă au o con­ ştiinţă mai
cu condiţia să ascultăm de tot ce ne dic­ puternică şi, prin urmare, se bucură de o
tează conştiinţa. mai mare libertate. În schimb, cei lipsiţi
Dar al doilea defect, spre deosebire de de cunoştinţă adăpostesc în ei o conştiin­
primul, afectează părtăşia noastră cu ţă mai slabă, trăind, în consecinţă, experi­
Dumnezeu. După cum o cunoştinţă enţa unui grad ridicat de robie.
li­
mitată nu va reuşi să judece ceea ce Lucrul acesta este foarte clar ilustrat
trebuie judecat, tot aşa o atare cunoştinţă în prima epistolă către Corinteni. Între
va judeca ceea ce nu trebuie judecat. creştinii din Corint exista un mare grad
Înseamnă oare că e defectuoasă con­ ştiinţa de neînţelegere cu privire la consumul
în călăuzirea ce ne-o oferă? Nici­ decum! alimentelor închinate idolilor. Unii din ei
Călăuzirea conştiinţei este corectă şi tre­ considerau că idolii nu posedă o existenţă
buie să i se dea ascultare de către toţi reală, întrucât nu există decât un singur
credincioşii. Dar există diferite grade de Dumnezeu (1 Cor. 8:4). Deci, pentru ei
cunoaştere între sfinţi. Multe lucruri ce nu putea fi nici o deosebire între hrana
pot fi făcute cu ştiinţă sunt condamnate închinată idolilor şi hrana obişnuită.
drept păcate de conştiinţa celor lipsiţi de Pentru ei ambele alimente puteau fi con­
cunoştinţă. Aceasta scoate în evidenţă sumate, fără nici o mustrare de conştiinţă.
imaturitatea credincioşilor. Taţii pot săvâr­ Dar alţii, ce au avut o îndelungată expe­
şi multe lucruri, cu libertate desăvârşită, rienţă în cele idoleşti, nu puteau să nu
datorită cunoş­ tinţei lor avansate, experien­ privească hrana aceasta ca fiind oferită
ţei şi poziţiei pe care o ocupă. Dar pen­ unui idol, fiindu-le greu s-o consume.
tru copilaşi ar fi total greşit să facă aceste Deoarece cugetul lor era slab în timp ce
lucruri, deoarece ei, pur şi simplu, nu consumau această hrană, ei erau întinaţi
posedă atari cunoştinţe, experienţă sau (v. 7). Apostolul a tratat această deosebire
poziţie. Asta nu înseamnă că există două de vederi ca pe o chestiune de cunoştinţă
norme de conduită creştină, ci ne arată (v. 7). Primii aveau lumină şi astfel nu
că norma prin care se stabileşte ce e păcătuiau când consumau această mânca­
bine şi ce e rău e strâns legată de poziţia re, deoarece conştiinţa lor nu-i mustra. În
pe care o ocupă fiecare. Legea se aplică schimb, credincioşii din a doua categorie
atât la ce este pământesc, cât şi la ce e nu posedau această cunoştinţă şi astfel se
spiritual. Multe lucruri sunt perfect con­ simţeau mustraţi când mâncau, fiind, în
forme voii lui Dumnezeu, când sunt consecinţă, vinovaţi. Vedem de aici cât
săvârşite de către credincioşii maturi, dar de importantă este cunoştinţa. O creştere
aceleaşi lucruri pot fi considerate păcate, a acesteia duce uneori la o creştere a
dacă sunt copiate de către cei imaturi. condamnării din partea conştiinţei, dar
Motivul pentru această diferenţă stă în uneori ea poate duce şi la o scădere a
faptul că există diverse grade de cunoş­ condamnării sale.
tinţă în conştiinţa noastră. Când un cre­ Este recomandabil să stăruim înaintea
dincios face ceea ce consideră con­ ştiinţa Domnului, rugându-L să ne dă­ ru­
iască
sa că este bine, el ascultă de voia lui mai multă cunoştinţă, pentru a nu fi
Dumnezeu; dar conştiinţa altuia s-ar putea legaţi într-o măsură prea mare, dar aceas­
să judece acelaşi lucru ca fiind rău şi, tă cunoaştere trebuie păstrată în smerenie,
evident, acea persoană va păcătui împotri­ pentru ca nu cumva, asemenea corinteni­
va lui Dumnezeu, dacă va face lucrul lor, să cădem şi noi înapoi în fire. În
respectiv. Voia lui Dumnezeu ab­ solută cazul în care cunoştinţa noastră este ina­
este întotdeauna aceeaşi, dar El Îşi desco­ decvată, iar conştiinţa conti­ nuă să ne cen­
peră mintea sau gândirea Sa fiecărei per­ zureze, trebuie să dăm neapărat ascultare
soane potrivit cu limitele poziţiei spiritua­ glasului său, oricât ne-ar costa acest lucru.
le ocupate de acea persoană. Cei ce Niciodată nu trebuie să ne permitem să
214 Omul spiritual, volumul II
filozofăm că, întrucât acest lucru nu este de multă cunoştinţă am poseda, să avem
greşit potrivit celui mai înalt standard al grijă ca nu cumva s-o urmăm pe aceasta,
lui Dum­ nezeu, putem să-l facem liniştiţi, ci să dăm ascultare doar conştiinţei din
chiar dacă altceva ne transmite con­ ştiinţa duhul nostru.
noastră. Să nu uităm: conştiinţa noastră Dacă vom nesocoti ceea ce este con­
este standardul nostru actual de călă­ uzire damnat în mod intuitiv de către con­ ştiinţa
din partea lui Dumnezeu. Tre­ buie să ne noastră, luând cunoştinţa noastră drept
supunem în faţa ei, altminteri păcătuim. standard de conduită, înseamnă că deja
Dumnezeu judecă ceea ce judecă, de ne-am acomodat trăirii după îndemnurile
fapt, şi conştiinţa. firii. Oare nu se întâmplă ca uneori con­
Ceea ce am discutat noi aici priveşte ştiinţa noastră să fie foarte tulburată, când
doar chestiunile exterioare, cum ar fi ne propunem să facem un lucru absolut
hrana. În chestiunile de natură spi­ rituală legitim, potrivit adevărului pe care-l
nu poate exista nici o astfel de deosebire cunoaştem? Ceea ce condamnă conştiinţa
de libertate şi robie, oricât de mult ar este socotit a fi contrar voii lui Dumnezeu,
creşte cunoştinţa noastră. Numai în ches- chiar dacă, în lumina cu­ noştinţei minţii
tiuni externe, de natură fizică, Se ocupă noastre, este un lucru bun. Asta deoarece
Dumnezeu de noi potrivit cu vâr­ sta noas­ cunoştinţa noastră este dobândită în urma
tră. La credincioşii tineri El acordă multă cercetării efectuate de intelectul nostru, iar
atenţie alimentaţiei lor, îm­ brăcăminţii lor nu prin revelaţiile intuiţiei noastre. De aici
şi altor chestiuni externe, deoarece doreşte rezultă că între călăuzirea conştiinţei şi
să fie date la moarte faptele rele ale tru­ cunoştinţă poate să existe un conflict.
pului. Dacă tinerii au cu adevărat o inimă Pavel arată că viaţa spirituală a unui
sinceră de a-L urma pe Domnul, vom om poate fi grav periclitată, dacă acesta
constata că El îi chea­ mă deseori prin con­ va nesocoti mustrările conştiinţei, dând, în
ştiinţa duhului lor să se predea în aceste schimb, curs cunoştinţei minţii sale. „Căci
chestiuni. Dar cei ce posedă o experienţă dacă te va vedea cineva pe tine, un om
mai profundă în Domnul par să benefi- cu cunoştinţă, stând la masă în templul
cieze de mai multă libertate în conştiinţa unui idol, oare nu va fi încurajat acel om,
lor cu privire la aceste chestiuni, deoarece dacă are un cuget slab, să mănânce hrană
aceştia deja au învăţat să asculte de El. închinată idolilor? Şi astfel, prin cunoştin­
Şi totuşi, cei mai înaintaţi sunt confrun­ ţa ta, acest om slab este distrus, fratele
taţi cu unul din cele mai mari pericole în pentru care a murit Cristos“ (1 Cor. 8:10-
acest punct. Conştiinţa lor devine atât de 11, traducere textuală după versiunea
puternică, încât alunecă într-o amorţire engleză, n.tr.). Văzând un cre­ dincios cu
indiferentă. Creştinii tineri care-l urmează cunoştinţă mâncând hrană oferită idolilor,
pe Domnul cu toată inima ascultă de El cel lipsit de cunoştinţă va avea tendinţa
în multe puncte, deoarece conştiinţa lor să creadă că şi el are voie să mănânce.
este sensibilă şi uşor mişcată de Duhul Dar dacă acesta din urmă mănâncă împo­
Sfânt. Pe de altă parte, credincioşii mai triva vocii conştiinţei sale, el cade în
înaintaţi în vârstă posedă atâta cunoştinţă, păcat. Prin urmare, să nu umblăm nici o
încât tind să-şi dezvolte peste măsură min­ clipă după cunoştinţa pe care o avem.
tea, până acolo încât îşi amorţesc sensibili­ Oricât de multă cunoştinţă am fi dobân­
tatea con­ştiinţei lor. Ei sunt ispitiţi să facă dit, noi trebuie să ascultăm de intuiţia şi
lucrurile potrivit cu cunoştinţa minţii lor, de conştiinţa duhului. E posibil ca cunoş­
aparent nerăspunzând la îndemnurile tinţa să influenţeze conştiinţa. Dar chiar şi
Duhului Sfânt. Aceasta e o lovitură fatală aşa avem datoria să urmăm numai îndem­
pentru viaţa spirituală, eliminând pros­ nul conştiinţei noastre. Dumnezeu caută
peţimea din umblarea unui credincios, să vadă la noi mai multă ascultare de
îm­ bătrânindu-l şi ofilindu-l. Indiferent cât voia Sa, decât „corectitudinea“ purtării
 Conştiinţa 215
noastre. As­ cultarea noastră de glasul con­ să ne preocupăm de alte chestiuni. Să
ştiinţei va garanta autenticitatea caracteru­ menţinem în permanenţă conştiinţa noastră
lui nostru de consacrare şi ascultare. Prin într-o condiţie sănătoasă. Nu permite nici
con­ ştiinţa noastră, Dumnezeu exa­ minează unui păcat să ştirbească vocea conştiinţei.
motivaţia noastră – dacă dorim cu adevă­ Dacă la un moment dat descoperim că ni
rat să ascultăm de El sau, dimpotrivă, s-a răcit conştiinţa şi s-a împietrit, încât
dacă dorim altceva. nimic nu mai pare să ne mişte, să recu­
Un alt lucru de care trebuie să ne noaştem prin aceasta că am căzut adânc
păzim este pericolul blocării conştiinţei în firea veche. În acest caz, toate cunoş­
noastre. Uneori cugetul nostru nu mai tinţele din Biblie le-am acumulat doar în
funcţionează cum trebuie datorită unui mintea firii noastre vechi, ele fiind astfel
anumit blocaj. Când suntem înconjuraţi lipsite de puterea vie. Noi trebuie să dăm
de cei a căror conştiinţă este amorţită de fără încetare curs intuiţiei duhului nostru,
moarte, şi conştiinţa noastră poate fi fiind umpluţi cu Duhul Sfânt, încât conşti­
amorţită prin argumentele la care recurg inţa noastră să crească zilnic în sensibilita­
aceştia, prin conversaţia, învăţătura, persu­ te, iar pocăinţa noastră să fie tot atât de
asiunea sau exemplul oferit de aceştia. rapidă şi instantanee pe cât este şi cunoş­
Feriţi-vă de învăţătorii cu conştiinţa împie­ tinţa noastră cu privire la orice lucru rău
trită. Feriţi-vă de conştiinţe făurite de om. dintre noi şi Dumnezeu. Să nu te preo­
Respingeţi orice încercări ale omului de a cupi doar de minte, în detrimentul conşti­
vă modela propria voastră conştiinţă. inţei intuitive. Gradul de spiritualitate se
Conştiinţa noastră trebuie să răspundă măsoară prin sensibi­ litatea faţă de conşti­
doar la îndemnurile lui Dum­ nezeu, în inţa noastră. Sunt ne­număraţi creştinii care
toate privinţele. Noi în­ şine trebuie să şi-au neglijat conştiinţa în trecut, fiind
cunoaştem voia Sa şi să fim responsabili acum lipsiţi de vioiciune spirituală, pose­
pentru a o duce la înde­ plinire. Vom da dând doar o cunoştinţă moartă în creierul
greş, dacă vom neglija con­ ştiinţa noastră, lor. Să ve­ghem neîncetat, ca să nu cădem
ascultând, în schimb, de a altuia. în aceeaşi cursă. Să nu-ţi fie teamă de a
Să recapitulăm: Conştiinţa credinciosu­ fi mişcat lăuntric cu uşurinţă. Niciodată să
lui constituie una din facultăţile indispen­ nu te temi că ţi-ai exercitat conştiinţa prea
sabile ale duhului său. Trebuie să ne stră­ mult. Teme-te doar că nu ţi-ai exercitat-o
duim să urmăm în întregime călă­ uzirea îndeajuns. Conştiinţa are rolul de monitor
sa. Deşi este influenţată de cu­ noaştere, pentru Dumnezeu. Ea ne informează că
vocea sa reprezintă totuşi voia supremă a ceva s-a stricat sau că trebuie reparat.
lui Dumnezeu pentru copiii Săi în vremea Vom putea evita multe consecinţe dezas­
de acum. Este bine să dobândim culmea truoase, dacă vom asculta din timp de
supremă pentru ziua de azi. Nu e nevoie conştiinţă.
216 Omul spiritual, volumul II

CAPITOLUL 1
PERICOLELE VIEŢII SPIRITUALE
Nimic nu este mai vital pentru viaţa
creştină decât o umblare zilnică după
îndemnurile duhului. Aceasta este cea
care menţine creştinul într-o stare spiritua-
lă permanentă, îl izbăveşte de sub puterea
firii, îl ajută să asculte întotdeauna de
legea lui Dumnezeu şi-l ocroteşte de ata-
cul lui Satan. Acum, după ce am ajuns
să înţelegem modul de funcţionare a
duhului nostru, trebuie imediat să înce-
pem să ne lăsăm călăuziţi de el. Aceasta
este o activitate ce trebuie să aibă loc
clipă de clipă, ce nu trebuie să slăbească
nici un pic. În zilele acestea în care trăim
trebuie să fim foarte atenţi şi veghetori
faţă de pericolul de a primi învăţătura
Duhului Sfânt, pentru ca apoi să respin-
gem călăuzirea Sa. Tocmai în acest punct
s-au poticnit şi au căzut mulţi sfinţi. Nu e
suficient să acumulăm învăţătură; trebuie
să fim pregătiţi să acceptăm şi călăuzirea.
Nu trebuie să ne mulţumim doar cu
învăţătura spirituală, ci trebuie să preţuim,
de asemenea, şi umblarea după călăuzirea
duhului. Adesea îi auzim pe oameni
zicând cu uşurinţă: „calea crucii“; dar ce
este ea, de fapt? În realitate, nu este alt-
ceva decât umblarea după îndemnurile
duhului, întrucât a umbla în această ma-
nieră reclamă din partea noastră să dăm
toate ideile noastre, dorinţele şi gândurile
noastre la moarte. A urma zilnic exclusiv
călăuzirea intuiţiei şi revelaţia duhului ne
obligă să ne purtăm crucea zilnic.
Toţi credincioşii spirituali cunosc câte
ceva despre modul de funcţionare a duhu-
217
PARTEA A ŞASEA
UMBLAREA DUPĂ
ÎNDEMNURILE DUHULUI
1. Pericolele vieţii spirituale
2. Legile duhului
3. Principiul minţii care vine
în ajutorul duhului
4. Normalitate duhului
lui. Dar trăirea în practică după îndemnu-
rile sale este adesea o acţiune sporadică,
deoarece ei nu au înţeles încă pe deplin
toate legile care guvernează funcţionarea
sa. Dar în condiţiile în care intuiţia lor ar
fi dezvoltată adecvat, ei ar putea umbla
statornic după călău­ zirea duhului, fără nici
o interferenţă din afară (nota bene: tot ce
este în afara duhului este considerat
domeniul exterior). Dar, întrucât nu şi-au
însuşit legile duhului, ei interpretează viaţa
în duhul ca fiind oscilantă, lipsită de
reguli şi foarte ane­ voios de pus în practi-
că. Mulţi sunt ho­ tărâţi să asculte de voia
lui Dumnezeu şi să urmeze călăuzirea
Duhului Sfânt, dar le lipseşte o inimă
care să le imprime avântul necesar, deoa-
rece ei nu sunt si­ guri că se pot bizui cu
totul pe călăuzirea intuiţiei lor. Ei mai au
încă de învăţat cum trebuie să înţeleagă
indicaţiile transmise de intuiţia lor, potrivit
cărora trebuie să înainteze sau să rămână
pe loc. În plus, ei nu ştiu care ar trebui
să fie starea normală a duhului, fiind ast-
fel împiedicaţi să urmeze în continuu
că­lăuzirea sa. Adesea omul lor lăuntric îşi
pierde capacitatea de a funcţiona pentru
simplul motiv că nu ştiu cum să-l menţi-
nă în starea corespunzătoare. Deşi uneori
cunosc experienţa revelaţiei în intuiţia lor,
totuşi ei se întreabă cum se face că, de
vreme ce caută cu înfrigurare, uneori
intuiţia lor primeşte revelaţie, iar alteori
nu. Desigur aceasta se întâmplă deoa­ rece
uneori ei umblă fără să-şi dea seama
după legea duhului, obţinând astfel
218 Omul spiritual, volumul II
re­velaţie, pe când alteori, deşi cer, ei nu animă lucrarea lor. Numai astfel vor putea
cer conform acestei legi şi, prin urmare, ei urma îndemnurile duhului.
nu dobândesc revelaţia solicitată. În Noi ştim că sufletul ne pune la dispo­
schimb, dacă ar umbla în permanenţă ziţie conştiinţa de sine. Un aspect al con­
după legea duhului, în loc să-i urmeze ştiinţei de sine este cercetarea de sine, care
călăuzirea doar intermitent şi fără să-şi este o activitate cât se poate de pe­ riculoasă,
dea seama, ar primi întotdeauna revelaţia. deoarece ne face să ne aţintim privirile
Din nefericire ei sunt inconştienţi faţă de asupra noastră, sporind astfel dezvoltarea
această posibilitate. Totuşi este sigur că vieţii eului. De câte ori nu sunt autoexalta-
pentru a putea avea mereu experienţa rea şi mândria conse­ cinţele unei atari auto-
revelaţiei noi trebuie să cu­ noaştem legile cercetări! Există însă un fel de analiză de
duhului şi voia lui Dum­ nezeu, făcând o incalculabilă valoare pentru peregrinarea
acele lucruri care-I sunt plăcute. Întrucât noastră spirituală. Fără aceasta vom fi inca-
toate mişcările dinăuntrul duhului sunt pabili de a cunoaşte cine suntem cu ade-
importante, trebuie să învăţăm semnifica- vărat şi ce urmăm de fapt. Auto­ examinarea
ţia lor, dacă dorim să umblăm cu credin- păgu­ boasă gravitează în jurul succesului
cioşie. Prin urmare, înţelegerea legilor sau eşecului pe are îl are persoana respec-
duhului este indispensabilă. tivă, stimulând astfel atitudinile de orgoliu
Sunt foarte mulţi acei creştini care sau autocompătimire. Analiza folositoare
consideră că lucrarea ocazională a Duhului este cea care cer­ cetează doar sursa gându-
Sfânt în duhul lor este cea mai sublimă lui, sentimentului sau dorinţei. Dumne­ zeu
experienţă din viaţa lor. Ei nu se aşteaptă doreşte să fim izbăviţi de conştiinţa de
să aibă în fiecare zi o astfel de experien- sine, dar, în acelaşi timp, evident, El nu
ţă, deoarece cred că un eveniment atât de doreşte să trăim pe pă­ mânt ca oameni
neobişnuit nu poate avea loc decât de lipsiţi de conştienţă inteligentă. Nu trebuie
câteva ori în viaţă. Dar dacă aceştia ar să alunecăm pe panta de a fi prea conşti-
trăi după călăuzirea duhului, ar descoperi enţi de sine, dar trebuie totuşi să depistăm
că acestea sunt experienţe ce pot avea loc adevărata condiţie a organelor noastre lăun-
în fiecare zi. Ceea ce consideră ei extra- trice, prin intermediul cunoştinţei puse la
ordinar – adică un lucru ce nu poate fi dispoziţia noastră de Duhul Sfânt. Este
susţinut în permanenţă – este, de fapt, absolut necesar să ne exa­ minăm acti­ vităţile
experienţa obişnuită a credincioşilor. Cum inimii.
spuneam, este într-adevăr „extraordinară“ Mulţi credincioşi regeneraţi par a fi
dacă credincioşii pără­ sesc această expe- inconştienţi de faptul că posedă un duh,
rienţă obişnuită de viaţă, rămânând în adică un spirit. Deşi, negreşit, ei posedă
întuneric. un duh, pur şi simplu, ei nu sunt conşti-
Să presupunem că primim un anumit enţi de el. Poate că au o percepţie spiritu-
gând. Vom fi noi oare în stare să discer- ală, dar nu realizează că aceasta izvorăşte
nem dacă acesta provine din duhul sau din duhul lor. În trăirea sa, fiecare credin-
din sufletul nostru? Unele gânduri ard în cios trebuie să se bizuie pe viaţa duhului.
duh, pe când altele îmbujorează sufletul. Dacă dorim să ne lăsăm învăţaţi, vom
Credincioşii trebuie să înţeleagă cum cunoaşte acest simţ al duhului, această
funcţionează diversele componente ale percepţie spirituală. Un lucru este sigur:
fiinţei lor, fiindcă altfel nu vor fi în stare sufletul este afectat de influenţe din afară,
să deosebească spiritualul de sufletesc. nu însă şi duhul. De exemplu, când sufle-
Când gândesc, ei trebuie să recunoască tului îi este pusă la dispoziţie o imagine
sursa gândului lor. Iar în privinţa simţuri- minunată din natură, un peisaj de nease-
lor, ei trebuie să depisteze direcţia din muită frumuseţe, ori o muzică plină de
care vin aceste sentimente. Iar în ce pri- inspiraţie sau multe alte fe­ nomene aparţi-
veşte activitatea, ei trebuie să ştie ce forţă nând lumii exterioare, el poate fi mişcat
 Pericolele vieţii spirituale 219
imediat, reacţionând prompt. Nu tot aşa de ignoranţi cu privire la faptul că inver-
este cu duhul. Dacă duhul credincioşilor sarea de poziţie a emoţiei cu raţiunea
este inundat de puterea Duhului Sfânt, nu-i face să fie cu nici un pic mai puţin
aceasta se face independent de suflet. sufleteşti. Prin urmare, să ne reamintim
Spre deosebire de acesta, duhul nu nece- care sunt funcţiile duhului. Toată cunoş-
sită stimuli externi care să-l activeze, ci tinţa spirituală, comuniunea şi conştiinţa
poate activa din proprie iniţiativă. E capa- le parvin pe calea intuiţiei. Ei nu au
bil de a se mişca în orice împrejurări. De nevoie să dezlege ei singuri misterul, să
aici rezultă că cei ce sunt cu adevărat afle ce este cu adevărat spi­ ritual. Tot ce
spirituali pot fi activi, indiferent dacă li se cere este să rămână în intuiţia lor.
sufletul lor este sau nu animat de senti- Ca să ascultăm de Duhul, trebuie să
mente sau dacă trupul lor are sau nu prindem năzuinţa Sa pe cale intuitivă.
tărie. Aceştia trăiesc după călăuzirea Unii caută darurile Duhului Sfânt cu
duhului lor pururea activ. ardoare sinceră. Dar ceea ce urmăresc ei
Trebuie să subliniem că percepţia de cele mai multe ori este să obţină
sufletului şi intuiţia duhului sunt diametral bucurie, căci „eul“ este foarte vizibil în
opuse. Totuşi, uneori ele pot fi atât de căutarea lor. Ei cred că dacă pot simţi
apropiate, încât să pară similare. În ase- cum Duhul Sfânt Se coboară peste ei
mănarea lor, ele pot să-l inducă în eroare sau dacă văd cum vreo altă forţă exteri-
pe credincios. Dacă acesta se va grăbi să oară le ia în stăpânire trupul sau sunt
acţioneze, nu va putea evita cu uşurinţă cuprinşi de văpaia unui foc arzător din
amăgirea, când va fi confruntat cu aceste creştet până-l tălpi, atunci – îşi zic ei –
situaţii similare. Dar dacă va aştepta în negreşit au fost botezaţi cu Duhul. Oricât
răbdare, punând la încercare sursa senti- de adevărat este că uneori El le permite
mentelor sale de repetate ori, i se va oamenilor să-L simtă astfel, este însă
dezvălui adevărata sursă de către Duhul foarte păgubitor pentru oameni să-L caute
Sfânt, la timpul potrivit. În umblarea prin intermediul emoţiilor. Căci asta nu
după îndemnurile duhului nu trebuie să numai că ar putea stârni viaţa lor sufle-
ne pripim niciodată. tească, dar, ceea ce este şi mai grav, ar
În general, creştinii sufleteşti înclină în putea stârni o lucrare falsă în ei, declan-
anumite direcţii. Cei mai mulţi dintre ei şată de cel rău. Ceea ce are cu adevărat
tind să fie ba în favoarea emo­ ţiilor, ba a valoare înaintea lui Dum­ nezeu nu este
raţiunii. Dar când oamenii aceştia devin cât de mult simţim prezenţa Domnului
spirituali, ei tind să se deplaseze exact în pe cale emotivă sau cât de arzătoare sim-
direcţia opusă celei în care înclinau înain- ţim că este dragostea noastră faţă de El.
te. Persoanele emotive vor fi atunci tenta- Mai degrabă, important este cum urmăm
te să se bizuie pe propria lor raţiune călăuzirea Duhului Sfânt şi cum trăim pe
rece, ca îndreptar pentru du­ hul lor. măsura descoperirii Lui El în duhul nos-
Întrucât lor le este uşor să înţeleagă cât tru. De câte ori nu întâlnim oameni de
de sufletească era în trecut viaţa lor acest fel, „botezaţi cu Duhul Sfânt“, care
dominată de pasiuni, ei confundă raţiunea continuă însă să trăiască după îndemnuri-
lor cu activitatea duhului. Tot aşa, cei ce le vieţii lor naturale, iar nu după călăuzi-
erau odinioară credincioşi raţionali pot fi rea duhului lor! Lor le lipseşte o intuiţie
acum induşi în eroare să creadă că flacă- sensibilă, capabilă să-i ajute să discearnă
ra râvnei lor este totuna cu călăuzirea lumea spirituală. Nu emoţiile, ci comuni-
Duhului Sfânt. Şi ei sunt conştienţi de unea cu Domnul în duhul este ceea ce
turnura sufletească a vieţii lor, ce până contează, fiind de preţ înaintea lui Dum­
acum fusese foarte liniştită. În consecinţă, nezeu!
acum ei interpretează emoţiile lor ca fiind În urma abordării acestei discuţii în­ de­
activitatea duhului. Dar aceştia sunt la fel lungate despre funcţiile duhului, aşa cum
220 Omul spiritual, volumul II
le descrie Biblia, acum putem să ne dăm moment, vestirea lui Isus Cristos
seama că duhul poate fi deopotrivă cald, Neamurilor a fost un punct de cotitură.
ca emoţiile, şi rece ca raţiunea. Numai Desigur, sufletul omului ar fi căutat mai
acei oameni care au experienţe cu întâi să obţină informaţii suplimentare, ba
Domnul pot face distincţie între ceea ce să se consulte în prea­ labil cu cei ce
vine din duh şi ceea ce izvorăşte din aveau mai multă experienţă în predicarea
suflet. Cei care încearcă să explice pe Evangheliei, aflând opiniile lor. Dar Pavel
calea raţiunii mişcarea Duhului Sfânt sau, nu a urmat decât călăuzirea duhului. Lui
cum se întâmplă de multe ori, se strădu- nu i-a păsat de ce spuneau oamenii, nici
iesc să-I simtă mişcarea, mai degrabă chiar cei mai spi­ rituali dintre apostoli.
decât să-L cunoască cu adevărat pe Tot aşa ar trebui să urmăm şi noi
Dumnezeu în intuiţia lor, umblând pe călăuzirea Domnului în duhul nostru,
măsura acestei cunoaşteri, se angajează, mai degrabă decât cuvintele oamenilor
de fapt, să trăiască după îndemnurile firii spirituali. Să însemne oare acest lucru
omeneşti. Ei permit vieţii lor spirituale să că vorbele rostite de părinţii spirituali
se piardă cu totul. sunt nefolositoare? Nicidecum! Ele sunt
Ne va fi mai uşor să înţelegem semni- cât se poate de folositoare. Îndemnurile
ficaţia urmării călăuzirii intuiţiei dacă vom şi învăţăturile părinţilor spirituali sunt
analiza viaţa lui Pavel. Dumnezeu „a găsit cât se poate de utile, dar şi în acest caz
cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, avem datoria să „cântărim ceea ce se
ca să-L vestesc între Nea­ muri... îndată eu spune“ (1 Cor. 14:29). Noi trebuie să
nu m-am sfătuit cu carnea şi sângele, nici fim instruiţi de Domnul direct în duhul
nu m-am suit la Ierusalim la cei ce erau nostru. Când suntem nesiguri dacă o
apostoli înaintea mea, ci m-am dus în mişcare în duhul este cu adevărat de la
Arabia. Apoi m-am întors din nou la Dumnezeu sau nu, putem căpăta mult
Damasc“ (Gal. 1:15-17). ajutor de la cei ce au fost învăţaţi pro-
Aşa cum am arătat, revelaţia este fund în Domnul. Dar dacă deja am
dăruită de Dumnezeu şi primită de cre- cunoscut cu certitudine – cum a cunos-
dincios în duhul său. Când apostolul Ioan cut Pavel – că aşa ne-a descoperit
a primit revelaţia să scrie, el şi-a asigurat- Dumnezeu mintea sau năzuinţa Sa,
o, şi-a consolidat-o în duh (Apo. 1:10). atunci nu mai trebuie să-i întrebăm pe
Biblia mărturiseşte fără încetare că revela- oameni, nici chiar pe apostoli, dacă
ţia este ceva care are loc în duhul credin- aceştia ar mai trăi în vremea noastră.
ciosului. Acum apostolul Pavel ne infor- Din contextul acestui pasaj vedem că
mează aici că el umbla în duhul, când a apostolul subliniază că Evanghelia pe care
primit revelaţia în duhul său de a-L o predica el i-a fost dezvăluită de
cunoaşte pe Domnul Isus şi de a fi trimis Dumnezeu, iar nu transmisă prin interme-
la Neamuri. El nu s-a sfătuit cu carnea şi diul altor oameni. Este un punct extrem
sângele, deoarece el n-a mai avut nevoie de important, ce trebuie subli­ niat.
să asculte opinia omului, gândurile sau Evanghelia pe care o predicăm nu trebuie
argumentele sale. El nu s-a dus la să fie doar ceea ce auzim de la oameni
Ierusalim ca să-i vadă pe cei ce erau mai sau citim în cărţi, nici chiar ceea ce obţi-
înaintaţi decât el în cele spirituale, pentru nem în urma meditaţiei. Dacă nu ne este
ca să afle opinia lor. El doar a urmat transmisă de către Dumnezeu, ea nu
călăuzirea duhului său. Întrucât el primise poate să ne fie de nici un folos. Tinerii
revelaţia lui Dumnezeu în intuiţia sa şi din vremea noastră salută ideea unor
cunoscuse voia lui Dum­ ne­zeu, el n-a mai „instructori“, iar cei maturi spirituali
căutat alte probe, ci a considerat că reve- doresc să transmită generaţiei mai tinere
laţia pe care a primit-o în duhul său era o credinţă autentică. Dar cine ştie de
suficientă pentru călăuzire. În acel unde provin adevăratele valori spirituale?
 Pericolele vieţii spirituale 221
Dacă ceea ce credem şi predicăm nu-şi Or, când sunt într-o stare de confuzie,
are originea în revelaţie, nu prea contea- copiii lui Dumnezeu nu pot sesiza sursa
ză. Putem culege din gândirea altora acestor activităţi – ce provine din duh şi
unele gânduri cu adevărat frumoase; ce provine din suflet. Satan ştie prea bine
totuşi duhul nostru rămâne sărac şi gol. că biruinţele credincioşilor se întemeiază
Evident nu trebuie să aşteptăm să auzim pe capacitatea lor de a şti „să citească“
o nouă Evanghelie, nici să ba­ gatelizăm percepţia lor spirituală (dar, vai, ce mulţi
ceea ce ne predau slujitorii lui Dumnezeu, sunt cei ce nu cunosc deloc acest impor-
căci Biblia ne îndeamnă să nu dispreţuim tant princi­ piu!). Şi astfel vrăjmaşul va
profeţiile (1 Tes. 5:20). Mai degrabă, noi pune în mişcare toate forţele sale pentru
subliniem necesitatea revelaţiei. a ataca duhul credinciosului.
Fără revelaţie, tot ce s-a scris până Să recapitulăm: în această luptă spi­
acum e în zadar. Dacă dorim să fim efi- rituală creştinii nu au voie să facă nici o
cienţi pe plan spiritual, în predicarea noas- mişcare ca răspuns la sentimentele sau
tră, de la bun început trebuie să percepem gândurile lor trecătoare. Să nu presupu-
adevărul lui Dumnezeu în duhul nostru. neţi niciodată că asemenea gânduri n-au
Revelaţia în duhul trebuie să ocupe un loc cum să fie greşite, din moment ce deja
primordial în viaţa slujito­ rului creştin. De ne-am rugat. Este o greşeală să credem
fapt, este prima calitate pe care trebuie s-o că orice idee care ne parvine în rugăciu-
întrunească un lucrător creştin. Ele­ mentul ne este de la Dumnezeu. În nai­ vitatea
acesta are darul de a-l învrednici să săvâr- noastră, uneori credem că rugă­ ciunea
şească lucrarea spi­ rituală şi să umble călă- poate îndrepta orice rău şi că orice lucru
uzit de duhul. O, ce mulţi sunt acei pentru care ne-am rugat se va sfârşi cu
lucrători care-şi pun încrederea în propriul bine. Da, e adevărat că am căutat voia
lor in­
telect, în capacita­tea minţii lor, pentru lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că
a săvârşi lucrarea spirituală! Chiar printre neapărat am şi cunoscut deja voia Sa.
cei mai evan­ ghelici dintre credincioşi avem Dumnezeu Îşi face cunoscută voia în
de a face mai degrabă cu o ac­ ceptare duhul nostru, nu în mintea noastră.
mentală a adevărului, care e egală cu zero Satan recurge la metode şi mai drasti-
şi echivalează cu moartea. Oare nu ar tre- ce de luptă împotriva credincioşilor decât
bui să ne întrebăm dacă ceea ce predicăm acelea de a-i ispiti să trăiască după călău-
provine din revelaţia primită de la Dum­ zirea sufletului, în loc de a urma îndem-
nezeu, sau, dimpotrivă, de la oameni? nurile duhului. După ce a reuşit să-i
înduplece, prin gândurile şi sentimentele
Atacurile lui Satan lor, să trăiască prin omul din afară, Satan
Având în vedere importanţa duhului trece la următorul atac din strategia sa,
nostru, sediul comuniunii dintre Duhul dându-se drept el însuşi un duh în lăun-
Sfânt şi sfinţi, mai trebuie să ne mirăm trul credinciosului. El va crea multe sen-
dacă Satan caută să ne împiedice să timente amăgitoare în credincioşi, cu sco-
cunoaştem funcţiile duhului nostru, de pul de a-i dezorienta şi a le toci simţul
teamă ca nu cumva să urmăm călăuzirea spiritual. Dacă vor fi în necunoştinţă cu
duhului? Vrăjmaşul tinde să mărgi­ nească privire la uneltirile vrăjmaşului, s-ar putea
viaţa sfântului la domeniul sufletului, să permită suprimarea duhului lor, până
încercând să suprime activitatea duhului acolo încât acesta va înceta să funcţione-
său. Astfel, Satan va crea tot felul de ze. Urmarea va fi faptul că vor da ascul-
senzaţii fizice ciudate în credincioşi, tare acestui sentiment fals, ca şi când
umplându-le mintea cu tot felul de gân- încă ar asculta de duhul lor. De îndată
duri fără noimă. Intenţia vrăjmaşului este ce duhul lor îşi pierde acuitatea, Satan
ca noi să confundăm perspicacitatea noas- face pasul următor, în lucrarea sa de
tră spirituală cu aceste senzaţii şi gânduri. amăgire. El va injecta în mintea lor gân-
222 Omul spiritual, volumul II
dul că acum Dumnezeu îi călăuzeşte Dumnezeu sau de la ei înşişi. Înclinaţia
după mintea lor reînnoită, ascunzând ast- naturală este de a o lua uşurel, de a căuta
fel cu abilitate greşeala oamenilor de a o viaţă mai puţin dificilă, de a ne adapta
nu recurge la duh, cât şi mascarea propri- la orice situaţii se ivesc. Dacă aşa stau
ei lucrări a vrăjmaşului. De îndată ce lucrurile, atunci înseamnă că de multe ori
duhul omului încetează să funcţioneze, vom saluta ceea ce a pregătit vrăjmaşul.
Duhul Sfânt nu mai are nici un element De obicei, noi nu cercetăm aceste lucruri,
din om cu care să coopereze. Evident, în dar Scriptura ne po­ run­ceşte să punem
acest caz toate resursele de la Dumnezeu toate lucrurile la încercare (1 Tes. 5:21).
sunt blocate. Prin urmare, va fi imposibil Or, tocmai aici rezidă o trăsătură şi un
ca aceşti credincioşi să trăiască în conti- punct forte al credincioşilor spirituali. Ei
nuare experienţa unei vieţi spirituale. interpretează adevărurile spirituale în lim-
Când creştinii sunt inconştienţi cu pri- baj spiritual (1 Cor. 2:13, text marginal,
vire la starea lor spirituală, Satan îi atacă versiunea RSV). Termenul „a interpreta“
cu şi mai mare îndârjire. Atunci el fie că înseamnă aici, în originalul grec, „a com-
îi va induce în eroare (într-un moment în para“ (text marginal RSV), „a amesteca“,
care nu sunt conştienţi de prezenţa lui „a alătura“ sau „a stabili“ (notă explicati-
Dumnezeu), făcându-i să creadă că trăiesc vă în versiunea Darby). Duhul Sfânt
prin credinţă, fie îi va face să sufere fără in­ ten­
ţionat le dăruieşte credincioşilor
motiv, sub iluzia că, de fapt, ar suferi această putere pentru ca ei să pună la
împreună cu Cristos în duhul lor. Şi ast- încercare tot ce pătrunde în viaţa lor.
fel, Satan, prin intermediul unui duh min- Altminteri, sub presiunea feluritelor amă-
cinos, îi înşală pe credincioşi să se supu- giri ale duhului rău, traiul ar fi foarte
nă voii sale. Atari experienţe li se întâm- dificil.
plă creştinilor spi­
rituali, dar lipsiţi de dis-
cernământ. Acuzaţiile lui Satan
Cei spirituali ar trebui să posede Satan are încă un mod de a-i ataca pe
cunoştinţe spirituale, aşa încât toate miş- cei ce urmează călăuzirea intuiţiei duhu-
cările lor să fie guvernate de raţionamen- lui. Acest lucru se realizează prin contra-
tul spiritual. Ei nu au voie să acţioneze facerea sau reprezentarea eronată a conşti-
impulsiv, sub imboldul unei emoţii de inţei cuiva, inundând-o cu tot felul de
moment sau al unui gând răzleţ ce le acuzaţii. Pentru a ne păstra conştiinţa
trece prin minte. Niciodată nu trebuie să curată, trebuie să fim gata să acceptăm
se grăbească. Orice acţiune trebuie exami- mustrările ei, ocupându-ne de toate
nată cu toată atenţia, prin barometrul spi- lu­ crurile pe care le condamnă ea. Vrăj­
ritual, pentru ca doar ceea ce aprobă în maşul profită de această dorinţă a noastră
final cunoştinţa intuitivă a duhului să fie de a ne păstra conştiinţa fără pată, acu-
îngăduit. Nimic nu trebuie să se facă în zându-ne de tot felul de lucruri. Când
urma impulsului sentimentelor exaltate confundăm atari acuzaţii, presupunând că
sau al gândurilor de moment. Totul trebu- ar izvorî din conştiinţa noastră, adesea ne
ie analizat la rece, cu toată atenţia, înainte pierdem pacea, obosind în încercarea de a
de a fi pus în practică. ţine pasul cu acuzaţiile false şi astfel
A examina şi a pune la probă umbla- încetând să progresăm cu încredere pe
rea noastră este un element foarte impor- plan spiritual.
tant în urmarea călăuzirii duhului. Cre­ Cei care sunt spirituali ar trebui să fie
dincioşii nu au voie să-şi irosească viaţa conştienţi că Satan nu numai că ne acuză
spirituală, nu trebuie să fie nechibzuiţi. Ei înaintea lui Dumnezeu, dar şi înaintea
trebuie să-şi analizeze cu atenţie gândurile noastră. El face asta pentru a ne tulbura
şi sentimentele care le parvin, pentru a şi amăgi să credem că suferim o pedeap-
discerne dacă acestea provin de la să pentru că am greşit. El este foarte
 Pericolele vieţii spirituale 223
conştient de faptul că copiii lui Dum­ nu păcatul, atunci, înainte de a-l mărturisi
nezeu nu pot face nici un progres spiritu- înaintea lui Dumnezeu, mai întâi trebuie
al dacă nu au o inimă plină de încredere; să aflăm, prin învăţătura Bibliei şi călău-
în consecinţă, el falsifică acuzaţiile conşti- zirea intuiţiei, dacă lucrul respectiv este
inţei, făcându-i să cre­ a­
dă că au păcătuit. sau nu rău. Altminteri, deşi nu am păcă-
Urmarea este între­ ruperea părtăşiei cu tuit, Satan ne va face să suferim pentru
Dumnezeu. Pro­ blema credincioşilor este el ca şi când am fi păcătuit cu adevărat.
că nu ştiu să distingă între condamnarea Vrăjmaşul se pricepe de minune să
iniţiată de duhul rău şi mustrarea lansată inculce în oameni tot felul de sentimente.
de con­ ştiinţă. Adesea, din teama de a-L Astfel, el îi poate face să se simtă cople-
supăra pe Dumnezeu, ei confundă acuza- şiţi de vinovăţie sau, dimpotrivă, absolviţi
ţia unui duh rău cu mustrarea conştiinţei. de orice vină. Dar un copil al lui
Această acuzaţie este tot mai intensă, Dumnezeu trebuie să înţeleagă că acest
până când poate scăpa de sub control, sentiment nu este neapărat exact când
dacă nu este luată în seamă. Astfel, pe crede că nu a greşit, căci adesea el se
lângă dorinţa lor de a răspunde la mus- simte în ordine, când, de fapt, a greşit. În
trarea conştiinţei, cre­
dincioşii spirituali tre- plus, s-ar putea să nu fi greşit chiar
buie, de asemenea, să înveţe cum să dis- ­ atunci când sentimentele îi transmit un
cearnă acuzaţia vrăjmaşului. mesaj diametral opus. La mijloc s-ar
S-ar putea ca vrăjmaşul să-i acuze pe putea să fie doar sentimentele sale, sim­
sfinţi de păcate reale, deşi cel mai adesea ţurile, realitatea fiind cu totul alta.
acestea sunt doar imaginare – cu alte Indiferent cum s-ar simţi, el trebuie să
cuvinte, duhul rău îi face să se simtă ca şi pună totul la încercare, ca să ştie exact
când ar fi păcătuit. Dacă însă au păcătuit pe ce poziţie se află. Copilul lui Dum­
cu adevărat, trebuie să mărturisească ime- nezeu trebuie să adopte o atitudine neutră
diat păcatul respectiv înaintea lui faţă de orice acuzaţie. Şi nu trebuie să
Dumnezeu, cerând să fie curăţiţi de sânge- acţioneze înainte de a stabili sursa acuza-
le scump (1 Ioan 1:9). Dacă vocea acu­ za­ ţiei. Nu are voie să se grăbească, ci tre-
toare va continua să se facă auzită, atunci buie să aştepte în linişte ca să primească
negreşit ea provine de la duhul rău. asigurarea că într-adevăr este vorba de
Iată o chestiune extrem de importantă: mustrarea Duhului Sfânt, iar nu de o
înainte de a putea face deosebirea între acuzaţie a duhului rău. Dacă vine de la
mustrarea conştiinţei şi acuzaţia vrăjmaşu- Duhul Sfânt, atunci o va trata onest.
lui, credinciosul trebuie să se întrebe dacă Actuala aşteptare a credinciosului se dato-
detestă cu adevărat păcatul. Dacă lucrul rează incertitudinii sale, nu răz­ vrătirii sale.
respectiv este cu adevărat rău, sunt eu Totuşi el trebuie să se opună din răspu-
oare dispus să-mi mărturi­ sesc păcatul şi teri oricărei ispite de a face tot felul de
să-l elimin din viaţa mea? Dacă dorim mărturisiri oamenilor, care sunt motivate
cu adevărat să facem voia lui Dumnezeu de forţe exterioare, căci vrăjmaşul va
şi încă nu am ascultat de glasul acuzator, încerca de multe ori să-l determine să
putem avea pace în cugetul nostru, căci procedeze exact aşa.
nu dorim să ne răzvrătim împotriva lui Adevărata mustrare şi convingere de
Dumnezeu. Apoi, după ce ne-am decis păcat provenind de la Duhul Sfânt ne
că vom face voia lui Dumnezeu, trebuie conduce la sfinţenie, pe când ţelul urmă-
să ne cercetăm să vedem dacă am păcă- rit de Satan este, pur şi simplu, de a ne
tuit sau nu. Trebuie să ştim dincolo de face să ne osândim pe noi înşine.
orice îndoială dacă am săvârşit sau nu Motivaţia sa este să ne facă să suferim.
păcatul respectiv, deoarece duhul rău ade- Uneori, după ce am acceptat osânda lui
sea ne acuză de multe lucruri fără nici o Satan, vrăjmaşul ne va umple cu o pace
legătură cu păcatul. Dacă am săvârşit sau falsă. Acesta este un pericol cât se poate
 224 Omul spiritual, volumul II
de mare, deoarece îl privează pe credin- trăirea lor practică, ce este şi ce nu este
cios de necesitatea de a se întrista în intuiţie autentică. Ce uşor ne este, de
urma oricărei înfrângeri. Mustrarea conşti- îndată ce am înţeles importanţa urmării
inţei încetează, de îndată ce păca­ tul a fost călăuzirii intuiţiei, să nesocotim faptul că
mărturisit şi curăţit de sângele scump, dar există simţiri şi în alte componente ale
vrăjmaşul va continua să ne acuze chiar fiinţei noastre, în afară de duh. De fapt,
după ce chestiunea osândită a fost rezol- viaţa spirituală nu este nici atât de com-
vată. Mustrarea conştiinţei ne conduce la plicată, nici atât de simplă pe cât îşi
sângele scump. În schimb, acuzaţia vrăj- imaginează oamenii.
maşului ne împinge la disperare, făcându- Iată, aşadar, două posibile semnale de
ne să ne simţim irecuperabili. Scopul lui alarmă: mai întâi, pericolul de a percepe
Satan este de a pune la cale căderea greşit alte simţuri, crezând că ar fi vorba
noastră prin intermediul acuzaţiilor: „Dacă de intuiţia duhului. Al doilea este perico-
tot nu pot fi de­ să­
vârşit“, suspină credin- lul de a confunda mesajul transmis de
ciosul, cu re­semnare, „ce rost mai are să intuiţie. Ne lovim de aceste două pericole
încerc?“ în fiecare zi. De aici şi importanţa învăţă-
Uneori acuzaţiile lui Satan sunt adăugate turii Sfintelor Scripturi. Pentru a confirma
la mustrarea conştiinţei. Păcatul este real, dar dacă suntem mişcaţi sau nu de Duhul
chiar şi după ce a fost tratat conform minţii Sfânt, dacă umblăm sau nu călăuziţi de
(năzuinţei) Duhului Sfânt, acuzaţia continuă, Duhul Sfânt, trebuie să verificăm dacă
deoarece duhul rău a adăugat această acuza- orice lucru se armonizează cu învăţătura
ţie la mustrarea conştiinţei. Prin urmare, este Bibliei. Duhul Sfânt niciodată nu i-a miş-
extrem de important să avem o atitudine cat pe profeţii din vechime să scrie într-
necompromiţătoare faţă de păcat – nu doar un fel, pentru ca apoi pe noi, cei din
prin faptul că nu-i cedăm nici un centimetru vremea noastră, să ne mişte într-alt fel.
vrăjmaşului şi nu lăsăm să ne osândească, Este categoric imposibil ca Duhul Sfânt
ci şi prin recunoaşterea deosebirii dintre să-i fi instruit pe oamenii din trecut, spu-
mustrarea Duhului Sfânt şi acuzaţia duhului nându-le ce nu trebuie să facă, pentru ca
rău; de asemenea, distincţia dintre ceea ce apoi, pe noi cei din vremea noastră, să
este exclusiv pâra vrăjmaşului şi ce este o ne înveţe că, dimpotrivă, ar trebui să
acuză amestecată cu mustrarea conştiinţei. facem aceste lucruri.
Trebuie să înţelegem cât se poate de bine Ceea ce primim în intuiţia duhului
că Duhul Sfânt nu ne mai mustră niciodată, trebuie să fie adeverit de învăţătura
după ce păcatul a fost curăţit de sângele Cuvântului lui Dumnezeu. A urma exclu-
scump şi credinciosul s-a lăsat de acest siv intuiţia fără a ţine cont de Cuvântul
păcat. Sfânt, Scriptura, înseamnă a ne duce ine-
vitabil în rătăcire. Revelaţia Duhului Sfânt,
Alte pericole percepută de duhul nostru, trebuie să
Alte pericole ne pasc pe calea urmării coincidă cu revelaţia Duhului Sfânt în
călăuzirii duhului, pe lângă falsurile şi Scriptură.
atacurile lui Satan. Adesea sufletul nostru Întrucât firea noastră veche este în
va născoci un sentiment menit să ne permanenţă activă, trebuie să fim cu deo-
determine să trecem la acţiune. Creştinul sebită băgare de seamă ca nu cumva ea
nu are voie să uite niciodată că nu tot ce să intervină în păzirea de către noi, cu
simte provine din duhul său, deoarece sfinţenie, a învăţăturii Sfintelor Scrip­ turi.
trupul, sufletul şi duhul îşi au fiecare sim- Ştim că Biblia ne descoperă mintea
ţurile lor. Este extrem de important să nu (năzuinţa) Duhului Sfânt. Dar dacă ar fi
interpretăm simţurile sufleteşti sau fizice să respectăm Biblia în chip perfect, asta
ca fiind intuiţia duhului. Copiii lui nu înseamnă că neapărat am urma călău-
Dumnezeu trebuie să înveţe zilnic, prin zirea minţii Duhului Sfânt. De ce? Pentru
 Pericolele vieţii spirituale 225
că adesea noi cercetăm nume­ roasele învă- Domnului sunt în necu­ noştinţă cu privire
ţături ale Scripturii cu min­ tea noastră la duhul omului şi modul său de funcţio-
naturală, împlinindu-le apoi cu propria nare ne-am permis să prezentăm în aces-
noastră tărie. Deşi ceea ce înţelegem şi te pagini o relatare atât de amănunţită.
facem este în deplin acord cu Scripturile, Desigur, asta nu înseamnă că poziţia
totuşi aceasta se face fără totală bizuire Duhului Sfânt în om ar fi inferioară celei
pe Duhul Sfânt. Întreaga chestiune a ocupate de duhul său. Scopul înţelegerii
rămas pe tărâmul firii vechi. Prin urmare, acestei fa­ cultăţi a omului este de a ne
nu doar ceea ce cunoaştem în duhul nos- ajuta să-L ascultăm şi să-L preamărim
tru trebuie confruntat cu Scriptura, ci şi tot mai mult.
ceea ce cunoaştem din Scriptură trebuie Acest lucru ar trebui să aibă o mare
săvârşit prin duhul nostru. Oare nu ne înrâurire asupra călăuzirii noastre. Duhul
dăm seama că firea pretinde să i se dea Sfânt este dăruit, în principal, pentru a fi
prio­ritate, chiar în ce priveşte păzirea de folos întregului Trup al lui Cristos. El
Cu­ vântului lui Dum­ nezeu? Duhul posedă locuieşte în fiecare individ deoarece El
intuiţie, dar şi putere. Prin urmare, este sălăşluieşte în întregul Trup al lui Cristos
nul şi neavenit dacă percepem vreo doc- şi fiecare este un mădular în acest Trup.
trină cu mintea noastră, pentru ca aceasta Lucrarea Duhului este de natură colectivă
să rămână, în acelaşi timp, nepusă în (1 Cor. 12:12-13). El îi călăuzeşte pe indi-
aplicare prin puterea duhului. vizi pentru că El că­lăuzeşte întregul Trup.
Încă o chestiune se cere examinată: El ne că­ lăuzeşte pe fiecare în parte din
un mare pericol ne paşte dacă trăim şi pricina Trupului. Mişcarea fiecărui mem-
umblăm prin duhul prea mult. Deşi bru implică întregul trup. Călăuzirea
Cuvântul, într-adevăr, subliniază duhul Duhului Sfânt în duhul nostru individual
personal al credinciosului, în acelaşi timp este legată de celelalte mădulare.
Cuvântul ne informează că importanţa Călăuzirea spirituală este călăuzirea
duhului omului se datorează faptului că Trupului. Prin urmare, pentru ca mişcările
Duhul Sfânt locuieşte în el. Moti­ vul pen- noastre să fie armonizate cu cele ale
tru care trebuie să umblăm şi să trăim în Trupului, trebuie să solicităm aprobarea şi
duhul nostru este că, întrucât Duhul lui acordul din duhul a „doi sau trei“ alţi
Dumnezeu lo­ cuieşte în duhul nostru, membri, chiar după ce am primit perso-
acolo Îşi ex­primă El năzuinţa sau mintea nal călăuzirea în duhul nostru. Acest
Sa. Călăuzirea şi disciplina pe care le principiu nu trebuie neglijat în lucrarea
pri­
mim acolo sunt călăuzirea şi disciplina spirituală. Multe înfrângeri, frecuşuri, şi
Sa. Subliniind importanţa Duhului Sfânt, nu puţină ură, dezbinare, ruşine şi durere
în acelaşi timp noi subliniem duhul nos- s-au datorat mişcărilor independente din
tru, întrucât acesta constituie domeniul partea celor animaţi de intenţii bune, dar
Său de acţiune. Pericolul în care putem care s-au lăsat călăuziţi doar de duhul
cădea este ca, după ce am perceput lucra- lor. Toţi cei ce urmează călăuzirea duhu-
rea şi funcţia duhului omului, să uităm lui trebuie, prin urmare, să pună la încer-
apoi că el nu este altceva decât slujitorul care călăuzirea lor prin raportare la relaţia
Duhului Sfânt. Duhul lui Dumnezeu, iar cu trupul spiritual, ca să stabilească dacă
nu duhul nostru, este Cel pe care ne este sau nu de la Duhul Sfânt. Orice
bizuim să ne călăuzească în tot adevărul. lucrare – cât de mică – sau comportare,
Dacă duhul omului este despărţit de credinţă sau învăţătură trebuie să fie
Duhul divin, el va deveni la fel de nefo- reglementată şi coordonată prin prisma
lositor ca oricare alt mădular al omului. acelei relaţii de „mădulare unii altora“
Niciodată nu avem voie să inversăm ordi- (Rom. 12:5).
nea duhului omului şi a Duhului Sfânt. În încheiere vom spune, deci, că pe
Tocmai pentru că mulţi dintre copiii cărarea spirituală ne pândesc multe curse.
226 Omul spiritual, volumul II
Doar puţină neatenţie şi, gata, am şi fost personală nemijlocită. Înaintaşii noştri nu
învinşi! Dar nu este altă cale. Nu putem pot decât să ne prevină cu privire la peri-
s-o luăm pe scurtătură, după cum nu colele ce ne pasc, ca să nu cădem în
putem ocoli acest drum. Nu ne putem aceste laţuri. Dacă intenţionăm să ocolim
considera de acum asiguraţi şi protejaţi, o parte din acest traseu, vom fi dezamă-
doar pentru că am dobândit deja ceva giţi. În schimb, cei ce-L urmează pe
cunoştinţe. Dimpotrivă, e nevoie să trăim Domnul cu credincioşie vor fi învredniciţi
totul noi înşine, prin experienţa noastră să evite multe înfrângeri.
CAPITOLUL 2
LEGILE DUHULUI
Un copil al lui Dumnezeu trebuie să
înveţe să recunoască simţul conştienţei
fiinţei sale lăuntrice, aceasta fiind prima
condiţie pentru o viaţă trăită după îndem-
nurile duhului. Dacă nu discerne care este
simţul duhului şi, în plus, simţul sufletu-
lui, e clar că nu va reuşi să facă ceea
ce-i cere duhul. De pildă, când avem
senzaţia de foame, ştim că a sosit timpul
să mâncăm. Iar când ne este frig, ne
îmbrăcăm corespunzător. Simţurile noastre
exprimă nevoi şi cerinţe. Prin urmare,
trebuie să ştim ce mesaj ne transmit sim-
ţurile noastre fizice, înainte de a le putea
satisface prin mijloace fi­zice. Şi în dome-
niul spiritual, trebuie să fim în stare să
descifrăm sensurile diverselor simţuri ale
duhului, precum şi modalitatea de a le
împlini.
Sunt câteva legi ale duhului cu care
fiecare creştin trebuie să se familiari­zeze.
Dacă nu va înţelege aceste legi sau nu va
aprecia corespunzător importanţa recu-
noaşterii senzaţiilor duhului, îi vor scăpa
multe din mişcările sale. Eşecul său de a
discerne simţurile duhului său va submina
locul ce i se cuvine duhului în umblarea
sa zilnică. De aici rezultă că odată ce am
cunoscut diversele funcţii ale omului dină-
untru, cum ar fi intuiţia, comuniunea şi
conştiinţa, va trebui să le identificăm miş-
cările, ceea ce, la rândul său, ne va putea
învrednici să umblăm călăuziţi de duhul.
Fiind umplut cu Duhul Sfânt, duhul nos-
tru va fi într-o stare de funcţionare activă.
Dar vom suferi pierderi dacă vom neglija
aceste mişcări. Creştinul trebuie să
cunoască mai mult despre funcţionarea
duhului său decât despre activitatea min-
ţii.
(1) Poverile ce apasă asupra duhului
Duhul trebuie ţinut într-o stare de
li­
bertate desăvârşită. Întotdeauna trebuie
să rămână neîmpovărat, ca şi când ar
pluti în aer. Numai aşa se va putea dez-
volta viaţa şi lucrarea va putea înaintea.
227
Creştinul trebuie să ştie care sunt pove­ rile
ce apasă asupra duhului său. Adesea el
simte că sufletul îi este împovărat, ca şi
când asupra sa ar apăsa o greutate de o
mie de kilograme. Dar nu va putea
iden­ tifica nici o cauză a acestei împo­
vărări, care apare ca din senin. Aici este
mâna vrăjmaşului, menită să-l hăr­ ţuiască
pe cel duhovnicesc, văduvindu-l de bucu-
rie şi vioiciune, în acelaşi timp blocându-i
duhul de a mai putea conlucra cu Duhul
Sfânt. Dacă nu va recunoaşte sursa aces-
tei împovărări şi semnificaţia apăsării din
duhul său, nu va putea să se ocupe ime-
diat de ea şi, prin urmare, nu va reuşi
să-şi readucă duhul la starea sa normală.
Credinciosul va fi, probabil, mirat de
această senzaţie, interpretând-o ca pe ceva
natural sau ocazional. În consecinţă, nu-i
va da, aproape sigur, im­ portanţă, permi-
ţând astfel duhului său să cadă sub o stare
de oprimare. O, de câte ori nu va conti-
nua el să lucreze, fără să dea atenţia cuve-
nită acestei poveri, cedându-i astfel teren
vrăjmaşului să-şi facă jocul cu el. De
multe ori, când acest creştin ar trebui să se
lase folosit de Dumnezeu, în realitate, el
va fi neputincios în lucrarea lui Dumnezeu,
din cauză că este împovărat. Conştienţa
duhului său este tot mai tocită, sub această
povară. Aşa se explică de ce Satan şi
cohortele sale de duhuri rele îşi concen-
trează atacurile asupra duhului credinciosu-
lui, îngreunându-i-l. Vai, ce stare grea este
aceasta pentru copilul lui Dumnezeu, deoa-
rece de multe ori el nu realizează că sursa
împovărării sale este de natură satanică! Şi
chiar dacă şi-ar da seama, n-ar avea putere
să se îm­ po­
trivească.
Şi astfel, sub această povară ce apasă
asupra duhului său, creştinul va suferi,
ine­vitabil, înfrângeri. Dacă e lovit de
această împovărare la începutul zilei şi nu
se ocupă de ea imediat, riscă să aibă
parte numai de înfrângeri toată ziua. Un
duh lipsit de împovărare este cheia biru-
inţei. Pentru a putea lupta împotriva vrăj-
228 Omul spiritual, volumul II
maşului şi a trăi viaţa lui Dumnezeu, aibă un administrator şi un servitor care
trebuie să avem un duh total despovărat. să-i ducă la îndeplinire dorinţele. De ase-
Când este apăsat, creştinului îi este ră­pită menea, poate fi comparat cu curentul
capacitatea de discernământ, acesta, evi- electric, care are nevoie de un fir, prin
dent, namaivând parte de o că­ lăuzire care să se transmită electricitatea necesară
autentică din partea Domnu­ lui. Ori de aprinderii luminii. Dacă se întâmplă ca
câte ori duhul suferă de apăsare, mintea trupul şi sufletul să-şi piardă starea nor-
nu mai poate funcţiona corespunzător. mală, sub furia atacului vrăjmaşului, duhul
Totul se împotmoleşte sau se destramă. va fi claustrat, refuzându-i-se mij­ loacele
Este extrem de important să ne ocu- de exprimare. Vrăjmaşul cu­ noaşte foarte
păm de această povară sau apăsare a bine cerinţele duhului. Prin urmare, el va
duhului imediat. Nu avem voie să adop- acţiona de multe ori îm­ potriva sufletului
tăm o atitudine de indiferenţă, pentru că şi trupului credinciosului. Când aceste
dacă vom proceda astfel vom suferi. organe încetează să funcţioneze normal,
Greutatea va fi tot mai apăsătoare. Iar duhului i se răpeşte mijlocul de exprima-
dacă nu va fi tratată, va deveni o parte re şi astfel i se re­ fuză poziţia biruitoare.
din viaţa ta. După care veţi privi toate În timpul acestei perioade, mintea poate
chestiunile spirituale ca pe ceva amar sau fi într-o stare de confuzie, emoţiile pertur-
acru, ceea ce va îngreuna înaintarea ta. bate, iar voinţa omului obosită, ne­ maiputând
spirituală. În cazul în care nu veţi trata să guverneze activ întreaga fiinţă a credin-
povara de prima dată când apare, ea va ciosului; iar trupul va fi istovit, intrând
deveni şi mai grea data viitoare. Modul într-o stare de lenevie tem­ porară.
de a ne ocupa de ea este de a pune Credinciosul va trebui să se împotrivească
capăt acestei lucrări de la bun început, cu imediat acestor simptome. Altfel, duhul său
toată voinţa, exersându-ne du­ hul pentru a va fi blocat, nemai­ putând să se angajeze
ne putea împotrivi. Uneori va trebui să în bătălia cu vrăjmaşul sau să rămână pe
rostiţi cu glas tare cuvinte de împotrivire. terenul biruinţei.
Alteori prin puterea duhului, va trebui să Curând după ce duhul său va fi
vă împotriviţi în rugăciune. închistat, credinciosul îşi va pierde vioiciu­
De asemenea este absolut esenţial să nea. Va fi sfios din cale-afară, va căuta
ne ocupăm de cauza care generează aceas- să se ascundă şi rareori se va angaja să
tă povară, deoarece apăsarea va ră­ mâne cât facă ceva în public. Astfel, credinciosul va
timp nu ne ocupăm de motivul care stă la prefera să se retragă, să se dea la fund,
baza apariţiei ei. Dacă însă vei reuşi, îţi nevoind să fie văzut. Poate că îşi va
vei redobândi locul pe care-l aveai anterior închipui că a descoperit ceva însemnat,
şi pe care l-ai cedat vrăjmaşului. Dacă ai pe cont propriu, fără să-şi dea seama că
puterea de discernământ, vei putea afla duhul său este blocat. După toate apa­
dacă problema se datorează eşecului tău renţele nu va mai avea nici un interes
de a coo­ pe­
ra cu Dumnezeu la un moment pentru citirea Bibliei, după cum rugă­
dat, cu privire la o anumită chestiune în ciunile sale par să fi secat. Lucrarea sau
care vrăjmaşul a avut câştig de cauză, experienţele sale din trecut, dacă îşi mai
reuşind să te zdrobească, apăsându-te cu o aduce aminte de ele, i se vor părea lipsite
po­ vară grea. Terenul pierdut trebuie de sens, ba chiar ridicole. În predică se
re­câştigat. Dacă te vei împotrivi vrăj­
ma­şu­ va simţi total lipsit de putere, ca şi când
lui, des­coperind cauza care a făcut posibilă ar face de formă această activitate. Dacă
înaintarea sa, negreşit el va fugi de la va permite acestui blocaj al duhului să
tine. persiste, credinciosul va fi atacat şi mai
(2) Blocarea duhului furibund de vrăjmaş. Dacă nu ar interveni
Duhul cere să se exprime prin suflet Dumnezeu, în urma rugăciunilor credin-
şi trup. Este ca o stăpână, ce trebuie să ciosului sau ale altora, cre­ dinciosul ar fi
 Legile duhului 229
sufocat duhovniceşte. Din ignoranţă reac- extrem de riscant să acceptăm fără nici o
ţia sa s-ar putea să fie una de mirare, obiecţie, fără să ridicăm nici un semn de
adoptând astfel o atitudine atât de des întrebare, fără îm­ potrivire orice întristare
întâlnită, respectiv indife­renţa, renunţarea care se abate asupra noastră, luând drept
la orice efort de a fi biruitor. Dar, întru- un fapt de la sine înţeles că acestea sunt
cât nici o experienţă spirituală sau simţă- sentimente naturale care ne aparţin. Dar
mânt nu apar fără o cauză binedetermi- noi nu am examinat sursa acestor senti-
nată, avem datoria să cer­ cetăm cauza şi mente, după cum nu am opus nici o
să nu permitem nici unei poveri să ne rezistenţă. Să fim cu băgare de seamă şi
apese. să nu acceptăm nici un gând şi nici un
Satan încearcă să întemniţeze duhul sentiment cu uşurinţă! Dacă dorim să
într-o încăpere întunecată, pentru ca sufle- umblăm călău­ ziţi de duhul, trebuie să
tul să fie deposedat de călăuzirea duhului. veghem în toate privinţele, căutând să
Dar, de îndată ce este ridicat blocajul, depistăm în primul rând sursa oricărui
credinciosul poate respira din nou în voie, gând şi a oricărui sentiment.
fiind readus la starea sa normală de vioi- Uneori Satan ne provoacă, reuşind să
ciune. ne facă se ne împietrim duhul, care îşi
Ori de câte ori un copil al lui pierde din supleţe, devenind îngust şi
Dumnezeu se află într-o astfel de strâm- egoist. Un asemenea duh nu poate conlu-
torare, este vital să apeleze la voinţa sa, cra cu Dumnezeu, nici nu poate face
rostind cu voce tare cuvinte împotriva voia Sa. Şi astfel credinciosul va renunţa
vrăjmaşului, înălţându-şi glasul pentru a la dragostea sa pentru semenii săi. Se va
vesti biruinţa crucii şi înfrângerea vrăjma- dezbăra de orice delicateţe, căldură şi
şului. El trebuie să se împotrivească din duioşie faţă de alţii. Întrucât el a pierdut
toată inima lucrării vrăjmaşului atât cu generozitatea Domnului, trasând în jurul
sufletul, cât şi cu trupul. După această său un cerc, oare cum va mai putea
vestire, el va trebui să facă uz de voinţa Duhul Sfânt să se folosească de el cu
sa, împotrivindu-se energic blocajului. putere?
Rugăciunea este un mijloc prin care se De multe ori vrăjmaşul îi ademeneşte
va putea realiza deblocarea duhului. Dar, pe creştini să aibă un duh neiertător – un
având în vedere situaţia descrisă mai sus, simptom foarte frecvent în mijlocul copi-
va fi necesar ca acest creştin să se roage ilor lui Dumnezeu. Probabil căderea creş-
cu glas tare. Cel mai indicat este ca tinilor spirituali poate fi pusă pe seama
acest sfânt să cheme numele biruitor al acestei cauze. O atare amără­ ciune şi
Domnului Isus peste orice atac al vrăj- băgare de vină, însoţită de un duh de
maşului. Pe lângă rugăciune, el va trebui vrăjmăşie, dau o lovitură puternică vieţii
să-şi exerseze duhul, demolând blocada, spirituale. În cazul în care creştinii nu
pentru ca să poată ieşi la loc larg. observă că o astfel de atitudine provine
în mod cert de la vrăjmaşul, iar nu de la
(3) Otrăvirea duhului ei înşişi, ei nu vor fi niciodată izbăviţi de
Duhul nostru poate fi otrăvit de către duhul de ură.
duhul rău. Această otravă este săgeata Iar alteori Satan va determina duhul
arzătoare a vrăjmaşului, îndreptată direct copiilor lui Dumnezeu să fie îngust şi
împotriva duhului nostru. În acesta duş- închistat. El îi va înşela pe aceşti creş­ tini
manul ne loveşte cu întristări, jale, fră- să se separe de alţii, trăgând linii de
mântări, sfâşieri de inimă sau deznădejdi demarcaţie între ei şi ceilalţi. Dacă cineva
pentru a ne face să avem „un duh întris- este orb faţă de conceptul de biserică, cu
tat“ (1 Sam. 1:15, versiunea ASV). Or, sensul de entitate ce reprezintă trupul
cum citim la Proverbe 18:14 „duhul dobo- Dom­ nului, atunci va fi devotat „cercului
rât de întristare cine-l va ridica?“ Este său restrâns“, dovedind că duhul său este
230 Omul spiritual, volumul II
deja doborât. Cel spiritual însă nu consi- se afirmă prin tonul vocii. Uneori cuvin-
deră lucrurile lui Dumnezeu ca fiind ale tele sunt corecte, dar tonul nu este cel
sale, ci în inima sa iubeşte întreaga bise- potrivit. Pentru a ne asigura de biruinţă,
rică. Dacă duhul este deschis, din el va trebuie să veghem chiar şi asupra tonului
ţâşni râul vieţii. Dar dacă duhul său este vorbirii noastre. De îndată ce duhul rău a
închistat, el va împiedica desfăşurarea atins duhul nostru, glasul nu mai este
lucrării lui Dumnezeu, diminuându-şi uti- blând. Cuvintele aspre, semănând mai
litatea. Un duh care nu este suficient de mult cu ţipete, nu vin de la Duhul Sfânt,
cuprinzător ca să-i îmbrăţişeze pe toţi ci, pur şi simplu, relevă că cel ce rosteşte
copiii lui Dumnezeu este, de fapt, un duh a şi fost otrăvit de Satan.
ce a şi fost otrăvit. Cum vorbim noi de obicei? Putem
Adeseori Satan injectează mândrie în noi să ne referim la alte persoane fără
duhul credinciosului, stârnind în el o ati- umbră de condamnare? În realitate, cuvin-
tudine de importanţă de sine şi auto­ tele noastre s-ar putea să fie adevărate,
amăgire. Astfel, Satan îl face pe credin- dar în spatele acestor cuvinte adevărate se
cios să se supraestimeze, să se simtă o ascunde, de multe ori, un duh de critică,
persoană foarte importantă, fără de care un spirit de condamnare, de mânie sau
nu s-ar putea realiza lucrarea lui Dum­ de gelozie. Dar Scriptura ne învaţă că
nezeu. Un astfel de spirit constituie unul trebuie să rostim adevărul în dragoste.
din principalele motive pentru căderea Dacă duhul nostru este curat şi blând,
credincioşilor – „mândria merge înaintea atunci vom fi în stare să expri­ măm ade-
pieirii şi trufia merge înaintea că­ derii“ vărul. Dar dacă suntem cu­ prinşi de un
(Prov. 16:18). duh de condamnare, deja am păcătuit.
Duhul rău infectează duhul credincio- Păcatul nu este doar o ac­ ţiu­
ne, ci şi o
sului cu acestea şi cu alte veninuri. Dacă condiţie. Ceea ce se ascunde în spatele
aceste otrăvi nu sunt combătute imediat, lucrurilor este ceea ce contează cel mai
curând ele devin „faptele firii vechi“ (Gal. mult. De câte ori nu păcătuim în timp ce
5:19). La început acestea sunt doar otrăvi suntem angajaţi într-o lucrare pentru
din partea lui Satan, dar ele se pot trans- Dumnezeu sau pentru oameni, deoarece
forma în păcate ale firii, dacă creştinul le în spatele acestor acţiuni se ascunde un
va accepta, chiar inconştient, mai degrabă duh de necredinţă, de lehamite sau de
decât să li se împotrivească. bombăneală!
Dacă veninul din duh nu este tratat Trebuie să păstrăm duhul nostru într-o
imediat, va deveni numaidecât păcat al stare de dulceaţă şi gingăşie. Con­ siderăm
duhului, respectiv un păcat mai grav decât noi oare un duh greşit drept un păcat?
altele. Iacov şi Ioan au tunat şi fulgerat, Ştim noi oare când ne-a atacat vrăjmaşul
zicând: „Doamne, vrei să porun­ cim să se duhul? Sau când duhul nostru a fost otră-
pogoare foc din cer şi să-i mistuie?... Isus vit? Să presupunem că ştim acest lucru.
S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: Ei bine, suntem noi suficient de smeriţi
Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi“ pentru a elimina un astfel de păcat? În
(Luca 9:54, 55). Este cât se poate de clipa în care observăm că tonul vocii
important să ştim de ce duh suntem însu- noastre a căpătat accente dure, trebuie să
fleţiţi. De multe ori nu ne dăm seama că ne oprim imediat. Fără nici o şovăială
duhul nostru a căzut pradă atacului vrăj- trebuie să privim în lăuntrul nostru şi să
maşului. Totul este greşit dacă acesta este spunem: „Sunt eu oare dispus să vorbesc
greşit. Din experienţa acestor doi ucenici dintr-un duh curat? Sunt eu gata să mă
observăm că un duh greşit se poate împotrivesc vrăjmaşului?“ Dacă nu sun-
manifesta prin cuvintele rostite. Ba, mai tem dispuşi să le spunem fraţilor noştri:
mult, cuvintele rostite s-ar putea să nu „Am greşit“, duhul nostru va rămâne
dezvăluie nici pe departe ceea ce, de fapt, cuprins de păcatul ce-l înfăşoară atât de
 Legile duhului 231
lesne. Copiii lui Dumnezeu trebuie să Credincioşii mai pot fi amăgiţi şi pe
înveţe să-şi păzească duhul, ca acesta să altă cale, duhul lor prăbuşindu-se, astfel,
nu fie înţepat de vrăjmaş. De asemenea, în suflet, când ei nu înţeleg poziţia ocu-
ei au datoria să ştie cum să şi-l păstreze pată de Cristos. Duhul Sfânt locuieşte în
într-o atmosferă de dulceaţă şi tandreţe. copilul lui Dumnezeu, ca să-L etaleze în
În vremuri obişnuite, copiii Dom­ nului el pe Cristos întronat. Cărţile Faptele
trebuie să se echipeze din timp cu scutul Apostolilor, Efeseni şi Evrei relevă cât se
credinţei, care stinge toate săgeţile arză- poate de elocvent poziţia ocupată de
toare ale celui rău. Asta presupune că Cristos în prezent: în locurile cereşti.
trebuie să exercităm neîntâr­ziat o credinţă Duhul credinciosului este alipit de
vie, căutând ocrotirea lui Dumnezeu şi Cristosul ceresc. Dar din pricina ignoran-
împotrivindu-ne atacului vrăjmaşului. ţei sale, creştinul priveşte înăuntrul său
Credinţa este scutul nostru, care nu lasă pentru a-L afla pe Cristos. El doreşte să
să pătrundă săgeţile în carne, iar nu fie unit cu Cristos, care este în el.
instrumentul care le extrage. Credinţa este Urmarea este faptul că duhul său nu se
arma prin care stingem săgeţile arzătoare, va putea înălţa deasupra norilor, ci va
iar nu aceea care le scoate după ce ne-au rămâne asuprit, rostogolindu-se în
rănit deja. Dar dacă se întâmplă ca cine- do­ meniul sufletesc.
va să fie înţepat de o săgeată arzătoare, Toate aceste operaţii îl ispitesc pe
imediat el va trebui să elimine motivul individ să trăiască prin simţurile sale, iar
care a permis înţepătura. El trebuie să nu prin duhul său. El trebuie să cu­ noască
menţină o atitudine de rezistenţă, lepă- acest lucru, că înainte de a de­ veni spiritu-
dându-se de tot ce vine de la Satan şi al şi a umbla efectiv în duhul, vrăjmaşul
rugându-se să fie curăţit. nu va fi nevoit în nici o clipă să recurgă
la falsuri. Însă de îndată ce omul respec-
(4) Prăbuşirea duhului tiv a cunoscut revărsarea puterii Duhului
Prăbuşirea duhului se datorează unei Sfânt în duhul său, el va fi dintr-o dată
cotituri de o sută optzeci de grade către confruntat cu o lume cu totul nouă,
noi înşine. Cauza o poate constitui o ati- nemaiîntâlnită. Şi tocmai aici intervine
tudine posesivă faţă de toate celelalte semnalul de alarmă, deoarece vrăjmaşul
experienţe pe care le-am avut sau o in­ va­ va încerca să-l facă să nu mai rămână în
zie a puterii întunericului sau egocentris- duhul. Dacă va reuşi, credinciosul va
mul în rugăciune şi închinare. Când suferi o mare pierdere. Tactica adversaru-
duhul cuiva este înclinat spre interior, iar lui este de a-l amăgi, prin sim­ ţurile sufle-
nu spre exterior, puterea lui Dumne­ zeu tului şi ale trupului, să creadă că acestea
este scurtcircuitată dintr-o dată, iar duhul sunt nişte experienţe spirituale pe care le
va fi, în curând, înconjurat sau împresurat poate savura.
de suflet. Mulţi dintre cei ce au început să tră­
Uneori această cufundare a duhului în iască pe tărâmul spiritual vor suferi
suflet este precipitată de amăgirea vrăj- în­ frângeri din pricina necunoaşterii legilor
maşului, care-l alimentează pe cre­ dincios duhului. Duşmanul generează în lăuntrul
cu totul felul de senzaţii fizice şi cu o lor tot felul de senzaţii fizice şi experien-
sumedenie de experienţe foarte plăcute. ţe supranaturale. În cazul în care credin-
Iar acesta nu-şi va da seama că toate cioşii se vor bizui pe aceste fenomene
acestea izvorăsc din duhul rău, ci le va supranaturale sau pe alte palpitaţii senzo-
considera ca venite de la Dumne­ zeu. Şi riale ce provin din exterior, viaţa lor în
astfel, fără să-şi dea seama, va ajunge să duhul va fi obstrucţionată. În acest caz ei
vieţuiască într-o lume a simţurilor, în vor trăi în exterior, deci în suflet sau în
care duhul său este înecat de către trup, duhului refuzân­ du-i-se, astfel, puterea
suflet. de a coopera cu Dumnezeu. Fireşte,
232 Omul spiritual, volumul II
sufletul şi trupul se vor înălţa iarăşi, redo- canal al Său prin care să se reverse viaţa
bândindu-şi autoritatea pierdută anterior, lui Dumnezeu.
cufundând duhul în întregime. Orice creştin trebuie să stabilească ce
Câtă vreme duhul este prăbuşit, capa­ anume a determinat spiritul său să se
cităţile sale senzoriale sunt reduse la zero. prăbuşească, readucându-l apoi la starea
Când se întâmplă acest lucru, creş­ tinii sa iniţială. De îndată ce a descoperit o
spirituali au senzaţia că şi-au pierdut scurgere a puterii duhului său, el trebuie
duhul. Sufletul şi trupul ocupă un loc atât să încerce să redreseze neîntârziat situa-
de proeminent, încât întreaga fiinţă poate ţia.
să trăiască prin senzaţiile produse de ele.
Organele senzoriale ale omului ajung să (5) Sarcinile duhului
înlocuiască funcţio­narea duhului. Mişcările Sarcinile duhului diferă de poverile
duhului sunt îngropate sub potopul de duhului. Acestea din urmă provin de la
senzaţii izbucnite din suflet şi din trup. Satan, cu scopul de a-l zdrobi pe cre­
Astfel, în cele din urmă, orice semn de dincios şi a-i cauza suferinţă, dar cele
viaţă şi lucrare spirituale încetează cu dintâi provin de la Dumnezeu, ex­ primând
desăvârşire. A îngădui acestei stări de dorinţa Sa de a-i face cunoscută creştinu-
lucruri să persiste vreme îndelungată echi- lui voia, pentru ca acesta să poată coope-
valează cu o cădere gravă din partea cre- ra cu El. Orice povară din duhul său nu
dinciosului. În fapt, s-ar putea ca acesta are alt scop decât de a-l asupri. Prin
să fie posedat de duhul rău. urmare, de obicei ea nu îndeplineşte nici
Prin urmare, tot ce este capabil de a un scop util şi nu produce nici o roadă.
periclita conştienţa spirituală trebuie res- Pe de altă parte, o sarcină a duhului este
pins. Trebuie să evităm excesele de râs, dată de Dum­ nezeu copilului Său cu sco-
plânsul cu obidă şi, în general, orice ieşi- pul de a-l chema la lucru, la rugăciune
re emotivă de ordin fizic. Trupul trebuie sau la vestirea Cu­ vântului lui Dumnezeu.
păstrat într-o stare de calm desăvârşit. Este o sar­ cină cu rostul ei, cu propria-i
Trebuie să respingem senzaţiile supranatu- raţiune, menită să fie de folos pe plan
rale sau naturale ieşite din comun, deoa- duhov­ nicesc. Trebuie să învăţăm să facem
rece acestea determină mintea să se ia distincţie între povara duhului şi sarcina
după trup, şi nu după duh. Niciodată să duhului.
nu permitem nici unui lucru să ne împie- Satan nu aşază nici un fel de sarcini
dice de a percepe acel susur fin al duhu- asupra creştinilor, ci doar le încolţeşte
lui. duhul, asuprindu-l cu poveri apăsătoare. O
Având în vedere faptul că atunci când atare greutate leagă duhul şi sugrumă
duhul începe să se scufunde, sufletul îl mintea, curmându-i buna funcţionare. Cel
năpădeşte, reducându-l la starea de servi- ce are o sarcină sau o preocupare de la
tute, copilul lui Dumnezeu trebuie să Dumnezeu se mulţumeşte s-o poarte. În
înveţe să-şi menţină duhul într-o stare de schimb, cel oprimat de Satan constată că
permanent avânt, nepermiţându-i să stag- întreaga-i fiinţă i-a fost paralizată. Odată
neze. Căci dacă duhul nu se lansează în cu apariţia puterii întunericului, credincio-
atacuri împotriva lui Satan, acesta negreşit sul îşi pierde pe dată libertatea. În schimb,
va ataca duhul, făcându-l să se prăbuşeas- sarcina pe care o aşază Dumnezeu asupra
că. Numai în măsura în care duhul nostru credinciosului se manifestă diametral opus.
se revarsă în afară va putea Duhul Sfânt Oricât de grea ar fi, această preocupare
să-i inunde credinciosului viaţa. În clipa pe care i-o dă El nu este niciodată atât
în care cineva se interio­ rizează, lăsându-şi de grea încât să-l împiedice să se roage.
duhul să se scufunde, şuvoiul torenţial al Libertatea de a ne ruga nu ne-o pierdem
spiritului divin încetează imediat. El Se niciodată când purtăm vreo sarcină de la
foloseşte de duhul credinciosului ca de un Dum­ nezeu. Dar povara vrăjmaşului ce se
 Legile duhului 233
instaurează asupra duhului credinciosului de la Dumnezeu, adesea credinciosul
în mod inevitabil îi va răpi libertatea de constată că este dureros de împovărat zile
a se ruga. Sarcina dată de Dumnezeu la rând. În această perioadă Dumnezeu
este ridicată de îndată ce ne-am rugat, nu poate să-i transmită o nouă sarcină. În
dar apăsarea provenită de la vrăjmaş nu consecinţă, este foarte important să cău-
poate fi ridicată decât dacă luptăm şi ne tăm să desluşim sensul unei sarcini prin
împotrivim în rugăciune. Greutatea ce intermediul rugăciunii, cu ajutorul Duhului
apasă asupra duhului se strecoară, pe Sfânt şi prin exercitarea minţii.
nesimţite, în timp ce preocuparea din De multe ori sarcina sau preocuparea
lăuntrul duhului este urmarea lucrării din lăuntrul duhului este în vederea rugă-
Duhului lui Dumnezeu în duhul nostru. ciunii (Col. 4:12). De fapt, noi nici nu ne
Povara ce apasă asupra duhului este greu putem ruga mai presus de sarcina noas-
de suportat, aducând multă asu­ prire, pe tră. A continua să ne rugăm fără această
când sarcina duhului este un prilej de sarcină va fi o lucrare zadarnică, deoare-
bucurie (desigur, firea veche va avea o ce rugăciunea trebuie să emane din min-
altă părere şi aici), deoarece ea ne chea- tea noastră. Dar sarcina rugăciunii din
mă să umblăm cu Dumnezeu (vezi Matei duh poate fi uşurată doar prin rugăciune.
11:30). Sarcina ni se va părea amară Ori de câte ori Dumnezeu stârneşte preo-
doar dacă ne împotrivim şi nu-i îndepli- cuparea noastră cu privire la un lucru,
nim cerinţele. cum ar fi rugăciunea, predicarea
Orice lucrare adevărată începe cu sar- Cuvântului şi aşa mai departe, singurul
cini sau preocupări resimţite în duh. mod de a uşura preocuparea respectivă
(Desigur, când duhul e lipsit de preocu- este de a face ceea ce ni se cere. Sarcina
pare, trebuie să ne exersăm mintea.) Când rugăciunii din duhul nostru este singura
Dumnezeu doreşte să lucrăm sau să vor- care ne învredniceşte să ne rugăm în
bim sau să ne rugăm, mai întâi El Duhul Sfânt cu suspine negrăite. Când
implantează o sarcină în duhul nostru. duhul nostru este preocupat de sarcina
Acum însă dacă suntem familiarizaţi cu rugăciunii, nimic nu va putea ridica acea
legile duhului, nu vom continuă fără să sarcină decât rugă­ ciunea. Sarcina va fi
ne pese în lucrarea în care suntem anga- ridicată de îndată ce s-a săvârşit lucrarea
jaţi la momentul respectiv, permiţând ast- indicată.
fel sarcinii să crească. De asemenea, nu Din pricina acumulării unui număr
vom neglija povara, până în clipa în care mare de sarcini de rugăciune, adesea ne
nu va mai fi sesizată. Imediat va trebui vine greu să ne rugăm, la început, dar cu
să punem deoparte orice altă lucrare, pen- cât ne rugăm mai mult, cu atât duhul
tru a putea desluşi sensul sarcinii. De nostru va răspunde cu „amin“-uri. Trebuie
îndată ce am înţeles ce înseamnă ea, să ne dăm toate silinţele să ne des­
putem trece la acţiune, procedând în con- povărăm de toate greutăţile ce apasă asu-
secinţă. De îndată ce lucrarea la care am pra duhului prin rugăciune, până când
fost chemaţi este săvârşită, sarcina ne va vom fi cu adevărat eliberaţi. Cu cât se
părăsi. revarsă mai multă viaţă prin rugă­ ciune,
Pentru a primi sarcini de la Dumnezeu cu atât mai fericiţi vom fi. Mereu însă
duhul nostru trebuie să fie păstrat în per- ne va paşte ispita de a înceta să ne
manenţă liber şi necotropit. Numai un rugăm înainte de a fi fost ridicată sar­ cina.
duh destins poate detecta mişcarea Când începem să ne simţi înălţaţi în
Duhului Sfânt. Orice duh ce este deja duhul nostru, suntem ispitiţi să credem
plin de îngrijorare şi-a pierdut acuitatea că rugăciunea a fost ascultată, fără să
intuitivă, nemaiputând fi un bun vas con- realizăm că, în realitate, abia ne-am anga-
ducător. Datorită eşecului de a acţiona în jat în lucrarea spirituală. Dacă în clipa
funcţie de sarcina pe care a primit-o deja respectivă ni se distrage atenţia, ca să ne
234 Omul spiritual, volumul II
ocupăm de alte chestiuni, lucrarea spiritu- Noi trebuie să cunoaştem legile duhu-
ală va suferi mari pierderi. lui, precum şi modul în care trebuie să
Un credincios nu trebuie să considere cooperăm cu Dumnezeu. Altfel s-ar putea
truda spirituală întotdeauna ca pe o lucra- să prelungim durata sarcinii, în dauna
re plină de bucurie şi tre­ săltare, ca şi noastră, sau să pierdem prilejul de a con-
când prezenţa unei sar­ cini îl va deposeda lucra cu Dumnezeu. De fiecare dată când
de ceea ce crede el că este o experienţă primim o sarcină în duh, trebuie să aflăm
spirituală. Jalnic este cel ce nu-şi dă imediat prin rugăciune în ce constă aceas-
seama cum se manifestă adevărata exerci- tă sarcină. Dacă e vorba de o chemare la
tare spirituală a sarcinii duhului! Cel ce luptă, atunci trebuie să pornim la atac.
este dispus să sufere pentru Dumnezeu şi Dacă este o chemare de a vesti
pentru oameni nu mai trăieşte pentru el Evanghelia, atunci trebuie s-o vestim. Iar
însuşi. În schimb, cei ce caută zilnic plă- dacă e o chemare la rugă­ ciune, trebuie să
ceri cu care să-şi gâdile simţurile, îngrijo- începem imediat să ne rugăm. Să deslu-
rându-se că ar putea să li se ceară să şim cât mai bine cum să conlucrăm cu
poarte sarcini pentru Dumnezeu şi pentru Dumnezeu! De îndată ce ne-am achitat
biserică, nu fac altceva decât să trăiască de o sarcină, să ne însuşim alta!
pentru ei înşişi. Acum însă, în lumina
celor spuse până aici, nu trebuie să ne (6) Refluxul duhului
considerăm căzuţi sau deraiaţi ori de câte Viaţa şi puterea lui Dumnezeu din
ori Dumnezeu ne dă o sarcină. Lui Satan duhul nostru pot să scadă, asemenea
îi face o plăcere deosebită dacă vom re­ fluxului. Suntem de acord că orice creş­
adopta o atare interpretare, deoarece el va tin sufletesc de obicei consideră că viaţa
scăpa astfel de atacurile noastre. Să nu ne sa spirituală este în flux, în creştere când
înţelegem greşit. Şi să nu dăm ascultare el simte prezenţa lui Dumnezeu. Dar
lui Satan, căci dacă vom face acest lucru, dacă se simte doborât, neroditor şi uscat,
vom fi acuzaţi şi chinuiţi în continuare. atunci va crede că este în reflux. De­ sigur,
Adevărata lucrare spirituală este agresi- acestea sunt doar sentimente, care nu
vă faţă de Satan, iar credincioşii o vor reprezintă realitatea vieţii spirituale.
resimţi ca pe durerile naşterii. Nicidecum Totuşi viaţa spirituală trece uneori prin
nu vor putea fi definite drept agreabile perioade de declin, deşi ceea ce percepe
aceste strădanii, căci acestea vor reclama credinciosul în duhul său e total diferit de
din partea noastră o şi mai profundă simţurile sufletului. După ce un credincios
moarte faţă de eul nostru. Aşa se explică a fost umplut cu Duhul Sfânt, el înaintea-
de ce nici un credincios sufletesc nu este ză o vreme destul de bine, dar apoi, trep-
în stare să se angajeze în eforturi spiritu- tat-treptat, nu dintr-o dată, viaţa sa spiri-
ale autentice. A beneficia zilnic de simţă- tuală scade în intensitate. Iată în ce constă
minte agreabile nu e o dovadă de spiritu- deosebirea dintre declinul pe planul simţu-
alitate. Dimpotrivă, cei care merg mai rilor şi declinul spiritual: primul declin
departe cu Dumnezeu, nesocotindu-şi este de obicei brusc, pe când cel de-al
simţămintele, sunt cei cu adevărat spiritu- doilea este treptat. Un credincios poate
ali. Când cel ce crede în realitatea sarcinii deveni conştient de faptul că viaţa şi pute-
se luptă cu vrăjmaşul, adesea el doreşte rea de la Dumnezeu pe care le primea
să fie singur, izolat de orice legături ome- odinioară au început să scadă, să intre în
neşti, pentru a se putea concentra asupra reflux. Asta îl va face, probabil, să-şi piar-
bătăliei spirituale. Câtă vreme bătălia este dă bucuria, pacea şi puterea – adică starea
în toi, arareori se va schiţa vreun zâmbet normală pe care duhul său este chemat
pe chipul său. Creştinul spiritual trebuie s-o menţină. Cu fiecare zi ce trece, el
să salute orice sarcină pe care i-o trimite devine tot mai slab. În această fază el
Dumnezeu. pare să-şi piardă gustul pentru părtăşia cu
 Legile duhului 235
Dumnezeu. Citirea Bibliei se face de să se înalţe iarăşi, după ce a scăzut, ci
formă. Arareori îi este atinsă inima de cum o putem face să curgă. Izvorul vieţii
vreun mesaj sau verset special. Ba mai rămâne pururea în credincios, deşi acum
mult, rugăciunile sale s-au uscat, devenind este blocat. Nu la sursă e problema, ci la
seci, fără vlagă, lipsite de sens. Nu-i mai gura de scurgere. Când gura de scurgere
vin cuvintele potrivite. Iar dacă mai depu- a fost curăţită, apa vieţii va curge fără
ne, din când în când, mărturie pentru nici o oprelişte. Prin urmare, un credin-
Domnul, o face forţat, de silă, fără vigoa- cios are nevoie nu de mai multă viaţă, ci
rea dinainte. Cu alte cuvinte, viaţa din el de un curs mai liber al vieţii.
nu mai vibrează; s-a slăbănogit de tot, De îndată ce a sesizat o diminuare a
şi-a pierdut vigoarea şi suflul de odinioa- vieţii spirituale, un copil al lui Dumne­ zeu
ră. A dispărut bucuria. Totul pare să fi ar trebui să-şi dea automat seama că pe
intrat în declin, în reflux. parcurs s-a ivit un blocaj, cursul apei a
După cum se ştie, mareele sunt alcă- fost împiedicat. Satan te va acuza de
tuite din două faze: fluxul şi refluxul. Pot regres spiritual; alţii te vor judeca, spu-
oare viaţa şi puterea lui Dum­ nezeu din nând că ţi-ai pierdut puterea. Şi chiar tu
duhul nostru să fie caracterizate de ase- însuţi îţi vei imagina că ai comis vreun
menea fenomene? Nici­ decum! Viaţa lui păcat grav. Toate cele de mai sus s-ar
Dumnezeu nu cu­ noaşte deloc vreun putea să fie adevărate, dar nu cuprind
reflux, întrucât ea curge neîntrerupt, se întregul adevăr. În realitate, o asemenea
revarsă întruna. Nu urcă şi coboară ase- situaţie se datorează în mare măsură, dar
menea valurilor mării, ci este ca un râu, nu integral, faptului că nu ştii cum să
ca un fluviu, ce curge încontinuu, cu apă cooperezi cu Dumnezeu în privinţa împli-
vie (Ioan 7:38). Viaţa lui Dum­ nezeu din nirii condiţiilor puse de El pentru certitu-
noi nu se aseamănă deloc cu mareele, dinea unui curs neîntrerupt al apei.
care la un moment dat intră în reflux. Nechibzuinţa este o primă cauză. De
Asta deoarece sursa vieţii noastre lăuntri- unde rezultă că cel credincios trebuie
ce este în Dumnezeu, „în care nu este imediat să se roage şi să mediteze, cău-
nici schimbare, nici umbră de mutare“ tând să afle cauza acestui reflux. Trebuie
(Iacov 1:17). Prin urmare, viaţa din duhul să aştepte ajutorul de la Dumnezeu,
nostru trebuie să curgă asemenea unui rugându-L pe Duhul Său cel Sfânt să-i
râu, necontenit şi chiar să se reverse. dezvăluie motivul. Între timp, el trebuie
Aşadar, dacă cineva constată că viaţa să încerce să descopere punctul sau punc-
sa este în retragere, asta nu înseamnă că tele în care a eşuat în înde­ plinirea condi-
viaţa sa s-a diminuat, ci, pur şi simplu, a ţiei necesare curgerii ne­ stăvilite a şuvoiu-
încetat să curgă. El trebuie să mai ştie şi lui vieţii.
aceea că un atare reflux este total inutil, Nu numai că trebuie să mărturiseşti
că ar putea fi evitat. Să nu ne lăsăm că ai dat înapoi (o atare mărturisire este
niciodată atât de înşelaţi de Satan încât importantă), ci mai trebuie şi să găseşti
să credem că este imposibil pentru cineva explicaţia regresului. Deşi nu te poţi bizui
care se află în trup să fie umplut în per- pe opiniile lui Satan, ale altora, ba nici
manenţă cu viaţa lui Dumnezeu. Viaţa chiar pe alte tale, totuşi aceste opinii tre-
lui Dumnezeu este prezentă în noi ca un buie luate în seamă, deoarece uneori sunt
râu de apă vie. Dacă nu este zăgăzuită, valabile. După ce ai descoperit cau­ za,
ea va curge neîntrerupt. Un creştin poate trebuie să treci numaidecât la re­ zolvarea
experimenta o viaţă ce curge încontinuu. problemei. Viaţa nu va curge până când
Prin urmare, refluxul nu este doar inutil, nu vei fi îndepărtat cauza care a produs
ci şi anormal. blocajul.
Întrebarea care decurge de aici este nu În consecinţă, la fiecare reflux al vieţii
atât cum putem determina viaţa spi­ rituală spirituale trebuie identificată imediat
236 Omul spiritual, volumul II
cauza, prin rugăciune, meditaţie şi cerce- de a respinge ispitele zilei şi de a face
tare. Străduieşte-te să cunoşti legea cursu- faţă lucrărilor ce se cer executate în acea
lui vieţii lui Dumnezeu. Respinge orice zi. Imediat el va trebui să caute cauza
atac al vrăjmaşului. Apoi viaţa va curge reală, deoarece duhul trebuie să fie activ
din nou, mai năvalnic decât înainte, sfărâ- şi suficient de puternic pentru a ţine sub
mând din calea ei orice fortăreaţă a duş- control trupul şi a nu fi influenţat negativ
manului. de el. El va trebui să recunoască faptul
că duhul său, care a fost atacat de vrăj-
(7) Iresponsabilitatea duhului maş, a devenit iresponsabil. El va trebui
Duhul omului poate fi comparat cu numaidecât să găsească un remediu,
un bec. Când este în contact cu Duhul deoarece altminteri va fi înfrânt de primul
Sfânt, acesta luminează. Dar dacă este om ce-i va ieşi în cale. Nu permiteţi nici-
deconectat de la reţea, se va cufunda în odată ca starea de iresponsabilitate a
întuneric. „Duhul omului este lampa duhului pe care o sesizaţi la începutul
Domnului“ (Prov. 20:27, traducere după zilei să continue şi după amiază, deoarece
versiunea engleză, n.tr.). Scopul urmărit aceasta ar fi o formulă sigură de înfrân-
de Dumnezeu este de a umple duhul gere.
omenesc cu lumină. Cu toate acestea, De îndată ce şi-a dat seama că duhul
duhul credinciosului este uneori întu­ necat. său a fost iresponsabil, credinciosul va
De ce? Pentru că a pierdut legătura cu trebui să se împotrivească neîntârziat tutu-
Duhul Sfânt. Pentru a pricepe dacă duhul ror lucrărilor vrăjmaşului, precum şi cau-
nostru este conectat sau nu la Duhul zelor care stau în spatele lucrării vrăjma-
Sfânt, nu trebuie să ştim decât dacă lumi- şului. Dacă este vorba de un simplu atac
nează. al duşmanului, duhul îşi va redobândi
Am afirmat anterior că Duhul lui libertatea, după ce s-a împotrivit. Dar
Dumnezeu locuieşte în om, iar acesta dacă acest atac este îndreptăţit, adică dacă
cooperează cu El prin propriul său duh. persoana respectivă a cedat teren duşma-
Dacă duhul omului a fost văduvit de nului, atunci va trebui să descopere moti-
condiţia sa normală, va părea deconectat vul şi să se ocupe de acesta. De obicei
de la Duhul Sfânt, pierzându-şi capacita- motivul este legat de activităţi din trecutul
tea de a ilumina. În acest caz este foarte credinciosului. El va trebui să se roage
necesar să menţinem duhul nostru într-o pentru chestiuni cum ar fi mediul, fami-
stare de linişte sănătoasă, pentru a asigura lia, rudele, prietenii, serviciul şi aşa mai
cooperarea sa cu Duhul Sfânt. Dacă va fi departe. Când duhul sesizează o elibe­ rare,
tulburat de forţe externe, auto­ mat îşi va după ce ne-am rugat pentru această ches-
pierde puterea de a coopera cu Duhul tiune, atunci înseamnă că am izolat cauza
Sfânt, cufundându-se în întuneric. atacului vrăjmaşului. La scurt timp după
Aceste fenomene fac duhul să eşueze ce ne-am ocupat de această chestiune,
în responsabilitatea de a coopera cu duhul nostru va fi eliberat şi readus la
Duhul Sfânt. Câtă vreme este irespon­ starea normală de funcţionare.
sabil, credinciosul va fi lipsit de biruinţă. Uneori însă iresponsabilitatea duhului
Să presupunem că cineva, după ce s-a se datorează faptului că creştinul a scăpat
sculat, are sentimentul că şi-a pierdut hăţurile, permiţând duhului să se îndepăr-
duhul. Vrăjmaşul probabil va induce în el teze de la calea dreaptă. Dar, cum obser-
convingerea că aceasta se datorează unei văm din Cuvântul lui Dum­ nezeu, „duhu-
stări de neputinţă fizică, cauzată de supra- rile proorocilor le sunt supuse proorocilor“
licitarea de ieri. Dacă va accepta sugestia (1 Cor. 14:32) şi, cum este scris, „Vai de
vrăjmaşului fără s-o pună la încercare, proorocii fără minte, care umblă după
permiţându-i duhului său să devină ires- duhul lor“ (Ezechiel 13:3). Cât de esenţial
ponsabil, va fi deposedat de orice putere este ca un creştin să-şi ţină în stăpânire
 Legile duhului 237
duhul, prin exercitarea voinţei sale, aşa această stare de lucruri. El va trebui să-şi
încât duhul său să coopereze cu păzească duhul cu toată atenţia, pentru
Dumnezeu. Duhul omului poate s-o ia a-l ocroti de tulburări, atât din partea
razna. De unde şi apariţia expresiei „un vrăjmaşului, cât şi a propriei sale vieţi a
duh trufaş“ în textul de la Proverbe 16:18. eului, şi să-i asigure o comuniune plină
Duhul omului poate să se angajeze în de pace cu Dumnezeu.
acţiuni independente de Duhul lui
Dumnezeu, dacă credinciosul nu-l va ţine (8) Stările duhului
în stă­ pânire, supunându-L voii lui Să rezumăm. Un credincios trebuie să
Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să cunoască toate legile duhului, dacă doreş-
ve­ghem pentru ca nu cumva duhul nos- te să trăiască după călăuzirea sa. Dacă
tru să iasă din orbita lui Dumnezeu, nu veghează şi pierde astfel coope­ rarea
pierzându-şi acea comuniune plină de duhului său cu Dumnezeu, atunci negre-
pace şi linişte cu Dumnezeu, găsindu-se şit a căzut. A discerne condiţia concretă
în incapacitatea de a mai lucra cu El. în care se află omul său lăuntric este una
Uneori iresponsabilitatea duhului se din legile principale privitoare la duh. Tot
datorează împietririi sale. Dumnezeu are ce am discutat în capitolul de faţă este
nevoie de un duh mlădios şi tandru, pen- cuprins în această lege.
tru a-Şi putea exprima gândul (mintea). Un copil al lui Dumnezeu trebuie să
Dar dacă va deveni aspru şi neînduplecat, ştie care este condiţia normală a duhului
funcţionarea normală a Duhului Sfânt va său şi care este cea anormală. Întrucât
fi perturbată. Numai un duh predat poate trebuie să aibă autoritate asupra sufletului
împlini gândul Duhului divin: „şi toţi cei şi trupului, ocupând cea mai elevată pozi-
al căror duh i-a înduplecat...“ (Ex. 35:21, ţie din el, posedând cea mai mare putere,
ASV). Un creştin trebuie să fie în stare creştinul trebuie să ştie dacă aşa stau
să I se predea Duhului Sfânt numaidecât. lucrurile cu el sau nu. El trebuie să ştie
Duhul său trebuie să fie cât se poate de dacă duhul său – în cazul în care acesta
sensibil, pentru a putea detecta acel susur şi-a pierdut starea normală – şi-a pierdut-
blând al lui Dumnezeu, răspunzând fără o datorită mediului. Stările du­ hului se
întârziere. Dar dacă va fi împietrit, copi- împart, conform unei caracte­ rizări genera-
lul lui Dumnezeu nu numai că va fi fără le, în patru categorii:
putere de a-I face voia, ci şi netrebnic de (a) Duhul este apăsat şi, prin urmare,
a auzi glasul Duhului Sfânt în duhul său. se află în declin.
În consecinţă, trebuie să men­ ţinem duhul (b) Duhul este constrâns şi astfel este
într-o stare de malea­ bilitate şi tandreţe, forţat să intre într-o stare de activitate
pentru a fi învredniciţi să urmăm delica- dezordonată.
tul său susur lăuntric. Asta a vrut să (c) Duhul este întinat (2 Cor. 7:1) din
spună apostolul când a afirmat: „Nu stin- pricina faptului că a cedat păcatului.
geţi Duhul“ (1 Tes. 5:19). Creştinul trebu- (d) Duhul este liniştit şi viguros, întru-
ie să ia seama la fiecare cuvânt, mişcare cât ocupă poziţia ce i se cuvine.
şi sesizare din omul său lăuntric. Un creştin trebuie să cunoască cel
Procedând aşa, conştienţa sa spirituală i puţin aceste patru stări şi să înţeleagă
se va acutiza, iar Dumnezeu va putea cum să răspundă la fiecare din aceste
să-Şi facă cunoscută voia unui astfel de situaţii diferite, dacă este nevoie. Adesea
credincios. duhul cuiva se prăbuşeşte, fiind dat la o
Dacă cineva doreşte să umble călău­ zit parte, prin propria sa neatenţie sau igno-
de duhul său, el va trebui să ştie când ranţă faţă de atacul vrăjmaşului. În această
acesta a devenit iresponsabil, nemai­putând perioadă el pare să-şi fi pierdut poziţia sa
să coopereze cu Duhul Sfânt sau să-şi cerească, împreună cu strălucirea şi biruin-
dea seama de cauza care a determinat ţa ce o însoţesc, simţindu-se, prin urmare,
238 Omul Legile
spiritual, volumul II
duhului 238
rece şi uscat. Datorită tristeţii din duhul înfrângere.
său sau unei serii în­tregi de motive, omul Alteori duhul nici nu se cufundă prea
său lăuntric este trântit la pământ, refu- jos, nici nu se înalţă prea sus, ci este, pur
zându-i-se bucuria de a trăi deasupra liniei şi simplu, întinat. Întinarea se poate
de plutire. Când duhul este asuprit în da­ tora atitudinii de împietrire sau nepre­
acest mod, el va coborî sub nivelul său dare. Sau unor păcate cum ar fi mân­ dria,
normal. gelozia şi altele. Sau imixtiunii în duhul
Alteori duhul ar putea fi constrâns să său a unor funcţii sufleteşti cum ar fi
iasă din matcă. O persoană poate fi atât afecţiunea naturală, sentimentele, gânduri-
de stimulată de sufletul său încât duhul le şi aşa mai departe. Duhul trebuie să
să-i fie încolţit, negându-i-se astfel starea fie curăţit de orice întinare (2 Cor. 7:1; 1
sa de linişte. Din pricina acestei alergări Ioan 1:9).
după activităţi ale creaturii, e posibil ca Dacă un creştin doreşte să umble
omul respectiv să constate că duhul său călăuzit de duhul, va trebui să discearnă
a devenit „de necontrolat“. Prea mult râs care este condiţia exactă în care se află
sau o mulţime de alte ac­ ţiuni similare acesta, dacă îşi ocupă în linişte poziţia
care pot provoca duhul să fie greu de ce i se cuvine, dacă a decăzut prea mult,
stăpânit. O prelungire prea mare a con- dacă s-a înălţat prea mult sau dacă este,
flictului cu vrăjmaşul poate determina pur şi simplu, întinat. El va trebui să
duhul să devină prea activ. Sfântul va afle, dacă se cere, cum să-şi ridice duhul
constata că duhul său este suprasolicitat, asuprit, pentru ca acesta să fie pe măsura
nemaiputând fi oprit. Sau s-ar putea ca standardului lăsat de Duhul Sfânt; cum
vrăjmaşul să-i strecoare idei sau senti- să-şi exercite voinţa, pentru a împiedica
mente ciudate, menite să-i ispitească omul duhul său să devină prea activ sau de a-l
lăuntric să depăşească limitele permise şi readuce la starea sa normală, dacă este
sfatul corect al minţii sau voinţei sale. prea activ; cum să-şi cureţe duhul întinat,
Ori de câte ori cineva a ajuns să nu-şi ca acesta să poată conlucra din nou cu
mai poată stăpâni duhul este pasibil de Dumnezeu.
CAPITOLUL 3
PRINCIPIUL MINŢII
VENIND ÎN AJUTORUL DUHULUI
Dacă un creştin doreşte să umble după
călăuzirea duhului, el trebuie să înţeleagă
toate legile sale. Fără această cunoaştere
deplină el nu va fi în stare să prindă
toate sensurile diverselor simţuri spirituale
şi, evident, nu va putea face tot ce i se
cere. Cerinţele duhului sunt exprimate cu
toate prin mişcările duhului. A desconsi-
dera mişcările spirituale în­seam­­
nă a igno-
ra cerinţele spirituale, căci tocmai acestea
stabilesc prioritatea cunoaşterii legilor
duhului în viaţa noastră spirituală.
Dar mai este un lucru la fel de impor-
tant pentru oricine doreşte să umble după
călăuzirea duhului: principiul min­ţii venind
în ajutorul duhului sau asistându-l.
Principiul acesta se cere aplicat în perma-
nenţă. Multe înfrângeri în viaţa spirituală
pot fi puse pe seama necu­ noaşterii aces-
tui principiu, chiar atunci când se cunosc
legile duhului. De ce? Pentru că doar
legile acestea ne pot explica sensul miş-
cării duhului, punându-ne la dispoziţie
modalităţile de a le satisface cerinţele. Ori
de câte ori duhul sesizează ceva, suntem
echipaţi, prin cunoaşterea acestor legi, să
îndeplinim ceea ce ni s-a cerut. Dacă
suntem într-o stare normală, atunci vom
umbla în mod corespunzător. Iar dacă
avem de a face cu o contare anormală,
atunci putem s-o îndreptăm. Însă în acest
punct se iveşte o problemă, anume faptul
că nu beneficiem mereu de asemenea
mişcări spirituale. S-ar putea ca duhul,
pur şi simplu, să nu se exprime. Mulţi au
experimentat o tăcere totală timp de multe
zile. În aceste momente, duhul pare să
tacă. Se poate oare afirma că în zilele
acestea, când duhul nostru este inactiv,
putem rămâne pasivi? E voie oare să
stăm cu mâinile în sân zile întregi, fără
să ne rugăm sau să citim Biblia şi fără
să desfăşurăm nici o lucrare? Bunul simţ
spiritual ne va răspunde printr-un hotărât
239
„Nu“. Sub nici o formă nu ne putem
permite să pierdem timpul. Dar dacă
facem ceva în această perioadă, nu va
însemna asta oare că lucrăm prin puterea
firii pământeşti, şi nu după călăuzirea
duhului?
Dar tocmai acesta este momentul în
care trebuie să aplicăm principiul minţii
ce vine în sprijinul duhului. Dar cum?
Când duhul doarme, mintea trebuie să
intervină, preluând lucrul duhului. ªi nu
peste mult timp vom constata că însuşi
duhul se va alătura acestei lucrări. Min­tea
şi duhul sunt strâns înrudite, între ele
existând o relaţie de întrajutorare. De
multe duhul sesizează un lucru pe care
mintea este ajutată să-l înţeleagă, după
care se trece la acţiune. În schimb, altăda-
tă, duhul este nemişcat, având nevoie să
fie trezit prin activitatea minţii. Dacă
duhul este inactiv, mintea îl poate deter-
mina să se mişte. Odată mişcat, credin-
ciosul trebuie să urmeze călăuzirea duhu-
lui. Or, tocmai această stimulare a duhu-
lui de către minte o numim princi­ piul
sau legea minţii care vine în ajutorul
duhului. În viaţa spirituală există un prin-
cipiu care susţine că la început trebuie să
ne exercităm percepţia spirituală, pentru a
ne însuşi cunoştinţele pe care ni le trans-
mite Dumnezeu, dar după aceea trebuie
continuăm să folosim aceste cunoştinţe
prin intermediul minţii. De pildă, ai
observat că se semnalează o mare nevoie
într-un anumit loc. Potrivit cunoştinţei pe
care ai pri­
mit-o de la Dumnezeu, îţi dai
seama că trebuie să te rogi şi să ceri să
poată fi împlinită această nevoie. Dar în
momentul în care semnalezi nevoia, duhul
tău nu se simte îndemnat să se roage. Ce
e de făcut în acest caz? Trebuie să te
rogi cu mintea, în loc să aştepţi să se
mişte duhul. Orice nevoie este o chemare
la rugăciune. Deşi la început te rogi în
240 Omul spiritual, volumul II
pofida tăcerii din duhul tău, continuând va conchide că trebuie să aştepte până
însă să te rogi, vei constata nu după mult când această chestiune va deveni arzătoa-
timp că ceva se înalţă din fiinţa ta. Asta re, abia­­a­ tunci crezând că trebuie să
e confirmarea faptului că duhul tău s-a înceapă să se roage împotriva vrăjmaşu-
alăturat, în sfârşit, acestei lucrări de rugă- lui. Astfel credinciosul nu-şi dă seama că
ciune. dacă va începe să se roage cu mintea,
Uneori omul nostru lăuntric este atât duhul său va sesiza numaidecât războiul.
de apăsat de Satan sau tulburat de viaţa Întrucât ştim cât de pervers este duhul
naturală, încât nu-i mai putem re­ cu­noaşte rău şi cum îi molestează pe copiii
prezenţa. S-a prăbuşit atât de mult încât Domnului, precum şi pe fiii oamenilor în
pare să-şi fi pierdut conştienţa de sine. general, şi întrucât trebuie să mai ştim şi
Vom continua însă să simţim prezenţa faptul că e necesar să ne rugăm împotri-
sufletului şi trupului nostru, chiar dacă va sa, pentru a-l trimite cât mai curând
duhul pare să lipsească. Dacă vom aştep- posibil în abis, atunci cum se explică
ta până când acesta va da un semn de faptul că întârziem să ne rugăm, aştep-
viaţă înainte de a ne ruga, pro­ babil că nu tând ca mai întâi să fim atenţionaţi de
vom mai apuca să ne rugăm, iar duhul duhul nostru? Deşi încă nu suntem con-
nu-şi va redobândi libertatea. Ceea ce ştienţi de urgenţa şi gravitatea războiului,
trebuie să facem este să ne rugăm cu trebuie totuşi să ne rugăm. Începe a te
acele cuvinte de care mintea îşi aduce ruga cu mintea. Blestemă duhul rău cu
aminte că sunt adevărul pe care l-am cuvintele pe care le-ai învăţat deja. ªi,
primit cândva şi în acea rugăciune trebuie curând, duhul nostru va fi rapid activat,
să ne opunem puterii întunericului. Dacă dând putere acestor cuvinte de blestem.
vreodată încetăm să sesizăm duhul, va Să ilustrăm acest lucru: Să presupunem
trebui să ne rugăm cu mintea. O atare că dis-de-di­ mineaţă Duhul Sfânt te va
activitate mentală va stârni, în cele din unge din plin, ca să poţi să-l blestemi pe
urmă, duhul să acţioneze. vrăjmaş cu duhul tău, dar pe la amiază
„Rugându-ne cu mintea“ (1 Cor. 14:15) pari să-ţi fi pierdut din suflu, să mai
poate să ducă la reactivarea duhului. Deşi ma­ nifeşti acest duh. Ce e de făcut? Cu
la început ni se va părea, probabil, că ne mintea trebuie să faci ceea ce făcuse
rugăm cu cuvinte seci, golite de orice duhul în prima parte a zilei. Principiul
sens, totuşi, pe măsură ce vom continua spiritual stipulează că tot ce se obţine în
să ne rugăm cu mintea şi să ne împotri- duhul trebuie păstrat şi folosit de către
vim în rugăciune, duhul nostru se va minte.
înălţa la scurt timp după aceasta. După
care atât duhul, cât şi mintea vor lucra Răpirea
împreună. ªi, de îndată ce duhul va fi Chestiunea credinţei cu privire la
activat, rugăciunea va prinde sens, cur- „răpire“: La început te încălzeşte „duhul
gând liber. Cooperarea dintre aceste două de răpire,“ dar mai târziu te simţi ca şi
elemente desemnează starea normală a când eşti golit de conştienţa privitoare la
vieţii spirituale. apropierea venirii Domnului şi realitatea
răpirii tale. În ceasul acela trebuie să-ţi
Războiul spiritual aduci aminte de legea minţii care vine în
În acest război spiritual, dacă un cre- ajutorul duhului. Trebuie să te rogi cu
dincios va neglija legea conlucrării duhu- mintea, chiar atunci când percepţia ta
lui cu mintea, va aştepta în permanenţă spirituală este nulă. Dacă te mulţumeşti
să primească sarcina de la Dumne­ zeu, în doar să aştepţi ca să ţi se umple din nou
loc să lupte necontenit împotriva vrăjma- duhul cu aprecierea răpirii, niciodată n-o
şului. Întrucât în prezent nu e deloc con- vei redobândi. Dar dacă vei face uz de
ştient de iminenţa războiului, credinciosul mintea ta pentru a te gândi şi a te ruga,
 Principiul minţii venind în ajutorul duhuului 241
curând vei fi umplut cu conştienţa spiri- măsură ce-ţi vei aminti de fiecare dintre
tuală pe care o aveai odinioară. ei, mijloceşte pentru ei. Dacă în timp ce
vei mijloci pentru ei duhul tău va rămâne
Predicarea rece şi uscat, atunci vei şti că nu trebuie
Acest principiu este vital pentru predi- să te rogi pentru ei. Dar să presupunem
carea adevărului. Adevărurile însu­ şite în că, în acelaşi timp, îţi aduci aminte de o
trecut sunt acum înmagazinate în creierul anumită nevoie din biserica ta locală sau
tău. A comunica altora doar cu mintea de o seamă de ispite cu care se confrun-
ceea ce este înmagazinat în mintea noas- tă biserica sau de piedici în calea lucrării
tră nu va da absolut nici un rezultat. Fără Domnului într-un anumit domeniu sau
îndoială, la început am cunoscut aceste unele adevăruri distincte pe care copiii
adevăruri în duhul nostru, dar în prezent Domnului trebuie să le cunoască astăzi.
duhul pare să se fi retras, tot ce ne-a mai În acest caz, va trebui să mijloceşti pen-
rămas fiind amintiri. Atunci cum va fi tru fiecare din aceste chestiuni, una câte
reîmprospătat duhul nostru cu aceste ade- una, de îndată ce intră în vizorul atenţiei
văruri, pentru ca să le putem transmite tale. Dacă, după ce te-ai rugat o bucată
prin duhul şi altora? Prin exercitarea min- de vreme asupra acestor chestiuni, duhul
ţii! Trebuie să medităm iarăşi asupra aces- tău tot nu răspunde, în timp ce te rogi
tor adevăruri înaintea lui Dumnezeu, cu mintea, atunci vei realiza din nou că
rugân­ du-ne pentru ele din nou. Cu alte acestea nu sunt lucrurile pentru care
cuvinte, trebuie să luăm aceste adevăruri doreşte Domnul să te rogi astăzi. Dar să
ca pe nişte stâlpi în jurul cărora trebuie să presupunem că de îndată ce abordezi
se concentreze rugăciunea noastră. La anumite chestiuni în rugăciune, simţi că
scurt timp după aceasta vom constata că Duhul Sfânt te unge şi duhul tău pare să
duhul nostru a fost iarăşi pătruns de aces- răspundă; ei bine, tocmai în acest timp îţi
te adevăruri care erau odată pre­ zente. dai seama că, în sfârşit, mijloceşti pentru
Iniţial acestea sunt însuşite în duhul, dar ceea ce are Domnul pe inimă. În conse-
mai târziu sunt înmagazinate în mintea cinţă, principiul reclamă exerci­ ta­
rea minţii,
credinciosului, pătrunzând acum din nou pentru a ajuta duhul să-şi găsească făga-
în duhul său prin rugă­ ciunea făcută cu şul.
mintea. Astfel suntem învredniciţi să pre- De multe ori, o uşoară exercitare a
dicăm adevărurile pe care le-am cunoscut minţii va atrage o reacţie din partea
cândva în duhul nostru. duhului, dar alteori – datorită îngustimii
noastre de gândire sau tocirii acuităţii
Mijlocirea noastre mentale – s-ar putea să fie nevoie
Apreciem cu toţii importanţa mij­ locirii. de mai mult timp înainte de a obţine
ªi totuşi, când avem timp să mij­ locim, cooperarea duhului. De exemplu, s-ar
duhul nostru este inactiv şi încetează să putea ca Dumnezeu să dorească să lăr-
ne pună la dispoziţie subiecte pentru gească aria rugăciunilor noastre, ca noi să
rugăciunea de mijlocire. Asta nu înseam- ne rugăm chiar şi pentru naţiuni, să fie
nă că nu e nevoie să ne rugăm cu acel înfrânte toate lucrările din culise ale lui
prilej sau că putem utiliza timpul respec- Satan. Sau s-ar putea ca El să ne vrea să
tiv în alte scopuri. Dim­ potrivă, trebuie mijlocim pentru toţi păcătoşii din lume
să-l luăm ca pe un imbold să mijlocim sau pentru întreaga biserică. Dar mintea
în rugăciune cu mintea şi să sperăm cu ta se concentrează doar asupra clipei pre-
toată încrederea că duhul va fi activat şi zente, asupra evenimentelor imediate. Va
determinat să participe. În consecinţă, va trebui să treacă ceva timp până ce mintea
trebui să-ţi exersezi mintea pentru a-ţi noastră va fi pregătită să ia în considera-
aminti de prie­teni, rude şi colegi de lucru, re aceste chestiuni atotcuprinzătoare şi să
căutând să afli dacă sunt în nevoie. Pe înceapă să se roage rugăciunea Duhului
242 Omul spiritual, volumul II
Sfânt. Dar, de îndată ce duhul nostru se apelezi la minte. Nu este nevoie ca aceas-
alătură, noi putem şi trebuie să descărcăm ta să-şi dea concursul, dacă duhul îşi
toate sarcinile pe care le poartă acesta cu exprimă gândul încontinuu. Numai dacă
privire la această chestiune. Trebuie să ne duhul tace trebuie să intervină mintea.
rugăm cu atenţie şi profunzime pentru În astfel de situaţii credinciosul trebuie
fiecare aspect individual al acestei chesti- să-şi exercite mintea, cumpănind problema
uni, până când duhul nostru este degajat nerezolvată înaintea lui Dumnezeu. Deşi o
de sarcina sa. Numai după aceea vom atare rugăciune şi consideraţie izvorăsc din
putea să ne îndreptăm spre mijlocirea minte, curând duhul va colabora, aducân-
pentru alte chestiuni. Acesta este un prin- du-şi contribuţia la rugăciune şi considera-
cipiu cât se poate de important în viaţa ţie. Duhul său, pe care credinciosul nu-l
noastră spirituală. Ori de câte ori sesiza înainte, va fi re­ simţit acum şi curând
Dumnezeu ne dă noi rugăciuni, ele sunt se va observa că Duhul Sfânt îl călăuzeşte
de obicei primite în duhul nostru, dar pe credincios în lăuntrul duhului său.
după aceea nu putem să ne aşteptăm ca Niciodată nu trebuie să ne lăsăm pe tânja-
Dumnezeu să umple din nou duhul nos- lă, doar pentru că iniţial nu sesizăm nici o
tru cu aceste rugăciuni. Mai degrabă, tre- mişcare în duhul nostru. Mai degrabă, tre-
buie să apelăm la mintea noastră pentru a buie să apelăm la mintea noastră, pentru a
ne ruga încontinuu pentru ele, până când scoate duhul din starea de inactivitate şi a
duhul nostru îşi va restabili sarcinile. afla dacă această chestiune vine de la
Dumnezeu sau nu.
Cunoaşterea voii lui Dumnezeu
Călăuzirea lui Dumnezeu nu ne parvi- Principiul care guvernează activitatea
ne întotdeauna în mod direct, ci adesea duhului
indirect. În călăuzirea directă sau nemijlo- În experienţa noastră spirituală, funcţi-
cită, Duhul lui Dumnezeu ac­ ţionează în onarea minţii este indispensabilă. Spre
duhul nostru, învrednicin­ du-ne să cunoaş- deosebire de maree, duhul nu este umplut
tem voia Sa. Dar în diversele aspecte ale la comandă, asemenea fluxului şi refluxu-
vieţii, Dumnezeu nu ne va spune neapă- lui. Pentru a fi umplut, este nevoie mai
rat prea multe lucruri în manieră directă. întâi să îndeplinim condiţiile umplerii.
Pot să existe nevoi despre care noi înşine Tocmai în acest punct mintea îşi asumă
să avem cunoştinţă. Ce e de făcut în responsabilitatea de a pune în mişcare
cazul acestor nevoi de care suntem con- ceea ce duhul va prelua şi duce mai
ştienţi? Apoi s-ar putea să fim invitaţi să departe pe cont propriu. Dacă mereu
lucrăm undeva sau s-ar putea să intervină aşteptăm să sesizăm pătrunderea duhului,
dintr-odată un lucru neaşteptat. Evident, curând vom fi dezamăgiţi. Pe de altă
asemenea chestiuni nu sunt iniţiate direct parte, nu trebuie să supraestimăm lucrarea
de duhul nostru, deoarece ele ne parvin minţii. Se cuvine să ne fi însuşit deja
prin intermediul altor oameni. Mintea adevărul potrivit căruia dacă acţiu­ nea
noastră percepe nevoia rezol­ vării urgente noastră nu izvorăşte din duh, nu este de
a acestor probleme, dar duhul nu răspun- nici un folos. Nu trebuie să umblăm călă-
de. Cum vom putea experimenta călăuzi- uziţi de minte. Dar atunci de ce este
rea lui Dumnezeu, în acest caz? Ei bine, necesară activitatea ei? Ei bine, mintea nu
când întâlnim o situaţie de acest fel, tre- este exersată în scopurile ei proprii, ci cu
buie să-L rugăm pe Dumnezeu cu mintea scopul de a determina intervenţia du­ hului.
noastră să ne conducă în duh. Procedând Prin urmare, vom continua să-i acor­ dăm
aşa vom experimenta că­ lăuzirea indirectă minţii importanţa ce i se cu­ vi­
ne. Acum
a lui Dumnezeu. Acum a venit timpul ca însă, dacă mintea noastră funcţionează de
mintea să vină în ajutorul duhului. Când o bucată bună de timp, dar duhul conti-
observi că duhul este inactiv, trebuie să nuă să fie pasiv, ca şi când n-ar exista
 Principiul minţii venind în ajutorul duhuului 243
nici o ungere, va trebui să încetăm să înălţa din nou, redobândindu-şi libertatea.
apelăm la mintea noastră. Dacă vom O minte spi­rituală poate menţine duhul
depista în cadrul conflictului spiritual o într-o stare constantă de stabilitate. De
perioadă prelungită de goli­ ciune în stră- asemenea, poate împiedica duhul de a fi
fundul fiinţei noastre, timp în care duhul prea activ sau, dimpotrivă, poate ridica
nu va sesiza nici o mişcare, va trebui să duhul din căderea sa.
punem capăt activităţii min­ ţii. Totuşi nu Să dezvoltăm puţin această idee. După
trebuie să încetăm acti­ vi­
tatea ei doar pen- cum am afirmat, duhul poate fi revigorat
tru că firea veche ne îndeamnă să proce- doar prin slujba minţii spirituale. Principiul
dăm aşa. Uneori ne simţim obosiţi, dar stipulează că în toate chestiunile în care
ştim că trebuie să mer­ gem mai departe. duhul avea odinioară o contribuţie mintea
Alteori ştim că trebuie să încetăm orice este acum aceea care trebuie să acţione-
activitate. În chestiunile spirituale nu există ze. Dacă Duhul Sfânt dăruieşte ulterior o
reguli rigide. ungere, El îţi confirmă astfel că lucrarea
Principiul minţii care vine în ajutorul în care eşti angajat este săvârşită în
duhului poate fi comparat cu activitatea duhul. La început nu s-a sesizat nimic
unei pompe de mână. La unele din aces- spiritual în legătură cu ea, dar acum per-
te dispozitive trebuie turnată mai întâi o cepţia omului lăuntric te asigură că de la
ceaşcă de apă, pentru a determina absorb- început a fost vorba de o lucrare spiritua-
ţia necesară declanşării fluxului de apă. lă. Duhul nu avea nici o putere de a o
Relaţia dintre mintea noastră şi duhul duce la îndeplinire, pentru că era prea
nostru este similară acestei legături dintre slab. Dar acum, cu ajutorul minţii, va fi
ceaşca de apă iniţială şi funcţionarea învredni­ cit să exprime ceea ce la început
pompei de apă. Funcţio­ narea pompei este nu putea exprima. Vom putea realiza tot
condiţionată de turnarea acestei ceşti iniţi- ce ştim că trebuie să realizăm în duhul,
ale de apă. Tot aşa, duhul nostru nu se dacă vom cumpăni şi ne vom ruga cu
va înălţa, dacă nu vom apela mai întâi la mintea. Asta ne va face să fim reumpluţi
minte. A nu ne ruga cu mintea, cu sco- în duhul nostru.
pul de a stimula duhul, este totuna cu a O altă idee se cere subliniată aici: În
neglija să turnăm acea cantitate iniţială de lupta spirituală, un duh se luptă împotriva
apă în pompă pentru a o determina să altui duh. Dar toate forţele fiinţei omului
funcţioneze, afirmând, eronat, după ce am trebuie să se unească cu duhul, în lupta
pompat de câteva ori în zadar, că în fân- împotriva vrăjmaşului. Dintre aceste forţe
tână nu s-ar afla apă. mintea este cea mai importantă. Duhul şi
Cât de variate sunt lucrările duhului! mintea îşi unesc forţele pe câmpul de
Adesea duhul este ca un leu falnic, pe luptă. Dacă se va întâmpla ca duhul să-şi
când alteori este ca un bebeluş, lipsit de piardă capacitatea de a se împotrivi vrăj-
voinţă proprie. Când este slab şi neajuto- maşului, mintea va fi chemată să poarte
rat, mintea trebuie să intervină, pentru a-l stindardul, luptând şi în locul duhului. ªi
ajuta. Mintea nu poate înlocui niciodată astfel, în timp ce mintea se va împotrivi
duhul, rolul ei fiind doar acela de a-l vrăjmaşului în rugăciune, duhul va fi
activa. În cazul în care duhul în­ cetează revigorat, putând din nou să facă faţă
să-şi afirme rolul conducător, credinciosul situaţiei.
trebuie să facă uz de puterea minţii sale
în rugăciune, pentru a determina reafir- Starea minţii
marea duhului. Dacă du­ hul s-a prăbuşit, Deşi este inferioară duhului, mintea îi
ca urmare a opri­ mă­ rii, credinciosul trebu- poate fi însă de ajutor acestuia. Pe lângă
ie să facă uz de mintea sa, constatând faptul că întăreşte un duh slă­ bănogit,
starea actuală a lucrurilor, iar apoi rugân- mintea mai are şi capacitatea de a citi şi
du-se fierbinte până când duhul se va proba gândul duhului. Prin ur­ mare, cât
244 Omul spiritual, volumul II
de mare este nevoia ca mintea să fie Pentru a umbla în duhul, un credincios
ţinută într-o stare de normalitate! După trebuie să-şi împiedice mintea de a se
cum mişcările duhului îşi au legile pro- agita necontenit. Astfel, în cazul în care
prii, tot aşa activitatea minţii este guver- gravitează prea mult în jurul unui subiect,
nată de legi precise. Mintea care poate îngrijorându-se sau întristându-se prea
să-şi desfăşoare ne­ stingherită lucrarea este intens pentru anumite lucruri, ba chiar
o minte degajată, vioaie şi activă. Dar cugetând prea adânc în căutarea de a afla
dacă este prea activă, atunci, asemenea voia lui Dumnezeu, ei bine, atunci ea va
unui arc încordat prea tare, îşi va pierde deveni insuportabilă, nemaifuncţionând
eficacitatea de a realiza o lucrare bună. cum trebuie. Mintea trebuie menţinută
Evident, vrăjmaşul ştie că duhul nostru într-o stare de siguranţă şi stabilitate per-
are nevoie de sprijinul minţii, pentru ca manente.
noi să putem umbla călăuziţi de duh. Întrucât mintea ocupă o poziţie atât
Prin urmare, adesea el ne va determina de importantă, când lucrează cot la cot
să abuzăm de minte, până când aceasta cu alţii, creştinul trebuie să fie atent să
nu va mai fi în stare să funcţioneze nor- nu invadeze gândirea fratelui său de cre-
mal, nemai­ putând, astfel, revigora duhul dinţă, căci o atare acţiune ar provoca
când acesta este slăbit. suferinţă minţii. Când gândurile sale sunt
Mintea noastră este însă cu mult mai călăuzite şi conduse de Duhul, credincio-
mult decât un simplu organ ce acordă sul se păzeşte cu străşnicie de orice imix-
ajutor duhului. Ea este, în acelaşi timp, şi tiune. Orice amestec de acest fel va
locul în care ni se acordă lumină. Duhul curma gândul său, provocând o supralici-
lui Dumnezeu dăruieşte lumină minţii tare a minţii sale şi punere a acesteia în
prin intermediul duhului. Dacă mintea situaţia de a nu mai putea coopera cu
este supralicitată, ea îşi va pierde capaci- Duhul Sfânt. În consecinţă, e nevoie nu
tatea de a primi lumina Sa. Vrăjmaşul doar să ne păstrăm mintea liberă, ci, în
ştie că dacă mintea noastră este întuneca- plus, mai trebuie să avem respect pentru
tă, întreaga fiinţă ne va fi cufundată în mintea fratelui nostru. Întâi trebuie să
beznă. În consecinţă, el se va strădui din aflăm traiectoria gândului fratelui nostru,
toate puterile să determine mintea noastră înainte de a-i putea da răspuns. Altminteri,
să intre într-o stare febrilă de gândire, îi vom provoca acelui frate o suferinţă
încât să nu mai poată lucra în tihnă. nedorită.
CAPITOLUL 4
NORMALITATEA DUHULUI
Un duh greşit este de multe ori de
vină pentru o mare parte a comportamen-
telor noastre incorecte. Dacă cineva doreş-
te să umble într-o manieră spirituală,
trebuie să se menţină mereu într-o stare
corespunzătoare. După cum mintea poate
scăpa de sub control, semeţindu-se sau,
dimpotrivă, dând dovadă de reticenţă, tot
aşa se poate întâmpla şi cu duhul. Dacă
nu este păstrat în Duhul Sfânt, atunci
înseamnă că va fi înfrânt, iar conduita sa
exterioară va suferi, de asemenea, înfrân-
gere. Trebuie să înţe­legem că numeroase-
le înfrângeri pe plan exterior izvorăsc din
eşecul pe plan lăuntric, în duhul. Dacă
lăuntrul cuiva ar fi puternic şi viguros,
atunci ar putea ţine în stăpânire sufletul şi
trupul, putând în orice împrejurare să ţină
în frâu orice deplasare a acestora. Dar
dacă suntem slabi, sufletul şi trupul vor
oprima duhul, provocând căderea noastră.
Pe Dumnezeu Îl interesează duhul
nostru. Acolo locuieşte viaţa nouă, acolo
lucrează Duhul Sfânt, acolo avem noi
părtăşie cu El, acolo cunoaştem voia Lui,
acolo primim revelaţia de la Duhul Sfânt,
acolo suntem instruiţi, acolo ne maturi-
zăm, acolo ne împotrivim atacu­ rilor vrăş-
maşului, acolo primim autoritatea de a-l
birui pe diavolul şi oştirea sa şi tot acolo
suntem întăriţi cu puterea de a-L sluji pe
Domnul. Tocmai prin viaţa asigurată de
înviere în duhul nostru va fi, în cele din
urmă, şi trupul nostru transformat într-un
trup al învierii. Cum este starea duhului
nostru, aşa este starea vieţii noastre spiri-
tuale. Cât de esenţial este să ne păstrăm
duhul într-o stare de normalitate! Ceea
ce-L interesează pe Domnul îndeosebi la
creştin nu este omul său din afară, nici
sufletul, ci omul dinăuntru, duhul.
Indiferent cât de dezvoltat ar fi omul din
afară, dacă latura sa interioară este anor-
mală, toată umblarea lui va suferi.
Biblia nu ocoleşte tema normalităţii
duhului credinciosului. Mulţi credincioşi
245
maturi au experimentat adevărurile propo-
văduite de Scriptură pe această temă. Ei
recunosc că pentru a-şi păstra poziţia de
biruinţă şi a coopera cu Dumnezeu, ei
trebuie să-şi menţină duhul în condiţiile
corespunzătoare prescrise în Cuvântul lui
Dumnezeu. Vom vedea în curând ce
înseamnă pentru un creştin să fie stăpânit
de voinţa sa înnoită. Acesta este un prin-
cipiu foarte însemnat, căci prin voinţa sa
un credincios poate să-şi ţină duhul la
locul cuvenit.
Un duh căit
„Domnul este aproape de cei cu inima
zdrobită şi-i mântuieşte pe cei cu un duh
căit“ (Ps. 34:18 ASV).
„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a
cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume
este Sfânt: Eu locuiesc în locul înalt şi
sfânt, dar şi cu cel cu duhul căit şi smerit“
(Is. 57:15).
Copiii lui Dumnezeu adesea cad în
eroarea de a crede că au nevoie de un
duh de căinţă doar atunci când se pocă­
iesc şi cred în Domnul sau ori de câte
ori cad în păcat. Dar şi după aceea trebu-
ie să ştim că Dumnezeu doreşte să păs-
trăm duhul nostru într-o stare permanentă
de căinţă, deoarece firea veche este încă
prezentă şi poate să se trezească în orice
clipă. Această căinţă ne ajută să fim
mereu într-o stare de veghere. Niciodată
nu trebuie să păcătuim. Dar întotdeauna
trebuie să fim cuprinşi de întristare pentru
păcat. Prezenţa lui Dumnezeu este resim-
ţită într-un astfel de duh.
Lui Dumnezeu nu-I face nici o plăce-
re să ne vadă pocăindu-ne la infinit, ca şi
când asta ar fi de ajuns. Mai degrabă, El
doreşte să fim într-o conti­ nuă stare de
căinţă. Numai un astfel de duh poate să
ne echipeze să depistăm şi să plângem
imediat pentru orice lucru care este în
contradicţie cu Duhul Sfânt, în purtarea
şi în faptele noastre. De asemenea, ne
246 Omul spiritual, volumul II
ajută să ne recunoaştem gre­ şelile, când respect şi reverenţă faţă de Domnul. Orice
ne sunt scoase în evidenţă. Duhul de bizuire pe noi înşine şi orice îngâmfare
căinţă este foarte necesar, întrucât, deşi o trebuie zdrobite fără milă. Cuvântul lui
persoană a fost unită cu Domnul într-un Dumnezeu trebuie acceptat ca singurul
singur duh, ea nu este de-acum pe veci nostru îndreptar. Cre­ din­ciosul trebuie să
infailibilă. Du­hul poate să greşească (Is. posede în el o teamă sfântă. El nu are
29:24). Chiar dacă nu a greşit, mintea voie să aibă absolut nici o încredere în el
poate fi atât de confuză şi paralizată însuşi. Trebuie să fie ca unul al cărui duh
încât să nu mai poată executa gândul a fost atât de lovit încât nu îndrăzneşte
duhului. O viaţă lăuntrică marcată de să-şi ridice capul, ci urmează întocmai
căinţă ne ajută să ne mărturisim instan- porunca lui Dumne­ zeu. Un duh împietrit
taneu greşelile şi să nu ascundem nici şi înfumurat este mereu opus smereniei.
chiar acele mici neajunsuri pe care alţii Însă atunci când crucea îşi face profund
le-au observat la noi ca fiind nedemne lucrarea, credinciosul va ajunge să se
de viaţa noastră în Domnul. Dumnezeu cunoască pe sine. El îşi va da seama cât
îi salvează pe cei ce sunt stăpâniţi de un de şubrede sunt ideile, sentimentele şi
duh de căinţă. Pe alţii nu-i poate salva, dorinţele sale. În consecinţă, nu va mai
deoarece se cere căinţă pentru a cunoaş- avea încredere în el însuşi, ci se va cutre-
te mintea Lui. Oamenii care îşi ascund mura din toată fiinţa, recunoscând că dacă
greşelile şi le scuză nu au un duh pocă- nu ar fi susţinut de puterea lui Dumnezeu,
it. Prin urmare, Dumnezeu nu-i poate ar cădea numaidecât. Nicio­ dată nu avem
salva pe deplin. O, cât de mare nevoie voie să trăim independent de Dumnezeu.
avem de un duh dispus să se lase În clipa în care duhul nostru încetează să
îndreptat atât de Duhul Sfânt, cât şi de tremure înaintea Lui, în clipa aceea îşi
oameni, un duh gata să admită când a declară independenţa faţă de El.
trăit necorespunzător! Şi astfel vom Dacă nu resimţim cât de neajutoraţi
experimenta zilnic mântuirea Domnu­ lui. suntem, niciodată nu ne vom pune încre-
derea în Dumnezeu. Un duh care tremură
Un duh zdrobit înaintea Lui îl păzeşte pe cre­ dincios de
„Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un înfrângere şi-l ajută să-L cunoască pe
duh zdrobit“ (Ps. 51:17) Dumnezeu.
Un duh zdrobit este cel care se teme
de Dumnezeu. Unii creştini nu simt nici Un duh smerit
o tulburare sau nelinişte în omul lor dină- „Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi,
untru când păcătuiesc. Un duh sănătos va decât să împarţi prada cu cei mândri“
fi zdrobit înaintea lui Dumnezeu – cum a (Prov. 16:19) „...cine este smerit cu duhul
fost duhul lui David, după ce a păcătuit. capătă cinste“ (Prov. 29:23). „Eu locuiesc
Nu este greu pentru cei ce au un duh în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu
zdrobit să fie readuşi la Dumnezeu. omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhu-
rile smerite şi să îmbărbătez inimile zdro-
Un duh mâhnit bite“ (Is. 57:17).
„Iată spre cine Îmi voi îndrepta priviri- Smerenia nu este o înjosire de sine,
le: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, nu înseamnă să ne privim de sus, ci să
spre cel ce se teme de cuvântul Meu“ (Is. nu ne privim deloc eul nostru! De îndată
66:2) ce duhul credinciosului se îngâmfă, este
Duhul care Îi face plăcere lui pasibil de cădere. Smerenia se manifestă
Dumnezeu este unul mâhnit, deoarece are nu doar către Dumnezeu, ci şi în relaţia
un respect profund pentru El şi se cutre- cu oamenii. Un duh smerit poate fi
mură în faţa Cuvântului Său. Duhul nos- demonstrat atunci când ne asociem cu cei
tru trebuie să fie în permanenţă plin de săraci. Doar duhul acesta ne ajută să nu-i
 Normalitatea duhului 247
dispreţuim pe cei ce sunt creaţi de expresiei „a fi sărac“? A fi sărac înseam-
Dumnezeu. Prezenţa şi slava lui Dum­ nă a nu avea nimic. Dacă cineva reflectă
nezeu sunt manifestate în viaţa celor fără încetare la experienţa profundă pe
smeriţi pe plan duhovnicesc. care a avut-o, curând aceasta se va trans-
O persoană smerită este o persoană forma într-un bun, devenind o cursă. Un
maleabilă, care se lasă învăţată; care duh golit îl va ajuta pe credincios să se
poate fi înduplecată, fiind dispusă să piardă în Dumnezeu, pe când un duh
asculte explicaţiile ce i se oferă. Multe bogat îl va face să devină egocentrist.
duhuri sunt prea arogante. Ele pot să-i Mântuirea deplină îl izbăveşte pe creştin
înveţe pe alţii, dar nu pot fi ele însele de el însuşi, aducându-l, în schimb, la
învăţate. Mulţi posedă un duh de încăpă- Dumnezeu. Dacă un credincios îşi va
ţânare. Ei nu renunţă la ideile lor nici în reţine ceva pentru el însuşi, duhul său se
ruptul capului, chiar atunci când ştiu că va îndrepta spre el însuşi, se va interio­
nu au dreptate. Mulţi au un duh atât de riza, nemaiputând să depăşească obstaco-
împietrit, încât nu mai vor să asculte nici lele şi să se piardă în Dumnezeu.
chiar atunci când li se explică cât de
greşiţi sunt. Numai cei smeriţi pot da Un duh blând
dovadă de răbdare şi de îndelungă răbda- „Cu duhul blândeţii“ (Gal. 6:1).
re. Dumnezeu are ne­ voie de un om sme- Blândeţea este o trăsătură cât se poate
rit ca să-Şi exprime virtutea Sa. Cum de necesară pentru omul dinăuntru. Este
poate un om mândru să audă glasul exact opusul asprimii. Dumnezeu ne cere
Duhului Sfânt, pentru ca apoi să coope- să cultivăm un duh blând. În iureşul
reze cu Dumnezeu? Nici o urmă de celei mai rodnice lucrări, oricine are un
mândrie n-are ce căuta în duhul nostru. duh blând poate să se oprească imediat,
Starea sa normală trebuie să fie una de când Dumnezeu îi spune, exact aşa cum
delicateţe şi maleabilitate! O urmă cât de a procedat şi Filip, când a fost trimis din
mică de asprime în omul dinăuntru poate Samaria în pustiu. Un duh blând se
împiedica părtăşia cu Domnul, deoarece îndreaptă cu uşurinţă, în mâna Dom­ nului,
această atitudine este contrară Lui. Pentru încotro doreşte El. Un astfel de duh nu
a umbla cu Domnul, duhul trebuie să fie ştie să se împotrivească lui Dumnezeu,
smerit, pururea aşteptându-L pe El, puru- nici să-şi facă propria sa voie. De un
rea lipsit de orice împotrivire faţă de El. astfel de duh predat are nevoie Dumnezeu
pentru a-Şi duce la îndeplinire planurile.
Săraci în duh Un duh blând nu e cu nimic mai neîn-
„Binecuvântaţi sunt cei săraci în duh“ semnat în relaţiile dintre oameni. Duhul
(Mat. 5:3). crucii este caracterizat de un duh de
Cel sărac în duh se vede pe sine ca miel. „Când era batjocorit, nu răspundea
unul care nu posedă nimic. Pericolul cre- cu bat­ jocuri; şi, când era chinuit, nu
dinciosului constă în a avea prea multe ameninţa, ci Se supunea dreptului
lucruri în duh. Numai cei săraci în duh Judecător“ (1 Petru 2:23). Este definiţia
pot fi smeriţi. De câte ori experienţa, unui duh blând. O atare blândeţe este
creşterea şi înaintarea unui creştin devin gata să sufere o pierdere. Deşi are pute-
atât de scumpe acestuia încât acesta îşi rea să se răzbune şi este ocrotit de lege,
pierde smerenia. Cel mai periculos dintre totuşi nu doreşte să se răzbune singur,
toate pericolele ce-l pasc pe un sfânt este prin puterea firii vechi, a cărnii. Este un
acela de a-şi trece în revistă lucrurile pe duh care, atunci când suferă, nu face
care le-a acumulat şi de a da atenţie nimănui nici un rău. Cel ce se poate
experienţelor trăite. Uneori credinciosul se mândri cu un astfel de duh trăieşte el
va angaja în această activitate fără să-şi însuşi în neprihănire, deşi nu pretinde
dea seama. Care este, atunci, sensul neprihănire din partea altora. Este plin de
248 Omul spiritual, volumul II
dragoste şi îndurare. De aceea, el poate Un duh potolit
să înmoaie inima celor din jur. „Cine are duhul potolit este un om pri-
ceput“ (Prov. 17:27)
Un duh de râvnă Duhul nostru trebuie să fie plin de
„În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini râvnă, dar şi potolit. Râvna este legată de
de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului“ slujirea Domnului, pe când duhul potolit
(Rom. 12:11) are de-a face cu cunoştinţa.
Un timp, firea poate fi plină de râvnă, Dacă duhul nostru nu este potolit,
când se află sub imperiul emo­ ţiilor, dar adesea vom întreprinde acţiuni dezordona-
această râvnă nu durează mult. Chiar te. Vrăjmaşul urmăreşte să ne scoată de
atunci când firea pare plină de sârguinţă, pe făgaş, pentru ca duhul nostru să fie
în realitate, ea s-ar putea să fie foarte privat de contactul cu Duhul Sfânt.
leneşă, întrucât este plină de râvnă doar Adesea îi vedem pe unii sfinţi care, într-
în acele lucruri cu care este de acord. un ceas de mare râvnă a duhului, îşi
Prin urmare, firea (carnea) este impulsio- modifică viaţa lor principială, lăsând-o să
nată de emoţii. Ea nu poate să-I slujească alunece în senzaţionalism. Duhul este
lui Dumnezeu în chestiuni care nu o întreţesut cu mintea, fiind strâns legat de
atrag, după cum nu poate sluji când emo- aceasta. În clipa în care duhul îşi pierde
ţiile sunt reci, când nivelul acestora a cumpătul, mintea se agită. Când mintea
scăzut. Când vremea e mo­ horâtă, este se aprinde, conduita credinciosului devine
imposibil ca firea să colaboreze cu anormală, ieşind din matcă. În consecinţă,
Domnul cu aceeaşi intensitate cu care este totdeauna de folos să păstrăm omul
lucra pe când cerul era însorit. Nu va dinăuntru într-o stare de calm, de recule-
accepta să înainteze pas cu pas, încet dar gere. Nesocotind ardoa­ rea emoţiilor,
sigur. A fi plin de râvnă în duhul este o impulsul dorinţelor sau confuzia gânduri-
trăsătură permanentă. Prin urmare, cel ce lor şi măsurând orice problemă după eta-
posedă acest duh este ca­ lificat să-I slu- lonul unui duh potolit, vom rămâne pe
jească Domnului la nesfârşit. Trebuie să cărarea Dom­ nului, făcând paşi siguri pe
evităm orice formă de râvnă a cărnii, ea. Orice acţiune întreprinsă când duhul
lăsând, în schimb, ca Duhul Sfânt să ne nostru este aprins are toate şansele să fie
umple omul dinăuntru, aşa încât El să-l împotriva voii lui Dumnezeu.
păstreze într-o stare permanentă de râvnă. Cunoaşterea lui Dumnezeu, a eului
Atunci duhul nostru nu se va răci când propriu, a lui Satan şi a tuturor lucrurilor
emoţiile noastre vor scădea în intensitate, e de natură să calmeze duhul nostru.
după cum lucrarea Domnului nu va încre- Această cunoaştere are drept rezultat un
meni într-o stare de inactivitate. fel de duh pe care creştinii sufleteşti nu îl
Ceea ce subliniază apostolul aici echi- cunosc niciodată. Duhul Sfânt trebuie să
valează cu o poruncă. Această po­ runcă umple omul nostru lăuntric, în timp ce
trebuie însuşită de voinţa noastră înnoită. omul din afară trebuie dat cu totul la
Trebuie să apelăm la ea pentru a fi plini moarte. Atunci duhul se va bucura de un
de râvnă. Trebuie să ne spunem: „Doresc calm desăvârşit. Nici sufletul, nici trupul,
ca duhul meu să fie plin de râvnă, nu nici mediul mereu schimbător nu pot răpi
rece şi nepăsător.“ Nu trebuie să ne lăsăm această stare de linişte. Este ca un ocean.
copleşiţi de sentimente de răceală sau Deşi valurile spumegă la suprafaţă, în
indiferenţă. Mai degrabă, trebuie să per- adânc marea rămâne netulburată. Înainte
mitem duhului nostru de râvnă să ţină ca un creştin să fi cunoscut despărţirea
totul în stăpânire, chiar în acele domenii sufletului de duh, el va fi tulburat şi
în care emoţiile noastre sunt total neanga- zdruncinat imediat de cea mai mică per-
jate. Semnul unui duh de râvnă este să turbaţie. Acest lucru se datorează lipsei
slujim Domnului întotdeauna. de cunoaştere spirituală. În consecinţă,
 Normalitatea duhului 249
modul în care păstrăm duhul potolit este locul ce i se cuvine, devenind pa­ ralizat şi
prin menţinerea acestei despărţiri între incapabil de a mai urma călăuzirea
omul dinăuntru şi cel din afară. O per- Duhului Sfânt. Când este apăsat de vreo
soană cu un duh imperturbabil cunoaşte povară grea, duhul îşi pierde supleţea,
o experienţă echiva­ lând cu imposibilitatea libertatea şi vioiciunea. Curând după
de a fi influenţat sau atins. Oricât de aceea va abandona poziţia ascendentă. Iar
haotică s-ar prezenta situaţia din afară, el dacă această perioadă de întristare se pre-
nu-şi pierde calmul sau pacea sa lăuntri- lungeşte, prejudiciul pentru viaţa spirituală
că. Chiar dacă un munte s-ar prăbuşi va fi incalculabil de mare. Nimic nu va
înaintea lui, el îşi va păstra cumpătul. O putea salva situaţia decât bucuria în
atare cumpătare nu se realizează prin Domnul – bucurie pentru ceea ce este
metode artificiale de ameliorare a eului, Dumnezeu şi pentru că este Mântuitorul
ci prin revelaţia Du­ hului, care descoperă nostru. Din duhul credinciosului nu trebu-
realitatea tuturor lucrurilor, şi prin contro- ie să lipsească intonarea chiotelor de
lul pe care-l exer­ cită credinciosul asupra bucurie, încununate de „aleluia“.
sufletului său, aşa încât acesta să nu mai
influenţeze duhul său. Un duh de putere
Prin urmare cheia succesului o consti- „Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de
tuie stăpânirea voinţei. Duhul nostru tre- frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzu-
buie să accepte această stăpânire. Râvna inţă“ (2 Tim. 1:7).
reprezintă dorinţa noastră, dar tot aşa e şi A fi timid nu înseamnă a fi smerit.
cu duhul potolit. Nu trebuie să permitem Dacă smerenia este o uitare totală de
niciodată duhului nostru să fie într-o ast- sine – adică o uitare atât a slăbiciunii, cât
fel de condiţie încât să depă­ şească stăpâ- şi a tăriei – timiditatea rememorează toate
nirea voinţei. Trebuie să voim ca ambele slăbiciunile, fiind, prin urmare, o amintire
să aibă un duh de râvnă pentru lucrarea a eului. Dumnezeu însă nu-Şi găseşte
Domnului şi să menţină un duh potolit plăcerea în laşitatea sau reticenţa noastră.
în aducerea la îndeplinire a acestei Pe de o parte, El doreşte să tremurăm
lucrări. înaintea Lui din pricina goli­
ciunii noastre.
Dar pe de altă parte, El doreşte să păşim
Un duh de bucurie înainte cu curaj, în puterea tăriei Sale. El
„Şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, ne cere să ducem mărturia Sa fără pre-
Mântuitorul meu“ (Luca 1:47) get, să suferim durere şi ruşine pentru El,
Faţă de el însuşi, creştinul trebuie să fără să ne temem; să acceptăm pierderea
aibă un duh zdrobit (Ps. 51:7), dar faţă tuturor lucrurilor cu curaj şi să ne bizuim
de Dumnezeu trebuie să se bucure mereu cu toată încrederea pe dragostea, înţelep­
în El. Credinciosul se bucură nu doar de ciunea, puterea şi credincioşia Dom­ nului.
dragul de a se bucura, nici doar pentru Ori de câte ori constatăm că am dat îna-
că a avut o experienţă deosebită, o lucra- poi, nemaimărturisind-L pe Dom­ nul cum
re, o binecuvântare sau împrejurare ferici- făceam odinioară sau retrăgându-ne în
tă, ci exclusiv pentru faptul că Dumnezeu vreo altă privinţă în care ni se cere
este centrul fiinţei sale. Într-adevăr, nici îndrăzneală, trebuie să ne dăm seama că
un sfânt nu se poate bucura cu adevărat duhul nostru şi-a părăsit starea normală.
pentru nici o altă cauză decât pentru Numai că noi trebuie să-l păstrăm într-o
Dumnezeu Însuşi. stare de „neînfricare“.
Dacă duhul nostru este oprimat, din Trebuie, de asemenea, să avem un
pricina îngrijorărilor, poverilor sau întristă- duh de putere, dragoste şi stăpânire de
rilor de tot felul, curând va începe să fie sine. Duhul trebuie să fie puternic, dar
iresponsabil, pentru ca apoi să se prăbu- nu într-atât încât să-i lipsească dra­ gostea.
şească şi, în cele din urmă, să-şi piardă De asemenea, este absolut obli­ gatoriu să
250 Omul spiritual, volumul II
fie liniştit şi controlat, să nu se aprindă Un duh nou
uşor. Trebuie să avem un duh puternic „Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi
faţă de vrăjmaş, un duh de dragoste faţă suntem morţi faţă de Legea aceasta, care
de oameni şi un duh de stăpânire de sine ne ţinea robi, ca să slujim lui Dumnezeu
faţă de noi înşine. într-un duh nou, iar nu după vechea slovă“
(Rom. 7:6).
Un duh liniştit Acesta e un alt aspect important al
„...ci să fie omul ascuns al inimii, în vieţii şi lucrării spirituale. Un duh învechit
curăţia nepieritoare a unui duh blând şi nu-i poate inspira pe oameni. În cel mai
liniştit, care este de mare preţ înaintea lui bun caz, singurul lucru pe care-l va putea
Dumnezeu“ (1 Petru 3:4). face este să transmită altora câte un gând.
E drept că acest verset se adresează în Dar chiar şi atunci, va fi ne­ putincios în a
primul rând surorilor, dar pe plan duhov- stimula o cântărire se­ rioasă a lucrurilor.
nicesc li se poate aplica şi fraţilor. Un duh învechit nu poate produce decât
„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi“ (1 Tes. gânduri învechite. Dintr-un duh învechit
4:11). Toţi creştinii au datoria să se poar- nu va ţâşni niciodată şuvoiul de viaţă
te astfel. Creştinii din vremea noastră plină de dinamism. Tot ce izvorăşte dintr-
vorbesc prea mult. Uneori cuvintele lor un duh anchilozat (cuvinte, învăţături,
nerostite le întrec la număr pe cele rostite. maniere, gânduri sau înseşi crâmpeie de
Gânduri confuze şi vorbărie ne­ sfârşită fac viaţă) va fi învechit, stătut şi tributar tra-
duhul nostru să deraieze, ieşind de sub diţiei. Poate că multe doctrine reuşesc să
controlul voinţei. Adesea un duh nesupus atingă mintea altor credincioşi, dar ele nu
îi va face pe oameni să umble călăuziţi prind rădăcină în duh. În consecinţă, este
de firea veche. Cât de greu le este cre- imposibil să fie atins duhul altora, deoare-
dincioşilor să se în­ frâneze şi să nu păcă- ce în spatele învăţăturii nu este duh. E
tuiască, atunci când duhul lor iese de sub posibil ca cel ce adăposteşte un duh înve-
control! Un duh greşit va duce inevitabil chit să aibă ceva cunoştinţe despre anu-
la o purtare greşită. mite adevăruri, dar acestea au devenit,
Înainte de a putea avea o vorbire liniş- între timp, doar nişte amintiri din trecut,
tită, trebuie să posedăm un duh liniştit, simple gânduri frumoase despre ceea ce
căci gura vorbeşte din prisosul duhului. a fost cândva o realitate. Aceste adevăruri
Trebuie să fim cu băgare de seamă să au fost transferate din duh în domeniul
păstrăm duhul nostru într-o stare de seni- minţii. Sau poate că ele nu au fost decât
nătate. Chiar în vremuri de mare confuzie idei pe care mintea sa le-a conceput şi,
omul nostru lăuntric trebuie să fie în stare întrucât nu sunt confirmate în viaţă, ele
să rămână independent de restul fiinţei, nu transmit auditoriului pecetea unui duh
într-o stare de linişte. Un duh liniştit este proaspăt.
esenţial pentru toţi cei ce doresc să umble De atâtea ori întâlnim diverşi creştini
călăuziţi de duhul. Fără aceasta, vom care, de obicei, transmit câte un lucru
cădea uşor în păcat. Dacă duhul nostru nou primit de la Domnul. Când ne aflăm
este liniştit, vom putea auzi acolo vocea în prezenţa lor, avem impresia că aceştia
Duhului Sfânt, vom da ascultare voii lui tocmai au avut o nouă întâlnire cu
Dum­ nezeu şi vom înţelege ceea nu am Domnul, de la care au primit mesajul,
putea înţelege atunci când suntem tulbu- fiind gata să ne aducă şi pe noi în pre-
raţi. O astfel de viaţă lăuntrică plină de zenţa Sa. Asta se înţelege printr-un duh
linişte şi pace constituie podoaba creştinu- nou. Toate celelalte sunt lucruri vechi.
lui, care se manifestă în afară, printr-o Aceşti creştini par să fie mereu umpluţi
purtare adecvată. cu o nouă tărie, înălţându-se pe culmi, ca
vulturii, alergând cu vigoarea celor tineri.
În loc să transmită minţii oamenilor o
 Normalitatea duhului 251
mană uscată, alterată şi mâncată de rea răului comis de alţii, lipsa de dragos-
viermi, oamenii aceştia te invită să te te, logoreea, criticile înţepate, neprihănirea
înfrupţi din bucate proaspete, te îmbie să de sine, refuzul de a te lăsa înduplecat,
guşti peşte şi pâine coaptă pe jarul duhu- gelozia, orgoliul şi aşa mai departe – ei
lui. Gândurile, oricât de profunde sau bine, toate acestea pot întina duhul. Un
măiestre ar fi, nu vor putea mişca oame- duh nesfânt nu poate fi proaspăt şi nou.
nii cum o poate face un duh proaspăt. În aspiraţia noastră către o viaţă spi­
În permanenţă trebuie să avem un rituală, nu avem voie să tolerăm nici un
duh proaspăt. Cum vom putea să-i con- păcat, deoarece păcatul ne vatămă mai
fruntăm pe oameni, dacă omul nostru mult decât orice altceva. Chiar dacă am
dinăuntru nu va da impresia că a stat din învăţat deja cum să fim izbăviţi de păcat
nou în prezenţa Domnului, fiind iarăşi şi cum să umblăm călăuziţi de duhul,
binecuvântat de Domnul? Absolut totul totuşi trebuie să ne păzim de pericolul de
– fie viaţă, fie gânduri, fie experienţe – a reveni, din nebăgare de seamă, la
ce a fost redus la nivel de amintire din vechile năravuri. Căci o atare revenire va
trecut este învechit, anchilozat. Clipă de face imposibilă umblarea prin duhul. Prin
clipă noi trebuie să primim totul din nou urmare, copilul lui Dumnezeu trebuie să
de la Domnul. Este interzis a imita expe- păstreze o atitudine de moarte faţă de
rienţele altora, fără ca noi înşine să fi păcat, pentru ca nu cumva acesta să-l
trecut prin aceste experienţe. Dar la fel biruie şi să-i otrăvească duhul. Fără sfin-
de zadarnic ar fi să copiem din relicvele ţenie nimeni nu va putea vedea pe
propriilor noastre experienţe trecute. Astfel Domnul (Evr. 12:14).
putem să ne dăm seama într-o anumită
măsură de importanţa adevărului enunţat Un duh tare
de Cristos la Ioan 6:57: „Eu trăiesc prin „Se întărea în duh“ (Luca 1:80). Duhul
Tatăl“ (sau „datorită Tatălui“, n.tr.). Omul nostru este capabil să crească şi trebuie
nostru dinăuntru va rămâne pururea să devină treptat tot mai tare. Aceasta e
proaspăt dacă mereu ne împrospătăm din o cerinţă indispensabilă pentru viaţa spiri-
viaţa Tatălui, făcând din ea însăşi viaţa tuală. De câte ori nu sesizăm că duhul
noastră. Un duh stătut nu produce nici o nostru nu este suficient de pu­ ternic pen-
roadă, nu inspiră pe nimeni să umble tru a ţine în frâu sufletul şi trupul nostru,
după călăuzirea duhului şi nu câştigă nici în special în clipa în care sufletul este
o biruinţă pe câmpul de luptă. Un duh stimulat sau trupul este slăbit! Uneori,
învechit nu poate sta faţă în faţă cu alţii când le venim în ajutor altora, vedem cât
pentru că nu a stat faţă în faţă cu Dom­ de împovăraţi sunt ei în duhul lor. Dar
nul. Pentru a avea parte de un duh ce constatăm că şi duhul nostru este lipsit
este întotdeauna proaspăt şi nou, fiinţa de puterea de a-i eli­ bera. Sau când ne
noastră lăuntrică trebuie să fie me­ reu în războim cu vrăjmaşul, descoperim că ne
legătură cu Dumnezeu. lipseşte tăria spirituală suficientă pentru a
continua lupta până la obţinerea biruinţei
Un duh sfânt depline asupra adversarului. De atâtea ori
„...ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu simţim că duhul alunecă, că trebuie să
duhul“ (1 Cor. 7:34). „preaiubiţilor, să ne ne impunem să mergem mai departe în
curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a viaţa şi în lucrarea noastră. Ce mult tân-
duhului“ (2 Cor. 7:1). jim în asemenea clipe după un om lăun-
Oricine doreşte să umble în chip spi­ tric mai viguros!
ritual trebuie să-şi păstreze duhul sfânt în Pe măsură ce duhul se întăreşte, spo-
orice clipă. Un duh nesfânt îi duce pe reşte şi capacitatea de intuiţie şi discernă-
oameni în rătăcire. Gândurile dezordonate mânt. Suntem învredniciţi să ne împotri-
cu privire la oameni sau lucruri, evalua- vim oricărui lucru care nu este din duhul.
252 Omul spiritual, volumul II
Unii care doresc să umble călău­ ziţi de măsură ce un credincios se mulează tot
duhul nu pot, deoarece omului lor lăuntric mai mult după mişcările duhului, el va
îi lipseşte tăria de a ţine în stăpânire sufle- dobândi putere sporită de la Duhul Sfânt,
tul şi trupul. Nu ne putem aştepta ca omul său lăuntric întărindu-se în mod
Duhul Sfânt să facă vreun lucru pentru corespunzător. Creştinul trebuie să-şi păs­
noi. Mai degrabă, duhul nostru regenerat treze duhul în starea de tărie în orice
trebuie să coopereze cu El. Trebuie să clipă, pentru ca nu cumva, când are mai
învăţăm să ne exersăm duhul şi să ne mare nevoie de tărie, să nu facă faţă situ-
folosim de el până la limita înţelegerii aţiei de criză.
noastre. Prin intermediul exerciţiului, acesta
se va întări tot mai mult, până când va Un singur duh
dobândi tăria de a eli­ mina toate obstacole- „...să aud despre voi că rămâneţi tari în
le din calea Duhului Sfânt – cum ar fi o acelaşi duh“ (Filipeni 1:27).
voinţă îndărătnică, o minte încâlcită sau Am văzut în paginile anterioare că
emoţii nedisciplinate. viaţa unui om spiritual curge pe aceeaşi
„Duhul omului îl sprijineşte la boală; albie cu aceea a altor creştini. Unitatea în
dar duhul doborât de întristare, cine-l va duhul este o chestiune cât se poate de
ridica?“ (Prov. 18:14). E limpede că duhul importantă. Dacă, prin Duhul Său,
poate fi frânt sau rănit. Un duh rănit va fi Dumnezeu locuieşte în duhul credinciosu-
şi un duh slab. Dacă duhul nostru ar fi lui, unindu-Se pe deplin cu acesta, atunci
puternic, am fi în stare să îndurăm sti­ cum poate duhul credinciosului să nu fie
mulările sufletului, fără ca acestea să ne una cu alţi credincioşi? Un om spiritual
clatine. De obicei ni se dă exemplul nu este doar una cu Cristos în Dumnezeu,
duhului lui Moise, care era foarte puternic. ci şi una cu Dumnezeu în modul în care
Dar din pricina faptului că nu a reuşit să El locuieşte în fiecare din copiii Săi.
şi-l menţină mereu într-o poziţie de tărie, a Dacă un creştin va permite gândurilor sau
constatat că israeliţii „i-au amărât duhul“ sentimentelor să pună stăpânire pe duhul
(Ps. 106:33), urmarea fiind faptul că el a său, acesta nu va mai fi una cu duhul
păcătuit. Dacă omul nostru dinăuntru îşi altor sfinţi. Numai ­ atunci când mintea şi
păs­ trează vigoarea, vom pu­ tea fi biruitori emoţiile sunt supuse stăpânirii duhului
în Cristos, oricât de mult ar suferi trupul poate el nesocoti sau înfrâna deosebirile
nostru sau de câte întristări ar avea parte de gândire sau simţire, pentru a fi una cu
sufletul. toţi copiii lui Dumnezeu. Creştinul este
Numai Duhul Sfânt ne poate dărui chemat să păzească tot timpul această
tăria pe care o reclamă omul dinăuntru. În unitate în duh cu toţi credincioşii. Noi nu
consecinţă, tăria duhului nostru derivă din suntem uniţi cu un grup mic al acelora
puterea Duhului lui Dumnezeu. Dar şi care împărtăşesc împreună cu noi aceeaşi
duhul nostru trebuie să fie instruit. După interpretare şi concepţie, ci cu însuşi tru-
ce a învăţat să um­ ble călăuzit de du­ hul, pul lui Cristos. Duhul nostru nu are voie
credinciosul va şti apoi cum să trăiască în să nutrească nici asprime, nici amărăciu-
virtutea vieţii acestuia, iar nu prin viaţa ne, nici înrobire, ci să fie cu totul deschis
sufletului; cum să facă uz de puterea şi despovărat, ca să nu se interpună nici
duhului, în locul puterii sale na­ turale, în un zid în calea contactului nostru cu toţi
aducerea la îndeplinire a lucrării lui ceilalţi fraţi.
Dumnezeu, şi cum să aplice tăria duhului,
mai degrabă decât tăria sufletului în lupta Un duh plin de har
împotriva vrăjma­ şului. Evident, creştinul „Harul Domnului nostru Isus Cristos să
va acumula aceste ex­ perienţe treptat, însu­ fie cu duhul vostru!“ (Gal. 6:18). „Harul
şindu-şi-le în ma­ nieră progresivă. Dar Domnului nostru Isus Cristos să fie cu
principiul este cât se poate de limpede: pe duhul vostru!“ (Filimon 25).
 Normalitatea duhului 253
Harul Domnului Isus Cristos este credinciosului pare să fie mereu într-o
nespus de scump duhului nostru. Aici stare de răpire. Astfel, credinciosul respec-
găsim harul Domnului care să ne ajute tiv nu numai că va crede în întoarcerea
în timp de nevoie. Cuvintele din versetele Domnului, dar va fi el însuşi într-o stare
citate fac parte dintr-o benedicţie. Dar ele de răpire. Răpirea este mai mult decât un
mai reprezintă culmea pe care o poate principiu de credinţă sau o dogmă. Pentru
atinge vreodată duhul credinciosului. acest credincios, ea este o realitate, un
Întotdeauna trebuie să dregem duhul nos- fapt. După cum Simion, prin revelaţia
tru cu harul preaiubitului nostru Domn şi Duhului Sfânt, a fost convins că nu va
Mântuitor. gusta moartea până ce nu-L va vedea pe
Cristosul Domnului (Luca 2:26), tot aşa
Un duh de răpire şi credincioşii de astăzi trebuie să aibă în
O altă faţetă a duhului normal trebuie duhul lor asigurarea că şi ei vor fi stră-
să fie discutată, pe lângă aspectele menţi- mutaţi şi duşi în prezenţa Domnului îna-
onate deja. Este ceea ce am numi drept inte de a muri. O asemenea credinţă este
duhul de răpire. Creştinii ar trebui să credinţa unui Enoh. Trebuie precizat că
aibă un duh care să fie mereu într-un nu suntem superstiţioşi în acest punct sau
extaz sfânt, din altă lume, ce se înalţă în altele, dar dacă suntem în viaţă când
necontenit spre zările cereşti. Un aseme- are loc răpirea, cum am putea duce lipsă
nea duh este mai adânc decât unul de de o atare credinţă? Căci această credinţă
ascensiune, deoarece creştinii dominaţi de ne va ajuta să înţelegem mai profund
duhul de răpire nu numai că trăiesc pe ceea ce face Dumnezeu în veacul actual
pământ ca şi când ar fi în cer, dar sunt, şi să primim puterea de sus pentru a ne
în acelaşi timp, cu adevărat călău­ ziţi de desfăşura lucrarea pe care ne-a încre­
Domnul să aştepte revenirea Sa şi propria dinţat-o Domnul.
lor răpire. Când duhul unui cre­ dincios Cu alte cuvinte, dacă spiritul unui
este unit cu al Domnului, ei devenind un creştin se află într-o stare de răpire, el va
singur duh, credinciosul va începe să tră- fi mai ceresc în orientare, fără să creadă
iască în această lume ca străin şi călător, că drumul său spre cer trebuie să treacă
gustând deja experienţa reală a cetăţeanu- neapărat prin valea morţii.
lui ceresc. În urma acestei experienţe, De câtre ori un copil al lui Dumne­
Duhul Sfânt îl va chema să facă încă un zeu, când este angajat într-o lucrare spi­
pas, dăruindu-i duhul de răpire. Odinioară rituală, are multe aşteptări, speranţe şi
ordinea înaintării era „Porneşte înainte!“, planuri. El este plin de Duhul Sfânt, de
dar acum este „Suie-te aici!“ Totul în înţelepciune şi de putere. El crede că
viaţa şi fiinţa acestuia se înalţă spre cer. Dumnezeu îl va folosi cu multă putere şi
Duhul de răpire este acel duh care a se aşteaptă ca nu după mult timp truda
gustat puterile veacului viitor (Evr. 6:5). lui să-i fie încununată cu succes, adu­ când
Nu toţi cei ce acceptă adevărul celei mult rod. Dar, chiar în mijlocul acestui
de-a Doua Veniri a Domnului Isus pose- belşug, Domnul îl copleşeşte dintr-o dată,
dă acest duh de răpire. E posibil ca unii sugerându-i că trebuie să-şi încheie toată
să creadă în revenirea Domnului, să pre­ lucrarea şi să fie gata să se îmbarce pe o
dice despre a Doua Sa Venire, să se nouă traiectorie. Acest lucru îl miră pe
roage pentru revenirea Sa, şi totuşi să nu om. Evident, el se va întreba de ce?
aibă acest duh. Nici chiar cei maturi în Oare nu pentru lucru mi s-a dat puterea?
cre­dinţă nu au neapărat acest duh. Duhul Nu este de ajutor pentru alţii profunda
răpirii este un dar de la Dumnezeu, care mea cunoştinţă? Să pun oare capăt ime-
este uneori dăruit de El ca răspuns la diat tuturor acestor lucruri? Dar sub călă-
rugăciunile făcute cu credinţă. Când este uzire credinciosul va învăţa că planul lui
stăpânită de acest duh, fiinţa lăuntrică a Dumnezeu pentru viaţa sa presupune o
254 Omul spiritual, volumul II
modificare de traiectorie. Anterior totul ciunii şi în urma unor strădanii serioase.
era în plin avânt, totul mergea înainte. De Prin urmare, trebuie să-L rugăm pe
acum totul trebuie să ia un curs ascen- Duhul Sfânt să ne înveţe cum se poate
dent. Asta nu înseamnă că nu va mai fi păstra acest duh. O astfel de rugăciune
de lucru, ci doar faptul că această lucra- ne va conduce, de obicei, să căutăm
rea se poate încheia oricând. „lucrurile de sus“ (Col. 3:2), aceasta
Dumnezeu Se foloseşte mereu de fiind una din condiţiile prealabile pentru
împrejurări cum ar fi prigoanele, opo­ ziţia, a putea păstra acest duh.
jaful etc., pentru a-i face pe sfinţi să pri- Întrucât acum el stă la uşa cerului,
ceapă că dorinţa Lui pentru ei este ca putând fi strămutat în orice clipă, creş­
aceştia să aibă un duh de răpire, mai tinul trebuie să opteze pentru a purta
degrabă decât să înregistreze progrese în haina albă a cerului, săvârşind o lucrare
lucrarea de pe pământ. Domnul doreşte o cerească. O astfel de nădejde îl va des-
schimbare de curs la copiii Săi, dar mulţi părţi de lucrurile pământeşti, în acelaşi
dintre ei nu-şi dau seama că asta este o timp unindu-l cu cele cereşti.
stare mai de dorit decât duhul de răpire. Faptul că Dumnezeu doreşte ca cel
Acest duh va avea negreşit o în­ râurire credincios să caute răpirea nu înseamnă
asupra vieţii. Înainte de a-şi însuşi acest că trebuie să se preocupe doar de răpirea
duh, experienţa lui se modifică mereu. sa şi să uite de restul lucrării pe care
Dar după ce a primit mărturia şi asigura- Dumnezeu i-a încredinţat-o. În realitate,
rea răpirii în duhul său, viaţa şi lucra­ rea ceea ce doreşte Dumnezeu să-i transmită
sa vor fi susţinute la un nivel vrednic de este că nu are voie să permită ca lucrarea
acest gen de duh, pregătindu-l astfel pen- pe care i-a încredinţat-o Dumnezeu să
tru întoarcerea Domnului. O atare pregăti- împiedice răpirea sa. Atât în umblarea,
re cuprinde mai mult decât o simplă cât şi în lucrarea sa, atracţia cerului trebu-
îmbunătăţire în exterior. Ea presupune ie să fie întotdeauna mai mare decât gra-
pregătirea duhului, sufletului şi trupului vitaţia pământului. Copilul lui Dumnezeu
credinciosului ca să-L întâm­ pine pe trebuie să înveţe să trăiască pentru slujba
Domnul. pe care i-a încre­
dinţat-o Domnul, dar şi
De unde rezultă că trebuie să ne mai mult pentru ca Domnul să-l primeas-
rugăm şi să stăruim pe lîngă Duhul Sfânt că. Dea Domnul ca duhul nostru să fie
ca să ne arate cum să dobândim duhul înălţat zilnic, ca să-L aşteptăm pe Domnul
de răpire şi cum să-l păstrăm. Trebuie să să vină. Fie ca lucrurile acestei lumi să-şi
credem şi apoi să fim gata să eliminăm piardă puterea de atracţie asupra noastră,
toate obstacolele din calea dobândirii ca să nu mai dorim să fim nici câtuşi de
acestui duh. Iar după ce l-am dobândit, puţin „lumeşti“. Ba mai mult, să nici nu
trebuie să verificăm în permanenţă viaţa mai dorim să fim „în lume“. Dea
şi lucrarea noastră în lumina acestuia. În Domnul ca duhul nostru să se înalţe zil-
cazul în care am pierdut acest duh, trebu- nic, cerând să fie cât mai repede în pre-
ie să stabilim numai­ decât cum l-am pier- zenţa Sa. Să căutăm lucrurile de sus, aşa
dut şi cum se poate redobândi. Odată încât nici chiar cele mai alese dintre
obţinut, un asemenea duh se poate pier- lucrurile de pe pământ să nu ne atragă,
de destul de uşor. În principal, asta se să nu ne fure inima. Fie ca de acum
datorează ignoranţei noastre (în acest înainte să ne rugăm în duh şi cu pricepe-
stadiu al vieţii noastre) cu privire la re, zicând: „Vino, Doamne Isuse!“ (Apo.
modul în care putem menţine această 22:20).
poziţie cerească prin intermediul rugă-

CAPITOLUL 1
CREDINCIOSUL ŞI EMOŢIILE
Deşi e posibil ca un creştin să fi
cunoscut cu adevărat izbăvirea de păcat,
el va continua să fie sufletesc – adică
incapabil de a-şi birui viaţa sa naturală
– dacă nu va face un pas mai departe,
trăind şi experienţa lucrării profunde a
crucii, realizate de Duhul Sfânt. O
descriere limitată a vieţii şi lucrării creş-
tinilor sufleteşti a fost deja prezentată
cititorului. Un studiu atent al credincio-
şilor sufleteşti relevă că purtarea şi acti-
vitatea acestora izvorăsc cu precădere
din emoţiile lor. Deşi sufletul posedă
trei funcţii principale, creştinii sufleteşti
sau carnali fac parte din această catego-
rie a celor emotivi. Întreaga lor viaţă
pare să graviteze în mare măsură în
jurul impulsurilor emoţiilor. În chestiuni-
le omeneşti ele par să ocupe un loc
mai important decât mintea şi voinţa.
Emoţiile pare să joace un rol mai mare
în viaţa de zi cu zi decât alte părţi ale
sufletului. În consecinţă, toate practicile
celor sufleteşti îşi au originea în emoţii.
Funcţia emoţiilor
Emoţiile noastre emit bucurie, ferici-
re, voioşie, exaltare, încântare, sti­
mu­ lare,
deznădejde, durere, întristare, melancolie,
deprimare, jale, dezamăgire, confuzie,
nelinişte, zel, răceală, afecţiune, aspiraţie,
lăcomie, compa­ siune, amabilitate, prefe-
rinţe, interese, aşteptări, mândrie, teamă,
remuşcări, ură şi altele. Mintea este
255
255
PARTEA A ŞAPTEA
ANALIZA SUFLETULUI:
EMOŢIILE
1. Credinciosul şi emoţiile
2. Afecţiunea
3. Dorinţa
4. O viaţă stăpânită de simţuri
5. Viaţa de credinţă
organul gândirii, raţiunii şi voinţei, al
opţiunilor şi deciziilor noastre. În afară
de gândirea şi intenţiile noastre, şi de
lucrările lor conexe, toate celelalte ope-
raţii izvorăsc din emoţii. Mul­ ti­
tudinea şi
diversitatea simţurilor noastre sunt mijlo-
cul prin care se manifestă emoţiile noas-
tre. Simţirea cuprinde o arie atât de
vastă a existenţei noastre încât cei mai
mulţi creştini fac parte din categoria
celor emotivi.
Viaţa senzorială a omului este cât se
poate de cuprinzătoare şi, implicit, com-
plexă. Pentru a-i ajuta pe credincioşi s-o
înţeleagă, ne va fi de folos dacă vom
împărţi diversele ei forme de exprimare
în trei categorii: (1) afecţiu­ nea, (2)
dorinţa şi (3) simţirea. Aceste categorii
cuprind cele trei aspecte ale modului de
funcţionare a emoţiilor. Sfântul care le
va birui pe toate trei se va putea consi-
dera că a păşit pe o cale cu adevărat
spirituală.
Să fim înţeleşi: emoţiile omului nu
sunt altceva decât gama de mare diver-
sitate a sentimentelor omului, simţurile
cu care este el înzestrat în natura sa.
Fie că este plin de iubire, fie de ură, de
bucurie sau de întristare; plin de încân-
tare sau, dimpotrivă, de deprimare; inte-
resat sau dezinteresat – ei bine, toate
acestea sunt manifestări ale sentimente-
lor sale, exprimând ceea ce simte el.
Dacă vom avea răbdare să ne supunem
256 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulII II
autoexaminării, o primă constatare pe umblarea sa continuă să fie emoţia,
care o vom face este că sentimentele deoarece nu şi-a dat-o la moarte pe
noastre sunt foarte schimbătoare. Puţine cruce, duhul său nu va primi nici o
lucruri pe lume sunt atât de schimbă- întărire a Duhului Sfânt. De aceea,
toare ca emoţiile. Acum ne simţim într- du­ hul acestui credincios este slab, nepu­
un fel, pentru ca în clipa următoare să tând să supună emoţia şi prin asta să
avem cu totul alte sentimente. Emoţiile guverneze întregul om. Dar dacă, prin
se schimbă în funcţie de sentimente, şi puterea Duhului Sfânt, credinciosul lasă
cât de repede se schimbă acestea! Prin să-i fie crucificată viaţa emoţio­ nală,
urmare, cel ce trăieşte călăuzit de emo- acceptând ca Duhul Sfânt să fie Domn
ţii trăieşte o viaţă neprincipială. peste toate lucrurile, atunci el va putea
Emoţiile omului adesea manifestă un cu siguranţă să evite acest fel de exis-
lanţ de reacţii: o perioadă de activitate tenţă oscilantă.
într-o direcţie va produce uneori o reac- Putem afirma că emoţiile sunt cel
ţie opusă. De pildă, o durere cumplită mai puternic duşman pentru viaţa unui
urmează unei bucuri debordante. O creştin spiritual. Ştim că un copil al lui
mare deprimare se succede unor clipe Dumnezeu trebuie să umble călăuzit de
palpitante. Iar entuziasmul cuceritor duhul. Pentru a putea umbla în felul
poate fi urmat de o perioadă de retrage- acesta, el trebuie să ţină seama de toate
re. Chiar în ce priveşte dragostea, chiar îndrumările pe care i le dă omul dină-
dacă la început s-a putut numi aşa, la untru. Mai ştim însă şi faptul că per-
sfârşit poate să se termine cu ură, a cepţia duhului este delicată, dar foarte
cărei intensitate să depăşească nivelul acută. Astfel, în cazul în care copilul lui
iniţial al iubirii. Dumnezeu nu va aştepta cu atenţie să
primească revelaţia în intuiţia sa, nu va
Viaţa emoţională a credinciosului putea obţine călăuzirea duhului său. În
Cu cât vom cerceta mai stăruitor consecinţă, condiţia esenţială pentru
mecanismele vieţii emotive, cu atât mai umblarea prin duhul este aceea de tota-
convinşi vom fi de caracterul ei schim- lă tăcere. De câte ori nu este mişcarea
bător şi instabil. Nimeni să nu se mire sa plăpândă şi delicată tulburată şi
de faptul că un copil al lui Dumnezeu copleşită de bubu­ itoarele sale emoţii!
care este călăuzit în viaţă de emoţii, Sub nici o formă nu putem da vina pe
mai degrabă decât de duhul se compor- duh pentru susurul său, cum că ar fi
tă, de obicei, într-o manieră oscilantă. prea scăzut şi că de aceea nu-i putem
El îşi va compătimi existenţa pentru că auzi glasul, deoarece am fost înzestraţi
aceasta e atât de instabilă. Uneori s-ar cu capacitatea de a recepta acest glas.
părea că trăieşte în al treilea cer, pe Nici­ decum, ci amestecul altor voci este
plan transcendental, pentru ca alteori să cauza pentru care nu poate creştinul
se cufunde într-o existenţă cât se poate să-şi audă duhul când acesta vorbeşte.
de omenească, de supusă slăbiciunilor. Dar pentru cel ce ştie să-şi ţină sub
Experienţa sa este presărată cu suişuri tăcere emoţiile, glasul intuiţiei poate fi
şi coborâşuri. Nici nu e nevoie de prea auzit cu uşurinţă.
mari evenimente pentru ca traiectoria lui Fluxul şi refluxul sentimentelor nu
să se schimbe radical, pentru că el este numai că-l descalifică pe un credincios
incapabil să reziste chiar celor mai mici de a umbla călăuzit de duhul, ci îl şi
neajunsuri din cadrul existenţei sale. face ca, în mod nemijlocit, să umble
Aceste fenomene îşi datorează exis- călăuzit de firea veche. Dacă nu va
tenţa faptului că persoana respectivă putea umbla călăuzit de duhul, evident
este stăpânită de simţuri, iar nu de va umbla călăuzit de fire. Deoarece este
duhul. Întrucât impulsul dominant din inapt de a urma călăuzirea duhului său,
 Credinciosul ºi
şi emoþiile
emoţiile 257
el se va îndrepta spre impulsurile sale re, poate face progrese reale, dar în
emoţionale. Trebuie să înţelegem, prin absenţa acestor stimulente, se usucă.
urmare, că atunci când duhul încetează Inspiraţia însă nu are nevoie de nici un
să conducă, emoţiile vor prelua contro- ajutor din afară. Dimpotrivă, ea este
lul. În acest timp, credinciosul va inter- încurcată şi nedumerită, când este influ-
preta impulsurile emotive ca pe nişte enţată necorespunzător de mediul încon-
mişcări ale inspiraţiei. Un creştin emotiv jurător.
se poate compara cu o baltă plină de Copiii Domnului trebuie să fie cu
nisip şi mâl. Câtă vreme nimeni nu băgare de seamă ca nu cumva să cadă
tulbură apa, balta pare curată, având apă în greşeala de a considera răceala şi
limpede. Dar de îndată ce este agitată, absenţa unei reţineri drept barometrul
îşi relevă caracterul noroios. prin care se măsoară spiritualitatea. O
atare presupunere este cât se poate de
Inspiraţia şi emoţiile contrară adevărului. Oare nu ştim noi că
Mulţi sfinţi sunt incapabili de a face semnele prin care se manifestă emoţia
distincţie între inspiraţie şi emoţie. De sunt, la un pol, deprimarea, iar la celă-
fapt, cele două elemente pot fi definite lalt sentimentele palpitante? Când emoţia
cu uşurinţă. Emoţia întotdeauna pătrun- îl cuprinde pe un om, acesta se simte
de în om din afară, pe când inspiraţia pe culmi, dar când nivelul ei scade,
îşi are originea în Duhul Sfânt din omul se simte deprimat. Mânat de emo-
duhul omului. Când un cre­ dincios admi- ţii puternice, creştinul comite multe gre-
ră frumuseţea naturii, în mod natural el şeli. Când realizează acest lucru, tendin-
va simţi o bucurie care ţâşneşte din ţa sa este de a-şi suprima toate senti-
adâncul fiinţei sale. Admirând fermecă- mentele, crezând că acum este cu ade-
torul peisaj, el este total încântat. vărat spi­ ritual. Dar ceea ce nu realizează
Aceasta este emoţia. Sau când se întâl- el este că acesta este doar un impuls
neşte cu aleasa inimii sale, fiinţa îi este contrar al aceleiaşi emoţii care, în faza
pătrunsă de un sentiment de nespusă anterioară, l-a calmat şi că, după o peri-
bucurie, transformată de o forţă irezisti- oadă palpitantă, automat va urma o stare
bilă. Şi în acest caz avem de a face tot emotivă diferită, de depresie. Astfel,
cu emoţia. Atât peisajul încântător, cât când intervin aceste stări de răceală şi
şi persoana iubită se află în afara omu- indiferenţă, credinciosul îşi pierde intere-
lui. Prin urmare, ma­ nifestările generate sul pentru lucrarea lui Dum­ nezeu. De
aparţin emoţiei. Pe de altă parte însă, asemenea, el este deposedat de dragos-
inspiraţia este diametral opusă, fiind tea sa pentru copiii Dom­ nului. Din pri-
exclusiv cauzată de Duhul Sfânt dină- cina reticenţei omului din afară de a
untrul omului. Numai Duhul Sfânt lucra, omul lăuntric al credinciosului
inspiră. Întrucât El locuieşte în duhul este întemniţat, iar viaţa duhului este
omului, inspiraţia trebuie să vină dină- neputincioasă în a se revărsa în afară.
untru. Inspiraţia poate să fie transmisă În timpul acestei faze, s-ar putea ca
credinciosului chiar şi în cele mai reci sfântul să creadă despre el că umblă
şi pasive dintre medii. Nu este nevoie călăuzit de duhul, căci, îşi zice el, nu
de nici o încurajare din partea vreunui sunt eu oare astăzi o persoană extrem
peisaj sau de prezenţa unei persoane de rece, care nu mai arde cu pasiune ca
iubite. Emoţia este diametral opusă. Ea în trecut? În realitate, acest credincios
se ofileşte de îndată ce încetează stimu- habar nu are că, de fapt, el continuă să
lentul din afară. Şi astfel o persoană umble sub impe­ riul emoţiei, dar că
emoţională propăşeşte atâta timp cât acum este polul opus al emoţiei!
mediul înconjurător este prielnic. Când Puţine sunt însă cazurile de creştini
are parte de stimulentele corespunzătoa- care se răcesc. Cei mai mulţi continuă
258 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulII II
să fie propulsaţi de efervescenţa emo­ rece par a fi aproape identice. Din pri-
ţiilor lor. În acele clipe în care sunt cina lipsei de cunoştinţă, sfinţii pot fi
plini de exaltare ei săvârşesc multe înşelaţi. Şi, în consecinţă, e posibil ca
lucruri dincolo de limitele normalului, ei să manifeste o mulţime de ac­ ţiuni
acţiuni pe care ei înşişi le-ar considera carnale.
deplasate şi vrednice de luat în râs, în Să nu uităm că în umblarea după
alte momente, când ar fi mai ponderaţi. călăuzirea duhului toate acţiunile noas­ tre
Faptele săvârşite sub imperiul emoţiilor trebuie să fie guvernate de prin­cipii,
adesea produc regrete şi re­ muşcări, când întrucât duhul îşi are pro­ priile sale legi
sunt privite în retrospectivă. Ce trist e şi principii. A umbla călăuzit de duhul
să vedem cum creş­ tinilor le lipseşte înseamnă a umbla după legile sale. În
adesea tăria spirituală de a da la moarte contextul în care se ţine cont de princi-
sentimentele lor de­ zordonate şi de a nu piile spirituale, totul capătă contur, totul
le lăsa să-i stăpâ­nească! este bine definit. Există un standard clar
Două ar putea fi motivele pentru ce stabileşte ce e bine şi ce e rău.
care mulţi umblă stăpâniţi de emoţiile Dacă este „da“, a­ tunci „da“ să fie, şi
lor. Mai întâi, întrucât ei nu înţeleg ce când e cerul însorit, şi când e înnorat.
este umblarea după îndemnurile duhului Iar dacă este „nu“, atunci „nu“ să fie,
şi niciodată nu s-au străduit să umble şi când suntem exaltaţi, şi când suntem
astfel, urmarea este faptul că vor umbla deprimaţi. Um­ blarea creştinului trebuie
călăuziţi de emoţii. Întrucât n-au învăţat să urme­ ze un principiu călăuzitor lim-
cum să se lepede de agitaţia emoţiilor, pede. Dar dacă emoţiile sale nu au fost
ei sunt asaltaţi, luaţi pe sus de aceste date la moarte, el nu va putea adera la
emoţii, săvârşind lucruri pe care n-ar un standard permanent, ci va trăi în
trebui să le săvârşească. Probabil că funcţie de sentimentele lui schimbătoare
percepţia lor spirituală va obiecta faţă şi capricioase, iar nu după un principiu
de aceste acţiuni, dar aceşti indivizi sunt permanent. O viaţă principială se deo­ se­
atât de lipsiţi de forţă spirituală, încât beşte radical de o viaţă emoţio­ nală.
vor nesocoti cu totul aceste obiecţii, Oricine acţionează sub impulsul emo­
dând, mai degrabă, as­ cultare sentimente- ţiilor este neinteresat de raţiune sau de
lor lor. Acestea din urmă bat tot mai principii. Tot ce-l preocupă este cum se
tare în pieptul lor, până când îi cuce- simte el. Dacă se întâmplă să fie fericit
resc cu totul. Şi astfel aceşti credincioşi sau încântat, atunci va fi, probabil, ispi-
fac ceea ce n-ar trebui să facă. Iar după tit să se angajeze în acţiuni pe care, în
ce au făcut aceste lucruri, se pocăiesc. mod obişnuit, le-ar considera iraţionale.
În al doilea rând, chiar cei ce au expe- Dar când se simte rece, melancolic sau
rimentat des­ părţirea duhului de suflet, descurajat, nu-şi mai face nici măcar
care recu­ nosc palpitaţiile emoţiei, ca datoria, deoarece sentimentele nu par
fiind de origine sufletească, şi se împo- să-l ajute. O, de-ar lua creştinii aminte,
trivesc îndată acestor sentimente, totuşi ţinând cont de emoţiile lor, ar putea
se lasă călăuziţi, în umblarea lor, de vedea cât de schimbătoare sunt acestea
emoţii. Asta se datorează succesului şi cât de periculos este, prin urmare, să
repurtat de falsuri, de plastografiile aşa- umblăm călăuziţi de ele! Şi astfel atitu-
zise spirituale. Înainte ca cineva să devi- dinea lor este ur­ mătoarea: dacă este
nă spiritual, el este copleşit de Cuvântul lui Dum­ nezeu (principiul spi-
pu­ ternicele sale sentimente şi emoţii. ritual) în acord cu simţurile lor, atunci
Dar după ce a devenit spiritual, emoţiile îi vor da ascultare. În schimb, dacă nu
adesea se vor manifesta de parcă ar fi este în acord cu simţurile lor, nu vor
percepţia lui spirituală. În exterior, aces- asculta de el. Ce mare duşman poate fi
tea două sunt greu de diferenţiat, deoa- emoţia pentru viaţa spirituală! Toţi cei
 Credinciosul ºi
şi emoþiile
emoţiile 259
ce doresc să fie spirituali trebuie să se a se opune unor atari sentimente, punân-
comporte zilnic conform acestui princi- du-le capăt imediat. Doar atunci când
piu. emoţiile sale nu-i mai dau târcoale, când
O calitate ce caracterizează o persoană nu mai sunt în clocot, ci într-o stare de
spirituală este calmul desăvârşit de care calm desăvârşit va putea el să decidă ce
dă dovadă în orice împrejurare. Orice s-ar trebuie făcut.
întâmpla în jurul său, oricât de mult ar fi Tot aşa, trebuie să ne ferim de orice
provocat, el va accepta orice situaţie în ne-ar putea stârni emoţiile în mod inutil.
linişte, etalând o natură de neclintit. El Uneori ele sunt liniştite şi paş­ nice, dar
este cel ce poate să-şi regleze orice senti- ulterior, în urma unei ac­ ţiuni săvârşite
ment, deoarece emo­ ţiile sale au fost răs- de noi, emoţiile sunt imediat activate şi
tignite, iar voinţa şi duhul său sunt străbă- suprasolicitate. Aceste ca­ zuri sunt frec-
tute de puterea Duhului Sfânt. Nici o vente, cu consecinţe nefavorabile asupra
provocare, oricât de perversă, nu-l poate vieţii noastre spi­ rituale. Trebuie să ne
scoate de pe linia de plutire. Dar dacă lepădăm de tot ce tulbură pacea sufle-
cineva nu a acceptat lucrarea crucii asu- tului nostru. Nu numai că nu trebuie să
pra emoţiilor sale, atunci va fi uşor de facem nimic atunci când suntem sub
influenţat, stimulat, tulburat şi chiar guver- imperiul emoţiilor, dar trebuie să ne
nat de lumea exterioară. El va fi în per- ferim să facem vreun lucru care poate
manenţă supus schimbării, căci emoţiile declanşa această criză emoţională. Putem
sunt foarte instabile. Cea mai mică ame- oare trage concluzia că opusul este vala-
ninţare din exterior sau cea mai mică bil, respectiv că nu putem greşi deloc,
mărire a volumului de lucru îl vor deran- dacă ceea ce am decis sau am făcut a
ja, făcându-l neputincios. Oricine doreşte fost într-o perioadă de calm emotiv?
cu adevărat să fie desăvârşit trebuie să Nicidecum, deoarece în loc să fim călă-
permită crucii să taie cât mai adânc în uziţi de duhul, s-ar putea să fim călău-
emoţiile sale. ziţi, din nefericire, de „emoţiile noastre
O, de-ar ţine creştinul cont de faptul reci“. Dacă aşa stau lucrurile, lucrarea
că Dumnezeu nu-l călăuzeşte pe nici un pe care o facem va declanşa, în curând,
om tulburat, ar fi scutit de multe căderi! emoţiile noastre „calde“. Cei care au
Niciodată să nu iei nici o decizie şi să avut experienţe de acest fel îşi vor
nu iniţiezi nici o acţiune atâta timp cât aminti cum, atunci când scriau o scri-
emoţiile îţi sunt agitate, ca valul mării soare sau aveau o întrevedere cu cineva,
spumegânde. Tocmai în momentele de emoţiile lor au început să se agite,
mare agitaţie emoţio­ nale se fac greşeli dovedind că ceea ce făceau nu era după
mari, cât ai clipi din ochi. În asemenea voia lui Dumnezeu.
clipe nici pe mintea noastră nu ne mai Emoţiile şi lucrarea
putem bizui, deoarece a ajuns să fie Până aici am accentuat adevărul
puternic influenţată de sentimente. Or, potrivit căruia numai duhul poate execu-
cu o minte neputincioasă, cum am putea ta lucrarea spirituală, aşa încât orice
face deosebirea dintre bine şi rău? În lucrare nerealizată de el nu valorează
asemenea clipe, chiar şi conştiinţa noas- nimic. Acest adevăr este de o importan-
tră devine instabilă. Sub imperiul emoţi- ţă atât de vitală încât simţim că trebuie
ilor, mintea este înşelată, iar conştiinţei i să-l subliniem din nou, mai amănunţit.
se neagă standardul după care să poată În zilele noastre oamenii acordă
face judecăţi de valoare. Tot ce se deci- multă atenţie psihologiei. Ba chiar mulţi
de şi se face în asemenea împrejurări e dintre cei care slujesc Domnului simt că
sortit eşecului, soldân­ du-se cu multe trebuie să studieze cu tot dichisul psi-
lacrimi ulterioare de re­ gret. Un credin- hologia. Ei cred că dacă vor reuşi ca
cios trebuie să-şi exer­ seze voinţa pentru vorbele lor, învăţăturile, prezentările,
260 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulII II
manierele şi interpretările lor să fie atră- Cristos, să-l facă să caute strângerea
gătoare pentru oameni, mulţi se vor legăturilor cu creştinii sau să fie milos-
întoarce la Cristos. Fireşte, multe din tiv faţă de săraci. Ba chiar s-ar putea
elementele psihologiei se ocupă cu să-l facem să se simtă fericit în săvârşi-
modul de funcţionare a emoţiilor omu- rea acestor fapte. Totul va fi însă în
lui. E drept că uneori emoţiile pot fi de zadar, căci nu-l vom putea regenera.
folos, dar un copil al lui Dumnezeu Întrucât preocuparea, în­ tristarea, ruşinea,
care se bizuie pe emoţii nu poate aduce teama, admiraţia, aspiraţia, compătimirea
nici un rod în lucrarea Domnului. şi bucuria nu sunt altceva decât impul-
Am recunoscut deja că regenerarea suri ale emoţiei, omul poate experimen-
duhului este nevoia capitală a omului. ta toate acestea, iar duhul său să fie în
Orice lucrare ce nu e în stare să tre- conti­ nuare mort, pentru că el încă nu
zească la viaţă duhul mort al omului, L-a perceput (apucat) pe Dumnezeu pe
ce nu îi transmite omului viaţa necreată cale intuitivă. Din punct de vedere ome-
a lui Dumnezeu şi nu-i dă Duhul Sfânt, nesc, oare n-am fi ispitiţi să afirmăm că
care să locuiască în lăuntrul său rege­ dacă cineva posedă toate aceste calităţi,
nerat, este cu totul zadarnică. Nici psi- trebuie să fie neapărat un creştin de
hologia noastră, nici cea a necredincio- mâna întâi? Dar acestea nu sunt altceva
şilor nu le poate da viaţă. Dacă nu decât manifestări ale emoţiei. Ele nu
săvârşeşte lucrarea Însuşi Duhul Sfânt, do­ vedesc regenerarea. Primul şi cel mai
totul este în zadar. evident semn al naşterii din nou la
Un creştin trebuie să înţeleagă că orice persoană este faptul că el sau ea
emoţiile sale sunt în întregime naturale. Îl cunoaşte pe Dumnezeu în mod intui-
Ele nu sunt sursa vieţii lui Dum­ nezeu. tiv, întrucât duhul său a fost înviat. Să
Dacă el va recunoaşte faptul că în emo- nu fim duşi în eroare şi să nu fim mul-
ţiile sale nu rezidă nici o fărâmă din ţumiţi de lucrarea noastră, dacă oamenii
viaţa lui Dumnezeu, el nu va încerca îşi vor schimba atitudinea faţă de noi,
niciodată să realizeze mântuirea dacă vor fi dintr-o dată prie­ tenoşi şi vor
oa­ menilor prin intermediul forţei sale etala atitudinile mai sus enumerate.
emotive, cu ajutorul lacrimilor, feţei Aceasta nu este naşterea din nou!
posomorâte, strigătelor sau altor trucuri Dacă toţi cei ce-I slujesc Domnului
similare. Nici un efort al emoţiilor sale ar pune la inimă astăzi faptul că scopul
nu va putea afecta câtuşi de puţin întu- nostru este de a-i ajuta pe oameni să
nericul din duhul omenesc. Dacă Duhul primească viaţa lui Cristos, atunci nici
Sfânt nu dăruieşte viaţa, omul nu are unul nu ar recurge la metoda emoţio­ nală
ce să dea. Nu în el e viaţa. Dacă nu pentru a obţine aprobarea oamenilor pen-
ne bizuim pe Duhul, ci recurgem la tru învăţătura lui Cristos şi a le câştiga
emoţii, lucrarea noastră va fi lipsită de adeziunea la creştinism. Numai dacă
absolut orice roade. vom recunoaşte pe deplin faptul că omul
Cei ce trudesc pe ogorul Domnului din zilele noastre are nevoie de viaţa lui
trebuie să vadă cât se poate de limpede Dumnezeu – învierea duhului – numai
că nimic din om nu poate genera viaţa atunci ne vom da seama cât de zadarni-
lui Dumnezeu. Am putea epuiza toate că este orice lucrare pe care o facem pe
metodele psihologice menite să stâr­ cont propriu. Indiferent cât de profundă
nească emoţiile omului, să-i trezească ar fi schimbarea prin care ar trece un
interesul pentru religie, să-l determine om, această modificare realizată de emo-
să regrete şi să-i fie ruşine pentru trecu- ţii se petrece strict la nivelul „eului“,
tul său păcătos, să genereze în el o nedepăşind acel hotar şi nebe­ ne­
ficiind de
teamă pentru perspectiva pedepsei vii- viaţa lui Dumnezeu care să-i fie dată în
toare, să aprindă admiraţia pentru schimbul vieţii sale. Bine am face să
 Credinciosul ºi
şi emoþiile
emoţiile 261
apreciem la justa valoare fap­tul că scopu- mod similar, dacă vom da atenţie absen-
rile spirituale sunt atinse prin mijloace ţei capacităţii de atracţie, vom înceta de
spirituale. Scopul nostru spi­ritual trebuie a mai umbla călăuziţi de duhul. Cel
să fie de a obţine rege­nerarea omului, iar mai indicat este să nu ne gândim deloc
pentru a realiza a­ ceas­
tă transformare va la acest lucru.
trebui să utilizăm mijloace spirituale. De Ce urmăresc slujitorii Domnului din
aceea, emoţiile sunt absolut inutile în vremea noastră? Atâţia aspiră să aibă
acest scop. putere spirituală! Dar această putere se
Apostolul Pavel ne spune că orice capătă doar atunci când plătim un preţ.
femeie care se roagă sau proroceşte tre- Dacă creştinul va fi dispus să moară
buie să aibă capul acoperit (vezi 1 Cor. faţă de emoţiile sale, el va poseda pute-
11). Multe şi diverse sunt interpretările re spirituală. Tocmai pentru că se reaze-
oferite pe această temă. Nu avem nici o mă prea mult pe emo­ ţiile sale, fiind
intenţie de a intra în această dispută prea dependent de dorinţele sale, afecţi-
prin adoptarea unei anumite interpretări. unile şi sentimentele sale, îşi ratează
De un lucru putem fi siguri însă: anume creştinul şansa de a avea putere reală.
faptul că apostolul doreşte să fie restrân- Numai o lucrare mai profundă a crucii
să acti­vitatea emoţiilor. El lasă să se ne va putea umple cu forţă spirituală de
înţeleagă că tot ce pune în mişcare un mare dinamism. Pe nici o altă cale
emoţia trebuie să fie acoperit cu un văl. nu se poate dobândi puterea spirituală.
Mai cu seamă femeilor le vine foarte Când crucea acţionează asupra dorinţei
uşor să stârnească emoţiile oamenilor noastre, învrednicin­ du-ne să trăim cu
când predică. Din punct de vedere fizic, totul pentru Dumne­ zeu, puterea spiritua-
doar capul este acoperit. Dar pe plan lă se va face sim­ ţită în noi numaidecât.
spiritual tot ce ţine de sentiment trebuie Emoţiile unui credincios, dacă nu
dat la moarte. Deşi Biblia nu-i cheamă sunt biruite, vor fi un alt factor de
pe fraţi să-şi acopere fizic capul, din îngreunare a lucrării spirituale. Atâta
punct de vedere spiritual şi ei trebuie să timp cât influenţa lor primează, duhul
fie la fel de acoperiţi ca şi surorile. credinciosului va fi neputincios de a le
Pavel nu ar avea nevoie să rostească ţine în frâu şi astfel el nu va fi învred-
o atare prohibiţie, dacă emoţiile nu ar fi nicit de a împlini voia supremă a lui
atât de pregnant manifestate în lucrarea Dumnezeu. Să luăm, de pildă, obo­ seala
Domnului. La ora actuală forţa de atrac- fizică. Trebuie să învăţăm să distingem
ţie a devenit cea mai mare pro­ blemă în următoarele: (1) nevoia de a ne odihni,
aşa-numita slujire spirituală. Cei înzes- datorită unei extenuări fizice trupeşti; (2)
traţi în mod natural cu capacitatea de a nevoia de odihnă şi re­ facere în urma
fi plăcuţi înre­
gistrează mai multe succe- unei extenuări de natură emoţională şi
se în această privinţă, faţă de cei cu o (3) nevoia de odih­ nă pentru ambele
mai mică forţă de atracţie. Totuşi apos- cauze. Dumne­ zeu nu doreşte să ne exte-
tolul insistă ca tot ce aparţine sufletului, nuăm. El doreşte să ne odihnim când
fie că e, fie că nu e atrăgător de la suntem cu adevărat obosiţi. Trebuie să
natură, să fie acoperit. Toţi slujitorii înţelegem însă când avem nevoie de
Domnului să înveţe această lecţie de la odihnă dacă acest lucru se datoreşte
surori! Puterea noastră naturală de atrac- extenuării fizice, emotive sau şi uneia, şi
ţie nu ne ajută în lucrarea spirituală, alteia. De multe ori ceea ce definim
după cum nu ne va împiedica absenţa drept odihnă este, de fapt, lene. Trupul
unei forţe de atracţie naturală. Vom nostru are ne­ voie de repaus. La fel şi
renunţa la bizuirea din toată inima pe mintea şi duhul nostru. Dar niciodată nu
Domnul, dacă vom pune accent pe trebuie să ne odihnim din motive de
capacitatea de a-i atrage pe oameni. În lene, care îşi are originea în natura rea
262 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulII II
a emo­ ţiilor noastre. De câte ori nu se lui morţii pe cruce, ei nu înţeleg ce
întâmplă ca lenea şi lipsa de apetit înseamnă să dai emoţiile la moarte şi
emoţio­nal pentru lucru să-şi dea mâna, să trăieşti călăuzit de duhul. Noi nu
invocând scuza ieftină a unei presupuse spunem că, pentru a fi spiritual, creşti-
oboseli fizice! Întrucât emoţiile omului nul trebuie să devină de o duritate cum
tind să facă pe placul eului, credincioşii e cremenea, lipsit de orice sentiment de
trebuie să se fe­ rească de lene, ca nu afecţiune, ca nişte obiecte neanimate, ca
cumva aceasta să ia locul unei adevăra- şi când a fi spi­ ritual înseamnă a fi golit
te odihne, cu totul justificate. de orice sentimente. Exact opusul este
adevărat. Omul cel mai calm, milostiv
Întrebuinţarea corectă a emoţiilor şi iubitor dintre toţi este un om spiritu-
Când copiii lui Dumnezeu vor permi- al. A fi în întregime spiritual, prin fap-
te crucii să-şi facă lucrarea profundă asu- tul că-şi supune emoţiile lucrării crucii,
pra emoţiilor lor, ei vor constata apoi că nu înseamnă deloc că de acum încolo
ele nu mai obstrucţionează, ci ajută va fi total lipsit de sentimente. Am
duhul lor. Crucea s-a ocupat de viaţa urmărit mulţi sfinţi şi am văzut că dra-
naturală din cadrul emoţiilor, le-a înnoit gostea lor este mai mare decât a altora,
şi a făcut din ele un canal pentru expri- ceea ce demonstrează că un om spiritu-
marea duhului. Aşa cum am arătat, un al nu este lipsit de emoţii, dar că aces-
om spiritual nu este un spirit. Totodată tea se deosebesc de cele ale omului de
el nu este o persoană lipsită de emoţii. rând.
Dimpotrivă, omul spiritual se va folosi Încredinţând sufletul nostru lucrării
de simţurile sale pentru a exprima viaţa crucii, trebuie să ţinem cont de faptul
divină din el. Înainte de a fi atinse de că ceea ce se pierde este viaţa sufletu-
Dumnezeu, emoţiile îşi fac de cap. Prin lui, nu funcţia sa. Dacă ceea ce s-ar
urmare, de cele mai multe ori ele nu ţintui pe cruce ar fi funcţia sufletului,
sunt un instrument al duhului. Dar de atunci ar însemna că nu am mai putea
îndată ce au fost curăţite, ele pot sluji ca gândi, opta sau simţi. Prin urmare, să
mijloc de exprimare a duhului. Omul ţinem cont de acest fapt de bază: a
dinăuntru are nevoie de emoţii prin care renunţa la viaţa sufletului înseamnă a
să-şi manifeste viaţa. Are nevoie de renunţa încontinuu, cu stăruinţă, fără
emoţii pentru a-şi face cunoscută dragos- preget, la puterea naturală, umblând, în
tea şi înţelegerea faţă de cei ce suferă. schimb, exclusiv prin puterea lui
De asemenea are nevoie de emoţii pen- Dumnezeu. Înseamnă a nu mai trăi
tru a percepe mişcarea intuiţiei. Percepţia după îndemnurile şi dorinţele eului, ci
spirituală se realizează de obicei când a-l supune fără excepţie voii lui
credinciosul resimte o emoţie calmă şi Dumnezeu. Mai mult, crucea şi în­ vierea
maleabilă. Dacă emoţia este maleabilă şi sunt două realităţi inseparabile: „În ade-
supusă duhului, acesta, prin intermediul văr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-
emoţiei, va iubi sau detesta exact ceea o moarte asemănătoare cu a Lui, vom
ce iubeşte sau detestă Dumnezeu. fi una cu El şi printr-o înviere asemă-
Unii creştini, după ce au descoperit nătoare cu a Lui“ (Rom. 6:5). Moartea
că nu trebuie să trăiască după călă­ u­ pe cruce nu are conotaţia de anihilare.
zirea sentimentelor, fac greşeala să pre- De aici urmează că emoţia, mintea şi
supună că viaţa spirituală este total lip- voinţa sufletului nu sunt stinse când
sită de sentimente. Prin urmare, ei vor trec pe la cruce, ci doar îşi leapădă
încerca să nimicească orice manifestare viaţa naturală, în moartea Domnului,
a sentimentului, încercând să devină la fiind înviate în El, prin viaţa Sa de
fel de pasivi şi insensibili ca lemnul după înviere. O atare moarte şi înviere
sau piatra. Datorită necu­ noaşterii sensu- determină diversele organe ale sufletului
263 Credinciosul ºi
şi emoþiile
emoţiile 263
să-şi piardă viaţa lor proprie, să fie teoriei sale, iar nu experienţei, deoarece
înnoite şi să poată fi folosite de aceasta va mărturisi adevărul.
Domnul. În consecinţă, un om spiritual Emoţiile trebuie să treacă prin lucra-
nu este total lipsit de emoţii. Mai degra- rea crucii (Mat. 10:38-39) pentru a i se
bă, emoţiile sale sunt cât de poate de distruge natura fioroasă, cu starea ei de
nobile, desăvârşite, de parcă ar fi fost confuzie, şi a o supune în întregime
total recreate de mâna lui Dumnezeu. duhului. Crucea urmăreşte să-i acorde
Pe scurt, dacă cineva întâmpină proble- duhului autoritatea de a stăpâni peste
me în acest punct, aceasta se datorează orice activitate a emoţiei.
CAPITOLUL 2
AFECŢIUNEA
Ce cere Dumnezeu
Faptul de a-i ceda Domnului afecţi-
unea sa poate fi privit de creştin drept o
sarcină cât se poate de grea, totuşi pe
Domnul Îl preocupă afecţiunea omului
mai mult decât orice altă chestiune. El îi
cere omului să-I dăruiască afecţiunea în
întregime, lăsându-L să domnească asupra
ei. Domnul pretinde locul întâi în cadrul
afecţiunilor noastre. Adesea îi auzim pe
unii vorbind despre consacrare, dar pasul
acesta e doar primul din umblarea spiritu-
ală a cuiva. Con­ sacrarea nu este destinaţia
spiritualităţii, ci doar începutul ei. Ea îl
conduce pe un credincios la o poziţie
sfinţită. Într-un cu­vânt, fără consacrare nu
poate exista viaţă spirituală. Dar chiar şi
aşa, nimic nu este de o importanţă mai
mare în consacrarea cuiva decât afec­
ţiunea sa. Dacă aceasta a fost sau nu
predată, va stabili adevărul sau falsitatea
consacrării credinciosului. Piatra de încer-
care a consacrării este afecţiunea. Este
destul de uşor să ne predăm timpul nos-
tru, banii, puterea noastră şi o mulţime de
alte lucruri. Dar să ne oferim afecţiunea
– asta este cu mult mai greu. A nu se
înţelege prin asta că nu-L iubim pe
Cristos. Poate că Îl iubim pe Domnul
foarte mult. Dar dacă îi acordăm altuia
locul întâi în afecţiunile noastre,
îm­pingându-L pe Cristos pe locul doi,
sau dacă iubim pe altcineva în timp ce-L
iubim pe Domnul, sau dacă noi înşine
dirijăm afecţiunea noastră, atunci ceea ce
am oferit nu se cheamă consacrare, căci
nu ne-am predat afecţiunea noastră. Toţi
credincioşii spirituali recunosc că afecţiu-
nea trebuie oferită prima. Căci fără aceas-
ta, nu se oferă nimic.
Dumnezeu Tatăl cere dragoste absolută
de la copiii Săi. El nu este dispus să
împartă inima noastră cu nimeni şi cu
nimic. Chiar dacă I s-ar acorda partea cea
mai mare, tot nu ar accepta aceasta.
Dumnezeu pretinde toată dragostea noas-
264
tră. Fireşte, acest lucru dă o lovitură de
moarte vieţii sufletului din noi. Domnul
ne roagă să ne despărţim de toate lucruri-
le de care ne agăţăm, deoarece ele fac
inima să fie împărţită. El ne cere să-L
iubim total şi să-L urmăm în întregime,
cu dragoste: „Să iubeşti pe Domnul,
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău, şi cu tot cugetul tău“ (Mat.
22:37). Prin „tot“ se înţelege tot ce sun-
tem, tot ce avem, până la ultima suflare
– totul pentru Cristos. El ne îndeamnă să
nu precupeţim nimic, nici măcar o fărâ-
mă din afecţiunea noastră pe care o
putem dirija. El ne cheamă să I-o dăm
Lui toată, căci El este un Dumnezeu
gelos (Ex. 20:5). Prin ur­ mare, El nu per-
mite nimănui să răpească dragostea copii-
lor Săi.
Dar ce mulţi sunt aceia care au pus
stăpânire pe afecţiunile credinciosului, în
afară de Dumnezeu! Poate un Isaac, un
Ionatan sau o Rahelă. De aceea,
Dumnezeu insistă să-i aducem pe cei
iubiţi ai noştri pe altar. El nu poate tolera
nici o concurenţă. Tot ce suntem şi ce
avem trebuie pus pe altar. Aceasta este
calea creştinului spre putere spirituală. Şi
astfel, curând după ce a fost aşezată jertfa
pe altar, de fapt, după ce a fost aşezată şi
ultima jertfă, se va pogorî foc din cer.
Fără altar, nu poate fi nici un foc din cer.
Atunci cum va putea cineva să aibă parte
de puterea Duhului Sfânt, dacă nu-şi ia
crucea şi nu-I închină Domnului pe toţi
cei pe care-i iubeşte? Acesta nu este un
altar gol, deoarece focul mistuie jertfa de
pe el. Ce poate să mistuie însă focul,
dacă nu e nici o jertfă? Fraţilor, nici înţe-
legerea mentală a crucii, nici interminabi-
lele noastre discuţii în legătură cu ea nu
sunt de natură să ne dăruiască puterea
Duhului Sfânt. Numai dacă aşezăm totul
pe altar vom avea putere. Dacă vom con-
tinua să ascundem vreo sfoară netăiată,
dacă inima noastră va tăinui ceva boi şi
265 Afecþiunea
Afecţiunea 265
oi, ba chiar şi un Agag pe-acolo, încă tot re de dragoste pentru El? Dea Domnul
nu vom experimenta manifestarea puterii să avem o inimă întreagă, desăvârşită
Duhului Sfânt în viaţa noastră. pentru scumpul şi preaiubitul nostru
O, cât de mult a suferit lucrarea lui Domn!
Dumnezeu din pricina eşecului nostru de Copiii lui Dumnezeu nu au înţeles
a-L lăsa pe Domnul să fie Domnul afec- niciodată modul în care preaiubiţii noştri
ţiunilor noastre! Mulţi părinţi se agaţă cu pot să împiedice dezvoltarea lor spirituală.
tot dinadinsul de copiii lor, permiţând Pe măsură ce începem să avem alte iubiri
împărăţiei lui Dumnezeu să sufere. O, pe lângă iubirea rezervată Dom­ nului, vom
câţi soţi şi câte soţii există, care nu sunt descoperi însă că El Îşi va pierde din
dispuşi să jertfească şi astfel secerişul însemnătate pentru noi. Şi chiar dacă
rămâne necules! Numeroşi creştini sunt preaiubiţii noştri Îl iubesc pe Domnul,
atât de ataşaţi de prietenii lor, încât s-au probabil că noi Îl vom iubi din pricina
dat la o parte, lăsându-i pe fraţii lor să preaiubiţilor noştri, iar nu pentru
lupte singuri pe câmpul de bătălie. Este Dumnezeu Însuşi. Şi astfel relaţia noastră
deplorabil de mare numărul celor care cu Dumnezeu va coborî de la nivelul
cred că pot să-i iubească pe cei dragi ai spiritual la cel carnal. Niciodată nu avem
lor şi pe Domnul în acelaşi timp, nereali- voie să-L iubim pe Dumnezeu de dragul
zând că iubindu-i pe aceştia, nu-L pot altei persoane sau altui lucru. Trebuie
iubi pe Domnul. Noi persistăm să trăim să-L iubim pe El doar de dragul Lui.
în suflet, dacă nu putem afirma împreună Căci dacă un credincios Îl va iubi pe
cu Asaf: „Pe cine altul am eu în cer în Domnul din pricina celor dragi ai săi,
afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc devotamentul său faţă de El va fi guver-
plăcerea în nimeni decât în Tine“ (Ps. nat de cel pe care-l iubeşte. Şi astfel, lui
73:25). Dumnezeu I s-a făcut un hatâr prin faptul
Nu putem sublinia îndeajuns importan- că celui iubit îi revine meritul de a fi
ţa de a-L iubi pe Domnul cu toată inima. îndreptat dragostea credinciosului către
Nimic nu-I împlineşte dorul inimii Sale Dumnezeu. Şi astfel Dumnezeu devine
cum o face dragostea noastră. Ceea ce îndatorat acelui iubit pentru devotamentul
aşteaptă Domnul de la noi nu este de a ce-l primeşte din partea credinciosului.
trudi pentru El, ci de a-L iubi. Biserica Astăzi, cel iubit îl propulsează pe credin-
din Efes, ni se spune în capitolul 2 din cios să-L iubească pe Dumnezeu. Mâine,
Apocalipsa, munceşte de zor pentru s-ar putea ca aceeaşi persoană să-l deter-
Domnul, chiar trudeşte, dar Lui nu-I face mine pe credincios să renunţe la dragos-
plăcere deoarece aceşti creştini şi-au pier- tea sa pentru Dumnezeu.
dut dragostea dintâi. Dacă slujba noastră Mai mult, când suntem înclinaţi către
este făcută de dra­ gul iubirii, aceasta Îi va cineva, greu ne va fi să păstrăm inima
face plăcere Dom­ nului. Dar ce folos Îi va într-o stare de calm. De obicei vom fi
aduce Dom­ nului dacă ne angajăm să pătrunşi de sentimentul de a căuta să-i
lucrăm pentru El, fără ca inima noastră fim cât mai plăcuţi. E foarte probabil că
să ardă pentru El? Trebuie să fim conşti- dorinţa de a ne apropia de Dumnezeu va
enţi de faptul că este foarte posibil să fi diminuată de dorinţa de a ne apropia
trudim pentru Domnul, şi totuşi să nu-L de persoana iubită. În acest caz, creştinul
iubim. Să-L rugăm pe Dumnezeu să va manifesta, cum ne-am aştepta, un inte-
arunce lumină asupra motivaţiei noastre, res diminuat pentru lucrurile spirituale. În
asupra raţiunii activităţii noastre. Este oare exterior, nimic nu pare să se fi schimbat.
dra­gostea noastră pentru Domnul puterni- Dar pe plan lăuntric, inima sa va fi prin-
că în noi? Ce rost are să zicem „Doamne, să ca într-un cleşte de dra­ gostea pentru
Doamne“, şi să lucrăm cu sârguinţă pen- cel îndrăgit. Interesul spi­ ritual, dacă nu
tru El, în timp ce inima noastră nu tresa- cumva s-a pierdut de tot, atunci negreşit
266 Omul spiritual, volumul II
va fi mult diminuat. Ba mai mult, aspira- adevărat moartea, nu vom mai fi ataşaţi
ţia creştinului după slava deşartă a lumii de nimeni, ci vom fi călăuziţi doar de
acesteia va fi stârnită peste măsură. Pentru porunca lui Dumnezeu. Viaţa sufletului
a dobândi atenţia celui iubit, el va căuta din noi, când este supusă morţii, îşi pier-
să-l impresioneze cu lucruri, cu modă, cu de puterea şi devine ca şi moartă în
frumuseţe, cu glorie şi cu alte aspecte ale chestiunea afecţiunii. Dum­ nezeu ne va
acestei lumi. Iar Dumnezeu şi pretenţiile arăta apoi cum putem înnoi în El dragos-
Sale vor deveni chestiuni secundare. Prin tea noastră pentru oameni. Dumnezeu
urmare, să se ştie că omul nu poate iubi doreşte să creăm în El o relaţie nouă cu
decât o singură persoană o dată şi nu cei pe care-i iubeam odinioară. Toate
poate sluji decât unui singur stăpân în relaţiile naturale au fost întrerupte.
acelaşi timp. Dacă-l va iubi pe om, nu-L Relaţiile noi se stabilesc prin moarte şi
va putea iubi pe Dumnezeu. Trebuie să înviere.
întrerupem toate legăturile cu omul. Cât de contrar li se pare un asemenea
De fapt, numai Dumnezeu poate să drum creştinilor, şi totuşi ce binecuvânta-
împlinească năzuinţele inimii unui creştin. re este pentru cei ce-l cunosc în trăirea
Eşecul multora constă în faptul că ei practică! Pentru a face să fie substanţială
caută să obţină de la om ceea ce se şi transpusă în practică consacrarea cre-
poate afla doar la Dumnezeu. Orice afec- dinciosului faţă de Dum­ nezeu – spre
ţiune omenească este searbădă. Numai binele său – adesea Dum­ nezeu îl va
dragostea lui Dumnezeu este în stare să deposeda de tot ce-i este drag. Dumnezeu
împlinească dorul inimii cuiva. În clipa Se străduieşte fie să-Şi asigure dragostea
în care un creştin caută dra­ gostea în noastră faţă de El, fie că ne deposedeze
afara lui Dumnezeu, viaţa lui spirituală se de dragostea noastră. Când recurge la
prăbuşeşte numaidecât. Nu putem trăi metoda a doua, ori va face pe cei iubiţi
decât prin dragostea lui Dumnezeu. ai noştri să-şi schimbe atitudinea faţă de
Atunci ce e de făcut? Înseamnă oare noi, ori va lucra în aşa fel, încât să nu-i
că nu trebuie să-l iubim pe om? Biblia ne mai putem iubi, punând obstacole în
spune de repetate ori că trebuie să-i iubim calea noastră, cum ar fi mutarea sau tre-
pe fraţi; ba chiar şi pe vrăjmaşi avem cerea lor în veşnicie. Dacă inima noastră
datoria să-i iubim. În consecinţă, noi ştim este sinceră în consacrarea ei faţă de
că nu este voia lui Dumnezeu să nu-l Dumnezeu, Dum­ nezeu ne va deposeda
iubim pe om, dar El doreşte să gestioneze de tot ce aveam, pentru ca El să rămână
afecţiunea noastră faţă de toţi oamenii. singura noastră comoară. Pentru a poseda
Dumnezeu nu doreşte să-i iubim pe alţii viaţa spirituală în realitate, va trebui să
de dragul nostru, ci să-i iubim de dragul fim dispuşi să renunţăm la tot şi la toţi
Lui şi în El. Simpatiile şi antipatiile noas- pe care îi iubim. Orice intră în conflict
tre nu au ce căuta aici. Afecţiunea naturală cu dra­ gostea noastră faţă de Dumnezeu
trebuie să-şi piardă forţa. Dumnezeu ne – Domnul ne cere să renunţăm la aces-
vrea, de dragul iubirii, să acceptăm stăpâ- tea. Tot ce este greşit în afecţiunea noas-
nirea Sa. Când doreşte El să iubim pe tră – fie că e vorba de o eroare de
cineva, vom fi în stare să facem acest intenţie, fie de scop sau un exces – este
lucru fără întârziere. Tot aşa, dacă doreşte judecat de Dumnezeu ca fiind tot atât de
să întrerupem relaţiile cu cineva, vom fi greşit cum ar fi un act de ură din partea
învredniciţi să facem acest lucru. noastră. Dragostea şi ura, când izvorăsc
Aceasta e cărarea crucii. Doar în din noi înşine, sunt tot atât de întinate în
măsura în care îi permitem să taie adânc, faţa lui Dumnezeu.
până acolo încât sufletul să ne fie dat la De îndată ce credinciosul a trecut prin
moarte, vom putea scăpa de eul din afec- procesul de purificare, el va observa cât
ţiunile noastre. Dacă am experimentat cu de pură este acum dragostea sa faţă de
 Afecþiunea
Afecţiunea 267
oameni. De acum în dragostea sa eul nu În zilele noastre, copiii Domnului
va mai participa. Totul este pentru recurg la forţele sufletului lor pentru a
Dumnezeu şi totul este în Dum­ nezeu. În absorbi lucrurile lui Dumnezeu. Ei se
afecţiunea pe care o avea odi­ nioară, el îi referă la Dumnezeu, numindu-L Tatăl
iubea pe alţii, dar se iubea pe sine mai lor; Îl numesc pe Domnul Preaiubitul
mult, deoarece se considera pe sine mai lor şi meditează la suferinţele Lui.
important decât alţii. Dar acum el poate Făcând aşa, inimile lor sunt umplute cu
împărtăşi durerea şi bucuria altora; e în bucurie, făcându-i să simtă că acum Îl
stare să poarte poverile lor şi să-i slujeas- iubesc pe Domnul. Ei conchid că acest
că prin dragostea sa. Acum nu mai iubeş- sentiment este de la Dumnezeu. Uneori,
te ceea ce iubeşte eul său, ci îi iubeşte în timp ce meditează asupra crucii
pe cei pe care îi iubeşte Dumnezeu. Nu Domnului, îi podidesc lacrimile, părând
se mai consideră pe sine mai presus de a fi zguduiţi de o nespusă şi arzătoare
alţii, ci îi priveşte ca pe sine. Acum el dragoste pentru Domnul Isus. Dar aceste
este în Dumnezeu şi se iubeşte pe sine şi sentimente străbat viaţa lor ca nişte coră-
pe alţii de dragul lui Dumnezeu. De bii pe va­ lurile mării, nelăsând nici o
aceea îi poate iubi el pe alţii ca pe sine urmă vi­ zibilă în urma lor. Aşa este dra-
însuşi. gostea celor mai mulţi credincioşi. La
Să înţelegem că domnia lui Dum­ urma urmelor, ce este acest fel de dra-
nezeu asupra afecţiunii noastre este o goste? Este dragostea al cărei singur
cerinţă indispensabilă pentru creşterea spi- scop este de a-i face pe ei înşişi să se
rituală. Cât de nedisciplinată şi dezordo- simtă fericiţi. Au vizualizat suferinţele
nată este afecţiunea noastră! Dacă nu se Domnului şi asta pare să le fi atins
supune voii lui Dumnezeu, ne va primej- inima, dar adevărul mai profund care se
dui întotdeauna umblarea spirituală. Un ascund în spatele acestei vizualizări nu
gând greşit poate fi lesne corectat, dar o le-a afectat viaţa.
afecţiune ieşită de sub control este aproa- Cât de neputincioasă este suferinţa
pe imposibil de strunit. Tre­ buie să-L Domnului în inima unui credincios, când
iubim pe Domnul cu toată inima, permi- este concepută doar la nivel mental sau
ţându-I să dirijeze dra­gostea noastră. emoţional! În însuşi actul contemplării
suferinţelor Sale, persoana respectivă se
Iubindu-L pe Domnul sufleteşte îngâmfă şi se semeţeşte, crezând că-L
Este important să tragem un semnal iubeşte pe Domnul mai mult decât alţii.
de alarmă în acest punct. Să nu credem Un astfel de om va vorbi ca şi când ar
niciodată că avem în noi înşine capacita- fi un om ceresc, când, în realitate, el nu
tea de a-L iubi pe Domnul. Tot ce provi- s-a depărtat cu nici cu o suflare de jalni-
ne de la noi înşine este respins de El. cul său eu! El lasă impresia că-L iubeşte
Nici măcar atunci când Îl iubim pe El nespus de mult pe Domnul şi din aceas-
prin noi înşine nu suntem acceptaţi. Pe tă pricină alţii îl admiră. El se gândeşte
de o parte, absenţa unei afecţiuni profun- la Domnul, discută despre El şi tânjeşte
de faţă de Domnul Îl întristează foarte după El doar pentru că, procedând aşa, îl
mult. Pe de altă parte, nici să-L iubim în face să se simtă fericit. Nu de dragul
puterea sufletului nu este aprobat de El. Domnului face el aceste lucruri, ci mo­ ti­
Afecţiunea noastră, chiar a­ tunci când este vaţia care-l animă este să obţină cât mai
canalizată pentru a-L iubi pe Domnul, multă plăcere. O astfel de medi­ taţie îi
trebuie să se facă în între­ gime sub con- asigură un sentiment confortabil şi plăcut,
trolul duhului. Prea mulţi Îl iubesc pe ceea ce-l determină să continue această
Domnul cu o dra­ gostea lu­
mească şi prea meditaţie. Toate acestea sunt lucruri sufle-
puţini cu dragostea curată a lui teşti şi pământeşti, nefiind nici de la
Dumnezeu! Dumnezeu, nici din duh.
268 Omul spiritual, volumul II
Aşadar, care este deosebirea dintre dobândi plăcerea scontată, deoarece Îl
dragostea spirituală faţă de Dumnezeu şi iubim pe Dumnezeu cu propria noastră
cea sufletească? Privite din exterior, nu e dragoste şi de dragul nostru, pentru noi
tocmai uşor să le deosebim, dar în inte­ înşine. Dacă ar fi dragostea lui Dumnezeu,
rior, fiecare creştin e în stare să depisteze ar dăinui neabătută, noi continuând să-L
adevărata sursă a iubirii sale. După cum iubim in orice împrejurări. „...Căci dra-
sufletul este însuşi eul nostru, tot aşa, tot gostea este tare ca moartea şi gelozia
ce îi aparţine este legat de el şi nu se este neînduplecată ca locuinţa morţilor...
poate detaşa de el. O afecţiune sufleteas- Apele cele mari nu pot să stingă dragos-
că este aceea în care eul este la lucru. tea“ (Cânt. Cântărilor 8:6, 7). Credinciosul
A-L iubi pe Dumnezeu de dragul propri- care-L iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu
ei delectări înseamnă a iubi cu o dragos- va persista în a-L iubi, indiferent de
te carnală. Dar când dragostea este spiri- condi­ ţiile pe care le va întâmpina sau de
tuală, Îl vom iubi pe Dumnezeu fără nici sentimentele ce-l vor asalta. O afecţiune
un amestec din partea eului. A-L iubi pe sufletească va înceta de îndată ce va
Dumnezeu spiritual înseamnă a-L iubi pe în­ ceta şi impulsul emotiv care a declan­
Dumnezeu de dragul Lui. Orice afecţiune şat-o. Dar afecţiunea spirituală este traini-
care este total sau parţial destinată propri- că, ba chiar neînduplecată, căci niciodată
ei noastre delectări sau din alte motive nu se dă bătută.
decât exclusiv cele închinate Domnului Adesea Domnul îl trece pe sfânt prin
emană din suflet. experienţe dureroase, pentru ca acesta să
Un alt mod de a desluşi sursa iubirii nu-L iubească pe Domnul de dragul său.
este să examinăm rezultatele ei. Dacă Când cineva iubeşte cu afecţiunea proprie
dragostea cuiva este sufletească, ea nu-l şi de dragul său, el va putea iubi doar
va învrednici să fie izbăvit definitiv de atunci când va sesiza afecţiunea Domnului.
lume. Credinciosul va fi nevoit să se Dar cine iubeşte cu dragostea lui
îngrijoreze şi să se lupte în continuare Dumnezeu şi de dragul Său va fi învred-
pentru a se smulge din strânsoarea lumii, nicit de Dumnezeu să creadă în dragostea
pentru a scăpa de atracţia ei. Nu tot aşa Sa, mai degrabă decât s-o simtă. La înce-
este cu dragostea spirituală. În cazul aces- putul vieţii creştine Domnul Se foloseşte
teia, lucrurile lumii vor păli de la sine. de multe modalităţi pentru a-l atrage pe
Cel ce împărtăşeşte o astfel de dragoste credincios şi a-L asigura de dragostea Sa.
va dispreţui lumea, consi­ de­rând lucrurile Mai târziu, El va dori să-l călăuzească
ei detestabile şi abo­ mi­ nabile. Odată mai departe, retrăgând sentimentul de dra-
cuprins de dragostea spi­ rituală, el nu va goste şi conducându-l spre faza următoare,
mai vedea lumea, deoarece slava lui în care credinciosul va crede în inima Sa
Dumnezeu i-a orbit ochii fizici. Mai mult, iubitoare. Vă rog să notaţi că este nevoie
o persoană care experimentează o aseme- de acest prim pas de a-l atrage prin sim-
nea dragoste devine smerită, de parcă ţământul dragostei Domnului, pentru ca
s-ar fi ofilit în faţa oamenilor. ulterior credinciosul să poată avea o
Natura dragostei lui Dumnezeu este umblare mai profundă cu Domnul. Asta
neschimbătoare, pe când a noastră osci- deoarece dacă nu a fost credinciosul atras
lează tot timpul. Dacă avem obiceiul de de dragostea Domnului, nu va putea să
a-L iubi pe Dumnezeu cu propria noastră părăsească totul şi pe toţi şi să-L urmeze
afecţiune, ne vom răci faţă de El ori de pe El. În faza iniţială a umblării spirituale
cate ori vom fi nefericiţi. Ne vom pierde a credinciosului, este vital şi util ca el să
dragostea proprie, dacă va fi să trecem simtă dragostea Domnului; este un lucru
prin perioade îndelungate de încercare. care trebuie căutat cu stăruinţă. Dar după
Afecţiunea noastră faţă de Dumnezeu va ce a trecut suficient timp, el nu mai tre-
regresa, ori de cate ori nu vom putea buie să se agaţe de acest sentiment,
 Afecþiunea
Afecţiunea 269
deoarece dacă ar proceda aşa, şi-ar dăuna nenta fizică, ci şi cea psihologică. Dar o
vieţii spirituale. Diverse experienţe spiritua- atare atracţie este din domeniul sufletului.
le sunt repartizate pentru multitudinea de Este naturală şi trebuie să ne lepădăm de
faze din umblarea noastră spirituală. A ea. E un fapt dovedit că persoanele de
avea parte de o anumită experienţă într-o sex opus sunt capabile să stimuleze cu
anumită fază a vieţii este deo­ potrivă nor- uşurinţă afec­ ţiu­
nea. Stimularea produsă de
mal şi folositor. Dar a tânji din nou după persoane de acelaşi sex este mult mai rar
acele experienţe începătoare când am întâlnită decât aceea produsă de persoanele
ajuns deja într-o fază avansată a umblării de sex opus. Din anumite raţiuni ce ţin
noastre ar însemna să dăm înapoi, să de psihologie, atracţia sexului opus este
dovedim că suntem retardaţi. După ce mult mai mare. Este o tendinţă comună şi
Domnul a făcut pe cineva să-I simtă dra- naturală. La cea mai mică stimulare pro-
gostea, El doreşte de-acum ca acesta să dusă de sexul opus de obicei sunt stârnite
creadă în dragostea Sa. Prin urmare, când pu­ ternice sentimente de afec­ţiune.
cineva a cunoscut dra­ gostea Domnului o Evident tot ce am afirmat mai sus se
bucată bună de timp în cadrul emoţiilor referă la tendinţa naturală a omului. Dar
sale, Dumnezeu va lua de la el acest sen- chiar acesta este motivul pentru care un
timent (deşi nu imediat), cu scopul de a creştin care doreşte să umble călăuzit de
crea în el convingerea esenţială că dragos- duhul trebuie să ţină cont de ea. În legă-
tea Domnului nu se schimbă niciodată. În turile pe care le avem cu oamenii, în
consecinţă, să nu se mire acel om dacă, special în chestiunile legate de dragoste,
după o perioadă de timp în care a simţit dacă tratăm persoanele de acelaşi sex într-
dragostea Domnului, nu mai are acest un fel, purtându-ne, în schimb, cu persoa-
simţământ. A sosit vremea ca el să creadă nele de sex opus într-alt fel, înseamnă că
în dragostea lui Dumnezeu. deja suntem sub influenţa sufletului. Dacă
le tratăm diferenţiat, doar pentru că sunt
Să ne păzim de un lucru de sex opus, atunci afecţiunea noastră
Am învăţat că în umblarea după rămâne neutră. Să fim înţeleşi: o atare
îndemnurile duhului trebuie să păstrăm stimulare cauzată de sexul opus poate fi
emoţiile noastre într-o stare de calm şi de combinată cu motive vrednice. Totuşi
linişte. Altminteri nu vom putea auzi gla- creştinul trebuie să admită că, dacă inter-
sul intuiţiei. Dacă nu este afecţiunea noas- vin în cadrul prieteniei asemenea motive
tră cu totul redusă la tăcere sub voia lui mixte, relaţiile sale sociale cu persoana
Dumnezeu, inima noastră va fi tulburată respectivă nu mai sunt exclusiv spirituale.
din când în când, iar călăuzirea duhului Când suntem la serviciu trebuie să ve­­
va fi, în consecinţă, întreruptă. Un credin- ghem pentru ca să nu ne fie invadată
cios are întotdeauna datoria să observe în mintea de gânduri legate de sexul opus.
duhul său care este persoana sau lucrul Trebuie să ne împotrivim oricăror do­ rinţe
de natură să-i stârnească afecţiunea. Când de a fi apreciaţi de persoane de sex opus.
Satan nu va putea să-l biruie pe credin- Toate cuvintele şi gesturile determinate de
cios în nici un alt fel, el îl va ispiti prin prezenţa persoanelor de sex opus secătu-
acest mod de angrenare a afecţiunii sale. iesc puterea spirituală. Totul trebuie să se
Nenumăraţi creştini au căzut tocmai în facă în linişte, din motive curate. Să nu
acest punct, ceea ce înseamnă că trebuie uităm că nu numai păcatul întinează, ci şi
să fim cu deosebită băgare de seamă la tot ce izvorăşte din suflet poate de ase-
acest capitol. menea să ne întineze.
Nimic nu va angrena afecţiunea noas- Să însemne oare aceasta că un cre­
tră cum o vor face prietenii, iar printre dincios nu are voie să aibă prieteni de
aceştia, şi mai tare o vor face prie­ tenii de sex opus? Biblia nu propovăduieşte acest
sex opus. Aici intervine nu numai compo- lucru. Când a umblat printre oa­ meni, pe
270 Omul spiritual, volumul II
pământ, Domnul nostru a avut relaţii de Samson nu este unic în istoria omenirii
părtăşie şi prietenie cu Marta, cu Maria şi prin eşecul său în această privinţă. Şi
cu alte femei. Prin urmare, întrebarea de astăzi mai taie Dalila pletele bărbatului!
căpetenie pe care trebuie să ne-o punem Am afirmat anterior că cel mai greu
este următoarea: se află afecţiunea noastră este pentru credincios să-şi predea afecţiu-
în întregime sub controlul lui Dumnezeu? nea. Dar şi reversul este valabil: consacra-
Sau se constată imixtiunea din partea firii rea rezultată în urma predării afecţiunii
vechi? Este absolut normal ca fraţii şi este semnul unei spiritualităţi autentice.
surorile să aibă părtăşie. Cu condiţia să De unde rezultă că acesta este şi cel mai
nu intervină lucrarea sufletului. greu test. Cine nu a murit faţă de afecţi-
Recapitulând, vom spune că afecţiu­ nea unea naturală nu a murit faţă de nimic.
unui credincios trebuie dăruită integral lui Moartea faţă de afecţiunea naturală
Dumnezeu. Ori de câte ori rea­ lizăm că demonstrează moartea faţă de lume. A
este prea greu să predăm pe cineva lui lăcomi şi a pofti potrivit afecţiunii ome-
Dumnezeu, vom şti îndată că în acel neşti demonstrează că acel creştin încă nu
punct suntem dominaţi de viaţa sufletului. a murit faţă de viaţa eului. Moartea sa
Când afecţiunea noastră nu se poate faţă de viaţa sufletului se concretizează
supune în întregime lui Dum­ nezeu, e prin faptul că s-a lepădat de toate afecţiu-
semn că acolo avem multă imixtiune nile, cu excepţia celei rezervate exclusiv
neduhovnicească. Toate afec­ ţiunile sufle- lui Dumnezeu. Cât de transcendent este
teşti ne conduc la păcat, apropriindu-ne un om spiritual! Umblarea sa este cu
de lume. O afecţiune ce nu e inspirată de mult deasupra afecţiunii omeneşti.
Domnul se va transforma rapid în poftă.
CAPITOLUL 3
DORINŢA
Dorinţa ocupă cea mai mare parte a
vieţii noastre emoţionale, unindu-şi forţele
cu voinţa noastră, pentru a se răzvrăti
împotriva voii lui Dumnezeu.
Nenumăratele noastre dorinţe creează sen-
timente atât de confuze în noi încât cu
anevoie putem urma călăuzirea duhului.
Ele trezesc sentimentele noastre şi dau
naştere multor experienţe tulburătoare.
Înainte de a fi eliberat credinciosul de
puterea păcatului, dorinţele sale se uneau
cu păcatul, făcându-l să iubească păcatul
şi privând omul nou de libertatea sa.
După ce este eliberat de manifestările
exterioare ale păcatului, aceeaşi dorinţă îl
împinge acum să urmărească, în sco­ puri
personale, pentru el însuşi, multe lucruri
care nu sunt de la Dumnezeu. Şi, câtă
vreme cineva rămâne într-o stare senti-
mentală, este controlat, în principal, de
dorinţa sa. Abia atunci când crucea şi-a
făcut lucrarea mai profundă şi do­ rinţa
cuiva a fost judecată în lumina crucii, va
putea el să trăiască în duhul şi pentru
Dumnezeu.
Când un credincios rămâne carnal, el
este puternic stăpânit de do­ rinţe. Toate
dorinţele naturale sau sufleteşti şi ambiţiile
sale sunt legate de viaţa eului său. Ele
sunt pentru eu, prin eu şi după călăuzirea
eului. Câtă vreme cineva este carnal,
voinţa sa nu este predată cu totul
Domnului şi astfel el posedă o mulţime
de idei proprii. Dorinţa lui lucrează apoi
împreună cu ideile sale, pentru a-l face
să-şi găsească plăcerea în ceea ce voieşte
el să aibă şi să se aştepte să-şi vadă ide-
ile realizate. Toate formele de delectare
de sine, slavă de sine, preamărire de sine,
iubire de sine, autocompătimire şi impor-
tanţă de sine izvorăsc din dorinţa omului,
făcând din eu centrul tuturor lucrurilor.
Ne putem imagina vreun lucru pe care
omul însuşi să-l dorească şi care să nu
fie legat de eul său? Dacă ne cercetăm în
lumina Domnului, vom vedea că toate
aspira­ţiile noastre, indiferent cât de nobile
271
271
ar fi, sunt prizoniere domeniului eului.
Toate! Dacă nu sunt pe placul eului,
atunci au rol de slăvire de sine. Cum
poate un creştin să trăiască în duhul, dacă
este împresurat în felul acesta?
Dorinţele naturale ale credinciosului
Mândria izvorăşte din dorinţă. Omul
aspiră să obţină un loc aparte pentru el
însuşi, să se simtă onorat înaintea oame-
nilor. Toate lăudăroşeniile sale secrete cu
privire la poziţie, familie, sănătate, tempe-
rament, capacitate, înfăţişare şi putere
izvorăsc din dorinţa naturală a omului. A
fi preocupat de felul diferit în care trăieş-
te cineva, cum se îmbracă sau ce mănân-
că şi a se simţi plin de încre­ dere în sine
cu privire la acest fel diferit este de ase-
menea lucrarea emoţiilor. Chiar şi apreci-
erea darului pe care îl primeşte cineva de
la Dumnezeu ca fiind superior faţă de al
altora este inspirată tot de dorinţa natura-
lă.
Cât de mult ajunge un credincios
emoţional să se etaleze pe sine! Lui îi
place să vadă şi să fie văzut. El nu poate
suferi restricţiile pe care i le impune
Dum­ nezeu. Va încerca pe orice cale posi-
bilă să dea din coate, până ajunge în faţă.
El nu poate să fie ascuns după voia lui
Dumnezeu şi să se lepede de sine când
este ascuns. El doreşte să fie observat de
alţii. Când nu i se acordă respectul cuve-
nit, dorinţa sa de dragoste de sine suferă
o mare jignire. Dar dacă este admirat de
oameni, inima i se revarsă de bucurie. Îi
place să audă diverse voci care-l laudă şi
le consideră justificate şi adevărate. De
asemenea, se străduieşte să se înalţe cât
mai mult în lucrarea sa, fie în predicare,
fie în scris, căci motivul tainic al eului
său îi dă necontenit ghes. Într-un cuvânt,
omul acesta nu a murit încă faţă de
dorinţa după slavă deşartă. El caută încă
ceea ce doreşte el şi ceea ce poate să-l
umfle pe el.
O atare înclinaţie naturală îl face pe
272 Omul spiritual, volumul II
credincios ambiţios. Ambiţia se înfiripă în că acestea sunt chestiuni relativ minore,
momentul declanşării înclinaţiilor noastre dar toţi cei ce umblă fideli după călăuzi-
naturale şi dorinţelor noastre. Toate ambi- rea duhului îşi dau seama ce neputincioşi
ţiile de a i se răspândi faima, de a-i sunt de a umbla aşa, dacă vor fi propul-
întrece pe cei din jur prin rea­ lizările sale, saţi în aceste chestiuni de dorinţa lor
de a atrage admiraţia lumii provin din sufletească. Creştinul nu trebuie să uite
viaţa sentimentelor. Adesea în lucrarea că în lucrurile spirituale orice lucru, cât
spirituală aspiraţiile după succes, roade, de mic, poate împiedica progresul său.
putere şi utilitate nu sunt, în realitate, Cu cât este o persoană mai spirituală,
decât intenţii mascate de autoproslăvire. cu atât mai reală va deveni, căci a fost
Străduinţa de a creşte, de a fi mai pro- unită cu Dumnezeu, aflându-se acum
fund şi de a avea experienţe mai adânci într-o stare de odihnă. Dar când cineva
sunt adesea doar o alergare după împlini- este încolţit de viaţa sa naturală, el de­ vine
rea plăcerilor de sine, o câştigare a admi- foarte pretenţios. Manifestă un duh de
raţiei altora. Dacă urmă­ rim cursul vieţii şi nepăsare, plăcându-i să facă lucruri cute-
lucrării noastre, mer­ gând pe fir până la zătoare pentru propria lui satisfacţie şi
sursa lor, s-ar putea să fim surprinşi să pentru a-i impresiona pe alţii. Se vede
descoperim că dorinţele noastre au fost, cât de colo că se dă drept un credincios
de fapt, mobilurile care au ini­ ţiat multe matur şi înţelept, când, în realitate, este
din lucrările noastre. O, ce mult trăim şi imatur în multe din faptele sale. S-ar
lucrăm pentru noi înşine! putea ca mai târziu să regrete prefăcătoria
Oricât de bună, demnă de lăudat şi sa, dar deocamdată se simte nemai­
eficace ar părea umblarea sau truda noas- pomenit. Oricine urmăreşte ase­ me­­
nea
tră, dacă acestea sunt motivate de ambi- dorinţe nu va putea să nu evite abaterea
ţie, Dumnezeu le socoteşte drept lemn, de la calea dreaptă.
fân şi paie. O atare conduită, un aseme- O altă manifestare proeminentă a cre-
nea exerciţiu nu sunt de nici o valoare dinciosului stăpânit de simţuri este iubirea
spirituală. Dumnezeu consideră pofta cre- plăce­ rilor. Emoţiile noastre nu pot suferi
dinciosului după faimă spirituală tot atât traiul în exclusivitate pentru Dumnezeu.
de coruptă pe cât dorinţele sale păcătoa- De cele mai multe ori, ele se vor revolta
se. Dacă cineva umblă călăuzit de încli- împotriva acestei statornicii. Când o per-
naţiile sale naturale, se va stima şi aprecia soană acceptă pretenţiile crucii, dând
în tot ce va face. Dar lui Dumnezeu nu-I emoţiile sale sufleteşti la moarte ca să
face deloc plăcere acest „eu“. poată trăi în întregime pentru Domnul, va
Această dorinţă naturală este la fel de descoperi în experienţa sa practică cum
activă în celelalte aspecte ale umblării se smiorcăie emoţiile sale, trăgând sforile
sale. Viaţa lui sufletească tânjeşte după şi recurgând la tot felul de subterfugii,
recunoaştere din partea lumii, vrea să doar-doar li se va acorda puţin teren de
converseze cu societatea şi să citească activitate. Tocmai din această pricină,
lucruri pe care n-ar trebui să le citească. numeroşi creştini sunt neputincioşi de a
S-ar putea să nu facă aceste lucruri în umbla întru totul călăuziţi de Domnul.
mod obişnuit, dar, din pricina unei De pildă, câţi creştini pot să se înroleze
pu­ ternice porniri din lăuntrul fiinţei sale, în lupta şi stăruinţa în rugăciune, câte o zi
uneori va face ceea ce nu ar trebui să întreagă, fără să-şi rezerve nici un timp
facă. Dorinţa sufletească se poate depista pentru recreerea şi înviorarea emoţiilor
şi în atitudinea cuiva. Caracterul său lor? Ne este greu să trăim în duhul o zi
sufletesc se poate zări din însăşi gesticu- întreagă. Întotdeauna ne programăm un
laţia sa, de pildă, în felul în care umblă. timp în care să stăm de vorbă cu
Indiscutabil aceasta se va vedea limpede oa­ menii, pentru a ne uşura tensiunea din
din cuvintele şi faptele sale. Da, e drept emoţiile noastre. Numai atunci când sun-
 Dorinþa
Dorinţa 273
tem închişi de către Dumnezeu – ca să „Emoţia îmi dă ghes, ca să mă grăbesc.
nu vedem nici un suflet sau lumina soa- O, Doamne, lasă crucea Ta să intervină
relui, trăind doar în duhul şi slujin­ du-L aici!“ Cel ce umblă călăuzit de duhul nu
înaintea tronului – începem să ne dăm are voie să se grăbească.
seama ce mari sunt pretenţiile emoţiilor Dumnezeu nu găseşte nici o plăcere
asupra noastră, cât de imperfect am murit în ceea ce facem noi înşine, dar este
faţă de ele şi cât de mult depindem încă încântat când Îl aşteptăm pe El, ca să
de ele! primim de la El ordinul de a purcede la
Dorinţa sau tendinţa de a se grăbi este lucru. Acţiunile noastre trebuie să fie
un alt simptom al creştinului călăuzit de comandate de El. Numai ceea ce se
simţuri. Cine operează în virtutea simţuri- săvârşeşte în duhul este lucrarea Lui! Cât
lor sale naturale nu ştie să aştepte până de neputincios este, prin urmare, credin-
când Dumnezeu va interveni şi nu este ciosul să facă acest lucru, dacă este tribu-
fami­liarizat cu călăuzirea Duhului Sfânt. tar propriilor sale înclinaţii! Chiar atunci
Emoţiile sunt, de obicei, marcate de când doreşte să facă voia lui Dumnezeu,
grabă. Un creştin ale cărui simţuri sunt dă dovadă de o foarte mare nerăbdare. El
stârnite se pripeşte. Îi vine foarte greu să nu pricepe că Dumnezeu are nu numai
aştepte pe Domnul, să cunoască voia lui voinţa Sa, ci şi timpul Său! De multe ori
Dum­ nezeu şi să umble, pas cu pas, în El ne dezvăluie planul Său (mintea, gân-
această voie. De fapt copiii Domnului dul Său), dar ne roagă să aşteptăm niţel,
sunt incapabili de a urma călăuzirea până când soseşte clipa stabilită de El.
duhului dacă emoţiile lor nu au fost pre- Firea nu poate tolera această aşteptare. Pe
date lucrării crucii. Să nu uităm că dintr- măsură ce înaintează copilul lui Dumnezeu
o sută de acţiuni impulsive arareori se pe plan spi­ ritual, va des­
coperi că timpul
întâmplă ca măcar una din ele să consti- Domnului este la fel de important ca şi
tuie voia lui Dumnezeu. voia Domnului. Nu te grăbi să dai naşte-
Judecând după timpul necesar de a ne re unui Işmael, pentru ca nu cumva să
ruga, de a ne pregăti, de a aştepta şi a fi de­ vină cel mai mare duşman pentru
reumpluţi cu puterea Duhului Sfânt, mai Isaac! Cei care nu pot să se supună tim-
putem noi fi ireproşabili, dacă procedăm pului stabilit de Dumne­ zeu nu pot să
impulsiv? Întrucât El cunoaşte impe­ asculte de voia lui Dumnezeu.
tuozitatea firii noastre vechi, Dum­ nezeu Datorită dorinţelor sale egocentrice, un
adesea Se foloseşte de colegii noştri de credincios emotiv nu poate să aştepte
serviciu, de fraţi, de membri ai familiei, după Dumnezeu. Indiferent de ce lucrare
de împrejurări şi de alţi factori materiali s-ar apuca, lui îi place s-o facă singur,
pentru a ne face să ajungem la capătul căci nu e în stare să se încreadă în
puterilor noastre. El doreşte ca pripeala Dumnezeu, să fie convins că va lucra
noastră să moară, pentru ca El să poată pentru el. Nu ştie să încredinţeze o pro­
lucra în favoarea noastră. Dum­ nezeu nu blemă cu totul în mâna Domnului şi să
face niciodată nici un lucru în grabă. În se abţină de la recurgerea la forţele sale
consecinţă, El nu va încredinţa puterea Sa proprii. Încrederea în Domnul îi scapă,
celor nerăbdători. Cel care doreşte să acţi- deoarece pentru asta se cere lepădare de
oneze impulsiv trebuie să se descurce sine. Până ce nu va fi îngrădită dorinţa
singur, cu propriile sale pu­ teri. Graba este, sa, eul lui va fi foarte activ. Şi ce dornic
în mod vădit, lucrarea cărnii. Întrucât este acesta de a veni în ajutorul lui
Dumnezeu doreşte ca nimeni să nu umble Dumnezeu! Ce încet lucrează Dumne­ zeu,
călăuzit de firea veche, creştinul trebuie îşi zice el, prin urmare, trebuie să-I dau o
să dea la moarte emo­ ţiile sale precipitate. mână de ajutor! Aşa procedează sufletul,
De fiecare dată când emoţia ne zoreşte, motivat de dorinţa naturală. Adesea
trebuie să ne spunem nouă înşine: Dumnezeu face ca lucrarea credinciosului
274 Omul spiritual, volumul II
să fie ineficace, prin aceasta încercând simte nevoia imperioasă de a se confesa,
să-l determine să se lepede se sine. de a împărtăşi cuiva povara ce-l apasă,
Autojustificarea este un simptom frec- grija ce-l frământă, pentru a se despovăra.
vent printre creştinii emotivi. Copiii Înclinaţia sufletească a omului este de a
Domnului sunt adesea neînţeleşi, sunt le spune altora ce-l apasă, crezând că
greşit înţeleşi. Uneori El le cere să-şi astfel greutatea nu-l va mai apăsa aşa de
explice poziţia. Dar dacă nu a fost expres tare. Printr-o asemenea acţiune, individul
instruit să facă acest lucru, explicaţiile încearcă să stoarcă lacrimi de compa­
credinciosului nu sunt altceva decât agita- siune, să fie mângâiat de interlocutorul
ţiile sufletului său. De cele mai multe ori său. El tânjeşte după compătimirea şi
Domnul doreşte ca ai Săi să predea toate părerile de rău al interlocutorilor săi,
chestiunile în mâna Sa şi să nu se apere deoarece acestea vor produce în el o tai-
singuri. O, ce mult ne place să vorbim nică satisfacţie. Asta pentru că nu ştie să
despre noi înşine, să ne justificăm! Cât găsească satisfacţie în Dumnezeu, mulţu-
de mult ne doare când suntem înţeleşi mindu-se cu convingerea că e de ajuns
greşit! Ne taie din galoane şi ne răneşte dacă I-a spus Lui problema sa. El nu
în amorul propriu. poate să-I încre­
dinţeze doar lui Dumnezeu
Eul din om nu poate tăcea când i se poverile sale, aşteptând în linişte ca El
impută pe nedrept o faptă rea. El nu să-L conducă la o moarte mai profundă
poate accepta ce primeşte din mâna lui prin aceste împrejurări. El caută mai asi-
Dumnezeu, după cum nu are răbdare să duu mângâierea omului, decât mângâierea
aştepte ca Dumnezeu să-i facă dreptate. I lui Dumnezeu Însuşi. Viaţa eului său este
se pare că îndreptăţirea din partea avidă după ceea ce poate să-i dea omul,
Domnului vine prea târziu. De aceea, Îi dispreţuind, în schimb, ordinea pe care o
cere Domnului să intervină numaidecât şi imprimă Dumnezeu evenimentelor.
să-l îndreptăţească, pentru ca toţi să poată Credincioşii trebuie să priceapă că viaţa
admira neprihănirea sa incontestabilă! sufletului lor nu se va pierde niciodată
Toate acestea nu sunt altceva decât izvo- prin interme­ diul compătimirii exprimate
dirile dorinţei sufleteşti. Dacă ar fi dispus de om şi al mân­gâierii sale. Dimpotrivă,
credinciosul să se smerească sub mâna acestea nu fac altceva decât să stimuleze
tare a lui Dumnezeu, când e supus unor şi mai mult viaţa eului. Viaţa în duhul
interpretări greşite, ar descoperi că începe cu Dumnezeu şi găseşte în El
Dumnezeu doreşte să Se folosească acest împlinirea tuturor nevoilor sale. Puterea
prilej pentru a-l întări pe credincios, ca de a saluta şi a îndura clipele de singură-
acesta să fie în stare să se lepede se sine tate este puterea duhului. Când găsim
mai vârtos – adică, să tăgăduiască din modalităţi omeneşti prin care să ne uşu-
nou dorinţa lui sufletească. Aceasta este, răm greutatea poverilor, dăm ghes sufle-
practic, crucea credinciosului! De fiecare tului nostru. Dumnezeu doreşte să tăcem,
dată când va accepta o cruce, va trăi şi lăsând ca acele cruci pe care ni le-a rân-
mai profund răstignirea sa. Dacă va ceda duit El să împlinească planul Său în
instinctului său natural, grăbindu-se să se viaţa noastră. De fiecare dată când refu-
apere, va constata că puterea eului va fi zăm să ne deschidem gura când suferim,
şi mai fioroasă când va fi chemat din avem prilejul să vedem lucrarea concretă
nou să se supună. a crucii în viaţa noastră. Da, crucea
Înainte ca dorinţa lui naturală să sufe- înseamnă să fii mut! Cel ce nu-şi dezlea-
re operaţia crucii, cu siguranţă el îşi va gă limba îi gustă cu adevărat amărăciu-
vărsa inima înaintea unei persoane apro- nea! Dar viaţa lui spirituală este înnobila-
piate, când vine ceasul suferinţei, neplăce- tă de cruce!
rii sau deznădejdii. Emoţiile din lăuntrul
său au fost stârnite, drept care acum
 Dorinþa
Dorinţa 275
Ţelul urmărit de Dumnezeu dorinţa noastră. Căci dacă ni se va per-
Dumnezeu urmăreşte să-i facă pe mite să dăm curs aspiraţiilor noastre bune,
copiii Săi să trăiască exclusiv în duhul, să nu va mai rămâne oare loc pentru „eul“
fie dispuşi să dea viaţa sufletului lor la nostru?
moarte fără rezerve. Pentru a atinge acest În pofida faptului că uneori dorinţele
ţel, El va trebui să atingă serios dorinţa noastre sunt în acord cu voia Sa, lui
lor naturală. Dumnezeu vrea să le distru- Dumnezeu nu-I sunt plăcute, întrucât tot
gă înclinaţiile naturale. De câte ori nu se ale noastre rămân! El ne porunceşte s-o
întâmplă ca El să nu-i permită copilului rupem definitiv cu tânjirile noastre după
Său să facă sau să aibă lucruri ce nu orice altceva decât după El Însuşi. Acest
sunt greşite în ele însele (în realitate, pot „orice“ poate cuprinde dorinţe cât se
fi lucruri întru totul legitime şi demne de poate de alese, pe care însă El nu le va
posedat), pentru simplul motiv că acestea accepta, dacă sunt independente de ce
sunt dorite de credincios sub impuls emo- doreşte El pentru noi. În toate privinţele
tiv, ca să fie ale lui în exclusivitate! Dacă trebuie să ne bizuim pe El. Tot ce nu
un creştin va umbla potrivit aspiraţiilor rezultă din dependenţa de El va fi respins
sale perso­nale, nu va putea evita să nu se de Domnul. Pas cu pas, El ne conduce
răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. în aşa fel încât să ne lepădăm de viaţa
Ţelul urmărit de Domnul nostru este de a sufletului nostru.
nimici în credincios setea acestuia după Dacă cineva doreşte să nu se abată de
orice alt lucru în afară de El Însuşi. Pe la o traiectorie cu adevărat spirituală, va
Domnul nu-L interesează natura lucrului trebuie să coopereze cu Dumnezeu, dând
respectiv. El doar o întrebare pune: Ce-l la moarte propria sa dorinţă. Toate intere-
mână pe creştin spre acel lucru? Propria sele, înclinaţiile şi preferinţele sale trebuie
sa dorinţă, sau voia lui Dumnezeu? Chiar lepădate. Trebuie să primim cu bucurie
şi cea mai frumoasă lucrare sau umblare, orice contrazicere, orice act de dispreţ, de
dacă izvorăşte din propria sa dorinţă, iar dezapreciere, de interpretare greşită şi
nu din revelaţia intuitivă, nu este de abso- orice critici înţepate la adresa noastră,
lut nici un preţ înaintea lui Dumnezeu. permiţând acestor lucruri, care sunt atât
Multe lucrări spre care Dumnezeu intenţi- de antagonice dorinţei naturale, să se
ona să-l conducă pe copilul Său va tre- ocupe de viaţa sufletului. Trebuie să învă-
bui să le suspende acum, deoarece acesta ţăm cum să primim suferinţe, dureri sau
este motivat de propria sa dorinţă. Dum­ un loc umil, luându-le ca din mâna
nezeu va începe din nou să-l conducă pe Domnului, care ni le-a rânduit. Oricât de
copilul Său către aceste lucrări de îndată mult ne-ar durea viaţa eului sau cât ar
ce acesta I s-a predat cu totul. Dumne­ zeu suferi simţurile noastre naturale, trebuie să
doreşte cu tot dinadinsul ca voia Sa (ce le răbdăm fără murmur. Dacă ne vom
ne este adusă la cunoştinţă în intuiţia purta crucea în chestiuni practice, curând
noastră) să fie principiul călăuzitor în vom vedea cum este răstignită viaţa eului
viaţa şi truda noastră. El nu vrea ca noi nostru pe crucea ce o purtăm. Asta deoa-
să dăm curs propensiunii noastre (natura- rece a purta crucea presupune că suntem
le), chiar atunci când aceasta pare să fie şi crucificaţi pe ea. De fiecare dată când
în ton cu planul Său. Doar de voia acceptăm în linişte ceea ce se opune dis-
Domnului trebuie să ţinem cont. Iar de poziţiei noastre na­ turale, mai primim un
lepădat trebuie să ne lepădăm de propria cui, care ţintuieşte şi mai temeinic viaţa
noastră dorinţă. Aici este înţelepciunea lui sufletului nostru pe această cruce. Orice
Dumnezeu. De ce ne interzice El să dăm urmă de slavă de­ şartă trebuie să moară.
curs înclinaţiei noastre, chiar şi atunci Dorinţa noastră aprinsă de a fi remarcaţi,
când aceasta coincide cu voia Sa? respectaţi, adoraţi, preamăriţi şi proclamaţi
Deoarece aceasta rămâne în continuare trebuie să fie răstignită. Tot ce este iniţiat
276 Omul spiritual, volumul II
de noi în­ şine este întinat înaintea lui moarte prevesteşte încetarea vieţii sale
Dum­ nezeu. sufleteşti, pentru ca el să poată trăi în
Crucea practică pe care ne-o dă exclusivitate în Dumnezeu. Pentru a reali-
Domnul este diametral opusă dorinţelor za această moarte în viaţa creştinului,
noastre. Crucea urmăreşte răstignirea lor. Dumnezeu a depus de multă vreme efor-
Nimic din structura noastră nu suferă mai turi asidue. Ce nechibzuit a fost, prin
crunt sub biciul crucii decât emoţiile noas- urmare, creştinul când s-a împotri­ vit atâta
tre. Crucea taie adânc în tot ce ţine de timp acestui curs! Căci nu este oare ade-
noi înşine. Atunci cum poate emoţia noas- vărat că după ce a trecut prin această
tră să fie fericită, când do­ rinţa noastră moarte totul se va sfârşi cu bine, iar
este pe moarte? Răs­ cumpărarea lui creştinul va vedea împlinirea planului lui
Dumnezeu ne cheamă să punem deo­ parte Dumnezeu cu el? După aceea va putea
fără rezerve vechea creaţie. Voia lui înainta rapid în creşterea spirituală.
Dumnezeu şi delectarea sufletului nostru De îndată ce şi-a pierdut apetitul
sunt incompatibile. Pentru ca cineva să (inima) pentru „eul“ său, credinciosul
facă voia Domnului este nevoie să fie poate fi cu totul al Domnului. El este
potrivnic propriei sale do­rinţe. acum gata să fie mulat după cum doreşte
Întrucât acesta este planul lui Dum­ Dumnezeu. Dorinţa sa nu se mai răz­
nezeu, înseamnă că El aranjează în aşa boieşte cu Dumnezeu. Dimpotrivă, nu
fel lucrurile încât copiii Săi să aibă parte mai are altă desfătare decât Dum­ nezeu
de cât mai multe încercări de foc, aşa Însuşi. Viaţa lui a devenit acum foarte
încât toate aceste scursuri ale dorinţei să simplă: nu mai are aspiraţii, cereri, ambi-
fie mistuite de focul suferinţei. Un creştin ţii sau altceva de felul acestora, decât să
poate aspira după o poziţie sus-pusă, dar asculte cu toată râvna de voia Domnului.
Domnul îl va trage în jos. O fi având el O viaţă de ascultare de voia Sa este cea
tot felul de speranţe, dar constată că mai simplă viaţă de pe pământ, deoarece
Domnul nu-i face parte de nici un succes cel care trăieşte astfel nu caută altceva
în tot ce întreprinde. Poate că încă mai decât să-L urmeze în linişte pe
găseşte desfătare în multe lucruri, dar iată Dumnezeu.
că Domnul i le ia şi pe acestea, unul După ce s-a lepădat cineva de
câte unul, până când n-a mai rămas nici do­ rinţele sale nestăvilite, va dobândi o
unul. Credinciosul tânjeşte după slavă, în via­ ţă cu adevărat odihnitoare. Înainte avea
timp ce Domnul aduce peste el tot felul un permanent neastâmpăr. Încercând me­­
de umiliri. Nimic din ceea ce-i rânduieşte reu să pună lucrurile la cale, era mereu
Dumnezeu nu pare să coincidă cu aştep- agitat, dorind să-şi atingă sco­ purile pro-
tările sale. Totul pare să se abată asupra prii. Când era înfrânt, îl cuprindea deznă-
lui cu forţa unui bici nemilos. Deşi se dejdea, din pricina eşecului de a realiza
luptă din răsputeri, curând constată că se ce şi-a propus. Dar orice făcea, odihnă
îndreaptă direct spre moarte. La început, tot nu avea! Mai mult, persoana care nu
el nu pricepe că Domnul este Acela care a renunţat la ce este al său şi nu a pre-
îl conduce spre acest deznodământ apa- dat ce este al lui Dumnezeu nu va putea
rent cutremurător. Totul pare să sublinieze să nu fie atinsă de mediul înconjurător.
neputinţa sa, spulberându-i orice nădej­ de Atitudinile capricioase ale oamenilor,
de viaţă. Totul îl anunţă că va muri. În schimbările intervenite în mediul înconju-
această perioadă în care nu poate scăpa rător, singurătatea şi multe alte elemente
de moarte, el începe să realizeze că toc- din lumea exterioară vor conlucra pentru
mai acest sfârşit I-l datorează lui a-l târî într-o stare de melancolie. Aceasta
Dumnezeu şi astfel, în cele din urmă, este o stare foarte des întâlnită la sfinţii
cedează, acceptând acest deznodământ emotivi. Dar dorinţa naturală poate să
fără să se mai frământe. Dar această trezească, în acelaşi timp, şi mânia la
 Dorinþa
Dorinţa 277
aceşti creştini. Când elementele exterioare cu bucurie opoziţia păcătoşilor. Isus mai
ies altfel de cum ar fi dorit el, de fapt, este şi smerit. El Se smereşte bucuros.
exact pe dos, când lucrurile i se par Nu are ambiţii proprii. Cei cu ambiţii pot
nedrepte şi contrare oricărei raţiuini, el e fi lesne ofensaţi, mâniaţi sau descumpă-
tulburat, îngrijorat şi furios. Aceste mani- niţi, când nu li se împlinesc dorinţele.
festări emotive atât de diverse sunt provo- Dar Cristos trăieşte în orice clipă plin de
cate de cauze externe. O, cât de uşor pot blândeţe şi smerenie pe pământ. În con-
fi influenţate sentimentele – fie înăbuşite, secinţă, nu vor fi deloc ocazii în care
fie perturbate sau rănite! Astfel, dorinţa emoţiile Sale să fie în clocot, gata să
na­turală a unui om urmăreşte să aibă izbucnească. El ne spune că trebuie să
parte de dragostea umană, de respect, de învăţăm de la El, că trebuie să fim blânzi
înţelegere şi de intimitate. Dar dacă nu şi smeriţi cu inima, cum este El. Ne
va reuşi să-şi vadă dorinţa împlinită, va îndeamnă să luăm asupra noastră jugul
cârti împotriva cerului şi va vocifera Său, supunându-ne de bunăvoie înfrânări-
împotriva oamenilor. Oare este cineva lor. Şi El poartă un jug, chiar jugul lui
scutit de o asemenea întristare şi durere? Dumnezeu. Îşi găseşte mulţumirea numai
Trăind în lumea aceasta plină de amără- în voia Tatălui Său. De vreme ce Tatăl Îl
ciune, de care toţi avem parte, poate cunoaşte şi-L înţelege, ce rost mai are să
cineva să se aştepte să i se împlinească se îngrijoreze cu privire la împotrivirea
cu adevărat această dorinţă? Nu, nu poate! din partea unora? El este dispus să accep-
Dar copilul lui Dumnezeu care urmează te îngrădirile impuse de Dumnezeu. Şi
cu stricteţe călăuzirea duhului, necăutând noi trebuie să purtăm jugul Său – ne
împlinirea propriei sale plăceri, este mul- explică El – trebuind să acceptăm îngră-
ţumit cu ce-i dă Dum­ nezeu, drept care, dirile Sale, să facem voia Sa şi să nu
neastâmpărul lui încetează îndată. umblăm după li­bertate pentru firea veche.
Domnul Isus le spune ucenicilor Săi: Dacă vom face aşa, atunci nimic nu va
„Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învă- putea tulbura sau provoca emoţiile noas-
ţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi tre. Asta e crucea! Dacă cineva este dis-
smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pen- pus să primească crucea lui Cristos şi să
tru sufletele voastre“ (Mat. 11:29). se predea în întregime Domnului, va găsi
„Sufletul“ din acest verset se referă mai odih­ nă pentru emoţiile sale.
ales la acea componentă emotivă a fiinţei Da, aceasta este o viaţă cu adevărat
noastre. Domnul ştie că noi, co­ piii Săi, satisfăcută! Creştinul nu pune preţ decât
trebuie să trecem prin multe încercări, că pe Dumnezeu. De acum încolo el este
Tatăl din cer va aranja lucrurile de aşa mulţumit cu voia Sa. Dumnezeu Însuşi
natură încât noi să se simţim uneori sin- i-a împlinit dorinţa. El consideră tot ce
guri, părăsiţi şi neînţeleşi. După cum Dumnezeu i-a aranjat sau dăruit, i-a cerut
nimeni nu-L înţelege decât Tatăl, tot aşa sau i-a poruncit ca fiind bun. Doar dacă
nimeni nu-i va înţelege pe ucenicii Săi (v. va putea urma voia lui Dumnezeu, inima
27). Isus ştie că Tatăl ceresc trebuie să lui va fi mulţumită. El nu mai caută plă-
îngăduie să vină peste credincioşi multe cerea sa, şi asta nu din obli­ gaţie, ci pen-
întâmplări neplăcute, pentru ca aceştia să tru că voia lui Dumnezeu l-a satisfăcut
fie înţărcaţi de colaborarea cu lumea. De pe deplin. Întrucât de-acum este împlinit,
asemenea, El ştie ce simţăminte le vor nu mai are cereri. O asemenea viaţă
încerca sufletele când vor trece prin văpa- poate fi rezumată într-un singur cuvânt:
ia focului. Din această pricină, El le satisfăcută. Trăsătura dominantă a vieţii
spune dinainte să înveţe de la El, pentru spirituale este satisfacţia, mulţumirea – nu
ca să poată afla odihnă pentru emoţiile în sensul egocentrismului, al suficienţei de
lor. Isus este blând. El poate primi orice sine sau al împlinirii dorinţelor eului, ci
tratament din partea oamenilor. El acceptă în faptul că persoana respectivă constată
278 Omul spiritual, volumul II
că toate nevoile i-au fost împlinite în găseşte desfătarea. Dacă Dumnezeu doreş-
Dumnezeu. Pentru el voia lui Dumnezeu te să-l treacă pe robul Său prin încercări,
este binele suprem, culmea mulţumirii. de bunăvoie va căuta aceste încercări. Îi
Ce şi-ar mai dori? Ce-ar mai putea cere? plac încercările mai mult decât tămăduiri-
Numai creştinii sentimentali Îi bagă de le. Dacă Dumnezeu doreşte să-l smereas-
vină lui Dumnezeu pentru felul cum a că, cu bucurie va coopera cu El în pro-
aranjat lucrurile, în timp ce ei aspiră să pria lui smerire. Toată plăcerea şi-o va
acapareze tot mai mult, concepând în găsi doar în ceea ce-I face plăcere lui
inima lor tot felul de speranţe deşarte. Dumnezeu. El nu lăcomeşte după nici un
Dar cel care i-a dat voie Duhului Sfânt lucru ce se află în afara lui Dumnezeu.
să-şi facă adânc lucrarea în el prin inter- El nu se aşteaptă la nici o înălţare, dacă
mediul crucii nu mai tânjeşte după nimic Dumne­ zeu nu doreşte acest lucru. El nu
în folosul lui. Dorinţa lui este deja împli­ se împotriveşte lui Dumnezeu, ci, mai
nită în Dumnezeu. de­grabă, salută tot ce îngăduie Dumnezeu
În acest punct, dorinţa credinciosului să vină peste el – fie dulce, fie amar.
este total înnoită (asta nu înseamnă însă Crucea dă roade! Fiecare răstignire ne
că de acum nu mai poate cădea); ea este aduce rodul vieţii lui Dumnezeu. Toţi cei
una cu dorinţa lui Dumnezeu. Nu numai care sunt dispuşi să accepte crucea practi-
că nu se mai împotriveşte Domnului, în că pe care le-o dă Dumnezeu vor con-
latura negativă, ci, mai mult, trece în latu- stata că trăiesc o viaţă cu adevărat spiritu-
ra pozitivă, găsindu-şi desfătarea în acele ală. Zilnic ne stă în faţă crucea practică
lucruri care-I plac lui Dumnezeu. El nu-şi pe care Dumnezeu doreşte s-o purtăm.
suprimă dorinţele, ci, pur şi simplu, este Fiecare cruce îşi are misiunea proprie de
încântat de ceea ce cere Dumnezeu de la a îndeplini o anumită lucrare în viaţa
el. Dacă Dumnezeu găseşte cu cale ca el noastră. Dea Domnul ca nici o cruce să
să sufere, atunci îi cere Domnului sufe- nu fie în zadar în viaţa noastră!
rinţă. Şi în mijlocul acestei suferinţe, îşi
CAPITOLUL 4
O VIAŢĂ STĂPÂNITĂ DE SIMŢURI
Experienţa unui credincios
Când creştinii se ataşează de Domnul
cu afecţiune, de obicei ei experimen­ tează
o viaţă de simţire. O atare experienţă este
pentru ei cât se poate de pre­ ţioasă. Ei
intră în această fază a umblării lor creşti-
ne în general după ce au fost eliberaţi de
păcat şi înainte de a intra în faza unei
vieţi cu adevărat spirituale. Deoarece le
lipseşte cunoştinţa spirituală, creştinii aceş-
tia adesea presupun că această experienţă
emotivă este cât se poate de spirituală şi
cerească, întrucât au parte de ea cel mai
adesea după eli­ berarea de păcat şi le pri-
lejuieşte o mare bucurie. Desfătarea pe
care o aduce este atât de mare încât le
vine greu să se despartă de ea şi s-o dea
uitării.
În această perioadă, credinciosul
se­sizează apropierea de Domnul, El fiind
atât de aproape încât aproape Îl pot atin-
ge. El este receptiv la dulceaţa iubirii lui
Cristos şi captivat de propria sa iubire
fierbinte faţă de Domnul. În inimă pare
că arde un foc, care-i prilejuieşte o bucu-
rie nespus de mare, de parcă s-ar afla
deja în cer. Din piept i se înalţă un sim-
ţământ înălţător de de­ lectare ce cu greu
poate fi descris, ca şi când ar fi intrat în
posesia unei comori nepreţuite. Senzaţia
aceasta nu-l pără­ seşte pe cre­ dincios nici
în timpul său de lucru, nici în cel de
repaus. Ori de câte ori credinciosul trece
prin acest gen de experienţă, el se întrea-
bă unde îi este locuinţa, deoarece are
impresia că a părăsit deja cortul acesta
pământesc, suindu-se pe înălţimi împreu-
nă cu îngerii.
În acest timp, citirea Bibliei devine o
adevărată desfătare. Cu cât citeşte mai
mult, cu atât mai tare străluceşte lumina
din cer. El este învrednicit să ia multe
decizii în faţa Domnului din care reiese
cât de mult Îl iubeşte pe Domnul. Mare
este dorinţa sa de a petrece timp de păr-
tăşie numai în prezenţa lui Dumne­ zeu!
279
279
O, dacă ar putea închide uşa cămăruţei
sale, rămânând pe veci în prezenţa
Domnului, bucuria lui ar fi de­ plină, căci
nici o limbă nu va putea de­ scrie şi nici o
pană nu va putea aşterne pe hârtie bucu-
ria care-l aşteaptă acolo! Odinioară era
foarte volubil, de parcă interacţiunea cu
mulţimi mari de oameni sau cu persoane
individuale ar fi putut să-i împlinească
nevoile. Acum însă el pune mare preţ pe
singurătate, deoarece tot ce primea de la
oameni nu se poate compara cu bucuria
ce o primeşte când petrece timp în părtă-
şie numai cu Domnul său. El va prefera
timpul de părtăşie individuală cu Domnul
unei părtăşii în comun cu credincioşii, de
teamă ca nu cumva atunci când se află
în prezenţa altora să-şi piardă bucuria.
Ba mai mult, slujirea va căpăta o anu-
mită spontaneitate. De unde până mai
adineaori nu părea să aibă nimic de spus,
acum însă, cuprins de focul iubirii ce-i
du­­
duie în inimă, credinciosul va cu­ noaşte
o bucurie negrăită să le spună altora des-
pre Domnul. Cu cât va vorbi mai mult,
cu atât mai însufleţit va fi. A suferi pen-
tru Domnul i se va părea un lucru de
mare preţ. Întrucât acum Îl simte pe
Domnul atât de aproape şi-i este atât de
drag, va îmbrăţişa cu uşurinţă ideea de
martiraj. Toate pove­rile se vor transforma
în sarcini uşor de purtat şi toate greutăţile
de odinioară i se vor părea uşoare.
Cu o conştienţă atât de mare a apro-
pierii Domnului, conduita exterioară a
creştinului va trece şi ea printr-o mare
transformare. Odinioară îi plăcea să vor-
bească, dar acum e foarte fericit doar să
tacă. În inima sa s-ar putea chiar să-i
critice pe alţii care par să vorbească tot
timpul. Altă dată era puţin uşuratic, dar
astăzi este serios. Este foarte afectat de
orice lipsă de evlavie pe care o remarcă
la alţi fraţi, fapt pentru care îi judecă
foarte aspru. Într-un cuvânt, în această
fază, creştinul este tot mai atent la com-
280 Omul spiritual, volumul II
portarea sa exterioară, fiind, în acelaşi după ce abia a reuşit să spună câteva
timp, şi mai conştient de neajunsurile cuvinte. Pe scurt, în timpul acestui episod
altora. totul i se pare întunecat, uscat, rece şi
O astfel de persoană îi va compătimi mort. Credinciosului i se pare că a fost
în ascuns pe cei care nu au parte de părăsit de Domnul, uitat într-un mormânt.
experienţa sa. El consideră că bucuria sa Nimic nu mai poate să-i mângâie inima.
este dintre cele mai alese. Prin urmare, Speranţele de odinioară că starea de feri-
ce jalnică trebuie să fie starea fraţilor săi cire va dăinui s-au năruit.
care nu cunosc o asemenea experienţă! În acest punct, copilul lui Dumnezeu
Privindu-şi fraţii şi surorile cum Îl slujesc va presupune, cum e şi normal, că negre-
pe Domnul tăcuţi şi lipsiţi de căldura pe şit a păcătuit şi că, în consecinţă, Domnul
care o are el, va considera viaţa acestora l-a părăsit (căci, dacă nu ar fi păcătuit, îşi
drept searbădă. În definitiv, nu este oare spune creştinul, Domnul nu Şi-ar fi retras
viaţa lui trăită la cel mai înalt nivel, din prezenta de la el, nu-i aşa?). În consecin-
moment ce este atât de plină de bucuria ţă, probabil el va începe să-şi analizeze
Domnului? I se va părea că el însuşi minuţios conduita recentă, încercând să
pluteşte pe nori, deasupra piscurilor seme- stabilească în ce fel a păcătuit împotriva
ţe, în timp ce sfinţii de rând înaintează Domnului. El speră că, prin mărturisirea
anevoie prin văile întunecate. sa, Domnul va reveni şi-L va umple din
Dar oare durează mult o asemenea nou cu sen­ ti­
mentul de intimitate şi înălţa-
experienţă? Poate cineva să fie cuprins de re. Exa­ minându-se însă, nu va putea
aşa o exaltare zi de zi, fiind fericit o depista nici un păcat deosebit. Totul îi va
viaţă întreagă? Cei mai mulţi dintre noi părea ca mai înainte. Şi astfel, credincio-
nu putem întreţine acest gen de experien- sul va relua cercetarea sa lăuntrică. Dacă
ţă prea mult timp. Şi astfel ceea ce-l starea mea actuală Îl determină pe
întristează cel mai mult pe credincios este Domnul să Se depărteze de mine, se va
că, după ce s-a bucurat de o atare expe- întreba el, ­ atunci de ce nu m-a părăsit în
rienţă, în genere vreo lună, două, nespusa trecut? Cre­ dinciosul este zăpăcit de-a
lui bucurie dispare dintr-o dată. Într-o binelea. Singura concluzie pe care o
bună dimineaţă se va scula să citească poate trage este că trebuie neapărat să fi
Biblia şi nu va mai găsi dulceaţa ce păcătuit împotriva Domnului în vreun fel,
însoţea până mai deunăzi această îndelet- aceasta fiind cauza actualei stări de
nicire. Se va ruga ca de obicei, dar se va lucruri. Şi Satan îl va acuza în acest
simţi epuizat după numai câteva cuvinte. punct, ranforsând ideea falsă că omul
Va avea impresia că a pierdut ceva. Cu respectiv neapărat trebuie să fi păcătuit.
puţin timp în urmă îi judeca pe alţii pen- Prin urmare, credinciosul va plânge în
tru că au rămas atât de codaşi în alerga- rugăciune înaintea Domnului, rugându-se
rea spirituală, dar acum i se pare că el să fie iertat şi sperând să recâştige ceea
însuşi e unul dintre ei. Inima i s-a răcit. ce a pierdut.
Văpaia ce-i mistuia lăuntrul nu cu mult Totuşi, rugăciunea credinciosului este
timp în urmă s-a stins. Nu mai este con- lipsită de putere. Nu numai că nu este în
ştient de prezenţa şi apropierea Domnului. stare să repete experienţa ce o avusese în
Mai degrabă, Domnul i se pare a fi trecut, dar, pe zi ce trece, este tot mai
departe de el. Ba a început să se întrebe rece şi mai arid în simţirile sale. Îşi pier-
unde S-a dus Domnul. Iar în privinţa de interesul pentru toate lucrurile. Dacă
suferinţei, aceasta a devenit cât se poate alteori putea să se roage ore întregi, astăzi
de reală, deoarece nu mai simte vechea chiar şi o rugăciune de câteva minute i
bucurie ce însoţea suferinţa sa. Şi încă se pare obositoare. De fapt, nu mai are
ceva: nu-l mai atrage ideea de a predica. nici o înclinaţie pentru rugă­ ciune. Lectura
Nu se mai simte îndemnat să continue, Bibliei, care în trecut îi prilejuia mari
 O viaþã
viaţă stãpânitã
stăpânită de simþuri
simţuri 281
bucurii, acum i se pare o piatră uriaşă să-şi impună să se poarte bine, inima îl
care nu-l mai poate hrăni. Iar în ce pri- va condamna, în taină, că e făţarnic. În
veşte părtăşia cu alţi credincioşi, nu-şi aceste condiţii, orice izbândă va veni ane-
mai găseşte plăcerea de odi­ nioară, nici nu voie, cărarea fiindu-i presărată cu eşecuri.
e dornic să se angajeze în nici o lucrare. Evident, asta va spori suferinţa sa. Dacă
Dacă face vreo lucrare, o face doar din cineva îl va elogia, în această perioadă, se
sentimentul datoriei, pentru că aşa trebuie va simţi de-a dreptul încurcat, zicându-şi,
să procedeze creştinii. Totul este forţat şi în sinea lui: „O, dacă ar şti ce nenorocit
şters în viaţa sa. sunt!“ Pe de altă parte, dacă cineva îl va
Confruntaţi cu atari senzaţii, unii creş- mustra, creştinul îi va da dreptate, conşti-
tini – dar nu toţi! – se dau la fund. ent fiind de slăbi­ ciunea sa. Pe cei care
Multe chestiuni, despre care ştiu precis că fac progrese în Domnul îi admiră sincer;
fac parte din voia lui Dumnezeu pentru la fel şi pe cei ce se bucură de o aleasă
ei, sunt abandonate, pentru simplul motiv părtăşie cu Domnul. Pe toţi cei din jurul
că creştinul respectiv a căzut în deprima- său îi priveşte ca fiind mai buni decât el,
re. Multe îndatoriri rămân neîndeplinite. întrucât aceştia au în ei destule părţi bune,
Vechile apucături, pentru care aceşti cre- pe când la el nu remarcă absolut nimic
dincioşi primiseră puterea de a le corecta bun.
în perioadele de extaz, revin acum în Oare va continua această stare de lân-
viaţa lor. Ceea ce compătimeau la alţii a cezeală la nesfârşit? Sau va putea el să-şi
devenit între timp parte din propria lor găsească din nou echilibrul? Ceea ce se
experienţă. Ei adoptă atitudini uşuratice, întâmplă aici este următorul lucru: după o
în vorbirea lor – glume proaste, cuvinte bucată de timp, poate peste câteva săptă-
cu două înţelesuri, o tendinţă de a căuta mâni, mult-râvnitul simţământ îl va cople-
distracţii cu orice chip. Deşi aceşti creştini şi din nou. Asta se va întâmpla, probabil,
au trăit, negre­ şit, o schimbare, ea nu a în timp ce ascultă o predică sau după o
durat foarte mult. rugăciune fierbinte rostită dis-de-diminea-
Când un copil al lui Dumnezeu este ţă, în timpul devoţiunii matinale sau în
golit de sentimentul său de bucurie, îşi timpul meditaţiei de la miezul nopţii. Nu
spune că totul este în zadar. Întrucât nu are importanţă când anume. Important
mai simte prezenţa Domnului, el conchi- este că bucuria revine în viaţa sa. În tim-
de că precis Domnul nu mai este alături pul acestui reviriment al condiţiei credin-
de el. Dacă nu mai simte afecţiu­ nea ciosului, tot ce a pierdut în trecut este
caldă a Domnului, îşi spune că sigur a acum recâştigat. Prezenţa Domnului este
făcut ceva care nu I-a fost pe plac la fel de preţioasă ca mai înainte. Căldura
Domnului. Şi, pe măsură ce se prelungeş- dragostei îi va însufleţi din nou fiinţa.
te această experienţă, credinciosul pare să Rugăciunea şi lectura Bibliei vor fi la fel
piardă chiar conştienţa prezenţei lui de gustate cum erau odinioară. Iar
Dumnezeu. Prin urmare, el îşi va da toate Domnul este atât de scump pentru el, Îl
silinţele să recupereze ceea ce a pierdut, simte atât de aproape, încât pare să-L
atâta timp cât nu va cădea de oboseală în poată atinge aievea. A se apropia de El
inima lui. Oare nu-L iubeşte el pe nu este o povară, ci desfătarea inimii sale.
Dumnezeu? Oare n-a tânjit el de dor să Gata cu bezna din inima sa, cu suferinţa
fie aproape de Domnul? Cum poate să şi uscăciunea! Totul este acum plin de
sufere el să trăiască fără să simtă dragos- lumină, bucurie şi în­ viorare. Deoarece el
tea lui Dumnezeu? va da vina pe necredincioşia sa pentru
Şi astfel, el se va strădui să-L gă­ sească depărtarea Domnului de el, de acum
din nou pe Dumnezeu. Se va sili să încolo va face tot posibilul să nu mai
scape de această stare de pustiire, dar piardă ceea ce a recâştigat, ca nu cumva
fără succes! Chiar atunci când va reuşi să rateze din nou această viaţă a simţirii.
282 Omul spiritual, volumul II
Conduita sa exterioară va fi acum cât se situaţie frecvent întâlnită printre creştini.
poate de atentă. Îl va sluji pe Domnul Dar oare este ea veridică? Nu este! Dacă
zilnic, cu toată tăria, sperând să poată nu vom înţelege în ce constă defectul
întreţine această bucurie şi să nu mai acestei aprecieri, vom suferi înfrângere
cadă niciodată. după înfrângere, până la sfârşit.
Şi totuşi, oricât de ciudat ar părea, în Un creştin trebuie să realizeze că
pofida celor mai bune eforturi ale sale de „simţirea“ este exclusiv domeniul sufletu-
a fi credincios, la scurt timp după asta lui. Cât timp va trăi în virtutea simţămin-
Domnul îl va părăsi din nou pe sfânt. telor – indiferent de natura lor – va fi
Fiorul bucuriei se va evapora. Din nou sufletesc. În perioada aceasta în care va
credinciosul alunecă în cumplite fră­ resimţi bucurie şi Îl va iubi pe Domnul,
mântări, în beznă şi-ntr-o stare de nerod- va umbla, de fapt, în virtutea simţăminte-
nicie. Dacă vom cerceta biografia multor lor. Tot aşa, în intervalul în care va simţi
creştini, vom descoperi că mulţi dintre ei exact opusul, va umbla tot prin simţuri.
au parte de această experienţă după ce Pe cât de sufletesc este cel a cărui viaţă
au fost izbăviţi de păcat şi s-au întâlnit şi lucrare sunt dictate de simţăminte de
cu Dumnezeu ca Persoană. Iniţial, înviorare, bucurie şi lumină, pe atât de
Domnul îi lasă să-I simtă dra­ gostea, pre- sufletesc este cel a cărui umblare şi lucra-
zenţa şi bucuria. Dar curând acest simţă- re sunt determinate de un simţământ de
mânt dispare. Apoi revine, inun­ dându-le uscăciune, întune­ cime şi amărăciune. O
de bucurie viaţa. Mai târ­ ziu, nu după viaţă cu adevărat spirituală nu este nicio-
mult timp, creştinul îşi pierde din nou dată dominată de simţăminte şi nu este
bucuria. Şi uite aşa, de cel puţin câteva trăită în virtutea acestora. Dimpotrivă, o
ori, creştinul va trece prin aceste cicluri. viaţă spirituală reglează simţămintele. În
Curios că asemenea fenomene nu aveau vremea noastră, creştinii fac greşeala de a
loc înainte, câtă vreme el era carnal, până confunda o viaţă a simţămintelor cu o
ce nu se deprinsese să-L iubească pe experienţă spirituală. Asta pentru că mulţi
Domnul. Abia după ce a făcut oarecare nu au ajuns niciodată la stadiul de adevă-
progres spiritual şi a început să-L iubeas- rată spiritualitate, drept care, orice senzaţie
că pe Domnul va avea el parte de aceas- de fericire o vor interpreta drept o expe-
tă experienţă. rienţă spirituală. Ei nu ştiu că aceste
simţăminte tot sufleteşti sunt. Numai ceea
Semnificaţia acestei experienţe ce are loc în intuiţie este o experienţă
După câte îşi dă seama credinciosul, spirituală. Restul e doar activitate sufle-
el se află pe o culme spirituală, atâta tească.
timp cât este pătruns de un simţământ Exact în punctul acesta creştinii comit
minunat, iar când nu are acest sim­ ţământ, una din cele mai mari greşeli. Sub impul-
se consideră în punctul cel mai scăzut. sul sentimentelor, un copil al lui
Adesea îşi va descrie umblarea drept o Dumnezeu s-ar putea să se simtă atât de
serie de suişuri şi coborâşuri. Prin asta el înălţat, de parcă s-ar fi suit în cer. Dar el
înţelege că, atâta timp cât simte bucurie, nu realizează că acest lucru are loc doar
iubindu-L pe Domnul şi sesizându-I pre- la nivelul simţirii. El crede că viaţa sa
zenţa, de bună seamă trebuie să fie în este plină de Domnul ori de câte ori este
cea mai bună formă spirituală. Dar dacă conştient de prezenţa Sa, dar i se pare că
această senzaţie lăuntrică este searbădă şi L-a pierdut pe Domnul ori de câte ori
chiar dureroasă, va conchide că se află nu-L mai simte. Din nou, el nu ştie că
într-un declin spiritual. Cu alte cuvinte, totul se petrece la nivelul simţurilor. De
este spiritual atâta timp cât focul iubirii pildă, simte că Îl iubeşte cu adevărat pe
arde cu putere în inima sa, dar sufletesc, Domnul când este cuprins de un senti-
când inima este din nou glacială. Este o ment de bucurie în inimă. Dar dacă este
 O viaþã
viaţă stãpânitã
stăpânită de simþuri
simţuri 283
lipsit de această căldură a simţurilor, va corupţi, goi, păcătoşi şi pustii suntem.
conchide că realmente şi-a pierdut dragos- Este o lecţie pe care trebuie să ne-o însu-
tea pentru Domnul, iarăşi fiind inconştient şim pe tot parcursul vieţii. Cu cât învăţăm
de faptul că acestea nu sunt decât senti- mai profund această lecţie, cu atât mai
mentele sale. Ştim că realitatea s-ar putea mult înţelegem adâncimea de necurăţie a
să nu corespundă simţurilor, deoarece vieţii şi naturii noastre în ochii Domnului.
acestea sunt extrem de nestatornice. În Dar aceasta nu este o lecţie pe care să
realitate, fie că simte ceva, fie că nu ne-o însuşim cu bucurie, viaţa noastră
simte nimic, realitatea este că el rămâne naturală nefiind, de fapt, în stare să şi-o
neschimbat. Poate simte că face progrese, însuşească. Printre nume­ roa­
sele metode
când, în realitate, să nu progreseze deloc. pe care le foloseşte El, cea mai importan-
Sau să simtă că regresează, dar, dimpotri- tă este de a ne dărui simţăminte de bucu-
vă, să nu regreseze nici un pic. Acestea rie, pentru ca apoi să ni le răpească. Prin
nu sunt altceva decât simţăminte. Când intermediul acestui tratament, e posibil ca
este plin de calde sentimente ce-i inundă cineva să înceapă să vadă cât de corupt
fiinţa, concluzia pe care o trage este că, este. În starea de uscăciune, s-ar putea ca
negreşit, face progrese spirituale. Dar el să ajungă să vadă cum, în vremurile
aceasta nu este altceva decât o perioadă de odinioară, când beneficia de bucurie,
de exaltare emoţională, care va reveni nesocotea darul lui Dumnezeu, înălţându-
curând după aceea la starea iniţială. se pe sine şi dispreţuindu-i pe alţii; cum,
Lucrarea sim­ ţurilor pare să-i ajute pe cre- de multe ori, acţiona în virtutea înflăcără-
dincioşii sufleteşti să progreseze, dar rii cauzate de emoţie, mai degrabă decât
lucrarea Duhului este cea care îi face pe de duhul. O atare rememorare va genera
cei spi­rituali să înainteze. Progresul celor smerenie în lăuntrul său. Dacă ar fi înţe-
dintâi este fals. Numai ceea ce se reali- les că experienţa sa este lăsată de
zează în puterea Duhului Sfânt este real. Dumnezeu cu scopul de a-l ajuta să se
cunoască pe sine, poate că nu ar fi fost
Ţelurile urmărite de Dumnezeu atât de asiduu angajat în căutarea unor
Prin urmare, de ce dăruieşte Dum­ ne­ senzaţii de exaltare, de parcă s-ar afla pe
zeu, pentru ca apoi să ia de la noi ase- culme. Dumnezeu vrea să recunoaştem
menea simţăminte? Pentru că are o serie că suntem la fel de pasibili de a necinsti
de ţeluri pe care doreşte să le atingă. numele Său când suntem extaziaţi pe cât
Mai întâi. Dumnezeu le dăruieşte cre- suntem când ne cuprinde deznădej­ dea.
dincioşilor dragoste, ca să-i atragă mai Nu progresăm cu nimic mai mult nici în
aproape de El. Se foloseşte de darurile zilele cu soare, nici în cele posomorâte.
Sale pentru a-i atrage pe oameni la Sine Viaţa noastră este la fel de stricată şi-ntr-
şi aşteaptă de la copiii Săi să creadă în un caz, şi-n celălalt.
iubirea Sa în toate împrejurările, având în În al treilea rând. Dumnezeu urmă­ reşte
vedere că El le-a demonstrat cât de alea- să-i ajute pe copiii Săi să-şi învingă
să şi reală este dragostea Sa pentru ei. mediul înconjurător. Un creştin nu trebuie
Din nefericire, creştinii Îl iubesc pe să permită împrejurărilor şi mediului în
Dumnezeu doar atunci când Îi simt iubi- care vieţuieşte să-i modifice viaţa. Cel a
rea, uitând de El în clipa în care nu mai cărui cărare este abătută în funcţie de
simt această iubire. mediul înconjurător nu a cunoscut încă o
În al doilea rând. Dumnezeu Se poartă experienţă profundă cu Domnul. Am
cu noi în acest fel pentru a ne ajuta să învăţat deja că ceea ce poate fi afectat de
ne înţelegem pe noi înşine. Ne dăm mediul înconjurător este sentimentul sau
seama că cea mai grea lecţie de învăţat emoţia. Tocmai atunci când emo­ ţiile noas-
este aceea de a ne cunoaşte pe noi înşine tre sunt influenţate de mediu viaţa noastră
– de a aprecia la justa valoare cât de suferă transformări. Prin urmare, cât de
284 Omul spiritual, volumul II
important este să avem biruinţă asupra împrejurări. Cel care nu reuşeşte să-şi
emoţiilor noastre, dacă dorim să biruim învingă mediul înconjurător nu va reuşi
mediul înconjurător! Pentru a fi învingă- să-şi subjuge nici simţurile.
tor asupra mediului înconjurător, creştinul În al patrulea rând. Dumnezeu are
trebuie să iasă triumfător în lupta împo- încă un obiectiv în vedere. Scopul urmă-
triva întregului evantai de sentimente şi rit de El este să instruiască voinţa noas-
senzaţii. Dacă nu va reuşi să-şi învingă tră. O viaţă autentic spirituală nu este una
simţurile, cele atât de schimbătoare, cum dominată de simţuri, ci o viaţă aflată sub
va putea să-şi învingă mediul înconjură- stăpânirea voinţei. Voinţa unui om spiritu-
tor? Simţă­ mintele noastre sunt cele care al a fost deja înnoită de către Duhul
reac­ţio­
nează viu la orice schimbare surve- Sfânt. Acum ea aşteaptă revelaţia duhului
nită în mediul înconjurător, modificându- înainte de a emite vreo comandă către
se după calapodul acestor schimbări. întreaga fiinţă. Din nefericire, voinţa mul-
Dacă nu ne ridicăm deasupra senzaţiilor tor sfinţi este atât de slabă, încât aceasta
re­simţite de noi, viaţa noastră va oscila fie că nu poate duce la îndeplinire porun-
după orice vânt al schimbăcioaselor sen- cile primite, fie, sub influenţa emoţiilor,
zaţii. De aici, nevoia de a ne câştiga respinge voia lui Dumnezeu. Aşadar, for-
biruinţa asupra simţămintelor, înainte de a marea şi întărirea voinţei devine un pas
fi învingători asupra mediului înconjură- de importanţă primordială.
tor. Un creştin care este exaltat poate îna-
Aşa se explică de ce Domnul ne călă- inta foarte uşor, deoarece beneficiază de
uzeşte printr-o gamă variată de sentimen- sprijinul simţurilor. Dar dacă va cădea în
te, pentru ca să învăţăm cum să subju- descurajare, mersul îi va fi anevoios,
găm aceste sentimente, obţinând astfel deoarece nu va avea pe ce să se bizuie
biruinţa asupra mediului înconjurător. decât pe voinţa sa. Dumnezeu doreşte să
Dacă va putea credinciosul să-şi înfrângă facă voinţa puternică, dar nu să stârneas-
aceste senzaţii, atât de puternice şi de că sentimentele. Din când în când El îi
variate, negreşit va fi în stare să facă faţă permite copilului Său să experimenteze
atmosferei mereu schimbătoare din jurul un simţământ de sfâr­ şeală şi ariditate,
său. Astfel va atinge faza unei umblări ceva insipid, pentru a-l determina să facă
statornice şi line, nemai­lăsându-se dus de uz de voinţa sa, în tăria duhului, făcând
valul împrejurărilor. Dumnezeu doreşte exact acelaşi lucru pe care l-ar face sub
să-l vadă pe copilul Său că rămâne ace- stimulentul emoţiei. Când este stimulată,
laşi şi că nu se lasă clătinat de sentimen- emoţia preia controlul. Dar acum
te tulburătoare. El aşteaptă de la copilul Dumnezeu vrea ca voinţa credinciosului
Său să aibă comuniune cu El şi să-L să ia locul emoţiei, făcându-şi lucrarea sa.
slujească plin de credincioşie, indiferent Voinţa poate fi întărită treptat prin exerci-
cum s-ar simţi acesta: fie că e fericit, fie ţii doar în perioade în care nu primeşte
că e trist. Copilul lui Dumnezeu nu tre- nici un ajutor de la simţuri. O, cât de
buie să-şi plieze viaţa în funcţie de sim- mulţi sunt cei ce confundă adevărata
ţămintele sale. Dacă Îl slujeşte pe Domnul măsură a vieţii spirituale cu ceea ce simt
cu cre­ dincioşie şi mijloceşte pentru alţii, ei, cu senzaţia. În mod eronat, ei cred că
a­tunci trebuie să facă asta cu statornicie, ceasul unor puternice sentimente este, de
şi când e bucuros, şi când e întristat. Nu fapt, apogeul lor spiritual, iar ceasul în
are voie să slujească doar atunci când se care nu simt acest lucru drept o pierdere
simte revigorat, încetând slujirea când este spi­ rituală! Ei nu par a fi conştienţi de
uscat. Dacă nu vom putea să ne subju- faptul că adevărata lor viaţă este trăită de
găm această mare şi variată gamă de către duhul lor prin intermediul voinţei.
senzaţii, atunci cu nici un chip nu vom Poziţia la care se înalţă voinţa lor în cea-
putea avea izbândă asupra diverselor sul unor senzaţii de ariditate reprezintă o
 O viaþã
viaţă stãpânitã
stăpânită de simþuri
simţuri 285
adevărată realizare pentru creştin. Mo­ dul vârşit pe care îl admiră şi-l caută cu tot
în care se comportă el în timpul acestei dinadinsul de atâta timp. Dar după o
secete este adevărata sa viaţă! vreme, această împrejurare nouă şi feri­cită
În al cincilea rând. Prin această deodată se evaporă. Şi împreună cu ea, şi
că­lăuzire Dumnezeu doreşte cu ardoare bucuria şi sentimentul unei vieţi spirituale
să-l călăuzească pe creştin spre un nivel superioare. Cei mai mulţi dintre ei sfâr-
superior de existenţă. Dacă vom examina şesc prin a cădea de oboseală. Acum se
cu atenţia umblarea creştinului, vom consideră necalificaţi pentru o sfinţire
observa că, de fiecare dată când Domnul desăvârşită, nedemni de viaţa mai abun-
a dorit să-i conducă pe ai Săi la un nivel dentă de care beneficiază alţii. Judecata
mai înalt, mai întâi El le-a dat prilejul să lor se bazează pe faptul că ei au pierdut
guste acea viaţă prin intermediul simţă- ceea ce admiraseră de atâta amar de
mintelor lor. Am putea afirma că de fie- vreme şi, de fapt, chiar avuseseră pentru
care dată când cineva experimentează o câteva clipe. Ce nu realizează ei este însă
viaţă a simţămintelor, acea persoană a faptul că de câtva timp încoace ei trăiesc
atins o nouă piatră de hotar în umblarea realitatea uneia din legile spi­ rituale vitale
sa spirituală. Dumnezeu îi dăruieşte în ale lui Dumnezeu, care sună astfel: ceea
avanpremieră ceea ce intenţionează să-i ce s-a câştigat pe pla­nul sentimentelor tre-
dea mai târziu. Mai întâi, aranjează ca buie păstrat acum la nivelul voinţei; iar
acest creştin să re­simtă acest lucru, după ceea ce s-a reţinut la nivelul voinţei devine
care retrage senzaţia, pentru ca el să parte integrantă din viaţa cuiva. Dumnezeu
poată reţine ceea ce a simţit prin interme- nu a retras decât simţământul. El vrea ca
diul duhului său. Apoi, dacă duhul vine noi să ne exersăm voinţa, pentru a face
în ajutor prin voinţa sa, prin faptul că nu ceea ce fuseserăm anterior stimulaţi să
ţine cont de emoţiile sale, creştinul va facem prin intermediul simţurilor noastre.
vedea că a făcut un progres real în Şi, nu după mult timp, vom descoperi că
umblarea sa. Faptul acesta este confirmat ceea ce s-a pierdut în simţurile noastre a
în experienţa noastră de toate zilele. În devenit între timp, pe nesimţite, o parte
timp ce ne desfăşurăm existenţa de toate integrantă a vieţii noastre. Aceasta este o
zilele, cu suişuri şi coborâşuri, de obicei viaţă spirituală. Este de dorit să ţinem
tragem concluzia că n-am înaintat deloc. cont de acest lucru, pentru ca să nu
Conchidem astfel că în timpul acestor cădem de oboseală.
luni sau ani am mers fie înainte, fie îna- Prin urmare, totul se roteşte în jurul
poi sau mai întâi înapoi, şi apoi înainte. voinţei. Este oare voinţa noastră predată
Dar dacă ar fi să comparăm actuala noas- Domnului? Este ea liberă să urmeze călă-
tră stare spirituală cu cea de la începutul uzirea duhului, cum făcea mai înainte?
acestor fluctuaţii, am descoperi că, de Dacă da, atunci oricât de mult s-ar fi
fapt, am făcut totuşi unele progrese. Am schimbat simţămintele, nu are nici o
înaintat fără să ne fi dat seama de acest importanţă. Ceea ce trebuie să ne preo-
lucru. cupe întotdeauna trebuie să fie următorul
Mulţi greşesc pentru simplul fapt că lucru: urmează voinţa noastră călăuzirea
nu şi-au însuşit această învăţătură. După duhului? Să nu ne complacem în simţuri-
ce s-au predat cu totul Domnului, după le noastre. Mai degrabă, să fim înţelepţi,
ce au atins un nou stadiu de umblare luând în seamă ceea ce se întâmplă în
cum ar fi sfinţirea sau biruinţa asupra legătură cu experienţa naşterii din nou.
păcatului, hotărât ei păşesc într-o nouă Cu acea ocazie, credinciosul este, de obi-
viaţă. Ei cred că au făcut progrese, deoa- cei, plin de sentimente de bucurie, dar
rece sunt plini de bucurie şi lumină, des- curând ele dispar. Să însemne oare asta
cătuşaţi şi degajaţi. Ei se socotesc ca unii că el s-a pierdut din nou? Bineînţeles că
care posedă deja acel fel de vieţuire desă- nu! Deja el a primit viaţă în duhul său.
286 Omul spiritual, volumul II
Cum se simte el ulterior nu are absolut spirituală a credinciosului va suferi, cum
nici o importanţă. este de aşteptat, un regres tot mai mare,
până când credinciosului i se va părea că
Pericolul acestei vieţi ori de câte ori emoţia lipseşte, viaţa spiri-
Nu există absolut nici un pericol dacă, tuală lipseşte cu desăvârşire. Funcţio­ narea
în timp ce avem o astfel de experienţă, îi emoţiei a devenit astfel un opium pentru
înţelegem sensul şi mergem mai departe, toţi aceşti oameni. Ce trist e să consta-
în conformitate cu voia lui Dumnezeu. tăm că unii rămân inconştienţi de acest
Dar ar putea fi un pericol pentru viaţa fapt, crezând că viaţa lor spirituală ar fi
spirituală dacă nu vom înţelege voia lui cea mai puternică atunci când sentimente-
Dumnezeu şi nu vom reuşi să ne împo- le lor sunt înfierbântate la maximum!
trivim unei trăiri dominate de simţuri. Cu Cauza care stă la baza acestei erori
alte cuvinte, când suntem stăpâniţi de un este înşelăciunea pe care o produc simţă-
sentiment înălţător, vom înainta fără ezi- mintele. În clipa în care trăieşte clipe de
tare, dar în absenţa unui astfel de simţă- extaz, copilul lui Dumnezeu nu numai că
mânt, vom refuza să facem un singur simte o intensă iubire din partea
pas. Cei care fac din simţuri principiul Domnului către el, ci şi propria sa iubire
lor de viaţă se expun la multe pericole. faţă de Domnul. Va trebui oare să ne
Oricine umblă călăuzit de emoţiile sale lepădăm de acest sentiment de iubire faţă
de bucurie are, de obicei, o voinţă slabă, de Domnul? Ar putea oare o afecţiu­ ne
instabilă, când este vorba să urmeze călă- atât de fierbinte faţă de El să ne dăune-
uzirea duhului. Dezvoltarea percepţiei spi- ze? Prin însuşi faptul că pun o asemenea
rituale a credinciosului este îngreunată întrebare, sfinţii din această categorie îşi
prin înlocu­ irea intuiţiei duhului cu senti- trădează nechibzuinţa.
mentele sale. Şi astfel, el va umbla călău- Iată întrebarea pe care trebuie s-o
zit de sentimentele sale. punem: iubeşte cineva cu adevărat pe
Pe de o parte, intuiţia sa este supri- Domnul când este cuprins de exaltare?
mată de emoţie, iar de pe alta, este neu- Sau, mai degrabă, persoana respectivă
tilizată. Şi astfel, ea nu se dezvoltă aproa- iubeşte însuşi sentimentul de exaltare?
pe deloc. Dar intuiţia este activă exclusiv Desigur, trebuie să recunoaştem că
în condiţiile în care emoţia este redusă la Dumnezeu este Cel care ne dăruieşte
tăcere. Numai atunci va putea ea să-i această bucurie. Dar oare nu tot
transmită omului gândul ei. Ea devine tot Dumnezeu este Cel care ne-o răpeşte?
mai puternică pe măsură ce este exersată. Dacă L-am iubit cu adevărat, atunci tre-
Dar voinţa acelei persoane care se bizuie buie să continuăm să-L iubim în orice
pe simţuri este deposedată de puterea sa condiţii sau împrejurări am fi aşezaţi de
suverană. Intuiţia sa este înăbuşită, nepu- El. Dacă dragostea noastră este prezentă
tând transmite mesajul cu o voce clară. doar atunci când simţurile sunt la lucru,
De aceea, întrucât voinţa alunecă în probabil asta înseamnă că Îl iubim nu pe
această stare de uscăciune, credinciosul Dumnezeu, ci aceste sentimente.
va avea nevoie de şi mai mult ajutor din Ba mai mult, cineva ar putea interpre-
partea simţurilor pentru a determina ta greşit acest sentiment, crezând că aici
voinţa să funcţio­ neze. Voinţa e acţionată ar fi chiar Dumnezeu Însuşi, fără să rea-
de simţuri. Dacă acestea din urmă sunt lizeze că există o diferenţă uriaşă între
vii, voinţa va fi activă. Pe când dacă Dumnezeu şi bucuria lui Dum­ nezeu.
simţurile şi-au redus intensitatea, voinţa Abia când revine sentimentul de uscăciu-
îşi va suspenda activitatea. Ea este inca- ne va putea Duhul Sfânt să-i arate aces-
pabilă de a face ceva pe cont propriu. Ea tui credincios că ceea ce a căutat el cu
depinde de activarea emoţiei, care are atâta înfrigurare nu a fost Dumnezeu
rolul de a o declanşa. Între timp, viaţa Însuşi, ci bucuria Sa. Nu pe Dumnezeu
 O viaþã
viaţă stãpânitã
stăpânită de simþuri
simţuri 287
îl iubeşte, de fapt, credinciosul, ci senti- iubim este doar bucuria ca atare, chiar
mentul care-l face bucuros. E drept că dacă e bucuria Domnului!
senzaţia îi conferă sentimentul iubirii şi Asta demonstrează că preţuim mai
prezenţei lui Dumnezeu, dar el nu-L mult darul lui Dumnezeu, decât pe
iubeşte pe Dumnezeu pentru ceea ce este Dumnezeu Dătătorul! În plus, prin asta
El, ci credinciosul iubeşte pentru faptul că dovedim că am continuat să umblăm în
se simte înviorat, luminat şi înălţat. Astfel virtutea vieţii sufletului nostru, nefiind în
el va pofti din nou acest sentiment până stare să apreciem la justa valoare adevăra-
când acesta va scădea în intensitate. Ceea ta viaţă spirituală. Noi zeificăm sentimen-
ce-i provoacă bucurie este bucuria tul de bucurie, considerându-l, incorect,
Domnului, nu Domnul Însuşi! Dacă L-ar drept delectabil. Pentru a-i lecui pe copiii
iubi cu adevărat pe Dumnezeu Însuşi, Săi de această greşeală, Dumnezeu le
iubirea sa faţă de El ar continua chiar retrage sentimentul de bucurie, când
dacă ar trebui să sufere „apele cele mari“ găseşte El de cuviinţă, îngăduindu-le să
şi „râurile“ (Cânt. Cânt. 8:7). cadă în suferinţă, pentru ca să-şi găsească
Desigur, aceasta este o lecţie cât se toată desfătarea numai în El, nu în bucu-
poate de dificil de învăţat. Negreşit trebu- ria Lui. Dacă vor face cu adevărat din
ie să avem bucurie şi Domnului Îi place Dumnezeu culmea bucuriei lor, atunci Îl
să ne dăruiască bucurie. Dacă savurăm vor preamări şi iubi chiar şi-n ceasul
bucuria potrivit cu voia Sa, o atare delec- suferinţei. Alt­ minteri, se vor cufunda în
tare ne va fi de folos, iar nu dăunătoare. beznă. Pro­ cedând astfel, Dumnezeu nu
(Asta înseamnă că nu căutăm noi înşine urmăreşte să ne distrugă viaţa spirituală,
această bucurie, deşi, dacă Dumnezeu ci, mai degrabă, să distrugă toţi idolii
binevoieşte să ne-o dea, Îi mulţumim. cărora ne închinăm, uitând că avem dato-
Dar şi dacă Dumnezeu ar găsi cu cale să ria de a ne închina doar Lui. El doreşte
ne lipsească de ea, tot mulţumitori am fi. să elimine orice obstacol din umblarea
Nu vom forţa lucrurile). Totuşi, dacă ne noastră spi­ rituală. El vrea să trăim în El,
vom ataşa atât de mult de această bucu- nu în simţurile noastre.
rie, căutând s-o avem cu orice preţ, în Un alt pericol ce se poate ivi pentru
fiecare zi, atunci înseamnă că deja L-am cei ce trăiesc mânaţi de simţuri, mai
părăsit pe Domnul, în favoarea bucuriei degrabă decât de duhul, prin intermediul
pe care ne-o dăruieşte El. Acest simţă- voinţei, este următorul: aceştia pot fi înşe-
mânt de bucurie pe care-l dăruieşte laţi de Satan. Este o problemă a­ supra
Dumnezeu nu poate nicidecum să fie căreia trebuie să fim în deplină cunoştinţă
despărţit de Dumnezeu Însuşi, Dătătorul. de cauză. Satan dă dovadă de o veritabilă
Dacă vom încerca să savurăm această dibăcie în falsificarea sentimentelor ce vin
senzaţie delectabilă pe care o dăruieşte El, de la Dumnezeu. Dacă, prin intermediul
dar fără El Însuşi, înseamnă că viaţa unei game felurite de senzaţii, încearcă
noastră spirituală este în pericol. Cu alte să-i zăpăcească pe creştini să umble cu
cuvinte, nu putem înainta spiritual dacă totul după că­ lăuzirea duhului, atunci cu
ne găsim satisfacţia în bucuria pe care o cât mai abitir le joacă el feste celor ce se
dăruieşte Dumnezeu, mai degrabă decât lasă călăuziţi de simţurile lor. Umblând
în Dum­ nezeu, Cel care ar trebui să con- călăuziţi de simţuri, aceştia cad direct în
stituie bucuria noastră. O, ce trist e că de mâna lui Satan, căruia îi face o plăcere
atâtea ori Îl iubim nu pentru ceea ce este deo­ sebită să-i alimenteze cu tot fel de
El, ci din interesul nostru propriu. Iubim, sentimente pe care aceştia cred că le-au
deoarece iubindu-L pe Dumne­ z eu pri­mit de la Dumnezeu.
ex­perimentăm un fel de bucurie în inimă. Duhul rău e capabil să-i înflăcăreze
Asta relevă însă cu precizie faptul că, de sau să-i deprime pe oameni. De îndată ce
fapt, nu-L iubim pe El Însuşi. Ceea ce a acceptat cineva sentimentul furnizat de
288 Omul spiritual, volumul II
Satan, a şi cedat teren vrăjmaşului în în 90 la sută din cazuri, de la duhul rău.
sufletul său. El va continua să fie înşelat De ce au căzut atâţia în această cursă?
în continuare până când Satan a dobândit Pur şi simplu pentru că nu trăiesc în
controlul asupra mai tuturor sim­ ţămintelor duh, ci le place să trăiască în simţurile
sale. Ba uneori Satan îl va face să aibă lor! În consecinţă, ei acordă forţei rele
experienţe supranaturale, să tremure, să prilejul de a le juca feste. Creştinii trebu-
simtă fiori electrizanţi, sau să îngheţe, să ie să înveţe să se lepede de viaţa lor
dea în clocot, să plutească în aer, sau să sentimentală, deoarece, în caz contrar, vor
fie cuprins de o flacără intensă, din cap ceda teren vrăjmaşului, pentru ca acesta
până în picioare, care să-i mistuie, chipu- să-i amăgească.
rile, toate necurăţia, ş.a.m.d. Când a ajuns Trebuie să avertizăm cu toată serio­
cineva să fie atât de amăgit, întreaga lui zitatea pe toţi copiii lui Dumnezeu să ia
fiinţă va depinde de sentimente, voinţa seama la simţurile lor trupeşti. Nicio­ dată
fiindu-i paralizată, iar intuiţia total împre- nu avem voie să permitem nici unui duh
surată. El va vieţui integral în omul din să creeze vreun simţământ în trupul nos-
afară, omul dinăuntru fiind complet imo- tru împotriva voinţei noastre. Tre­ buie să
bilizat. În această fază, el va face voia lui ne împotrivim oricărui sim­ ţământ fizic de
Satan în mai toate privinţele, căci tot ce acest gen. Nu avem voie să dăm crezare
va avea vrăjmaşul de făcut va fi să-i nici uneia din aceste senzaţii trupeşti. În
furnizeze creştinului un anumit simţă- loc să le dăm curs, trebuie să le condam-
mânt, prin care să-l dirijeze să facă voia năm, să refuzăm să le acordăm loc în
sa. Din nefericire, cre­ dinciosul nu-şi dă fiinţa noastră, deoarece prin ele îşi declan-
seama că este amăgit de Satan. El îşi şează vrăjmaşul întotdeauna înşelăciunea.
imaginează că este mai spiritual decât Intuiţiei din străfundul fiinţei noastre tre-
alţii, de vreme ce are parte de atari expe- buie să-i dăm ascultare.
rienţe supranaturale. O examinare atentă a vieţii sentimen-
Fenomene supranaturale ca cele descri- tale a creştinului ar putea da la iveală un
se mai sus vatămă viaţa spirituală a mul- principiu bine mascat: anume faptul că o
tor creştini de azi în modul cel mai grav e o viaţă axată pe satisfacerea dorinţelor
cu putinţă. O, cât de mulţi din co­ piii lui eului. În definitiv, de ce este căutată o
Dumnezeu au căzut în această groapă! Ei senzaţie de bucurie cu atâta ardoare?
consideră aceste fenomene supranaturale Pentru că place eului! De ce este uscă­
– care le conferă o senzaţie fizică de ciu­ nea atât de evitată? Pentru că îi displa-
putere a spiritului, făcân­ du-i fericiţi sau ce eului. De ce dorim să avem parte de
trişti, în clocot sau glaciali, zâmbitori sau senzaţii trupeşti? Iarăşi, din pricina eului.
posomorâţi şi care le furnizează vedenii, De ce ne dăm în vânt după experienţe
visuri, glasuri, focuri sau chiar senzaţii de supranaturale? Tot pentru a fi pe placul
o frumuseţe inexprimabilă – ca fiind nea- eului. Dea Domnul ca Duhul Sfânt să ne
părat dăruite de Duhul Sfânt, reprezen- deschidă ochii să vedem cât de plină de
tând astfel cea mai mare realizare a unui „eu“ este aşa-numita viaţă „spirituală“ a
creştin. Astfel ei nu recunosc defel că simţurilor! Fie ca Domnul să ne arate că
acestea nu sunt altceva decât lucrările atunci când suntem plini de sentimente
duhului rău. Ei nu vor să accepte în rup- de bucurie, de fapt, tot pe eu este axată
tul capului că atari lucrări pot fi săvârşite viaţa noastră! Este o umblare ahtiată după
atât de duhul rău, cât şi de Duhul Sfânt. satisfacerea plăce­ rilor eului! Realitatea sau
Sunt cu totul incon­ ştienţi de faptul că falsitatea vieţii spi­ rituale se pot măsura
Duhul Sfânt lucrează în duhul oamenilor. prin modul în care tratăm eul.
Tot ce generează simţăminte în trup vine,
CAPITOLUL 5
VIAŢA DE CREDINŢĂ
Biblia ne dezvăluie calea normală a
umblării creştinului în texte cum sunt
următoarele: „Cel neprihănit va trăi prin
credinţă“; „viaţa pe care o trăiesc acum
în trup o trăiesc prin credinţa în Fiul lui
Dumnezeu“; şi „noi umblăm prin cre­
dinţă, nu prin vedere“ (Rom. 1:17; Gal.
2:20; 2 Cor. 5:7;). Prin credinţă trebuie
să trăim! Deşi principiul acesta poate fi
înţeles destul de lesne cu mintea, nu tot
atât de uşor este să-l trăim în practică.
Viaţa de credinţă nu numai că se deo­
sebeşte radical de viaţa simţurilor, ci este
diametral opusă acesteia. Cel care trăieşte
călăuzit de simţuri poate urma voia lui
Dumnezeu sau căuta lucrurile de sus cu
uşurinţă atunci când este plin de entuzi­
asm. Dar dacă acest sentiment înălţător
încetează, toate activităţile încetează. Nu
tot aşa este cu umblarea prin credinţă.
Credinţa este ancorată în Cel în Care
crede credinciosul, mai degrabă în cel
care face uz de actul cre­ dinţei, adică în
credinciosul însuşi. Cre­dinţa nu priveşte la
ceea ce i se întâmplă, ci la Cel în Care
crede. Deşi credinciosul ar putea să se
schimbe complet, totuşi, Cel în care îşi
pune el încrederea niciodată nu Se schim­
bă. Prin urmare, credinciosul poate să
înainteze fără nici o teamă. Credinţa îşi
stabileşte relaţia cu Dumnezeu. Ea nu
priveşte la sentimente, pentru că este
ancorată în Dumnezeu. Credinţa merge
pe urmele Celui în care crede, pe când
sentimentul depinde de simţuri. Credinţa
Îl priveşte pe Dumne­ zeu, pe când senti­
mentele privesc eul. Dumnezeu nu Se
schimbă. El este acelaşi Dumnezeu şi în
zilele înnorate, şi în cele însorite. În con­
secinţă, cel care trăieşte prin credinţă este
la fel de neschimbător ca Dumnezeu. El
exprimă acelaşi gen de viaţă, şi prin
beznă, şi prin lumină. Dar cel care trăieş­
te călăuzit de sentimente trebuie să se
conformeze unei vieţi pline de suişuri şi
coborâşuri, deoarece simţurile sale sunt
289
într-o continuă alternanţă.
Dumnezeu aşteaptă de la copiii Săi ca
aceştia să nu facă din delectare scopul
vieţii lor. Dumnezeu vrea ca ei să umble
crezând în El. În timp ce îşi parcurg aler­
garea spirituală, ei trebuie să meargă îna­
inte, fie că se simt confortabil, fie că sunt
strâmtoraţi. Ei nu trebuie să-şi mo­ difice
atitudinea faţă de Dumnezeu în funcţie
de senzaţiile lor. Oricât de mare ar fi
uscăciunea din jurul lor, oricât de ingrată
situaţia cu care sunt confruntaţi, oricât de
întuneric ar fi, ei continuă să meargă îna­
inte, încrezându-se în Dum­ ne­zeu şi înain­
tând, atâta timp cât ştiu că aceasta e voia
lui Dumnezeu. Deseori sim­ ţurile lor par
să se răzvrătească îm­ potriva acestei înain­
tări. Ei devin extrem de îndureraţi, melan­
colici şi deznădăjduiţi, de parcă sentimen­
tele lor i-ar ruga stă­ ruitor s-o lase mai
moale cu aceste acti­ vităţi spirituale. Totuşi
ei merg înainte, ca de obicei, ignorând
aceste sentimente potrivnice, deoarece sunt
convinşi că lu­ crarea trebuie făcută.
Aceasta este calea credinţei, care nu ia în
seamă sentimentele, ci are în vedere doar
planul lui Dumnezeu. Dacă credem că un
lucru este avut în vedere de Dumnezeu,
atunci oricât de neinteresant ar fi pentru
simţuri, îl vom duce la îndeplinire. Cel
care trăieşte în virtutea simţurilor se anga­
jează să facă doar ceea ce-l interesează.
Dar cel ce umblă prin credinţă ascultă
întru totul de voia lui Dumnezeu, neţi­
nând deloc seama de propriul său interes
sau de indiferenţa sa.
Viaţa simţurilor îi îndepărtează pe
oameni de poziţia de rămânere necurmată
în Domnul, pentru ca ei să poată găsi
satisfacţie în bucurie, pe când viaţa de
credinţă îi atrage pe credincioşi spre pozi­
ţia de a-şi găsi toată satisfacţia în
Dumnezeu, prin credinţă. Întrucât ei L-au
găsit pe Dumnezeu, sentimentele lor de
bucurie nu sporesc cu nimic bucuria lor,
după cum nici senzaţiile lor de durere
290 Omul spiritual, volumul II
nu-i doboară de întristare. O viaţă domi­ pricina lui Dumnezeu şi a faptului că este
nată de simţuri îl va face pe sfânt să aproape de noi (iar nu din pricina unor
trăiască pentru el însuşi, dar o viaţă de lucruri carnale sau pământeşti), ţelul
credinţă îl va învrednici să trăiască pentru urmărit de Dumnezeu pentru noi nu este
Dumnezeu şi să nu cedeze deloc vieţii acela de a ne bucura de bucuria propriu-
eului din el. Când ne ocupăm de eul zisă, ci de a asculta de voia Sa. Crucea
nostru, făcându-i pe plac, nu mai trăim o trebuie să continue să-şi facă lucrarea
viaţă de credinţă, ci, pur şi simplu, o până când nu a mai rămas decât voia
viaţă a simţurilor. Sentimentele de mare Sa. Dacă ne desfătăm în căldura cu care
satisfacţie sunt, într-adevăr, plăcute eului. ne învăluie Dumnezeu, atunci mai avem
Dacă umblă cineva călăuzit de senzaţii, de gustat circumcizia mai profundă a cru­
acesta e un indiciu că nu şi-a predat viaţa cii.
naturală, nu a supus-o lucrării crucii. El Mare este contrastul dintre voia lui
încă mai are în el un loc aparte rezervat Dumnezeu şi bucuria lui Dumnezeu!
eului, ca să-i fie plăcut şi să-i dea satis­ Prima este mereu prezentă, deoarece noi
facţie, deşi în realitate continuă să păşeas­ putem cunoaşte mintea (gândul) lui Dum­
că pe calea spirituală. nezeu, în modul providenţial în care aran­
Experienţa creştină, de la început şi jează evenimentele. Dar a doua nu este
până la sfârşit, este un drum al credinţei. întotdeauna prezentă, fiind experimentată
Prin ea noi ajungem să dobândim o viaţă doar în anumite împrejurări şi în anumite
nouă şi tot prin credinţă ne trăim această momente. Când un creştin caută bucuria
viaţă nouă. Desigur, toţi sfinţii recunosc lui Dumnezeu, el pur şi simplu alege
că aşa stau lucrurile. Dar, nu ştiu cum acea parte a planului lui Dumnezeu care-i
se face, că mulţi par să uite sau să negli­ surâde; el nu do­ reşte întreaga voie a lui
jeze acest adevăr în experienţa lor. Ei uită Dumnezeu, ci decide să asculte de planul
că a trăi şi a înainta în virtutea simţurilor lui Dum­nezeu doar atunci când Dumnezeu
sau a senzaţiilor de fericire înseamnă a îl face fericit. Dar dacă îl face să sufere,
umbla prin vedere, şi nu prin credinţă. Ce dintr-o dată credinciosul se revoltă împo­
este viaţa de credinţă? Este o viaţă trăită triva voii Sale. Dar persoana care-şi dedi­
în contrast cu viaţa simţurilor, deoarece că viaţa ascultării de voia Sa va as­ culta
pe acestea le nesocoteşte întru totul. Dacă de Domnul, indiferent ce sim­ ţăminte îngă­
creştinii doresc să trăiască în virtutea duie El să vină peste el. El poate sesiza
acestui principiu, ei nu trebuie să-şi planul lui Dumnezeu şi în bucurie, şi în
schimbe înfăţişarea sau să plângă cu suferinţă.
amar, ca şi când ar fi total lipsiţi de viaţă În faza iniţială a experienţei unui creş­
spirituală, ori de câte ori se simt reci, tin, Dumnezeu îi permite să-şi gă­ sească
uscaţi, goi sau îndureraţi. Noi trăim prin desfătare în bucuria pe care i-o dăruieşte.
credinţă, nu prin bucurie. După ce a înaintat puţin pe cărarea spiri­
tuală, Dumnezeu îi retrage bucuria, întru­
Lucrarea mai profundă a crucii cât acest lucru este de folos pentru cre­
Când renunţăm la fericirea fizică şi la dincios. Dumnezeu consideră că dacă
plăcerile mondene, suntem ispitiţi să con­ creştinul ar umbla după această bucurie
chidem că deja crucea şi-ar fi înche­ iat şi ar savura-o prea mult timp, n-ar mai
lucrarea desăvârşită în noi. Noi n-am putea trăi prin orice cuvânt ce iese din
priceput că, în lucrarea lui Dumnezeu de gura Sa, ci ar trăi întru totul călăuzit de
anulare a vechii creaţii din noi, mai acel cuvânt care-i aduce bucurie. În acest
ră­
mâne o cruce, mult mai profundă, care caz, el ar trăi în mângâierea lui
ne aşteaptă. Dumnezeu doreşte să mu­ rim Dumnezeu, dar nu în Dumnezeul Care
faţă de bucuria Sa şi să trăim prin voia dăruieşte mângâiere. Din această pricină,
Sa. Chiar dacă ne simţim bucuroşi din Dumnezeu este nevoit să ia de la noi
 O viaţă de credinţă 291
aceste senzaţii plăcute, pentru ca noi, mângâierea şi desfătarea pe care i le
copiii Săi, să putem trăi exclusiv prin El. dăruise în ceasul suferinţei şi ascultării.
Ştim că Domnul, la începutul um­ blării Acum creştinul trebuie să sufere fără
noastre spirituale, cum e şi normal, ne lucrarea produsă de mângâierea lui
mângâie atunci când suferim pentru El, Dumnezeu. El suferă în exterior, pe când
făcându-ne să-I simţim pre­ zenţa, să-I în lăuntrul său este plin de amărăciune.
vedem faţa zâmbitoare, să-I cunoaştem Căci i se cere să facă voia lui Dumnezeu
dragostea şi să avem parte de grija Sa fără să i se dea nici cel mai mic lucru
deosebită, ca nu cumva să cădem de care să-i trezească interesul. De fapt, totul
oboseală. Când credinciosul şi-a însuşit este uscat şi lipsit de interes. Prin acest
gândirea (mintea) Domnului, călăuzindu- proces, Dumnezeu va afla precis motivul
se după aceasta, de obicei, Domnul îi pentru care suferă credinciosul pentru El
dăruieşte o mare plăcere. Deşi credincio­ şi ascultă de voia Sa. Dumnezeu îl întrea­
sul a plătit un preţ pentru că L-a urmat bă: eşti tu gata să înduri chiar şi fără a fi
pe Domnul, totuşi bucuria pe care o compensat de mângâierea Mea? Eşti tu
capătă întrece cu mult ceea ce a pierdut, dispus să trudeşti, făcând lucruri care nu
de unde şi desfătarea pe care o resimte te interesează nici câtuşi de puţin? Poţi tu
credinciosul de a asculta de voia Sa. Dar face acest lucru doar pentru că acesta
Domnul întrevede că aici ne poate paşte este planul Meu? Vei putea tu face
un pericol, prin faptul că, după ce am lucrul Meu când te simţi deprimat, gol şi
experimentat mângâierea Sa în suferinţă uscat? Vei putea tu să faci acest lucru
şi fericirea de a urma călăuzirea Sa, e pentru simplul motiv că aceasta este
normal ca un copil al lui Dumnezeu să lucrarea Mea? Eşti tu în stare să accepţi
caute în continuare ase­ menea mângâiere cu bucurie suferinţa fizică, fără să ai
şi bucurie data vii­toa­re când trece prin parte de vreo compensaţie sub formă de
suferinţă sau ascultă de voia Domnului înviorare? Vei putea tu accepta asta doar
sau când se aşteaptă să fie ajutat numai­ pentru că vine din mâna Mea?
decât de mângâierea şi de bucuria Sa. În Aceasta este o cruce practică, prin
consecinţă, el suferă sau face voia care Domnul ne descoperă dacă trăim
Domnului nu din motivaţia pură de a pentru El prin credinţă sau, dimpotrivă,
face acest lucru de dra­ gul Domnului, ci, dacă trăim pentru noi înşine, prin simţuri.
în plus, din dorinţa de a fi răsplătit cu De câte ori nu i-am auzit pe atâţia
mângâiere şi fericire. Fără aceste cârje, el zicând: „Eu trăiesc pentru Cristos“! Dar
nu mai poate continua. Voia Domnului ce înseamnă oare acest lucru? Mulţi sfin­
devine inferioară bucu­riei pe care o dăru­ ţi presupun că, dacă trudesc pentru
ieşte El în clipa ascultării. Domnul sau dacă Îl iubesc pe Domnul,
Dumnezeu ştie că copilul Său este cât înseamnă că trăiesc pentru Cristos. Din
se poate de dornic să sufere dacă este păcate, lucrurile nu stau tocmai aşa. A
mângâiat, fiind încântat să facă voia Sa, trăi pentru Domnul înseamnă a trăi pen­
dacă primeşte, în schimb, bucurie. Dar tru voia Sa, pentru interesele Sale şi
acum Dumnezeu doreşte să afle ce pentru împărăţia Sa. Şi, ca atare, nu mai
anume îl motivează pe credincios: suferă e nici un loc pentru eul propriu, nu mai
el exclusiv de dragul Domnului sau de încape loc pentru nici cea mai mică pur­
dragul de a fi consolat? Ascultă el de tare de grijă pentru confortul personal,
voia (mintea) lui Dumnezeu pentru că bucuria personală sau gloria personală. A
trebuie să asculte de ea, sau pentru că în face voia lui Dumnezeu din pricina con­
însuşi actul ascultării rezidă bucuria sa? fortului sau al bucuriei este strict interzis.
Din această pricină, după ce un creştin a Dar tot atât de interzis este de a ne da
făcut unele progrese pe plan spiritual, înapoi din faţa voii lui Dumnezeu, de a
Dumnezeu începe să retragă de la el înceta să ascultăm sau de a întârzia să
292 Omul spiritual, volumul II
ascultăm de voia Sa, doar pentru că ne Se cuvine să întrebăm din nou: ce
simţim deprimaţi, serbezi sau dezamăgiţi. este viaţa de credinţă? Este viaţa trăită
Ar trebui să ştim că suferinţa fizică în prin credinţa în Dumnezeu în toate împre-
sine nu înseamnă neapărat a îndura pen­ jurările: „Dacă mă va ucide“, spune Iov,
tru Domnul, căci adesea trupul nostru e „eu totuşi mă voi încrede în El“ (Iov
supus durerilor, în timp ce inima noastră 13:15, versiunea Darby). Aceasta este cre­
e plină de bucurie. Dacă realmente sufe­ dinţa. Pentru că o dată am L-am crezut
rim pentru El, atunci nu numai că trupul pe Dumnezeu, L-am iubit şi mi-am pus
nostru suferă, ci şi inima ne este îndure­ încrederea în El, voi crede în El, Îl voi
rară. Deşi suntem lipsiţi de cea mai uşoa­ iubi şi-mi voi pune încrederea în El ori­
ră adiere de bucurie, totuşi, mergem îna­ unde m-ar aşeza şi oricum ar suferi inima
inte. Să înţelegem că a trăi pentru şi trupul meu! În zilele noastre oamenii
Domnul înseamnă a nu mai reţine nimic lui Dumnezeu se aşteaptă să fie plini de
pentru eul nostru, ci a da, de bunăvoie, pace chiar în clipele de durere fizică.
totul la moarte. Cel care e în stare să Cine este cel care ar îndrăzni să renunţe
accepte cu bucurie totul din mâna la această mângâiere a inimii de dragul
Domnului – inclusiv întunericul, uscă­ ciu­ credinţei în Dumnezeu? Cine poate accep­
nea, lipsa oricărei adieri – şi totuşi să nu ta voia lui Dumnezeu cu bucurie, predân­
poarte deloc de grijă eului său, ei bine, du-se necurmat Lui, deşi simte că
acesta este cel care trăieşte pentru Dumnezeu îl urăşte şi ar vrea să-l ucidă?
Domnul! Aceasta este viaţa trăită la cel mai înalt
Dacă însă vom umbla călăuziţi de nivel! Desigur, Dumnezeu niciodată nu
sentimente, vom putea face ceea ce doreş­ ne-ar trata în felul acesta. Totuşi, în
te Dumnezeu numai atunci când suntem umblarea celor mai mulţi creştini care au
animaţi de sentimente de bu­ curie. Dacă înaintat mult pe cărarea credinţei se simte
însă vom trăi prin credinţă, vom putea uneori această aparentă părăsire din partea
asculta de Domnul în toate privinţele. De Domnului. Am putea noi oare rămâne
câte ori nu se întâmplă oare să ne dăm neclintiţi în credinţa noastră în Dumne­
seama despre un lucru că este voia lui zeu, dacă ne-am simţi aşa? Să luăm
Dumnezeu, dar să nu avem totuşi nici un seama la ceea ce a declarat John Bunyan,
interes pentru acest lucru?! Şi astfel, ne autorul clasicei lucrări „Că­ l ătoria
vom simţi secătuiţi şi uscaţi când vom Creştinului“ când oamenii au căutat să-i
încerca să-l ducem la îndeplinire. Nu vom ia viaţa, spânzurându-l: „Dacă Dumnezeu
simţi nici o confirmare că Domnului îi nu va interveni, voi face un salt în eterni­
este plăcut, după cum nu vom experi­ tate, cu o credinţă oarbă, vie ce-o veni –
menta binecuvântarea sau întărirea Sa. raiul sau iadul!“ Iată un erou al credinţei!
Mai degrabă, ne vom simţi de parcă am În ceasul disperării, am putea şi noi să
străbate valea umbrei morţii, căci vrăjma­ spunem: „O, Doamne, chiar dacă m-ai
şul se va lupta pe tot parcursul cu noi. Şi părăsi, eu tot aş crede în Tine!“ Emoţiile
ce trist e să constatăm că, exceptându-i încep să se clatine, îndoiala se strecoară
chiar pe acei credincioşi din zilele noastre în suflet, când simţim apropierea întuneri­
care nici măcar nu încearcă să facă voia cului, pe când credinţa se ţine strâns de
lui Dumnezeu, îi avem însă pe cei puţini Dum­ nezeu, chiar în faţa morţii.
la număr care aleg din acea voie a lui Ce puţini sunt cei ce au atins un ast­
Dumnezeu partea care le convine lor. Ei fel de nivel! O, cât de mult se împo­
ascultă de gândul lui Dumnezeu doar triveşte firea noastră veche unei astfel de
atunci când le este lor convenabil, când umblări numai şi numai cu Dumnezeu!
corespunde cu emoţiile şi dorinţele lor! Lipsa apetitului natural pentru purtarea
Dacă nu vom înainta prin credinţă, vom crucii a îngreunat progresul spiritual al
fugi în Tarşiş (vezi Iona 1:3, 4:2). multora. Aceştia au tendinţa de a-şi
 O viaţă de credinţă 293
re­zerva puţină plăcere, pentru delectarea rie pe care s-o poată simţi. Dar cei cre­
lor proprie. A pierde totul în Domnul, dincioşi sunt con­ duşi de Dumnezeu la o
chiar plăcerea proprie, este o moarte prea viaţă spirituală autentică. Ce evlavioasă
costisitoare, o crucea prea greu de purtat! este umblarea lor! Când privesc aceştia în
Da, s-ar putea ca aceştia să fie cu totul urmă la experienţele pe care le-au avut,
consacraţi Domnului, să sufere nespuse recunosc pe dată că felul cum aranjează
dureri pentru El, ba chiar să plătească un Domnul evenimentele în viaţa lor este
preţ pentru că fac voia Domnului, totuşi desăvârşit. Căci numai prin aceste experi­
ei nu sunt în stare să se lase de acel enţe au fost ei învredniciţi să renunţe la
sentiment (evident neînsemnat, spun unii!) viaţa lor sufletească. Strigătoare la cer
de plăcere de sine. Mulţi pun mare preţ este astăzi nevoia credincioşilor de a se
pe acest confort de o clipă. Viaţa lor preda pe ei înşişi cu totul lui Dumnezeu,
spirituală se bizuie pe această senzaţie ignorân­ du-şi simţurile.
aproape imperceptibilă de autosatisfacţie. Asta nu trebuie deloc interpretat în sen­
Dacă ar face uz de curajul de a se jertfi, sul că de acum încolo vom deveni persoa­
lăsându-se mistuiţi de cuptorul de foc al ne lipsite de bucurie. „Bucuria în Duhul
lui Dumnezeu, purtându-se fără milă cu Sfânt“ este cea mai mare binecuvântare în
eul lor, refuzând să şi-l iubească, ar face împărăţia lui Dumnezeu (Rom. 14:17). Ba
paşi însemnaţi pe cărarea spirituală. Dar mai mult, roada Du­ hului Sfânt este bucu­
prea mulţi dintre copiii lui Dumnezeu ria (Gal. 5:22). Dacă aşa stau lucrurile,
rămân tributari vieţii lor naturale, încrezân­ atunci cum vom explica această aparentă
du-se în ceea ce se poate vedea şi simţi, inconsecvenţă? Foar­ te simplu, trebuie să
când doresc să se simtă în siguranţă, la ajungem să înţele­ gem că, deşi ne vom
adăpost. Ei n-au nici curajul, nici cre­ dinţa pierde negre­ şit bu­cu­ria în simţămintele
de a explora nevăzutul, domeniul impal­ noastre, totuşi, bu­ curia pe care o vom câş­
pabil, terenul necălcat de talpa vreunui tiga va izvorî dintr-o credinţă curată şi
picior omenesc. Deja ei şi-au trasat un indes­ tructibilă. Bucuria de acest calibru
cerc în jurul lor. Bucuria sau întristarea este mult mai profundă decât emoţia.
lor atârnă de o brumă de câştig ici, şi un Deve­ nind spirituali, noi renunţăm la vechea
pic de pierdere colo. Nu pot primi nimic dorinţă a plă­ cerii de sine şi, prin aceasta,
mai înălţător. Şi astfel ei sunt încercuiţi şi şi la vechea alergare febrilă după fericire.
strâmtoraţi de propriul lor eu meschin. Dar pacea şi bucuria în duh, care izvorăsc
Dacă însă creştinul ar recunoaşte fap­ din cre­ dinţă, sunt trainice – ele rămân în
tul că Dumnezeu doreşte din partea lui veac.
să umble prin credinţă, n-ar mai cârti
împotriva lui Dumnezeu atât de des, După călăuzirea duhului
după cum n-ar lăsa să i se mai înfiripe Pentru a umbla călăuzit de duhul, un
aceste gânduri de nemulţumire. Ce rapid creştin trebuie să renunţe la orice doză,
ar fi îndepărtată viaţa naturală prin ope­ oricât de mică, a vieţii sale senzoriale. El
raţia crucii, dacă sfântul ar accepta simţă­ trebuie să înainteze prin credinţă, descoto­
mântul de uscăciune pe care Dumnezeu i rosindu-se de cârjele senzaţiilor plăcute,
l-a dat, socotind tot ce primeşte din mâna de care firea veche se agaţă cu disperare.
lui Dumnezeu ca fiind excelent! Dacă la Când urmează călăuzirea duhului, el nu
mijloc nu ar fi ignoranţa sau refuzul său, se teme nici dacă nu primeşte nici un
asemenea experienţe i-ar trata sufletul ajutor din partea simţurilor, nici dacă
într-un chip cât se poate de practic, acestea îi sunt potrivnice. Dar când cre­
învrednicindu-l să trăiască în duhul. Ce dinţa sa este slabă, iar el nu urmează
trist e că atâţia nu reuşesc să agonisească călăuzirea duhului, atunci se va bizui pe
în viaţa aceasta nimic mai presus de un ajutorul venit din domeniul vizibil, din
pic de confort sufletesc, oleacă de bucu­ percepţia senzorială şi din ceea ce poate
294 Omul spiritual, volumul II
fi pipăit. În procesul de călăuzire, intuiţia Sa doar când avem senzaţii plăcute. A
va fi întotdeauna înlocuită cu sentimentul, proceda astfel înseamnă doar că ne-am
ori de câte ori viaţa spirituală este slăbită. lăsat înduplecaţi de bucuria Domnului,
Cel care rămâne pe tărâmul sim­ ţurilor va nefiind mânaţi de aspiraţia izvorâtă din
ajunge să-şi dea seama că, după ce a adâncul inimii de a face voia Sa. Doar
umblat atâta timp după senzaţii plăcute, atunci când credinciosul nu simte nici o
curând va face un pas mai departe, solici­ bucurie şi nu e mânat de nici un senti­
tând ajutorul lumii, de­ oarece pe ce se ment de plăcere sau delectare, şi totuşi se
bizuie simţurile, dacă nu pe ajutorul hotărăşte să facă voia lui Dumnezeu,
lumii! Un creştin emotiv adesea va recur­ poate fi considerată ascultarea sa cu ade­
ge la metodele sale proprii şi la ajutorul vărat vrednică, deoarece ea izvorăşte din
omului. A urma călăuzirea duhului nece­ inima sa sinceră şi exprimă respectul său
sită credinţă, deoarece, de obicei, duhul pentru Dumnezeu, conjugat cu nesocoti­
este contrar simţurilor. Fără credinţă rea eului său. Tocmai în asta constă deo­
nimeni nu poate face prea mulţi paşi sebirea dintre creştinul spiritual şi cel
înainte. O persoană sufletească va înceta sufletesc! Cel sufletesc se are în vedere,
să-I slujească lui Dumnezeu în clipa în de cele mai multe ori, pe el însuşi, ascul­
care va fi deprimată. Pe de altă parte, tând astfel de Dumnezeu doar când simte
cine trăieşte prin credinţă nu va aştepta să că dorinţa i-a fost satisfăcută. În schimb,
înceapă să-I slujească lui Dumnezeu până cel spiritual posedă voinţa de a coopera
când va fi cuprins de bucurie, ci va păşi pe deplin cu Dumnezeu, acceptând, prin
înainte, rugându-L pe Dumnezeu să urmare, felul cum aranjează El lucrurile,
mărească forţa duhului său, ca să poată fără şovăire, chiar atunci când nu benefi­
învinge orice simţământ de deprimare ce ciază de nici un ajutor sau sti­ mul din
ar putea veni peste el. afară.
Cu ce ne mai putem lăuda, dacă vom
Viaţa voinţei asculta de Dumnezeu doar atunci când
Viaţa de credinţă se poate numi viaţa vom experimenta bucurie în trupurile
voinţei, deoarece credinţa este neinfluenţa­ noastre? Sau ne mai putem oare făli dacă
tă de modul în care se simte cineva, savurăm încurajarea Domnului când sun­
fiind, în schimb, mânată de tenacitatea de tem în suferinţă? Ce scumpă este această
a asculta de gândul (mintea) lui Dum­ atitudine a noastră în ochii lui Dumnezeu,
nezeu. Deşi s-ar putea ca creştinul să nu când ne hotărâm să ascultăm de voia
se simtă înclinat să asculte de Dum­ nezeu, (mintea) Sa şi să suferim pentru El, chiar
totuşi, el va voi să asculte de El. În viaţă atunci când suntem lipsiţi de mângâierea,
întâlnim două tipuri de creştini, diametral dragostea, ajutorul, pre­ zenţa şi bucuria
opuse: cei care depind de emoţii, şi cei­ Domnului!
lalţi, care se bizuie pe voinţa lor înnoită. Mulţi credincioşi sunt inconştienţi de
Un creştin care-şi pune încrederea în sim­ faptul că a umbla călăuziţi de duhul
ţăminte poate să asculte de Dumnezeu înseamnă a umbla călăuziţi de voinţă,
doar atunci când poate să-şi tragă seva care este unită cu Dumnezeu. (O voinţă
din senzaţiile plăcute de exaltare pe care care nu este astfel unită este nevrednică
le resimte. Dar celălalt, care se bizuie pe de încredere şi inconsecventă. Este nevoie
voinţă, este hotărât să-I slujească lui de o voinţă ce este pe deplin predată
Dumnezeu indiferent de împrejurările în Domnului, pentru a putea alege întotdeau­
care s-ar afla, oricum s-ar simţi. Voia sa na ceea ce doreşte duhul.) În fazele tim­
reflectă opinia sa reală, pe când simţurile purii ale experienţei lor creştine, ei au
sale sunt determinate de stimuli din afară. auzit de unii sfinţi care se bucură de o
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, stare inexprimabilă de bucurie, când aceş­
nu se câştigă prea mult dacă facem voia tia ascultă de Domnul sau suferă pentru
 O viaţă de credinţă 295
El. Ei au admirat şi au dorit o asemenea însă cineva doreşte să fie credincios
viaţă, drept care şi ei s-au adus pe ei Domnului până la moarte, indiferent cât
înşişi înaintea Domnului, ca să fie exclu­ de uscat s-ar simţi, traiectoria lui spiritua­
siv ai Săi, în speranţa că şi ei ar putea lă va fi dintre cele mai nobile.
avea parte de această viaţă „mai înaltă“. Spiritualitatea se măsoară prin voinţa
În realitate, după ce a avut loc predarea noastră, deoarece aceasta dez­ văluie condi­
(consacrarea) lor, ei au experimentat într- ţia noastră reală, neretuşată. Când opţiuni­
adevăr de multe ori căldura părtăşiei inti­ le şi deciziile noastre au fost predate
me a Domnului, dragostea Sa, ceea ce Domnului, putem afirma cu destul temei
i-a determinat să conchidă că aşteptările că ne-am predat lui Dum­ nezeu şi nu mai
lor au fost împlinite. Dar prea curând acţionăm ca suverani ai propriei noastre
după aceea au constatat că aceste experi­ fiinţe. Eul este diametral opus vieţii noas­
enţe minunate au devenit ceva de dome­ tre spirituale. Când eul este frânt, viaţa
niul trecutului. începe să se dezvolte. Dacă însă eul va
Pentru că sunt inconştienţi cu privire rămâne puternic, viaţa respectivă va avea
la faptul că exprimarea adevăratei vieţi de suferit. Prin urmare, putem cântări
spirituale izvorăşte nu din simţuri, ci din spiritualitatea cuiva aruncând o privire
voinţă, mulţi suferă cumplite dureri, deoa­ asupra voinţei sale. Dimpotrivă, sim­ ţurile
rece consideră că şi-au pierdut viaţa spiri­ sunt total diferite. Căci şi dacă suntem
tuală în clipa în care nu mai simt nici o cuprinşi de cele mai glorioase senzaţii, în
senzaţie de plăcere. Or, aceştia, când sunt realitate, tot de eul nostru suntem plini,
doborâţi de întristare, trebuie să se cerce­ având un pronunţat simţ de mulţumire şi
teze să vadă dacă la început inima lor a satisfacţie de sine.
fost cu adevărat cuprinsă de o adevărată Să nu se înşele cei ce se străduiesc
consacrare, dacă mai doresc încă să facă sincer să crească spiritual să creadă că
voia lui Dumnezeu. Sunt ei dispuşi să simţămintele constituie principiul lor de
sufere pentru El? Sau a intervenit vreo viaţă, deoarece asta îi va ademeni să fie
schimbare în dispoziţia lor de a face mereu atenţi la senzaţiile ce-i gâdilă. Mai
orice, de a merge oriunde pentru degrabă, ei trebuie să se asigure că voin­
Domnul? Dacă acestea nu s-au schimbat ţa lor este predată cu totul lui Dumnezeu.
deloc, atunci înseamnă că viaţa lor spi­ Nu trebuie să fie preocupaţi de faptul că
rituală nu a scăzut. Dar dacă a interve­ nit au sau nu parte de bucurie. Dumnezeu
vreo schimbare în aceste comandamente, doreşte să trăim exclusiv prin credinţă.
viaţa lor spirituală a scăzut într-adevăr. Dacă El rânduieşte ca noi să trăim prin
După cum regresul cuiva nu se dato­ credinţă şi să ne mulţumim doar cu voia
rează vreunei pierderi de bucurie, ci slă­ Sa, fără nici un sentiment de mângâiere
birii voinţei sale, în ce priveşte as­
cultarea sau înălţare o perioadă îndelungată de
de Dumnezeu, tot aşa progresul său nu timp, vom fi noi oare dis­ puşi să trăim în
are loc pentru că el posedă în prezent felul acesta? Desfătarea noastră trebuie să
multe simţiri plăcute pe care nu le avea provină din convingerea că am ascultat
în trecut, ci din pricina unei uniri mai de mintea (voia) lui Dumnezeu, nu că ni
profunde a voinţei sale cu Dumne­ zeu. s-a acordat vreo bucurie deosebită. Numai
Tocmai asta îl face să fie mai înclinat să voia lui Dumnezeu trebuie să ne fie
urmeze voia lui Dumnezeu, mai maleabil îndeajuns pentru a fi plini de bucurie.
faţă de dorinţele Sale. Piatra de încercare
a adevăratei vieţi spirituale este: cât de Datoria omului
mult este contopită voinţa cuiva cu voinţa Când un credincios este guvernat pri­
lui Dumnezeu; senzaţia bună sau rea, mordial de sentimentele sale, în mod ine­
sentimentul de fericire ori de tristeţe – vitabil el îşi va neglija îndatoririle faţă de
acestea nu constituie nici un indiciu. Dacă semeni. Asta pentru că el face din el
296 Omul spiritual, volumul II
însuşi centrul universului său, fiind, în al. Motivul pentru această abordare nee­
consecinţă, incapabil de a se preocupa de chilibrată este eşecul cre­ dinciosului de a
nevoile altora. Pentru ca un creştin să-şi umbla prin credinţă. Acesta continuă să
poată face datoria, este nevoie de credinţă caute sprijin din lăuntrul eului său pro­
şi de voinţă. Responsabilitatea ignoră sen­ priu. El nu a fost unit pe deplin cu
timentele. Datoria noastră faţă de oameni Dumnezeu. De aici şi nevoia sa de un
este bine precizată, iar responsabilitatea timp special şi de un loc special pentru
noastră în chestiunile mondene ale vieţii comuniune cu Dumne­ zeu. El nu a învăţat
este fără echivoc. Acestea nu pot fi modi­ să-L recunoască pe Domnul în toate
ficate după sentimentele noastre schimbă­ chestiunile, cooperând, în consecinţă, cu
toare. Datoria trebuie înde­ plinită după El. El nu ştie cum să fie unit cu Domnul
principiul care o guver­ nează. în detaliile vieţii de zi cu zi. Experienţa
În perioada în care un creştin cunoaşte sa cu privire la Dumnezeu e concentrată
adevărul doar în simţurile sale, îi va fi în doar în simţurile sale. Şi astfel, lui îi
mod cert imposibil să-şi facă datoria. El place să ridice un cort pe munte în care
va fi atât de preocupat de bucuria ce să locuiască permanent cu Domnul,
derivă din părtăşia cu Domnul, încât nu neconvenindu-i însă să co­ boare la şes, ca
va mai urmări altceva. Ispita lui cea mai să scoată afară demonul.
mare va fi să nu facă nimic, ci doar să Chiar şi cea mai înălţătoare experienţă
petreacă timp în părtăşie cu Domnul, creştină nu este niciodată în contradicţie
lăfăindu-se în bucuria care se revarsă din cu îndatoririle vieţii noastre mondene.
această părtăşie. Nu-i place lucrarea în Citind epistolele către Ro­ mani, Coloseni
care era angajat înainte, deoarece asta şi Efeseni, vedem lămurit cât de perfect
nu-i oferă decât perspectiva altor încercări trebuie să-şi îndepli­nească un creştin dato­
şi necazuri. Când stă faţă în faţă cu ria faţă de semeni. Viaţa lui cea mai
Domnul, simte o puternică sfinţenie şi o înălţătoare nu necesită nici un ceas speci­
mare biruinţă, dar când iese din prezenţa al, nici o situaţie specială pentru a se
Domnului, pentru a-şi duce la îndeplinire putea manifesta. Ea se poate exprima
îndatori­
rile de zi cu zi, se vede la fel de limpede în orice timp şi-n orice loc. La
înfrânt şi întinat ca mai înainte. El vrea Domnul nu este nici o dichotomie între
cu orice chip să scape de îndatoririle sale. treburile casei şi predicare sau rugăciune.
Şi astfel speră că, zăbovind vreme înde­ Viaţa lui Cristos se poate etala prin tot
lungată în prezenţa Domnului, va putea felul de activităţi.
prelungi durata sfinţeniei şi biruinţei sale. Ca urmare a faptului că trăim o viaţă
El priveşte aceste chestiuni, cum ar fi guvernată de simţuri, devenim nemulţu­
îndatoririle sale, drept lucruri pământeşti miţi cu situaţia noastră actuală, fiin­ du-ne
şi nevrednice de a reţine atenţia unei per­ lehamite să ne îndeplinim îndatoririle ce
soane atât de curate şi biruitoare ca el. incumbă ace­ lei poziţii. Şi astfel ne revol­
Deoarece ţine atât de mult la timpul şi tăm, deoarece nu găsim absolut nici o
locul în care să poată avea comuniune cu satisfacţie în aceste îndatoriri. Dar viaţa
Domnul, detestând atât de mult acele tre­ noastră nu are ca scop plăcerea. Atunci
buri pe care are datoria să le facă, fireşte, de ce o căutăm? Calea simţurilor ne
va neglija nevoile şi bunăstarea celor din îndeamnă să ne neglijăm îndatoririle.
jur. Părinţii şi servitorii care gândesc în Calea credinţei ne cheamă să nu uităm
felul acesta, în genere, nu au grijă cum de îndatoririle noastre, şi cele faţă de pri­
se cuvine de copiii lor şi nu-şi servesc eteni, şi faţă de duşmani. Dacă suntem
stăpânii cum ar trebui s-o facă, fiindcă, în uniţi cu Dumnezeu în toate aspectele vie­
opinia lor, acestea sunt treburi lumeşti şi, ţii, vom şti care ne sunt sarcinile şi cum
prin urmare, de o valoare minimă. Ei trebuie să ne achităm în mod corespun­
cred că trebuie să caute ceva mai spiritu­ zător de ele.
 O viaţă de credinţă 297
În lucrarea lui Dumnezeu Domnul şi a trudit opt sau zece ani fără
A ne lepăda de viaţa sentimentelor şi să fi obţinut nici un rezultat. Va putea el
a trăi exclusiv prin credinţă este una din să continue să lucreze cu credincioşie,
cerinţele primordiale de a-L sluji pe doar pentru că aşa i-a poruncit Dumnezeu?
Dumnezeu. Un credincios emotiv este Oare cât de mulţi sfinţi sunt care slujesc
nefolositor în mâna lui Dumnezeu. Cel doar pentru că Domnul le-a poruncit să
care umblă călăuzit de simţuri ştie cum facă aşa? Sau câţi slujesc doar pentru a
să savureze plăcerea, dar nu şi cum să da roade? Întrucât lucrarea lui Dumnezeu
lucreze pentru Dumnezeu. El încă nu a este de natură eternă, El le pretinde oame­
atins stadiul de lucrător, întrucât trăieşte nilor credinţei să mun­ cească pentru El.
pentru el însuşi, şi nu pentru Dumnezeu. Fiinţelor omeneşti care trăiesc ancorate în
A trăi pentru Domnul este o condiţie sine timp le este greu să priceapă lucrarea lui
qua non pentru a putea lucra pentru El. Dumnezeu, deoa­ re­
ce ea este pătrunsă de
Un creştin trebuie să promoveze pe caracterul etern. Prin urmare, cum vor
calea credinţei, înainte de a putea fi un putea cei care trăiesc mânaţi de simţuri să
instrument util în mâna lui Dumnezeu, se alăture lucrării lui Dumnezeu, având în
putând efectua lucrarea Lui. Altminteri, vedere că nimic din asta nu poate fi plă­
ţelul său în viaţă este plăcerea. El va cut simţurilor lor? Dacă moartea crucii nu
lucra de dragul de a simţi şi tot din taie adânc în sufletul unui credincios, aşa
această pricină va înceta să lucreze. Inima încât acesta să nu-şi mai rezerve nimic
sa va fi plină peste măsură cu iubire de pentru el, atunci nu va putea să-L urmeze
sine. Dacă va fi aşezat de Domnul într- pe Domnul în lucrare decât într-o măsură
un câmp de lucru plin de suferinţe fizice limitată. Dincolo de asta el nu va putea
şi emoţionale, va începe să se vaite şi, nu trece. Dumnezeu le cere oamenilor care
după mult timp, se va lăsa de lucru. Dar sunt total frânţi şi care-L vor urma până
după cum lucrarea Domnului Isus a fost la moarte să lucreze pentru El.
lucrarea crucii, exact aşa trebuie să fie şi În bătălia împotriva duşmanului
lucrarea creştinului. Ce plăcere este într-o Cei care trăiesc călăuziţi de sim­
astfel de lucrare? Dacă creştinii nu-şi vor ţăminte sunt şi mai nevrednici în răz­ boiul
încredinţa integral emoţiile şi inima lor spiritual, deoarece, ca să poţi lupta împo­
plină de iubire de sine lucrării morţii, triva vrăjmaşului în rugăciune, este nevo­
greu Îi va fi lui Dumnezeu să găsească ie de multă lepădare de sine. Şi ce sufe­
lucrători adevăraţi! rinţe incalculabil de mari sunt implicate!
În vremea de acum Domnul are nevo­ Nimic din ce poate satisface eul nu se
ie de oameni care să-L urmeze pâ­ nă la găseşte aici. Mai degrabă, înseamnă a ne
capăt. Prea mulţi sfinţi lucrează pentru vărsa cu tot ce avem şi suntem pentru
Domnul doar atunci când lucra­ rea este trupul lui Cristos şi împărăţia lui
prosperă, când corespunde intereselor lor Dumnezeu. Cât de insuportabilă trebuie
sau nu le periclitează simţurile. Dar ia să fie această împotrivire şi luptă în
să-i vezi ce repede se retrag, când vine duhul! Ce plăcere poate fi pentru duh să
crucea peste ei, cerându-le să moară; când fie împovărat cu o povară de nedescris
nu mai au nici o altă cale decât să moară de dragul lui Dumnezeu? Este interesant
şi când de nicăieri nu le vine nici un să atacăm duhul rău cu fiecare fărâmă de
ajutor, singurul lucru care le mai rămâne tărie la care putem face apel? Aceasta
fiind acela de a se ţine cu tot dinadinsul este o luptă spirituală a rugăciunii. Dar
de Dum­ nezeu prin credinţă! Ştim că dacă pentru cine se roagă credinciosul?
o lucrare este realizată cu adevărat de De­ sigur, nu pentru el însuşi, ci pentru
Dumnezeu, în mod sigur rezultatele nu lucrarea lui Dumnezeu. O atare rugă­ ciune
vor întârzia să se arate. Totuşi, să presu­ este pentru lupta spirituală, ne­prezentând
punem că cineva a fost împuternicit de interesul obişnuit ce este trezit de obicei
298 Omul spiritual, volumul II
în timpul rugăciunii comune de către cei părăsit de Dumnezeu şi uitat de oameni,
ce se roagă. Este oare ceva în asta care el rămâne la datorie, de veghe la postul
să poată să-l facă confortabil când trebuie său. Este un luptător în rugăciune. Este
să agonizeze în sufletul său şi să se biruitor al lui Satan!
roage atât pentru dărâmare, cât şi pentru
zidire? Nici un element din lupta spiritua­ Odihnă
lă nu poate fi pe placul firii vechi – După ce un credincios a fost astfel
decât, desigur, dacă nu cumva lupta se transformat, el poate începe umblarea cre­
duce doar în imaginaţie! dinţei, care este adevărata viaţă spirituală.
Un creştin emotiv va fi învins cu uşu­ Iar cel care atinge acest stadiu intră într-o
rinţă în conflictul cu Satan. În timp ce se viaţă de odihnă. Focul crucii i-a mistuit
roagă pentru a ataca vrăjmaşul, acesta din orice preocupare marcată de lăcomie. Cel
urmă, prin duhul său rău, va ataca emoţi­ puţin el şi-a învăţat lecţia. El recunoaşte
ile creştinului. Satan îl va determina pe că doar voia lui Dum­ nezeu este cea care
creştin să simtă că o asemenea luptă este contează! Toate celelalte, deşi par lucruri
dureroasă şi că o atare rugăciune este de dorit, din punct de vedere natural, sunt
lipsită de viaţă. Şi astfel, pe măsură ce însă incompatibile cu viaţa cea mai înaltă
credinciosul se întristează, devenind insi­ a lui Dumnezeu. Acum el se bucură să
pid, posomorât şi uscat, va înceta imediat renunţe la totul. Tot ce găseşte Dum­ nezeu
să mai lupte. Dacă emoţiile sale nu au cu cale să-i retragă el Îi va îngădui cu
experimentat moartea, s-ar putea să-i dea bucurie s-o facă. Gemetele, jalea şi întris­
lui Satan prilejul să atace în orice clipă. tarea ce răzbăteau din el, gândin­ du-se la
De fiecare dată când credinciosul se va ce-l aşteaptă, şi orice frământări şi căutări
ridica, pentru a i se împotrivi vrăjma­şului, au dispărut între timp cu totul. Creştinul
va fi înfrânt de o influenţă satanică asu­ realizează că viaţa cea mai înălţătoare este
pra sentimentelor sale. Poate cineva să se cea trăită pentru Dumne­ zeu, în ascultare
aştepte la biruinţă asupra lui Satan, dacă de voia Sa. Deşi el a pierdut totul, este pe
nu şi-a învins mai întâi viaţa simţurilor? deplin mulţumit cu împlinirea planului lui
Prin urmare, războiul spiritual re­ clamă Dum­ nezeu. Atâta timp cât Domnul Îşi
o atitudine de moarte totală şi de încrede­ gă­ seşte plăcerea în el, lui nu-i pasă nici
re absolută în Dumnezeu. Numai o per­ câtuşi de puţin de ce i se va întâmpla.
soană înarmată cu o astfel de atitudine va Acum el are odihnă desăvârşită. Nici un
putea să reziste singur şi să nu caute lucru din exterior nu-l mai poate stimula.
ajutorul altor persoane sau aprobarea Curând copilul lui Dumnezeu va avea
omului în lupta împotriva vrăjmaşului. o voinţă ce este unită cu Domnul. Voinţa
Numai creştinul de acest calibru va putea sa, plină acum de tărie spirituală, este
purcede sub presiunea a tot felul de sen­ întru totul capabilă să-şi ţină sub control
timente potrivnice. Lui nu-i pasă deloc de emoţiile. Umblarea sa este statornică,
viaţa sa, nici de moarte. Singurul lucru fermă şi odihnitoare. Fosta situaţie în care
care-l interesează este să se ştie călăuzit se afla, cu suişuri şi cobo­ râşuri, a dispă­
de Dumnezeu. El nu e legat de nici un rut. Dar chiar şi acum, nu trebuie să ne
interes personal, de vreo dorinţă sau pre­ pripim să conchidem că de acum încolo
ferinţă proprie. El s-a predat pe sine deja nu vom mai fi dominaţi de simţuri, căci
morţii, pentru ca apoi să trăiască exclusiv înainte de a intra chiar în cer, o atare
pentru Dumnezeu. El nici nu dă vina pe stare de perfecţiune nu este posibilă aici
Dumnezeu, nici nu interpretează greşit pe pământ. Totuşi, comparându-şi actuala
mesajul Său, deoa­ rece, pentru acest creş­ stare cu fosta lui condiţie, despre acest
tin, toate căile Sale sunt pline de dragos­ creştin se poate spune că într-adevăr are
te. Acesta este genul de creştin care poate odihnă, că este statornic şi că înaintează
sta la spărtură. Deşi s-ar părea că este cu paşi siguri. El nu mai suferă de veşni­
 O viaţă de credinţă 299
ca stare de zăpăceală cu care era con­ înaintat mult, pătrunzând pe un teren de
fruntat în trecut, deşi uneori s-ar putea să o mare puritate. Acolo unde este amestec
mai fie tulburat de activitatea emoţiilor este şi impuritate. Biblia consideră impu­
sale. De aceea vegherea în rugăciune ritatea drept ceva întinat. Înainte ca cineva
continuă să fie indispensabilă pentru el. să ajungă la acest teren lipsit de orice
Prin urmare, să ne grăbim să adăugăm amestec, el nu poate exprima o umblare
următoarele: să nu înţelegeţi greşit ceea pură. El trăieşte pentru Dumnezeu, dar
ce s-a spus până aici, în sensul că, de trăieşte şi pentru sine. Îl iubeşte pe
acum încolo nu va mai fi posibil să Domnul, dar se iubeşte şi pe sine.
simtă fie bucurie, fie întristare. Câtă Intenţiile sale sunt îndreptate spre
vreme organul prin care se exprimă emo­ Dumnezeu, dar, simultan, el are în vedere
ţiile noastre nu a fost anihilat (de fapt, şi slava sa personală, plăcerea sa, confor­
niciodată nu va fi anihilat), sentimentele tul său. O asemenea viaţă este întinată. El
şi simţurile noastre vor continua să se umblă prin credinţă, dar umblă şi prin
manifeste. Vom simţi în continuare dure­ simţuri. Urmează călăuzirea duhului, dar
re, întunecime, ariditate şi întristare. Dar şi pe aceea a sufletului. Deşi nu-şi rezer­
aceste suferinţe vor penetra doar omul vă lui însuşi partea cea mai mare, totuşi
nostru din afară, lăsând intact omul dină­ şi această porţiune mai mică pe care a
untru. Datorită diviziunii clare dintre duh pus-o deo­ parte pentru el e suficientă ca
şi suflet, în afară, sufletul nostru s-ar să-i facă viaţa impură. Numai ceea ce
putea să fie tulburat, drept care va suferi, este pur este curat. Tot ce e amestecat cu
dar înăuntru, duhul nostru rămâne calm şi elemente străine devine întinat.
statornic, de parcă nimic nu s-ar fi întâm­ Când un credincios a experimentat tra­
plat. tamentul practic al crucii, el a ajuns, în
După ce a atins această poziţie de fine, la o viaţă de puritate. Totul este pen­
odih­ nă, credinciosul va constata că tot ce tru Dumnezeu şi în Dumnezeu, iar
a pierdut până aici de dragul Domnului a Dumnezeu este şi El în toate. Nimic nu
fost recuperat. El L-a câştigat pe Dum­ mai este pentru eul propriu. Chiar şi cea
nezeu şi, prin urmare, tot ce este al lui mai mică dorinţă de a-şi fi plăcut sie
Dumnezeu este şi al lui. Ceea ce i-a însuşi este răstignită. Iubirea de sine a fost
retras Dumnezeu anterior acum el poate dată la moarte. Scopul actual al existenţei
savura cu adevărat în El. Motivul pentru devine unul singur: să facă voia lui
care l-a condus Dumnezeu la început prin Dumnezeu. Atâta timp cât lui Dumnezeu
atâtea întristări a fost faptul că viaţa lui Îi face plăcere, nimic altceva nu mai con­
sufletească stătea în spatele tuturor lucruri­ tează. A asculta de El devine singurul ţel
lor, în sensul că el căuta şi cerea prea al vieţii. Nu are importanţă cum se simte
mult pentru el însuşi, dorind chiar lucruri el. Ceea ce contează este să asculte de
aflate în afara voii lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu! Aceasta este o umblare pură.
după ce s-a pierdut pe sine, adică viaţa sa Deşi Dumnezeu îi acordă pace, mân­ gâiere
naturală, creştinul e în postura să se poată şi binecuvântare, el nu le gustă de dragul
bucura de fericirea lui Dum­ nezeu, în limi­ satisfacerii dorinţei sale. De acum încolo
tele sale legitime. Abia acum a fost el priveşte totul prin ochii lui Dumnezeu.
învrednicit să fie într-o relaţie corectă cu Viaţa lui sufletească s-a încheiat, iar
bucuria Sa. De aici încolo el poate să Domnul i-a dăruit o viaţă spirituală plină
accepte cu mulţumire tot ce i se dă, deoa­ de curăţie, odihnă şi cre­ dinţă. Deşi
rece nerăbdarea de a obţine ceva pentru el Dumnezeu este Cel ce-l ni­ miceşte, tot El
însuşi a fost redusă la zero. El nu mai este Cel ce-l zideşte. Ceea ce este sufle­
face cereri dezordonate pentru lucruri ce tesc a fost nimicit, dar ceea ce este spiri­
nu i-au fost hărăzite. tual a fost zidit.
Un asemenea copil al lui Dumnezeu a
300 Omul spiritual, volumul II
Omul spiritual
Volumul III
 Cuprins

VOLUMUL III
PARTEA A OPTA – ANALIZA SUFLETULUI:
MINTEA 303
1 Mintea – un câmp de luptă 303
2 Fenomenele unei minţi pasive 318
3 Calea izbăvirii 327
4 Legile minţii 338

PARTEA A NOUA – ANALIZA SUFLETULUI:

VOINŢA
1 Voinţa credinciosului 345
2 Pasivitatea şi pericolele ei 355
3 Greşeala credinciosului 363
4 Calea spre libertate 374

PARTEA A ZECEA – TRUPUL

1 Credinciosul şi trupul său 385
2 Boala 397
3 Dumnezeu, viaţa trupului 420
4 Biruind moartea 431

1. Mintea, un câmp de luptă
2. Fenomenele unei minţi pasive
3. Calea izbăvirii
4. Legile minţii
CAPITOLUL 1
MINTEA, UN CÂMP DE LUPTĂ
Mintea unui om este organul gândirii
sale. Prin intermediul ei, omul este capa-
bil să cunoască, să gândească, să-şi
a­
mintească şi să înţeleagă. Intelectul
uman, raţiunea, înţelepciunea şi price­
perea
sunt toate atribuţii ale minţii. În ge­neral
vorbind, mintea este creierul omului.
Mintea este un termen psiholo­ gic, pe
când creierul este denumirea fiziologică.
Mintea din domeniul psihologiei este cre-
ierul din domeniul fiziologiei. Mintea
omului ocupă un loc important în viaţa
sa, deoarece gândurile sale influenţează
acţiunile sale.
Înainte de regenerare
Biblia relevă că mintea omenească
este neobişnuită, în sensul că este un
câmp de bătălie în care Satan şi duhul
său rău se luptă împotriva adevărului şi,
implicit, împotriva credinciosului. Să ilus-
trăm această afirmaţie: Voinţa omului şi
duhul său sunt ca o citadelă pe care
duhurile rele se luptă încrâncenat s-o
cu­cerească. Terenul deschis în care se
duce bătălia pentru cucerirea cetăţii este
mintea omului. Observaţi descrierea
a­postolului Pavel: „Deşi trăim în lume, nu
purtăm un război lumesc, căci armele cu
care ne luptăm noi nu sunt lumeşti, ci au
putere divină ca să distrugă fortăreţe. Noi
distrugem argumente şi orice obstacol
semeţ ce se ridică împotriva cunoştinţei
lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob
303
PARTEA A OPTA
ANALIZA SUFLETULUI:
MINTEA
ascultării de Cristos“ (2 Cor. 10:3-5).
Iniţial el ne vorbeşte despre o bătălie,
spunându-ne apoi unde se duce bătălia
aceasta, pentru ca, în fine, să precizeze
obiectivul ei. Această luptă aparţine exclu-
siv domeniului minţii omeneşti. Apostolul
Pavel compară argumentele şi raţionamen-
tele omului cu fortăreţele inamicului. El
îşi ima­ginează mintea ca fiind sub stăpâ-
nirea vrăjmaşului. Apostolul conchide că
multe gânduri de răzvrătire se adăpostesc
în aceste fortăreţe, care trebuie însă să fie
supuse ascultării de Cristos. Toate acestea
demonstrează elocvent că mintea omului
este teatrul unor lupte în cadrul cărora
duhurile rele luptă cu înverşunare împotri-
va lui Dumnezeu.
Scriptura ne arată că înainte de rege­
nerare „dumnezeul acestei lumi a orbit
minţile necredincioşilor, ca aceştia să nu
vadă strălucind lumina Evangheliei slavei
lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu“
(2 Cor. 4:4). Versetul acesta confirmă
ceea ce afirmase versetul anterior, decla-
rând aici că Satan nu lasă din strânsoarea
sa mintea şi că o orbeşte. Unii oameni se
consideră, probabil, foarte înţelepţi în
capacitatea lor de a formula o mulţime
de argumente îm­ potriva evangheliei. Alţii
s-ar putea să considere de la sine înţeles
că necredinţa se datorează unei incapaci-
tăţi de înţelegere. Dar adevărul, în ambele
cazuri, este că ochii minţii omului au fost
acoperiţi de Satan. Când este ţinută strâns
304 Omul spiritual, volumul III
de Satan, mintea omului se îm­ pie­
treşte. re, vrăjmaşul creează câte un gând prin
Oamenii dau curs dorinţelor trupului şi care să-l seducă pe om. Toate ispitele ne
minţii lor, ca nişte copii ai mâniei, şi parvin sub forma unor gânduri. Întrucât
astfel sunt înstrăinaţi în mintea lor, deoa- acestea din urmă sunt atât de expuse
rece umblarea după lucrurile firii pămân- puterilor întunericului, va trebui să învă-
teşti este vrăjmăşie împotriva lui ţăm să ne păzim gândurile.
Dumnezeu (2 Cor. 3:14; Ef. 2:3; Col. Anterior regenerării, intelectul omului
1:21; Rom. 8:7). îl împiedica să-L cunoască pe Dumnezeu.
Citind această gamă de versete, vedem A fost nevoie să intervină măreaţa Sa
limpede că puterile întunericului au o putere pentru a distruge argumentele
mare priză la mintea omului, aceasta fiind omului. Aceasta este o lucrare ce trebuie
deosebit de susceptibilă la atacurile lui să aibă loc cu prilejul naşterii din nou –
Satan. Cât priveşte voinţa omului, emoţii- ceea ce se şi întâmplă sub forma pocăin-
le şi trupul său, puterile răului sunt nepu- ţei. Definiţia iniţială a pocăinţei este, pur
tincioase de a face vreun lucru în mod şi simplu, „schimbarea minţii“. În mintea
nemijlocit. Trebuie mai întâi ca ele să fi sa, omul este într-o stare de duşmănie
câştigat o bucăţică de teren acolo. faţă de Dum­ nezeu. De aceea, Dumnezeu
Comparând minţile oamenilor cu fortăre- trebuie să-i schimbe omului mintea, ca
ţele vrăjmaşului, apostolul pare să spună să-i poată dărui apoi viaţă. În starea sa
că Satan şi duhurile rele au stabilit deja o de om nenăscut din nou, omul posedă o
profundă relaţie cu mintea omului, pe minte întunecată. La regenerarea sa, min-
care o folosesc ca pe un bastion, în care tea trece printr-o transformare drastică.
să-şi întemniţeze prizonierii. Prin mintea Întrucât a fost atât de unită cu diavolul,
omului ele îşi impun autoritatea şi tot este vital ca omul să primească de la
prin mintea prizonierilor lor ei transmit Dumnezeu o schimbare a minţii, o înnoi-
gânduri otrăvite celor din jurul lor, pentru re, înainte de a putea primi o inimă nouă
ca şi aceştia să se răzvră­ tească împotriva (Fapte 11:18)
lui Dumnezeu. E greu de apreciat cât de
mult din filozofia, etica, cunoştinţele, cer- După regenerare
cetările şi ştiinţa lumii sa provin, de fapt, Dar chiar şi după ce s-a pocăit, min-
din pu­ terile întunericului! Dar de un lucru tea credinciosului nu este încă total elibe-
suntem siguri: toate argumentele şi obsta- rată de contactul cu Satan. După cum în
colele arogante ce se ridică semeţ împo- trecut vrăjmaşul acţiona prin intermediul
triva cunoştinţei lui Dumnezeu sunt fortă- minţii, tot aşa va proceda şi acum.
reţe ale vrăjmaşului. Scriindu-le credincioşilor corinteni, Pavel a
Este oare un lucru ciudat să constatăm mărturisit că se temea ca nu cumva
cât de receptivă este mintea la puterile „după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu
întunericului? Oare nu dorinţa de a şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre
cunoaşte binele şi răul a constituit păcatul să nu se strice de la curăţia şi credincio-
iniţial comis de omenire, la instigaţia lui şia care este faţă de Cristos“ (2 Cor.
Satan? Prin urmare, mintea omului este 11:3). Bine spune apostolul că după cum
extrem de receptivă la influenţa lui Satan. dumnezeul acestei lumi orbeşte mintea
Dacă am întreprinde un studiu amănunţit necredincioşilor, tot aşa va amăgi el şi
al Scripturilor, anali­zând experienţele sfin- mintea credincioşilor. Deşi ei sunt salvaţi,
ţilor, am constata că toate comunicaţiile viaţa gândurilor lor rămâne ne­ schimbată.
dintre forţele omeneşti şi cele satanice au Prin urmare, acesta ră­ mâne cel mai strate-
loc în orga­ nul gândirii, mintea. E drept gic câmp de bătălie: mintea. Aici, în minte,
că Satan adesea se foloseşte de fire (de se înregistrează atacurile puterilor întune-
carne) pentru a obţine consimţământul ricului, mai mult decât în oricare alt organ
omului, dar în toate cazurile de ademeni- al fiinţei omeneşti. Trebuie să ştim că
 Mintea, un câmp de luptă 305
duhurile satanice acordă atenţie deosebită lucrarea lui Satan în mintea creştinului.
minţii noastre, atacând-o fără cruţare – Ce trist este să constatăm cât de puţini
„după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu recunosc realitatea acestor activităţi! Da,
şiretlicul lui“. Nu inima Evei a atacat-o puţini sunt cei dispuşi să creadă că dia-
Satan mai întâi, ci capul ei. Tot aşa şi volul poate să strecoare asemenea gânduri
astăzi, duhurile rele ne atacă mai întâi în mintea oamenilor!
capul, nu inima, ca să ne corupă de la E posibil ca un copil al lui Dumnezeu
simplitatea şi curăţia care este faţă de să posede o viaţă nouă şi o inimă nouă,
Cristos. Aceste duhuri rele înţeleg prea dar nu şi o minte nouă! La prea mulţi
bine că acesta este punctul cel mai sfinţi se constată că, deşi inima le-a fost
nevralgic al întregii noastre fiinţe, deoare- înnoită, mintea le-a rămas tot cea veche.
ce mintea fusese fortăreaţa lor înainte de Inima este plină de iubire, pe când capul
a fi crezut noi şi chiar şi acum a rămas e total lipsit de pricepere. O, de câte ori
sub influenţa lor. Lor le este cel mai nu se întâmplă ca intenţiile inimii să fie
uşor să atace mintea pentru a-şi atinge curate cu desăvârşire, dar gândurile ce li
scopurile. Inima Evei a fost fără păcat, şi se învârt în cap să fie într-o stare de con-
totuşi ea a primit în cugetul ei gândurile fuzie. Fiindcă a fost îndopată cu un ade-
sugerate de Satan. Astfel ea a fost ade- vărat ghiveci, cu tot soiul de lucruri, min-
menită prin amăgire şi determinată să tea va duce lipsă de cel mai important
renunţe la capacitatea de a gândi corect lucru dintre toate, anume pătrunderea spi-
şi să cadă, astfel, în laţul vrăjmaşului. rituală. O mulţime de sfinţi iu­ besc sincer
Aşadar, credinciosul trebuie să fie atent pe toţi copiii lui Dumnezeu, dar, din
când afirmă că are o inimă sinceră şi nefericire, creierul le este îndopat cu un
onestă, căci dacă nu va învăţa cum să amalgam de teorii, opinii şi obiective. Nu
respingă duhurile rele ce-i împresoară mic este numărul unora dintre cei mai
mintea, va continua să fie ispitit şi înşe- buni şi mai credincioşi copii ai Domnului
lat, pierzându-şi astfel controlul suveran care însă sunt printre cei mai înguşti la
asupra voinţei. minte şi mai plini de prejudecăţi! Aceştia
Pavel continuă această temă, arătandu- deja au decis ce este adevărul şi care sunt
ne sursa acestui pericol: „În adevăr, dacă adevărurile pe care ei sunt dispuşi să le
vine cineva să vă propovăduiască un alt accepte. Orice alt adevăr îl vor respinge,
Isus, pe care noi nu l-am propovăduit, pe motiv că nu corespunde ideilor lor
sau dacă este vorba să primiţi un alt duh, preconcepute. Capul lor nu este la fel de
pe care nu l-aţi primit, sau o altă cuprinzător precum le este inima. Mai
Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, mult, mai sunt şi alţi copii ai lui
cum îl îngăduiţi de bine!“ (2 Cor. 11:4) Dumnezeu a căror minte nu poate zămis-
Pericolul care-l pândeşte pe creştin este li nici un gând. Oricâte adevăruri ar fi
de a i se injecta o învăţătură falsă în auzit, ei nu-şi pot aduce aminte de nici
gândirea sa, care să-l rătăcească de la unul din ele, în consecinţă nefiind în stare
calea dreaptă a devotamentului sincer şi să le transpună în practică şi să le trans-
curat faţă de Cristos. Acestea sunt lucrări- mită altora. Oh, da, ei au auzit multe
le cu care penetrează Satan în zilele lucruri, dat nu posedă capacitatea de a
noastre. De fapt el s-a deghizat într-un transmite altora măcar o frântură din toate
înger de lumină pentru a-i amăgi pe sfin- acestea. De ani de zile primesc întruna
ţi să se închine cu intelectul lor altui Isus adevăruri, dar nici o fărâmă n-o pot pune
decât Domnul, pentru a primi un alt duh la dispoziţia altora, spre a le fi acestora
decât Duhul Sfânt şi prin aceasta să pro- de folos. Poate că se şi laudă cu cât de
page o altă evanghelie decât evanghelia mult au fost umpluţi cu Duhul Sfânt!
harului lui Dumnezeu. Pavel declară fără Acestea sunt, toate, simptomele unei minţi
înconjur că acestea nu sunt altceva decât ne­ schimbate.
306 Omul spiritual, volumul III
Capul omului provoacă mai mult rău ele răspund tuturor nevoilor noastre? Da,
decât inima sa! Dacă ar învăţa credincio- sunt im­ portante, nu însă şi atotcuprinză-
şii să facă distincţie între schimbarea ini- toare. Asta pentru că este la fel de vital
mii şi schimbarea minţii, n-ar comite gre- ca mintea cuiva să fie înnoită, lărgită şi
şeala de a crede în om. Creştinii trebuie întărită. Altminteri, vom asista la o viaţă
să realizeze că până şi unul care are o deze­ chilibrată. Mulţi susţin că un creştin
părtăşie intimă cu Dumnezeu poate să fi spiritual nu trebuie să fie „de rând“ sau
primit în mintea sa, din nebăgare de comun, de parcă a fi ieşit din comun şi,
seamă, sugestiile lui Satan, care, la rândul prin urmare, nechibzuit ar fi de preferat!
lor, vor declanşa greşeli de conduită, de Acum însă, exceptând faptul că pentru
vorbire şi de gândire. În afara învăţături- asemenea creştini spi­ rituali traiul este
lor clare din Cuvântul Domnului, cuvinte- puţin mai uşor, aceşti credincioşi nu sunt
le nici unui om nu sunt cu totul demne cu nimic mai utili decât alţii şi nu li se
de crezare. Nu trebuie să trăim în virtutea poate încredinţa nici o lucrare. Să fim
cuvintelor vreunui om, doar pentru că-l bineînţeleşi: nu recomandăm înţelep­ ciunea
admirăm sau respectăm. Vorbirea şi pur- şi cunoştinţa lumii, deoarece răscumpăra-
tarea acestui om s-ar putea să fie sfinte, rea pe care ne-a dăruit-o Domnul nu
dar gândirea lui să nu fie spirituală. Prin reclamă contribuţia minţii noastre întinate
urmare, ceea ce vom vedea nu va fi vor- de păcat. Dar şi pe aceasta Dum­ nezeu o
birea sau conduita sa, ci mintea sa. Dacă doreşte schimbată, asemenea duhului nos-
am crede, judecând după linia de condui- tru! Dumnezeu doreşte să refacă viaţa
tă a vieţii cuiva, că ceea ce afirmă un gândurilor noastre, adu­ când-o la starea
lucrător este adevărul lui Dumnezeu, iniţială de frumuseţe pe care o avea
atunci înseamnă că am lua cuvintele şi aceasta când a creat-o Domnul, pentru ca,
comportamentul exterior al cuiva drept de acum încolo, să-L slăvească pe El nu
adevărul etalon după care trebuie să ne doar în umblarea noastră, ci şi în gândi-
călăuzim, iar nu Biblia. Istoria este plină rea noastră. Cine poate aprecia îndeajuns
de cazuri de sfinţi sfinţiţi care au propa- cât de mulţi sunt acei copii ai lui
gat erezii, pentru simplul motiv că inima Dumnezeu care, datorită neglijării minţii
le fusese înnoită, nu însă şi mintea, care lor, au devenit înguşti, încăpăţânaţi, îndă-
rămăsese neschimbată. Vom recunoaşte rătnici şi, uneori, chiar întinaţi! Ei nu mai
cu toţii adevărul incontestabil că viaţa corespund slavei lui Dumnezeu. Au greşit
însăşi este mai importantă decât cunoştin- ţinta. Copiii Domnului trebuie să ştie că,
ţa. De fapt, este de o mie de ori mai dacă doresc cu adevărat să trăiască o
co­vâr­
şitoare decât cunoştinţa. Totuşi, după viaţă de plinătate, mintea lor trebuie să se
ce a crescut cineva cât de cât, este esen- schimbe. Unul din motivele pentru care
ţial să caute cunoştinţa ce izvorăşte dintr- împărăţia lui Dumnezeu duce astăzi o
o minte înnoită. Vom vedea cât de impe- acută lipsă de lucrători este faptul că prea
rioasă este schimbarea atât a inimii, cât şi mulţi sunt cei ce nu pot să se apuce de
a minţii. lucru şi cu mintea lor. Asta pentru că nu
Dacă mintea creştinului rămâne înve- au avut grijă să ceară înnoirea ei, după
chită, viaţa sa va fi, necesarmente, depla- ce au fost salvaţi, permiţând astfel apariţia
sată şi îngustă. Va fi aproape imposibil ca multor piedici în calea lucrării lor. Biblia
acest credincios să se angajeze în lucrare. declară fără înconjur că nu trebuie să ne
Conform învăţăturii atât de des propagate potrivim chipului veacului acestuia, ci să
în zilele noastre, viaţa creştinului trebuie fim transformaţi prin înnoirea minţii
să fie plină de dra­ goste, răbdare, smerenie noastre (Rom. 12:2).
ş.a.m.d. De­ si­
gur, aceste trăsături ale inimii
sunt extrem de importante, ba chiar de O minte aflată sub atacul duhurilor rele
neînlocuit. Totuşi, putem noi afirma că Dacă vom analiza cu atenţie experien-
 Mintea, un câmp de luptă 307
ţele mentale ale creştinului, vom constata liberă (liberul arbitru). Dumnezeu a lăsat
că el este nu numai îngust la minte, ci şi ca omul să aibă stăpânire de sine. Omul
marcat de alte defecte. De pildă, în capul dispune de autoritatea de a-şi regla toate
lui s-ar putea să se agite tot felul de gân- calităţile naturale cu care a fost înzestrat,
duri şi închipuiri greu de stăpânit, imagini ceea ce înseamnă că procesele sale men-
întinate, idei răzleţe şi noţiuni confuze. tale trebuie să fie supuse autorităţii voin-
Dintr-o dată memoria pare să-l fi lăsat de ţei lui. Un creştin trebuie să se întrebe:
izbelişte. Capacitatea lui de a se concen- Ale mele sunt aceste gânduri? Eu sunt
tra s-a şubrezit. S-ar putea ca acum să cel ce le gândesc? Dacă nu eu sunt cel
fie obsedat de prejudecăţi ivite din surse ce gândesc, atunci precis este duhul rău,
necunoscute. Gândurile par a-i fi sugru- care este capabil să acţioneze în mintea
mate, de parcă mintea i-a fost încuiată. omului. Din moment ce nu eu sunt cel
Sau, dimpotrivă, capul îi vâjâie de gân- ce gândeşte aceste gânduri (şi aici trebuie
duri care de care mai ciudate. Creştinul subliniat că mintea urmează, de obicei,
va ajunge, probabil, la concluzia că nu călăuzirea voinţei), atunci gân­­­ durile ce-mi
poate să-şi reglementeze viaţa sa mentală încolţesc în minte nu pot fi ale mele, ci
şi s-o supună intenţiei voinţei sale. El va emană de la altă „persoană“, care profită
uita deopotrivă lucruri importante şi de capacitatea minţii mele pentru a-mi
neimportante. Se va angaja în activităţi ataca voinţa. Omul respectiv trebuie să
discutabile, fără să se întrebe de ce şi ştie că, dacă nu avut intenţia de a zămis-
fără să se obosească a găsi explicaţia li aceste gânduri, dar ele îi năpădesc
corespunzătoare. Va fi sănătos, pe plan totuşi mintea, atunci singura concluzie
fizic, dar cu mintea nu va înţelege sensul care se impune este că ele nu-i aparţin,
acestor simptome. Mulţi sfinţi din vremea ci provin de la duhul cel rău.
noastră sunt confruntaţi cu aceste dificul- Pentru a stabili dacă o idee îi aparţine
tăţi, fără să ştie de ce. sau, dimpotrivă, dacă vine de la duhul
Dacă cineva constată prezenţa acestor rău, creştinul trebuie să observe cum s-a
manifestări, va trebui să verifice câteva născut acel gând. Dacă la început faculta-
lucruri, pentru a stabili originea acestor tea sa mentală este senină şi statornică,
semnalmente. Va trebui să-şi pună câteva reacţionând normal la împrejurările ivite,
întrebări: Cine a pus stăpânire pe mintea dar dintr-o dată un gând sau o idee com-
mea? Eu însumi? Dacă da, atunci cum pletă (fără nici o legătură cu împrejurările
se face că n-o pot struni cum aş dori? actuale sau cu lucrarea în care este impli-
Este Dumnezeu la cârma minţii mele? cat) îi străfulgeră creierul, asemenea gân-
Numai că, potrivit principiilor expuse în duri dezordonate, ivite cu iuţeala fulgeru-
Biblie, Dumnezeu nu-l înlocuieşte nicio- lui, sunt, după toate pro­ babilităţile, rezul-
dată pe om în guvernarea minţii acestuia. tatul acţiunii duhurilor rele. Acestea
(Vom dezvolta curând şi acest principiu.) încearcă să injecteze în mintea credincio-
Dacă nici eu, nici Dumnezeu nu reglează sului propriile lor gândurile, convingându-
funcţionarea minţii, atunci cine deţine l că, de fapt, ar fi vorba de gândurile
controlul asupra ei? Răspunsul e că, evi- credinciosului. E limpede că ideea pe
dent, forţele întunericului generează şi care o strecoară duhurile rele în mintea
agită aceste simptome mentale. Prin omului este o chestiune la care acesta nu
urmare, ori de câte ori un copil al lui s-a gândit deloc în acel moment şi care
Dumnezeu observă că nu mai este capa- nu se înşiră nicidecum în ordinea gându-
bil să-şi stăpânească mintea, va trebui să rilor sale, ci este cu totul nouă, ceva la
tragă imediat concluzia că vrăjmaşul a care el însuşi nu s-a gândit niciodată. A
ajuns s-o dirijeze. apărut aşa din senin, de la sine. Când
Un lucru de care trebuie să ţinem cineva primeşte un astfel de gând, e bine
mereu cont este că omul posedă o voinţă să se întrebe: „Gândesc eu oare în felul
308 Omul spiritual, volumul III
acesta? Oare eu sunt cel care gândesc duhurile rele. Dumnezeu nu intervine
aceste lucruri? Doresc eu să gândesc în niciodată în modul de fun­ cţio­
nare a capa-
acest fel? Sau este un lucru care s-a ivit, cităţilor naturale ale omului. El nu ames-
aparent, de la sine în mintea mea?“ tecă gândul Său cu gândul omului, după
Copilul lui Dumnezeu trebuie să stabi- cum nu restrânge brusc şi nu distruge
lească dacă el este cel care gândeşte funcţionarea intelectului uman. Încetarea
aceste gânduri sau, dimpotrivă, altcineva. fulgerătoare a tuturor gândurilor, de parcă
Dacă ideea respectivă nu a pornit de la creierul ar fi intrat într-un vid, injectarea
el, fiind contrară modului său propriu de minţii sale cu gânduri diametral opuse
a gândi, însă această idee persistă în cursului normal al gândurilor omului, sis-
capul lui, atunci e îndreptăţit să presupu- tarea rapidă a memoriei, de parcă s-ar fi
nă că ideea provine de la vrăjmaş. Orice rupt un fir, lăsând mintea total paralizată
gând pe care omul nu este dispus să-l – toate acestea sunt rezultatele acţiunii
gândească şi orice gând care se opune duşma­ nului. Fiindcă duhul rău a pus stă-
voinţei sale vine din afară; nu este gândul pânire pe organul gândirii, el va fi acum
lui propriu. în stare fie să-l facă să-şi înceteze funcţi-
Adesea creierul cuiva e plin de idei onarea, fie, slăbindu-şi strânsoarea asupra
de tot felul, pe care el nu poate să le sa, să-i permită să funcţioneze din nou.
stăvilească. Capul său este ca o maşină Trebuie să recunoaştem următorul princi-
de gânduri, pusă în mişcare de o forţă piu: Cauzele naturale pot produce numai
externă, care continuă să formuleze gân- simptome naturale. Străfulgerări ale gândi-
duri, fără ca omul s-o poată opri. Poate rii sau pierderi de memorie sunt cu totul
că, de multe ori, credinciosul dă din cap în afara capacităţii sau controlului minţii
neputincios în faţa acestui şuvoi de gân- noastre, fiind contrare principiilor naturale
duri pe care nu-l poate zăgăzui. Capul lui de cauză şi efect. În consecinţă, se impu-
este împresurat de gânduri, aidoma talazu- ne concluzia că ele sunt inspirate de forţe
rilor mării, vuind zi şi noapte. Ceea ce nocive din domeniul supranaturalului.
nu realizează el este că toate acestea În scrisoarea sa către Efeseni, îl sur-
reprezintă activitatea duhului rău. El tre- prindem pe Pavel referindu-se la „duhul
buie să înţeleagă ce este un gând. Este o care lucrează acum în fiii neascultării“
entitate pe care încearcă să o capteze min- (Ef. 2:2). Este foarte important să ştim că
tea sa. Dar în cazul acestor gânduri forţele întunericului lucrează nu doar în
necontrolabile, nu mintea sa este aceea afară, ci şi în lăuntrul omului. Când
care captează ceva, ci acel ceva îi captea- oamenii lucrează, ei pot face acest lucru,
ză mintea. În cursul normal al evenimen- cel mult, folosindu-se de cuvintele lor, de
telor, mintea sa este cea care se gândeşte gesticulaţia sau mişcarea trupului lor. Însă
la diverse lucruri. Pe când, acum aceste duhurile rele se pot folosi de toate aces-
lucruri forţează mintea să gândească în ce tea, lucrarea lor depăşind aceste graniţe.
direcţie vor ele. De multe ori o persoană Astfel ele pot acţiona din afară, în acelaşi
doreşte să înlăture o anumită chestiune, mod în care acţionează omul, dar mult
dar o forţă externă i-o aduce mereu în mai profund, atacând şi din interior. Asta
vizor, nepermiţân­ du-i s-o dea uitării şi înseamnă că ele se pot strecura în activi-
forţându-l să se gândească în continuare tatea gândurilor omului, acţionând in inte-
la ea. În acest caz, avem de a face cu rior. Omul nu este capabil de o asemenea
penetrarea duhurilor rele. lucrare. El nu poate pătrunde în creierul
Prin urmare, recapitulând, vom spune altei fiinţe omeneşti, pentru a-l influenţa
că trebuie să cercetăm orice semnal anor- în mod subtil sau pentru a perturba gân-
mal ce se iveşte. Cu excepţia cau­ zelor direa acestuia. Duhurile rele însă pot face
naturale, cum ar fi cele de boală, toate acest lucru. Ele posedă o capacitate de
celelalte indicii anormale îşi au obârşia în comunicare de care omul nu dispune.
 Mintea, un câmp de luptă 309
Iniţial, ele acţionează în mintea omului, consecinţă, forţele acestea pot conecta sau
după care îşi extind influenţa asupra deconecta gândurile omului, după bunul
emoţiilor, deoarece între minte şi emoţii lor plac, nesocotind total propriile idei ale
există o strânsă legătură. Deci duhurile victimei. Deşi capul este în conti­ nuare
rele îşi exercită influenţa mai întâi asupra ataşat de corpul credinciosului, suveranita-
minţii, iar apoi acţionează asupra voinţei tea sa asupra acestui organ a fost preluată
omului, căci mintea şi voinţa sunt, de de o altă entitate. Oricât ar protesta aces-
asemenea, strâns înrudite. ta, prea puţin se poate face pentru a
Maniera în care aceste duhuri ina­ mice îndrepta această stare de lucruri. Ori de
acţionează este de a sădi, pe furiş, în câte ori cineva le dă prilej duhurilor rele
mintea omului tot felul de noţiuni îndră- să acţioneze, el nu mai poate urma
gite de ele, cu scopul de a-şi atinge îndemnurile propriei sale voinţe, ci trebuie
obiectivele sau, dimpotrivă, de a bloca să asculte de voia altuia. Când le cedează
anumite gânduri care nu le convin, pen- teren acestor forţe în mintea sa, imediat
tru ca omul să nu poată duce până la el îşi pierde suvera­ nitatea asupra ei. Asta
capăt aceste gânduri. Biblia ne spune denotă că fa­ cul­
tăţile sale mentale sunt în
limpede că forţele întunericului sunt deo- prezent ocupate de duhurile rele. Dacă
potrivă capabile de a sădi idei în creierul n-ar fi fost atacată de aceste forţe, voinţa
omului sau de a i le fura. Ver­ setul 2 din credinciosului ar deţine în continuare con-
Ioan 13: „Diavolul pusese în inima lui trolul asupra tuturor lucrurilor, el putând
Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să gândească sau să înceteze să gândeas-
să-L vândă“ demonstrează că Satan e că, la discreţie, după cum vo­ ieşte, fără
capabil să sădească acest gând în inima nici o oprelişte.
omului. „Apoi vine diavolul şi ia Datorită acestei afinităţi dintre min­ tea
Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să omului şi duhurile rele, creştinul adesea
creadă, şi să fie mântuiţi“ (Luca 8:12). cedează în faţa acestor forţe. Terenul câş-
Asta confirmă faptul că Satan elimină tigat de ele le conferă autoritatea de a
orice cuvânt de care omul ar trebui să-şi opera nestingherite în capul credinciosu-
aducă aminte, făcându-l să uite totul. lui. Dar să nu uităm un lucru: mintea
Cele două versete citate relevă cele două omului îi aparţine acestuia. Fără permisi-
piste de atac ale duhurilor rele asupra unea sa, vrăjmaşul nu ar avea nici o
minţii omului: fie de a adăuga, fie de a putere de a se folosi de ea. Dacă nu
scoate ceva din mintea sa. cedează omul de bună voie (conştient sau
inconştient) mintea sa în folosul duhurilor
Cauzele atacului duhurilor rele rele, acestea nu au nici un drept de a
Oare de ce este activitatea minţii creş- răpi libertatea omului. Asta nu înseamnă
tinului atât de împresurată de ata­ curile însă că aceste forţe ale răului nu vor
duhurilor rele? Răspunsul îl găsim într-o încerca să ne ispitească, ori de câte ori
singură propoziţie: credincioşii le oferă vor putea, în gândirea noastră (e inevita-
duhurilor rele (sau dia­ volului) prilejul de bil ca aceste ispite să nu vină în viaţa de
a ataca. Să ne fie clar tuturor că este acum), dar înseamnă că, în clipa în care
posibil ca mintea noastră să fie atacată facem apel la voinţa noastră, împotrivin-
de diavolul, fapt amplu confirmat de du-ne gândului ispititor, acesta va înceta
experienţa multor sfinţi. Iar terenul prefe- imediat. Defectul multor credincioşi de
rat de atac al vrăj­ maşului este cel al astăzi constă în faptul că, deşi se împotri-
gândirii, deoarece aceasta poate manifesta vesc adesea cu voinţa lor, gândul persistă.
afinităţi în direcţia duhurilor rele. Această Nu ar trebui ca acest lucru să se întâm-
facultate a raţiunii a scăpat parţial sau ple. Dacă se întâmplă totuşi, e un indiciu
total de sub controlul suveran al omului, sigur al atacului du­ hurilor rele.
căzând pradă imixtiunii adversarului. În Cel mai mare pericol în legătură cu
310 Omul spiritual, volumul III
activitatea duhurilor rele este să li se este o cedare de teren în favoarea duşma-
cedeze teren. Fără această cedare, ele nu nului. Dacă un copil al lui Dum­ nezeu
pot funcţiona. Gradul lor de activitate îndrăgeşte păcatul în inima sa, el le
depinde de terenul ce li s-a cedat. Asta împrumută duhurilor rele mintea sa, ca
deoarece tocmai în acest organ al gân­ dirii acestea să se poată folosi de ea. Întrucât
le cedează creştinul teren duhurilor rele, toate păcatele izvorăsc din forţele întuneri-
pentru ca acestea să poată opera de pe cului, credinciosul este ne­ putincios în a se
această bază. În genere vorbind, terenul împotrivi acestor forţe din spatele oricăror
din lăuntrul minţii care este cedat vrăjma- păcate pe care el le îngăduie să persiste
şului este de şase feluri. Vom analiza în mintea sa. Atâta timp cât gândurile
acum fiecare din acestea în amănunt. păcătoase persistă în inimă, pe toată dura-
1) O minte neschimbată. Carnea (firea ta aceasta duhurile rele vor putea acţiona.
veche) continuă să-i pună vrăjmaşului la Toate ideile necurate, semeţe, mârşave şi
dispoziţie baze din care să poată funcţio- perverse pun la dispoziţia acestor duhuri
na. Dacă mintea omului nu este înnoită, capuri de pod de pe baza cărora să poată
după ce a fost născut din nou (regenerat) acţiona. De îndată ce copilul lui Dumne­
duhul său, credinciosul va expune mult zeu permite unui astfel de gând să stăruie
teritoriu maşinaţiilor duhului rău. Deşi în mintea sa, data viitoare când se iveşte
mentalitatea multor sfinţi s-a schimbat acesta îi va fi cu atât mai greu să i se
când a avut loc po­ căinţa, ochii inimii lor împotrivească, deoarece puterile răului au
însă, ce fuseseră odinioară orbiţi de Satan, pus deja stăpânire pe un cap de pod din
se pare că nu au fost total luminaţi, mintea sa.
având încă multe zone acoperite cu un Pe lângă cele păcătoase, mai sunt şi
văl. Aceste unghere întunecate nu sunt alte gânduri necuvenite, care oferă vrăj-
altceva decât vechile centre de pe baza maşului teren să opereze. Deseori oşti­ rile
cărora operau duhurile rele. Acum, deşi lui Satan vor introduce în mintea credin-
activitatea lor a fost mult îngreunată, ciosului o idee. Dacă credinciosul o va
aceste baze nu au fost cu desăvârşire eli- accepta, aceasta va prinde rădăcini în
minate, continuând să faciliteze activitatea mintea sa. Orice teorie nedovedită, orice
oştirilor nevăzute ale răutăţii. idee de mândrie deşartă sau gând necu-
Oştirile diavolului au mare grijă să-şi noscut, vreo vorbă prinsă din zbor sau
camufleze activitatea. Dacă un creştin va vreun rând pe care credinciosul l-a citit
rămâne carnal, aceste forţe îl vor năpădi din întâmplare te miri unde, ei bine, toate
cu tot felul de idei aparent conforme acestea îi oferă teren vrăjmaşului pentru
temperamentului şi staturii sale, şoptindu-i ca acesta să declanşeze acţiuni viitoare de
la ureche minciuna că acestea ar fi, de pe aceste baze. E posibil ca duşmanul să
fapt, produsul propriei sale gândiri. umple pe cineva de atâtea prejudecăţi
Conştiente de faptul că această minte încât acesta să ajungă chiar să se împotri-
neînnoită constituie atelierul lor cel mai vească adevărului lui Dumnezeu şi să
adecvat, forţele inamice vor re­ curge la îmbrăţişeze multe erezii.
orice vicleşug pentru a-l ţine pe credin- 3) Interpretarea greşită a adevărului
cios într-o stare de necu­ noştinţă sau pen- lui Dumnezeu. Foarte rar li se întâmplă
tru a-l împiedica să caute în­ noirea minţii copiilor Domnului să-şi dea seama că, ori
sale. O astfel de cedare de teren este de câte ori primesc în cugetul lor o min-
foarte des întâlnită în rândul creştinilor. ciună din partea duhurilor rele, îi cedează
Dacă ar fi singurul gen de teren pe care teren vrăjmaşului. În cazul în care copiii
l-ar ceda, n-ar suferi atât de cumplit în Domnului nu înţeleg sau in­ terpretează
intelectul şi în memoria lor. Dar mai sunt greşit ceea ce au impus du­ hurile rele
şi altele, cum vom vedea îndată. asupra trupurilor lor, asupra mediului sau
2) O minte nepotrivită. Orice păcat faptelor lor, ca şi când acestea ar fi natu-
 Mintea, un câmp de luptă 311
rale sau ar proveni de la ei înşişi, ei ră, neştiind că toate lucrurile au fost
cedează teren de mare preţ acestor forţe aranjate de către forţele răului. Acestea
ale întunericului, permiţându-le să-şi extin- nu vor face altceva la început decât să
dă faptele necurate. O minciună odată sădească ideea, sub forma unei profeţii,
îmbrăţişată formează baza de pe care vor apoi o vor introduce în mintea credincio-
acţiona în viitor elementele satanice. Când sului, pentru a vedea dacă acesta o va
interpretează gre­­şit aceste fenomene, cre- accepta sau o va res­ pinge. Dacă voinţa
zând că sunt rezultatele propriei lor acti- credinciosului nu va obiecta, ci, dimpotri-
vităţi, că izvorăsc din ei înşişi, creştinii le vă, va îmbrăţişa pro­
feţia respectivă, duhu-
permit acestor lucruri să rămână în ei, rile răutăţii vor fi obţinut un punct de
fără ca ei să-şi dea seama. Deşi această sprijin pentru a putea pune în aplicare
permi­ siune este obţinută prin şiretlic, este acţiunea ce şi-au propus-o. Împlinirea
suficientă ca să le ofere duhurilor rele un cuvintelor ghicitoarelor se bazează inte-
cap de pod de pe baza căruia să poată gral pe acest principiu.
opera. Uneori vrăjmaşul va injecta rostiri
Pe de altă parte, mulţi creştini inter- profetice privitoare la trupul creştinului,
pretează greşit adevărurile lui Dumne­ zeu. prezicând, de pildă, o slăbiciune sau o
Necunoscând adevăratul înţeles al morţii boală pe care o va avea acesta. Dacă va
împreună cu Cristos, al predări, al lucrării accepta credinciosul acest gând în cugetul
Duhului Sfânt şi al altor lucrări esenţiale, său, realmente se va îmbolnăvi sau va fi
ei elaborează în inimile lor anumite inter- slăbit. Va crede că este cu adevărat bol-
pretări asupra acestor adevăruri care ulte- nav. Specialiştii în acest domeniu vor
rior le produc vătămări. Profitând de acest presupune că este vorba de o boală psi-
lucru, duhurile rele îi injectează pe sfinţi hologică, dar cei cu pătrundere spirituală
cu exact acele lucruri din adevărurile lui nu vor fi amăgiţi să tragă această conclu-
Dumnezeu pe care aceştia le-au înţeles zie, ci vor şti că situaţia se datorează
sau interpretat greşit. Manipulaţiile lor se exclusiv faptului că acea persoană a
pretează la con­ cepţiile greşite ale credin- acceptat sugestia duhului rău, cedându-i
ciosului. Acesta consideră că toate lucru- acestuia teren ca ulterior să falsifice lucru-
rile vin de la Dumnezeu, fără să-şi dea rile. Câte din aşa-zisele boli naturale şi
seama că ele nu sunt altceva decât falsuri psihologice nu sunt, în realitate, maşinaţi-
prove­ nite de la duhurile rele, bazate pe ile duhurilor rele! Când un creştin nu
pro­priile sale percepţii greşite. respinge gândurile venite direct de la
4) Primirea în cuget a unor sugestii. duhurile rele, el le acordă un cap de pod,
Multe şi felurite sunt sugestiile pe care de la care să poată acţiona.
Satan le plasează în mintea creştinului, în 5) O mintea spălată. Dumnezeu a
special idei cu privire la împrejurările în creat omul şi l-a înzestrat cu o minte pe
care se află şi la viitor. Predilecte sunt care s-o folosească – „cine aude cuvântul
pentru cel rău profeţiile de un anumit şi-l înţelege“ (Mat. 13:23). Dum­ nezeu
gen cu privire la credincios, căruia i se doreşte ca omul să înţeleagă Cu­ vântul
sugerează ce va deveni el în viitor, ce se Său cu intelectul, iar prin acesta vor fi
va întâmpla cu el. Dacă copilul Dom­ atinse emoţiile, voinţa şi duhul său. Prin
nului nu va fi conştient de sursa acestor urmare, un cap activ este un obstacol în
preziceri şi va permite acestor gânduri să calea lucrării duhurilor rele. Unul din
persiste, duhurile rele, la momentul opor- scopurile principale urmărite de acestea
tun, vor influenţa mediul în care vieţuieş- este de a aduce mintea credinciosului la
te credinciosul pentru a determina o des- o stare de totală inactivitate, de spălare
făşurare a evenimentelor conform profeţiei totală de orice conţinut. Aceasta presupu-
rostite. Poate că însuşi credinciosul se va ne un vid interior. Puterile inamice se
aştepta ca lucrurile să ia această întorsătu- vor folosi de şiretlicuri, încercând să
312 Omul spiritual, volumul III
transforme facultatea mentală a creştinului mintea să înceteze de a mai gândi, de a
într-o entitate complet ştearsă. Ele ştiu că mai căuta sau decide, ne­ maiverificând
atâta timp cât capul credinciosului este experienţa sa şi acţiunile sale în lumina
gol, acesta nu poate gândi, căci a fost Scripturii, atunci înseamnă că, practic, l-a
golit de orice raţiune şi pricepere şi va invitat pe Satan să-i invadeze mintea şi
primi absolut toate învăţăturile acestor să-l înşele.
duhuri rele, indiferent de natura lor ori de În dorinţa lor de a urma călăuzirea
consecinţe. Duhului Sfânt, mulţi din copiii Dom­ nului
Creştinul trebuie să facă uz de mintea simt că nu au nevoie să măsoare, să
sa, căci exersarea acesteia constituie un investigheze şi să judece în lumina Bibliei
dezavantaj atât de mare pentru duhurile toate gândurile care par să vină de la
rele încât acestea sunt obligate să recurgă Dumnezeu. Ei cred că a fi călăuzit de
la toată forţa lor, pentru a „spă­
la“ mintea Duhul înseamnă a fi mort faţă de tine
credinciosului. Numai atunci când mintea însuţi şi a asculta de orice îndemn şi
sa funcţionează normal va fi învrednicit impuls al creierului lor. Ei sunt cel mai
creştinul să sesizeze aceste revelaţii supra- predispuşi să dea curs acelor gânduri care
naturale fără sens şi di­ versele sugestii se ivesc imediat după ce s-au rugat. De
implantate de duhurile rele, recunoscând aici şi interesul lor de a avea o minte
sursa rea din care provin. O minte goală pasivă în timpul rugăciunii şi după aceea.
îi asigură un punct de sprijin duşmanului. Ei îşi curmă propriile gânduri şi celelalte
Toate revelaţiile şi ideile primite de un activităţi mentale, pentru a putea fi gata
cap gol emanează din surse inamice. să primească, zic ei, „gânduri de la
Dacă un creştin va neglija, la un moment Dumnezeu“, urmarea fiind faptul că se
dat, să facă uz de facultatea sa de a raţi- împietresc şi devin încăpăţânaţi, nemairaţi-
ona, el va descoperi cât de repede îi vor onând şi angajându-se în multe acţiuni
sări în ajutor forţele inamice! dure, pătimaşe şi ira­
ţionale. Ei nu ştiu că:
6) O minte pasivă. În mare vorbind, o (1) rugăciunea nu va transforma gândurile
minte spălată nu se deosebeşte prea mult noastre, făcându-le evlavioase; (2) nu ştiu
de o minte pasivă. Strict vorbind, un cap că a aştepta gânduri divine în timpul
gol înseamnă un cap nefolosit, pe când rugăciunii şi după aceea înseamnă a invi-
un cap pasiv înseamnă unul care aşteaptă ta falsuri din partea duhurilor rele; şi că
ca o forţă din afară să vină şi să-l pună (3) călăuzirea lui Dumnezeu se face în
în funcţiune. Acest stadiu din urmă este cadrul intuiţiei duhului, iar nu în mintea
mai profund decât primul. Pasivitatea sufletului. Nu puţin sunt sfinţii care, necu-
înseamnă a refuza să acţionezi de unul noscând voia lui Dumnezeu, potrivit căre-
singur, lăsând forţele exterioare să te diri- ia El nu doreşte ca omul să fie pasiv, ci
jeze. Un creier pasiv nu gândeşte singur, să coope­ reze activ cu El, îşi petrec timpul
ci permite unei forţe străine să gândească edu­ cându-se pentru a avea o minte pasi-
în locul său. Pasivitatea reduce omul la vă. Ei se forţează să nu gândească, pen-
starea de automat, de maşină. tru a fi umpluţi cu gândurile lui Dumne­
Starea de pasivitate este cât se poate zeu. Cum de nu înţeleg ei că dacă ei
de avantajoasă pentru duhurile rele, căci înşişi nu utilizează creierul, nici Dumnezeu
le oferă prilejul de a pune stăpânire pe nu-l va utiliza şi nu va turna gânduri în
voinţa şi chiar pe trupul credinciosului. el? Principiul lui Dumnezeu este ca
După cum o minte întunecată este uşor oamenii să-şi ţină în stăpânire întreaga
de indus în eroare, pentru că nu ştie ce fiinţă prin intermediul voinţei lor şi să
face şi încotro se îndreaptă, tot aşa o conlucreze cu El. Numai diavolul ar
minte pasivă este predispusă la atacuri, exploata prilejul unei minţi pasive, smul-
deoarece nu are nici o pricepere, nu poate gându-le oamenilor contro­ lul asupra min-
sesiza nimic. Dacă cineva va permite ca ţii. Dum­­­­ nezeu n-a voit niciodată ca oame-
 Mintea, un câmp de luptă 313
nii să primească revelaţia Sa ca nişte exercita nici măcar un rol secundar. E
roboţi. Doar duhurile rele vor ca oamenii drept că am comite o gravă eroare dacă
să fie roboţi. Lor le convine de minune am eleva mintea la rolul de organ princi-
pasi­vitatea, căci ele profită la maximum pal de comunicare directă cu Dumnezeu,
de nechibzuinţa şi inactivitatea copiilor ca prin ea să avem părtăşie cu El şi să
lui Dumnezeu, pentru a acţiona apoi în pri­ mim informaţii de la El. Dar ea îşi are
voie în interiorul minţii lor. rolul binedefinit. Rolul ce i s-a repartizat
este de a da asistenţă intuiţiei. Căci prin
Pasivitatea intuiţie ajungem să cunoaştem voia lui
Orice teren cedat duhurilor rele este o Dumnezeu. În plus, avem nevoie şi de
invitaţie la adresa acestora să poată acţio- minte, care să inspecteze prin percepţia
na. Dintre acestea terenul sau pericolul aceasta lăuntrică pe care o avem şi să
cel mai grav este pasivitatea. Pasivitatea stabilească dacă ceea ce ni se transmite
reflectă atitudinea voinţei care, la rândul provine din intuiţia noastră sau este un
ei, reprezintă fiinţa în totalitatea ei. fals, izvorât din emoţiile noastre; trebuie
Pasivitatea acordă libertate forţelor răului să aflăm astfel dacă ceea ce am primit
să acţioneze, deşi, de re­ gulă, acestea acţi- este de la Dumnezeu sau nu, dacă se
onează la adăpostul întunericului, încer- armonizează cu Cuvântul lui Dumnezeu
când să-i amăgească pe sfinţi prin evita- sau nu. Cunoaştem prin intuiţie; dove­ dim
rea luminii. Cauza pasivităţii este igno- cu ajutorul minţii. Ce uşor este să gre-
ranţa creştinului. El înţelege greşit rolul şim! Fără ajutorul minţii, ne va fi greu să
intelectului în viaţa spirituală; are o păre- decidem ce anume provine cu adevărat
re prea înaltă despre el, dar, în acelaşi de la Dumnezeu.
timp, şi foarte scăzută. Prin urmare, va În procesul normal al călăuzirii, este
permite facultăţilor sale raţionale să intre nevoie şi de minte. Deşi călăuzirea intui-
într-o stare de inerţie, salutând orice gând ţiei este de multe ori diametral opusă
ce izvorăşte din acea stare de inerţie. raţiunii, va fi totuşi nevoie să apelăm la
Aşadar, cât de mare este nevoia de a mintea noastră, dar nu pentru a contesta
înţelege modul lui Dum­ nezeu de a-i călă- călăuzirea intuiţiei, ci pentru a examina
uzi pe credincioşi! dacă lucrul respectiv vine cu adevărat de
Pasivitatea minţii se datorează unei la Dumnezeu. Intuiţia sesizează voia lui
concepţii greşite cu privire la sensul con- Dumnezeu foarte repede; dar creierului
sacrării şi ascultării de Duhul Sfânt. Mulţi nostru îi trebuie timp ca să verifice şi să
iau de-a gata faptul că gândurile lor ateste că ceea ce am sesizat vine cu ade-
împiedică umblarea lor spirituală. Ei nu vărat din intuiţia noastră şi de la Duhul
pricep că acel creier ce încetează să func- Sfânt. Dacă este într-adevăr de la
ţioneze sau care funcţionează hao­ tic este Dumnezeu, intuiţia noastră va emite o
chiar cel care îngreunează viaţa spirituală, confirmare şi mai exactă a acestui proces
pe când unul care funcţio­ nează corect de sondare, întărind astfel şi mai mult în
este nu doar de folos, ci chiar esenţial. O noi credinţa că lucrul respectiv vine, cu
atare minte poate coopera cu Dumnezeu. adevărat, de la Dumnezeu. O astfel de
Cum am subli­ niat anterior, calea normală exersare a intelectului – doar ca act de
a călăuzirii este în intuiţia duhului şi cer­cetare – este benefică şi justificată. În
acest lucru nu trebuie uitat niciodată. schimb, dacă această percepţie va proveni
Credinciosul trebuie să dea curs revelaţiei din gândurile şi simţurile noastre fireşti,
din intuiţia sa, nu gândului din capul său. atunci, în procesul examinării, conştiinţa
Cel care ascultă de minte umblă după noastră îşi va manifesta opo­ ziţia. În con-
călăuzirea firii vechi şi, în consecinţă, se secinţă, acest gen de investigaţie cu aju-
va rătăci. Totuşi, nu am afirmat că min- torul minţii pentru a înţelege dacă o
tea este întru totul nefolositoare, că nu ar chestiune vine sau nu de la Dumnezeu
314 Omul spiritual, volumul III
nu va fi o intruziune, ci, dimpotrivă, va călăuzeşte Dumnezeu, să alunece în pa­ si­
da intuiţiei prilejul de a-şi demonstra vitate. Poate că se aşteaptă ca Dum­ nezeu
autenticitatea. Dacă izvorăşte din intuiţie, să-Şi exprime voia Sa în gândurile sale şi
de ce s-ar teme de investigaţia minţii? Pe astfel, el va urma orbeşte orice călăuzire
de altă parte, tot ce se teme de a fi supus de natură supranaturală, fără să mai recur-
investigaţiei provine, probabil, din eul nos- gă la inteligenţa sa pentru a verifica dacă
tru. Capul nu trebuie niciodată lăsat să provine sau nu de la Dumnezeu. Ba chiar
călăuzească ori să conducă, dar este, fără mai mult, un astfel de credincios se va
îndoială, nevoie de el, pentru că prin el aştepta ca Dumnezeu să Se folosească de
se certifică autenticitatea călăuzirii. diverse mădulare ale trupului său în afara
O atare învăţătură este în acord cu sferei sale de conştienţă. Cu alte cuvinte,
următoarele versete din Scriptură: „De el nu va apela la mintea sa, pentru a
aceea, nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care pricepe, sau la voinţa sa, pentru a duce la
este voia Domnului“ (Ef. 5:17) şi îndeplinire, în trupul său, voia lui
„Cercetaţi ce este plăcut înaintea Dom­ Dumnezeu. Con­ secinţa unei atari ignoran-
nului“ (v. 10). Nu ne putem permite să ţe este o in­ vazie din partea inamicului,
renunţăm la activitatea minţii, nu avem întrucât un asemenea fenomen se mani-
voie s-o lăsăm în paragină. Dumnezeu nu festă cu pre­ cădere pe fond de pasivitate.
şterge cu buretele anumite componente (De acest lucru ne vom ocupa mai
ale sufletului nostru, ci, mai întâi, le înno- pe-nde­ lete în alt loc.) Dacă omul va refu-
ieşte, pentru ca apoi să Se poată folosi de za să facă uz de inteligenţa sa, nici
ele. Dumnezeu doreşte din partea copilu- Dumnezeu nu o va folosi, deoarece a
lui Său ca acesta să ştie ce face atunci proceda aşa ar însemna să încalce princi-
când ascultă. El nu doreşte de la noi o piul Său de lucru. În schimb, duhurile
ascultare orbească, fără pricepere. El nu rele nu se vor sfii să beneficieze de inte-
doreşte niciodată ca noi să dăm curs ori- lectul omului. Prin urmare, este cât se
cărui lucru pe care îl auzim sau îl simţim poate de nechibzuit din partea omului să
prin intermediul unei minţi năucite, fără permită minţii sale să cadă într-o stare de
să ştie ce se întâmplă cu el, după cum pasi­ vitate, întrucât duhurile potrivnice stau
nu este voia Sa ca vreun mădular al tru- mereu la pândă, gata să sfâşie pe cine
pului omului să fie folosit fără ştiinţa şi pot.
consimţământul său. Dumnezeu voieşte Să analizăm în continuare această ches­
ca un creştin să înţeleagă voia Sa şi să tiune a pasivităţii, ca o condiţie pro­ pice
se angreneze în deplină cunoştinţă de pentru operarea duhurilor rele. Suntem la
cauză cu diversele mădulare ale trupului curent cu existenţa unei categorii de
său în aducerea la îndeplinire a voii Sale, oameni care şi-au făcut un scop major în
ascultând astfel de El. În schimb, este o viaţă din comunicarea cu aceste duhuri.
tendinţă tipică celor leneşi, care fug de De obicei, cei mai mulţi oameni nu doresc
responsabilitate, aşteptându-se să fie să fie posedaţi de demoni, dar această
mânaţi parţial sau integral de Dumnezeu, categorie aparte de oameni este ahtiată
să rămână într-o stare de pasivitate. Dum­ după posesia demonică. Este vorba despre
nezeu însă vrea ca omul să fie treaz, ghicitori, vrăjitori, medii şi necromanţi.
căutând, mai întâi, să discearnă voia Sa, Ob­ ser­
vând atent cauza acestui fel de pose-
iar apoi să facă uz de voinţa sa pentru a dare demonică, putem ajunge să înţelegem
împlini voia lui Dumnezeu, ascultând de principiul posesiunii demonice. Oame­ nii
El. Dumnezeu reclamă conlucrarea ar­ mo­ aceştia ne spun că, pentru a fi posedat de
nioasă a intuiţiei omului cu con­ ştienţa sa. ceea ce ei numesc dumnezei (care nu sunt
Dar şi în acest caz, există pericolul ca altceva decât demoni), voinţa lor nu trebu-
un credincios, întrucât nu recunoaşte că ie să opună nici o rezistenţă, ci să fie dis-
acesta este modul normal prin care ne pusă să accepte tot ce vine asupra trupului
 Mintea, un câmp de luptă 315
lor. Pentru ca voinţa lor să devină total con­ diţiile necesare pentru posedarea
pasivă, mintea trebuie să le fie golită de demonică. Consecinţele sunt dintre cele
conţinut. Un creier spălat va produce o mai grave. Poate mai târziu îşi vor da
voinţă pasivă. Aceste sunt cele două seama că au salutat şi primit în lăuntrul
ce­rinţe de bază pentru pose­ darea demoni- lor duhuri rele.
că. În consecinţă, un necromant care Nu avem intenţia în aceste pagini să
aşteaptă ca „dumne­ zeul“ lui să-l copleşeas- ne ocupăm exhaustiv de această temă.
că, devine pasiv, toate mişcările sale redu- Doar atât am dori: să-i familiarizăm pe
cându-se la a da din cap o perioadă înde- copiii Domnului cu principiile care stau
lungată de timp, până când ameţeşte, iar la baza practicilor artelor oculte, respectiv
mintea este total neutralizată. În acest spălarea minţii şi reducerea la starea de
punct, buzele sale încep să se mişte incon- pasivitate a minţii şi voinţei. Duhurile rele
ştient, trupul începe să tremure şi, curând, jubilează când întâlnesc aceste condiţii,
„dumnezeul“ acestui om des­ cinde asupra întrucât se pot apuca numai­ decât de
sa. Este unul din modurile în care cineva lucrul lor distructiv.
poate deveni posedat de demoni. Deşi mai Este bine ca fiecare creştin să facă în
sunt şi alte modalităţi, principiul la orice mintea sa distincţia de bază, de o impor-
fel de spiritişti este acelaşi, respectiv să se tanţă crucială, între lucrarea duhurilor
obţină pasivitatea voinţei printr-un creier rele şi aceea a Duhului Sfânt. Duhul
spălat de orice conţinut. Căci toţi spiritiştii Sfânt va interveni atunci când omul va
sunt de acord că, atunci când demonii întruni condiţiile necesare lucrării Sale,
descind asupra lor, ei nu mai pot gândi, pe când duhurile rele acţionează atunci
mintea le este stăpânită, iar voinţa lor este când a fost întrunite propriile lor condi-
incapabilă de a mai acţiona. Ei rămân ţii de lucru. Dacă omul, deşi pare să fie
neposedaţi atâta timp cât mintea nu le-a în căutarea Duhului Sfânt, întruneşte
le-a fost spălată şi voinţa adusă la o stare condiţiile pentru funcţionarea duhurilor
de totală inacti­vitate. rele, Duhul Sfânt nu va acţiona deloc.
Hipnotismul aşa-zis ştiinţific din zilele Duhurile rele nu obosesc aşteptând pri-
noastre, împreună cu metoda yoga de lejul nimerit de a acţiona. Dacă cineva
nuanţă religioasă, practici menite să le este incapabil de a deosebi ceea ce vine
confere oamenilor capacitatea de telepatie, cu adevărat de la Dumnezeu de ceea ce
vindecare şi transformare, se întemeiază, este contrafăcut, trebuie să-şi pună doar
în realitate, pe aceste două principii. o singură întrebare: în ce condiţie s-a
Recurgând la argumentul conform căruia aflat el când a experimentat prima oară
anumite practici pot fi benefice pentru un astfel de fenomen? Dacă a întrunit
omenire, cei din categoria amintită, impli- cerinţele necesare activităţii Duhului
caţi în asemenea tehnici cum ar fi con- Sfânt, atunci ce a trăit el trebuie să fi
centrarea atenţiei, păstrarea tăcerii în pozi- venit de la Dumnezeu. Dacă însă a
ţia de şezut, contemplare şi meditaţie, nu întrunit cerinţele necesare lucrării duhu­
fac altceva decât, prin aceste metode, să rilor rele, atunci ceea ce a experimentat
reducă mintea oamenilor la starea de spă- a provenit de la duhul rău. Noi nu res­
lare, iar voinţa să fie făcută pasivă, pentru pingem toate fenomenele supranaturale.
ca apoi să poată fi invitate duhurile rele Ceea ce dorim însă cu ardoare să facem
sau demonii, care să-i umple pe oameni este o separaţie netă între cea ce este de
cu tot felul de senzaţii plăcute şi experi- la Dumnezeu şi ceea ce este de la
enţe minunate. Scopul urmărit de noi aici Satan.
nu este de a ne întreba dacă oamenii Deosebirea principală între condiţiile
aceştia îşi dau seama că au invitat duhu- prealabile pentru lucrarea Duhului Sfânt
rile rele să vină peste ei. Doar vrem să şi cea a duhurilor rele se poate rezuma
atragem atenţia că ei, de fapt, îndeplinesc după cum urmează:
316 Omul spiritual, volumul III
(1) Tot ce purcede de la Dumnezeu este sau parţial pasivă, victima nemai­ putând să
în acord cu natura lui Dumnezeu şi aibă libertatea uzului trupului său, parţial
cu Cuvântul Său, Biblia. sau total. Aceasta este antiteza de bază
(2) Toate revelaţiile, viziunile şi alte dintre ceea ce este de la Dumnezeu şi
ma­ nifestări ciudate, de origine su­pra­ ceea ce este de la diavolul. Când este
naturală, care necesită încetarea to­ta­lă vorba de vorbirea în limbi, de pildă, vor-
a fa­cultăţilor mentale sau care se bitorii deţin controlul deplin asupra lor
dobândesc după ce mintea a în­ ce­tat înşişi, fiind total conştienţi. În ziua de
să funcţioneze sunt de natură străină Rusalii, Petru a auzit batjocurile oameni-
şi nu provin de la Dumnezeu. lor, putând să le răspundă, do­ vedind că
(3) Toate viziunile care provin de la
nici el, nici colegii săi nu erau beţi, ci
Duhul Sfânt sunt conferite pe când plini de Duhul Sfânt (Fapte 2). Cei care
min­ tea credinciosului este lucidă, pe vorbeau în limbi străine în biserica din
deplin activă. Este nevoie de angaja- Corint erau doar doi sau trei la număr.
rea activă a diverselor facultăţi ale Apoi ei se putea stăpâni pentru a vorbi
minţii pentru a putea avea aceste pe rând, iar dacă nu se găsea cine să
vi­
ziuni (vedenii). În schimb, duhurile tălmăcească, puteau să tacă (1 Cor. 14).
rele procedează exact pe dos, recla­ Toţi şi-au păstrat conştienţa, fiind în stare
mând suprimarea minţii. să se reţină. Asta deoarece „duhu­ rile pro­

orocilor sunt supuse proorocilor (1 Cor.
Să facem abstracţie de forma exteri- 14:32). Dar în experienţele contrafăcute,
oară – căci aceasta se va identifica de la de obicei duhurile reclamă ca proorocii să
sine ca fiind de natură demonică sau se le fie supuşi lor. De aici putem deosebi
va deghiza în ceva de natură divină (de ce este de la Dumnezeu şi ce vine de la
fapt, aceştia sunt şi termenii daţi) – şi, diavolul.
pur şi simplu, să ne întrebăm cu ce prin- Am scris pe larg cum putem să
cipiu avem aici de a face. Trebuie să de­ osebim fenomenele speciale dăruite de
re­
cu­ noaştem că toate revelaţiile supranatu- Duhul Sfânt de cele provenite de la duhu-
rale venite de la forţele întunericului recla- rile rele. Vom încheia prin observarea
mă încetarea facultăţilor mentale. Dar tot deosebirilor dintre acestea două în cadrul
ce vine de la Dumnezeu permite minţii unor împrejurări obişnuite. Permiteţi-mi
să funcţioneze ca până acum, fără nici o să dau doar un exemplu legat de călăuzi-
interferenţă. Atât vedenia israe­ liţilor din rea lui Dumnezeu. Trebuie să ne amintim
spatele Muntelui Sinai, consemnată pe că Duhul Sfânt ne doreşte luminaţi,
paginile Vechiului Testa­ ment, cât şi vede- având capacitatea de a cunoaşte (Ef. 1:17-
nia pe care a avut-o Petru la Iopa, descri- 18). Duhul lui Dumnezeu niciodată nu-i
să pe paginile Nou­ lui Testament, afirmă tratează pe oameni ca pe nişte marionete,
că oamenii aceştia au fost în deplinătatea necerându-le niciodată să-L urmeze într-o
facultăţilor lor mintale. stare de inconştienţă. De fapt, nici când e
Examinând fiecare caz din Noul vorba de a face bine nu le solicită acest
Testament în care ni se relatează despre lucru în maniera respectivă. De obicei El
revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu, Îşi exprimă gândul în străfundul omului,
constatăm că toţi cei prezenţi care au adică în duhul său. Prin urmare, călăuzi-
experimentat o revelaţie au făcut-o cu rea Sa nu va fi niciodată confuză, vagă,
mintea în stare de funcţionare şi cu capa- încuietoare sau obligatorie. Nu tot aşa
citatea de a se controla pe ei înşişi şi de a este cu duhurile rele. Observaţi, pe scurt,
mişca orice mădular al trupului lor. În cum funcţionează acestea: (1) Gândul lor
schimb, revelaţiile supranaturale contrafă- totdeauna năvăleşte din afară, penetrând,
cute reclamă ca mintea celui care este în principal, prin intermediul minţii.
ţinta experienţei de acest gen să fie total Gândul duhurilor rele nu vine din stră-
 Mintea, un câmp de luptă 317
fundul fiinţei omeneşti, nu este o revelaţie paralizându-i mintea şi aducându-o în
a intuiţiei, ci străfulge­
rarea unui gând al incapacitatea de a mai gândi.
minţii. (2) Gândul implantat de duhurile În consecinţă, vedem că, în toate
rele este impertinent, exercitând coerciţie întâmplările din viaţa credinciosului, fie
asupra omului ca acesta să acţioneze neobişnuite, fie obişnuite, tot ce provine
imediat. Gândul duhurilor rele nu-i acor- de la duhurile rele îl depo­ sedează de
dă nici un timp omului să se gândească, uzul normal al minţii sale. Duhul Sfânt
să cum­ pă­ nească sau să analizeze. (3) Îl nu procedează niciodată aşa.
aruncă pe om într-o stare de zăpăceală,
CAPITOLUL 2
FENOMENELE UNEI MINŢI PASIVE
E foarte trist să constatăm că atât de
mulţi creştini, necunoscând deosebirea de
bază între activitatea duhurilor rele şi
aceea a Duhului Sfânt, i-au permis vrăj-
maşului, din nebăgare de seamă, să
pătrundă în mintea lor şi s-o ocupe. Să
ne ocupăm, pe scurt, de fenomenele unei
minţi aflate sub atacul duhurilor rele.
Gânduri fulgerătoare
După ce mintea cuiva a căzut în pasi-
vitate, acelei persoane i se vor injecta din
afară multe gânduri necurate, confuze şi
pline de blasfemie. Acestea vor asalta,
unul după altul, mintea sa. Deşi omul
respectiv se va decide să le respin­ gă,
totuşi el nu va putea să le stăvilească sau
să-şi schimbe optica gândirii. Mintea lui
va fi ca un perpetuum mobile, în sensul
că odată urnite, aceste gânduri nu mai
pot fi oprite. Oricât s-ar opune cu voinţa
sa, tot nu va putea elimina din capul său
aceste gânduri. Duhurile rele îi vor injecta
credinciosului idei total contrare voinţei
sale.
Uneori aceste idei vor asalta creierul
persoanei respective ca un fulger. Cu aju-
torul acestor străfulgerări, persoana va înţe-
lege sau descoperi lucruri ieşite din comun.
Aceste străfulgerări se vor prezenta sub
forma unor sugestii, indicându-i-se victimei
să facă un lucru sau altul. Adesea el va
avea impresia că aceste gânduri au izvorât
din el însuşi, dar, după o analiză atentă, îşi
va da seama că nu el le-a iniţiat. Acestea
nu sunt altceva decât faptele duhurilor rele
din cadrul unei minţi pasive. Copilul lui
Dumnezeu trebuie să se opună gându­ rilor
fulgerătoare ce reclamă din partea lui ini-
ţierea unei acţiuni, deoarece aceste gânduri
nu vin de la Duhul Sfânt. De altfel, dacă
le va cerceta mai îndeaproape, va vedea
cât de netrebnice sunt aceste gânduri.
Ştim că în aceste vremuri de pe urmă
duhurile rele sunt angrenate mai cu seamă
în propagarea multor învăţături (1 Tim.
4:1). Copiii Domnului trebuie să se
318
păzească de aceste învăţături ce sunt trans-
mise unei minţi pasive. Nu puţini sunt cei
care cred că li s-a descoperit o nouă
lumină din Scripturi când cer­ cetează şi
înţeleg chestiuni pe care predecesorii lor
nu le-au înţeles. Aceşti indivizi trebuie să
fie cu mare băgare de seamă, întrucât
îndeosebi în aceste momente de meditaţie
forţele răului le injectează credincioşilor,
cu iuţeala fulgerului, aceste idei perverse
sau le combină cu propriile idei ale cre-
dincioşilor. Nefiind conştienţi de posibilita-
tea de a primi în mintea lor învăţătura
duhurilor rele, creştinii vor presupune că
tot ce i-a străfulgerat în timp ce stăteau în
meditaţie ar fi o nouă descoperire pe care
au făcut-o ei înşişi. Apoi ei vor redacta în
scris ori vor predica pe marginea acestor
idei, tratându-le drept rodul muncii lor de
cercetare. Când aud sau citesc aceste învă-
ţături, oamenii se minunează în faţa
deşteptăciunii acestor creştini. Dar rea­
lizează ei oare că multe din aceste doctri-
ne vin, în realitate, din abis? O sumedenie
de erezii şi aşa-numite „învăţături spiritua-
le“, precum şi diverse interpretări ale
Cuvântului care produc sci­ ziune în sânul
bisericii lui Cristos, îşi au, de fapt, origi-
nea în aceste gânduri fulgerătoare ce-i
atacă pe credincioşi chiar în timp ce aceş-
tia studiază Cuvântul Sfânt. Nu trebuie să
ne lăsăm impresio­ naţi de apa­renta străluci-
re a acestor străfulgerări de iluminare a
minţii. Mai degrabă, trebuie să ne între-
băm din ce sursă provin. Este oare vorba
de o revelaţie făcută de Duhul Sfânt în
intuiţia noastră? Sau a izvorât gândul
respectiv din propria noastră gândire? Sau
poate că aceste idei au fost fabricate de
duhurile rele?
Când mintea cuiva este pasivă, vrăj-
maşului îi va fi foarte uşor să-i injecteze
idei fără noimă, spunându-i, de pildă:
„Eşti un vas special în mâna lui
Dumnezeu“ sau „Lucrarea ce o să­ vâr­şeşti
va cutremura lumea“ sau „Tu eşti cu
mult mai spiritual decât alţii“ sau „Trebuie
 Fenomenele unei minţi pasive 319
să te înscrii la încă un curs“ sau „În pentru a-l izola de ceilalţi cre­ dincioşi. şi
curând, Dumnezeu va deschide larg uşa astfel, ca urmare a in­ stigării duhurilor
lucrării tale de propovăduire“ sau „Va rele, lucrătorul va trage concluzia eronată
trebui să păşeşti cu îndrăzneală înainte, şi neîntemeiată că cutare sau cutare gân-
trăind prin credinţă“ sau „Re­ sursele tale deşte ba una, ba alta despre el. şi uite-
spirituale sunt nelimitate“. Asemenea gân- aşa s-a produs dezbinarea! În realitate, nu
duri ameţitoare dezar­ mează vigilenţa sfân- există nici o fărâmă de adevăr în toate
tului. El va zăbovi zi şi noapte asupra astea, nici un temei pentru o atare con-
acestor idei, alimentându-se cu impresia cluzie. Oh, dacă ar şti copilul Domnului
că este un credincios nemaipomenit de cum să exa­ mineze sursa acestor închipu-
avansat! Refu­ zând să facă uz de capacita- iri şi modul în care li se poate împotrivi,
tea de a raţiona a minţii sale, el nu va nu s-ar mai produce dezbinare! Ce trist e
băga de seamă cât de nocive şi de ridi- să vedem cum el va trata aceste gânduri
cole sunt aceste idei pentru umblarea sa ca fiind propriile sale gânduri, total incon-
spirituală. El se va complace în acestea, ştient de faptul că duhurile rele i le-au
conti­nuând să viseze la gloriosul său vii- sădit!
tor.
Unii dintre cei care vestesc mesaje Imagini
din partea Domnului sunt adesea guver- Vrăjmaşul poate uneori proiecta ima-
naţi de aceste gânduri fulgerătoare. Ei vor gini de un anumit fel pe ecranul minţii
predica despre ceea ce li s-a des­ coperit credinciosului. Unele dintre acestea sunt
într-o fracţiune de secundă, concluzionând bine conturate şi vrednice, pe când altele
că aceste gânduri inopi­ nate trebuie să fie sunt necurate şi păcătoase, conştiinţa res-
neapărat de la Dumnezeu, drept care le pingându-le. Bune sau rele, plăcute sau
acceptă în mod pasiv. Ei nu înţeleg că neplăcute, realitatea tristă e că credincio-
Dumnezeu nu dăruieşte revelaţii aşa, din- sul va fi total neputincios de a opri
tr-odată, iar când le transmite, acest lucru pătrunderea acestor imagini în mintea sa.
nu se face către minte. În pofida faptului Împotriva vo­ inţei sale, se vor derula îna-
că aceste cuvinte la care recurge credin- intea ochi­ lor minţii sale experienţe din
ciosul în aceste situaţii par a fi pline de trecut, pre­ziceri cu privire la evenimente
miez, trebuie totuşi să constatăm că sunt viitoare şi multe alte imagini de acest fel.
produsul forţelor întunericului. Ba, mai Asta deoarece puterea de imaginaţie a
mult, uneori, în timp ce predică, o mulţi- alunecat în pasivitate. Copilul lui
me de versete din Scriptură năpădesc Dumnezeu trebuie să fie conştient de
mintea şi gândurile credinciosului. faptul că tot ce nu izvorăşte din mintea
Ascultătorii lui vor fi, după toate aparen- lui proprie vine, de fapt, de la forţele
ţele, de-a dreptul încântaţi de strălucirea inamicului.
acestor idei. Dar, după terminarea adună-
rii, ascultătorii nu vor putea sesiza nici Vise
un efect practic pozitiv în viaţa lor. Totul Visele pot fi naturale sau suprana­
va fi aidoma unui vis. Or, tocmai aici turale. Unele sunt inspirate de Dumne­ zeu,
s-ar putea să fie vorba de acţiunea puteri- pe când altele sunt generate de diavolul.
lor întunericului. Cu excepţia celor rezultate în urma diver-
După ce a cedat în mintea sa teren selor sale stări fiziologice şi psihologice,
duhurilor rele, copilul lui Dumnezeu îşi toate celelalte sunt de factură supranatura-
va da seama că acestea sunt capabile să lă. Dacă mintea cuiva a fost expusă
trezească în el orice gând. Adesea duhu- influenţei duhurilor rele, visele avute de
rile rele sădesc în colegii săi de lucrare acea persoană vor fi, în marea lor majo-
îndoieli nejustificate sau atacă mintea vre- ritate, doar o altă variantă a „imaginilor“
unuia dintre ei cu gânduri de dezbinare, de peste zi cu care este asaltat acest om.
320 Omul spiritual, volumul III
Forţele nevăzute ale răului creează ima- va fi ocupată cu un ghiveci de alte lucruri
gini în timpul zilei şi vise în timpul nop- fără noimă şi fără legătură între ele. Ei
ţii. Pentru a stabili dacă visele sale provin vor părea preocupaţi de o mulţime de
sau nu de la diavolul, credinciosul va tre- idei, cum ar fi: ce trebuie să facă, cum
bui doar să se întrebe: este mintea mea trebuie procedat şi care ar fi cel mai bun
de obicei pasivă? Dacă da, atunci înseam- plan de atac. În plus, vor aborda proble-
nă că aceste vise sunt nedemne de încre- mele ce-i aşteaptă în ziua ce le stă înain-
dere. Mai mult, visele şi vedeniile pe te: cum să chibzuiască cel mai bine
care le dăruieşte Dumnezeu omului îl lucrurile, ce întâmplări neprevăzute ar
învrednicesc pe acesta să fie normal, paş- putea surveni sau cum ar putea face faţă
nic, statornic, stăpânit de raţiune şi de cel mai bine unui evantai de situaţii.
conştienţă. În schimb, duhurile rele îl Speculaţii de acest fel le vor inunda min-
asaltează pe credincios cu idei bizare, tea ca nişte talazuri. Deşi oamenii aceştia
pripite, fantastice şi neghioabe, transfor- ştiu că patul este destinat somnului, iar
mându-l într-un om arogant, năucit, zăpă- nu gândurilor de tot felul pe care le-ar
cit şi iraţional. putea avea, de pildă, când stau la masa
Motivul pentru care forţele satanice de lucru, totuşi creierul lor nu cunoaşte
pot să-l injecteze pe creştin cu vise atât astâmpăr. Rotiţele ceasornicului minţii se
de ciudate este faptul că activitatea sa învârt încontinuu. Desigur, ei ştiu cât de
mentală este dominată de pasivitate. important este somnul, în perspectiva sar-
Despre cel ale cărui facultăţi mentale sunt cinilor ce-i aşteaptă a doua zi. Ei nu
deja pasive, se poate afirma că nici unul doresc să se gândească, ci să doarmă, să
din visele sale nu provine de la se odihnească. Cu toate acestea, din moti-
Dumnezeu, nu se datorează unor cauze ve necunoscute, ei nu pot face acest
naturale, ci sunt de la duhurile rele. În lucru. Mintea le este foarte activă, iar
timpul nopţii creierul nu este tot atât de somnul nu se lipeşte de ei. Unii sfinţi
activ ca în timpul zilei, drept care această suferă de ani de zile acest chin cumplit
pasivitate îl face mai lesne de manipulat al nopţilor albe, numit insomnie. Ca de
de către diavolul. Astfel de vise nocturne obicei, de îndată ce s-au dus la culcare,
îl fac să se trezească a doua zi dimineaţa au încetat orice preocupare, făcând un
cu capul tulbure şi cu duhul descurajat. efort conştient de a-şi pregăti mintea pen-
Somnul nu i-a reîncărcat energiile, deoa- tru odihnă. Dar, oricât de obosiţi ar fi,
rece, prin intermediul minţii lui pasive, când intră în aşternut, mintea nu le dă
duhurile rele au afectat negativ întreaga nici un pic de odihnă. Ca o maşină ce
fiinţă a acelui om. Oricine suferă de ase- refuză comanda de oprire, mintea lor
menea vise nocturne este supus activităţii continuă febrila-i activitate. Voinţa lor nu
nefaste a duhurilor rele în mintea sa. are nici o putere asupra creierului. Sunt
Dacă se va opune lucrărilor lor, zi şi neputincioşi în a pune capăt şirului gân-
noapte, îşi va recâştiga libertatea. durilor lor, singurul lucru care le mai
rămâne de făcut fiind, de obicei, să aştep-
Insomnia te până când, într-un târziu, mintea îşi va
Insomnia este una din neputinţele cele înceta activitatea, ei reuşind, cu chiu-cu
mai des întâlnite la sfinţi, fiind, în acelaşi vai, să aţipească. În cursul normal al
timp, o lucrare cu caracter aparte a vrăj- lucrurilor, somnul are efect binefăcător
maşului în mintea omului. Mulţi constată asupra duhului, înviorându-l. Dar când
că, pe când stau întinşi în pat, prin cap li credinciosul a trăit nopţi întregi acest
se perindă un noian de gânduri. De obi- fenomen al insomniei, i se va face groază
cei, aceştia vor trece în revistă diversele numai la gândul că trebuie să meargă la
activităţi de peste zi sau vor rememora culcare, va detesta somnul, patul şi noap-
unele experienţe din trecut sau mintea le tea ca atare. Trebuie să se odihnească,
 Fenomenele unei minţi pasive 321
dar în fiecare dimineaţă are senzaţia că trebuie să se bizuie pe carneţele, să-şi
s-a desprins din ghearele unei lumi de scrie bileţele şi fiţuici, ca să nu uite. De
groază. Capul îi este greu, voinţa este fapt, ei au devenit sclavii acestor tehnici
amorţită, iar trupul pare total vlăguit. de memorare. Desigur, nu dorim să afir-
Aflat într-o situaţie de acest fel, copi- măm că cineva trebuie să fie în stare să
lul Domnului va fi înclinat să creadă că ţină minte totul. Normal, unele lucruri se
asta se datorează stării sale trupeşti sau uită după mai mulţi ani sau imediat,
oboselii sau surescitării nervilor. De multe dacă nu s-au întipărit bine în minte.
ori însă aceste presupuneri sunt lipsite de Totuşi, multe evenimente petrecute într-un
temei. Dacă acestea ar fi adevăratele timp nu prea îndepărtat, care au reţinut
cauze ale insomniei sale, atunci, după un atenţia cuiva, ar trebui să fie readuse în
timp de odihnă sau în urma vreunui alt memorie într-un anumit interval de timp,
remediu natural, întregul său organism dacă sunt îndepliniţi anumiţi factori.
s-ar reface. Numai că acest lucru nu se Atunci de ce se uită aceste chestiuni, de
întâmplă, pentru că duhurile rele profită ce se pierd fără urmă, nemaiputând fi
abil de aceste cauze naturale pentru a recupe­ rate? Nici o cauză naturală nu
camufla activităţile lor nevăzute. Astfel, poate constitui singurul răspuns posibil
când un credincios va realiza că prin cap pentru această stare de lucruri. Cauza
i se perindă tot felul de gânduri galopan- trebuie să se datoreze neapărat invaziei
te, în timpul nopţii, e bine să-şi pună forţelor răului. Unele lucruri se uită de la
întrebarea: de unde provin aceste gân- sine, pe când altele nu dispar în chip
duri? Îmi aparţin ele sau sunt străine de natural. Orice pierdere suspectă de memo-
mine? Gândesc eu oare aceste gânduri? rie, nedatorată unor cauze naturale, ne
Sau gândesc eu în acest fel? Dar cum ar duce cu gândul la un atac viclean al oşti-
putea să izvorască din lăuntrul meu, când, rilor Satanei. Mulţi creştini sunt supuşi
de fapt, eu nici măcar nu doresc să mă unor astfel de atacuri. Şi cât de multe
gândesc la nimic în asemenea momente? eforturi se irosesc în această încleştare!
Cine sădeşte în mine acest noian de gân- Ce multe glume s-au făcut pe seama
duri încâlcite, necurate şi apăsătoare? uitucilor! Încrederea şi utilitatea sunt ştir-
Oare cine, dacă nu chiar duhurile necura- bite!
te! Se poate observa un alt fenomen:
întâlnim câte un credincios cu o foarte
Uitarea bună ţinere de mine, dar căruia, în anu-
Din pricina atacului diavolului, destul mite momente cruciale, îi este imposibil
de mulţi sfinţi sunt văduviţi de capacita- să-şi amintească un anumit lucru. Mintea
tea de a ţine minte, suferind cumplit din pare a i se fi transformat dintr-o dată, de
pricina pierderii memoriei. Ei uită până şi vreme ce nu-şi poate aminti nimic, fapt
ceea ce au rostit sau făcut adineaori. Ba care-i creează penibile încurcături. O atare
nu găsesc un lucru pe care ei înşişi l-au încetare bruscă a capa­ cităţii de memorare
pus într-un anumit loc, chiar în cursul a minţii sale i se va părea un mister
acelei zile. Uită promi­ siunile pe care inexplicabil, deşi, de cele mai multe ori,
le-au făcut cu puţin timp în urmă. şi, va pune această ne­ ţinere de minte pe
judecând după cum se poartă, parcă ar fi seama unei scăderi temporare a nivelului
bezmetici, oameni fără minte, de vreme său de energie na­ turală, al unui presupus
ce mintea nu-i, aparent, în stare să reţină fenomen ine­ vitabil la anumite intervale.
nimic. Sfinţii aceştia vor concluziona, Ceea ce nu înţelege el este că această
probabil, că memoria lor e sub nivelul nepuţinţă de a-şi aduce aminte este un
celor mai mulţi oameni, fără să-şi dea simptom al minţii aflatei sub atacul duhu-
seama că, în realitate, mintea lor se află rilor rele.
sub atacul duhurilor rele. În consecinţă,
322 Omul spiritual, volumul III
Incapabil de a se concentra gândeşte la cu totul altceva. Credincioşii
Trepăduşii aflaţi sub cârmuirea lui aceştia sunt inconştienţi de lucrarea pe
Satan adesea îşi bagă coada, perturbând care o execută în prezent sau de textul pe
capacitatea creştinului de a se concentra. care-l citesc. Poate vor motiva această
Dar, din observaţiile acumulate în urma neatenţie prin faptul că s-au gândit la alt-
analizării experienţelor creştinilor, am con- ceva, dar oare acest „altceva“ provine de
statat că această capacitate a lor a suferit, la ei, sau din altă sursă? Sunt mulţi acei
la cei mai mulţi dintre ei, o măsură mai creştini care, din senin, nu-şi mai aduc
mică sau mai mare de deteriorare, prin aminte de nimic în timpul serviciilor de
intermediul lucrării de risipă săvârşite de la adunare. Duhurile rele încearcă să-i
duhurile rele. Unii par a fi total neputin- împiedice să audă ceea ce le-ar fi de
cioşi de a se concentra, în gândirea lor. folos, dar nu prin încetarea funcţionării
Alţii se descurcă mai bine, dar gândurile minţii lor, ci distrăgându-le atenţia la cu
le sunt împrăştiate, după doar câteva totul alte chestiuni.
minute de concentrare asupra unui anumit De îndată ce mintea a fost atacată de
lucru. În special când se roagă sau când diavolul, credincioşilor le este greu să-i
citesc Biblia sau ascultă mesaje din asculte pe alţii. Adesea le scapă cuvinte
Cuvânt, creştinii constată că le este greu sau propoziţii întregi. Ca să-şi poată con-
să menţină atenţia cuvenită, că le fug centra atenţia şi să prindă totuşi ceva,
gândurile. Deşi ei au voinţa de a se con- trebuie să-şi încreţească frunţile, încercând
centra, le lipseşte înfăptuirea. Poate că, să înţeleagă ceea ce se spune. Ade­ sea le
prin intermediul voinţei, vor reuşi un timp este greu să înţeleagă până şi cele mai
să oprească gândurile din alergarea lor elementare cuvinte. Sau, alte ori, înţeleg
galopantă, dar, din nefericire, efectul nu greşit învăţăturile ce li se predau. Toate
durează prea mult. Uneori pierd definitiv acestea se datorează tulburărilor din min-
controlul. E limpede că şi aici avem de a tea lor. Deja mintea le-a fost îndopată cu
face cu un atac al vrăjmaşului. Motivul tot felul de prejudecăţi de către duhurile
pentru care acesta depune eforturi atât de rele şi tot ce au primit este deja interpre-
disperate este faptul că credinciosul a dat, tat de-a gata. Din această pricină, multor
în mintea sa, prilej duhurilor rele să ac- creştini le este lehamite să audă ceea ce
ţioneze. Ce trist e să vedem cum cineva au de spus alţii. Înainte ca interlocutorul
risipeşte capacităţile sale mentale, nefiind să termine de vorbit, un astfel de creştin
în stare să înfăptuiască nimic, ziua întrea- va interveni impacientat, întrerupându-l,
gă, chiar sculându-se dis-de-dimineaţă şi deoarece duhurile rele l-au şi inspirat cu
trudind din greu până noaptea târziu. Ca nenumărate gânduri ale lor, cerându-i cre-
în cazul risipei de energie fizică, ce este dinciosului să le asculte pe ele şi apoi să
atât de păguboasă, tot aşa este şi risipirea răspândească aceste învăţături şi la alţii.
capacităţilor mentale. În zilele noastre un Aceşti indivizi au atenţia îndreptată atât
număr mare de creştini cheltuiesc o groa- înăuntru, cât şi în afară. Înăuntru ei ascul-
ză de timp, fără să aibă prea multe rezul- tă su­ gestiile vrăjmaşului, iar în exterior
tate cu care să se poată mândri. Mintea as­ cultă oamenii cu care stau de vorbă.
le este încolţită de duhurile rele, drept Vocea dinăuntrul minţii lor este mai
care ei nu se mai pot concentra. puternică decât cea care se adresează ure-
Din pricina acestui atac frontal al chii lor fizice, drept care, abia dacă aud
respectivelor forţe ale întunericului, copiii ce li se spune. Asemenea simptome, cum
lui Dumnezeu manifestă un anumit fel de sunt lipsa de atenţie, demonstrează că
neatenţie. Mintea trebuie să se concentre- inima lor a fost răpită de către cei răi.
ze asupra unei anumite ches­ tiuni, dar ea Abia după ce vor fi fost eliberaţi de acti-
îşi pierde brusc şirul ideilor, de parcă ar vitatea duhurilor rele vor putea ei să se
fi fost ştearsă cu buretele, după care se concentreze cu adevărat.
 Fenomenele unei minţi pasive 323
Din pricina acestor perturbaţii din cer. În special îi va fi teamă de tot ce
lăuntrul minţii lor, creştinii adesea dau necesită gândire. Nu-i va mai plăcea să
din cap, încercând să se descotorosească stea de vorbă cu oamenii, deoarece asta
de aceste gânduri neliniştitoare. Ei sunt va reclama eforturi prea mari din partea
nevoiţi să-şi vorbească lor înşişi cu glas sa. Pentru a continua cu statornicie şi
tare, pentru ca să li se întipărească cât de râvnă să-şi facă datoria în slujba sa zilni-
cât ceva în minte. Prin urmare, ei vor fi că este nevoie de viaţă. El este legat cu
nevoiţi să şi gândească în acelaşi fel, cu un lanţ intangibil, pe care alţii nu-l obser-
glas tare, altminteri mintea lor întu­ ne­cată vă. Credinciosul acesta se va simţi încor-
nu va înţelege. În plus, când ci­ tesc, tre- setat şi încolţit ca un sclav care ar dori
buie să citească cu glas tare, ca să li se să se revolte, dar ştie că nu poate.
întipărească ceea ce au citit. Toate acestea Şi astfel creştinul trăieşte ca într-un
sunt consecinţe ale lipsei de concentrare. vis. Îşi risipeşte timpul, fără ca acesta să
fie ocupat cu gânduri, imaginaţii, raţiuni
Inactivitatea sau conştienţă. Pe măsură ce mintea îi
Când este supusă unui atac furibund, este atacată, voinţa este şi ea afectată în
mintea credinciosului îşi pierde capacita- mod automat, deoarece prima constituie
tea de a gândi. Ea cade aproape integral o lumină pentru cea din urmă. Creştinul
în mâinile duhurilor rele, credinciosul va îngădui să fie azvârlit de colo-colo, în
nemaiputându-se folosi de ea. El nu poate pasivitatea sa, afectat de mediul înconju-
gândi, nici măcar dacă ar vrea, deoarece rător, incapabil de a lua decizii proprii.
este incapabil de a iniţia vreun gând pro- Când va fi umplut cu idei neliniştitoare,
priu. În realitate, un şir nesfârşit de gân- fiind lipsit de pace, nu va putea să stră­
duri, asupra căruia el nu are nici un pungă această pâclă deasă pentru a-şi
control, i se perindă prin minte. El nu dobândi libertatea. El pare împiedicat de
are nici o putere de a opri aceste gânduri un impediment nevăzut. Numeroase
şi de a le iniţia pe ale sale. Ideile străine lucruri pe care ar dori să le facă sunt
sunt prea puternice pentru ca el să poată însă curmate chiar pe când se pregăteşte
avea propriile sale idei. Uneori el va să le pună în aplicare, deoarece este
putea găsi în mintea sa o portiţă prin copleşit de simţământul că trebuie să se
care să continue să gândească. Dar atâtea o­ prească, că totul este în zadar. Pentru el
voci se aud şi atâtea subiecte sunt deja viaţa a devenit doar un şir nesfârşit de
prezente în mintea lui încât pro­ priile sale obstacole insurmontabile. Cum ar putea
gânduri sunt înăbuşite. Dacă cineva doreş- el să fie mulţumit?
te să gândească, desigur va trebui să dis- Acest tip de inactivitate contrastează
pună de memorie, imaginaţie şi capacita- puternic cu inactivitatea obişnuită. În
tea de a raţiona. Dar creştinul a pierdut, cazul din urmă, omul poate să-şi reacti-
între timp, aceste capacităţi, nemaiputând, veze mintea ori de câte ori doreşte. Dar
în consecinţă, gândi. El nu poate crea, nu când inactivitatea creierului se datorează
poate deduce; nu-şi poate aminti, nu asupririi duhurilor rele, atunci oricât s-ar
poate compara, judeca sau pricepe. Prin strădui credinciosul să-şi activeze min­ tea,
urmare, nu poate gândi. Iar dacă va nu o va putea urni din loc. Pur şi simplu
încerca totuşi s-o facă, va experimenta un va fi în incapacitatea de a mai gândi.
gen de senzaţie uluitoare, care va înăbuşi Capul îi va fi îngreunat, de parcă o greu-
orice gând productiv. tate uriaşă îl trage în jos. Acesta este
Întrucât procesele sale mentale sunt fenomenul unei minţi puternic afectate de
acum înrobite, credinciosul va manifesta, duhurile rele.
necesarmente, un punct de vedere mult Mulţi sfinţi care se îngrijorează necon-
deplasat. O movilă îi va părea un munte. tenit contractează acest tip de boală a
Totul i se va părea ca o scară ce urcă la inactivităţii mentale. Dar dacă ar fi să ne
324 Omul spiritual, volumul III
coborâm în mediu lui, la po­ ziţia în care după aceea, să vină cu un alt fel de gân-
se află credinciosul respectiv, am ajunge duri. Urmărind aceste concepte schimbă-
inevitabil la concluzia că el are toate toare, rezultatul net va fi că, după un
motivele să se simtă satisfăcut şi fericit. timp, creştinul va deveni o persoană foar-
Realitatea este însă că acest cre­ dincios te schimbătoare. Cei care se află în preaj-
este măcinat de îngrijorări şi gânduri ma lui sau cei de la serviciu îl vor consi-
nefericite. Rugaţi-l să precizeze motivul dera o persoană cu caracter instabil, deoa-
pentru această stare de lucruri şi nu va fi rece veşnic se schimbă. Adevărul e însă
în stare să găsească nici unul menit să că duhurile rele sunt acelea care îi schim-
explice de ce a ajuns în această stare. bă gândurile şi opi­ niile. De câte ori nu
Sugeraţi-i să se descotorosească de aceste întâlnim creştini care o dată spun: „Da,
gânduri, şi vă va spune că nu poate s-o pot“, pentru ca apoi să zică „Nu pot“.
facă. El însuşi nu înţelege strâmtorarea în Dimineaţa vor declara: „Da, doresc să fac
care se află. Pare a se fi scufundat într-o cutare lucru“, pentru ca în partea a doua
mlaştină din care nu mai poate să se a zilei să spună: „Nu doresc să fac acest
smulgă. Este atât de obişnuit cu îngrijoră- lucru“. Motivul acestei stări de lucruri stă
rile, încât nu mai are tăria de a se ridica în faptul că duhurile rele sădesc în min-
deasupra lor. Desigur, aici avem de face tea sa gândul ce-l determină pe credincios
cu mâna apăsătoare a vrăjmaşului. Dacă să spună: „Da, pot“, convingându-l că,
ar fi o chestiune de îngrijorare naturală, într-adevăr, poate. Însă duhurile rele vin
atunci ar exista o explicaţie. Toate îngrijo- şi-i implantează apoi un alt gând contrar,
rările lipsite de o cauză obiectivă sau o făcându-l pe credincios să se creadă inca-
justificare suficientă au la origine duhurile pabil de acţiunea contemplată şi să excla-
rele. Credinciosul a alunecat atât de tare me: „Nu pot.“ Aşadar, nu el este cel care
deoarece la început a acceptat ideile şi-a modificat declaraţia anterioară.
duhurilor rele, acum nemaiputându-se eli- În acestea şi într-o sumedenie de alte
bera. Mintea sa este fixată într-o stare de atitudini schimbătoare vom depista lu­ cra­
aparentă pasivitate, nemaidând nici un rea vrăjmaşului asupra minţii omului. S-ar
semn de viaţă. O asemenea persoană este putea ca sfinţilor să le fie lehamite de o
inconştientă de robia în care se află, din viaţă atât de schimbătoare, dar să constate
pricina faptului că este încărcată de poveri. că n-au cum să se redreseze, pentru că
El nu poate zări cerul senin, după cum aceste gânduri nu sunt ale lor înşişi. Dacă
nu poate pricepe sensul adevărat al nici refuză să dea curs suges­ tiilor străine, for-
unei imagini ce i se prezintă. El nu poate ţele răului vor falsifica vocea conştiinţei,
apela la capacitatea sa de a raţiona. Este acuzându-i că nu ascultă de voia lui
un deţinut încarcerat, ducându-şi zilele în Dumnezeu. Dar, din dorinţa de a evita
beznă şi deznădejde. Duhurile rele jubi- aceste acuzaţii, sfinţii respectivi nu vor
lează când îi văd pe oameni că suferă. avea încotro, ci vor fi nevoiţi să-şi modifi-
Toţi cei ce cad în mâinile lor vor păţi la ce poziţia adoptată anterior în faţa oame-
fel. nilor. Aceste trăsături de instabilitate, de
veşnică oscilaţie provin, cu toate, din ace-
Atitudini schimbătoare eaşi sursă. Când ascultă în mintea lor
În timp ce mintea unui credincios este su­ gestiile duhurilor rele, creştinii iau din­ tr-
dominată de forţele întunericului, gânduri- odată decizia de a se angaja în cutare sau
le sale sunt total nedemne de încredere, cutare lucrare, dar, pe măsură ce forţele
întrucât cele mai multe dintre ele provin inamice le modifică aceste hotărâri, creşti-
de la duhurile rele. Puţine gânduri sunt nii vor trece la alte şi alte lucrări.
de la el însuşi. S-ar putea ca aceste Pe lângă fenomenele descrise mai sus,
duhuri să genereze în el un anumit gen mai sunt şi acele situaţii în care duhurile
de gânduri, pentru ca la foarte puţin timp rele adesea îi vor determina pe oameni să
 Fenomenele unei minţi pasive 325
gândească, dar nu la momentul potrivit. na respectivă să vorbească. Limba a ieşit
Astfel aceste duhuri rele îi vor trezi pe de sub controlul minţii şi al voinţei, aşa
credincioşi în miez de noapte, instruindu- încât creştinul va rosti un puhoi de cuvin-
i, de pildă, să facă cutare sau cutare te fără să cugete şi fără să şi le poată
lucru. Dacă cel vizat va refuza, atunci stăpâni. Uneori aceste cuvinte sunt rostite
duhurile rele vor începe să-l acuze. Sau, chiar împotriva voinţei celui care le pro-
în puterea nopţii ele îi vor implanta gân- nunţă, contrar intenţiei sale. Când i se
dul că poate n-ar fi rău să procedeze la aminteşte ulterior ce a spus, se miră,
o modificare de poziţie, şi astfel credin- nevenindu-i să creadă că el a rostit acele
ciosul va lua o decizie extrem de impor- cuvinte. Toate acestea se dato­ rează pasivi-
tantă în timpul nopţii, când mintea este tăţii minţii. Elementele satanice pot chiar
cel mai puternic aflată în pericolul de a acţiona limba omului prin intermediul
fi indusă în eroare. Urmărind originea minţii sale imobilizate. Ele vor începe
multora dintre aceste oscilaţii, vom depis- prin injectarea gândurilor lor în gândurile
ta o lucrare a duhurilor rele în mintea credinciosului, după care vor trece la faza
omului. următoare, de a strecura cuvintele lor în
cuvintele rostite de credincios.
Limbuţia Creştinul va trebui să înţeleagă fără
Aceia dintre copiii Domnului ale căror greş că toate aceste rostiri n-au cum să
minţii sunt atacate deseori de Satan mani- fie rodul propriei sale gândiri. Orice
festă o anumită reticenţă în a conversa cu cuvânt care ocoleşte procesul gândirii a
oamenii, din pricina faptului că nu au fost, în realitate, formulat de duhurile
tăria să asculte. Căci, în timp ce încearcă rele.
să fie atenţi la ce spun alţii, gânduri asu-
pra cărora nu au nici un control li se Încăpăţânarea
perindă prin cap, ca nişte nori mânaţi de După ce facultatea mentală a unei
furia furtunii. Dar, de obicei, aceşti cre- persoane a intrat în declinul pasivităţii,
dincioşi sunt vorbăreţi. Întrucât capul le fiind pradă forţelor întunericului, ea va
este plin de gânduri, cum se face că refuza cu încăpăţânare să asculte de
acestea nu se exprimă printr-o mulţime ra­ ţiune sau de probe evidente, după ce va
de vorbe? O minte care nu poate să fi luat deja o decizie. El va considera
asculte interlocutorii, ci insistă ca aceştia orice încercare venită din partea cuiva de
să asculte ce spune ea, este o minte bol- a-l face să înţeleagă mai bine care este
navă. Deşi este adevărat că unii creştini realitatea drept o încălcare a liber­ tăţii sale.
sunt vorbăreţi din fire, totuşi, fără să-şi Îi va considera total nechib­ zuiţi. „Ce ştiu
dea seama, s-ar putea ca ei să fie unelte ei?“ îşi va spune el. Conceptele sale s-ar
în slujba duhurilor rele. Mulţi creştini putea să fie complet greşite, dar el va
sunt ca nişte morişti acţionate de forţe crede că are motive, deşi acestea sunt
exterioare. inexplicabile. Întrucât mintea este total
Ce mulţi sunt cei ce nu-şi pot înfrâna imobilizată, el nu va şti cum să cercete-
limba, ca aceasta să nu rostească bârfe, ze, să distingă şi să judece cu ajutorul
glume şi să nu vorbească de rău! Inima raţiunii. Lipsit de orice spirit de discernă-
lor este curată, dar ei se văd neputincioşi mânt, va înghiţi de-a valma tot ce au
de a pune capăt ori a înfrâna aceste propagat duhurile rele în mintea sa, con-
cuvinte netrebnice. Se pare că de îndată siderând aceste lucruri cât se poate de
ce în mintea lor au pătruns nişte idei, şi elevate. Când un astfel de individ aude
înainte ca ei să poată să cântărească un glas supranatural, automat îl acceptă
aceste gânduri, cât ai clipi din ochi ele ca fiind voia lui Dumnezeu. Pentru el
au şi îmbrăcat forma cuvintelor. şi, uite- acest glas deja a devenit legea sa de con-
aşa, gândurile dau năvală, forţând persoa- duită. Prin urmare, va trans­ cende investi-
326 Omul spiritual, volumul III
gaţia raţiunii, ocolind acest proces. dinciosul ajunge să nu mai audă ce spune
Indiferent de ce gând sau glas sau învăţă- acesta, ci să dea ascultare noianului de
tură ar fi vorba, el le va considera infaili- gânduri cu care i-au asaltat forţele răului
bile şi absolut demne de crezare. mintea în clipa respectivă.
Credinciosul va refuza să le pună la Va trebui să observăm dacă mişcarea
încercare, să le examineze sau să le cân- ochilor noştri urmează conştienţa minţii
tărească. Va ţine morţiş la ele, nevoind în noastre sau, dacă nu cumva, privirile
ruptul capului să asculte alte păreri. Oricât noastre au luat-o razna, nemaiexprimând
ai încerca să-l faci să asculte de glasul intenţiile inimii. Când o minte este pasi-
raţiunii sau conştiinţei sale, indiferent ce vă, ochii acelui om sunt stupefiaţi. E
explicaţii sau probe concrete i-ar aduce posibil ca el să contemple în mintea sa
alţii, el va rămâne neclintit în refuzul de numeroase imagini ciudate, la care nu
a asculta. Cei ce au puţină pricepere văd s-ar fi gândit deloc în condiţii normale,
pericolul, în schimb credinciosul vizat va fiindu-i imposibil să vadă ceea ce ar
înghiţi totul fără discernământ, ca un dori.
copil pe care nu-l poţi opri de la dulciuri.
Nu va fi deloc uşor să-l redresezi pe un În final
astfel de cre­dincios. Să recapitulăm. Fenomenele minţii creş-
tinului aflate sub atacul duhurilor rele sunt
Simptomele ochilor multe şi variate. Totuşi, toate sunt străbătu-
O minte pasivă, aflată sub atacul te de o singură constatare: persoana respec-
duhurilor rele poate fi uşor depistată exa- tivă şi-a pierdut controlul. Conform ordinii
minând ochii acelei persoane. Ochii omu- lăsate de Dum­ nezeu, fiecare din aptitudini-
lui au capacitatea de a dezvălui mintea sa le naturale cu care a fost înzestrat omul
mai mult decât orice alt organ al său. (între care şi facultatea minţii de a gândi)
Dacă mintea este pasivă, e posibil ca trebuie să fie supusă complet stăpânirii
omul respectiv să aibă în faţă un text, exercitate de acel om. Dar dacă un creştin
dar să n-aibă habar ce spune acel text, a cedat, inconştient, teren duhurilor rele, e
căci nici o idee nu va pătrunde în creie- posibil ca acestea să pună stăpânire pe
rul său şi nu se va întipări în mintea sa. viaţa sa mentală, iniţiind de pe acest tărâm
Pe când va conversa cu oamenii, ochii îi acţiuni directe, fără să fie stânjenite de
vor alerga în toate direcţiile, privirea îi va voinţa victimei. În consecinţă, dacă un
aluneca în dreapta şi-n stânga, sus şi jos, creştin descoperă, la un moment dat, că
numai stabilă nu va fi. Desigur, faptul mintea sa s-a angajat într-o acţiune inde-
este calificat drept un act de impoliteţe, pendentă de el, va trebui să-şi dea seama
dar omul respectiv nu-şi va putea privi că se află sub atacul forţelor întunericului.
interlocutorul drept în faţă. Alteori va Inactivitate, în loc de activitate, neliniş-
trece la polul opus, ţintindu-l pe interlocu- te, în loc de calm, neastâmpăr gene­ rat de
tor cu o privire fixă, fără să clipească, de noiane de gânduri, neputinţa de a se con-
parcă o forţă ascunsă ar fi îndărătul aces- centra sau de a face distincţie sau de a-şi
tei străpungeri. aduce aminte, o stare de totală confuzie,
O atare străpungere cu privirea poate trudă fără nici un rod, fuga de muncă în
avea consecinţe cât se poate de grave, timpul zilei, pentru ca noaptea mintea să-i
căci diavolul recurge la acest vicleşug fie invadată de vedenii, stări de insomnie,
pentru a inculca în credincios a atitudine îndoieli, neveghere, o frică ira-ţională, tul-
de necromanţier. De multe ori, după ce burări ajunse la paroxism – ei bine, toate
l-a fixat vreme îndelungată pe interlocutor acestea sunt inspirate de forţele nocive ale
cu această privire sfredelitoare, cre­ duhurilor rele.
CAPITOLUL 3
CALEA IZBĂVIRII
Când mintea cuiva a căzut victimă
fenomenelor discutate în capitolul anterior,
acea persoană trebuie să caute să fie
izbăvită. Ceea ce s-a discutat în acel
capitol au fost doar simptomele generale
ale unei minţi pasive. Nu putem prezenta
condiţia particulară a fiecăruia în parte,
deoarece există o mare varietate de grade
de pasivitate, după cum diferă şi intensi-
tatea atacurilor duhului rău şi, în conse-
cinţă, vătămarea produsă asupra minţii.
Totuşi, trebuie subliniat că, de îndată ce
şi-a dat cineva seama că a întâmpinat
fenomenele menţionate anterior, va trebui
să fie cu maximă băgare de seamă, deoa-
rece e posibil să fi cedat teren duhurilor
rele, de unde şi atacurile de care are
parte. El va trebui să caute izbăvire.
Puţini vor fi credincioşii care nu vor
rămâne surprinşi de ignoranţa lor faţă de
vătămarea produsă asupra minţii lor.
Dimpotrivă, ei vor rămâne miraţi de fap-
tul că atâta timp au fost în necunoştinţă
de cauză faţă de condiţia lor decăzută cu
privire la organul gândirii. În alte pri­
vinţe,
ei par să înţeleagă multe lucruri, dar în
ce priveşte mintea lor decăzută, ei nu
cunosc aproape nimic. Ei nici măcar nu-şi
dau seama cât de gravă este vătămarea
produsă până când cineva nu le atrage
atenţia asupra acestui lucru. Oare de ce
nu au descoperit ei înşişi acest lucru mai
înainte? Nu ne spune faptul acesta că
mintea noastră şi duhurile rele au o anu-
mită afinitate, care, în consecinţă, slăbeşte
cunoştinţa noastră despre minte? Toţi cei
care au suferit atari daune sunt chemaţi
să răspundă la această întrebare.
Vicleşugurile duhurilor rele
Dacă ochii i-au fost deschişi să-şi vadă
starea, fireşte, credinciosul va căuta să fie
izbăvit. Dar să nu uităm că duhurile rele
nu-şi vor elibera captivii de la sine, fără
să aibă mai întâi loc o luptă pentru elibe-
rarea acestora. Ele vor face presiuni,
uzând de toate forţele, pentru a împiedica
327
327
persoana respectivă de a ob­ţine izbăvirea.
Duhurile rele vor sugera tot felul de min-
ciuni, ca scuze menite să explice starea
credinciosului:
Gândurile acestea minunate care ţi-au
încolţit în mine dintr-odată sunt de la
Dumnezeu. Acele revelaţii care ţi-au stră-
fulgerat mintea sunt, în realitate, rodul
spiritua­
lităţii. Acea problemă de memorare
se dato­ rează şubrezirii sănătăţii tale. E şi
normal să începi să uiţi dintr-odată.
Hipersensibilitatea ta se datorează tempera-
mentului tău. Slaba ta ţinere de minte este
ereditară. Insomnia ta se datorează unor
cauze pur medicale. Pur şi simplu eşti
prea istovit. Nu poţi gândi pentru că eşti
prea istovit. Starea ta de neîntreruptă con-
templare în timpul nopţii se datorează
supraso­ licitării minţii tale în timpul zilei.
Gândurile rele izvorăsc din păcatele tale.
Ai căzut deja.
Nu eşti în stare să fii atent la ce spun
alţii datorită mediului în care te afli şi din
pricina greşelilor tale.
Duhurile rele sunt capabile să născoceas-
că o sumedenie de alte scuze. Dacă nu-şi
vor da copiii lui Dumnezeu seama că se
află, de fapt, sub atac şi că au decăzut din
starea lor normală, vrăjmaşul va recurge
la acestea şi la alte scuze pentru a camu-
fla terenul deja cucerit de ele. Dar adevă-
ratul motiv stă în faptul că mintea este
pasivă şi golită de conţinut, fiind astfel
ocupată de aceste duhuri satanice. Fiecare
din aceste fenomene este urmarea lucrării
lor nocive. Desigur, recunoaştem posibili-
tatea ca între aceste scuze să existe şi
cauze naturale, dar experienţa atâtor sfinţi
a dovedit că puterile întunericului sunt
extrem de viclene, desfăşurându-şi activi-
tatea în paralel cu aceste cauze na­ turale,
pentru a-i amăgi pe sfinţi să accepte
aceste cauze naturale – cum ar fi tempe-
ramentul, condiţia fizică şi mediul încon-
jurător – ca pe singura explicaţie, uitând
328 Omul spiritual, volumul III
cu desăvârşire imixtiunea şireată a duhu- creştinul să cedeze alt teren duhurilor
rilor rele. Acestea sunt încântate când vor rele, chiar înainte ca vechiul teren să fie
putea să-şi mascheze lucrările printr-o recâştigat.
cauză cu adevărat naturală. Un singur test Din pricina faptului că de mult a
putem aplica aici însă. Şi anume, faptul capitulat în faţa forţelor întunericului, e
că, dacă este vorba de o cauză naturală, posibil ca cineva să comită eroarea fatală
condiţia omului va fi refăcută şi readusă de a apăra opera­ ţiile funeste ale duhurilor
la starea sa normală, de îndată ce a fost rele. Trebuie să ne păzim cu tot dinadin-
îndepărtat factorul natural. Dar când pe sul de acest lucru, deoarece altminteri ne
lângă elementul natural avem şi unul vom trezi că am ajutat noi înşine duhuri-
supranatural, ­atunci omul nu-şi va reveni, le rele să-şi mascheze adevărata cauză a
chiar după ce a fost eliminat factorul atacului lor. Într-o astfel de situaţie, deşi
natural. De pildă, dacă suferi de insom- se află la strâmtoare, credinciosul va fi de
nie, vrăjmaşul va sugera că aceasta se partea duhurilor rele, ajutându-le să-şi
datorează efortului fizic prea mare, supra- păstreze terenul.
licitării minţii tale. În consecinţă, vei da În acest punct, oştirile diavolului vor
ascultare acestui glas, încetând să lucrezi incita firea veche a credinciosului să coo-
şi intrând într-o perioadă de repaus în pereze cu ele. De fapt, firea întotdeauna
care mintea nu-ţi va fi solicitată deloc. va conlucra cu diavolul. Din dorinţa de a
Dar mii de gânduri vor continua să-ţi ia salva aparenţele sau din alt motiv, creşti-
cu asalt mintea, străbătându-ţi creierul în nul va refuza să creadă că mintea sa ar
timp ce dormi. Asta demonstrează că putea fi cotropită de diavolul şi va protes-
boala ta nu se datoreşte exclusiv unor ta când i se va vorbi despre Satan sau
cauze naturale, ci că, în anumite privinţe, despre lucrările acestuia. Un atare dezgust
aici este implicată şi o cauză supranatura- de a examina lucrurile, de teamă ca să
lă. Dacă nu-ţi vei face timp să te ocupi nu-şi piardă „experienţa sa spirituală,“ va
de acest aspect supranatural, eliminarea constitui o puternică piedică în calea
elementului natural nu-ţi va ajuta la izbăvirii. Creştinul va riposta în mai
nimic. multe feluri posibile: „N-am nevoie de
Este de o importanţă crucială ca fraţii izbăvire. De ce să doresc să fiu izbăvit?“
din zilele noastre să examineze sursa sau „Prin Cristos, am biruit. Satan este
acestor scuze. Puterile răului sunt de o un duşman pe care Cristos l-a învins
dibăcie nemaipomenită când vine vorba deja. Prin urmare, eu nu-i mai dau deloc
să-i amăgească pe oameni, pentru ca atenţie, ci las întreaga chestiune în mâini-
aceştia să explice vicleşugurile lor perfide le lui Dumnezeu, concentrându-mi atenţia
ca pe nişte fenomene pur naturale. Îi vor asupra lui Cristos“ sau „Misiunea mea
împinge pe oameni să creadă că ei însuşi este să predic evanghelia. Ce rost ar avea
sunt cei greşiţi. Aceşti indivizi vor muşa- să mă ocup de Satan?“ Prin aceste răs-
maliza astfel, fără să-şi dea seama, pene- punsuri şi altele similare, credinciosul va
trarea duhurilor rele. În consecinţă, creşti- desconsidera posibilitatea ca duhurile rele
nul va trebui să cerceteze cu de-amănun- să acţioneze în viaţa sa. Iar celor care
tul toate scuzele care-i trec prin cap. vor încerca să-i vină în ajutor, s-ar putea
Fiecare motiv trebuie examinat cu atenţie chiar să li se adreseze cu cuvintele:
şi orice simptom al minţii trebuie urmărit „Foarte bine! Ce-ar fi să te împotriveşti
până la sursa sa. Altminteri, prin faptul tu în locul meu, rugându-te şi pentru
că va confunda activitatea supranaturală mine.“ Credinciosul care face astfel de
cu cea naturală, va ceda tot mai mult afirmaţii nu este sincer. El nu doreşte
teren vrăjmaşului. Fiecare opinie pe care altceva decât să trăiască în tihnă, lăsându-
o deţine despre el însuşi va trebui să fie i pe alţii să se ostenească, urmărindu-i
pusă la încercare, pentru ca nu cumva izbăvirea.
 Calea izbãvirii
izbăvirii 329
Dar, în toate acestea, va trebui să ne fi în stare să recu­ noască că aici este
punem întrebarea cum se face că cineva vorba de minciuna lui Satan, va fi învred-
obiectează când i se spune despre Satan nicit să se ridice şi să se împotrivească.
şi lucrările sale? Oare nu cumva mintea Negreşit, în acest caz, va fi biruitor.
sa a fost deja infectată de Satan, fiind Experienţa ne învaţă că de îndată ce
acum plină de aprehensiune, ca nu cumva un om a priceput adevărul potrivit căruia
să sufere consecinţele, dacă situaţia va fi şi-a pierdut suveranitatea asupra minţii
dată în vileag? Adevărul este că el deja sale şi, în consecinţă, va depune eforturi
cunoaşte prea multe lucruri cu privire la ca să redobândească controlul asupra ei,
diavolul, nemaidorind să afle lucruri noi. va suferi de multe ori mai tare ca în
Îi ajung şi aşa cele pe care le cunoaşte zilele anterioare. Duhurile rele vor încerca
deja. Dar evanghelia lui Isus Cristos îi să declanşeze un ultim atac pustiitor
salvează pe oameni nu doar de păcat, ci împotriva sa. Ele vor recurge, în acest
şi de diavolul. Atunci de ce s-ar teme sens, la obişnuita tactică de a minţi, şop-
cineva, dacă se pomeneşte de diavol când tindu-i la ureche că n-are cum să-şi redo-
se vesteşte evanghelia? Oare nu este o bândească libertatea, de vreme ce s-a
situaţie similară cu aceea în care persoana cufundat atât de adânc în pasivitate sau
care a comis o crimă se teme doar la că Dumnezeu n-ar mai fi dispus să-i
auzul altei persoane care vorbeşte despre acorde iarăşi harul Său sau că mai bine
o altă crimă? Datorită preocupării sale va fi dacă nu se va opune sau că, în
faţă de diavolul, credinciosul va resimţi orice caz, niciodată nu va cunoaşte ziua
un resentiment ori de câte ori oamenii izbăvirii, drept care ce rost mai are să se
vor pomeni de el. În adâncul inimii lui, lupte şi să sufere în continuare? Dar toţi
se cuibăreşte teama ca nu cumva adevă- copiii lui Dumnezeu trebuie să ştie că nu
rul acestei stări triste de lucruri din viaţa au voie să trăiască prin harul satanic. Ei
lui să fie dat la iveală. Să presupunem că trebuie să aibă libertatea, chiar dacă vor
am fost cu adevărat invadat de duhuri muri redobândind-o. Nici unul din ei nu
rele, îşi spune el cu gravitate. Ce aş putea va fi căzut în pasivitate până într-acolo
face în acest caz? Şi astfel el va vorbi încât să nu mai poată fi izbăvit. Dum­
altora, cum am arătat, pentru a camufla nezeu este de partea lui, or asta înseamnă
lucrurile şi pentru a se linişti pe el că el va fi eliberat!
însuşi. De îndată ce a cunoscut adevărul şi a
Dar dacă un credincios va primi şi va recunoscut că mintea sa nu a fost, de
îmbrăţişa lumina, începând să caute izbă- fapt, izbăvită, ci doar parţial eliberată de
virea, duhurile rele vor începe să toarne sub puterea întunericului, în modul cel
în mintea lui tone de acuzaţii, care mai mai natural, copilul lui Dumnezeu se va
de care mai eronate şi mai mincinoase, ridica, pornind la luptă împotriva duhu­
care îl vor condamna şi mustra cu atâta rilor rele, pentru ca fortăreţele deţi­ nute de
furie încât credinciosului nu-i va mai acestea în el să fie cucerite şi dărâmate.
rămâne energia necesară să încerce să Atunci va afla el cu adevărat adevărul
recâştige terenul pierdut. Duhurile rele vor potrivit căruia armele noastre de luptă
fi la curent cu faptul că el a dobândit trebuie să fie de natură spirituală, întrucât
lumina şi că, deci, lucrarea lor va înceta, cele fireşti nu-i sunt de nici un folos. El
credinciosul nemaiputând fi amăgit. În nu se va putea elibera prin luarea de
consecinţă, ele îşi vor schimba tactica, angajamente sau prin adoptarea unor
lovindu-l cu un potop de acuzaţii: „Eşti măsuri de îmbunătăţire a memoriei sau
greşit! Eşti greşit!“ În tot acest timp, cre- gândirii sale. Mintea sa este robită de
dinciosul, fiindcă nu se arată nici un aju- forţe supranaturale ce nu pot fi izgonite
tor la orizont, va simţi că se afundă într-o sau nimicite prin mijloace carnale.
mlaştină a păcatului. Numai că, dacă va Credinciosului nu-i vine să creadă că a
330 Omul spiritual, volumul III
fost cu putinţă ca forţele întunericului să-i nenţă o marionetă în mâna duhurilor
fi uzurpat în aşa măsură stăpânirea asu- rele? El va trebui să opteze, deoarece
pra minţii sale, până ce nu învaţă pe cont altfel nu va exista nici o posibilitate de
propriu adevărul şi se pregăteşte să redo- izbăvire. Desigur, orice decizie în favoa-
bândească terenul pierdut, pe care, cum rea lui Dumnezeu nu înseamnă că el
era de aşteptat, aceste forţe ale răului vor deja a obţinut biruinţa, ci arată doar sta-
lupta din răsputeri să nu-l lase din mâini. rea în care se află, respectiv dacă se
Copilul lui Dumnezeu va ajunge să-şi împotriveşte cu adevărat vrăjmaşului.
dea seama cât de întunecată, tocită, pasi-
vă şi scăpată de sub control este mintea Terenul pierdut trebuie recuperat
sa. Diavolul se va folosi de orice prilej Să ne amintim că, întrucât credincio-
pentru a-i tortura mintea, ameninţându-l sul a cedat teren duhurilor rele, acestea
ca nu cumva să întreprindă vreo acţiune au putut să opereze în mintea sa. Anterior
în vederea recuperării teritoriului pierdut. am enumerat şase domenii prin care s-a
Asta îl va convinge pe credincios, mai manifestat această pierdere de teren.
mult ca oricând, că viaţa sa mentală este, Acum le vom reduce la trei tipuri princi-
fără nici o îndoială, o fortăreaţă aflată în pale, după cum urmează: (1) o minte
mâinile vrăjmaşului şi că nu el deţine neschimbată, (2) acceptarea minciunilor
controlul asupra ei. El va înţelege că duhurilor rele şi (3) pasivitatea.
vrăjmaşul va depune toate eforturile pen- Credinciosul trebuie să se cerceteze cu
tru a împiedica mintea să înţeleagă ade- atenţie pentru a afla pe care dintre cele
vărurile pe care el doreşte cu ardoare să trei terenuri le-a pus la dispoziţia duhuri-
le cunoască, întrucât el e în stare să reţi- lor rele. Mintea neînnoită? Mintea pasi-
nă chestiuni neesenţiale, dar e total nepu- vă? Sau acceptarea minciunii duhurilor
tincios când vine vorba de a-şi aduce rele? Sau, nu cumva, le-a cedat pe toate
aminte de lucruri vitale. El îşi dă seama trei? Judecând după experienţa creştinilor,
că în capul lui sălăşluieşte o forţă potriv- un mare număr dintre ei au cedat toate
nică, care se împotriveşte adevărului pen- aceste trei teritorii diavolului şi slujitorilor
tru care deja şi-a dat consimţământul. săi. După ce a izolat punctul sau puncte-
Acum începe războiul pentru elibe­ le prin care a cedat teren duhurilor rele,
rarea minţii. Se mulţumeşte, oare, creş­ creştinul va trebui să înceapă numaidecât
tinul să rămână în tabăra duhurilor rele? să recupereze tot teritoriul pierdut. Asta e
Dacă răspunsul este „nu“, atunci întreba- singura lui salvare. Întrucât a degenerat în
rea se pune: Cine trebuie să rezolve pro- actuala stare prin predarea cutărui sau
blema? Dumnezeu? Nu, ci omul însuşi. cutărui cap de pod duhurilor rele, el va fi
El trebuie să opteze dacă se va oferi pe cu adevărat liber doar atunci când aceste
sine cu totul lui Dumnezeu sau dacă va capete de pod au fost recucerite. Mintea
permite minţii, aparatului gândirii sale, să neînnoită trebuie înnoită. Min­ ciuna trebu-
rămână concesionat lui Satan. Li se va ie depistată şi tăgăduită. Iar pasivitatea
permite forţelor întu­
nericului să profite de trebuie transformată într-o acţiune liberă.
mintea sa? Li se va îngădui să-şi verse Le vom discuta acum pe fiecare, la
gândurile pervertite în mintea sa? Vor fi rând.
lăsate ele să-i umple capul cu foc din
iad? Pot ele să-şi propage după bunul Mintea înnoită
plac învăţăturile prin intermediul minţii Dumnezeu doreşte nu doar o schim-
sale? Va fi oare de acum încolo posibil bare a minţii copiilor Săi cu ocazia con-
ca ele să se împotrivească adevărului lui vertirii lor. El doreşte, de asemenea, o
Dumnezeu prin manipularea intelectului minte care să fie total înnoită, schimbată
său? Creştinul însuşi trebuie să decidă şi limpede precum e cristalul, de o totală
această chestiune. Va fi el oare în perma- transparenţă. Aşa ni se porunceşte în
 Calea izbãvirii
izbăvirii 331
Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru prin intermediul crucii cuprinde nu doar o
care Satan poate lucra este faptul că creş- viaţă nouă, ci şi înnoirea tuturor funcţiilor
tinul nu a fost totalmente eliberat de sufletului. Mântuirea, care este adânc înră-
mintea carnală. S-ar putea ca să por­ dăcinată în fiinţa noastră, trebuie să fie
nească din start cu o mentalitate îngustă, treptat „elaborată“ („dusă până la capăt“).
care nu-i poate tolera pe alţii sau cu o O carenţă gravă ce se constată astăzi în
mentalitate întunecată, care nu poate pri- rândurile cre­ din­
cio­
şilor este neînţelegerea
cepe adevărul mai profund sau cu o faptului că şi mintea trebuie salvată (Ef.
mentalitate nechibzuită, care nu poate 6:1); ei concep mântuirea în termeni
să-şi asume nici o responsabilitate cât de ge­ nerali şi destul de vag, nerecunoscând
cât importantă. Iar după aceea va aluneca fap­­ tul că Dumnezeu doreşte să-i salveze
în păcate mai grele. Asta pentru că „min- până în cele mai mici amănunte, prin fap-
tea care este axată pe fire este ostilă lui tul că toate capacităţile lor trebuie înnoite
Dumnezeu“ (Rom. 8:7). După ce au şi făcute să corespundă pentru a putea fi
cunoscut adevărul din Romani 6, mulţi folosite de El. Mintea este unul din lucru­
creştini se văd deja eliberaţi de mintea lor rile de preţ cu care a fost înzestrată natura
carnală. Ceea ce nu înţeleg ei însă este omului. Dumnezeu îi cheamă pe ai Săi să
faptul că crucea trebuie să opereze amă- creadă că vechiul lor om a fost răstignit
nunţit în toate zonele omului. „Consideraţi- pe cruce. După aceea, ei trebuie să accep-
vă morţi faţă de păcat“ trebuie să fie te fără şovăire judecata rostită de
urmat de „prin urmare, nu mai lăsaţi Dumnezeu asupra omului vechi, făcând
păcatul să stăpânească în trupurile voastre apel la voinţa lor pentru a se împotrivi sau
muritoare“ (Rom. 6:11-12). După schim- pentru a se dezbrăca de faptele acestuia,
barea mentalităţii, trebuie să urmeze şi inclusiv de gândurile lor din trecut. Ei tre-
necesarul: „orice gând îl facem rob ascul- buie să vină la piciorul crucii, gata să
tării de Cristos“ (2 Cor. 10:5). Mintea renunţe la vechile lor mentalităţi, pe deplin
trebuie să fie complet reînnoită, întrucât convinşi că Dumnezeu le va dărui o minte
orice rămăşiţă de carnalitate este ostilă lui nouă. Fraţilor, vechea natură trebuie să fie
Dumnezeu. total lepădată. Da, Dumnezeu face înnoi-
Pentru ca să ne fie înnoit intelectul, va rea, este lucrarea Lui, dar lepădarea, dez-
trebui să ne apropiem de cruce. Este exact brăcarea şi renunţarea la ve­ chiul tău organ
ceea ce ne cheamă Efeseni patru să facem. al gândirii – ei bine, asta este partea ta!
Apostolul Pavel descrie întune­ ricul minţii Ţie îţi revine să faci acest lucru. Dacă-ţi
carnale a omului în versetele 17 şi 18. Dar faci partea, Dumnezeu Şi-o va face pe a
în versetele 22 şi 23 el ne informează Sa! Iar după ce ai realizat efectiv această
cum poate fi înnoită mintea: „Dezbrăcaţi- lepădare, tot atât de efectiv trebuie să crezi
vă de omul cel vechi [vechea natură], care că Dumnezeu îţi va înnoi mintea, deşi nu
aparţine fostului vostru mod de viaţă şi ştii cum.
este corupt prin pofte înşelătoare, şi fiţi Ce mulţi sunt acei copii ai Domnului
înnoiţi în duhul minţii voastre“. Ştim că care, deşi sunt salvaţi şi posedă o viaţă
omul nostru cel vechi a fost deja răstignit nouă de o bună bucată de timp, totuşi
împreună cu Domnul (Rom. 6:6). Aici mai poartă o minte învechită, un cap
suntem îndemnaţi să ne dezbrăcăm, pentru neschimbat. Nimic din vechile lor teorii,
ca mintea noastră să poată fi înnoită. Asta procese mentale sau prejudecăţi nu s-a
aduce în prim plan crucea, ca instrument schimbat. Doar învelişul exterior s-a
de înnoire. Credinciosul trebuie să înţelea- schimbat. Ei recurg la vechiul lor creier
gă că vechiul său creier face şi el parte pentru a accepta şi a propaga adevărul
din acel om vechi de care Dum­ nezeu spiritual. Mai e oare de mirare că vor
doreşte să ne debarasăm cu totul. cădea în atâtea greşeli, provocând
Mântuirea pe care Dumnezeu o dăru­ ieşte ne­ sfârşite conflicte în sânul bisericii?
332 Omul spiritual, volumul III
După cum Dumnezeu nu-Şi poate găsi sau înnoită. El va trebui să se întrebe de
plăcerea în omul rău, care utilizează pro- ce este gândirea sa confuză, plină de
pria lui tărie pentru a desfăşura lucrul prejudecăţi, răzvrătită sau înfuriată – de
Domnului, tot aşa El nu-Şi poate găsi ce se opune anumitor adevăruri, chiar
plăcerea în omul rău care recurge la pro- înainte de a le examina – de ce este
pria sa minte pentru a aprofunda adevărul împotriva unor creştini despre care abia
lui Dumnezeu. O mentalitate neînnoită dacă a auzit (are vreun motiv destul de
este moartă din punct de vedere spiritual. întemeiat să li se împo­ trivească, ori, nu
De aici urmează că tot ce izvorăşte din cumva, îi detestă pur şi simplu pentru că
ea este, aşişderea, mort! Mulţi se fălesc aşa îl îndeamnă mintea naturală?). În
cu vastele lor cunoştinţe biblice sau cu această perioadă de investigaţie, orice idee
robusteţea teologiei lor, dar cei înzestraţi şi închipuire trebuie să fie cercetate minu-
cu discernământ spiritual ştiu că aceste ţios, pentru ca cele izvorâte din vechea
cunoştinţe sunt lipsite de viaţă. creaţie să fie depistate şi respinse. Celor
După ce a ajuns să-şi dea seama cât care îşi trăiesc zilele cu nechibzuinţă un
de searbădă este mintea sa, fiind dispus atare regim de viaţă li se va părea, evi-
să se lepede de ea, prin lucrarea crucii, dent, insuportabil. Fiind gestionată de
creştinul va trebui să practice zilnic către forţele întunericului, mintea lor este
le­pădarea de toate gândurile carnale deslânată şi scăpată de sub control. Dar
(fireşti). Altfel înnoirea nu poate avea loc. nu trebuie să scăpăm din vedere faptul
Căci altfel cum va reuşi oare Dumnezeu că suntem în toiul războiului. Iar dacă nu
în a-Şi aduce la îndeplinire răspunderea luptăm, cum ne putem aştepta să recuce-
de a înnoi mintea credinciosului, dacă rim fortăreţele vrăjmaşului ce rezidă în
acesta din urmă continuă să gândească mintea noastră? Duşmanul este cât se
potrivit firii vechi? Cu răbdare şi perseve- poate de real. Atunci cum ne putem per-
renţă, creştinul trebuie să-şi examineze mite să nu veghem?
fiecare gând, dar în lumina lui Dumnezeu.
Tot ce nu este de la El sau este contrar Tăgăduirea minciunilor
adevărului Său trebuie eliminat sau Pe măsură ce mântuitul se situează
„stors“ afară din mintea sa. De aseme- sub lumina lui Dumnezeu, va descoperi
nea, simpla înţe­ legere mentală a adevăru- că, de multe ori în trecut, a acceptat
lui trebuie respinsă. Pavel a menţionat minciuni provenite de la duhurile rele,
faptul că mintea noastră neînnoită este care au declanşat căderea sa în condiţia
plină de argumente şi închipuiri deşarte actuală. Uneori a adoptat o atitudine sau
(2 Cor. 10:5). Acestea îi împiedică pe o faptă greşită datorită înţelegerii greşite
oameni să ajungă la adevărata cunoştinţă a adevărului lui Dumnezeu, după ce a
a lui Dumnezeu. Creştinii trebuie să facă crezut minciuna vrăjmaşului. De pildă,
toate aceste gânduri captive ascultării de interpretând greşit relaţia dintre Dumne­
Cristos. Apostolul spune „fiecare gând“; zeu şi om, s-ar putea ca el să cadă în
în consecinţă, nu trebuie să permitem greşeala de a considera că Dumnezeu îi
nici măcar unui singur gând să se sustra- împărtăşeşte gândul Său în mod nemij­
gă acestui tratament. Să n-aibă odihnă locit. Atunci el aşteaptă cu pasivitate,
credinciosul până ce fiecare idee nu va fi până când primeşte primele comunicări,
supusă domniei lui Cristos. Când creş­ pe care va presupune că Dumnezeu i
tinul îşi examinează gândul, va trebui să le-a transmis. Duhurile rele au reuşit ast-
stabilească dacă (1) vine din vechea lui fel în lucrarea lor de amăgire, de contra-
minte sau (2) dacă emană din terenul pe facere, fiind de-acum libere să-l aprovizi-
care l-a cedat anterior sau dacă (3) va oneze de nenumărate ori cu nesfârşite
ceda noi teritorii duhurilor rele sau dacă variante ale aceluiaşi gând. Sau, altă dată,
(4) acesta purcede dintr-o minte normală fiindcă îşi însuşeşte ceea ce i-a şoptit
 Calea izbãvirii
izbăvirii 333
vrăjmaşul la ureche cu privire la sănătatea Diavolului îi este groază de lumină şi
sa ori alte chestiuni ce-l privesc direct, el de adevăr, deoarece acestea îi răpesc
constată că starea trupului său şi împreju- temeiul lucrării sale. Pentru fiecare cuvânt
rările adiacente sunt aidoma celor ce i al adevărului trebuie să se ducă o luptă
s-au prezis. De pildă, duhurile rele s-ar în mintea credinciosului. Duhurile rele
putea să sugereze minţii acelui om că i încearcă să-l împiedice pe credincios să
se vor întâmpla anumite lucruri. Dacă nu cunoască adevărul cu privire la maşinaţii-
se va împotrivi sau dacă va accepta în le lor. Mai mult, ele încearcă să se dezică
mod necritic sugestia respectivă, va con- de fenomenul anumit ce decurge din
stata nu după mult timp că tot ce i-au acceptarea unei anumite minciuni.
rânduit duhurile rele se va împlini întoc- Principiul după care se călăuzesc ele a
mai. fost şi va fi mereu acelaşi: „să-i împiedi-
Exersându-se, copilul Domnului va ce să vadă lumina“ (2 Cor. 4:4). Un
descoperi că multe tulburări, slăbiciuni, creştin trebuie să fie foarte conştiincios să
boli şi alte fenomene din viaţa sa actuală vadă adevărul în toate privinţele. Adevărul
se datorează, direct sau indirect, faptului înseamnă, cel puţin, condiţia reală. Chiar
că a acceptat minciunile ce i-au fost dacă nu va putea să-l alunge pe diavolul,
implantate în trecut de către duhurile rele. alinierea credinciosului de partea adevăru-
Aceste fenomene au fost fie direct cauza- lui îl va determina pe vrăjmaş să-şi piar-
te prin faptul că a crezut în aceste min- dă terenul. Cel puţin atâta lucru va putea
ciuni, fie sunt inculcate în el indirect face credinciosul: să declare prin voinţa
după ce a crezut în ele. Pentru a-şi asigu- sa că doreşte adevărul, că doreşte să
ra eliberarea, creştinul va trebui să cunoască şi să asculte de adevăr. Prin
cu­noască experienţa luminii lui Dumne­ rugăciune şi prin opţiunea voinţei sale, el
zeu, care este adevărul lui Dumnezeu. trebuie să se împotrivească oricărei min-
Întrucât în trecut a pierdut teren pentru că ciuni satanice, indiferent de forma sub
a crezut în minciuni, acum va trebui să care se pre­ zintă – un gând, o închipuire
recupereze terenul respectiv prin tăgădui- sau un argument. Făcând aşa, I se dă
rea tuturor minciunilor. După cum lumina prilejul Duhului Sfânt să călăuzească min-
alungă întunericul, tot aşa adevărul ucide tea sa întunecată, ducând-o la lumina ade-
minciunile. Prin urmare, sfântul va trebui vărului lui Dumnezeu. În experienţa prac-
să aprofundeze toate adevărurile privitoare tică, cre­ dinciosul va petrece uneori luni
la el însuşi, la Dumnezeu şi la duhurile de zile înainte de a descoperi o singură
rele. Va trebui să plătească un preţ ca să min­ ciună satanică. Mai întâi, el va trebui
intre în posesia acestor adevăruri. Va tre- să se împotrivească cu voinţa sa oricărui
bui să se roage cu stăruinţă să i se dăru- teren al duhurilor rele iar apoi să răstoar-
iască lumină, ca să-şi vadă condiţia reală ne, una câte una, minciunile pe care odi­
(adevărul) şi astfel să afle în ce fel a fost nioară le credea, dar acum nu le mai crede.
înşelat, fiind apoi făcut să sufere. În con- În felul acesta, treptat el va recupera tot
tinuare va trebui să-şi examineze toate teritoriul pe care l-a cedat anterior. El nu
suferinţele fizice şi cele legate de mediul va mai crede, nici câtuşi de puţin, ceea
înconjurător. De unde vine fiecare din ce spun duhurile rele. Şi astfel, acestea îşi
aceste suferinţe? Ce a cauzat aceste neca- vor pierde puterea.
zuri? S-a produs necazul respectiv în
urma faptului că a crezut în minciuna lui Recunoaşterea normalităţii
Satan, sau că a adoptat o acţiune greşită, Dacă cineva s-a cufundat în tot felul
prin acceptarea vreunei minciuni? El va de necazuri datorită pasivităţii sau faptului
trebui să mear­ gă pe fir până la sursă şi că a crezut minciuna duhurilor rele, va
apoi să se roage şi să aştepte în tăcere trebui să stabilească de urgenţă ce consti-
să fie luminat de lumina lui Dumnezeu. tuie pentru el starea normală. Cu excepţia
334 Omul spiritual, volumul III
minţii neînnoite, atât pasivitatea, cât şi recunoască în ce a constat starea sa nor-
acceptarea minciunilor le asigură duhuri- mală.
lor rele atâtea puncte de sprijin încât sta- Pentru a defini condiţia sa iniţială,
rea mentală a credinciosului se va deteri- persoana respectivă trebuie să recu­ noască
ora tot mai mult, în toate privinţele. şi să creadă că iniţial a avut, într-adevăr,
Capacităţile sale de a gândi, de a-şi aduce o stare normală. Deşi astăzi este într-o
aminte, cât şi tăria lui fizică – toate aces- stare decăzută, cândva beneficia de o
tea vor intra în declin tot mai pronunţat. stare normală. Tocmai aceasta e starea
Dacă îşi va da seama de pericol, va tre- normală spre care trebuie să aspire, la
bui să se scoale şi să caute izbăvirea. care să fie restaurat. Norma­ litatea nu
Dar ce va însemna „izbăvire“ pentru el? înseamnă nimic altceva decât starea sa
Iată ce: el va trebui să fie readus la sta- normală. Dacă-i este greu să stabilească
rea sa iniţială. De aici rezultă că este în ce consta această norma­ litate, atunci
esenţial pentru oricine urmăreşte redresa- n-are decât să-şi rea­ mintească cea mai
rea să stabilească în ce a constat starea frumoasă experienţă din viaţa sa, când
sa iniţială. Fiecare persoană îşi are pro- duhul său era puternic, memoria şi gândi-
pria sa condiţie normală, starea pe care a rea îi erau limpezi iar trupul cât se poate
avut-o înainte de a cădea, datorită amăgi- de sănătos. Acesta să-i fie etalonul, starea
rii vrăjmaşului. Lui trebuie să i se prezin- normală! Căci asta îi va pune la dispozi-
te starea sa normală. Iar când a descope- ţie o măsură minimă spre care să aspire.
rit că nu mai este cum a fost, trebuie Va trebui să nu se mulţumească cu nici
să-şi pună întrebări de genul: Care a fost o măsură mai prejos de acest nivel
starea mea anterioară? Cât de mult m-am minim. Şi nu există nici un motiv pentru
îndepărtat între timp de ea? Cum pot fi care n-ar putea atinge acea stare, deoare-
readus la această stare? ce s-a aflat cândva acolo. Dar nici măcar
Fosta stare în care te aflai era starea aceasta nu este posibilitatea sa cea mai
ta normală. Poziţia de la care ai alunecat înaltă. În consecinţă, va trebui ca, pe
este etalonul. Dacă nu-ţi cunoşti starea puţin, să-şi redobândească normalitatea şi
normală, trebuie să-ţi pui următoarea să refuze să mai coboare sub acest
întrebare: S-a născut mintea mea într-o nivel.
stare de confuzie sau a existat o perioadă Comparându-şi starea actuală cu cea
în care judecam limpede? A fost oare din trecut, creştinul va putea stabili cât de
memoria mea întotdeauna foarte scăzută mult s-a depărtat de punctul în care se
sau a existat o perioadă în care aveam afla odată. Cel a cărui minte este atacată
ţinere de minte? Totdeauna am avut poate vedea acum cât de mult i-au slăbit,
insomnie sau cândva adormeam buş­ tean, între timp, memoria şi gândirea. Iar cel al
de îndată ce puneam capul pe pernă? Mi cărui trup este atacat va putea aprecia cât
se derulau înainte atâtea imagini prin faţa de mult i-a slăbit tăria între timp, faţă de
ochilor, ca o peliculă de film pe un nivelul de energie pe care-l avea cândva.
ecran, sau am avut în trecut şi clipe de De îndată ce realizează că a decăzut din
luciditate? Totdeauna am fost atât de slă- această stare de normalitate, credinciosul
bit sau a existat un timp în care m-am va trebui îndată să facă uz de voinţa sa,
simţit mult mai întremat? E adevărat oare pentru a se împotrivi stării sale actuale
că niciodată n-am putut să mă stăpânesc anormale, străduindu-se să fie restaurat la
sau cândva eram mult mai echilibrat? condiţia sa normală. De obicei, du­ hurile
Răspunzând la aceste întrebări, omul rele se vor opune acestei încercări de a le
respectiv va trebui să fie în stare să pri- fi luate cu asalt fortăreţele. Ele vor începe
ceapă dacă îi lipseşte această stare nor- să-i şoptească credinciosului: Ai îm­ bătrânit!
mală, dacă se află sub atac sau dacă a Nu te poţi aştepta să ai aceeaşi minte
devenit pasiv. În plus, va fi ajutat să ageră pe care o aveai în tinereţe.
 Calea izbãvirii
izbăvirii 335
Capacităţile omului se deteriorează odată Revocarea pasivităţii
cu trecerea anilor. Sau, dacă eşti tânăr, După ce a stabilit în ce constă norma-
duhurile rele vor încerca să-ţi spună cam litatea sa, următorul pas important din
aşa: Datorită unei deficienţe din naştere, e viaţa creştinului este să lupte pentru refa-
normal să nu te poţi bucura, ca şi ceilalţi, cere. Să nu uităm însă că vrăjmaşul îşi
de o minte limpede! Atenţia nu ţi-o poţi va da toate silinţele să reţină terenul pe
păstra timp prea îndelungat. Sau îţi vor care l-a câştigat, tot aşa după cum dregă-
su­gera că te-ai cu­ fundat în această stare torii pământeşti îşi păzesc cu gelozie teri-
datorită surmenajului, extenuării, etc. Ba toriile. Nu ne putem aştepta ca puterile
chiar s-ar putea să fie atât de obraznice întunericului să cedeze cetăţile fără nici o
încât să-ţi spună că, de fapt, asta e condi- luptă. Dimpotrivă, ele vor lupta până în
ţia ta normală, că eşti mai prejos decât pânzele albe. Să fim conştienţi de faptul
alţii deoarece ai primit un dar inferior. că, deşi este cât se poate de uşor să
Scopul urmărit de duhurile rele este să-l cedăm teren, se cere un efor enorm din
amăgească pe cre­ dincios să creadă că partea noastră să-l recuperăm. Dar trebuie
explicaţia slăbi­
ciu­
nii sale este cât se poate să ţinem seama de următoarea observaţie:
de naturală, necesară şi că nu trebuie să după cum fiecare ţară îşi are legile şi
constituie o surpriză. Dacă un copil al lui normele ei, pe care cetăţenii sunt obligaţi
Dumnezeu nu se va lăsa amăgit, nici nu să le respecte, tot aşa, în universul lui
va fi pasiv, ci absolut liber, atunci aceste Dumnezeu există legi spirituale, al căror
cuvinte ar merita poate să fie investigate. conţinut este atât de impunător încât nici
Dar dacă se va lăsa amăgit şi va fi pasiv, chiar dracii nu îndrăznesc să le nesoco-
scuzele acestea sunt total neverosimile. Cel tească. Dacă vom învăţa aceste legi spiri-
care a fost răscumpărat ca să se bucure de tuale, punându-le în practică, duhurile rele
o viaţă mai bună decât cea pe care i-o vor ceda terenul cucerit.
oferă condiţia sa actuală de slăbiciune nu Legea cea mai simplă, dar cu conse-
trebuie să permită forţelor întunericului să-l cinţe enorme, din domeniul spiritual este
apese, obligându-l să accepte această con­­­ că omul nu poate realiza nimic în el
diţie decăzută. Fără nici o şovăire va trebui însuşi fără consimţământul voinţei sale.
să respingă min­ ciunile duhurilor rele. Căci prin ignoranţă a fost posibil ca sfin-
Un punct se cere subliniat: o minte ce ţii lui Dumnezeu să accepte înşelă­ ciu­
nea
a fost slăbită în urma bolii este total dife- duhurilor rele, permiţându-le acestora să
rită de cea care a fost subminată prin lucreze în viaţa sa. Acum el va trebui să
faptul că a cedat duhurilor rele. În primul recupereze terenul cedat. Şi astfel, va tre-
caz, sistemul nervos al omului este şubre- bui să-şi exerseze voinţa, pentru a anula
zit. În al doilea, lucrarea vrăj­ ma­şului nu consimţământul acordat anterior, insistând
şubrezeşte constituţia nervilor, ci doar asupra faptului că este stăpânul său pro-
inhibă funcţionarea lor corectă. Dacă min- priu şi, ca atare, nu-i va tolera vrăjmaşu-
tea omului nu este deteriorară organic, ci lui să manipuleze nici un domeniu al
doar scoasă temporar din funcţie, creştinul fiinţei sale. În acest război, duhurile rele
poate fi recuperat şi readus la vechea nu pot încălca legea spirituală. Prin urma-
stare, de îndată ce au fost scoase afară re, vor fi nevoite să se retragă. La înce-
duhurile rele. Multor alienaţi mintal li s-a put, mintea credinciosului era uzurpată de
distrus sistemul nervos în urma unei boli forţele răului prin intermediul pasivităţii
naturale, abia după aceea intervenind voinţei. Acum credinciosul trebuie să
duhurile rele, ca să provoace tulburări. De declare, pe teme­ iul legii lui Dumnezeu,
aici rezultă că pe aceştia este mai greu că mintea sa îi aparţine şi că el se va
să-i readuci la starea normală. folosi de ea, nepermiţând nici unei forţe
din afară s-o agite, s-o folosească sau s-o
stăpâ­
nească. Dacă îşi va reveni fără şovă-
336 Omul spiritual, volumul III
ire din pasivitatea sa, făcând uz de min- venită din partea vrăjmaşului trebuie să
tea sa, aceasta va fi, treptat, eliberată, fie confruntată fără şovăire cu adevărul
până când îşi va recupera starea iniţială. Bibliei. Îndoielilor trebuie să li se răspun-
(Mai târziu, vom avea comentarii supli- dă cu texte ale credinţei; disperării cu
mentare pe marginea recuperării terenului cuvintele nădejdii; fricii trebuie să-i opună
şi a bătăliei ce se dă pentru aceasta.) cuvinte de pace. Dacă nu cunoaşte verse-
În acest conflict, copilul lui Dumne­ tul potrivit, să se roage pentru călăuzire.
zeu trebuie să-şi exerseze mintea. El tre- Dacă va recunoaşte că vreun lucru provi-
buie să ia iniţiativa în toate acţiunile şi să ne de la duşmanii lui, atunci trebuie să le
nu se bizuie pe nimeni. Dacă este posi- spună: „Asta e minciuna ta iar eu refuz
bil, el va trebui să ia singur deciziile ce s-o primesc.“ Biruinţa se obţine prin
se impun, fără să aştepte pasiv ca alţii să mânuirea Săbiei Duhului.
intervină sau ca mediul să fie mai coope- În timpul luptei, să nu uite nici o
rant. Nu are voie să privească îndărăt, clipă poziţia crucii. Va trebui să se bizuie
după cum nu trebuie să se îngrijoreze cu pe Romani 6:11, socotindu-se mort faţă
privire la viitor, ci trebuie să înveţe să de păcat, dar viu faţă de Dumnezeu, în
trăiască pentru clipa prezentă. Cu rugă- Cristos Isus. El a murit deja şi, prin
ciune şi veghere, el trebuie să înainteze urmare, a fost izbăvit de vechea natură
pas cu pas. Trebuie să-şi exerseze mintea (creaţie). Duhurile rele nu mai pot face
şi să se gândească: ce este de făcut, de nimic în viaţa sa, întrucât terenul pe care-
spus sau de devenit. Trebuie să lepede l deţineau înainte le-a fost răpit de către
toate cârjele, nepermiţând nici unui ele- cruce. De fiecare dată când un creştin îşi
ment sau mijloc lumesc să uzurpe locul exercită mintea şi i se împotriveşte diavo-
pe care trebuie să-l ocupe doar mintea lului, el se bizuie întru totul pe ceea ce a
sa. El trebuie să se folosească de mintea înfăptuit crucea. El înţelege că moartea
sa pentru a gândi, raţiona, rememora şi sa împreună cu Domnul este un fapt
înţelege. împlinit, o realitate. Prin urmare, el va
Întrucât viaţa mentală a individului a rămâne ancorat pe temelia acestei reali-
rămas atâta vreme în stare pasivă, bătălia tăţi, ocupând cu îndrăzneală această pozi-
pentru dobândirea libertăţii va dura, nece- ţie înaintea vrăjmaşului. El a murit; duhu-
sarmente, vreme îndelungată. Să înţeleagă rile rele nu deţin nici o autoritate asupra
creştinul că înainte de a-şi câştiga liberta- unui mort. Faraon n-a mai putut să le
tea, multe din gândurile sale nu vor fi facă nici un rău copiilor lui Israel, când
concepute de el însuşi, ci vor fi inspirate aceştia erau de cealaltă parte a Mării
de duhuri rele, care îi vor uzurpa mintea. Roşii. Odihna creştinului în moartea
Din această pricină, va trebui să cerceteze Domnului îi conferă un imens avantaj.
cu atenţie fiecare idee, ca nu cumva să-i
cedeze vrăj­ maşului noi teritorii, înainte Libertate şi înnoire
chiar de a fi recucerit vechile teritorii Pe măsură ce credinciosul recuperează
cedate anterior. Prin urmare, în această terenul, centimetru cu centi­ metru, efectele
perioadă acuzaţiile ce se vor ivi nu vor nu vor întârzia să se arate. Deşi la înce-
fi, neapărat, greşeala lui, după cum nu lui put s-ar putea ca situaţiile să ia o turnură
i se vor cuveni elogiile pentru eventualele negativă, în timp ce el va încerca să-şi
merite. Dacă mintea-i va fi umplută de revină, totuşi, dacă va persista, va putea
gânduri deprimante, nu trebuie să-şi piar- vedea cum vrăjmaşul îşi va pierde tot
dă nădejdea, după cum nu trebuie să fie mai mult puterea. Diverse simptome vor
în culmea fericirii, dacă este plină de idei înceta să se mani­ feste, pe măsură ce se
elevate. va recupera tot mai mult teren. El va
În plus, credinciosul va trebui să atace percepe cum mintea sa, împreună cu
minciunile duhurilor rele. Orice sugestie memoria, ima­ ginaţia şi forţele raţiunii, vor
 Calea izbãvirii
izbăvirii 337
deveni tot mai libere, pentru ca el să se (9) El insistă asupra exprimării suvera-
poată din nou folosi de ele. Dar va trebui nităţii sale, fiind hotărât să-şi revină din
să se păzească de un pericol, anume fap- pasivitate.
tul că ar putea cădea într-o stare de mul- (10) Pasivitatea este revocată, iar el îşi
ţumire de sine, încetând să mai lupte revine din declin.
până la capăt, până ce fiecare porţiune a (11) Păstrându-şi voinţa, el nu numai
terenului pierdut a fost recucerită. Şi ast- că a reuşit ca ulterior să-şi păstreze nor-
fel el le va lăsa duhurilor rele un punct malitatea, dar, în plus,
de sprijin, ca să poată penetra, în cadrul (12) Mintea sa este atât de mult recu-
unui viitor atac. Credinciosul va trebui perată încât acum e în stare să facă ceea
să-şi recupe­reze suveranitatea, ajungând să ce nu putea face înainte.
fie com­ plet emancipat. Dacă va rămâne Să înţelegem că o minte înnoită este
ferm ancorat în cruce, exercitându-şi min­ mult mai profundă decât o minte pur şi
tea ca să se opună uzurpaţiei vrăjmaşului, simplu eliberată. A recupera fortăreţele
atunci va fi curând complet iz­ băvit. Va pierdute datorită pasivităţii şi faptului că a
deveni stăpân pe viaţa sa mentală. crezut minciunile vrăjmaşului înseamnă
Să recapitulăm, pe scurt, fazele proce- doar a recuceri ceea ce s-a pierdut. Dar a
sului de trecere de la pasivitate la liberta- fi înnoit cuprinde nu doar restaurarea a
te: ceea ce s-a cedat, ci şi luarea în primire
(1) Iniţial mintea creştinului era nor- a unui lucru mai înalt decât a avut creşti-
mală. nul înainte. A ţi se înnoi min­ tea înseam-
(2) El a căzut în pasivitate din pricina nă a atinge cel mai înalt grad de posibili-
faptului că a dorit ca Dumnezeu să Se tate pe care l-a rânduit Dumnezeu pentru
folosească de mintea sa. mintea credinciosului. Dumnezeu doreşte
(3) El a fost amăgit să creadă că ca mintea credinciosului să fie nu doar
acum posedă o minte nouă. descătuşată de sub puterea întunericului,
(4) În realitate, el s-a coborât sub prin faptul că devine total stăpână pe ea
nivelul normalităţii, în urma atacurilor însăşi, ci, pe lângă asta, să fie înnoită, ca
duhurilor rele. să poată coopera deplin cu Duhul Sfânt.
(5) Mintea sa a devenit tot mai slabă Dum­ nezeu vrea ca mintea să fie plină de
şi mai lipsită de putere. lumină, înţelepciune şi pricepere, toate
(6) El se luptă acum să recupereze închipuirile şi raţionamentele ei fiind puri-
terenul pierdut. ficate şi aduse la ascultarea desă­
vârşită de
(7) Mintea sa pare să fi devenit mai voia lui Dumnezeu (Col. 1:9). Prin urma-
coruptă şi mai dezorientată decât oricând. re, să nu ne mulţumim doar cu biruinţe
(8) De fapt, el este în curs de a-şi mici.
redobândi libertatea.
CAPITOLUL 4
LEGILE MINŢII
Având de-acum mintea înnoită, copi-
lul lui Dumnezeu se va minuna de forţa
ce rezidă în ea. Căci el a fost emancipat
şi smuls din activităţi anevoioase şi nee-
senţiale. Capacitatea sa de a se concentra
a devenit mult mai acută, înţe­ legerea sa
mai pătrunzătoare, memoria mai alertă,
capacitatea de a raţiona mult mai explici-
tă, iar privirea de ansamblu mai puţin
obstrucţionată. Munca lui va fi mai efici-
entă, va gândi mai cuprinzător şi va prin-
de gândul exprimat de alţii mult mai
uşor. În plus, va primi cu­ noştinţele spiri-
tuale cu o minte deschisă, deoarece acum
a fost eliberat de limbajul propriei sale
experienţe meschine, dându-i-se intrare
liberă în lumea fără hotare a cunoştinţei
spirituale. Toate pre­
judecăţile şi ideile pre-
concepute cu privire la lucrarea lui
Dumnezeu au fost înlăturate, permiţându-
i-se minţii sale să desfăşoare lucrarea ce
înainte îi era imposibil s-o realizeze şi să
poarte răspunderi de două-trei ori mai
mari decât putea purta în trecut.
Motivul pentru care mintea creştinului
este atât de lipsită de eficienţă în zilele
noastre este faptul că nu a fost înnoită.
Dar chiar şi după ce a fost în­ noită, nu
există nici o garanţie că nu va fi din nou
hărţuită de vechea mentalitate. Dacă un
creştin nu se opune cu toată tăria modu-
lui tradiţional de a gândi, inconştient va
reveni la vechea mentalitate. După cum
va trebui să se lepede zilnic de lucrarea
firii şi să urmeze călăuzirea duhului, tot
aşa el va trebui să se împotrivească
vechiului mod de a gândi, gândind zilnic
potrivit cu mintea sa înnoită. O asemenea
vigilenţă este absolut esenţială; altminteri,
el va reveni la vechea stare. Pericolul
regresiei este mult prea real în viaţa spiri-
tuală. Dacă un copil al lui Dumnezeu nu
veghează, după ce i-a fost înnoită mintea,
încă este posibil să creadă minciuna vrăj-
maşului, pentru ca, prin intermediul pasi-
vităţii, să-i cedeze apoi teren. Pentru a-şi
păstra mintea într-o permanentă stare de
338
338
înnoire, aceasta fiind înnoită zilnic, creşti-
nul va trebui să-şi însuşească legile care
o guvernează. După cum duhul îşi are
legile sale, tot aşa şi mintea şi le are pe
ale sale. Vom menţiona câteva dintre
acestea, care, dacă vor fi puse în aplicare
de credincios, îi vor asigura biruinţa.
Mintea conlucrând cu duhul
Analizând procesul triplu: „discerne-
înţelege-înfăptuieşte“ ce are loc într-un
creştin spiritual, vom putea identifica trei
faze: (1) Duhul Sfânt dezvăluie voia lui
Dumnezeu în duhul omului, pentru ca
acesta s-o cunoască; (2) prin mintea sa,
el înţelege sensul acestei revelaţii; şi (3)
cu voinţa sa, el îşi angrenează forţele
spirituale pentru a da trupului tăria nece-
sară să ducă la îndeplinire voia lui Dum­
nezeu. Nimic din viaţa cuiva nu este mai
aproape de duhul său decât mintea sa.
Ştim că ea este mecanismul prin care ne
însuşim cunoştinţe în domeniul intelectual
şi material, în timp ce duhul este elemen-
tul prin care se percep realităţile din
domeniul spiritual. Un creştin cunoaşte
toate lucrurile cu privire la el însuşi prin
intermediul intelectului, pe când lucru­ rile
privitoare la Dumnezeu le cunoaşte prin
intermediul duhului. Ambele sunt organe
ale cunoaşterii, de unde şi relaţia mult
mai apropiată dintre ele, vis a vis de rela-
ţia dintre alte organe. În umblarea după
călăuzirea duhului, vom constata că min-
tea este cel mai bun ajutor al duhului.
Prin urmare, este nevoie să înţelegem
cum conlucrează aceste două elemente.
Biblia se referă cât se poate de expli­
cit la coordonarea duhului cu activităţile
minţii: „Şi mă rog ca Dumnezeul Dom­
nului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să
vă dea un duh de înţelepciune şi de
re­velaţie, în cunoaşterea Lui, şi să vă
lumineze ochii inimii, ca să cunoaşteţi
care este nădejdea chemării Lui, care este
bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi“
(Ef. 1:17-18). Am explicat deja sensul
 Legile minþii
minţii 339
expresiei „un duh de înţelepciune şi reve- nostru lăuntric să cunoască, pe când min-
laţie“; înseamnă că Dumnezeu Se face pe tea îl determină pe omul din afară să
Sine şi voia Sa cunoscute nouă, dăruindu- înţeleagă. Această cooperare se rea­ lizează
ne revelaţie în duhul nostru. Dar acum într-o secundă, deşi ia mai mult timp ca
dorim să scoatem în evidenţă cum conlu- să fie redată în cuvinte, cu toc şi cerneală.
crează revelaţia obţinută pe cale intuitivă Cele două elemente operează ca două
în duhul nostru, cu mintea noastră. benzi: într-o clipeală de ochi duhul deja i-a
„Ochii inimii“ este o referire figurată transmis minţii ceea ce a văzut. Toate
la organul raţiunii şi al înţelegerii, adică la revelaţiile vin de la Duhul Sfânt, fiind pri-
mintea noastră. În textul citat, termenii „a mite nu de minte, ci de duhul omului,
cunoaşte“ şi „cunoaştere“ sunt folosiţi de pentru ca omul să cunoască prin intuiţie;
două ori pentru a transmite două noţiuni ele sunt apoi studiate şi percepute prin
distincte: prima este aceea a unei cunoaş- facultăţile mentale.
teri intuitive, a doua o cunoaştere sau Trebuie să ne opunem fără şovăire să
pricepere mentală. Duhul de revelaţie permitem minţii să servească drept ve­ hicul
sălăşluieşte în străfundul fiinţei noastre. principal pentru receptarea voii lui
Dumnezeu Se descopere pe Sine duhului Dumnezeu. Dar nu trebuie s-o în­­ gră­dim
nostru, ca să-L putem aprofunda prin de a servi drept aparat secundar pentru
intuiţia noastră. Dar până aici aveam de-a înţelegerea acestei voi. Un creştin carnal
face doar cu o cu­ noaştere intuitivă; adică, (firesc) confundă gândul minţii, luân­ du-l
omul dinăuntru cunoaşte, în timp ce omul drept etalon al conduitei sale, deoarece nu
din afară rămâne în necunoştinţă. a învăţat cum să umble călăuzit de duhul.
Transmiterea către omul dinăuntru a ceea Un creştin spiritual se lasă călăuzit de
ce îi este deja cunoscut omului dinăuntru duhul, dar, în acelaşi timp, permite minţii
constituie o fază indispensabilă, care, dacă sale să priceapă ce vrea să spună mintea.
lipseşte, va împiedica acea conlucrare din- În călăuzirea autentică aceste două ele-
tre omul dinăuntru şi omul din afară. mente sunt una. În mod obişnuit, călăuzi-
Aşadar, cum se transmite această rea duhului se opune acelui proces pe
cu­noaştere? Scriptura ne informează că care oamenii îl numesc „raţiune“. Dar în
duhul nostru va lumina facultatea noastră cazul persoanei a cărei putere de a raţio-
mentală, învrednicind-o să înţeleagă sen- na a fost înnoită, ra­ ţiunea aceasta lucrea-
sul revelaţiei dăruite în intuiţia noastră. ză împreună cu duhul său, şi astfel călă-
Întrucât omul nostru din afară depinde de uzirea sa i se pare perfect logică raţiunii
minte pentru a putea în­ ţe­
lege, duhul tre- sale. Dar raţionalitatea persoanei al cărei
buie să transmită minţii ceea ce cunoaşte om lăuntric nu a atins această poziţie
pe cale intuitivă, pentru ca aceasta să elevată se va opune de cele mai multe
poată pune mesajul la dispoziţia întregii ori călăuzirii duhului.
fiinţe, învrednicindu-l astfel pe copilul lui Am observat la Efeseni 1 cum duhul
Dumnezeu să umble după călăuzirea vine în sprijinul minţii. Când primeşte
duhului. revelaţie de la Dumnezeu, duhul credin-
Mai întâi ajungem să cunoaştem voia ciosului luminează intelectul. Mintea unui
lui Dumnezeu în intuiţia noastră, după om spiritual nu se bizuie pe viaţa natura-
care intelectul ne tălmăceşte acea voie. lă, ci depinde de luminarea pe care o
Duhul Sfânt lucrează în duhul nostru, pro- aduce lumina revărsată de duh. Altminteri
ducând în noi percepţia spirituală; apoi ea alunecă în întuneric. O mentalitate
facem apel la creier, pentru a studia şi înnoită trebuie să fie îndrumată de lumina
înţelege sensul acestei percepţii. Este nevo- duhului. Asta explică de ce e posibil ca
ie de cooperarea dublă a duhului şi a gândurile cuiva să fie încâlcite şi întreaga
minţii, ca să înţelegem pe deplin voia lui sa fiinţă să fie împrăştiată, dacă omul său
Dumnezeu. Duhul îl învredniceşte pe omul lăuntric este blocat de duhuri rele.
340 Omul spiritual, volumul III
Creierul unui om spiritual este susţinut pământeşti, umblă după lucrurile firii
de către duh. Dar dacă acesta este sub pământeşti; pe când cei ce trăiesc după
stare de asediu, puterea sa nu poate îndemnurile Duhului, umblă după lucruri-
pătrunde direct până la creier, mintea le Duhului. Şi umblarea după lucrurile
pierzându-şi, întrucâtva, controlul. Păstrarea firii pământeşti este moarte, pe când
acestor două elemente în relaţia lor cores- umblarea după lucrurile Duhului este
punzătoare necesită o stare de veghere, viaţă şi pace“ (Romani 8:5-6). A umbla
ca nu cumva duhul nostru să fie asediat după îndemnurile duhului înseamnă a
de duhurile rele şi să determine mintea avea o minte axată pe lucrurile duhului;
noastră să renunţe la funcţionarea sa nor- de asemenea, înseamnă ca duhul să stă-
mală. pânească mintea. Cei care acţionează
Mintea unui credincios este organul după îndemnurile duhului nu sunt alţii
prin care se exprimă Duhul Sfânt. Cum decât cei ce se ocupă cu lucrurile omului
se exprimă Cel ce locuieşte în duhul lăuntric, mintea lor fiind astfel spirituală.
omului? El nu Se mulţumeşte doar cu Umblarea după îndemnurile duhului nu
faptul că omul crede că El sălăşluieşte în face altceva decât să demonstreze că o
duhul său uman. Ţelul Său este să Se minte aflată sub controlul duhului se
manifeste prin om în aşa fel încât şi alţii axează pe lucrurile duhului. Asta presu-
să-L poată avea. Există o sumedenie de pune că mentalitatea noastră a fost înnoi-
lucruri pentru care Duhul Sfânt reclamă tă, devenind stăpânită de duhul şi astfel
cooperarea omului. capabilă că depisteze orice mişcare şi
Nu este de ajuns ca El să locuiască orice tăcere din duh.
în duhul omului, ci El mai doreşte să Se Vedem aici din nou relaţia dintre aces-
şi exprime prin duhul omului. Iar organul te componente: „cei ce trăiesc după
care exprimă duhul omului este mintea. îndemnurile firii pământeşti, umblă după
Când aceasta este obstrucţionată, duhul lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce
va fi privat de mijlocul său de exprimare trăiesc după îndemnurile duhului umblă
şi, în acest caz, Duhul lui Dumnezeu nu după lucrurile duhului“. Capul omului
Se mai poate revărsa din lăuntrul omului este capabil de a se lăsa călăuzit atât de
către alţii. Mai mult, avem nevoie de fire (carne), cât şi de duh. Facultatea
minte pentru a citi sensul cunoştinţei noastră mentală (sufletul) se află între
noastre intuitive, deschizând astfel calea duh şi trup. Tot ce decide mintea să
pentru ca Dumnezeu să ne poată trans- urmeze, după asta va umbla omul! Dacă
mite gândul Său. Dacă mentalitatea noas- mintea se ocupă cu carnea, atunci după
tră este îngustă şi nechibzuită, Duhul carne vom umbla! Şi invers, dacă se
Sfânt Se găseşte în situaţia de a nu putea axează pe duh, vom urma călăuzirea
avea părtăşie cu noi în modul în care ar duhului. Prin urmare, este nevoie să ne
dori. întrebăm dacă umblăm sau nu călăuziţi
de duhul. De fapt, nu trebuie să facem
Mintea, duhul şi o minte spirituală altceva decât să ne întrebăm dacă ţinem
Cu cât devine mai spiritual un copil cont de duhul, adică dacă suntem sensi-
al lui Dumnezeu, cu atât mai conştient bili să sesizăm fie mişcarea acestuia, fie
va fi de importanţa de a umbla călăuzit tăcerea sa. Nu este posibil să ne concen-
de duhul şi de pericolele ce-l pândesc trăm asupra lucrurilor cărnii (firii), şi
atunci când umblă după călăuzirea firii totuşi să umblăm după călăuzirea duhu-
vechi. Dar cum va umbla el, practic, lui. Pe ce este axată mintea, pe asta vom
călăuzit de duhul? Răspunsul pe care ni-l fi axaţi noi! Este o lege inexorabilă. Ce
dă Romani 8 este să ţinem cont de duh gândeşte mintea noastră? Ce observă în
şi să avem o minte spirituală: „În adevăr, experienţa de zi cu zi? Cui vom da
cei ce trăiesc după îndemnurile firii ascultare? Ascultăm noi de omul dinăun-
 Legile minþii
minţii 341
tru sau de carne (de firea veche)? Fiind uşurinţă după aceasta.
ocupaţi cu lucrurile duhului vom deveni Toate călăuzirile de la Dumnezeu sunt
oameni spirituali, pe când a ne ocupa cu transmise prin intermediul acestor senzaţii
lucrurile firii vechi înseamnă a deveni delicate din lăuntrul duhului. Dumnezeu
oameni fireşti. Dacă mintea noastră nu nu recurge niciodată la ceva de felul unui
este guvernată de duhul, atunci negreşit sentiment copleşitor, care să-l forţeze pe
va fi guvernată de fire. Iar dacă nu este om să se supună. Întotdeauna El ne dă
călăuzită de cer, atunci înseamnă că este posibilitatea de a opta. Tot ce ne este
călăuzită de pământ. Dacă nu este dirijată impus nu vine de la Dumnezeu, ci este
de sus, atunci înseamnă că este dirijată lucrarea duhurilor rele. Duhul Sfânt nu va
de jos. Urmarea călăuzirii duhului aduce lucra până ce nu vom fi întrunit mai întâi
viaţă şi pace, pe când urmarea îndemnu- condiţiile esenţiale pentru ca El să poată
rilor cărnii duce la moarte. Din punctul lucra. De aici rezultă că ni se cere mai
de vedere al lui Dumnezeu, nimic ce mult decât pur şi simplu a aştepta călău-
izvorăşte din carne (fire) nu are vreo zirea Sa. Duhul nostru şi mintea noastră
valoare spirituală. Un credincios este trebuie să funcţioneze, colaborând activ
capabil de a trăi în „moarte“, cu toate că cu Duhul Sfânt şi în acelaşi timp folosind
el posedă viaţa. omul nostru din afară pentru a urma miş-
De ce este atât de important pentru o carea sau tăcerea din duhul nostru.
viaţă trăită după îndemnurile duhului să
se ocupe de realităţile duhului? Deoa­ rece O minte deschisă
aceasta este condiţia cea mai evidentă Pe lângă revelaţia pe care o primim în
pentru a ne asigura călăuzirea în duhul. mod nemijlocit de la Dumnezeu, adesea
O, ce mulţi sunt acei copii ai lui adevărul ne este transmis şi prin Cu­ vântul
Dumnezeu care aşteaptă ca El să le aran- vestit de alţi copii ai lui Dumne­ zeu. Acest
jeze împrejurările, în timp ce ei neglijează adevăr este primit mai întâi în intelect,
nevoia de a da ascultare glasului duhului! după care ajunge în duh. Întru­ cât luăm
Cu alte cuvinte, ei nu ţin deloc seama de contactul cu rostirile sau scrie­ rile altora
şoapta din străfundul fiinţei lor. Adesea prin intermediul minţii, este, practic, impo-
Dumnezeu, Care deja lo­ cuieşte în noi, sibil să pătrundă un astfel de adevăr în
ne-a călăuzit în duhul nostru, şi totuşi, viaţa noastră în alt mod decât prin cana-
din pricina facultăţii noastre mentale toci- lul minţii. Prin urmare, o minte deschisă
te, noi nu apreciem la justa valoare acest este de o importanţă extraordinar de mare
privilegiu enorm. Cu adevărat El a dat pentru viaţa spirituală. În condiţiile în
intuiţiei noastre revelaţie, dar intelectul care creierul nostru este plin de prejude-
nostru e ocupat cu o sumedenie de alte căţi faţă de adevăr sau faţă de predicator,
lucruri decât mişcarea duhului. În aceste adevărul nu va pătrunde în el, după cum
moment noi ne neglijăm percepţia noastră nu se va repercuta asupra vieţii noastre.
spirituală. Uneori duhul nostru este nor- Nici nu e de mirare că unii credincioşi
mal, dar mintea noastră dă greş şi astfel nu beneficiază de nici un ajutor, de
suntem împiedicaţi de a da curs îndem- vreme ce au decis deja ce vor citi şi ce
nurilor duhului. Tot ce se exprimă prin vor audia.
intuiţie este delicat, blând şi fin; dacă nu Dacă un creştin este la curent cu pro-
ne-am făcut obiceiul de a ţine cont de cesul prin care adevărul este tradus în
realităţile sale, cum vom putea cunoaşte viaţă, el va aprecia cât de important este
gândul duhului, umblând după călă­ uzirea ca mintea să fie neîngrădită. Adevărul
sa? Mintea noastră trebuie să vegheze ca este înţeles, iniţial, de către minte; apoi el
un străjer, oricând gata să sesizeze mişca- pătrunde în duh, stârnindu-l; şi, în fine,
rea din interiorul omului lăuntric, pentru adevărul se va manifesta în trăirea practi-
ca omul nostru din afară să se muleze cu că. O minte închisă va împiedica pătrun-
342 Omul spiritual, volumul III
derea adevărului în duh. O mentalitate neatenţie într-o privinţă va duce la izbuc-
închisă este una dominată de prejudecată; nirea păcatului într-alta. O idee sădită va
ea se va opune şi va critica orice chesti- da, în cele din urmă, roade, indiferent cât
une care diferă de propriile sale idei; timp îi va trebui să se dezvolte. Putem fi
ideile sale devin norma pentru stabilirea siguri că toate păcatele noastre conştiente
adevărului; orice nu cores­punde cu norma şi inconştiente îşi au originea în acei ger-
sa nu poate constitui adevărul – conform meni ce i-am lăsat să fie sădiţi acolo.
acestui principiu. Dar o atare mentalitate Dacă o idee păcătoasă este lăsată să per-
împiedică multe din adevărurile lui siste în capul nostru, atunci, după o
Dumnezeu să pătrundă în om. În conse- vreme, poate chiar după câţiva ani, ea va
cinţă, ea va dăuna vieţii spirituale a cre- duce la comiterea unei fapte păcătoase.
dinciosului. Mulţi sfinţi cu multă experi- Să presupunem, de pildă, că am conce-
enţă pot depune mărturie despre necesita- put un gând împotriva altui frate. Dacă
tea unei minţi lipsite de prejudecăţi, pen- acest gând nu va fi eliminat şi curăţit
tru ca adevărul să poată fi revelat. Adesea imediat, în cele din urmă, îşi va produce
ni s-a transmis suficient adevăr, dar noi, rodul urât mirositor. Creştinul trebuie să
pur şi simplu, nu l-am înţeles, din pricina se ocupe cu toată tăria de gândurile sale.
absenţei acelei minţi deschise. O, câţi ani Căci dacă va scăpa de sub control viaţa
Îi trebuie lui Dumnezeu ca să înlăture sa mentală, nu va mai avea stăpânire
toate obstacolele din calea acceptării de asupra nici unui lucru. Drept care aposto-
către noi a adevărului! O mentalitate lul Petru ne îndeamnă să „încingem
neobstrucţionată, conjugată cu un duh coapsele minţii“ (1 Petru 1:13), aceasta
liber, ne va fi de cel mai mare folos în însemnând că trebuie să ne reglăm con-
cunoaşterea adevărului. trolul asupra tuturor gândurilor noastre,
Dacă mintea este deschisă, individul nelăsându-le niciodată să ne scape de sub
va percepe în curând cât de preţios este control.
un adevăr care la început i se părea şters, Ţelul urmărit de Dumnezeu este să
dar acum este iluminat de lumina duhu- facă orice gând rob ascultării de Cristos.
lui. Iată cum primeşte adesea un copil al Asta înseamnă că trebuie să examinăm
lui Dumnezeu adevărul: la început i se cu atenţie orice gând în lumina lui
pare cu totul lipsit de sens; după o Dumnezeu, nepermiţând nici unuia să
vreme însă, lumina duhului străluceşte scape atenţiei sau judecăţii noastre.
asupra minţii sale, învrednicindu-l să înţe- Indiferent de ce idee ar fi vorba, ea tre-
leagă profunzimea acelui adevăr. Deşi buie examinată şi controlată. Dobândind
s-ar putea să nu dispună de cuvintele controlul asupra vieţii sale mentale, creşti-
potri­
vite pentru a-l explica, totuşi pe plan nul nu are voie să permită nici unui
lăuntric el l-a înţeles perfect. O minte gând nepotrivit să mai rămână acolo.
deschisă permite adevărului să pă­ trundă, Orice lucru nepotrivit trebuie dat afară.
dar iluminarea pe care o face lumina Mai mult, el nu are voie să-şi lase min-
duhului face ca acel adevăr să fie de tea să lâncezească. Orice chestiune trebu-
folos. ie cântărită cu atenţie, pentru ca el să
poată fi un om cu scaun la cap, o per-
O minte controlată soană spirituală. Nu trebuie să-i permită
Fiecare parte a vieţii creştinului trebu- minţii s-o ia razna sau să rătăcească în
ie să fie adusă sub stăpânire. Asta cuprin- voie, pentru ca nu cumva, prin asta, să li
de şi mintea, chiar şi după ce a fost se permită duhurilor rele să-şi desfăşoare
înnoită. Nu avem voie să scăpăm din lucrarea. Nu trebuie ca mintea să se lase
mâini hăţurile, ca nu cumva duhurile rele pe tânjală, să fie inactivă. Mai degrabă,
să profite. Să nu uităm că la originea întotdeauna trebuie să fie activă, să func-
oricărei acţiuni se află un gând. O mică ţioneze corespunzător. Chiar după ce
 Legile minþii
minţii 343
creştinul a primit revelaţia în duh, va tre- activitatea, neîngăduindu-şi să fie prea
bui să-şi exercite intelectul, pentru a exa- activ şi astfel să-şi piardă controlul.
mina, testa şi stabili dacă acest lucru vine Înfrângerea lui Ilie, pe când se afla sub
de la Dumnezeu sau de la el însuşi. De ienupăr, s-a datorat activităţii excesive a
asemenea, va trebui să afle dacă, prin minţii sale (1 Regi 19).
trecerea la vreo acţiune, va urma întru Creştinul are datoria să păstreze min-
totul călăuzirea duhului şi va respecta tea sa mereu înconjurată de pacea lui
timpul stabilit de Dumnezeu sau dacă, Dumnezeu. „Pe cel cu inima statornicită
dimpotrivă, acolo s-a interferat şi un ele- în Tine Tu-l păstreze într-o pace desăvâr-
ment al său. O asemenea activitate men- şită“, remarcă Isaia, „deoarece se încrede
tală va ajuta duhul să clarifice revelaţia în Tine“ (Isa. 26:3).Un creier fără astâm-
primită în intuiţia sa şi să afle dacă există păr este un creier tulburat, ce aduce pre-
discrepanţe. Orice gând care se axează pe judicii atât vieţii spirituale, cât şi slujbei
eul propriu ne împiedică să cu­ noaştem spirituale. Pe mulţi i-a adus în diverse
voia lui Dumnezeu. Numai ceea ce zădăr- stări de rătăcire. O minte lipsită de pace
niceşte lucrarea eului va avea rod. nu poate să funcţioneze normal. De aici
Dumnezeu nu doreşte niciodată ca noi să şi îndemnul apostolului, să nu ne îngrijo-
mergem orbeşte, ci El insistă ca noi să răm cu privire la nimic (Filip. 4:6). Dă-i
cunoaştem gândul Său şi să-l aprofundăm lui Dumnezeu toate gândurile tale de
cu luciditate. Tot ce este lipsit de claritate îngrijorare, de îndată ce au încol­ ţit în
este înşelător. mintea ta. Lasă ca pacea lui Dum­ nezeu
Când mintea funcţionează, aveţi grijă să-ţi domine şi să-ţi păzească inima şi
ca să nu facă acest lucru de una singură, mintea (v. 7). Dar Pavel ne mai îndeam-
adică să n-o lăsaţi să opereze independent nă să ne punem inimile la lucru, adică să
de conducerea duhului. O minte eliberată nu le lăsăm să trândăvească: „Încolo, fra-
de eul propriu va ajuta creştinul să înţe- ţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este
leagă voia lui Dumnezeu, pe când o vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce
minte independentă nu face altceva decât este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot
să exhibe stricăciunea firii vechi. De pildă, ce este vrednic de pri­ mit, orice faptă
mulţi cercetează Scripturile cu creierul, bună, şi orice laudă, aceea să vă însufle-
bizuindu-se pe capacităţile lor intelectuale. ţească (gândiţi-vă la aceste lucruri)“ (v.
Dar adevărul pe care ei pretind că-l 8).
cunosc e doar în capul lor. O asemenea Mintea nu are voie să fie guvernată
acţiune mentală este cât se poate de peri- de emoţii, ci trebuie să se odihnească în
culoasă, deoarece nu rea­ lizează nimic în linişte în Dumnezeu şi să lucreze prin
viaţa creştinului, decât să-i furnizeze câte- credinţă. Acesta este sensul unei „minţi
va gânduri suplimentare şi, prin asta, să-i sănătoase“ pe care Pavel ne îndeamnă s-o
dea temei în continuare pentru a se lăuda. cultivăm (2 Tim. 1:7). Un credincios tre-
Fără şo­văire trebuie să respingem orice buie să urmeze intuiţia duhului său. El
adevăruri ce sunt doar mentale, deoarece trebuie să lase ca domnia lui Dum­ nezeu,
atari cunoştinţe îi dau lui Satan prilejul să etalonul Său cu privire la ceea ce e bine
lucreze. Trebuie să ne înfrânăm orice şi ce e rău, să-şi dea verdictul în orice
dorinţă care are ca scop unic dobândirea situaţie.
de cunoştinţe intelectuale. Capul trebuie ţinut într-o stare de umi-
Creierul trebuie să funcţioneze, dar linţă. Un gând semeţ ne va duce însă
mai trebuie să se şi odihnească. Dacă un foarte repede în rătăcire. Orice idee de
credincios i-ar permite să lucreze înconti- neprihănire de sine, de importanţă de sine
nuu, fără nici un pic de odihnă, în cele sau de suficienţă de sine poate să ne
din urmă, s-ar îmbolnăvi, asemenea tru­ ducă în rătăcire. Unii posedă un fond
pului. Credinciosul trebuie să-şi regleze vast de cunoştinţe, dar se înşală singuri,
344 Omul spiritual, volumul III
din pricina faptului că se gân­ desc prea Un strigăt după o minte curăţită
mult şi prea elogios la ei înşişi. Oricine Creştinul trebuie să-L roage necontenit
doreşte sincer să-L slujească pe Domnul pe Dumnezeu să-i curăţească viaţa men-
trebuie să facă acest lucru „cu toată sme- tală şi s-o păstreze proaspătă. El va trebui
renia“ (Fapte 20:19). Va trebui să se să-L roage pe Dumnezeu să smulgă orice
lepede de orice apreciere autoînşelătoare gând rău faţă de El şi orice idei excesive,
şi să-şi descopere acel loc în trupul lui aşa încât ceea ce crede el să fie cu totul
Cristos pe care i l-a rânduit Dumnezeu. şi cu totul de la Dumnezeu. Rugaţi-vă nu
doar să vă gândiţi la El, ci să gândiţi
O minte plină de Cuvântul lui Dumnezeu corect. Rugaţi-vă să nu izvorască nici un
„Voi pune legile Mele în mintea lor gând din natura voastră rea, dar dacă
(Ev. 8:10). Trebuie să citim şi să memo- totuşi va izvorî, să fie demascat şi înde-
răm cât mai mult Cuvântul lui Dumne­ părtat imediat de lumina lui Dumnezeu.
zeu, pentru ca atunci când avem nevoie Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă ţină depar-
urgentă de el, să nu bâjbâim. Dacă vom te de tiparul vostru vechi de gândire,
citi Biblia cu sârguinţă, Dumnezeu va pentru ca biserica lui Dumnezeu să nu
umple fiecare gând al nostru cu legile fie dezbinată de învăţături ciudate.
Sale. Ne vom aduce aminte imediat de Rugaţi-L, de asemenea, să vă împiedice
ce spune Biblia, când vom avea nevoie de a accepta vreo învăţătură specială cu
de lumină pe cărare. Mulţi nu sunt dis­ mintea, care să vă despartă de ceilalţi
puşi să-şi exercite mintea pentru a citi copii ai Săi. Rugaţi-L fierbinte să vă
Cuvântul. Acestora le place să deschidă dăruiască unitate, să fiţi într-un singur
Biblia la întâmplare, după ce s-au rugat, cuget cu ceilalţi credincioşi; iar dacă în
şi să ia tot ce întâlnesc acolo drept vreo privinţă acest cuget unic lipseşte,
venind de la Dumnezeu. Or, asta este o atunci aşteptaţi-l cu pasiune şi răbdare.
îndeletnicire cât se poate de şubredă. Dar Rugaţi-L stăruitor să nu vă lase să îmbră-
dacă mintea noastră va fi plină de ţişaţi idei sau învăţături eronate în noua
Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va voastră viaţă. Imploraţi-L să vă facă să
putea, prin intuiţia duhului nostru, să ne fiţi morţi nu doar faţă de această natură
lumineze îndată mintea, amintindu-ne de rea pe care o aveţi, ci faţă de mentalita-
vreun verset potrivit. tea voastră rea. Rugaţi-L fierbinte să facă
Nu trebuie să ne spună nimeni că nu în aşa fel încât gândul vostru să nu fie,
avem voie să furăm, căci ştim acest lucru în vreun fel, pricina dezbinării în trupul
din Cuvântul lui Dumnezeu. Acest cu­ vânt lui Cristos. Imploraţi-L să nu vă lase să
este deja întipărit în mintea noastră. Lucrul fiţi înşelaţi din nou. Stăruiţi înaintea Lui
acesta este valabil şi în alte pri­
vinţe. Astfel, şi pentru alţi copii ai lui Dumnezeu, pen-
dacă vom fi uniţi cu Biblia în felul acesta, tru ca şi ei să trăiască prin El, să nu se
vom putea prinde năzuinţa lui Dumnezeu mai provoace unii pe alţii şi să nu se
în toate privinţele. mai împrăştie, ci toţi să se bucure de o
singură viaţă şi un singur cuget.

CAPITOLUL 1
VOINŢA CREDINCIOSULUI
Voinţa omului este organul său
de­ cizional. A dori sau a nu dori, a alege
sau a nu alege – sunt doar două din mul­
tiplele alternative cu care operează voinţa.
Este „cârma“ cu ajutorul căreia navighează
el pe marea vieţii. Voinţa omului poate fi
in­ter­
pretată drept sinele său, identitatea sa,
fiind o foarte fidelă reprezentare a sa.
Când afirmăm: „voi face cutare sau cu­ tare
lucru“, apelăm la voinţa noastră, îi dăm
prilejul să se manifeste. Când spu­ nem:
„Doresc“, sau „Am decis“, ia­ răşi avem un
exemplu al voinţei în acţiune, ea fiind, de
fapt, cea care „doreşte“ şi „decide“. Voinţa
noastră ac­ ţionează în numele întregii noas­
tre fiinţe. Emoţiile noastre nu fac altceva
decât să exprime ceea ce simţim. Mintea
noastră, pur şi simplu, ne spune ce gân­
dim. Dar voinţa este cea care transmite
ceea ce dorim. În consecinţă, este compo­
nenta cea mai importantă a fiinţei noastre.
Este ceea ce defineşte persoana noastră.
Voinţa este mai profundă decât emoţia sau
mintea. Deci, dacă doreşte să crească din
punct de vedere spiritual, credinciosul nu
poate să-şi permită să neglijeze aspectul
voliţional din alcătuirea fiinţei sale.
Mulţii comit greşeala de a trata „reli­
gia“ ca şi când ar fi o chestiune de emo­
ţie. Ei cred că ea are doar rolul de a
alina, de a stârni emoţiile omului, îmbucu­
rându-le. Alţii insistă că religia trebuie să
fie compatibilă cu raţiunea, nebizuindu-se
pe emoţii. Pentru această categorie de
345
PARTEA A NOUA
ANALIZA SUFLETULUI:
VOINŢA
1. Voinţa credinciosului
2. Pasivitatea şi pericolele ei
3. Greşeala credinciosului
4. Calea spre libertate
oameni, numai o religie raţională este
acceptabilă. Ceea ce nu ştiu ambele
ca­
tegorii este că religia adevărată, ca atare,
nu ţinteşte nici emoţiile, nici raţiunea, ci
doreşte să dea viaţă duhului omului şi să-i
conducă voinţa de aşa natură încât aceasta
să fie complet predată voii lui Dumnezeu.
Dacă experienţa noastră re­ li­
gioasă nu va
produce în noi o ac­ ceptare benevolă a
întregului sfat al lui Dumne­ zeu, atunci
înseamnă că este foarte superficială. De ce
folos i-ar fi unui om, dacă de-a lungul
cărării sale spirituale în viaţă, voinţa nu ar
etala nici un semn autentic al harului? Sau
dacă voinţa nu este atinsă?
Mântuirea adevărată şi desăvâr­ şită sal­
vează voinţa omului. Tot ce nu este sufi­
cient de profund pentru a cu­ prinde şi
mântuirea voinţei omului nu este altceva
decât deşertăciune. Toate sentimentele plă­
cute şi toate gândurile lucide aparţin
exclusiv domeniului ex­ tern. Omul poate
să experimenteze bu­ curie, mângâiere şi
pace prin credinţa sa în Dumnezeu; el
poate să înţeleagă ma­ iestatea Sa şi să
acumuleze multe cunoş­ tinţe minunate.
Dar întrebarea care se pune este: posedă
el o unire autentică cu Domnul, dacă
voinţa sa nu este unită cu a lui
Dumnezeu? Unirea celor două vo­ inţe
constituie singura unire adevărată. În con­
secinţă, primind viaţă, credinciosul trebuie
să fie atent nu doar la inuiţia sa, ci şi la
voinţa sa.
346 Omul spiritual, volumul III
O voinţă liberă asculte de Dumnezeu, e nevoie să aibă
Când discutăm despre om şi voinţa dispoziţia de a face acest lucru, deoarece
sa, trebuie să ţinem cont de faptul extrem Dumnezeu niciodată nu-l va obliga să
de important că acesta posedă o voinţă facă acest lucru. Desi­ gur, Dumnezeu putea
liberă (sau „liberul arbitru“, n.tr.). Asta recurge la o seamă de mijloace pentru a-l
înseamnă că omul este suveran, că dispu­ face pe om să fie dispus să asculte de El;
ne de o voinţă suverană. Prin urmare, nu totuşi, până când omul nu-şi dă consimţă­
trebuie să i se impună un lucru cu care mântul, Dum­ nezeu nu intervine în viaţa
nu este de acord, nu are voie nimeni să-l omului, nu intră cu forţa. Este un princi­
forţeze să facă un lucru căruia i se opune. piu cât se poate de important. Vom vedea,
Voinţa liberă înseamnă că omul e liber să mai târziu, cum Creatorul nu încalcă nici­
opteze, să aleagă ce doreşte. Nu este un odată acest principiu vital, în contrast cu
automat, o jucărie mecanică pe care s-o duhurile rele, care tot timpul se fac vino­
acţioneze alţii. El răspunde de toate acţiu­ vate de această încălcare. Prin aceasta
nile sale. Voinţa din el deţine controlul vom putea face distincţie între ceea ce
asupra tuturor chestiunilor, dinăuntrul şi vine de la Dumnezeu şi ceea ce nu vine
din afara sa. El nu este guvernat automat de la El.
de vreo forţă externă, ci în el sălăşluieşte
un principiu care stabileşte acţiunile sale. Căderea şi mântuirea
Asta a fost starea omului când a fost Din nefericire, omenirea a căzut. Prin
creat de Dumnezeu. Omul pe care l-a această prăbuşire, voinţa neînfrânată a
făurit Creatorul nu a fost un automat. A omului a suferit o enormă pierdere. Am
nu se uita că Dumnezeu i-a spus: „Poţi să putea spune că există două voinţe diame­
mănânci după plăcere din orice pom din tral opuse în univers. Pe de o parte, avem
grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui voia sfântă şi desăvârşită a lui Dumnezeu.
şi răului să nu mănânci, căci în ziua în Pe de alta, acesteia i se opune voia înti­
care vei mânca din el, vei muri negreşit“ nată şi întinătoare, voia mereu contrară a
(Gen. 2:16-17). Cum i-a po­ r uncit lui Satan. Iar între acestea este voia suve­
Dumnezeu? Dumnezeu a convins, a inter­ rană, independentă şi liberă a omului.
zis, dar niciodată nu a făcut uz de coerci­ Când omul ascultă de diavolul şi se răz­
ţie. Dacă Adam era dispus să asculte şi să vrăteşte împotriva lui Dumnezeu, el pare
nu mănânce din fructul oprit, Adam era să spună un etern „nu“ voii lui Dumnezeu
cel care a voit aşa. Dar dacă nu avea să şi un necurmat „da“ voii lui Satan.
asculte, călcând porunca şi mâncând, nici Întrucât omul îşi exercită voinţa pentru a
chiar Dumnezeu nu avea să-l reţină. Asta opta în favoarea voinţei diavolului, voinţa
este voinţa liberă. Dumnezeu l-a însărcinat sa este robită de diavol. Prin urmare,
pe om cu răspunderea de a mânca sau de toate faptele sale vor fi guvernate de
a nu mânca, el putând să opteze, în func­ voinţa lui Satan. Până când nu va ajunge
ţie de voinţa sa neîngrădită. Dumnezeu nu să răstoarne această supunere iniţială a sa
a creat un Adam care să fie incapabil de în faţa voinţei lui Satan, omul va rămâne
a păcătui, de a se răzvrăti sau de a fura, indubitabil oprimat de puterea vrăjmaşu­
întrucât dacă ar fi procedat aşa, ar fi lui.
însemnat să creeze un automat. Da, Dum­ În postura şi condiţia sa decăzută,
nezeu putea sfătui, interzice şi porunci. omul este firesc (carnal). Această fire
Dar responsabilitatea de a as­ culta sau nu (carne), prin care voinţa sa, împreună cu
i-a aparţinut, în ultimă instanţă, omului. celelalte organe, este guvernată, este cu
Din dragoste pentru el, Dumnezeu i-a dat totul coruptă. Cum ar putea oare să izvo­
dinainte porunca. Din neprihănire, El nu rască ceva plăcut lui Dumnezeu din
l-a obligat pe om să facă ceea ce acesta această voinţă întunecată? Chiar şi căuta­
nu era dispus să facă. Pentru ca omul să rea sa după Dumnezeu izvorăşte din fire,
 Voinţa credinciosului 347
fiind, prin urmare, lipsită de valoare spiri­ voinţa omului este total ineficace, când la
tuală. Da, el poate inventa multe modali­ Apocalipsa 22:17 ni se spune: „celui ce îi
tăţi de a se închina lui Dumnezeu în este sete, să vină; cine vrea, să ia apa
epoca actuală, dar toate acestea sunt idei­ vieţii fără plată!“ (Apo. 22:17), ca şi când
le sale proprii, ele nefiind altceva decât omului i-ar reveni întreaga responsabilitate
în­chinarea în faţa voinţei sale proprii pentru a-şi asigura mântuirea. Apoi, desi­
(Col. 2:23), total inacceptabile înaintea lui gur, avem afirmaţia Domnului Isus, de la
Dumnezeu. Ioan 5:40: „Şi nu vreţi să veniţi la Mine,
Aşadar, să înţelegem că dacă un om ca să aveţi viaţa!“ Din nou, responsabili­
nu primeşte viaţa lui Dumnezeu şi nu-L tatea pentru pierzare pare să atârne de
slujeşte din lăuntrul acelei vieţi, orice voinţa omului. Se poate, oare, ca Biblia
slujbă adusă lui Dumnezeu, cât de mică, să se contrazică? Să fie vreun sens speci­
nu este decât lucrarea firii vechi. Intenţia al care să se ascundă în spatele acestor
omului de a-L sluji, ba chiar de a suferi inconsec­ venţe? O înţelegere a acestei
pentru El, este zadarnică. Înainte de a fi ches­ tiuni ne va ajuta să apreciem ce cere
regenerat omul, voinţa sa, deşi s-ar putea Dum­ nezeu de la noi în viaţa creştină.
să fie înclinată spre bine şi spre Ne amintim că Dumnezeu doreşte ca
Dumnezeu, este zadarnică. Căci nu ceea nimeni să nu piară, ci toţi să vină la
ce intenţionează omul să facă pentru pocăinţă, pentru că El doreşte ca toţi
Dumnezeu contează în ochii Domnului, oamenii să fie mântuiţi şi să ajungă la
ci cum doreşte Dumnezeu să lucreze cunoştinţa adevărului“ (2 Petru 3:9; 1
omul pentru Dumnezeu – iată ce contea­ Tim. 2:4). Nu se iveşte nici o problemă
ză! Omul poate concepe şi iniţia o sume­ cu privire la persoanele pe care doreşte
denie de lucrări notabile pentru Dumnezeu să le mântuiască sau la cele
Dumnezeu. Totuşi, dacă ele nu pleacă de pe care le va lăsa El să piară. Mai
la Dumnezeu, nu sunt altceva decât închi­ de­ grabă, problema care ni se pune în faţă
nare în faţa voinţei. este următoarea: care este atitudinea păcă­
Principiul este valabil şi cu privire la tosului faţă de voia lui Dumnezeu? Dacă
mântuire. Când omul trăieşte carnal, nici omul doreşte să fie creştin din pri­ cina
măcar dorinţa sa de a fi mântuit nu este faptului că are o înclinaţie naturală spre
acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. Citim „religie“, având un dispreţ natural faţă de
în Evanghelia după Ioan că „Dar tuturor lume sau fiind natural influenţat de eredi­
celor ce L-au primit, adică celor ce cred tate, mediu sau familie, el este tot atât de
în Numele Lui, le-a dat dreptul să se departe de Dumnezeu şi de viaţa Sa pe
facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu cât sunt şi alţi păcătoşi. Dacă păcătosul
din sânge, nici din voia firii lor, nici din optează să fie creştin într-un moment de
voia vreunui om, ci din Dumnezeu“ exaltare sau entuziasm, s-ar putea să nu
(Ioan 1:12-13). Omul nu este regenerat aibă o soartă mai bună decât a celorlalţi
pentru că aşa voieşte el. El trebuie să se oameni. Totul se reduce la aceasta: care
nască din Dumnezeu. În zilele noastre este atitudinea sa faţă de voia lui
creştinii aderă la conceptul greşit conform Dumnezeu? Duhul Sfânt doreşte să-i dea
căruia oricine doreşte să fie salvat şi viaţă, dar este oare păcătosul dispus să se
caută calea vieţii va fi, negreşit, un bun nască (din nou)? Voinţa sa este utilă doar
ucenic al lui Cristos, căci ce poate fi mai dacă optează pentru voia lui Dumnezeu.
bun decât această dorinţă a sa? Dar Dar întrebarea care se pune aici – singu­
Dumnezeu afirmă că în această privinţă a ra întrebare care trebuie pusă mai presus
regenerării, precum şi în alte chestiuni de oricare alta – cum reacţionează voinţa
legate de El, voinţa omului este total ine­ omului faţă de voinţa lui Dumnezeu?
ficace. Mulţi copii ai lui Dumnezeu nu Aţi observat în ce constă deosebirea
înţeleg de ce face Ioan 1 aserţiunea că aici? Dacă un om începe să caute mân­
348 Omul spiritual, volumul III
tuirea pe cont propriu, înseamnă că se total ineficace. Dacă nu ne vom însuşi
află mai departe pe calea pierzării. Diverşi acest principiu de viaţă în faza iniţială a
întemeietori de religii fac parte din aceas­ mântuirii, vom întâm­ pina nesfârşite înfrân­
tă categorie. Dar dacă omul, când aude geri după aceea.
evanghelia, este dispus să accepte oferta Mai mult, potrivit cu starea reală a
lui Dumnezeu, va fi mântuit. În primul omului, câtă vreme el este un păcătos,
caz, omul este cel care iniţiază. În al voinţa sa este răzvrătită împotriva lui
doilea, el este pe postul de receptor. Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu trebuie
Primul voieşte el însuşi, pe când celălalt să-i aducă pe oameni la El Însuşi şi să le
acceptă voia lui Dum­ ne­zeu. Ioan 1 spune dea viaţă nouă. Acum însă, după cum
că omul însuşi voieşte, pe când Ioan 5 şi voia omului reprezintă omul însuşi – căci
Apocalipsa 22 se referă la acceptarea de este esenţa fiinţei sale – tot aşa, voia
către om a voii lui Dumnezeu. Rezultă divină Îl personifică pe Dumnezeu Însuşi,
că nu e nici o contradicţie între cele întrucât ea reprezintă însăşi viaţa Sa. A
două. Mai degrabă, aici avem o lecţie de spune că Dumnezeu va duce omul la
extremă importanţă, pe care trebuie să Sine înseamnă a spune că El va duce
ne-o în­suşim. omul la voia Sa. Desigur, este nevoie de
Dumnezeu ne instruieşte că într-o o viaţă întreagă să se realizeze acest
chestiune atât de profundă şi importantă lucru, dar chiar de la începutul mântuirii
cum este mântuirea tot ce izvorăşte din noastre, Dumnezeu începe să lucreze în
eul propriu nu poate fi acceptat de El, vederea îndeplinirii acestui ţel. De aceea,
fiind respins. Într-adevăr, dacă dorim să când Duhul Sfânt îl convinge şi-l mustră
înaintăm în dezvoltarea noastră spirituală, pe cineva de păcatul său, omul acela nu
va trebui să înţelegem şi să ţinem cont are nimic de spus, chiar dacă Dumnezeu
de orice principiu vital de care S-a folosit l-ar condamna să petreacă veşnicia în iad.
Dumnezeu în relaţiile Sale cu noi atunci Apoi, când omului respectiv Dumnezeu îi
când am fost născuţi din nou. Aceste arată planul Său sigur de mântuire, prin
principii iniţiale ne arată cum trebuie să crucea lui Cristos, omul îl va accepta cu
continuăm în viaţa noastră spirituală. Ceea bucurie şi-şi va exprima disponibilitatea
am discutat adi­ neaori constituie unul din de a primi mântuirea lui Dumnezeu.
cele mai mari dintre aceste principii. Astfel obser­ văm că prima fază a mântui­
Orice izvorăşte din noi, adică din firea rii este, în esenţă, mântuirea voinţei sale.
noastră veche, este total inacceptabil îna­ Credinţa unui păcătos şi acceptarea ei nu
intea lui Dum­ nezeu. Chiar dacă ar fi să este altceva decât dorinţa lui de a primi
căutăm un lucru atât de su­ blim şi indis­ apa vieţii şi a fi mântuit. Tot aşa, opoziţia
pensabil cum este mântui­ rea, eforturile şi refuzul de a accepta mântuirea indică
noastre ar fi respinse. Lu­ crul de care tre­ faptul că omul acesta nu vrea să vină la
buie să ţi­ nem mereu cont este că Domnul, ca să primească viaţă, în conse­
Dumnezeu Se uită nu la înfă­ ţişarea unui cinţă, având parte de pierzare. Bătălia
lucru – fie bun, fie rău, fie ma­ re, fie mic care se duce – pentru a fi salvat ori a
– ci vede de unde vine lu­ crul respectiv, pieri – se duce pe tărâmul voinţei omu­
care este originea sa, adică dacă vine de lui. Căderea iniţială a omului s-a datorat
la El sau nu. În pri­ vinţa mântuirii, sun­ răzvrătirii voinţei sale împotriva voinţei lui
tem salvaţi nu pentru că vrem să fim Dumnezeu. Tot aşa acum, mântuirea sa
salvaţi, ci pentru că Dumnezeu vrea să este realizată prin faptul că voia lui este
ne salveze. Şi tot aşa este şi în restul adusă la ascultarea de Dumnezeu.
vieţii noastre. Trebuie să vedem că, în Deşi în momentul în care are loc naş­
afară de lu­ crurile pe care Dumnezeu terea din nou voinţa sa nu este pe deplin
doreşte să le realizeze prin noi, toate cele­ unită cu Dumnezeu, totuşi voinţa sa decă­
lalte rea­
lităţi, oricât de lăudabile ar fi, sunt zută este înălţată prin acceptarea Domnului
 Voinţa credinciosului 349
Isus şi lepădarea de Satan, de eul său şi cum să se exprime. Eul nostru este ade­
de lume. Crezând Cuvântul lui Dumnezeu sea duş­ manul vieţii lui Dumnezeu.
şi primind Duhul Său, voinţa sa este, de Creşterea noastră spirituală va fi mult
asemenea, înnoită. După ce un om s-a frânată dacă nu ne-am decis să ne pier­
născut din nou, el primeşte un duh nou, dem pe noi înşine.
o inimă nouă şi o viaţă nouă. Voinţa sa Ce este eul? Este foarte greu să dăm
primeşte un nou stăpân, fiind, de acum un răspuns, iar răspunsul nostru nu poate
înainte, sub o nouă conducere, sub o fi întru totul satisfăcător. Dar dacă am
nouă administraţie. Dacă voinţa sa este spune că „eul“ este „voinţa eului“, nu
ascultătoare, supusă, ea devine parte din am fi departe de adevăr. Esenţa omului
noua viaţă. Dacă se împo­ triveşte, atunci rezidă în voliţiunea sa, deoarece aceasta
se dove­ deşte a fi un duşman formidabil exprimă ceea ce este, de fapt, omul, ceea
pentru noua viaţă. Voinţa înnoită este ce doreşte el, ce voieşte acesta. Înainte ca
mult mai vitală decât alte componente harul lui Dumnezeu să-şi fi săvârşit lucra­
ale sufletului. O minte poate fi dusă în rea în om, tot ce posedă acel om, fie că
eroare, iar emoţiile pot fi dezordonate, e un păcătos, fie un sfânt, este, în ge­ neral,
dar voinţa nu-şi poate permite să fie gre­ contrar lui Dumnezeu. Asta pentru că
şită. Căci dacă este greşită, acest lucru va omul aparţine domeniului natural, care
avea consecinţe grave, întrucât ea este este diametral opus vieţii lui Dumnezeu.
însăşi esenţa eului omului, controlând Aşadar mântuirea este aceasta: să-l
toate celelalte organe ale omului. Dacă izbăvească pe om de voinţa sa creată,
este greşită, voia lui Dumnezeu nu poate naturală, animalică, firească şi emanatoare
fi dusă la îndeplinire. din eul său propriu. Să însemnăm bine
acest lucru: exceptând faptul că Dumnezeu
O voinţă supusă ne dăruieşte o viaţă nouă, îndreptarea
Ce este mântuirea? Nu este altceva voinţei noastre către El este componenta
decât situaţia în care Dumnezeu îl salvea­ cea mai mare din cadrul mântuirii. Ba,
ză pe om, scoţându-l din el însuşi şi am putea spune că Dumnezeu dăruieşte
aducându-l în Dumnezeu. Mântuirea are viaţă nouă pentru ca noi să renunţăm la
două faţete: o tranşare sau tăiere şi o voinţa noastră, predând-o Lui. Evanghelia
unire. Ceea ce se tranşează este eul, iar are drept scop să faciliteze unirea voinţei
unirea se face cu Dumnezeu. Orice lucra­ noastre cu Dumnezeu. Tot ce este mai
re care nu are drept scop izbăvirea de prejos de asta constituie un eşec al misi­
eul propriu şi unirea cu Dumnezeu Însuşi unii. Dumnezeu ţinteşte săgeata mântuirii
nu este o mântuirea autentică. Tot ce nu-l Sale nu atât asupra emoţiilor noastre sau
poate salva pe om de el însuşi, unindu-l a minţii noastre, cât a voinţei noastre,
cu Dumnezeu, este deşertăciu­ ne. Un înce­ căci de îndată ce a fost salvată aceasta,
put cu adevărat spiritual presupune elibe­ restul vine de la sine. Omul poate fi unit
rarea de viaţa animalică şi pătrunderea în cu Dumnezeu în mintea sa până la un
viaţa divină. Trebuie renunţat la tot ce punct. Ba, poate fi de acord cu El în
ţine de viaţa creată, pentru ca viaţa creată sentimentele sale cu privire la numeroase
să se bucure de toate lucrurile în exclusi­ lucruri. Dar cea mai importantă şi mai
vitate în Crea­ torul. Partea creată trebuie desăvârşită unire este aceea a voinţei sale
să dispară, pentru ca să se poară arăta cu voia divină. Acest acord îmbrăţişează
adevărata mântuire. Adevărata măreţie de toate celelalte uniri dintre Dumnezeu şi
caracter nu constă în cât avem, ci în cât om. Tot ce este mai prejos de unirea
am pierdut. Viaţa autentică se poate voinţelor este inadecvat. Întrucât fiinţa
vedea doar în abandonarea eului. Dacă noastră în totalitate se mişcă în funcţie de
natura, viaţa şi activităţile vieţii create nu voinţa noastră, este limpede că aceasta
sunt lepădate, viaţa lui Dumnezeu n-are din urmă constituie cea mai influentă
350 Omul spiritual, volumul III
componentă a omului. Chiar un organ lucrează zilnic, căutând unirea ei cu voia
atât de nobil cum este duhul trebuie să Sa. Mân­ tuirea nu poate fi întreagă până
se supună domniei voinţei. (Vom dezvolta când voinţa omului nu va fi fost unită cu
această temă mai la vale.) Duhul nu sim­ El. Având în vedere faptul că voinţa
bolizează întregul om, deoarece nu este noastră ne reprezintă cel mai fidel, unirea
decât un organ pentru comunicarea cu noastră cu Dumnezeu nu poate fi com­
Dumnezeu. Nici trupul nu poate să repre­ pletă fără unirea voinţei noastre cu El.
zinte omul în totalitatea sa, deoarece el O lectură atentă a Scripturilor va dez­
este doar aparatul prin care omul comuni­ vălui faptul că la baza tuturor pă­ catelor
că cu lumea. Dar voinţa întruchipează noastre stă un numitor comun: principiul
atitudinea autentică a omului, intenţia şi neascultării. Prin neascultarea lui Adam,
condiţia sa. Este mecanismul din el care pierim Prin ascultarea lui Cristos, suntem
corespunde cel mai fidel omului însuşi. salvaţi. Odinioară eram fii ai neascultării;
Dar dacă această voinţă nu este unită cu astăzi Dumnezeu vrea să fim fii ai ascul­
Dumnezeu, toate celelalte uniri sunt tării. Neascultarea în­ seamnă să-ţi faci voia.
superficiale şi vagi. De îndată ce această Ascultarea în­ seamnă să te călăuzeşti după
voinţă dominantă a omului este unită voia lui Dumnezeu. Scopul mântuirii divi­
complet cu Dumnezeu, omul este, în chip ne este de a ne încuraja să ne lepădăm
spontan şi deplin, supus Lui. de voinţa noastră, fiind uniţi cu El. Chiar
Unirea noastră cu Domnul are loc în în acest punct se iveşte o mare greşeală
două faze: unirea vieţii şi unirea voinţei. în rândurile creştinilor din epoca moder­
Suntem uniţi cu El în viaţă atunci când nă. Aceştia consideră că a fi spiritual
suntem regeneraţi, primind viaţa Sa. în­ seamnă a fi cuprins de un sentiment de
După cum El trăieşte prin Duhul Său, tot bucurie sau a avea cunoştinţe profunde.
aşa şi noi vom trăi prin Duhul Sfânt. Astfel, ei petrec mult timp, tânjind după
Aceasta este legătura trainică a vieţii, indi­ diverse senzaţii sau căutând să acumuleze
când faptul că suntem părtaşi ai aceleiaşi cât mai multe cunoştinţe mentale din
vieţi cu Dumnezeu. Această unire este Biblie, deoarece pe acestea le consideră
internă. Dar voinţa este cea care exprimă foarte superioare. Între timp, bizuindu-se
viaţa respectivă. În consecinţă, trebuie să pe sentimentele şi gândurile lor, ei săvâr­
existe şi o unire exterioară, adică cea a şesc multe lucrări bune, măreţe şi chiar
voinţei. A fi uniţi cu Domnul prin voinţă remarcabile, despre care cred că trebuie
înseamnă, pur şi simplu, că avem aceeaşi să-I fie deosebit de plăcute lui Dumnezeu.
voinţă cu El. Aceste două uniri sunt înru­ Ei nu înţeleg însă că El nu îi întreabă ce
dite şi interdependente. Cea a vieţii noi simt sau ce gândesc. El nu doreşte decât
este spontană, căci această viaţă nouă este unirea voii lor cu voia Sa. El Îşi găseşte
viaţa lui Dumnezeu. Dar cea a voinţei nu plăcerea când copiii Săi doresc ceea ce
este nici atât de simplă, nici atât de spon­ doreşte El şi fac ceea ce le spune El.
tană, deoarece voinţa noastră este, prin Dacă un credincios nu se va preda necon­
excelenţă, eul, sinele nostru. diţionat lui Dum­ nezeu, fiind dispus să
Cum am amintit deja, Dumnezeu accepte în în­ tregime voia Sa, toate cele­
intenţionează să distrugă viaţa sufletului, lalte lucruri etichetate drept spiritualitate –
dar nu şi funcţia acestuia. Astfel, când cum ar fi sentimentele de sfinţenie şi de
suntem uniţi cu Domnul în viaţă, El lan­ fericire sau gânduri înălţătoare – nu sunt
sează o nouă lucrare pentru înnoirea decât un spectacol exterior. Ba chiar
sufletului nostru, componentele sale fiind vedeniile, visele, vocile, ochirile, râvna,
puse în ordine, pentru ca şi sufletul să fie lucrarea, activitatea şi truda sunt exterioa­
una cu noua noastră viaţă şi, în consecin­ re. Dacă credinciosul nu a hotărât în
ţă, una cu voia Lui. Întrucât voia noastră voinţa sa să ducă la bun sfârşit alergarea
este ceea ce este, desigur, Dumnezeu pe care i-a rânduit-o Dumnezeu, nimic
 Voinţa credinciosului 351
nu are valoare. suferim. El aranjează lucrurile în aşa fel
Dacă suntem cu adevărat uniţi cu încât multe cruci practice să ne întretaie
Dumnezeu în voinţă, vom înceta nu­ mai­ calea, pentru ca prin ele să ajungem să
decât orice activitate ce purcede din noi ne plecăm capul şi să capitulăm. Evident,
înşine. De acum înainte nu mai poate voinţa noastră este extrem de încăpăţâna­
exista nici o acţiune independentă. tă, refuzând să I se supună lui Dumnezeu
Suntem morţi faţă de eul nostru, dar vii până ce nu a fost sever disciplinată.
faţă de Dumnezeu. Nu mai acţionăm în Supunându-ne sub mâna Sa tare, accep­
slujba Sa sub imperiul impulsurilor sau tând de bună voie disciplina Sa, voinţa
după cum credem noi de cuviinţă, ci noastră suferă încă o tăietură, fiind din
acţionăm în exclusivitate abia după ce nou dată morţii. Iar dacă vom continua
am fost mişcaţi de Dumnezeu. Suntem să ne împotrivim Lui, ne aşteaptă şi mai
eliberaţi de orice mişcare a eului nostru multe strâmtorări, menite să ne ducă la
propriu. Cu alte cuvinte, această unire starea de supunere.
este o modificare a miezului (fiinţei noas­ Dumnezeu vrea să ne debaraseze de
tre), un nou început. În trecut toate acti­ tot ce este al nostru. Toţi credincioşii,
vităţile erau axate pe eul nostru, avându-l după ce au fost cu adevărat regeneraţi,
pe acesta ca punct de plecare. Astăzi trăiesc cu impresia că fac voia lui
totul porneşte de la Dumnezeu. El nu ne Dumnezeu. Cel puţin, unii promit fără
întreabă care este natura oricărei lucrări înconjur că vor face acest lucru. Alţii
începute, ci doar atât vrea să ştie: cine a nutresc în taină această speranţă. Pentru a
iniţiat-o. Dumnezeu desconsideră orice dovedi şi a vedea dacă această promisiu­
element ce nu a fost încă eliberat de eul ne sau părere este reală sau nu,
nostru, indiferent cât de bun ar părea Dumnezeu îi trece pe copiii Săi printr-o
acesta. serie de dezghiocări neplăcute. Îi lasă să
sufere pierderi materiale: de sănătate,
Mâna lui Dumnezeu faimă, poziţie sau utilitate. Ba mai mult,
Din pricina faptului că mulţi credin­ îi face chiar să fie văduviţi de simţăminte
cioşi nu sunt absolut total predaţi voii lui de bucurie, de dorinţa înfocată, de pre­
Dumnezeu, El recurge la multe căi prin zenţa şi de mângâierea lui Dumnezeu. El
care să realizeze ascultarea acestora. Pe ai e nevoit să le arate că trebuie să renunţe
Săi El îi mişcă prin Duhul Său şi-i atin­ la tot ce se află în afara voii Sale. Dacă
ge cu dragostea Sa, pentru ca ei să este voia lui Dumnezeu, ei trebuie să fie
asculte doar de El, nedorind nici un lucru dispuşi să accepte dureri şi suferinţe în
ce se află în afara voii Sale. Dar adesea trupul lor fizic. Trebuie să fie gata să
aceste măsuri nu produc atitudinea dorită îmbrăţişeze starea de uscăciu­ ne, de întu­
în copiii Săi. Prin urmare, Dumnezeu va neric şi de răceală, dacă găseşte El de
fi nevoit să facă apel la mâna Sa, pentru cuviinţă să-i trateze astfel. Chiar dacă ar
a-i conduce în punctul dorit de El. Mâna fi să-i dezlipească de tot, ba chiar de aşa-
Sa se poate vedea mai cu seamă în numita eficacitate spirituală, ei trebuie să
mediul înconjurător. Dum­ nezeu Îşi pune primească acest lucru. El doreşte ca ai
mâna cu greutate peste copiii Săi, pentru Săi să ştie că sunt salvaţi nu pentru
a zdrobi, a sparge sau a lega, aşa încât delectarea lor, ci în conformitate cu voia
voinţa lor să nu se mai împietrească Sa. În câştiguri sau pierderi, bucurii sau
împotriva Sa. întristări, conştienţi de prezenţa Sa sau de
Domnul nu Se lasă până când noi nu respingerea Sa, creştinii trebuie să aibă în
suntem de deplin uniţi cu El prin voinţă. vedere doar voia lui Dumnezeu. Să zicem
Pentru a-Şi atinge scopul, El îngăduie să că ar fi voia Sa să ne lepede (ceea ce, în
vină peste noi multe lucruri neplăcute. realitate, nu se va întâmpla niciodată), am
Îngăduie să ne întristăm, să gemem şi să fi noi dispuşi să acceptăm cu bucurie
352 Omul spiritual, volumul III
această lepădare? Când un păcătos se tea noastră, pe când armonia se raportea­
încrede pentru prima oară în Domnul, ză la viaţă, la natură şi la tendinţă. Voinţa
obiectivul urmărit este să ajungă în rai. Îi supusă a unui slujitor răzbate din dis­
este îngăduit acest lucru în faza inci­pientă ponibilitatea acestuia de a executa toate
în care se află. Dar după un timp, în care ordinele stăpânului său, dar un fiu, care
a fost învăţat de Domnul, el îşi dă seama cunoaşte inima tatălui său şi a cărui voin­
că a ajuns să creadă în El numai şi ţă este una cu a tatălui său, nu numai că
numai de dragul voii Sale. Chiar dacă, îşi va face datoria, ci şi-o va face cu
crezând, ar fi să ajungă în iad, şi atunci toată desfătarea. E drept că o voinţă
ar crede în Dumnezeu. Acestui credincios supusă va pune capăt activităţii sale pro­
nu-i mai pasă de câştigul sau de pierde­ prii, dar o voinţă armonioasă va merge
rea sa. Dacă prin aterizarea sa în iad I mai departe, fiind pe aceeaşi lungime de
s-ar aduce slavă lui Dumnezeu, el ar fi undă cu inima lui Dum­ nezeu. Numai cei
gata pentru o atare alternativă. Evi­ dent, care sunt în armonie cu El pot aprecia
toate acestea constituie elementele unui inima sa. Dacă cineva nu a ajuns la
caz cu totul ipotetic. Dar creştinii trebuie această armonie perfectă între voia sa şi
să înţeleagă că trăiesc pe pământ nu pen­ voia lui Dumnezeu, atunci însemnă că
tru ei înşişi, ci pentru voia Sa. încă nu a experimentat culmea vieţii spi­
Binecuvântarea lor maximă, privilegiul lor rituale. A fi ascultător de Domnul este,
suprem, culmea gloriei lor constau în a într-adevăr, un lucru bun, dar atunci când
respinge voinţa coruptă a cărnii şi sânge­ harul a cuce­ rit pe deplin viaţa naturală,
lui, pentru ca să poată fi uniţi cu creştinul va fi cu totul acordat, pe aceeaşi
Dumnezeu, întru împlinirea dorului inimii undă cu El. În realitate, unirea voinţelor
Sale. Câştigul sau pierderea, gloria sau este punctul culminant al umblării spiritu­
dezonoarea, bucuria sau durerea părţii ale a oricui.
create nu merită să ne preocupe. Cu con­ Numeroşi sfinţi concluzionează că deja
diţia ca Cel preaînalt să fie satisfăcut, nu şi-au pierdut în întregime voinţa. Nimic
are importanţă cât de mult vor fi coborâţi nu poate fi mai departe de adevăr. Când
cei smeriţi. Aceasta este singura cale în vine clipa ispitei şi sunt încercaţi, vor
care se pot pierde credincioşii pe ei înşişi descoperi că o voinţă ascultătoare nu este
pentru Dumnezeu! totuna cu o voinţă armonioasă şi că
Două măsuri absenţa împotrivirii nu înseamnă neapărat
Două măsuri se cer îndeplinite pentru că nu mai avem voinţa proprie a eului.
a fi uniţi cu Dumnezeu în voinţă. Prima Cine este cel căruia să nu-i pese de puţin
este ca Dumnezeu să supună activităţile câştig, care să nu-şi reţină câte ceva pen­
minţii noastre; a doua este să cucerească tru el însuşi? Care e acela care să nu
viaţa voinţei noastre. Adesea voinţa noas­ dorească nici aur, nici argint, nici onoare,
tră este supusă Domnului doar în anumite nici libertate, bucurie, avantaj, poziţie sau
privinţe, fapt care ne determină, totuşi, să altceva de felul acestora? Poate cineva va
credem că Îi suntem integral ascultători. crede că nu-i pasă deloc de aceste lucruri.
În adâncul fiinţei noastre însă zace o ten­ Câtă vreme dispune de ele, poate nu-şi
dinţă ascunsă, ce se va ridica la suprafaţă dă seama cât de mult îl robesc acestea.
ori de câte ori i se va da prilejul. Intenţia Dar ia să fie pe punctul de a le pierde, şi
lui Dumnezeu nu este doar de a îngrădi să vezi ce repede va descoperi că îl ţin
activitatea voinţei noastre, ci şi de a sfărâ­ strâns legate de ele! O voinţă supusă
ma tendinţa sa lăuntrică, aşa încât însăşi (ascultătoare) poate este de acord cu voia
calitatea ei să pară a fi fost transformată. lui Dumnezeu, de multe ori, dar alteori
Concret vor­ bind, o voinţă supusă şi o se va da o luptă aprigă între viaţa voinţei
voinţă ar­m­o­
nioasă nu sunt unul şi acelaşi credinciosului şi voia lui Dumnezeu. Dacă
lucru. Ascultarea se raportează la activita­ lucrarea harului Său nu-şi va face lucra­
 Voinţa credinciosului 353
rea desăvârşită, slabe şanse sunt ca un va fi niciodată supus nouă înşine. Nimic
sfânt să izbândească. nu-I face plăcere decât ascultarea noastră
Evident, din acest punct de vedere, o de El, adică ascultarea de voia Sa. Oricât
voinţă supusă nu poate fi considerată desă­ de nobil, măreţ şi indispensabil ar fi un
vârşită. Voinţa, deşi este frântă şi lucru, acesta nu va putea înlocui voia Sa.
de­posedată de puterea de a se împotrivi Ceea ce doreşte El să facem este voia
lui Dumnezeu, încă mai are de realizat Sa. O face El Însuşi şi ne cere şi nouă
acordul cu El. Desigur, recunoaştem că a să facem la fel. Din punctul Său de
ajunge în acest punct de a fi total neputin­ vedere, El vede doar stricăciune oriunde
cioşi de a ne împotrivi lui Dum­ nezeu este, este prezentă voia omului. Dacă faptele
în sine, rodul măreţului Său har. Şi, în sunt săvârşite sub călăuzirea Duhului
mod obişnuit, vom spune că o voinţă Sfânt, ele vor fi bune şi de folos. Dar
supusă este deja moartă în sine. Totuşi, dacă aceleaşi fapte sunt săvârşite doar de
concret vorbind, ea încă mai posedă un fir om, valoarea lor este mult diminuată. În
de viaţă ce nu s-a frânt încă. Continuă să consecinţă, punctul central îl constituie nu
existe tendinţa ascunsă, admiraţia secretă intenţia omului, nici natura lucrului
pentru fostul fel de viaţă. De aceea, în respectiv, ci doar voia lui Dumnezeu.
anumite ocazii se găseşte în situaţia de a Este primul punct de care trebuie să
fi mai puţin bu­ curoasă, mai puţin arzătoa­ ţinem cont.
re şi mai puţin dispusă să asculte de În continuare, să ne întrebăm cum
Domnul decât alteori. Deşi voia lui poate fi acordată voia omului ca să fie
Dumnezeu este acceptată, totuşi rămâne o pe aceeaşi lungime de undă cu a lui
diferenţă în ce pri­ veşte preferinţele perso­ Dum­ nezeu. Cum va putea realiza omul
nale. Dacă în­ trea­
ga viaţă a eului ar fi fost transferul de la starea în care voia sa
autentic şi complet dată morţii, atitudinea proprie stă în centrul atenţiei sale la sta­
credinciosului faţă de fiecare componentă rea în care voia lui Dumnezeu se află în
a voii lui Dumnezeu ar fi aceeaşi. Orice centrul fiinţei sale? Totul gravitează în
discrepanţă de viteză, simţire şi efort jurul vieţii naturale. Măsura în care sun­
vădeşte o lipsă de armonizare a voii cuiva tem nedescătuşaţi de sub controlul vieţii
cu voia lui Dumnezeu. sufletului stabileşte măsura unirii noastre
Am putea ilustra aceste două condiţii cu Dumnezeu, căci nimic nu impietează
ale voinţei citând exemplul soţiei lui Lot, mai mult asupra acelei uniri decât ener­
al israeliţilor şi al profetului Balaam. gia sufletului. Cu cât mai mult este zdro­
Plecarea din Sodoma a soţiei lui Lot, exo­ bită vitalitatea sufletului, cu atât mai mult
dul israeliţilor din Egipt şi binecuvântarea voinţa noastră va fi axată pe Dumnezeu.
Israelului de către Balaam pot fi privite, cu Viaţa nouă din noi înclină spre El, dar
toate, ca exemple de ascultare de voia lui este depăşită de viaţa veche a sufletului.
Dumnezeu. Toţi aceştia au fost bărbaţi şi Prin urmare, a su­ pune morţii viaţa sufle­
femei ce s-au supus voii Domnului, refu­ tului este calea sigură de a cuceri piscul
zând să dea curs opiniilor lor. Şi totuşi, spiritualităţii.
ten­dinţele lor lăuntrice nu au fost în Omul aflat în afara lui Dumnezeu
ar­
monie cu Domnul. De aici şi urmarea: este pierdut, iar lucrul aflat în afara lui
fiecare a sfârşit în eşec. De câte ori nu se Dumnezeu este zadarnic. Tot ce este în
constată că direcţia paşilor noştri este cea afara lui Dumnezeu vine din fire. Orice
corectă, dar în străfundul inimii noastre tărie sau gând în afară de ale Sale este
suntem în dezacord cu Dum­ nezeu! Prin anatema. Credinciosul trebuie să se lepe­
urmare, în cele din urmă, vom da greş. de de propria sa tărie, cât şi de propria
sa plăcere. El trebuie să se desconsidere
Calea biruinţei pe sine cu totul, în toate privinţele. Să nu
Dumnezeu nu ascultă de noi, nu ne facă nimic pentru el însuşi, ci să se
354 Omul spiritual, volumul III
încreadă în Dumnezeu în toate pri­ vinţele. calea dreaptă. Dar nu este şi impo­sibil de
Să purceadă pas cu pas, după voia Sa, realizat acest mod de viaţă, deoarece, pe
aşteptând clipa rânduită de El, îndeplinind măsură ce viaţa sufletului se pierde, prin
condiţiile puse de El. Să primească de frângerea obiceiurilor sale, dorinţelor, gus­
bună voie de la Dumnezeu tăria sa, înţe­ turilor şi poftelor sale, nu va mai exista
lepciunea, neprihănirea şi lucrarea sa. împotrivire faţă de Domnul. Ce deplora­
Să-L recunoască pe Dum­ nezeu ca sursă bil că atâţia creştini nu au trecut niciodată
a tuturor lucrurilor. Aşa se va realiza prin această poartă şi nu au păşit încă pe
armonia! această cărare! Deşi unii au intrat deja,
Da, aceasta e „poarta îngustă“ şi calea totuşi umblarea lor nu este statornică.
spinoasă. Este îngustă şi spinoasă deoare­ In­ diferent cât de îndelungată sau de scur­
ce voia lui Dumnezeu trebuie să fie eta­ tă ar fi acea perioadă dificilă, numai
lonul pentru fiecare pas pe care-l face aceasta este calea vieţii! Aceasta este
credinciosul. Nu are decât o singură regu­ poarta lui Dumnezeu şi calea lui
lă de conduită: să nu poarte de grijă Dumnezeu. Este adevărată şi sigură.
eului. Cea mai mică deviere de la această Oricui îi este dragă viaţa îmbelşugată
regulă îl va abate pe credincios de la trebuie să fie pieton pe această cale.
CAPITOLUL 2
PASIVITATEA ŞI PERICOLELE EI
„Poporul Meu piere din lipsă de
cunoştinţă“ (Osea 4:6) se aplică, ne­ gre­
şit,
la vremurile în care trăim. Creştinii din
zilele noastre, în general, duc lipsă de
două tipuri de cunoştinţe: (1) cu­ noştinţe
despre condiţiile în care lucrea­ ză duhurile
rele; şi (2) cunoştinţe despre principiul de
viaţă spirituală. Ignoranţa din aceste
domenii le furnizează lui Satan şi duhuri-
lor rele un avantaj extraordinar de mare,
făcând mult rău bisericii lui Dumnezeu.
Ceea ce întristează i­ ni­
mile noastre este
că, în timp ce această nebunie persistă,
creştinii conti­ nuă să se laude că sunt
familiari cu Biblia şi că au belşug în
viaţa lor. Ei nu-şi dau seama că aşa-
numitele lor cunoş­ tinţe vaste nu sunt alt-
ceva decât produse ale raţiunii lor ome-
neşti, nefiind de mare folos. Sme­ renia
înaintea Domnului şi dorinţa de a primi
revelaţii de la Dum­ nezeu cu privire la
adevărurile Sale sunt aproape necunoscu-
te. În timp ce se laudă cu bogăţia cunoş-
tinţelor lor, ei se afundă tot mai adânc în
nisipurile mişcătoare din care nu se mai
pot smulge, nici pe ei, nici pe alţii. Este
o scenă dezolantă!
Legea cauzei şi efectului
Pentru orice lucru creat de Dumne­ zeu
există o lege. Toate acţiunile sunt guver-
nate de legi. Dar şi duhurile rele operea-
ză în baza unor legi precise, una din
acestea fiind faptul că anumite cauze vor
produce anumite efecte. Dacă cineva
întruneşte condiţiile funcţionării duhu­rilor
rele (fie că o face de bună voie, cum
este cazul vrăjitoarelor, mediilor sau spi­ri­
tiştilor, fie inconştient, cum este cazul
credinciosului), atunci înseamnă că precis
le-a cedat teren să acţioneze asupra sa.
Observaţi că aici avem de a face cu
legea cauzei şi efectului. Focul arde, apa
îneacă. Sunt legi. Nimeni nu scapă ne­ ars,
dacă va cădea în foc, după cum riscă să
se înece, dacă va cădea în apă. Tot aşa,
oricine întruneşte cerinţele pentru funcţio-
355
narea duhurilor rele va fi vătămat de ele.
Concluzia este că aceeaşi lege a cauzei şi
efectului funcţionează şi aici, neţinând
cont de faptul că persoana implicată este
un creştin sau nu. De îndată ce au fost
întrunite condiţiile pro­­ pice, duhurile rele
nu vor întârzia să-şi facă apariţia. După
cum un creştin nu poate evita să fie ars
sau înecat, dacă va cădea în foc sau în
apă, tot aşa el nu poate evita vătămarea,
dacă, fără să-şi dea seama, le prilejuieşte
duhurilor rele posibilitatea de a acţiona.
Focul arde tot ce este în calea sa; apa
îneacă tot ce este cufundat în ea; iar
duhurile rele atacă pe toţi cei ce le cedea-
ză teren. Nu putem să scăpăm, doar
pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
Dacă un credincios îi dă vrăjmaşului pri-
lejul, acesta nu va ezita să-l atace. Prin
urmare, care sunt condi­ ţiile ce declanşea-
ză lucrarea vrăjma­ şului? Prin ce va fi
facilitată acţiunea sa rău-voitoare? Este o
întrebare cât se poate de importantă.
Biblia numeşte ase­ me­nea condiţii drept
„loc“ sau „prilej“ (Ef. 4:27). Am putea
să-l numim şi „te­ ren“. Prin asta se înţele-
ge orice porţiune de spaţiu gol demarcat
pentru uzul du­ hurilor rele. Locul sau tere-
nul acesta constituie punctul lor de spri-
jin, capul lor de pod. Gradul invaziei este
stabilit de mărimea acestui cap de pod.
Duhurile rele vor începe să penetreze în
om, păgân sau creştin, de îndată ce au
stabilit în el un cap de pod. Tot ce le
oferă du­ hurilor rele un prilej sau un punct
de susţinere de pe baza căruia să atace
sau să invadeze se poate numi „teren“.
Dacă se cedează teren, invazia este inevi-
tabilă. O anumită cauză va produce un
anumit efect. Un creştin care cedează
teren du­ hu­rilor, şi totuşi se consideră
imun la atacuri, a şi fost deja amarnic
înşelat de vrăjmaşul.
Să ne exprimăm mai pe şleau: terenul
sau teritoriul pe care-l pune credinciosul
la dispoziţia duhurilor rele este păcatul.
Păcatul cuprinde toate felurile posibile de
356 Omul spiritual, volumul III
terenuri. Când reţine păcatul în viaţa sa, adică păcatul de omisiune – le oferă şi el
credinciosul reţine duhurile rele ce se teren duhurilor rele să-şi desfăşoare lucra-
ascund îndărătul acestui păcat. Dar există rea. Păcatul de omisiune ce le cedează, în
două feluri de păcat: unul pozitiv şi altul mod special, teren duhurilor rele este
negativ. Păcatele pozitive sunt cele pe pasivitatea credinciosului. Atât folosirea,
care o persoană le comite: mâi­ nile sale cât şi nefolosirea unui mădular al fiinţei
săvârşesc fapte greşite, ochii văd scene constituie păcat înaintea lui Dumnezeu.
nepermise, urechile aud voci nelegiuite, Domnul ne înzestrează cu tot felul de
iar gura rosteşte cuvinte murdare. Acestea capacităţi, pe care avem datoria să le
le dau prilej duhurilor rele, într-o anumită punem în slujba Lui şi să nu le lăsăm
măsură, să ia în stă­ pânire mâinile, ochii, neutilizate sau să nu le utilizăm într-o
urechile şi gura sfântului. Exact acel manieră contrară voii Sale. Dacă cineva
mădular care păcătuieşte este cel care-l încetează să-şi exercite o porţiune a
invită pe vrăjmaş să vină şi să pună stă- ta­ lentului său, lăsând-o să cadă în inerţie,
pânire pe credincios. Dacă această ocupa- prin asta va da ocazie diavolului şi oştirii
re provine din actul păcătuirii, copilul lui sale să se folosească de ea. Tocmai acesta
Dumnezeu trebuie să se lepede fără ezita- este terenul de pe care îşi desfăşoară ele
re de acel păcat, pentru a recupera terito- sinistrele operaţii.
riul pierdut. Altminteri duhurile rele vor Toţi creştinii sunt la curent cu adevă-
spori presiunea, strângându-l tot mai mare rul potrivit căruia păcatul constituie condi-
pe credincios până când întreaga sa fiinţă ţia propice pentru declanşarea atacului
va fi ocupată. Un motiv pentru care unora, vrăjmaşului, dar foarte mulţi dintre ei nu
care au acceptat adevărul potrivit căruia ştiu că şi pasivitatea este un păcat şi o
au murit împreună cu Cristos pe cruce, le condiţie propice pentru ca vrăjmaşul să
vine greu să lepede păcatul care se ţine poată ataca. De îndată ce a fost cedat
lipit de ei este faptul că, pe lângă pro­blema terenul, penetraţia devine inevitabilă, sufe-
„firii“, ei mai au şi neajunsul că sunt atacaţi rinţele neîntârziind să apară în viaţa cre-
de forţe rele supranaturale. dinciosului.
Acest gen de păcat pozitiv care le dă
duhurilor rele prilejul de a opera este, în Pasivitatea
general, înţeles de majoritatea credincioşi- Cauza principală a declanşării in­ vaziei
lor, drept care nu-l vom aborda. Să ne vrăjmaşului între „păgâni“ şi între creştinii
îndreptăm acum atenţia asupra celui de-al carnali este păcatul intenţionat. Dar „cauza
doilea tip de păcat, cel negativ, asupra principală a înşelăciunii, în cazul credin-
căruia persistă o serie de neînţelegeri. cioşilor predaţi, poate fi rezumată într-un
Întrucât se încadrează în tema voinţei, ne singur cuvânt: pasivitatea. Adică, o înceta­
vom ocupa de el pe larg. re a exercitării active a voinţei, având con­
Concepţia larg răspândită este că doar trol asupra duhului, sufletului şi trupului,
păcatele pozitive sunt păcate, în timp ce sau asupra oricăruia din aceste elemente,
păcatele negative nu sunt cotate drept după caz.“ Organul voinţei încetează să
păcate. Totuşi Biblia susţine că orice fără- facă opţiuni şi să se pronunţe asupra
delege pe care un om o săvârşeşte în chestiunilor care îi sunt supuse judecăţii.
mod activ este păcat, dar este adevărat şi „Termenul pasivitate poate fi definit drept
faptul că „cine ştie să facă bine şi nu-l opusul activităţii. Iar în cazul experienţei
face săvârşeşte un păcat!“ (Iacov 4:17). credinciosului, înseamnă pe scurt: (1)
Cuvântul lui Dumnezeu tratează ceea ce pierderea controlului de sine, prin faptul
comite omul şi ceea ce omite el drept că persoana respectivă nu mai are în stă-
păcat. Păcatul le oferă duhurilor rele un pânire vreunul sau toate compartimentele
punct de sprijin sau un teren de lucru. Şi, fiinţei sale; şi (2) pierderea acelui liber-
pe lângă păcatul pozitiv, cel negativ – arbitru, deci a li­ bertăţii voinţei în sensul
 Pasivitatea şi pericolele ei 357
că persoana respectivă nu-şi mai exercită antreneze. Şi până ce nu-l va determina
voinţa, ca principiu călăuzitor de control această forţă să facă vreo mişcare, el va
personal, în armonie cu voia lui rămâne ţintuit locului, într-o stare de
Dumnezeu“. Pasi­ vitatea unui sfânt rezultă to­tală inactivitate. Dacă o atare stare de
în urma neutilizării diverselor sale talente. lu­ cruri va fi lăsată să continue, acest
Astfel, deşi are gură, refuză să vorbească, creş­ tin va constata că uneori, când va şti
deoarece speră că Duhul Sfânt va vorbi că trebuie să acţioneze, nu o va putea
prin ea. Are mâini, dar nu le foloseşte, face, deoarece forţa exterioară nu a venit
deoarece aşteaptă ca Dumnezeu s-o facă. peste el. Ba, mai mult, chiar atunci când
El nu-şi exercită nici o componentă a va dori să acţioneze, va constata că nu
persoanei sale, aşteptând, mai degrabă, ca poate s-o facă. Fără acea forţă din afară
Dumne­ zeu să intervină. El se consideră nu poate face nici un pas. Voinţa îi este
pe de­ plin predat lui Dumnezeu. Prin suprimată, iar el este legat. Numai ­ atunci
ur­
mare, el nu va mai folosi nici o com- se va putea mişca când o forţă străină va
ponentă a fiinţei sale. Astfel el va cădea veni peste el, învrednicindu-l să acţio­
în inerţie, care, la rândul ei, ridică stăvila- neze.
rul pătrunderii amăgirii şi invaziei.
După ce şi-au însuşit învăţătura unirii Nebunia (neghiobia) credincioşilor
lor cu voia lui Dumnezeu, creştinii ade- Duhurile rele profită de starea cuiva
sea elaborează o concepţie greşită cu de inactivitate pentru a-şi pune în aplicare
privire la ceea ce înseamnă această uniu­ vicleşugurile, timp în care credinciosul va
ne. Ei o interpretează greşit, crezând că a privi cu admiraţie această inerţie, conside-
asculta de Dumnezeu ar echivala cu rând-o adevărata ascul­ tare de Dumnezeu
pa­sivitate. Şi mai cred aceştia că voinţa şi unirea desăvârşită cu voia Sa. El nu-şi
lor trebuie anulată, ei urmând să devină dă seama că Dum­ nezeu niciodată nu ne
nişte marionete. Ei susţin că nu trebuie cere să fim pasivi, că forţele întunericului
să mai facă uz de voliţiune sau că voinţa sunt, de fapt, cele care l-au împins în
lor nu mai trebuie să aibă stăpânire asu- această stare de inactivitate. Ba, mai mult,
pra nici unui segment al trupului lor. Ei Dumnezeu vrea de la copiii Săi să-şi
nu mai optează, nu mai decid, nu-şi mai exercite voinţa, co­ operând cu El. Acest
activează voinţa. La prima vedere, s-ar lucru se subînţelege din versete cum ar fi
părea că au repurtat o mare biruinţă, căci următoarele: „Dacă vrea [voieşte]cineva
uite ce maleabilă şi pasivă a devenit per- să facă voia Lui, va ajunge să cunoas-
sonalitatea lor de odinioară, cu voinţa că…“ (Ioan 7:17) şi „cereţi orice veţi
aceea de fier!“ (Penn-Lewis, Război vrea, şi vi se va da“ (Ioan 15:7).
împotriva sfinţilor, 73). În realitate, acest Dumnezeu nu nesocoteşte niciodată voin-
credincios e slab ca apa. El nu deţine ţa noastră.
nici o opinie, nu se pronunţă asupra nici Nouă, fiinţelor umane, Dumnezeu ne-a
unui subiect, ci execută orbeşte ordinele. dăruit o voinţă liberă. Şi Dumnezeu nu
Nu-şi exercită nici mintea, nici voinţa, trece niciodată peste această voinţă. Deşi
nici măcar conştiinţa pentru a deosebi aşteaptă de la noi să-I fim ascultători,
binele de rău, căci este o persoană care totuşi El respectă personalitatea noastră (a
ascultă desăvârşit! Numai când este el se reţine că termenul „perso­ nalitate“ este
însuşi mişcat va face vreo mişcare – ceea folosit în această carte, fără excepţie, cu
ce este însă exact condiţia propice (şi referire la persoana omului, nu la caracte-
invitaţia) ca duşmanul să intervină. rul său). El doreşte ca şi noi să dorim
Căzând în această stare de inacţiune, ceea ce doreşte El. El nu ne va uzurpa
creştinul întrerupe acum orice activitate. însă dorinţele şi nu va reduce voliţiunea
De fapt, tot timpul el este într-o conti­ nuă noastră la o stare de totală inactivitate (ca
aşteptare ca vreo forţă exterioară să-l „de moarte“). El are nevoie de coopera-
358 Omul spiritual, volumul III
rea noastră cea mai pozitivă. Şi Îşi găseş- te“. Drept care, va recurge la vicleşuguri
te plăcerea să-l vadă pe cel creat atingân- pentru a obţine totuşi consimţământul atât
du-şi culmea, adică totala libertate a voin- de necesar al credinciosului. Acum obser-
ţei. Întrucât nu l-a creat pe om să asculte vaţi un lu­ cru: Satan trebuie să obţină
orbeşte, cum ar pu­ tea, oare, să-i ceară permi­ siunea credinciosului, numai că
omului răscumpărat să fie un robot – acesta nu i-o va da niciodată de bună
acţionat de El ca prin telecomandă, să voie lui Satan! Prin urmare, diavolul este
meargă în di­ recţia dorită de El? Măreţia obligat să re­ curgă la amăgire, pentru a-i
lui Dum­ nezeu se manifestă, negreşit, şi smulge consimţământul. Duhurile rele nu
prin faptul că nu ne cere să ne prefacem pot intra fără asentimentul voinţei omului
în lemn şi piatră, pentru ca să-I putem fi şi nu pot pătrunde decât până acolo unde
astfel ascultători. Calea Sa este de a ne şi-a dat el aprobarea.
face să fim ascultători de bună voie, prin Dacă creştinul este la fel de bine
lucrarea Duhului Sfânt în duhul nostru. informat şi familiarizat cu principiul vieţii
El refuză să voiască în locul nostru. spirituale cum este cu condiţiile care fac
Pe scurt, legea care guvernează posibilă lucrarea duhurilor rele, el nu va
lu­crarea lui Dumnezeu şi lucrarea lui cădea în faţa acestui pericol. Din pricina
Sa­ tan în om este una şi aceeaşi. Lui faptului că este inconştient atât cu privire
Dum­ nezeu Îi face plăcere să vadă că la avantajul ce şi-l asigură vrăjmaşul prin
omul posedă o voinţă liberă, drept care îl inerţie, cât şi cu privire la necesitatea de
creează cu o atare capacitate. Asta a avea (în viaţa spirituală) o voinţă activă,
înseamnă că ome­ nirea are puterea de a care să coopereze cu Dumnezeu, el per-
alege şi a decide în toate chestiunile ce o mite voliţiunii sale să fie pasivă. Ceea ce
privesc. Deşi Dumnezeu este Domnul trebuie să avem mereu întipărit în minte
întregului uni­vers, totuşi El este dispus să este faptul că Dumnezeu niciodată nu
Se autolimiteze prin neîncălcarea voinţei substituie voia omului cu voia Sa. Omul
libere a omului. Niciodată Dum­ nezeu nu-l însuşi trebuie să răspundă de propriile
obligă pe om să-I fie loial. Tot aşa şi sale acţiuni. Dumnezeu nu hotărăşte în
Satan este neputincios în a-i uzurpa omu­ locul său.
lui vreo componentă, fără să pri­ mească Dacă duhurile rele nu operează în unii
mai întâi consimţământul con­ ştient sau oameni pasivi, atunci aproape sigur pasi-
inconştient al omului. Atât Dumnezeu, cât vitatea acestor oameni nu e altceva decât
şi diavolul îi cer omului să se lase con- lene sau inactivitate. De obicei cei inac-
vins, înainte de a putea acţiona în el. tivi în acest fel (adică fără participarea
Când omul „doreşte“ bine­ le, Dumnezeu îl duhului rău) pot fi activaţi ori­ când. Dar
va aduce la îndeplinire; dar când omul dacă vor cădea într-o pasivitate echivalen-
„doreşte“ răul, duhul cel rău îl va duce la tă cu a fi stăpâniţi [de duhurile rele],
îndeplinire. Vedem acest lucru în grădina atunci nu vor putea fi activi nici dacă vor
Eden. dori acest lucru.
Înainte de a fi fost regenerat omul, Iată dar în ce constă antiteza dintre
voliţiunea sa este robită de Satan, nefiind, lucrarea lui Dumnezeu şi lucrarea lui
prin urmare, liberă. Dar într-un creş­ tin Satan: Deşi Dumnezeu doreşte ca omul
regenerat şi biruitor, voliţiunea sa este să-I fie predat pe de-a-ntregul, El doreşte,
liberă şi, de aceea, capabilă să aleagă de asemenea, ca acesta să facă uz de
ceea ce este de la Dumnezeu. Evident, toate talentele cu care a fost înzestrat
Satan nu va slăbi strânsoarea, drept care pentru a coopera cu Duhul Sfânt. Pe de
va născoci tot felul de curse prin care să altă parte, Satan pretinde încetarea totală a
pună din nou stăpânire pe om. El este pe voinţei omului şi a acţiunilor acestuia,
deplin conştient că nu va obţine niciodată pentru ca duhurile rele să poată opera în
permisiunea credinciosului „pe căi cinsti- locul său. Este un contrast câte se poate
 Pasivitatea şi pericolele ei 359
de cutremurător! Dumnezeu îl cheamă pe dincioşi. Sunt lucruri pe care Dumnezeu
om să opteze, să aleagă în mod activ, nu le va face în locul lor. Ni se propovă-
conştient şi de bună voie dacă va face duieşte că trebuie să predăm totul lui
voia Sa, pentru ca duhul, sufletul şi tru- Dumnezeu, lăsându-L pe El să facă totul
pul să-i fie libere; în schimb, Satan îl în locul nostru; că nu ar trebui să miş-
supune pe om la coerciţie, încercând să-l căm nici un deget, nici mâna, nici picio-
oblige să fie sclavul şi prizonierul său rul, ci că trebuie să fim predaţi pe de-a-
pasiv. Dumnezeu îi rânduieşte omului să ntregul Duhului Sfânt care locuieşte în
fie autonom, îi dă libertatea de a fi stă­ noi, pentru ca El să aranjeze totul, în
pân pe el însuşi. Dar Satan îl forţează pe locul nostru; că trebuie să-L lăsăm pe
om să fie marioneta sa, o păpuşă pe Dumnezeu să ne pună în mişcare.
sârmă, manipulată de el. Dumnezeu Recunoaştem că există un sâmbure de
ni­cio­
dată nu-i cere omului să-şi înceteze adevăr în această învăţătură, dar rătăcirea
activităţile, pentru ca El să poată lucra. În care s-a strecurat într-însa este poate mai
schimb, Satan îi dă ghes omului să fie puternică decât adevărul. (Ne vom ocupa
pasiv şi inactiv. Dumnezeu îl roagă pe mai pe-ndelete de acest subiect în capito-
om să conlucreze cu el în deplină cunoş- lul următoar.)
tinţă de cauză. Satan îi cere omului să i
se supună pasiv. E drept că Dumnezeu îi Pericolele
cere omului să înceteze orice activitate E posibil ca un creştin, în ignoranţa
păcătoasă, acţiune fără de care omul nu sa, să poată fi înşelat de forţele întune­
poate coopera cu Duhul Sfânt. Însă Satan ricului, să se rostogolească în cursa lui
îl obligă pe om să înceteze toate activită- Satan şi să îndeplinească condiţiile care
ţile, inclusiv fun­ cţionarea sufletului său, înlesnesc lucrarea acestuia. Să ob­ servăm
pentru ca aliaţii săi să poată acţiona în care este ordinea evenimentelor în ca­ drul
locul omului. Omul este astfel redus la acestui proces, aceasta fiind extrem de
starea de mecanism lipsit de orice res- importantă: (1) ignoranţa, (2) amăgirea,
ponsabilitate conştientă. (3) pasivitatea şi (4) înrobirea. Ignoranţa
Groaznic este faptul că creştinii nu este cauza principală a acestui proces.
ştiu că Dumnezeu locuieşte în ei şi nu Satana poate să înşele din pricina faptului
sunt conştienţi de faptul că principiul Său că sfântul nu cunoaşte nici cerinţa
este la lucru în ei. Ei cred că El îi vrea Duhului Sfânt, nici principiul care stă la
ca pe nişte pioni pe o tablă de şah, ca baza acţiunii satanice. Dacă şi-ar face
El să-i manevreze, încolo şi-ncoace, cum creştinii timp să înveţe cum să coopereze
doreşte. Ei simt că trebuie să fie absolut cu Dumnezeu, familiarizându-se cu pro-
pasivi, neavând nici o putere de a opta cedura Sa de lucru, ei n-ar accepta nicio-
sau de a decide, ci fiind gestionaţi de dată înşelăciunea lui Satan. Dar odată
Dumnezeu fără ca ei să fie conştienţi de înşelaţi, ei presupun că pentru ca
asta. Ei au uitat că atunci când l-a creat Dumnezeu să locuiască şi să lucreze în
Dumnezeu pe om, l-a înzestrat cu o ei, trebuie să fie pasivi. Şi astfel, ei
voinţă liberă. Evident, lui Dumnezeu nu-I acceptă ca venind de la Dumnezeu multe
face plăcere când omul voieşte alte manifestări supranaturale venite, în realita-
lucruri decât voieşte El, dar nu I-ar face te, de la duhurile rele. Şi astfel amăgirea
plăcere nici dacă omul ar fi să-L asculte se adânceşte, ducând, în cele din urmă,
mecanic şi inconştient. Domul Îşi gă­ seşte la o înrobire de proporţii alarmante.
desfătarea într-un om care voieşte ceea Este un cerc vicios, pentru că, de fie­
ce voieşte El, nevoind niciodată ca omul care dată când se cedează teren, duhurile
respectiv să devină o persoană fără voin- rele prind curaj ca să intre. Iar după ce
ţă. Multe chestiuni trebuie aduse la înde- intră, se manifestă prin diverse activităţi.
plinire în exclusivitate de către cre­ Or, dacă credinciosul va interpreta greşit
360 Omul spiritual, volumul III
aceste activităţi, neştiind că sunt de ori­ facă faţă situaţiilor de zi cu zi. Nu pare
gine satanică, le va ceda şi mai mult să înţeleagă ce-i spun oamenii. E un efort
teren duhurilor rele, de vreme ce deja a dureros să încerce să-şi aducă aminte de
crezut în minciunile lor. Ciclul acesta re vreun lucru. E o adevărată agonie când
repetă de nenumărate ori, sporind zilnic n-are încotro şi trebuie să ia totuşi o
gradul de penetrare a duşmanului. Odată decizie. Doar gândul la orice sarcină de
căzut în pasivitate, dându-le astfel duhuri- lucru îl tero­ rizează. Voinţa sa inertă este
lor rele un punct de sprijin, pericolele pot neputincioasă în a purta o responsabilitate
creşte exponenţial. atât de mare. Din pricina cumplitei sale
După ce a alunecat cineva în inerţie, neputinţe, va fi nevoit să aştepte ajutorul
încetând să mai ia decizii independente, transmis prin mediul înconjurător sau
va sucomba pasiv în faţa oricăror împre- prim oameni. Dacă se întâmplă totuşi să
jurări ce se vor ivi în calea sa. Va presu- fie ajutat de cineva, se bucură nespus, dar
pune că în faza aceasta Dumnezeu este îl irită realizarea că voinţa îi este captivă.
Cel care ia toate hotărârile în locul său. Cine va putea ţine socoteala ceasurilor
Prin urmare, tot ce i se cere lui este să petrecute de el în aşteptarea ajutorului din
se supună pasiv. Va crede că tot ce i se afară? Sugerăm noi oare că unui astfel de
întâmplă vine de la Dumnezeu şi că este creştin pasiv nu-i place să lucreze?
rânduit de El. Este voia Lui, îşi spune Nicidecum! Căci atunci când va fi forţat
credinciosul, deci trebuie să accepte totul de o forţă exterioară, va putea lucra. Dar
fără murmur! Curând după aceea, credin- ia să înceteze această forţă, şi omul
ciosul îşi va pierde orice putere de deci- respectiv se va opri în toiul lucrării, sim-
zie în viaţa sa de zi cu zi. Nu va mai ţindu-se incapabil de a-şi duce la bun
putea nici opta, nici iniţia vreun un lucru sfârşit lucrarea! O groază de lucrări neter-
care intră în aria sa de îndatoriri. În plus, minate stau mărturie tristă unei voinţe
îi va fi teamă să-şi exprime opiniile şi pasive.
încă şi mai mult să-şi exprime preferinţe- Cât de inconvenientă trebuie să fie
le. Şi astfel, alţii vor trebui să aleagă şi această stare de inactivitate! Un astfel de
să decidă în locul său. O astfel de victi- credincios va trebui să apeleze la o mul-
mă a duşmanului este ca iarba de mare, ţime de notiţe, pentru a-şi aduce aminte.
purtată de valurile înspumegate. El va Va trebui să rostească cu voce tare ce a
nădăjdui din tot su­ fletul că alţii vor deci- scris, ca să se poată concentra. Într-un
de în locul său sau că mediul înconjură- cuvânt, va trebui să-şi construiască o mul-
tor îi va fi prielnic, pentru ca în faţă să-i ţime de propte, care să-l ajute să înainte-
fie deschisă o singură alternativă pe care ze, şontâc-şontâc. Sim­ ţurile sale se tocesc
s-o urmeze fără probleme, degrevându-l cu timpul, până când, pe nesimţite, începe
astfel de res­pon­ sabilitatea de a fi nevoit să manifeste o seamă de ciudăţenii com-
să ia singur o decizie. Pare să fie fericit portamentale, obiceiuri stranii, cum ar fi
când este obligat să facă ceva, căci asta îl neputinţa de a-şi privi drept în faţă inter-
va păzi de neliniştea ce s-ar putea ivi din locutorii sau tendinţa de a umbla gârbo-
starea de indecizie. Preferă să fie mânat vit; absent sau neatent la toate, ocupându-
de îm­ prejurări, mai degrabă decât să fie se prea mult de nevoile fizice sau, dim-
liber să aleagă el singur împrejurările – şi potrivă, su­ primându-şi într-o măsură exce-
asta pentru că îi este atât de teamă să ia siv de mare necesităţile fizice, ş.a.m.d.
singur o hotărâre! În nepriceperea sa, creştinul nu-şi dă
Căzut într-un asemenea hal de inerţie, seama că toate aceste simptome decurg
chiar cea mai mică decizie pe care trebu- din fenomenul pasivităţii şi al invaziei
ie s-o ia devine o povară imensă! Victima forţelor străine, crezând, în schimb, că
caută ajutor, indiferent de unde ar veni toate acestea nu sunt altceva decât multi-
acesta! Îi este penibil că nu ştie cum să plele lui neputinţe. Se va mângâia cu
 Pasivitatea şi pericolele ei 361
gândul că, în fond, n-are de ce să se Când un creştin s-a cufundat într-o
mire, de vreme ce nu e atât de dotat sau asemenea stare, s-ar putea ca să se bizuie
înzestrat ca alţii. El nu e în stare să chiar pe ajutorul duhurilor rele, în efortul
depisteze minciunile duhurilor rele, per- de a ieşi din ea. El nu e în stare să
miţându-şi să fie în continuare înşelat. El voiască nimic de unul singur, de aceea,
nu va îndrăzni să se angajeze în nici o va căuta ajutor la forţele din afară. Este
lucrare, neasumându-şi nici o sarcină, adesea tracasat de duhurile rele, şi totuşi,
pentru că îi este frică, are palpitaţii, este în ageamia lui, se aşteaptă ca înseşi
într-o stare de confuzie sau se simte slă- duhurile acestea să-i vină în ajutor!
bit. El nu a examinat motivul pentru care Acesta e motivul pentru care ele doresc
alţi creştinii o duc mai bine decât el. să-l facă pasiv. Þinând în mână diversele
Oameni mai puţin talentaţi decât el par talente pe care le posedă un credincios,
să realizeze mult mai mult decât el. De ele pot să se exprime ori de câte ori vor
fapt, el însuşi se prezenta mult mai bine când aceste talente sunt exersate. Lor le
în trecut. Atunci cum se face că atribuie place să voiască în locul său. Şi, desigur,
aceste simptome eredităţii, temperamentu- duhurile rele nu vor ezita să se manifes-
lui natural şi aşa mai departe? Să ştiţi că te, ori de câte ori li se dă prilejul. Le
acestea sunt provocate de duhurile rele, face o plăcere deosebită să amăgească o
fie că cineva este conştient de aceasta, fie persoană să se ia după revelaţii din afară,
că nu! fără nici un discernământ, neapelând nici
Fiind familiarizate cu actuala con­ diţie la gândirea, nici la voinţa sa. Prin urma-
a credinciosului, forţele întunericului vor re, duhurile rele vor genera tot felul de
provoca multe necazuri în me­ diul său fenomene stranii şi supranaturale în
înconjurător, pentru a-l tulbura. Întrucât oameni.
voinţa lui este deja pasivă şi neputincioa- Creştinul, nefiind conştient de principiul
să de a lucra, duhurile rele îl vor mane- lucrării lui Dumnezeu, presupune că este
vra, de obicei, aducându-l în situaţia în ascultător de Dumnezeu, când, de fapt, a
care va trebui să-şi exercite voliţiunea, căzut pradă înşelăciunii. Să ne reamintim
pentru a-şi bate joc de el şi a-l supune de acest verset din Romani: „Nu ştiţi că,
umilinţelor. În această pe­ rioadă, victima dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi,
este tracasată de duhu­rile rele, care fac ce sunteţi robii aceluia de care ascultaţi…“
vor cu ea, de parcă ar fi o pasăre ce se (Romani 6:16) Dacă ne ofe­ rim lui
zbenguie neputincioasă prin colivie, încol- Dumnezeu cu numele, dar, în realitate,
ţită de nişte copii răi. Duhurile rele vor cedăm duhurilor rele, nu putem evita să
instiga multe dificultăţi, în încercarea de devenim, în cele din urmă, sclavii lor. Da,
a-l uza nervos pe sfânt. Ce trist e să vezi e adevărat că am fost amăgiţi. Am cedat
că acesta nu are nici o putere să proteste- deschis în faţa celui mincinos şi acum
ze sau să li se împotrivească! Împrejurările suportăm consecinţele. Creştinul trebuie
sale se vor înrăutăţi. El deţine autoritatea să-şi dea sea­ ma că dacă nu va avea
de a se ocupa de aceste duhuri rele, comuniune cu Dumnezeu, respectând con-
totuşi nu este în stare să rostească nici diţiile ce se impun pentru a avea părtăşie
un cuvânt! Puterile întunericului au avut divină, ci, în schimb va întruni condiţiile
câştig de cauză, şi asta numai din pricina pentru activitatea duhurilor rele, va fi robit
faptului că victima a căzut din ignoranţă de ele.
în amăgire, din amăgire în pasivitate, iar Trebuie să trecem încă o dată în revis-
din pasivitate în suferinţele ce însoţesc tă acest proces, ce culminează cu înrobi-
adânca înrobire. Şi totuşi el nu a priceput rea. Pe măsură ce o persoană lăcomeşte
că o atare situaţie nu i-a fost dată de după senzaţii fizice ale pre­ zenţei lui
Dumnezeu. Prin urmare, va continua s-o Dumnezeu şi după alte experienţe similare
accepte cu pasivitate. (cum s-a arătat în partea a treia şi a şap-
362 Omul spiritual, volumul III
tea), el poate să fie înşelat de duhurile dinciosul, fără să bage de seamă, a întrunit
rele, servindu-i-se multe experienţe contra- condiţiile funcţionării duhurilor rele, iar
făcute. Fiind naiv, el le va accepta ca acestea nu vor ezita să intre şi să-şi facă
venind de la Dumnezeu, căzând astfel lucrarea. Omul însuşi nu mai acţio­ nează,
într-o stare de pasivitate. El va conchide după cum nu acţionează nici Dum­ nezeu,
că nu mai trebuie să facă nici o mişcare, ci duhurile rele acţionează în numele omu-
căci oare nu Dumnezeu este Cel care îl lui. Să însemne bine creş­ tinul acest lucru
animă? Şi astfel va pune capăt oricărei că, odată ce a priceput voia lui Dumnezeu
acţiuni, crezând că Dumnezeu va acţiona în intuiţia du­ hului său, întreaga lui fiinţă
în locul lui. Dar Dumnezeu niciodată nu trebuie să fie angrenată cu toată energia
va face acest lucru, pentru că doreşte ca pentru adu­ cerea la îndeplinire a voii lui
omul să coopereze activ cu El. Dar cre- Dumnezeu. Nu trebuie să fie pasiv.
CAPITOLUL 3
GREŞEALA CREDINCIOSULUI
Nu trebuie să cădem în greşeala de a
crede că acei credincioşi care sunt înşelaţi
de duhurile rele sunt cei mai întinaţi,
degeneraţi şi mai păcătoşi dintre oa­ meni.
Dimpotrivă, ei sunt adesea creş­ tini pe
deplin predaţi, mai înaintaţi decât mulţi
alţi creştini de rând. Ei se strădu­ iesc să
asculte de Dumnezeu, fiind gata să plă-
tească orice preţ. Ei alunecă în pasivitate
din nebăgare de seamă, din pricina faptu-
lui că, deşi sunt întru totul consacraţi, nu
ştiu însă cum să coope­ reze cu Dumnezeu.
Cei ce sunt mai puţin serioşi cu privire la
chestiunile spi­rituale nu sunt confruntaţi cu
pericolul pasi­ vi­tăţii, căci cum ar putea
cineva alu­ neca în inactivitate, căzând, în
cele din urmă, în cursa vrăjmaşului, în
timp ce, deşi se pretinde cu totul consa-
crat, tră­
ieşte, de fapt, potrivit cu propriile
sale idei? Da, un astfel de credincios va
putea ceda teren duhurilor rele în alte pri-
vinţe, nu însă şi în domeniul cedării în
faţa voii lui Dumnezeu prin permiterea
pătrunderii vrăjmaşului pe filiera pasivităţii.
Numai cei predaţi cu adevărat, care-şi
nesocotesc propriile interese, sunt vulnera-
bili la pasivitate. Voinţa lor poate alu­­ neca
foarte lesne în această stare, în­ tru­
cât cre-
dincioşii aceştia sunt cât se poate de dor-
nici să asculte de toate po­ runcile.
Mulţi se întreabă de ce nu-i apără
Dum­ nezeu. Nu este oare motivul lor su­ fi­
cient de curat? Cum poate îngădui
Dumnezeu ca asemenea credincioşi, ce-L
caută cu ardoare şi credincioşie, să fie
amăgiţi de duhuri rele? Mulţi oameni vor
susţine că Dumnezeu are datoria de a-Şi
ocroti copiii în orice împrejurări, nereali-
zând că, pentru a beneficia de protecţia
lui Dumnezeu, trebuie să în­ trunim anumi-
te condiţii. Când cineva întruneşte condiţi-
ile ce facilitează lucra­ rea duhurilor rele,
Dumnezeu nu poate opri lucrarea acesto-
ra, căci El respectă legile. Întrucât creşti-
nul, intenţionat sau neintenţionat, s-a pre-
dat duhurilor rele, Dumnezeu nu le va
opri pe acestea să ia în stăpânire de drept
363
acea persoană. O, ce mulţi sunt aceia
care susţin că cel animat de motive cura-
te va fi păzit de înşelăciune! Aceştia
nu-şi dau seama că cei mai înşelaţi
oameni din lume sunt cei dominaţi de
intenţii bune. Onestitatea nu e o condiţie
ca să nu fii înşelat, dar cunoştinţa este.
Dacă un credincios va neglija învăţătura
Bibliei, încetând să vegheze şi să se
roage, în timp ce este convins că motiva-
ţia sa curată îl va păzi de amăgire,
înseamnă că a şi fost înşelat! Cum se
poate aştepta ca Dumnezeu să-l apere,
când el însuşi întruneşte condiţiile preala-
bile operaţiei duhurilor rele?
Sfinţi fără număr se consideră imuni
la amăgire, pentru simplul motiv că au
avut multe experienţe spirituale. Dar chiar
acest element de încredere de sine trădea-
ză amăgirea ce i-a cuprins deja. Dacă nu
vor fi suficient de smeriţi ca să recunoas-
că posibilitatea de a fi fost deja înşelaţi,
vor continua să fie înşelaţi. Înşelăciunea
nu e nici o chestiune de viaţă, nici de
intenţie, ci una ce ţine de cunoaştere.
Este dificil ca Duhul Sfânt să-i arate ade-
vărul unei persoane ce a absorbit prea
multe învăţături idealiste în fazele primare
ale experienţei sale creştine. La fel de
greu le va fi şi altora să-i furnizeze lumi-
na necesară, dacă creştinul respectiv s-a
anchilozat deja într-o interpretare eronată
a Scripturilor. Pericolul unei astfel de
siguranţe false constă în faptul că le va
da duhurilor rele prilejul de a lucra sau
de a continua să lucreze.
Am văzut adineaori că ignoranţa este
cauza pasivităţii, iar pasivitatea cauza
înrobirii. Această condiţie nu ar avea nici-
odată loc, dacă credinciosul ar poseda
genul autentic de cunoştinţe. De fapt,
pasivitatea este convingerea greşită a
cuiva că este ascultător şi predat. În plus,
am putea spune că este o ascultare sau o
predare excesivă. Căci dacă şi-ar fi dat
seama credinciosul că Dumnezeu nu-l
reduce pe om la starea de marionetă,
364 Omul spiritual, volumul III
pentru ca acesta să poată lucra, atunci de automat.“ (Penn-Lewis, Război împo-
n-ar mai aştepta pasiv să fie mişcat. triva sfinţilor, 86). Con­ form aceste teorii,
Ignoranţa este în măsură să explice jalni- ei nu trebuie să aibă după aceea nici un
ca stare în care se află sfinţii. fel de sentimente, ci trebuie să renunţe la
Un creştin are nevoie de cunoştinţă orice conştienţă a do­ rinţelor personale,
pentru a face distincţie între lucrarea lui intereselor şi gusturilor lor. Scopul lor
Dumnezeu şi cea a lui Satan. El trebuie trebuie să fie anihilarea eului, reducerea
să cunoască principiul operaţiei divine, lor la statutul de cadavru. Personalitatea
dar şi condiţia care atrage operaţia satani- lor trebuie eclipsată cu totul. Astfel, ei
că. Cel care posedă o atare cunoştinţă se răstălmăcesc po­ runca lui Dumnezeu, afir-
protejează de forţele întunericului. În­
trucât mând că El i-ar îndemna să procedeze la
Satan îl atacă pe credincios cu minciuni, ştergerea personalităţii lor, renunţarea la
trebuie să fie confruntat cu adevărul. dorinţele eului şi anihilarea acestuia, ca să
Având în vedere intenţia vrăjmaşului de nu mai fie conştienţi de nevoile lor, ci
a-l ţine pe credincios în întuneric, trebuie doar de mişcarea şi operaţiunea lui
să i se răspundă cu lumină. Să învăţăm Dumnezeu în lăuntrul lor. Apoi aceştia
pe de rost acest adevăr: principiul care mai greşesc, spunând că a fi mort faţă de
gu­ver­nează lucrarea Duhului Sfânt şi sine înseamnă a nu avea conştiinţă de
aceea a duhului rău sunt diametral opuse. sine. Prin urmare, mereu ei îşi reduc la
Să ne amintim, de asemenea, că fiecare zero conştiinţa lor de sine, până când
ope­rează prin respectarea strictă a princi­ cred că vor înceta să simtă altceva decât
piului său de funcţionare. Deşi duhurile pre­ zenţa lui Dumnezeu. Conform acestei
rele sunt foarte dibace în folosirea multor concepţii greşite, ei presupun că trebuie
camuflaje, principiul lor de lucru rămâne să practice moartea. Astfel, de fiecare
acelaşi. Prin examinarea acestor principii dată când devin conştienţi de „eul“ lor
tainice vom fi în stare să deosebim ceea sau de unele dorinţe personale, nevoi, lip-
ce este de la Duhul Sfânt de ceea ce este suri, interese sau preferinţe, le dau imediat
de la duhul rău, căci fiecare acţionează în la moarte.
conformitate cu principiul său de lucru. „Întrucât, zic ei, am fost răstignit cu
Cristos, înseamnă că eu nu mai exist. Şi,
O idee greşită cu privire la moartea împre- întrucât Cristos este Cel ce locuieşte, tră-
ună cu Cristos ieşte în mine, eu nu mai trăiesc. De
Condiţiile care fac posibilă căderea vreme ce am murit, trebuie să practic
credinciosului în pasivitate pot să sur­ vină moartea, adică, nu mai trebuie să adăpos-
printr-o interpretare greşită cu privire la tesc în mine nici un gând sau simţământ.
adevărul „morţii împreună cu Cristos“. Personalitatea mea este anihilată. Prin
Pavel spune: „Am fost răstignit împreună urmare, eu voi asculta de El în mod
cu Cristos; nu mai trăiesc eu, ci Cristos pasiv, permiţându-I să gândească şi să
trăieşte în mine; iar viaţa pe care o tră- simtă în locul meu“. Din nefericire, oame-
iesc acum în trup [în carne] o trăiesc prin nii aceştia sar peste ceea ce spune Pavel
credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a în continuare: „Viaţa pe care o tră­ iesc în
iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine“ trup.“ Pavel a murit, şi totuşi n-a murit!
(Gal. 2:20). Unii interpretează greşit acest Acest „eu“ fost răstignit, totuşi „eul“ tră-
verset, sus­
ţinând că ar îndemna la şterge- ieşte încă în trup, în fire. După ce a trecut
rea noastră totală, la estomparea noastră. prin cruce, Pavel încă declară despre sine:
Ceea ce consideră ei a fi culmea vieţii „Acum eu tră­ iesc“!
spirituale este „o pierdere a personalităţii, Asta confirmă faptul că crucea nu ani-
o absenţă a voliţiunii şi autocontrolului, o hilează „eul“ nostru, care există în veci.
renunţare pasivă la «eu însumi», în favoa- „Eul“ va merge într-o zi în cer. Cum
rea unei «ascultări» mecaniciste, orbeşti, poate mântuirea să-mi fie de vreun folos,
 Greşeala credinciosului 365
dacă altcineva merge în locul meu? ţăminte. Nu mai poate simţi nimic pe
Adevăratul sens al acceptării morţii cont propriu, după cum nu are nici un
împreună cu Cristos este că suntem morţi fel de simţire pentru alţii. Celor din jur
faţă de păcat şi că dăm la moartea viaţa le dă impresia că e de fier sau de piatră,
sufletului. Da, chiar şi cea mai excelentă, incapabil de a simţi. Nu sesizează sufe­
mai neprihănită şi mai virtuoasă viaţă a rinţa la alţii, după cum nu-şi dă seama
sufletului o dăm la moarte! Dumnezeu câtă suferinţă provoacă el însuşi celor din
ne cheamă să ne le­ pădăm de dorinţa de jurul său. Nu are capacitatea de a sesiza,
a trăi împuterniciţi de viaţa noastră natu- de a distinge sau a de a discerne lucruri-
rală, trăind, în schimb, prin El, bizuindu- le dinăuntru sau din afară. Persoana
ne pe vitalitatea Sa, clipă de clipă, pentru aceasta este total inconştientă de maniera
a ni se împlini toate nevoile. Asta nu sa de a se comporta, de atitudinile şi
presupune în nici un fel că trebuie să ne acţiunile sale. Vorbeşte şi acţionează fără
nimicim diversele noastre funcţii, adop- să-şi exercite voinţa, neştiind de unde vin
tând o atitudine de pasivitate. Dimpotrivă, cuvintele, gândurile sau sentimen­ tele sale.
exact opusul este adevărat: o asemenea Dar, fără ca el să fi luat vreo de­ cizie,
um­ blare cu Dumnezeu ne obligă să ape- prin voliţiunea sa, cuvintele şi sentimente-
lăm zilnic la voinţa noastră, într-o manie- le acestea curg încontinuu, ase­ menea unui
ră activă, consecventă şi plină de încrede- râu. Toate acţiunile sale sunt mecanice, el
re, în vederea tăgăduirii propriilor noastre habar n-având despre ori­ ginile lor. Tot
energii, primind, în schimb, energia ce-l mişcă pe el este puterea străină. E
di­vină. După cum nici moartea trupului poate ciudat să afirmăm acest lucru, dar,
fizic de astăzi nu înseamnă anihilare şi inconştient cu este, el e foarte sensibil la
nici moartea din iazul de foc nu tratamentul pe care i-l acordă alţii. În
su­gerează exterminare, tot aşa, moartea orice caz, această „inconştienţă“ constituie
cu Cristos în duh nu denotă ştergerea atât condiţia, cât şi consecinţa penetraţiei
noastră. Omul ca persoană trebuie să vrăjma­ şu­
lui. Prin ea li se dă posibilitatea
existe. Voinţa sa trebuie să-şi continue duhurilor rele să lucreze, să atace, să
existenţa. Numai viaţa sa naturală trebuie sugereze, să gândească, să preseze sau să
să moară. Aceasta este învăţătura Sfintelor suprime, fără să aibă nici cea mai mică
Scripturi. interfe­
renţă din partea credinciosului, care
Consecinţele unei înţelegeri eronate a este total inconştient de tot ce i se întâm-
unui adevăr de acest fel sunt următoarele: plă.
(1) credinciosul însuşi încetează să mai Să avem mereu întipărit în minte acest
fie activ; (2) Dumnezeu nu Se poate folo- lucru că ceea ce definesc, de obicei,
si de el, deoarece credinciosul a încălcat oamenii drept „moartea faţă de eul“ pro-
principiul Său de operare; prin urmare (3) priu, în esenţă, înseamnă moartea faţă de
duhul rău profită de acest prilej pentru a-l viaţa, puterea, exercitarea şi activitatea
invada, întrucât, fără să-şi dea seama, eului. În nici un caz nu se referă la
creştinul a întrunit precondiţiile funcţionă- moartea personalităţii cuiva. Este o dis-
rii lor. Datorită înţe­
legerii eronate a adevă- tincţie de care trebuie să ţinem neapărat
rului şi faptului că practică moartea, cre- seama şi pe care trebuie s-o înţelegem.
dinciosul devine o unealtă în mâna vrăj- Când spunem: fără participarea eului,
maşului, care s-a deghizat în Dumnezeu. înţelegem fără activitatea eului, fără exis-
Dar vai, această înţelegere greşită a învă- tenţa eului, cu alte cuvinte: a fi altruist!
ţăturii ce de­curge din Galateni 2 a ajuns, Dacă un creştin acceptă interpretarea care
în multe cazuri, să fie preludiul acţiunii priveşte o pierdere a personalităţii, refu-
de amăgire! zând să mai gândească, să mai simtă sau
După o asemenea „moarte“, indivi­ dul să acţioneze, atunci înseamnă că va trăi
respectiv este deposedat de orice sim­ ca într-un vis. Deşi el se consideră cu
366 Omul spiritual, volumul III
adevărat mort, total altruist şi intens spiri- topească şi să ne îmbărbăteze, pentru ca
tual, consacrarea sa nu este faţă de inimile noastre să se încline spre voia Sa.
Dumnezeu, ci faţă de duhurile rele. Dar El nu „voieşte“ în locul nostru pen-
tru a-Şi aduce la îndeplinire voia. Ne
Lucrarea lui Dumnezeu îndreaptă privirile spre dorinţa Sa, după
Un alt text care e supus unor interpre- care ne lasă să decidem singuri cum vom
tări greşite este cel de la Filipeni 2:13: voi. Ceea ce ne învaţă Cu­ vântul aici este
„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează că voliţiunea cuiva reclamă sprijinul pute-
în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi rii lui Dumnezeu. Cât de ineficiente şi
voinţa şi înfăptuirea“. După unii, învăţătu- neroditoare sunt faptele făcute după voia
ra acestui verset ar fi că Dum­ nezeu înfăp- proprie a omului, despărţit de El!
tuieşte şi voirea, şi lucrarea propriu-zisă! Dumnezeu nu voieşte în locul omului,
Cu alte cuvinte, că El ar pune în copilul dar nici nu doreşte ca omul să voiască în
Său ceea ce a voit El, ceea ce a înfăptuit mod independent. Ci îl cheamă pe om să
El deja. Or, de vreme ce Dumnezeu voiască în puterea Sa, adică să voiască
voieşte şi înfăptuieşte în locul credinciosu- potrivit cu lucrarea Sa în om.
lui, acestuia nu-i mai rămâne nimic de Neînţelegând sensul corect al acestui
făcut! Credinciosul a devenit un fel de pasaj, credinciosul presupune că nu mai e
creatură de ordin superior, care nu mai nevoie să-şi exercite voinţa. Şi astfel îi
are nevoie de voinţă sau de înfăptuire, permite altei voinţe să-i stăpânească fiinţa.
întrucât Dumnezeu a făcut deja acest Nu are curajul să ia nici o decizie, nu
lucru pentru el şi acum el este o jucărie în­ drăzneşte să iniţieze nici o acţiune, nici
mecanică, ce nu-şi exercită nici o respon- măcar să se împotrivească vreunei pu­ teri,
sabilitate proprie şi nu întreprinde nici o ci aşteaptă pasiv ca voia lui Dum­ nezeu
acţiune pe cont propriu. Aceşti sfinţi nu să se manifeste în cazul său. Când o
văd că sensul corect al versetului constă voinţă externă decide în locul lui, el
în faptul că Dumnezeu lucrează în noi acceptă cu pasivitate acest lucru, înă­
până în punctul în care suntem dispuşi să buşind tot ce izvorăşte din propria sa
voim şi să lucrăm noi înşine. Doar până voinţă. Urmarea? Nici el însuşi nu folo­
acolo merge El, şi nu mai departe! El seşte propria sa voinţă, nici Dumnezeu nu
niciodată nu voieşte şi nu acţionează în Se foloseşte de ea, pentru a alege şi a
locul omului, ci doar Se străduieşte să-l decide în numele său, întrucât Dumne­ zeu
aducă pe om în poziţia ca acesta să fie reclamă o cooperare activă din par­ tea
dispus să voiască şi să înfăptuiască voia credinciosului. Dar duhurile rele vor capta
Sa desăvârşită. voinţa sa pasivă, acţionând în locul său.
Omul însuşi trebuie să voiască şi să Trebuie să vedem deosebirea dintre
înfăptuiască. Apostolul se exprimă cu modul în care voieşte Dumnezeu pentru
atenţie: „vă dă, după plăcerea Lui, şi noi şi modul în care cooperează voli­
voinţa şi înfăptuirea“. Cu alte cuvinte, nu ţiunea noastră cu Dumnezeu. Dacă ar fi
Dumnezeu voieşte, nu El în­ făptuieşte, în ca El să opteze şi să decidă în locul nos-
ultimă instanţă, ci tu eşti cel care faci tru, înseamnă că n-am mai avea nici o
acest lucru. Personalitatea ta continuă să legătură reală cu actul sau fapta să­ vârşită,
existe. Prin urmare, tu însuţi eşti cel ce căci inimile noastre nu ar participa la
trebuie să voieşti şi să acţionezi, pentru acest act, într-un asemenea caz. Iar când
că ţie îţi revine această responsabilitate. ne-am reveni, mai târziu, am constata că
Negreşit, Dumnezeu este la lucru, dar fapta nu a fost săvârşită de noi înşine.
niciodată nu ţi Se va substitui, niciodată Dar dacă ne exercităm voli­ ţiunea, coo­pe­
nu te va înlocui pe tine. A opta şi a rând activ cu Dumnezeu, ne angajăm să
înfăptui ţin de dome­ n iul omului. facem noi înşine fapta respectivă prin
Dumnezeu doreşte să ne mişte, să ne puterea divină. Un om aflat sub lucrarea
 Greşeala credinciosului 367
de înşelăciune s-ar putea să se considere potrivă, a ereziei (1 Ioan 4:1, 6). Mai
autorul acţiunii, vorbirii sau gândirii res­ degrabă, ei primesc ca fiind de la Duhul
pective, dar când este luminat de Dum­ Sfânt orice duh care se apropie de ei. Ei
nezeu, îşi dă seama că nu doreşte să cred că această ascultare este, negreşit,
facă, să rostească sau să gândească lucrul foarte plăcută lui Dumnezeu. Ceea ce nu
respectiv. El ştie că nu are nici o legătură ştiu ei însă este că Scriptura nu ne învaţă
cu aceste fapte, pentru că ele au fost să ascultăm de Duhul Sfânt, ci să ascul-
efectuate de vrăjmaş. tăm de Dumnezeu Tatăl prin Duhul. În
Nu este scopul lui Dumnezeu să ne versetul 29 din Fapte 5, când au fost
anihileze voinţa. Dacă spunem că de interogaţi de sinedriu, apostolii au răspuns
acum înainte nu vom mai avea voinţă că trebuie „să asculte de Dumnezeu“.
proprie, ci vom lăsa să se manifeste voia Dacă cineva va face din Dum­ nezeu
Sa în trupul nostru, nu ne-am adus pe Duhul Sfânt obiectul as­ cultării sale, uitând
noi înşine lui Dumnezeu. Mai degrabă, de Dumnezeu Tatăl, va avea tendinţa de
am încheiat un legământ cu duhul rău, a asculta de duhul care este în el sau va
întrucât Dumnezeu niciodată nu fi influenţat de acesta, în loc să asculte,
în­locuieşte voia noastră cu a Sa. Atitu­ prin Duhul Sfânt, de Tatăl Care este în
dinea corectă este aceasta: să-mi păstrez cer. Asta îl va aşeza pe drumul către
propria voinţă, dar să voiesc voia lui pasivitate, în acelaşi timp, oferindu-le
Dumnezeu. Trebuie să plasăm voinţa duhurilor rele şansa să-şi desfăşoare lucra-
noastră de partea Sa – dar chiar şi acest rea de falsificare. A trece peste ceea ce
lucru trebuie făcut nu cu propria noastră este scris în Cuvântul lui Dumnezeu ne
tărie, ci prin viaţa lui Dumnezeu. expune la pericole fără număr!
Adevărul întregii chestiuni este că viaţa 2. Domnia Duhului Sfânt. Să ne
ce împuternicea voinţa noastră în trecut a amin­ tim, din discuţia anterioară, cum
fost dată acum la moarte, pentru ca noi domneşte Dumnezeu în duhul nostru prin
să ne angajăm voinţa în viaţa pe care ne Duhul Sfânt şi cum duhul nostru dom-
împuterniceşte Dumnezeu s-o trăim. Nu neşte asupra trupului nostru sau a întregii
ne eliminăm voinţa. Nu, căci ea este în persoane, prin suflet (sau voinţă). La
continuare prezentă, decât că viaţa s-a prima vedere, pare a fi un principiu foar-
schimbat. Ceea ce a murit este viaţa te simplu, dar implicaţiile sale spirituale
noastră. Funcţia voinţei continuă să acti- sunt enorme. Duhul Sfânt influenţează
veze, după ce, desigur, a fost înnoită de doar intuiţia noastră, pentru a ne aduce la
Dumnezeu. De acum înainte, voinţa este cunoştinţă voia Sa. Numai duhul nostru îl
împuternicită de noua viaţă. umple El, şi nimic altceva! Niciodată El
nu controlează şi nu umple sufletul sau
Lucrarea Duhului Sfânt trupul nostru, în mod direct. Acest adevăr
Nenumăraţi sunt credincioşii care au este capital şi trebuie subliniat. Prin urma-
căzut în pasivitate şi robie pentru că nu re, să nu ne aşteptăm ca Duhul lui
au înţeles lucrarea Duhului Sfânt. Redăm Dumnezeu să gândească, prin mintea
mai jos câteva înţelegeri greşite. noastră; sau să simtă prin emoţiile noas-
1. Ascultarea de Duhul Sfânt. Cre­ tre sau să decidă prin intermediul voinţei
dincioşii cred că textul de la Fapte 5:32 noastre. El Îşi face cunoscută voia prin
i-ar învăţa că trebuie să asculte de Duhul intuiţia duhului nostru, pentru ca noi înşi-
Sfânt – „Duhul Sfânt pe care L-a dat ne să gândim, să simţim şi să acţionăm
Dumnezeu celor ce ascultă de El“. Dar, potrivit cu voia Sa. Este o mare greşeală
potrivit poruncii date în Biblie, ei greşesc să credem că trebuie să oferim mintea
în această privinţă, prin faptul că nu pun noastră Du­ hului Sfânt, lăsându-L pe El
la încercare toate duhurile ca să vadă să gândească prin intermediul ei. Adevărul
dacă sunt de partea adevărului sau, dim- este că El niciodată nu Se foloseşte de
368 Omul spiritual, volumul III
mintea omului în mod direct, ocolindu-l sificare. Deşi un creştin nu trebuie să se
pe om. Niciodată El nu-l va ruga pe om ia după propriile sale gânduri, sentimente
să I se ofere pasiv. Ceea ce doreşte şi preferinţe, totuşi, după ce a primit reve-
Dumnezeu este să cooperăm cu El. El laţie în duhul său, el trebuie să execute
nu lucrează pentru om, deoarece chiar şi porunca primită în duhul cu mintea sa,
o atare mişcare de a lucra pentru om ar cu emoţiile şi cu voinţa sa.
putea fi înăbuşită de credincios. El nu
obligă pe nimeni să facă nici un lucru. Viaţa spirituală
De asemenea, Duhul divin nu contro- Printre diversele concepţii greşite refe-
lează direct nici trupul omului. Dacă ritoare la viaţa spirituală se află şi urmă-
omul doreşte să vorbească, va trebui să-şi toarele:
angajeze gura, în acest scop, şi picioarele, 1. Vorbirea. Textul la care se face
dacă va voi să umble, mâinile dacă va apel se află la Matei 10:20: „fiindcă nu
voi să facă ceva. Duhul lui Dum­ nezeu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va
niciodată nu se amestecă în libertatea de vorbi în voi“. Creştinii adesea presupun
voinţă a omului. Cu ex­ cepţia faptului că că Dumnezeu va vorbi în locul lor. Unii
lucrează în duhul omului (care este crea- îşi imaginează că, în timp ce transmit un
ţia nouă a lui Dum­ nezeu), El nu se folo- mesaj într-o adunare, nu trebuie să facă
seşte de nici un mădular al trupului omu- apel la mintea şi la voinţa lor, ci, pur şi
lui, decât cu consimţământul acestuia, cu simplu, să-şi ofere gura, în mod pasiv, lui
permi­ siu­
nea expresă a voinţei sale. Ba, Dumnezeu, lăsându-L pe El să vorbească
chiar dacă omul ar fi dispus, Dumnezeu prin ei! E de prisos să spunem însă că în
tot n-ar fo­losi vreunul din mădularele sale textul amintit cuvintele lui Isus se aplică
în locul omului. Omul trebuie să fie pro­ doar la vremurile de prigoană şi încerca-
priul său stăpân. El trebuie să-şi exerseze re. Nu se suge­ rează deloc că Duhul Sfânt
propriul său trup. Aceasta este lega lui ar vorbi în locul credinciosului. Experienţa
Dum­ nezeu, pe care El nu o încalcă. apostolilor Petru şi Ioan în faţa sinedriului
Adesea spunem că „Duhul Sfânt dom- a constituit o împlinire a prezicerii făcute
neşte asupra omului“. Prin asta înţelegem de Isus.
că El lucrează în noi ca să ne facă ascul- 2. Călăuzire. Textul: „Urechile tale
tători de Dumnezeu. Dar dacă sensul dat vor auzi după tine glasul care va zice:
de noi afirmaţiei este că El controlează «Iată drumul, mergeţi pe el!»“ (Isa.
direct întreaga noastră fiinţă, atunci sun- 30:21). Sfinţii nu pricep că acest verset se
tem complet eronaţi! Putem face aici dis- referă concret la experienţa poporului
tincţia între lucrarea Duhului Sfânt şi cea pământesc al lui Dumnezeu, evreii, în
a duhurilor rele. Duhul Sfânt locuieşte în timpul împărăţiei de o mie de ani, când
lăuntrul nostru, ca să mărturisească faptul nu va mai exista lucrare satanică de amă-
că suntem ai lui Dumnezeu, pe când gire. Neţinând cont de acest fapt, adepţii
duhurile rele îi manipulează pe oameni, acestei teorii consideră călă­ uz­irea spiritua-
reducându-i la starea de roboţi. Duhul lui lă sub forma unei voci drept cea mai
Dumnezeu cere cooperarea noastră; în înaltă formă de călăuzire. Ei se cred mai
schimb, duhurile rele caută să stăpânească spirituali decât ceilalţi, drept care, susţin
direct omul. Prin urmare, este limpede că ei, au parte de această călăuzire suprana-
unirea noastră cu Dumnezeu este în duh, turală. Ei n-ascultă de conştiinţa lor, nici
nu în trup sau în suflet. Dacă nu vom nu dau curs intuiţiei lor, ci, pur şi simplu,
înţelege acest adevăr şi ne vom aştepta ca aşteaptă în manieră pasivă ca să audă
Dumnezeu să mişte mintea noastră, emo- vocea supranaturală. Aceşti credincioşi
ţiile, voinţa şi trupul nostru, în mod susţin că nu au nevoie să gândească, să
nemijlocit, vom deschide uşa duhurilor chibzuiască, să opteze sau să decidă. Tot
rele, care vor veni cu lucrarea lor de fal- ce trebuie să facă, spun ei, este să se
 Greşeala credinciosului 369
supună. Şi astfel ei permit vocii să se memoria; şi (b) nici Dumnezeu n-o folo-
substituie intuiţiei şi conştiinţei lor. seşte, pentru că El are nevoie de coope-
Consecinţa este următoarea: „(a) credin- rarea credinciosului, de participarea sa la
ciosul nu mai folo­ seşte conştiinţa sa; (b) această acţiune comună; (c) duhurile rele
Dumnezeu nu-i vorbeşte prin această se vor folosi de memoria credinciosului,
supunere sau ascultare orbească; (c) introducându-şi urzelile lor, în locul folo-
duhurile rele profită de această situaţie, sirii memoriei de către credincios, prin
voci supra­ naturale înlocuind acţiunea con- apel la voinţa sa.“ (Penn-Lewis, Război
ştiinţei.“ (Penn-Lewis, Război împotriva împotriva sfinţilor, 121).
sfinţilor, 121). În consecinţă, vrăjmaşul 4. Dragostea. Textul: „dragostea lui
câştigă şi mai mult teren în credincios. Şi Dumnezeu a fost turnată în inimile noas-
„de acum încolo omul nu mai e influen- tre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat“
ţat de ceea ce simte sau vede, ci de ce (Rom. 5:5). Credincioşii interpretează gre-
spun alţii, el devenind opac la orice între- şit acest verset, în sensul că nu ei trebuie
bări, refuzând să facă uz de raţiunea sa. să iubească, ci să lase Duhul Sfânt să le
Această înlocuire a acţiunii conştiinţei cu distribuie dragostea lui Dumnezeu. Ei Îi
călăuzirea supranaturală e în măsură să cer lui Dumnezeu să iubească El Însuşi
explice deteriorarea normelor morale la prin ei, pentru ca dragostea divină să fie
persoanele cu experienţe supranaturale, turnată din belşug peste ei. Ei nu mai
din pricina faptului că, în locul glasului iubesc, deoarece de acum încolo
conştiinţei lor, acum conduc duhurile rele. Dumnezeu este Cel care are datoria să-i
Persoanele respective nici nu-şi dau seama facă să iubească. Ei încetează să-şi exer-
că standardul lor moral a scăzut, iar con- cite fa­ cultatea afecţiunii, permiţând funcţi-
ştiinţa lor a fost însemnată cu fierul roşu, ei ei să se cufunde într-o stare de totală
prin faptul că au refuzat cu încăpăţânare para­ lizie. Urmarea este faptul că (a) cre-
să asculte de glasul ei. Şi, astfel ei ascul- dinciosul nu mai iubeşte el însuşi; (b)
tă de glasul duhurilor rele, care-i învaţă Dumnezeu nu-l va înzestra cu dragoste
ce să facă, în chestiuni ce ar trebui rezol- supranaturală, deoarece asta ar contraveni
vate de către conştiinţă, care poate să operării afecţiunii naturale a omului; şi
facă deosebirea dintre bine şi rău, dintre astfel (c) duhurile rele se substituie omu-
ce e drept şi ce e nedrept.“ (Penn-Lewis, lui, exprimându-şi dragostea sau ura lor
Război împo­triva sfinţilor, 121-122). prin intermediul omului. Şi, de îndată ce
3. Memoria. Textul: „Dar Mângâ­ omul a încetat să mai folosească voinţa
ietorul [Sfătuitorul sau Consilierul, în ver- sa pentru a-şi dirija afecţiunile, duhurile
siunea engleză, n.tr.], adică Duhul Sfânt, rele toarnă în el dragostea lor falsă. În
pe care-L va trimite Tatăl, în Nu­ mele continuare, el va avea un comportament
Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă de lemn sau de piatră, va fi rece, mort
va aduce aminte de tot ce v-am spus faţă de orice fel de afecţiune. Asta expli-
Eu“ (Ioan 14:26). Creştinii nu realizează că de ce mulţi sfinţi, deşi au o purtare
că, potrivit acestui verset, Sfătuitorul le va evlavioasă şi sfântă, sunt inabordabili [pe
lumina mintea, aşa încât ei să-şi aducă plan social].
aminte ce a spus Domnul. Mai degrabă, „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul
ei susţin că acest verset i-ar instrui să nu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău,
apeleze la memoria lor, deoarece cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta“,
Dumnezeu va împrospăta me­ moria lor cu spune Domnul Isus (Marcu 12:30). De a
tot ce trebuie să-şi amin­ tească. În conse- cui iubire este vorba aici? A cui inimă,
cinţă, ei permit memoriei lor să degene- al cui suflet şi a cui tărie sunt avute în
reze în pasivitate, refuzând să apeleze la vedere aici? Desigur, ale noastre! Viaţa
voinţa lor pentru a-şi aminti. Şi care este noastră trebuie să moară, dar aceste
rezulta­tul? (a) „omul însuşi nu-şi foloseşte înzestrări naturale, împreună cu funcţiile
370 Omul spiritual, volumul III
lor, rămân. există două voinţe total opuse în univers.
5. Smerenia. „Negreşit, n-avem Dumnezeu ne cheamă să ascultăm de El
în­drăzneala să ne punem alături sau în şi să ne împotrivim lui Satan. De două
rândul unora din aceia care se laudă sin- ori în Biblie găsim aceste două laturi
guri“ (2 Cor. 10:12). Credincioşii înţeleg prezentate împreună: (1) „Supuneţi-vă,
greşit acest pasaj extins, cuprins între deci, lui Dumnezeu“ ne îndeamnă Iacov,
versetele 12 şi 18, în sensul că prin el li după care adaugă imediat: „Împotriviţi-vă
s-ar spune să caute să se ascundă, până diavolului“ (4:7); (2) „Smeriţi-vă dar sub
acolo încât să fie lipsiţi de orice conside- mâna cea tare a lui Dumnezeu“, ne
raţie faţă de ei înşişi, pe care, însă, negre- îndeamnă Petru, după care continuă,
şit Dumnezeu ne îngăduie s-o avem. Şi îndemnându-şi cititorii „Împotriviţi-vă lui
astfel, multele situaţii în care creştinii (diavolului), tari în credinţa voastră (1 Pet.
aceştia se înjosesc pe ei înşişi nu sunt 5:6, 9). Prin asta se completează adevă-
altceva decât o pasivitate mascată. În rul. Negreşit un credincios trebuie să
consecinţă: (a) credinciosul se şterge pe înveţe să se supună lui Dumnezeu în
el însuşi; (b) Dumnezeu nu-l umple; şi toate pri­ vinţele, recunoscând că El le
(c) duhurile rele exploatează pasivitatea aranjează pe toate spre binele său suprem.
lui, făcându-l inutil. Deşi suferă, el se supune, totuşi, cu toată
Când creştinul se degradează pe sine inima voii lui Dumnezeu. Asta pentru că
însuşi, datorită penetraţiei vrăjmaşului, mai există o voinţă în afară de voinţa lui
împrejurimile sale i se par copleşite de Dumnezeu, respectiv cea a lui Satan.
întuneric, lipsite de orice speranţă, total De­ seori diavolul falsifică voia lui Dum­
dezolante. El lasă impresia că este cu­ prins nezeu, copiind-o, în special în lucrurile
de o răceală de moarte şi deznădăjduit care ne privesc pe noi. Dacă vom fi
de melancolic pentru toţi cei ce intră în inconştienţi de prezenţa altei voi decât a
legătură cu el. În momente cri­ tice, el lui Dumnezeu, vom putea lesne cădea în
părăseşte câmpul de bătălie, retrăgându-se greşeala de a confunda voia lui Satan cu
şi creând sentimente de jenă în ceilalţi. cea a lui Dumnezeu, căzând astfel în
Lucrarea lui Dumnezeu nu este cel mai cursa diavolului. Din această pricină,
important lucru pentru el. În vorbire şi în Dumnezeu vrea să ne împotrivim diavo-
lucrare, el se străduieşte să se ascundă, lului când ne supunem Domnului. Or,
dar asta nu face altceva decât să-i eviden- împotrivirea o face voinţa. Prin împotri-
ţieze şi mai mult eul, spre marea întrista- vire se înţelege că voinţa noastră se
re a celor cu adevărat spirituali. Datorită opune, dezaprobă, rezistă. Dumnezeu
neglijării excesive a propriei persoane, el doreşte să ne exercităm voinţa; de aceea,
stă cu mâinile în sân, preferând să pri- ne îndeamnă să ne „împotrivim diavolu-
vească, tocmai când nevoile sunt mai lui“. El nu Se va împotrivi în locul nos-
mari în împărăţia lui Dumnezeu. tru. Noi înşine trebuie s-o facem. Avem
Încontinuu exhibă o necontenită neputin- o voinţă. Deci, s-o folosim pentru a lua
ţă, dez­nădejde şi sentimente rănite. Deşi seama la Cuvântul lui Dumnezeu! Aşa
pentru el toate acestea echivalează, proba- ne învaţă Biblia. Crezând că voia lui
bil, cu smerenia, nu-şi dă seama că, în Dumnezeu se descoperă prin modul în
realitate, la mijloc este lucrarea duhurilor care aranjează El lucrurile, s-ar putea ca
rele. Adevărata smerenie este în stare să credinciosul să accepte orice îi iese în
privească la Dumnezeu, după care merge cale ca fiind voia Sa. În cazul acesta,
mai departe. evident, el nu va mai recurge la voinţa
sa, pentru a opta, a decide sau a se
Modul în care aranjează Dumnezeu împotrivi, ci va accepta totul de-a gata.
lucrurile Pare un lucru vrednic de a fi acceptat,
Ştim că, pe lângă voinţa omului, mai dar conţine o gravă eroare.
 Greşeala credinciosului 371
E limpede că recunoaştem mâna lui venind de la Dumnezeu. Adevărul este
Dumnezeu în spatele tuturor lucrurilor, undeva la mijloc. Ascultă, supune-te cu
mărturisind că trebuie să ne supunem cu inima şi primeşte după ce ai verificat
totul sub mâna Lui. Dar chestiunea asu- sursa.
pra căreia trebuie să ne oprim aici ţine Ce trist e, totuşi, să constatăm că mulţi
mai mult de atitudine, decât de conduită. credincioşi pe deplin consacraţi nu sesizea-
Dacă ceea ce ni se întâmplă este voia ză această deosebire critică. Prin urmare,
nemijlocită a lui Dumnezeu, ne-am mai un creştin din această categorie se va
împotrivi noi oare acestei voi? Aceasta supune mediului înconjurător, presupunând
este o chestiune ce ţine de in­ tenţia inimii că tot ce i se întâmplă este lăsat sau aran-
noastre. Dar după ce ne-am asigurat că jat de Dumnezeu. El cedează astfel teren
am ascultat de Dum­ nezeu, trebuie să duhurilor rele, ca să-l tortureze şi să-l vată-
facem un pas mai de­ parte, întrebând: me. Aceste duhuri îi vor furniza mediul
emană oare aceasta de la duhul rău, sau propice (cursele, laţurile lor) prin care să-l
este îngăduit de voia lui Dumnezeu? prindă pe credincios ca acesta să facă voia
Dacă este un lucru expres poruncit de lor sau vor stârni diverse împrejurări care
voia Sa, nu vom obiecta. Altminteri, ne să-l tulbure. E posibil ca cei credincioşi să
vom împotrivi împreună cu Dumnezeu creadă, eronat, că aici se aplică textul de
acelui lucru. Astfel, niciodată acest lucru la Matei 5:39, care glăsuieşte: „Să nu vă
nu poate însemna că trebuie să ne supu- împotriviţi unuia care este rău (Matei 5:39,
nem mediului înconjurător, fără o cerce- traducere textuală, n.tr.), uitând că
tare şi examinare zilnică. Atitudinea Dumnezeu îi cheamă să lupte împotriva
noastră rămâne aceeaşi în orice moment, păcatului (Evr. 12:4). Învingând mediul
dar practica noastră survine doar după înconjurător, ei înving duhul acestei lumi.
ce ne-am asigurat că este voia lui Urmările unei asemenea percepţii gre-
Dumnezeu, căci oare cum am putea să şite a voii lui Dumnezeu sunt următoare-
ne supunem voii lui Satan? le: (a) credincioşii nu mai fac uz de
Un creştin nu are voie să acţioneze ca voinţa lor, pentru a opta şi a decide; (b)
unul lipsit de creier, mânat pasiv de e limpede că Dumnezeu nu-i apasă, prin
mediul înconjurător. În manieră activă şi mediul înconjurător; şi (c) duhurile rele
conştientă, trebuie să examineze sursa ori- folosesc împrejurările din mediul înconju-
cărui lucru, să-i testeze natura, să-i înţe- rător ca un substitut, pe care îl introduc
leagă sensul şi după aceea să decidă ce în locul voinţei lor pasive. Mai degrabă
acţiune va lua. Este important să ne decât să se supună şi să asculte de
supunem lui Dumnezeu, dar nu orbeşte. Dumnezeu, credincioşii aceştia ascultă, de
O astfel de investigare activă nu este un fapt, de duhurile rele.
semn al unei posibile răzvrătiri împotriva
modului în care a rânduit Dumnezeu Suferinţe şi slăbiciuni
lucrurile, întrucât intenţia inimii noastre După ce s-a predat pe deplin lui
continuă să fie una de supunere faţă de Dumnezeu, creştinul recunoaşte, cum e şi
Dumnezeu. Doar atât dorim să fim siguri normal, că trebuie să păşească pe calea
că în supunerea noastră vom asculta de crucii şi să sufere pentru Cristos. În plus,
Dumnezeu. Printre copiii lui Dumnezeu el va recunoaşte zădărnicia vieţii sale
din vremea noastră se constată o mare naturale, fiind dispus să fie slab, pentru
lipsă a atitudinii de ascultare, de su­punere. ca să poată fi întărit de puterea lui
Deşi ei îşi dau seama care este voia lui Dumnezeu. Aceste două atitudini sunt
Dumnezeu, nu cedează, nu se supun lăudabile, dar vrăjmaşul poate profita de
acestei voi. La polul opus, sunt cei ce au ele, dacă nu sunt înţelese cum trebuie.
fost frânţi de Dumnezeu şi, prin urmare, După ce a recunoscut că e un mare
vor accepta tot ce le iese în cale, ca câştig în a suferi, după ce s-a predat, e
372 Omul spiritual, volumul III
posibil ca credinciosul să se supună pasiv şi ineficace. Cu­ noaşterea adevărului cu
oricărui lucru ce i se iveşte în cale, fără privire la lu­ crările adânc înrădăcinate ale
nici un discernământ. Va concluziona că duhului rău, îl va ajuta pe individ nu
totul e suferinţă pentru Domnul şi, prin numai să biruie păcatele, ci şi să elimine
urmare, este de folos pentru el şi că va fi sufe­ rinţele inutile.
răsplătit pentru asta. Ce puţin realizează E posibil ca un copil al lui Dumnezeu
el însă că, dacă nu-şi va exersa voinţa sa să nutrească acelaşi concept eronat cu
pentru a accepta ceea ce-i rânduieşte privire la slăbiciune. Astfel, el va crede că
Dumnezeu şi a se împotrivi lucrurilor trebuie să se menţină într-o stare de slăbi-
scoase în cale de diavolul, acceptarea de ciune, dacă doreşte să posede tăria lui
către el, cu pasivitate, a tuturor suferinţe- Dumnezeu. Căci n-a spus oare apostolul
lor îi va acorda vrăjmaşului un prilej Pavel: „când sunt slab, atunci sunt tare“
nemaipo­ me­nit de a-l chinui! A suferi pe (2 Cor. 12:10)? Prin urmare, el va voi să
mâna duhului rău, prin faptul că a crezut fie slab, pentru ca şi el să fie tare. Şi
minciuna lui Satan că suferinţa aceasta ar astfel nu va observa că apostolul nu a
emana de la Dumnezeu, nu face altceva voit să fie slab, ci că el nu face altceva
decât să-i ofere vrăjmaşului prilejul de a decât să ne istorisească experienţa sa, în
prelungi atacul asupra credinciosului. care harul lui Dumnezeu îl întăreşte în
Acesta nu-şi va da seama că suferinţa sa orice slăbiciune, pentru ca să se împli­
nu vine de la Dumnezeu, ci a rezultat nească planul lui Dumnezeu. Pavel nu a
din faptul că el a întrunit condiţiile pro­ dorit această neputinţă, dar este întărit de
pice pentru activitatea duhurilor rele. El Dumnezeu când trece prin ea. Nu-l vom
va continua să-şi imagineze că suferă găsi pe Pavel încercând să-l convingă pe
pentru biserică, ca să împlinească ceea ce un credincios tare să aleagă dinadins slă-
lipseşte în suferinţele lui Cristos de dra­ gul biciunea, pentru ca apoi Dumnezeu să-l
trupului Său. El se va considera un mar- întărească. Tot ce face Pavel aici este să-i
tir, când, de fapt, este o victimă! Se va arate credinciosului slab calea spre tărie!
mândri cu aceste suferinţe, când, în fapt, Alegând slăbiciunea şi alegând sufe­
ele nu sunt altceva decât sim­ ptome ale rinţa sunt două acţiuni care întrunesc con-
înrobirii de către vrăjmaş. diţiile pentru intervenţia duhurilor rele,
Să subliniem că toate aceste suferinţe întrucât, procedând astfel, voinţa omului
ce izvorăsc din lucrarea duhurilor rele este aliniată de partea vrăjma­ şului. Asta
sunt lipsite de sens – total nerodnice şi explică de ce nenumăraţi copii ai
fără nici un scop. În afară de faptul că Domnului, care au beneficiat la început
cineva suferă, în acest caz, nu se poate de o sănătate excelentă, constată acum
găsi nici un sens, nici o justificare acestei zilnic cât de slabi sunt, după ce au ales
activităţi. Duhul Sfânt nu măr­ tu­
ri­
seşte în să fie slabi. Tăria pe care o aşteaptă nu
intuiţia noastră că această suferinţă ar mai soseşte. Şi astfel, în curând devin o
veni de la Dumnezeu. povară pentru cei din jur, iar în lucrarea
Dacă ar cerceta credinciosul puţin cum lui Dumnezeu devin nefolositori. O atare
stau lucrurile, ar descoperi că nu întâmpi- opţiune nu se bazează pe puterea lui
na astfel de experienţe înainte de a se Dumnezeu. Mai degrabă, le furnizează
aduce pe sine Domnului şi a alege să duhurilor rele teren ca să atace. Dacă
sufere. După ce a făcut alegerea, automat aceşti creştini nu se vor împotrivi cu
el presupune că toate suferinţele sunt de hotărâre acestei debilităţi, vor avea parte
la Dumnezeu, deşi, în rea­ litate, majorita- de o perioadă prelungită de slăbiciune.
tea sunt declanşate de puterea întunericu-
lui. El a cedat teren duhurilor rele; a Punctul vital
crezut minciunile lor; în consecinţă, viaţa Ceea ce am descris se poate aplica, în
lui este marcată de sufe­ rinţe nerezonabile principal, la cazuri grave. Există însă mulţi
 Greşeala credinciosului 373
alţii care nu au mers atât de departe. credinciosului să fie pasiv în voinţa sa şi să
Principiul care funcţionează aici este însă nu facă uz de o parte sau de toate capaci-
acelaşi pentru toţi. Diavolul nu va ezita tăţile sale. În primul caz, Duhul lui
să acţioneze ori de câte ori există o pasi- Dumnezeu umple duhul omului, dându-i
vitate a voinţei sau se întrunesc condiţiile omului viaţă, putere, eliberare, lărgire,
care facilitează activitatea sa. Deşi s-ar înnoire şi tărie, pentru a fi liber şi descă-
putea ca unii creştini să nu aleagă expres tuşat. În cazul al doilea, Satan ocupă
suferinţa sau slăbiciunea, totuşi ei îşi vor organele pasive ale omului şi, dacă scapă
permite, din nebăgare de seamă, să cadă nedepistat, începe să distrugă personalita-
în pasivitate, cedând astfel teren vrăjma- tea omului, redu­ cându-l la stadiul de
şului şi expu­ nându-se la o situaţie pericu- marionetă, înfrân­ gându-i sufletul şi trupul
loasă. Ori­cine are parte de experienţa de şi lăsându-l legat fedeleş, oprimat, răvăşit
mai sus să se întrebe dacă nu cumva a şi încarcerat. Duhul Sfânt îl învredniceşte
întrunit cerinţele care fac posibilă lucrarea pe credincios să cunoască voia lui Dum­
duhurilor rele. Asta îl va cruţa de multe nezeu în intuiţia sa, pentru ca apoi s-o
experienţe contrafăcute şi suferinţe inuti- înţeleagă cu mintea sa şi s-o ducă la
le. în­
deplinire, prin libera exercitare a voinţei
Ştim că vrăjmaşul se foloseşte de ade- sale. Duhul satanic însă îl plasează pe
văr, dar îl supralicitează, dincolo de hota- individ într-o stare de asuprire a unei
rele sale. Oare care din elementele urmă- pu­ teri exterioare, care să-i pară lui că ar fi
toare nu aparţine adevărului: lepădarea de voia lui Dumnezeu şi să-l oblige să
sine, supunerea, aşteptarea ca Dumnezeu ac­ ţioneze ca un automat, incapabil de a
să rânduiască lucrurile, suferinţa şi aşa gân­ di sau a lua vreo decizie de unul sin-
mai departe? Totuşi, duhurile rele exploa- gur.
tează ignoranţa credinciosului, abătându-l La ora actuală mulţi din copiii lui
de la calea dreaptă, ca acesta să împli- Dumnezeu au căzut, fără să-şi dea seama,
nească ce­ rinţele necesare funcţionării lor. în pasivitate. Voinţa şi mintea lor au
Dacă nu vom cântări principiul ce stă la încetat să funcţioneze. În consecinţă, ei
baza oricărei învăţături, pentru a vedea s-au expus la o sumedenie de sufe­ rinţe.
dacă întruneşte condiţiile Duhului Sfânt După cum toate lucrurile din domeniul
sau ale duhurilor rele, vom fi înşelaţi. natural se guvernează după o lege, tot
Orice supralicitare a adevărului este cât aşa este şi pe tărâm spiritual. Anumite
se poate de periculoasă. Să fim cu mare acţiuni vor atrage după ele anumite rezul-
băgare de seamă în această privinţă! tate. Dumnezeu, care a stabilit aceste
De pe acum, ne-am familiarizat temei- legi, ţine El Însuşi cont de ele. Oricine
nic cu deosebirea principală dintre lucra- încalcă vreuna din aceste legi, cu voia
rea lui Dumnezeu şi cea a lui Satan: (a) sau fără voia sa, va suferi inevitabilele
Dumnezeu doreşte ca credinciosul să coo- consecinţe. Dar dacă un om îşi va exerci-
pereze cu El, exercitându-şi voinţa şi recur- ta voinţa, mintea şi tăria, cooperând cu
gând la toate capacităţile sale, pentru a fi Dumnezeu, Duhul Sfânt Îşi va face
umplut cu Duhul Sfânt; dar pentru (b) a atunci lucrarea, căci şi aceasta este o
facilita lucrarea sa, duhul rău îi pretinde lege.
CAPITOLUL 4
CALEA SPRE LIBERTAŢE
Este posibil ca un credincios consacrat
să cadă în amăgirea pasivităţii mai mulţi
ani, fără să se dezmeticească şi să iasă
din acest impas. Gradul de inactivitate se
va extinde la tot mai multe compartimen-
te ale vieţii sale, până când va ajunge să
sufere dureri cumplite pe pla­ nul minţii,
emoţiilor, trupului şi al me­diului înconju-
rător. A le prezenta adevă­ ratul sens al
consacrării acestor credincioşi devine ast-
fel o preocupare de im­ portanţă vitală.
Cunoaşterea adevărului este absolut nece-
sară pentru ca cineva să poată fi izbăvit
de pasivitate, fără de care îi va fi imposi-
bil să-şi redobândească li­bertatea. Ştim că
un credincios cade în pasivitate în urma
înşelăciunii, dar aceasta e posibilă din
pricina necu­ noaşterii.
Cunoaşterea adevărului
Primul pas pe calea libertăţii este de a
cunoaşte adevărul tuturor lucrurilor: ade­
vărul privitor la cooperarea cu Dum­ ne­­­
zeu,
modul de operare a duhurilor re­ le, consa-
crarea şi manifestările suprana­ turale.
Copilul lui Dumnezeu trebuie să cunoas-
că adevărul cu privire la sursa şi natura
experienţelor pe care le are de câtva timp,
dacă doreşte să fie izbăvit. Întrucât căde-
rea lui s-a produs prin (1) înşelăciune, (2)
pasivitate, (3) înrobire şi (4) din nou înşe-
lăciune şi pasivitate, atunci calea eliberării
va consta, iniţial, din demascarea înşelă-
ciunii. De îndată ce s-a destrămat prima
înşelăciune, pasi­ vitatea, înrobirea şi înşelă-
ciunea suplimentară se vor dezintegra.
Înşelăciunea rupe zăgazul, făcând posibilă
năvălirea duhurilor rele. Pasivitatea le asi-
gură po­ si­
bilitatea de a rămâne, iar urma-
rea aces­ tor două acţiuni este înrobirea.
Pentru a le deposeda de puterea lor, tre-
buie să i se pună capăt pasivităţii, iar
acest lucru se realizează prin nimic altce-
va decât prin cunoaşterea adevărului.
Cunoaşterea adevărului este, prin urmare,
prima fază în direcţia dobândirii libertăţii.
Numai adevărul poate să-i elibereze pe
374
374
oameni.
Am atras atenţia cititorilor noştri de
repetate ori cu privire la pericolul experi-
enţei supranaturale. Nu vrem să spu­ nem
că orice manifestare de acest gen trebuie
respinsă neapărat; nu trebuie să ne lepă-
dăm de toate aceste experienţe şi să ne
opunem lor, întrucât a proceda aşa ar
însemna să contrazicem învăţătura Bibliei,
unde găsim numeroase exemple de lucrări
supranaturale ale lui Dum­ nezeu. Tot ce
urmărim să facem este să le amintim
creştinilor că fenomenele supranaturale
pot proveni nu numai dintr-o singură
sursă. Dumnezeu poate face minuni, pe
care însă duhurile rele le pot imita! Cât
de esenţial este să putem deosebi ce este
de la Dumnezeu de ceea ce nu este de la
El! Dacă cineva nu a murit faţă de viaţa
sa emotivă, ci conti­ nuă să umble după
evenimente senzaţionale, va fi uşor de
fraierit. Nu-i în­
dem­ năm pe oameni să se
împotri­ vească tuturor manifestărilor supra-
naturale, dar îi îndemnăm să se opună
tuturor manifestărilor supranaturale ce vin
de la Sa­ tan. Aşadar, ceea ce am căutat să
scoa­ tem în evidenţă de-a lungul acestei
sec­ţiuni, a fost deosebirea dintre modul
de operare a Duhului Sfânt şi cel al
duhului rău, pentru a le putea veni în
ajutor copiilor lui Dumnezeu, ca aceştia
să le poată identifica.
Putem afirma că creştinii din vremea
noastră sunt deosebit de susceptibili de a
cădea victimă vicleşugurilor din domeniul
supranatural. Avem toată speranţa că, în
contact cu fenomenele supranaturale, mai
întâi ei îşi vor asuma sarcina de a da
dovadă de discernământ, pentru a nu fi
seduşi. Ei nu trebuie să scape din vedere
faptul că atunci când o experienţă supra-
naturală Îl are pe Duhul Sfânt ca autor,
ei vor avea libertatea de a-şi exercita min-
tea. Cu alte cuvinte, nu li se va cere să
fie parţial sau total pasivi, înainte de a li
se hărăzi o astfel de experienţă. Iar după
aceea, vor avea, în continuare, libertatea
 Calea libertãþii
libertăţii 375
de a-şi exercita în voie conştiinţa, pentru rul lui Dumnezeu descătuşează. Evi­ dent,
a face deosebire între bine şi rău, fără cunoaşterea adevărului îl va costa pe cre-
nici o inhibiţie. Dar în cazul în care dincios, căci va sfărâma slava deşartă pe
experienţa respectivă are la origine un care şi-a însuşit-o datorită experienţelor
duh rău, atunci victimei i se cere să cadă sale din trecut. El se consideră pe sine
în pasivitate, să aibă o minte golită de mai avansat decât alţii, mai spiritual şi
conţinut şi fiecare acţiu­ne să fie săvârşită infailibil. Ce mare lovitură va fi pentru el
sub constrângere. În asta constă deosebi- să mărturisească faptul că e posibil să fie
rea esenţială dintre cele două tipuri de invdat sau să i se arate că a fost într-ade-
experienţe. Apostolul Pavel men­ ţionează văr invadat! Dacă un copil al lui
la 1 Corinteni 14 diverse daruri spirituale, Dumnezeu nu se va alipi cu totul de
între care şi revelaţia, profeţiile, limbile şi adevărul lui Dumnezeu, va fi o experien-
alte manifestări supranaturale. El recu- ţă foarte dură să accepte acest fel de
noaşte că aceste daruri decurg de la adevăr dureros şi umilitor. Nu ne este
Duhul Sfânt, totuşi, defineşte natura lor greu să acceptăm un adevăr agreabil, dar
prin cuvintele următoare: „Duhurile pro- este foarte greu să accepţi adevărul care-ţi
orocilor sunt supuse prorocilor“ (1 Cor. spulberă eul propriu. A recunoaşte că eşti
14:32). Dacă ceea ce primesc profeţii pasibil de a fi înşelat este destul de uşor.
(credincioşii) este de la Duhul Sfânt, Însă a mărturisi că ai fost deja înrobit de
atunci duhurile pe care le primesc le sunt vrăjmaş este cel mai greu lucru de făcut.
supuse. Asta înseamnă că Duhul Sfânt, Dumnezeu să ne dea harul s-o putem
care distribuie diverse experienţe suprana- face, căci şi după ce a cunoscut cineva
turale oamenilor, nu va impieta asupra adevărul, există pericolul să nu accepte
drepturilor lor prin vreo manipulare a acest adevăr! Ac­ ceptarea adevărului este
vreunui mădular al trupului lor, împotriva primul pas către mântuire. Copilul lui
voinţei lor. Ei rămân în continuare stăpâni Dumnezeu trebuie să fie dispus să
pe fiinţa lor, având controlul de sine. cunoască tot adevărul cu privire la el
Numai acel duh care este supus profetu- însuşi. Pentru asta e nevoie de smerenie
lui sau credinciosului este de la şi sinceritate. De aceea, să fie cu băgare
Dumnezeu. Orice duh care-i cere profetu- de seamă cel ce se opune vehement
lui să i se supună în mod clar nu este de acestui adevăr, ca nu cumva să se adeve-
la Dumnezeu. Deşi nu trebuie să ne rească faptul că realmente a fost înrobit.
împotrivim tuturor elementelor supranatu- Multe şi multiple sunt drumurile care
rale, trebuie totuşi să depistăm dacă aces- conduc la adevăr. Unii se dezmeticesc şi
te duhuri supranaturale re­ clamă sau nu ajung să-şi vadă adevărata stare după ce
supunerea omului. Lu­ crarea Duhului Sfânt au constatat că şi-au pierdut libertatea în
şi cea a duhului rău sunt diametral opuse: toate privinţele, în urma unei robii sata­
Primul doreşte ca oamenii să fie liberi, nice adânci şi prelungite. Alţii, a căror
suverani; celălalt le cere oamenilor să fie experienţă este poate în proporţie de
total pasivi. Acesta e criteriul după care nouă­ zeci la sută de la Dumnezeu, şi
trebuie să ju­ de­
ce credinciosul experienţa numai zece la sută necurată, ajung să
sa. Depistarea faptului dacă a fost sau nu cunoască adevărul când încep să se îndo-
pasiv nu poate constitui soluţia la toate iască de experienţa lor; iar alţii ajung
problemele sale. să-şi cunoască starea prin intermediul ade-
Dacă un copil al lui Dumnezeu vărului transmis de alţi cre­ dincioşi. În
do­reşte să fie liber, trebuie să se debara- orice caz, creştinul nu trebuie să refuze
seze de nechibzuinţa sa. Cu alte cuvinte, prima rază de lumină ce străluceşte peste
trebuie să cunoască adevărul. El trebuie el.
să aprecieze adevărata natură a lucrurilor. Îndoiala este preludiul adevărului. Prin
Minciunile satanice leagă, pe când adevă- asta nu trebuie să se înţeleagă în­ doiala cu
376 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
privire la Duhul Sfânt sau la Dumnezeu, acesta, minciuna vrăjmaşului va fi răstur-
ci îndoiala cu privire la ex­perienţa noastră nată. Astfel experienţa credinciosului în
din trecut. O asemenea îndoială este aceas­ tă fază urmăreşte ca el (a) să
necesară şi scripturală, deoarece re­ cunoască faptul că este posibil ca un
Dumnezeu ne porunceşte să punem la credincios să fie înşelat; (b) să recu­
încercare duhurile (1 Ioan 4:1). noască faptul că şi el este capabil de
Credincioşii adesea îmbrăţişează o idee duplicitate; (c) să mărturisească faptul că
greşită, fiindu-le teamă să examineze este înşelat; şi, în continuare, (d) să se
duhurile, ca nu cumva să păcătuiască întrebe de ce a fost înşelat.
împotriva Duhului Sfânt. Dar El Însuşi
este Acela care doreşte să facem această Descoperirea terenului
testare. Dacă se va întâmpla să fie Duhul În acest moment s-ar putea să
Sfânt, desigur El va trece cu bine testul. de­ ducem că i s-a cedat teren duhului rău.
Dacă însă este duhul rău, adevărata sa Dar care este terenul pe care îl cedează
natură va fi, cum e şi normal, demascată. credinciosul? Înainte de a vedea ce teren
Să fie oare Dumnezeu Cel care te-a a cedat, să încerce să vadă în ce constă
făcut să cazi în jalnica situaţie în care te terenul respectiv.
afli astăzi? Operează oare Duhul Sfânt Credinciosul trebuie să-şi dea seama
contrar legii Sale? Eşti tu oare infailibil că, pe lângă păcat, mai sunt şi alte ele-
în toate privinţele? mente care pot să le asigure un teren de
După ce a primit puţină lumină cu lucru duhurilor rele, cum ar fi: ac­ ceptarea
privire la adevăr, în continuare, credincio- unei lucrări false, contrafăcute, pasivitatea
sul poate recunoaşte că este susceptibil voinţei şi încuviinţarea unui gând fulgeră-
de a fi înşelat. Asta îi va da prilejul ade- tor pe care l-a introdus, ca din senin,
vărului să lucreze. Cea mai mare eroare vrăjmaşul. Deocamdată, ne vom concen-
pe care o poate comite el este să se con- tra atenţia asupra pasivităţii, adică asupra
sidere infailibil. A susţine că alţii pot să acelei situaţii în care permitem minţii sau
greşească, dar el nu înseamnă a fi înşelat trupului să se cufunde într-o stare de
până la sfârşit. Numai după ce se va comă, să înceteze să-şi exercite controlul
smeri va fi el în stare să vadă că a fost conştient asupra min­ ţii, con­
ştiinţei şi
cu adevărat înşelat. Prin compararea acti- memoriei. Pasivi­ tatea (deşi există diverse
vităţii principiului divin cu activitatea grade ale acesteia) formează terenul prin-
satanică, el va conchide că experienţele cipal. Gradul de penetraţie a vrăjmaşului
sale din trecut au fost obţinute prin inter- este determinat de gradul de pasivitate.
mediul pasivităţii. El a întrunit condiţiile De îndată ce persoana devine conştientă
necesare pentru lucrarea du­ hu­rilor rele, de o stare de inerţie – indiferent de gra-
drept care a avut parte de toate acele dul acesteia – va trebui să recupereze
manifestări ciudate, care, la început, i-au acel teren ime­ diat. Cu fermitate, hotărâre
produs bucurie, dar, în cele din urmă, şi perse­ verenţă, credinciosul trebuie să se
i-au adus multă durere. El nu a cooperat opună încercării vrăjmaşului de a menţine
activ cu Dumnezeu, ci a urmat, pasiv, un punct de sprijin în el, în special în
acea voie despre care a crezut că trebuie zonele în care a fost înşelat. Este absolut
să fie neapărat a lui Dumnezeu. După necesar să ştie ce teren a pierdut şi să-l
toate probabilităţile, atât experienţele sale recupereze.
fericite, cât şi cele dureroase şi-au avut După ce şi-a dat seama că a fost
originea în duhurile rele. În consecinţă, în­ şelat, în continuare credinciosul trebuie
acum el recunoaşte cât de înşelat a fost. să ceară lumină privitoare la terenul pier­
Copilul lui Dum­ nezeu trebuie nu numai dut şi să încerce să-l recucerească. Deşi
să accepte adevărul, ci şi să-şi recunoască duhurile rele ţin cu dinţii de teritoriul ce
starea în lumina acelui adevăr. În felul le-a fost cedat, ele vor părăsi zona respec-
 Calea libertãþii
libertăţii 377
tivă, de îndată ce aceasta a fost curăţată. (a) să asculte de voia lui Dumnezeu, (b)
Din pricina faptului că credinciosul a să se împotrivească voii diavolului şi (c)
căzut în pasivitate şi înşelăciune prin fap- să-şi exercite propria sa voinţă în colabo-
tul că nu a apelat la voinţa sa, prin stăpâ- rare cu voia altor sfinţi. Responsabilitatea
nirea de sine, acum va trebui să-şi exerci- pentru recuperarea teritoriului cedat îi
te voinţa în mod activ, să se îm­ potrivească revine, în principal, voinţei. Voinţa este
prin puterea lui Dum­ nezeu forţelor întu- cea care a devenit pasivă. În consecinţă,
nericului în toate ispitele şi suferinţele şi voinţa este cea care trebuie să risipească
să anuleze promisiunile pe care le-a făcut pasivitatea.
anterior. Măsura în care cineva va detecta Prima măsură pe care o va lua voinţa
starea sa de inerţie va constitui exact este de a se hotărî, adică, de a o apuca
măsura emancipării sale. Dacă durata într-o anumită direcţie. După ce a sufe­ rit
inacti­vităţii sale este mare, mare va fi şi mult pe mâinile duhurilor rele, fiind însă
intervalul necesar pentru ca el să fie izbă- acum luminat de adevăr şi încurajat de
vit. A coborî de pe munte este întotdeau- Duhul Sfânt, copilul lui Dumnezeu este
na mai uşor decât a urca. În manieră condus în chip natural spre o nouă po­ ziţie
similară, e uşor a deveni pasiv, dar nespus de a detesta aceste duhuri rele. El este
de greu a-ţi redobândi libertatea. Este hotărât să-şi recâştige libertatea, să fie
nevoie de cooperarea întregului om pentru stăpân pe el însuşi şi să-l alunge pe vrăj-
a recupera terenul pierdut. maş. Duhul lui Dumnezeu va lucra în el
Copilul lui Dumnezeu trebuie să aibă în aşa fel, încât furia sa împotriva duhuri-
grijă să-L roage pe Dumnezeu să-i arate lor rele va lua amploare. Cu cât va suferi
unde a fost înşelat. El trebuie să dorească mai mult, cu atât va urî mai mult. Cu
sincer să i se dezvăluie întreg adevărul cu cât îşi va analiza starea mai mult, cu
privire la el. În general vorbind, în orice atât mai furios va fi. Şi astfel se va hotă-
privinţă în care credinciosului îi va fi rî să aibă parte de o completă eliberare
teamă să audă, în acea privinţă este vorba de sub puterea forţelor întune­ ricului. O
de un teren cedat vrăjmaşului. Ches­ tiunea atare hotărâre este primul pas în procesul
de care îi este frică să se ocupe este chiar de recuperare a terenului pierdut. Dacă
chestiunea de care trebuie să scape, căci această hotărâre este reală, el va merge
cu o probabilitate de nouăzeci la sută, mai departe pentru atingerea ţelului, indi-
acolo şi-a stabilit vrăjmaşul punctul de ferent cât de furibund va fi atacul cu care
sprijin. Cât de mare este nevoia ca creşti- va răspunde vrăjmaşul. Întreaga fiinţă a
nul să-L roage fierbinte pe Dumne­ zeu să credinciosului va sprijini efortul său de a
arunce lumină asupra simptomelor şi cau- se opune duşmanului.
zelor acestora, pentru a recupera teritoriul Creştinul trebuie, de asemenea, să-şi
pierdut! Este absolut necesar să aibă loc o angajeze voinţa pentru a opta, adică pen-
luminare. Fără ea, credinciosul va tinde să tru a decide de ce viitor doreşte să aibă
interpreteze supranaturalul ca pe ceva natu- parte. În zilele bătăliei spirituale, această
ral, iar spi­ ritualul (duhurilor rele) ca pe opţiune poate fi foarte eficace. Mereu el
ceva fizic. Şi astfel va ceda teren vrăjma- va trebui să declare: „Aleg libertatea;
şului. doresc libertatea; refuz să fiu pasiv; voi
Recuperarea terenului folosi talentele mele; sunt decis să aflu
Un principiu comun stă la baza mo­ du­ vicleşugurile duhurilor rele; le doresc
lui în care li se cedează teren du­ hu­ rilor înfrângerea; voi rupe orice legătură cu
rele: cedarea se face prin interme­ diul puterile întunericului; mă opun tuturor
pasivităţii, al inactivităţii voinţei. Dacă se minciunilor şi scuzelor lor.“ O astfel de
doreşte recuperarea terenului, este absolut declaraţie a voinţei este de mare folos în
obligatoriu să fie reactivată voinţa. De toiul bătăliei, căci ea exprimă opţiunea
acum înainte creştinul trebuie să înveţe sa, nu doar hotărârea sa, în aceste pri­
378 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIIIIII
vinţe. Puterile întunericului nu dau nici o de a mâna, de a împinge şi de a alunga.
importanţă hotărârii cuiva, dar de îndată Duhurile vrăjmaşe, chiar dacă vor perce-
ce acel om li se va împotrivi cu voinţa, pe atitudinea ostilă a credinciosului împo-
prin puterea lui Dumnezeu, ele vor fugi triva lor, nu se vor clinti deloc de pe
negreşit. Toate acestea ţin de principiul terenul ce-l ocu­ pă. Ele trebuie alungate
libertăţii voinţei omului. După cum la cu toată forţa. Copilul lui Dumnezeu tre-
în­
ceput credinciosul le-a permis duhu­ rilor buie să mobili­zeze puterea spirituală de a
rele să intre, tot aşa acum el alege exact imobiliza şi a îndepărta duşmanul. El
contrariul, respectiv tăierea ori­că­rui punct trebuie să-şi e­ xer­­­­
cite voinţa pentru a le
de sprijin al vrăjmaşului. alunga. O sim­ plă de­ claraţie de intenţii nu
În timpul acestei perioade de conflict, este suficientă. Ea trebuie conjugată cu
voinţa creştinului trebuie să fie an­ gajată măsuri prac­ tice. Îm­ potrivirea fără refuz
activ în diverse operaţii. Dincolo de hotă- are, de a­ se­me­ nea, neajunsuri, deoarece
râre şi alegere, el trebuie să se terenul promis iniţial vrăjmaşului trebuie
îm­potrivească. Adică, voinţa sa trebuie recuperat.
să-şi exercite forţa pentru a se lupta cu În recuperarea teritoriului cedat, cre­
duhurile rele. Mai mult, el trebuie să-i dinciosul trebuie să recurgă la voinţa sa,
refuze vrăjmaşului intrarea, trebuie să-i pentru a se hotărî, pe de o parte, şi pen-
trântească uşa în nas. Împotrivindu-se, el tru a alege şi refuza, pe de alta. El trebu-
le va interzice duhurilor rele să mai lucre- ie să se decidă cu hotărâre să lupte, să
ze în continuare. Prin refuzul său, el va aleagă libertatea, să refuze teren şi să se
anula permisiunea pe care le-o acordase împotrivească vrăjmaşului. El trebuie să
anterior. Refuzul, adăugat la împotrivire, lupte pentru suveranitatea sa. Acest ele-
practic, va imobiliza orice penetraţie a ment al voinţei libere nu trebuie scăpat
vrăjmaşului. Împotrivirea este atitudinea niciodată din vedere. Dumnezeu ne-a
noastră cu privire la ce ne stă în faţă. dăruit o voinţă neîngrădită, ca să fim
Refuzul este poziţia pe care o adoptăm cu proprii noştri stăpâni, dar astăzi duhurile
privire la ce se află în spatele nostru. De rele au uzurpat mădularele şi talentele
pildă, declarând: „Oricât mă va costa, îmi noastre. Ele s-au făcut stăpâne pe om,
voi recâştiga libertatea“, noi le refuzăm acesta pierzându-şi drepturile suverane.
orice drept duhurilor rele. Dar mai trebuie Pentru a se opune acestei stări de lucru,
şi să ne împotrivim, adică să exercităm credinciosul se angajează în încăierare,
tăria de a combate vrăjmaşul, în aşa fel declarând încontinuu: „Nu voi permite
încât să ne păstrăm libertatea pe care toc- duhurilor rele să încalce drepturile mele
mai am obţinut-o prin refuzul nostru. Atât suverane. Nu le voi permite să invadeze
refuzul, cât şi împotrivirea trebuie continu- personalitatea mea. Nu le voi îngădui să
ate până la câştigarea deplinei li­ bertăţi. mă posede. Nu le voi urma orbeşte. Nu
Mare bătălie este să ne împotrivim! voi îngădui să mă manipuleze. Nu, hotă-
Ea reclamă toată tăria duhului, sufletului rât nu le voi lăsa! Sunt hotărât să fiu
şi trupului. Totuşi, forţa principală rezi­ dă stăpân pe mine însumi. Ştiu ce trebuie să
în voinţă. A lua o decizie fermă, a a­ le­ge fac. Am decis să am control asupra mea.
şi a refuza sunt, în principal, ches­ tiuni ce Prefer să-mi păstrez toată fiinţa într-o
ţin de atitudine; dar a ne îm­ po­trivi este o stare de supunere faţă de mine însumi.
chestiune ce ţine de practică. Este o con- Mă împotrivesc tuturor lucrărilor du­ hurilor
duită care exprimă o atitudi­ ne. Înseamnă rele, cât şi drepturilor care credeau că le
luptă în duhul, adică, vo­ inţa, prin tăria au asupra mea.“ Şi astfel, prin luarea
duhului, alungă duhu­ rile rele de pe tere- unei hotărâri solemne, prin opţiu­ nea noas-
nul ce-l ocupă în pre­ zent. Este un atac tră şi refuzul voinţei noastre, curmăm
frontal împotriva liniei vrăjmaşului. Prin orice lucrare suplimentară a vrăjmaşului.
împotrivire, re­ curgem la puterea voinţei În continuare, va trebui să ne împotrivim
 Calea libertãþii
libertăţii 379
cu voinţa noastră. oasă, dar dacă doreşte cu tot dinadinsul
Credinciosul experimentează un nou să fie eliberat şi se roagă să primească
început în viaţa sa. Trecutul e în urma lumina lui Dum­ nezeu, treptat Duhul Sfânt
lui. Acum e la început de drum nou. Ce îi va dezvălui trecutul. Împotrivindu-se
le fusese oferit duhurilor rele a fost acum tuturor acestora, una câte una, în cele din
recuperat. Duhul, sufletul şi trupul întregii urmă, ele vor fi dizolvate. Mergând înain-
persoane sunt recuperate din mâna vrăj- te, cu răbdare, el va experimenta izbăvire
maşului, fiind închinate din nou lui în multe domenii, unul după altul. Se află
Dumnezeu. Orice centimetru de teren pe drumul spre libertate. A ne împotrivi
cedat prin ignoranţă a fost acum recuce- într-o manieră generală demonstrează că,
rit. Puterea suverană a omului i-a fost într-adevăr, ne opunem duhurilor rele. Dar
restabilită. Şi cum se realizează acest numai când ne împotrivim într-o ma­ nieră
lucru? Prin respingerea a ceea ce fusese specifică, le vom putea obliga să pără-
acceptat anterior. Prin necredinţa în lucru- sească terenul ce-l ocupaseră.
rile în care credinciosul a crezut cândva. Pas cu pas, voinţa creştinului a co­ borât
Depărtându-se de ceea ce se apropiase tot mai mult, până când a de­ venit total
cândva. Distrugând ceea ce fu­ sese odată pasivă. Acum el trebuie să inver­ seze pro-
clădit. Anulând ceea ce convenise anteri- cesul şi să urce pas cu pas. Va trebui să
or. Retrăgând ceea ce promise mai înain- reparcurgă toate etapele prin care a cobo-
te. Dezlegând ceea ce legase în trecut. rât, de data aceasta, în di­ recţie opusă, de
Împotrivindu-se lu­ crurilor cu care fusese urcare. Anterior el fu­ sese înşelat să se
cândva de acord. Rostind ceea ce fusese lase atras în pasivitate, treptat. Acum tre-
trecut înainte sub tăcere. Opunându-se buie să-şi reactiveze voinţa în aceeaşi
lucrurilor cu care odinioară cooperase şi manieră. Toată pasivitatea sa anterioară
refuzând ceea ce cândva acordase. Orice trebuie recupe­ rată pas cu pas. Fiecare
consideraţie anterioară, orice sfat şi permi- mişcare în sus denotă o recuperare de
siune acordate în trecut trebuie retrase. teren. Tot ce s-a pierdut de dată mai
Ba, chiar şi rugăciunile şi răspunsurile din recentă va fi, de obicei, primul teren
trecut trebuie negate. recuperat, tot aşa după cum atunci când
Fără îndoială, fiecare din aceste ac­ ţiuni urcăm scările, prima oară păşim pe trep-
se opune direct duhurilor rele. În trecut tele din urmă în ordinea coborârii.
se formase o asociaţie intimă cu aceste Copilul lui Dumnezeu trebuie să recu­
duhuri, din convingerea eronată că ar fi ­ pereze toate punctele de sprijin, până
Duhul Sfânt. Acum, cu ajutorul noilor când va ajunge la libertatea de care bene-
cunoştinţe dobândite, tot ce li s-a cedat ficia odată. El trebuie să ştie de unde a
din ignoranţă trebuie recuperat. După cum căzut, deoarece acolo trebuie să ajungă
fiecare teren, unul după altul, a fost cedat, din nou. El trebuie să înţeleagă ce era
tot aşa acum toate trebuie recuperate con- odinioară normal pentru el – cât de acti-
cret. Cea mai mare pie­ dică în calea obţi- vă şi cât de clară era mintea lui la înce-
nerii libertăţii depline este nedisponibilita- put – precum şi starea în care se află în
tea credinciosului de a recupera tot tere- prezent. Comparând aceste două stări, el
nul cu atenţie, punct cu punct, unul după va putea stabili cât de mult a căzut în
altul. Va tinde să-şi exercite voinţa în ter- pasivitate. Indiferent care a fost condiţia
meni generali, în manieră vagă şi inclusi- sa normală, aceasta trebuie aşezată în faţa
vă, referitoare la tot terenul pierdut. O sa, ca standard minim sau ţintă spre care
asemenea opoziţie generală nu face altce- trebuie să urce. Nu va trebui să se mulţu-
va decât să arate corectitudinea atitudinii mească până când voinţa lui nu va fi
credinciosului. Pentru a fi elibe­ rat, el tre- readusă la starea sa iniţială, adică aceasta
buie să recupereze fiecare element con- să controleze orice părticică a fiinţei sale.
cret. Aceasta va părea o activitate labori- Nu trebuie să se considere liber înainte
380 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
de a-şi fi redobândit normalitatea. rele. De acum încolo voinţa va trebui să
Aşadar, copilul lui Dumnezeu trebuie se înalţe pentru (a) a se opune stăpânirii
să recupereze integral toate funcţiile fiin- duhurilor rele, (b) pentru a recupera tot
ţei sale care au fost abătute de la starea terenul pierdut şi (c) pentru a lucra de
normală – fie că e vorba de funcţia gân- zor împreună cu Dumnezeu ca fiecare
dirii, fie a memoriei, imaginaţiei, deose- componentă a persoanei sale să-I fie
biri binelui de rău, luării de decizii, opţi- închinată în slujba Lui. Totul gravitează
unii, capacităţii de a se îm­ potrivi, de a în jurul voinţei. Duhurile rele se vor
iubi sau orice altă funcţie. Tot ce a fost retrage, dacă voinţa credinciosului li se va
abandonat de el trebuie readus sub suve- împotrivi, inter­ zicându-le să mai aibă stă-
ranitatea sa perso­ nală. Va trebui să-şi pânire asupra componentelor fiinţei sale.
exercite voinţa pentru a se opune inerţiei, Orice milimetru de teritoriu predat
dar şi pentru a folosi la maximum toate anterior trebuie recucerit. Orice înşelă­
funcţiile aflate la dispoziţia omului. Când ciune trebuie demascată. Copilul lui
s-a prăbuşit în pa­ sivitate, duhurile rele au Dumnezeu trebuie să se lupte, cu răbda-
capturat orga­ nele sale pasive, folosindu-le re, împotriva duşmanului, pentru fiecare
în locul său. Tentativa de recuperare a din aceste elemente. El trebuie să lupte
zonelor pierdute şi a controlului asupra până la capăt. La început, după ce a ini-
orga­ nelor sale va fi, după toate probabi­ ţiat împotrivirea sa, credinciosul va con-
lităţile, foarte dificilă pentru credincios. stata că nu se vor recuceri toate porţiuni-
Asta din cauza următoarelor fapte: (a) le de teren capturate anterior. Duhurile
voinţa sa este, necesarmente, încă slabă şi rele vor continua să se opună, luptând
deci neputincioasă de a imprima di­ recţie din răsputeri, până-n ultima clipă. „Prin
vreuneia din componentele fiinţei sale; iar urmare, trebuie reluată ac­ ţiunea de refuz,
(b) duhurile rele vor lupta cu îndârjire iar credinciosul nu trebuie să înceteze să
împotriva sa. Dacă, să spunem, el a refuze, până când fiecare punct a fost
manifestat pasivitate în chestiunea decizi- depistat şi refuzat, iar facultăţile au fost
ei, acum va anula terenul cedat anterior, treptat eliberate, ca să funcţioneze liber
interzicându-le duhurilor rele să mai ope- sub conducerea voinţei omului. Facultăţile
reze. El este decis să ia singur hotărârile ce au fost lă­ sate să alunece în pasivitate
ce se impun, fără nici un amestec din trebuie să-şi recupereze condiţia normală
partea lor. Dar va constata că (a) nu de lucru şi gândirea curată, pentru ca să
poate să se decidă şi (b) du­ hurile rele aibă control asupra tuturor subiectelor ce
nu-l lasă să decidă şi să acţioneze. Când se ivesc. Tot aşa este şi cu memoria, cu
credinciosul le refuză permisiunea de a-l voinţa, cu imaginaţia şi cu activităţile
controla, ele nu-i vor permite prizonieru- trupului, cum ar fi cântatul, rugăciunea,
lui lor să acţioneze fără permisiunea lor. vorbirea, citirea etc.“ (Penn-Lewis, Război
Tocmai în acest punct trebuie să opte- împotriva sfinţilor, 193). Voinţa trebuie să
ze credinciosul: va fi el oare veşnic fie activată, având în stăpânire întreaga
pasiv? Va permite el totdeauna du­ hu­rilor fiinţă. Toate talentele trebuie să fie învred-
rele să acţioneze în locul lui? De­ sigur, nicite să funcţioneze cores­ punzător, potri-
nu le va mai îngădui să-l mai manipule- vit condiţiei normale a omului.
ze. Deşi, deocamdată nu este în stare să Pe lângă faptul că le refuză puterilor
ia nici o decizie, totuşi nu le va permite întunericului orice teren, copilul lui
duhurilor rele să aibă stăpânire asupra Dumnezeu va trebui, de asemenea, să le
puterii sale de decizie. Bătălia pentru refuze toate operaţiile. Dacă prin voinţa
dobândirea libertăţii a început. Este o sa, el va menţine această atitudine
luptă pentru controlul voinţei, căci prin an­ tagonică, eforturile vrăjmaşului vor fi
pasivitatea acesteia au căzut toate celelalte zădărnicite. El trebuie să-I ceară lui Dum­
părţi ale fiinţei sale în mâinile duhurilor nezeu lumină pentru a depista manevrele
 Calea libertãþii
libertăţii 381
vrăjmaşului şi a le dejuca, una câte una. faptului că el e pe cale să repurteze o
Întrucât activitatea du­hurilor rele în lăun- biruinţă! Chiar dacă credinciosul se simte
trul copilului lui Dumnezeu are drept mai rău, în realitate, e într-o stare mult
scop de a (a) acţiona în locul său şi (b) mai bună. Căci e o demonstraţie clară a
de a-l influenţa să acţioneze după cum faptului că rezistenţa sa şi-a făcut efectul
vor ele, credinciosul va trebui (a) să refu- scontat: vrăjmaşul a resimţit presiunea
ze să le lase să acţioneze în locul lui şi exercitată asupra sa, făcând ultimele efor-
(b) să se împotrivească influenţei exercita- turi disperate să-şi menţină poziţia. Dacă
te de ele asupra sa. El trebuie să refuze va continua creştinul să-şi menţină presiu-
pătrunderea duhurilor rele şi, în acelaşi nea asupra duhurilor rele, acestea vor
timp, să le refuze orice teren pe care l-au pleca.
deţinut anterior în el. Pe măsură ce i se În timpul bătăliei este absolut esenţial
împotriveşte, vrăjmaşul va lupta din răs- pentru credincios să rămână ancorat pe
puteri. De aceea, credinciosul va trebui să Romani 6:11, afirmând adevărul potrivit
lupte şi el cu toată tăria, până când va fi căruia este una cu Domnul – moartea
readus la starea de normalitate şi li­bertate. Domnului este propria sa moarte. O ast-
Când începe să lupte, va constata că este fel de credinţă îl va elibera de autoritatea
pentru un timp handicapat. Dacă va con- duhurilor rele, întrucât ele nu au nici o
tinua să se lupte cu toată tăria, voinţa sa putere asupra celor morţi. Această poziţie
va trece de la pasivitate la activitate, trebuie adoptată cu toată fermitatea.
ajungând să aibă în stă­ pânire întreaga Conjugat cu o atare poziţie, trebuie să
fiinţă. Şi astfel pasi­ vi­
tatea şi robia în recurgem la Cuvântul lui Dumnezeu,
care-l ţinea vrăjmaşul în trecut vor fi pentru a rezista la toate minciunile vrăj-
nimicite în urma bătăliei. maşului, deoarece în această conjunctură,
„Perioada de «luptă intensă, până la adversarul îl va minţi pe sfânt, sugerân-
sfârşit» este foarte dureroasă, marcată de du-i că a căzut şi că acum ar fi dincolo
momente de acută suferinţă, lupte încrân- de orice nădejde de refacere. Dacă va lua
cenate, izvorâte din conştienţa faptului că seama la această amăgire, credinciosul se
împotriva credinciosului se luptă puterile va poticni, căzând în cel mai mare peri-
întunericului, în încercarea lor disperată col. El trebuie să-şi aducă aminte că la
de a nu ceda ceea ce acesta se străduieşte Calvar Satan a fost nimicit deja, împreu-
să recupereze“ (Penn-Lewis, Război împo- nă cu oştirile sale (Evr. 2:14; Col. 2:14-
triva sfinţilor, 194). Exercitându-şi voinţa, 15). Lucrarea de mântuire este încheiată,
(a) pentru a se împotrivi dominaţiei pentru ca toţi să poată experimenta izbă-
duhurilor rele şi (b) pentru a-şi restabili virea de sub puterile întunericului şi stră-
propria sa dominaţie, creştinul va întâm- mutarea în împărăţia dragostei Fiu­ lui lui
pina opoziţie acerbă din partea vrăjmaşu- Dumnezeu (Col. 1:13). Su­ ferinţa pentru
lui. Iniţial s-ar putea să nu fie conştient recuperarea terenului îi dă unui credincios
de adân­ cimea căderii sale; dar de îndată asigurare chiar cu privire la lucrul de
ce va porni la drum, luptând, pas cu pas, care se teme vrăjmaşul, demonstrând cât
să-şi recâştige poziţia normală, abia atunci de imperioasă este nevoia ca acel teren
îşi va da seama cât de mare i-a fost să fie recucerit! În consecinţă, ori de câte
căderea. Din pricina rezistenţei vrăjmaşu- ori forţele răutăţii îl lovesc pe credincios
lui, s-ar putea să constate în faza iniţială cu noi şi cumplite suferinţe, e bine ca el
a luptei că simptomele sunt mai grave să înţeleagă că acestea vin de la vrăjmaş
decât înainte, de parcă pe măsură ce se şi, prin urmare, că trebuie să li se
luptă mai tare, mai mică îi este tăria îm­ potrivească şi să nu le dea importanţă,
voinţei; va constata că şi mai învălmăşită să nu se îngrijoreze şi să nu discute des-
este zona pentru care se dă bătălia. Dar pre ele.
acest fenomen este o confirmare clară a Dacă creştinul va îndura cu răbdare
382 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
aceste neputinţe vremelnice, exercitându-şi omului voinţa proprie. „Eu nu caut să
cu curaj voinţa în vederea recu­ ceririi teri- fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a
toriului pierdut, va constata că este, trep- trimis“; „nu voia Mea, ci voia Celui ce
tat, treptat, eliberat. Încetul cu încetul, pe M-a trimis“; „Totuşi, facă-se nu voia
măsură ce i se refuză vrăjmaşului tot mai Mea, ci a Ta“ (Ioan 5:30, 6:38; Luca
mult teren, fiindu-i redat credinciosului, 22:42). Aici Îl vedem pe Domnul Isus,
gradul de penetraţie va descreşte proporţi- Care, deşi este una cu Tatăl, totuşi pose-
onal. Dacă nu va ceda alte terenuri duş- dă propria Sa voinţă personală, distinctă
manului, puterea acestuia de a-l hărţui se de a Tatălui. El Îşi are voinţa proprie, dar
va diminua pe măsură ce tot mai puţin nici nu caută, nici nu face acea voie. Se
teritoriu se va afla în stăpânirea celui rău. subînţelege lim­ pede din aceste versete că
Deşi s-ar putea să dureze un timp până toţi cei ce sunt uniţi cu Dumnezeu trebu-
ce va fi eliberat în întregime, credinciosul ie să-şi ali­ nieze voinţa la a Sa. Ei nu
trebuie să ştie că e pe calea libertăţii. El trebuie să-şi anihileze organul voliţiunii.
va începe să fie conştient de sine, atent În adevărata călăuzire, creştinul nu
la înfăţişarea sa, la necesitatea de a se este obligat să asculte de Dumnezeu
hrăni corespunzător şi la alte elemente ce me­ canic. Mai degrabă, el trebuie să facă
fuseseră cedate în urma atacului vrăjma- voia lui Dumnezeu în mod activ. Dum­
şului. Va trebui însă să nu interpreteze nezeu nu-Şi găseşte plăcerea să le pretin-
greşit aceste semne ca pe un presupus dă copiilor Săi să-L urmeze or­ beşte. El
regres în viaţa sa spirituală. Dimpotrivă, vrea ca ei să facă voia Sa în deplina şi
revitalizarea conştienţei sale este proba conştienta exercitare a întregii lor fiinţe.
concretă că invadatorul de odinioară nu Un creştin leneş ar vrea ca Dumnezeu să
mai are ce căuta în simţurile sale. Astfel, acţioneze în locul lui, pentru ca el doar
în această etapă, va trebui să purceadă cu să urmeze pasiv. Dar Dumnezeu nu
credincioşie, până se va obţine deplina doreşte ca un copil al Său să fie leneş, ci
libertate. Va trebui să se ferească de acel doreşte ca acesta să-şi pregătească mădu-
sentiment de mulţumire de sine, însoţit larele activ şi să as­ culte activ, după ce a
de puţine câştiguri. Să nu se oprească petrecut timp exa­ minând voia lui
până nu va fi readus la starea de totală Dumnezeu. De aceea, în practicarea
normalitate. ascultării, credinciosul trece prin următoa-
rele faze: (a) disponibilitatea de a face
Adevărata călăuzire voia lui Dumnezeu (Ioan 7:17); (b) des-
Trebuie să înţelegem adevărata cale coperirea acelei voi intuiţiei credinciosu-
prin care îl călăuzeşte Dumnezeu pe om lui, de către Duhul Sfânt (Ef. 5:17); (c)
şi relaţia dintre voinţa omului şi voinţa întărirea credinciosului de către
lui Dumnezeu. Dumnezeu, ca acesta să voiască voia Sa
Ascultarea creştinului de Dumnezeu (Fil. 2:13); şi (d) întărirea sa de către
trebuie să fie necondiţionată. Când viaţa Dumnezeu ca să facă voia Sa (Flip.
sa spirituală a atins apogeul, voinţa sa va 2:13). Dumnezeu niciodată nu îl
fi una cu a lui Dumnezeu. Asta nu pre- în­ locuieşte pe creştin în împlinirea voii
supune că de-acum nu mai are voinţă Sale; în consecinţă, după ce a cunoscut
proprie. Oh, nu! Voinţa lui există în con- voia lui Dumnezeu, cre­ dinciosul trebuie
tinuare. Ceea ce a dispărut este controlul s-o ducă la îndeplinire şi apoi să se bizu-
firii vechi asupra ei. Dumnezeu întotdeau- ie pe puterea Duhului Sfânt, pentru a o
na reclamă ca voliţiunea omului să coo- pune în practică.
pereze cu El în aducerea la în­ de­
plinire a De ce trebuie un creştin să se bizuie
voii Sale. Privind la pilda Dom­ nului Isus, pe puterea Duhului Sfânt? Pentru că,
suntem asiguraţi că unirea voinţei omului rămânând de unul singur, voinţa sa este
cu cea a Domnului nu-i suprimă deloc foarte slabă. Cât de adevărate sunt
 Calea libertãþii
libertăţii 383
cu­vintele lui Pavel: „Am voinţa să fac O voi face. Întotdeauna voi alege voia lui
binele, dar n-am puterea să-l fac“ (Rom. Dumnezeu şi o voi respinge pe a lui
7:18). Trebuie să fim întăriţi de către Satan.“ Această atitudine Îi dă prilejul
Duhul Sfânt în omul dinăuntru, înainte de Duhului Sfânt să lucreze în el, până când
a putea asculta, în practică, de Dum­ voinţa sa împotriva diavolului va fi tot
nezeu. De aici urmează că mai întâi mai tare, iar Satan va pierde zilnic influ-
Dumnezeu lucrează în noi voinţa şi apoi enţa sa asupra credinciosului. În felul
lucrează în noi înfăptuirea, după buna Sa acesta, Dumnezeu câştigă încă un slujitor
plăcere (Fil. 2:13). credincios, în mijlocul unei lumi răzvrăti-
Dumnezeu ne dezvăluie voia Sa în te. Prin menţinerea unei atitu­dini perma-
intuiţia duhului nostru; acolo ne dă El nente de respingere a voii vrăjmaşului,
tărie atât să voim, cât şi să înfăptuim rugându-l încontinuu pe Dum­ ne­
zeu să
voia sa, când voinţa noastră este unită cu dovedească ce este al Lui, credinciosul
a Sa. El ne cere să fim una cu El, dar începe, nu după mult timp, să aprecieze
niciodată nu Se foloseşte de voinţa noas- marea eficacitate a unei astfel de atitudini
tră în locul nostru. Scopul creaţiei şi răs- a voinţei sale în viaţa spirituală.
cumpărării lui Dumnezeu este să-i dăru-
iască omului o voinţă perfect liberă. Prin Stăpânire de sine
mântuirea realizată de Domnul Isus pe Culmea umblării spirituale a unui creş-
cruce, noi, creştinii, putem alege acum să tin este stăpânirea de sine. Ceea ce se
facem de bună voie voia lui Dumnezeu. numeşte, îndeobşte, conducerea Du­ hului
Toate îndemnurile din Noul Testament Sfânt în noi nu înseamnă stă­ pâ­nirea direc-
privitoare la viaţă şi evlavie sunt ori pri- tă, de către El, a vreunui mă­ dular al
mite, ori respinse, în funcţie de dorinţa şi omului. Orice înţelegere greşită a acestui
voia noastră. Aceste îndemnuri sau porun- adevăr poate duce fie la înşelăciune, fie la
ci n-ar însemna nimic, dacă Dumnezeu ar disperare. Dacă ştim că ţelul urmărit de
vrea să anihileze lucrarea voinţei noastre. Duhul Sfânt este de a-l conduce pe om
Un creştin spiritual este cel care deţine la acel loc în care acesta să aibă stăpâni-
autoritatea deplină de a-şi exercita propria re de sine, nu vom cădea în pasi­ vitate, ci
voinţă. Desigur, el trebuie să aleagă întot- vom face progrese pe calea vieţii spiritua-
deauna voia lui Dumnezeu şi s-o respingă le.
pe a lui Satan. Deşi, uneori, este nesigur „Roada Duhului este... stăpânirea de
dacă un lucru vine de la Dumnezeu sau sine“ (Gal. 5:22-23). Lucrarea Duhului
de la diavolul, el este totuşi în stare să Sfânt este de a duce omul din afară al
aleagă sau să respingă. El poate declara: credinciosului la supunere perfectă faţă de
„Deşi nu ştiu dacă acest lucru este de la controlul său. Duhul Sfânt stăpâneşte asu-
Dumnezeu sau de la Satan, totuşi, aleg ce pra credinciosului prin voinţa înnoită a
este al lui Dum­ nezeu şi resping ce este acestuia. Când un copil al lui Dum­ nezeu
al lui Satan“. Deşi s-ar putea să continue umblă după îndemnurile firii vechi, omul
să fie neştiutor, totuşi el va continua să său din afară este răzvrătit faţă de duh şi
menţină o atitudine de a voi ceea ce este astfel el devine o persoană dezintegrată.
al lui Dumnezeu şi de a respinge ceea ce Dar când umblă după în­ demnurile duhu-
este al diavolului. Un copil al lui lui, aducând roade spirituale, el manifestă
Dumnezeu trebuie să-şi exercite dreptul puterea stăpânirii de sine, precum şi dra-
de a alege sau de a respinge în toate gostea, bucuria, bunătatea şi aşa mai
privinţele. Nu are prea mare importanţă departe, în sufletul său. Omul din afară,
dacă ştie sau nu, atâta timp cât este decis ce era cândva împrăştiat şi confuz, este
să aleagă voia lui Dumnezeu. El va putea acum supus, perfect subordonat controlu-
zice: „Ori de câte ori ştiu care este voia lui de sine al omului, după gândul
lui Dumnezeu, o voi duce la îndeplinire. Du­ hului Sfânt. Prin urmare, ceea ce tre-
384 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
buie să stăpânească creştinul, prin voinţa (b) Mintea sa şi toate celelalte capa­
sa, sunt următoarele: cităţi ale sufletului său. Toate gândurile
(a) Propriul său duh, menţinându-l în trebuie să fie supuse în întregime contro-
starea sa corespunzătoare de a fi nici prea lului voinţei; gândurile care zburdă necon-
fierbinte, nici prea rece. Duhul are nevoie trolate trebuie aduse, unul câte unul, în
de controlul voinţei, după cum şi alte stăpânire şi trebuie făcute captive ascultă-
com­ ponente ale omului au nevoie de aces- rii de Cristos (2 Cor. 10:5).
ta. Numai când voinţa omului este înnoită (c) Trupul său. Acesta trebuie să fie o
şi umplută cu Duhul Sfânt va putea el unealtă în mâna omului, nu stăpânul
să-şi dirijeze duhul şi să-l ţină la locul ce i omului prin obiceiuri şi pofte necontrola-
se cuvine. Toţi cei ce sunt cu experienţă te. Creştinul trebuie să-şi exercite voinţa
vor fi de acord că trebuie să facă apel la de a stăpâni, disciplina şi supune trupul
voinţa lor pentru a reţine duhul, când aces- său, pentru ca acesta să fie cu totul
ta devine prea dez­ lănţuit sau, dimpotrivă, supus, gata de a face voia lui Dumnezeu,
să-l ridice, când acesta se cufundă prea iar nu de a împiedica ducerea la în­ de­
adânc. Numai aşa va putea credinciosul să plinire a voii lui Dumnezeu. „Ci mă port
umble zilnic în duhul său. Asta nu contra- aspru cu trupul meu şi-l ţin în stă­ pânire“
zice cu nimic afirmaţia noastră anterioară, (1 Cor. 9:27). De îndată ce vo­ inţa credin-
că duhul omului stăpâneşte întreaga per- ciosului a atins starea de desăvârşită stă-
soană. Căci atunci când afirmăm că duhul pânire de sine, el nu va fi împiedicat de
stăpâneşte omul în întregime, prin asta nici un mădular al fiinţei sale, deoarece în
înţelegem faptul că, duhul, cunoscând intu- clipa în care va sesiza voia lui Dumnezeu,
itiv năzuinţa lui Dumnezeu, gu­ ver­
nează o va împlini numaidecât. Atât Duhul
întreaga fiinţă (in­
clusiv voinţa), după voia Sfânt, cât şi duhul omului au nevoie de o
lui Dumne­ zeu. Pe când, dacă afirmăm că voinţă aflată sub controlul omului, prin
voinţa stăpâneşte omul în întregime, atunci care să se pună în practică revelaţia lui
se va înţelege că voinţa controlează direct Dumnezeu. Prin urmare, pe de o parte
întreaga fiinţă a omului (inclusiv duhul trebuie să fim uniţi cu Dum­ nezeu, iar, pe
său), după voia lui Dumnezeu. În experi- de altă parte, să ne su­ punem întreaga
enţa practică, aceste două afirmaţii sunt în noastră fiinţă, ca să ne fie ascultătoare.
perfect acord. „Omul care nu este stăpân Aceasta este o nevoie imperativă pentru
pe sine este ca o cetate surpată şi fără viaţa spirituală.
ziduri“ (Prov. 25:28).

1. Credinciosul şi trupul său
2. Boala
3. Dumnezeu, viaţa trupului
4. Biruind moartea
CAPITOLUL 1
CREDINCIOSUL ŞI TRUPUL SĂU
Trebuie să ştim ce loc ocupă trupul nos-
tru în scopul şi planul lui Dumnezeu.
Poate cineva să tăgăduiască relaţia dintre
trup şi spiritualitate? Pe lângă duh şi suflet,
avem, desigur, şi un trup. Oricât de sănă-
toase ar fi intuiţia, comuniunea şi conştiin-
ţa duhului nostru şi oricât de în­ noite ar fi
emoţiile (sentimentele), min­ tea şi voinţa
sufletului nostru, nu vom putea să ne dez-
voltăm şi să devenim bărbaţi şi femei spi-
rituali – nu vom putea fi desăvârşiţi, ci
vom fi deficitari într-o anumită măsură
dacă trupul nostru nu este la fel de sănătos
şi de refăcut cum sunt duhul şi sufletul
nostru. Nu trebuie să neglijăm acest înveliş
exterior al fiinţei noastre, în timp ce ne
ocupăm de componentele sale lăuntrice.
Viaţa noastră va suferi dacă vom comite
această gafă.
Trupul este necesar şi important.
Altminteri Dumnezeu nu l-ar fi înzestrat
pe om cu un trup. Cercetând atent
Scripturile, vom descoperi cât de multă
atenţie acordă Dumnezeu trupului omului,
căci Biblia are multe de spus despre el.
Cel mai extraordinar şi mai cutre­ mu­ rător
fapt dintre toate este întruparea Cuvântului:
Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa un
trup de carne şi sânge. Şi, deşi a murit,
El poartă aceste straie, acest trup în veci.
Duhul Sfânt şi trupul
Romani 8:10-13 ne desfăşoară înaintea
privirilor condiţia trupului nostru, modul
385
PARTEA A ZECEA
TRUPUL
în care Duhul Sfânt îi vine în ajutor şi
care ar trebui să fie atitudinea noastră
corectă faţă de el. Dacă ne vom însuşi
aceste versete, nu vom înţelege greşit
locul trupului credinciosului în planul lui
Dumnezeu de răscumpărare.
„Şi dacă Cristos este în voi, trupul
vostru, da, este supus morţii, din pricina
păcatului; dar duhul vostru este viu, din
pricina neprihănirii“ (v. 10). Iniţial, atât
trupul, cât şi duhul nostru erau moarte;
dar după ce am crezut în Domnul Isus,
L-am primit în noi, ca să fie viaţa noastră
Faptul că Cristos, prin Duhul Sfânt, locu-
ieşte în credincios formează unul din fun-
damentele evangheliei. În fiecare copil al
lui Dumnezeu, oricât de slab ar fi acesta,
locuieşte Cristos. Acest Cristos este viaţa
noastră. Iar când El intră ca să-Şi stabi-
lească locuinţa în noi, duhul nostru este
înviat. Anterior atât duhul, cât şi trupul
erau moarte; acum duhul este înviat,
lăsând doar trupul mort. Starea comună
oricărui credincios este aceea că trupul
său este mort, dar duhul este viu.
Această experienţă produce o mare
prăpastie între starea lăuntrică a creşti­
nului
şi cea exterioară. Fiinţa noastră lăuntrică
este plină de viaţă, în vreme ce omul din
afară este plin de moarte. Fiind plini de
Duhul de viaţă, noi suntem foarte vii, dar
existăm în această cochilie a morţii; cu
alte cuvinte, viaţa din duhul nostru şi
viaţa din trupul nostru sunt ra­ dical diferi-
386 Omul spiritual, volumul III
te. Prima este viaţă cu adevărat, pe când nând că, după ce duhul este înviat, şi tru-
a doua este moarte cu adevărat. Asta pul poate să trăiască. Prima parte anunţă
deoarece componenta noastră fizică conti- că duhul trăieşte din pricina lui Cristos,
nuă să fie „trupul păcatului“. Indiferent care locuieşte în noi. A doua parte de­ clară
cât de avansată ar fi umblarea spirituală a că trupul va trăi din pricina faptului că
unui creştin, car­ nea sa este totuşi „trupul Duhul Sfânt rămâne necurmat în noi.
păcatului“. Încă avem de luat în primire Duhul Sfânt va da viaţă trupurilor noastre.
un trup glorios, spiritual. „Răscumpărarea Trupul este mort nu în sensul că acest
trupu­rilor noas­tre“ (Rom. 8:23) ne aşteap- înveliş exterior ar fi mort, ci în sensul că
tă în viitor. Trupul nostru de acum nu se îndreaptă spre mormânt. Vorbind din
este decât un „vas de lut“, un „cort punct de vedere spiritual, este socotit ca
pământesc“, „trupul stării noastre smerite“ şi cum ar fi mort. Potrivit gândirii omu-
(2 Cor. 4:7, 5:1; Fil. 3:21). Păcatul a fost lui, trupul posedă viaţă. Totuşi, după
alungat din duh şi din voinţă, dar nu a Dumnezeu, chiar şi viaţa aceasta este
fost extirpat din trup. Pentru că păcatul moarte, deoarece abundă în păcate – „tru-
rămâne în trup, trupul este, prin urmare, purile voastre sunt moarte din pricina
mort. Acesta este sensul expresiei: „trupu- păcatului“. Pe de o parte, deşi există tărie
rile voastre sunt moarte din pricina păca- în trup, nu avem voie s-o lăsăm să se
tului“. Simultan cu această stare, însă, manifeste. Nu trebuie să aibă nici o acti-
duhul nostru este viu. Sau, să ne expri- vitate, deoarece activarea vieţii trupului nu
măm mai corect, duhul nostru primeşte este altceva decât moarte. Păcatul este
viaţă din pricina neprihănirii care este în viaţa lui, iar păcatul este moarte spi­ rituală.
Cristos. Când ne punem încrederea în El, Trupul trăieşte prin moarte spirituală. Pe
Îl primim pe El ca neprihănirea noastră de altă parte, ştim că trebuie să mărturi-
şi suntem îndreptăţiţi de Dumnezeu. sim Cuvântul, să-I slujim lui Dumnezeu
Primul este Cristos, care ne dăruieşte şi să trudim pentru El. Pentru acestea se
Însuşi Sinele Său (o tranzacţie faptică); al cere tărie trupească. Întrucât trupul este
doilea este Dumnezeu, care ne îndreptă- mort din punct de vedere spiritual, iar
ţeşte, din pricina lui Cristos (o tranzac­ ţie viaţa sa nu este altceva decât moarte,
juridică). Fără această dăruire nu poate fi cum îl vom putea angaja să răspundă
îndreptăţire. În clipa în care-L primim pe cerinţelor vieţii spi­ rituale, fără ca, în ace-
Cristos, obţinem poziţia juridică de a fi laşi timp, să se hrănească din viaţa-moar-
îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu şi, în tea sa? Este evident că trupul nostru nu
acelaşi timp, şi experienţa practică de a poate şi nu va face voia Duhului vieţii
ne fi dăruit Cristos nouă. Cristos intră în dinăuntru, ci se va opune şi va lupta
noi ca viaţă, pentru ca duhul nostru mort împotriva Sa. Prin urmare, cum poate
să fie înviat. Asta se înţelege prin cuvin- Duhul Sfânt să determine trupul nostru să
tele: „duhurile voastre sunt vii, din pri­ cina răspundă chemării Sale? El Însuşi trebuie
neprihănirii“. să dea viaţă tru­
pului nostru de moarte.
„Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Cel „Care L-a înviat pe Cristos Isus
Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel din morţi“ este Dumnezeu. De ce nu este
ce a înviat pe Cristos Isus din morţi va El numit direct? Pentru a se sublinia
învia şi trupurile voastre muritoare, din lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu
pricina Duhului Său, care locuieşte în voi“ prin învierea Domnului Isus din morţi.
(Ro. 8:11). Versetul 10 explică cum învie Scopul este să li se atragă atenţia credin-
Dumnezeu duhul nostru. Versetul citat adi- cioşilor la posibilitatea ca Dumnezeu să
neaori ne spune cum dăruieşte Dumnezeu învie trupurile lor muritoare, întrucât
viaţă trupului nostru. Versetul 10 spune că Dumnezeu deja a înviat trupul mort al lui
duhul este în­ viat, trupul fiind în continuare Isus. Apostolul afirmă indirect că acest
mort. Versetul 11 merge mai departe, spu- Duh al lui Dumnezeu este Duhul Sfânt,
 Credinciosul şi trupul său 387
Care, de asemenea, este Duhul învierii. slăvit sau că trupul acesta muritor s-a
Din nou, el foloseşte cuvântul „dacă“ – îmbrăcat cu nemu­ rirea. Acestea nu se pot
„dacă Duhul Celui... locuieşte în voi... va realiza în viaţa de acum. Răscumpărarea
învia şi trupurile voastre muritoare“. El vaselor noastre de lut nu va avea loc
nu se îndoieşte că Duhul Sfânt este în decât atunci când va veni Domnul şi ne
credincios, deoarece spune lămurit în ver- va primi la El. Este cu neputinţă să se
setul 9 că oricine aparţine lui Cristos are schimbe natura trupului nostru actual.
Duhul lui Cristos. Ceea ce vrea să spună Prim urmare, sensul real al sintagmei că
este: „În voi lo­ cuieşte Duhul Sfânt; de Duhul Sfânt dă viaţă trupurilor noastre
aceea, trupurile voastre trebuie să experi- este: (1) El ne va restaura când suntem
menteze viaţa Sa“. Acesta e privilegiul bolnavi şi (2) El ne va păzi (păstra) când
împărtăşit de toţi cei în care locuieşte nu vom fi bolnavi. Cu alte cuvinte, Duhul
Duhul. El nu doreşte ca vreun sfânt să Sfânt va întări corturile noastre pămân-
piardă această binecuvântare datorită igno- teşti, ca să putem să ne achităm de sarci-
ranţei. nile noastre privitoare la lucrarea lui
În realitate, acest verset propovădu­ieşte Dumnezeu şi umblarea noastră înaintea
că, dacă Duhul lui Dumnezeu ră­ mâne în Sa, pentru ca nici viaţa noastră, nici
noi, atunci, prin această Putere care locu- împărăţia lui Dumnezeu să nu sufere
ieşte în noi, Dumnezeu dă viaţă trupurilor datorită slăbi­ciunii trupului.
noastre muritoare. Nu se vor­ beşte despre Iată, dar, ce le-a pus Dumnezeu la
o înviere viitoare aici, căci nu aceasta dispoziţia copiilor Săi! Dar oare câţi creş-
este tema de care se ocupă apostolul. tini trăiesc cu adevărat, în vremea de
Este doar o comparaţie între învierea acum, această viaţă dăruită trupurilor lor
Domnului Isus şi felul în care primim prin Duhul Său? Câţi nu sunt cei a căror
noi astăzi viaţă în trupul nostru. Dacă viaţă spirituală este periclitată de condiţia
versetul s-ar referi la înviere, s-ar folosi lor fizică! Atâţia care cad din pricina
termenul „trup al morţii“; dar numai tru- condiţiei lor fizice! Atâţia care nu pot
pul muritor este avut în vedere aici, cel lucra din plin pentru Dumnezeu, datorită
care este supus morţii, deşi nu a murit robiei în care îi ţine legaţi boala!
încă. Trupul credinciosului este mort din Experienţa pe care o au creştinii din vre-
punct de vedere spiritual, căci se îndreap- mea de acum nu este în acord cu ceea
tă spre mormânt, urmând să moară. Asta ce ne-a pus la dispoziţie Dumnezeu.
se deosebeşte de unul care este deja De­ sigur, există o seamă de motive de
decedat în sens literal. După cum Duhul na­ tură să explice această discrepanţă: unii
Sfânt Care locuieşte în noi este o realita- refuză să accepte purtarea de grijă a lui
te mereu actuală, tot aşa Duhul Sfânt Dumnezeu, deoarece susţin că nu are
Care dă viaţă trupurilor noastre muritoare nimic de a face cu ei; iar alţii, deşi
trebuie să fie o realitate mereu actuală. cunosc, cred şi doresc această purtare de
Mai mult, trebuie să ne dăm seama că grijă, nu şi-au adus trupurile ca o jertfă
aici nu se vorbeşte despre regenerarea vie. Mai degrabă, ei insistă că Dum­ nezeu
noastră, căci Duhul Sfânt nu dăruieşte le-a furnizat tăria de a trăi prin ei înşişi.
viaţă duhului nostru, ci tru­
purilor noastre. Dar cei ce doresc cu adevărat să trăiască
Prin versetul acesta Dumnezeu Îşi pentru Dumnezeu şi-şi însuşesc această
informează copiii cu privire la privilegiul promisiune şi purtare de grijă prin credin-
lor trupesc, şi anume viaţă pentru trupuri- ţă vor experimenta realitatea plinătăţii în
le lor muritoare, prin Duhul Său Cel trup, aşa cum este aceasta dăruită de
Sfânt. Nu se spune că „trupul păca­ tului“ Duhul Sfânt.
a devenit un trup sfânt sau că „trupul „Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm
stării noastre smerite“ (în engleză: trupul nimic firii pământeşti, ca să trăim după
smerit, n.tr.) a fost transformat într-unul îndemnurile ei“ (v. 12). Versetul acesta
388 Omul spiritual, volumul III
descrie pe larg relaţia corectă dintre cre- oară ca într-un cleşte.
dincios şi trupul său. Nenumăraţi credin- Mulţi susţin că trebuie să împlinim
cioşi sunt robii trupului lor. Viaţa spiritua- dorinţele şi pretenţiile legitime ale firii
lă a multora este total întemniţată în tru- (cărnii), dar apostolul insistă că nu-i mai
pul lor! Existenţa lor se desfăşoară pe datorăm nimic! Dincolo de necesitatea de
două planuri: când se retrag în omul a ne păstra cortul pământesc într-o stare
dinăuntru, au sentimentul că sunt spiritu- corespunzătoare ca vas al lui Dumnezeu,
ali, aproape de Dumnezeu, având o viaţă nu-i mai datorăm absolut nimic. Evident,
din belşug; dar când trăiesc în omul din Biblia niciodată nu ne interzice de a avea
afară, în trupul lor, se simt căzuţi, carnali grijă de trup, deoa­rece, în caz contrar, ar
şi înstrăinaţi de Dum­ nezeu, pentru că se însemna să-i acordăm şi mai mult timp şi
supun trupului lor. Un mic neajuns fizic atenţie, pentru a evita îmbolnăviri inutile.
poate să le schimbe radical viaţa. O uşoa- Îmbră­ cămintea, hrana şi adăpostul sunt
ră boală sau durere îi va tulbura, inun- necesităţi de la sine înţelese, după cum
dându-le viaţa cu iubire de sine şi auto- este şi odihna pe care trebuie să i-o acor-
compătimire. În aceste condiţii, este cu dăm trupului. Ceea ce am dori să sublini-
neputinţă să aibă o umblare spirituală. em însă este faptul că nu trebuie să ne
Prin folosirea termenului „aşadar“, preocupăm unilateral de aceste lucruri. E
apostolul nu face altceva decât să conti- drept că trebuie să mâncăm atunci când
nue gândul din versetul anterior. Noi cre- flămânzim, să bem când ne este sete, să
dem că este o continuare directă a verse- ne odihnim când am obosit, să ne îmbră-
telor 10 şi 11. Versetul 10 declară că tru- căm dacă ne este frig. Dar nu trebuie să
pul este mort; iar 11 afirmă că Duhul le îngăduim acestor necesităţi să penetre-
Sfânt dă viaţă trupului. Pe baza acestor ze inimile noastre atât de adânc încât să
două condiţii trupeşti, apostolul poate con- devină obiective parţiale sau totale ale
chide, afirmând: „Aşadar, fraţilor, noi nu vieţii noastre. Nu trebuie să iubim aceste
mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să necesităţi. Ele trebuie să vină şi să plece
trăim după îndemnurile ei“. Mai întâi, după cum este nevoie. Dar nu trebuie să
întrucât trupul este mort din pricina păca- zăbovească în noi, devenind dorinţe.
tului, înseamnă că nu putem trăi după Uneori, de dragul lucrării lui Dumnezeu
îndemnurile trupului. A proceda aşa ar sau al altor cerinţe imperioase, trebuie să
însemna să păcătuim. În al doilea rând, ne purtăm aspru cu trupul nostru şi să-l
întrucât Duhul Sfânt a dat viaţă trupurilor supunem, necedând dorinţelor exprimate
noastre muritoare, nu mai e nevoie să de acesta. Două exemple: ucenicilor le-a
trăim după îndemnurile firii (cărnii), căci plăcut să doarmă în grădina Ghetsimane.
ea nu mai are autoritatea de a lega viaţa Dar Domnul a îndurat foame la fântâna
noastră spirituală. Prin această purtare de din Sihar – acestea ne prezintă un con-
grijă a Duhului lui Dumnezeu, viaţa trast între înfrângere şi biruinţă în legătură
noastră lăuntrică este competentă să se cu o cerinţă legitimă a trupului. Întrucât
afle, nemijlocit, la cârma învelişului nostru nu mai suntem datori trupului, nu mai
exterior, fără nici o imixtiune. Anterior trebuie să păcătuim, supunându-ne pof­
păream a fi datori firii, incapabili de a-i telor sale, după cum nu trebuie să stag-
înfrâna pretenţiile, dorinţele şi poftele, năm în lucrarea spirituală, din pricina
drept care, trăiam după îndemnurile firii, slăbiciunii fizice.
săvârşind multe păcate. Dar acum avem „Dacă trăiţi după îndemnurile ei [ale
purtarea de grijă a Duhului Sfânt. Nu firii], veţi muri; dar dacă, prin Duhul,
numai că poftele firii (cărnii) nu mai au faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi“
stăpânire asupra noastră, ci până şi slăbi- (Rom. 8:13). În cazul în care creştinii vor
ciunile sale, boala şi suferinţa ei şi-au respinge purtarea de grijă a lui Dumnezeu,
pierdut forţa cu care ne strângeau odini- trăind, în schimb, după îndemnurile firii,
 Credinciosul şi trupul său 389
negreşit, ei vor fi pedepsiţi. toată inima lui Dum­ nezeu, oare nu ne-ar
„Dacă veţi trăi după îndemnurile firii, da asta ghes să trăim cu şi mai multă
veţi muri“. Termenii „a muri“ şi „a trăi“ energie pentru noi înşine? Creştini fără
din propoziţia citată au mai multe sen- număr ce caută să aibă Duhul Sfânt ca
suri. Vom aminti doar unul: moartea tru- viaţă pentru tru­ purile lor muritoare ar
pului. Potrivit păcatului, trupul nostru este trebui să-şi dea seama, în acest punct, că
„mort“; potrivit consecinţei, este un „trup nu au parte de această experienţă din
al morţii“ – adică este sortit morţii; dacă pricina faptului că au neglijat acest punct
trăim după îndemnurile firii, acest trup de esenţial.
moarte va deveni un trup muritor. Nu ne putem stăpâni singuri trupul,
Urmând îndemnurile firii (cărnii), pe de dar prin Duhul Sfânt vom putea. El ne
o parte, suntem nevrednici de a primi va învrednici să dăm la moarte nume­
viaţa pe care o dă Duhul Sfânt trupului, roasele sale fapte. Credincioşii au expe­
iar pe de altă parte, ne scurtăm zilele rimentat cu toţii cât de mult le lipseşte
noastre pe pământ, căci toate păcatele tăria de a se ocupa de poftele trupeşti,
sunt dăunătoare trupului. Toate păcatele care provoacă mădularele trupului să
îşi fac efectul asupra cărnii şi acel efect comită fapte care să satisfacă firea veche.
este moartea. De-a lungul vieţii dăruite Dar, prin Duhul Sfânt, ei sunt învredniciţi
trupului nostru de Duhul Sfânt, trebuie să să facă faţă situaţiei. Este foarte impor-
ne împotrivim morţii ce rezidă în el. tant să cunoaştem acest lucru. E inutil să
Altminteri, moartea îşi va face numaide- încerci să-ţi răstigneşti tu însuţi eul. În
cât lucrarea în acest trup. vremea noastră, mulţi au priceput adevă-
„Dar dacă, prin Duhul, faceţi să rul răstignirii noastre cu Domnul pe
moară faptele trupului, veţi trăi“. Tre­buie cruce, dar puţini manifestă realitatea sa.
să-L primim pe Duhul Sfânt nu doar ca Adevărul co-răstignirii noastre nu este
pe Dătătorul vieţii vasului nostru de lut, decât o simplă învăţătură pentru mulţi
ci şi ca Executor al faptelor sale. Cum sfinţi. Asta se datoreşte, în principal, fap-
ne putem aştepta ca El să dea viaţă tru- tului că le lipseşte o înţelegere clară a
pului nostru, dacă neglijăm să dăm la locului Duhului Sfânt în schema mântui-
moarte faptele sale? Căci doar prin darea rii. Ei nu înţeleg cum Se mişcă Duhul
la moarte a faptelor sale, prin Duhul împreună cu crucea. Trebuie să ne dăm
Sfânt, putem noi trăi. Pentru ca trupul să seama că, crucea fără Duhul lui
poată trăi, ce face acesta trebuie mai întâi Dumnezeu este total lipsită de eficacitate.
redus la zero, deoarece, în caz contrar, Numai Duhul Sfânt poate lua ceea ce a
moartea va interveni nu­ maidecât. Tocmai înfăptuit crucea, făcându-l pe credincios
în asta contă greşeala multora. Creştinii să trăiască în practică această înfăptuire.
presupun că pot trăi pentru ei înşişi – Dacă auzim adevărul crucii, dar nu-I per-
recurgând la trupul lor pentru împlinirea mitem Domnu­lui să aplice acest adevăr în
dorinţelor lor, dar, în acelaşi timp, aştep- viaţa noastră, atunci totul se rezumă la
tându-se ca Duhul Sfânt să dăruiască cunoaş­terea unei teorii, a unui ideal.
viaţă trupului lor, pentru ca ei să fie O recunoaştere a faptului că „omul
sănătoşi şi scutiţi de neputinţe. Dar oare nostru cel vechi a fost răstignit împreună
e de conceput ca El să dea viaţă şi tărie cu El, pentru ca trupul păcatului să fie
oamenilor, învrednicindu-i să trăiască pen- dezbrăcat de puterea lui (anulat)“ (Rom.
tru ei înşişi? Cât de ridicolă este o ase- 6:6) este un lucru bun. Dar noi rămânem
menea idee! Viaţa pe care o dăruieşte încătuşaţi de faptele firii, dacă „prin
Dumnezeu trupului nostru are drept scop Duhul“ nu am „dat la moarte faptele
să ne ajute să trăim pentru El. Dacă trupului“. Am văzut prea mulţi sfinţi care
Duhul Sfânt ne-ar acorda sănătate şi tărie, înţeleg cât se poate de limpede adevărul
nouă, celor care nu ne-am predat din crucii şi-l acceptă, dar în care acest ade-
390 Omul spiritual, volumul III
văr nu produce nici o roadă. Ei încep să de cu prima parte a versetului precedent.
se întrebe dacă realitatea mântuirii practi- Hrana este legitimă, dar întrucât şi hrana,
ce a crucii poate fi cunoscută şi trăită de şi stomacul vor fi, în cele din urmă, dis-
ei în viaţa lor. Numai că, ei nu trebuie să truse, nici una nu este de vreun folos
se mire deloc, întrucât au uitat că numai etern. Ultima parte a versetului corespun-
Duhul Sfânt poate traduce în viaţă experi- de cu ultima parte a versetului precedent.
enţa crucii. Numai El poate motiva mân- Creştinul este capabil să se înalţe cu totul
tuirea, dându-i substanţă, însă ei au uitat deasupra magne­ tismului instinctului sexu-
de Duhul Sfânt. Dacă credincioşii nu se al, predând trupul său în întregime
vor abandona pe ei înşişi, încrezându-se Domnului (1 Cor. 7:34).
cu totul în puterea Duhului, pentru ca „Trupul este pentru Domnul“. Este un
faptele trupului să înceteze, adevărul pe cuvânt cu imense consecinţe! Pavel ne
care-l propovădu­ iesc va persista doar în vorbeşte mai întâi despre chestiunea ali-
faza de teorie. Numai o dare la moarte mentelor. În problema mâncării şi băutu-
prin puterea Duhului Sfânt va dărui, în rii, creştinului i se oferă şansa de a dove-
vremea de acum, viaţă trupului nostru di în practică faptul că „trupul este pentru
muritor. Domnul“. Iniţial, chiar în acest punct a
căzut omul. Domnul Isus a fost şi El
Slăviţi-L pe Dumnezeu! ispitit în pustie în acelaşi punct. Numeroşi
Textul de la 1 Corinteni 6:12-20 arun- creştini nu ştiu cum să-L prea­ mărească
că lumină suplimentară asupra acestei pe Dumnezeu prin mâncarea şi băutura
chestiuni a trupului credinciosului. Să-l lor. Astfel, ei mănâncă şi beau nu doar
analizăm verset cu verset: pentru a-şi întreţine trupul în condiţii
„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar corespunzătoare, pentru ca Domnul să Se
nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi poată folosi de el, ci se complac în sati-
sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să sfacerea propriilor lor dorinţe. Trebuie să
pună stăpânire pe mine“ (v. 12). După înţelegem că trupul este pentru Domnul,
cum demonstrează versetele următoare, iar nu pentru noi înşine! De aceea, trebu-
apostolul Pavel are aici în vedere trupul. ie să ne ferim de a-l întrebuinţa pentru
El consideră că toate lucrurile sunt îngă- plăcerea noastră. Hrana nu trebuie să
duite, deoarece, după natură, orice ce­ rinţă împiedice părtăşia noastră cu Dumnezeu,
a trupului – cum ar fi, mâncatul, băutul întrucât ea trebuie consumată doar pentru
sau sexul – este naturală, rezo­ nabilă şi a păstra trupul sănătos.
îngăduită (v. 13). Dar, cumpă­ nind în con- Apostolul menţionează şi subiectul
tinuare, el consideră că nu fiecare din imoralităţii. Acesta e un păcat care
aceste lucruri este, neapărat, de folos şi, în­ tinează trupul şi contravine direct princi-
desigur, nu trebuie să pună stăpânire pe piului potrivit căruia „trupul este pentru
om. Cu alte cuvinte, conform existenţei Domnul“. Imoralitatea de aici cu­ prinde
naturale a omului, creştinului i se poate nu doar uşurătatea în relaţiile extra conju-
îngădui să facă multe lucruri cu trupul gale, ci chiar şi depăşirea măsurii în căs-
său, dar, ca unul care aparţine lui nicie. Trupul este pentru Domnul, în
Dumnezeu, el e, de asemenea, în stare să întregime pentru Domnul, nu pentru noi
nu facă aceste lucruri, spre slava lui înşine! Astfel libertinajul este interzis chiar
Dumnezeu. în relaţiile sexuale legitime.
„Mâncările sunt pentru pântece şi pân- Intenţia apostolului Pavel din acest
tecele este pentru mâncări. Şi Dum­ nezeu fragment este de a ne arăta că orice
va nimici şi pe unul, şi pe celelalte. Dar excese al trupului trebuie evitate cu toată
trupul nu este pentru curvie: el este pen- tăria. Trupul este pentru Domnul; numai
tru Domnul, şi Domnul este pentru trup“ Domnul are voie să Se folosească de el!
(v. 13). Prima parte a versetului corespun- Folosirea vreunui mădular al trupului în
 Credinciosul şi trupul său 391
scopul satisfacţiei personale nu-I este plă- are nici o valoare în viaţa spirituală,
cută Lui! În afară de întrebuinţarea trupu- nepurtându-i-se de grijă în planul de răs-
lui ca un instrument al neprihănirii, trupul cumpărare al lui Dumnezeu. Dar aici se
nu are voie să fie folosit în nici un alt afirmă limpede că „Domnul este pentru
chip. Căci trupul, ca, de altfel, întreaga trup.“ Domnul, afirmă Dumnezeu, este,
noastră fiinţă, nu poate sluji la doi stă- în egală măsură, şi pentru vasul de lut,
pâni. Chiar în pri­ vinţa unor lucruri natu- pe care omul nu pune prea mare preţ.
rale, cum ar fi alimentele şi relaţiile sexu- De ce-şi desconsideră credincioşii cor-
ale, trupul trebuie întrebuinţat exclusiv tul lor pământesc? Pentru că, în mod
pentru împli­ nirea nevoilor. Deşi nevoile eronat, Îl privesc pe Domnul Isus ca pe
se cer îm­ plinite, totuşi, trupul este pentru Unul care i-a salvat doar de păcatele lor,
Dom­ nul, iar nu pentru alimente şi relaţii iar nu şi de boala trupului lor. În conse-
se­
xuale. În vremea noastră, mulţi creş­ tini cinţă, ei nu sunt în stare să facă altceva
aspiră să atingă sfinţirea în du­ hul şi în decât să recurgă la metode omeneşti pen-
sufletul lor, neapreciind la justa valoare tru vindecarea neputinţelor şi bolilor lor
cât de mult depinde sfinţirea în aceste fizice. Când privesc în cele patru
domenii de sfinţirea trupului. Ei uită că, Evanghelii, constată că Domnul Isus a
dacă toate răspunsurile lor la impulsurile vindecat mai multe trupuri, decât sufle­ te.
nervilor, senzaţiilor, acţiunilor, conduitei, Şi totuşi, ei spiritualizează întreaga pro-
faptelor, hranei şi vorbirii ce ţin de trup blemă, interpretând aceste neputinţe ca
nu sunt în întregime pentru Domnul, nu fiind maladii spirituale. Da, ei vor recu-
vor atinge desă­ vârşirea. noaşte că Domnul Isus a vindecat şi boli
„Trupul este pentru Domnul“. Asta fizice cât S-a aflat pe pământ, dar ei mai
înseamnă că, deşi învelişul exterior, car- cred că că în ziua de azi El ar vindeca
nea, aparţine Domnului, i-a fost în­ credinţat doar boli spirituale. Ei sunt dispuşi să-I
omului ca să-l întreţină pentru El. Ce dea Domnului metehnele lor spirituale, ca
puţini sunt cei ce cunosc şi practică acest să le vindece, dar consideră de la sine
adevăr! Mulţi sfinţi din ziua de azi sunt înţeles că trebuie să se ducă la altcineva
afectaţi de boli, slăbi­ ciuni şi suferinţe. pentru vindecarea bolilor lor fizice, con-
Dumnezeu îi disciplinează, ca să-I poată cluzionând că Domnul nu ar avea nimic
aduce Lui trupurile lor ca o jertfă vie. Ei de a face cu acestea! Ei uită că „Isus
ar fi vindecaţi, dacă s-ar preda cu totul Cristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci“
lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca ei să (Evr. 13:8).
ştie că trupul este pentru Domnul, nu Este precumpănitoare atitudinea ce
pentru ei înşişi. Dacă vor trăi în continu- predomină în vremea noastră în rândurile
are pentru satisfacerea dorinţelor lor, vor sfinţilor cu privire la faptul că Dumnezeu
vedea că biciul lui Dumnezeu va conti- nu ar fi luat nici o măsură de a avea
nua să se abată peste ei! Toţi cei se sunt grijă de trup. Ei limitează răscumpărarea
bolnavi trebuie să pună la inimă, cu tot lui Cristos la duh şi suflet, ştergând orice
dinadinsul, aceste cuvinte! efect ce l-ar avea aceasta pentru trup. Ei
„Iar Domnul pentru trup“. Este o afir- nesocotesc faptul că Domnul Isus a vin-
maţie de toată frumuseţea! Incredibil de decat neputinţe fizice în zilele cât S-a
minunată! De obicei, ne gândim la aflat pe pământ, iar apostolii au continuat
Domnul ca la Unul care salvează doar să experimenteze această putere de a vin-
duhul şi sufletul nostru, dar aici ni spune deca în zilele lor. Nici o altă explicaţie
limpede că „Domnul (este) pentru trup“. nu se poate avansa pentru această atitudi-
Creştinii Îl privesc pe Domnul Isus ca ne a lor decât necredinţa! Dar Cuvântul
Unul care a venit să le salveze doar lui Dumnezeu ne spune că Domnul este
duhul şi sufletul, crezând că trupul ar fi şi pentru trup.
nefolositor, întrucât – nu-i aşa? – el nu Asta se leagă de ceea ce s-a spus
392 Omul spiritual, volumul III
adineaori. Trupul nostru este pentru cedare în faţa poftei trupeşti. Multe clipe
Domnul şi, în acelaşi timp, şi Domnul de mânie sunt declanşate de stări fizice de
este pentru trupul nostru. Vedem în asta disconfort. Nervii supra­ sensibili îi pot face
relaţia reciprocă dintre Dumnezeu şi om. pe oameni să fie irascibili şi ursuzi.
Dumnezeu ni se dă pe Sine în întregime, Personalităţi dificile sunt adesea rezultatul
pentru ca noi să ne putem aduce pe noi unor constituţii fiziolo­ gice dificile. Mulţi
înşine în întregime Lui. Dându-ne pe noi păcătoşi notorii sunt alcătuiţi diferit de alte
în întregime Lui, El ni se va dărui din persoane, din punct de vedere fizic. Dar
nou, după măsura predării noastre. chiar şi în acest caz, în pofida tuturor
Domnul doreşte să ştim că El Şi-a dat acestor ma­ nifestări, încă Domnul este pen-
trupul pentru noi. Mai vrea să ştim că tru trup. Dacă ne oferim Lui, recunoscân-
dacă trupul nostru este cu adevărat pentru du-L ca Domn a toate şi însuşindu-ne
El, noi Îl vom experimenta pe El pentru făgăduinţa Sa prin credinţă, vom vedea
trupul nostru. Sensul sintagmei că trupul cum Domnul ne poate izbăvi de noi înşi-
este pentru Domnul este că trebuie să ne ne. Indiferent de modul în care suntem
aducem în întregime trupul nostru Lui, ca alcătuiţi fiziologic, chiar dacă posedăm
să trăim pentru El. În timp ce Domnul anumite slăbiciuni ieşite din comun, putem
pentru trup presupune acest lucru, întrucât să ne învingem păcatele prin Domnul.
El a acceptat predarea noastră, El va (2) În plus, Domnul este pentru
dărui viaţa şi puterea Sa trupului nostru me­ tehnele noastre fizice. După cum
pământesc. El va avea grijă, va păstra şi ni­ miceşte El păcatul, tot aşa El ne va
va hrăni acest trup fizic al nostru. vindeca bolile. El este pentru orice ches­
Conştient fiind de slăbiciunea sa, necu- tiune ce ţine de trupul nostru; în conse-
răţia, păcătoşenia şi starea sa de mortă- cinţă, El este şi pentru bolile noastre.
ciune, s-ar părea de neconceput ca Bolile nu sunt altceva decât manifestarea
Domnul să fie şi pentru trup. Dar vom puterii păcatului în trupul nostru. Domnul
înţelege acest lucru dacă vom privi modul Isus este în stare să ne izbăvească atât de
în care ne mântuieşte Dumnezeu. Când boli, cât şi de păcate.
S-a născut Domnul Isus, Cuvântul S-a (3) Domnul este şi pentru trăirea noas-
întrupat. El a luat în primire un trup. tră în trup. El va fi tăria şi viaţa sa,
Când a fost pe cruce, „El a purtat păcate- pentru ca să poată trăi pentru El. El
le noastre în trupul Său, pe lemn“ (1 Pet. doreşte să experimentăm în umblarea
2:24). Uniţi cu El prin credinţă, trupurile noastră zilnică puterea învierii Sale, pentru
noastre au fost şi ele răstignite împreună ca şi trupul nostru să poată trăi prin El.
cu El. Şi astfel, El le-a elibe­ rat de sub (4) Domnul este, deopotrivă, pentru
puterea păcatului. În Cristos acest cort de glorificarea trupului. Asta priveşte viito­ rul.
carne al nostru a fost înviat şi înălţat la Astăzi atingem culmi înalte, dacă umblăm
cer. Duhul Sfânt locuieşte în prezent în prin El, dar natura trupului nostru nu se
noi. Prim urmare, vom spune că Domnul schimbă. Dar va veni ziua în care
este pentru trupul nostru, nu doar pentru Domnul va răscumpăra şi va transforma
duhul şi sufletul nostru, ci şi pentru tru- acest trup al stării noastre smerite, făcân-
pul nostru. du-l să fie asemenea trupului Său slăvit.
„Domnul pentru trup“ îmbrăţişează Trebuie să subliniem semnificaţia fap-
mai multe înţelesuri: tului că trupul este pentru Domnul. Dacă
(1) Transmite ideea că Domnul va tânjim după experienţa adevărului potrivit
izbăvi trupul de păcat. Aproape orice pă­cat căruia Domnul este pentru trup, mai întâi,
este legat întrucâtva de trup. O mul­ţime de trebuie să practicăm faptul că „trupul este
păcate izvorăsc din cauze fiziologice speci- pentru Domnul“. Este cu neputinţă să
ale. De exemplu, chefuirea este o compla- experimentăm ipostaza „Domnul pentru
cere în simţurile fizice, iar beţia este o trup“, dacă folosim trupul nostru pentru
 Credinciosul şi trupul său 393
satisfacerea do­rinţelor şi plăcerilor noastre, rece tăria lui zilnică de a trăi îi este fur-
în loc să-l aducem Domnului, ca să tră- nizată de El. Pentru Dumnezeu, unirea
iască în exclusivitate pentru El. Dar dacă credincioşilor cu Cristos este o realitate
ne-am preda lui Dumnezeu în întregime, cu totul şi cu totul stabilită, definitivă.
aducându-ne mădularele ca instrumente „Trupul lui Cristos“ nu este doar o sin-
ale neprihănirii şi purtându-ne în toate tagmă spirituală, ci un fapt, o realitate de
privinţele după ordinea rânduită de necontestat. După cum un trup fizic este
Dumnezeu, negreşit El ne-ar dărui viaţă legat de cap, tot aşa credincioşii sunt
şi putere. uniţi cu Cristos. În ochii lui Dumnezeu,
„Şi Dumnezeu, care a înviat pe unirea noastră cu Cristos este perfectă,
Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea nelimitată şi absolută. Să ne exprimăm
Sa“ (1 Cor. 6:14). Aceste cuvinte au altfel: duhurile noastre se unesc cu duhul
menirea de a explica ultima parte a ver- lui Cristos (lucrul cel mai important din-
setului precedent, „Domnul pentru trup“. tre toate), sufletele noastre se unesc cu
Învierea Domnului este o înviere cu tru- sufletul lui Cristos (unirea voinţelor, uni-
pul. Viitoarea noastră înviere va fi de rea afecţiunilor şi unirea minţilor), iar
asemenea cu trupul. Cum a înviat trupurile noastre se unesc cu trupul lui
Dumnezeu trupul Domnului Isus, aşa ne Cristos. Dacă unirea noastră cu Cristos
va învia El şi pe noi din morţi. Aceste este completă, cum poate partea trupeas-
două realităţi sunt la fel de sigure. Deci, că a fiinţei noastre să fie exclusă? Dacă
iată cum este Domnul pentru trupul nos- suntem mădulare ale lui Cristos, şi trupu-
tru: El ne va învia prin puterea Sa. Da, rile noastre sunt mădulare ale lui Cristos.
este încă în viitor, dar încă de astăzi Indiscutabil unirea perfectă nu se va
putem gusta arvuna puterii învierii Sale. realiza decât în viitor, când va avea loc
„Nu ştiţi că trupurile voastre sunt învierea. Dar chiar şi aşa, unirea noastră
mădulare ale lui Cristos? Voi lua eu cu Cristos este deja o realitate, de care
mădularele lui Cristos, şi voi face din ele ne bucurăm în prezent. Este o învăţătură
mădulare ale unei curve? Nicidecum!“ (1 vitală, căci ce mângâiere avem, ştiind că
Cor. 6:15). Prima întrebare este formulată trupul lui Cristos este pentru trupurile
oarecum neobişnuit. În alte locuri, ca, de noastr! Toate adevărurile pot fi experi-
exemplu, la 1 Corinteni 12:27, se spune mentate. Ai vreun defect fiziologic, vreo
doar „Voi sunteţi trupul lui Cristos, şi boală, vreo suferinţă sau vreo slăbiciu­ ne?
fiecare, în parte, mădularele lui“; dar Nu uita: Trupul lui Cristos este pentru
numai în acest loc se spune „trupurile trupurile noastre. Ale noastre sunt unite
voastre sunt mădulare ale lui Cristos“. cu ale Lui. În consecinţă, putem primi
Într-adevăr, întreaga noastră fiinţă este un viaţa şi tăria ce decurg din trupul Său,
mădular al lui Cristos. De ce se scoate, care să ne ajute în nevoile noastre fizice.
atunci, în evidenţă, trupul aici? Evident, Oricine are defecte trupeşti trebuie să stea
noi presupunem că viaţa noastră spirituală tare pe această unire cu Cristos, prin cre-
este un mădular al lui Cristos, căci oare dinţă, extrăgându-şi seva din resursele
nu este ea spirituală? Dar cum poate fi Sale, pentru îm­ plinirea nevilor sale tru-
acest înveliş exterior al fiinţei noastre peşti.
consi­derat un mădular al lui Cristos? Cu Apostolul se miră că aceşti credincioşi
adevărat, avem aici un adevăr nespus de corinteni au fost atât de neştiutori cu pri-
frumos. vire la un adevăr atât de clar. Dacă şi-ar
Trebuie să înţelegem unirea noastră cu fi însuşit ei cu adevărat această învăţătu-
Cristos. Dumnezeu nu priveşte cre­ dincioşii ră, ar fi avut multe experienţe spirituale
individual. El îi include împreună în şi ar fi tratat cu responsabilitate diversele
vederea Sa despre Cristos. Nici un creştin avertismente practice, cum ar fi faptul că,
nu poate exista în afara lui Cristos, deoa- dacă aceste trupuri sunt mădulare ale lui
394 Omul spiritual, volumul III
Cristos, am mai fi în­ drăznit noi oare să la ce să se aştepte, dacă Domnul ar fi
le facem mădulare ale unei prostituate? slab şi bolnav. Dar, întrucât exact contra-
Căci apostolul întreabă numaidecât: „Nu riul este adevărat, indubitabil ei pot obţine
ştiţi că cine se lipeşte de o prostituată sănătate, putere şi viaţă de la El.
este un singur trup cu ea? Căci este zis: Trebuie să ne reamintim un lucru,
«Cei doi se vor face un singur trup»“ (1 însă. Nu trebuie să gândim niciodată că,
Cor. 6:16). Pavel dezvoltă această doctrină întrucât trupul este mădular al lui Cristos,
a unirii cât se poate de eficient. „Cine se atunci noi negreşit trebuie să sim­ ţim fizic
lipeşte de o prostituată este un singur trup orice părtăşie spirituală şi tranzacţie ce are
cu ea“, adică devine un mădular al pros- loc acolo, ca şi când am avea dovezi în
tituatei. Un credincios a fost unit cu trup. Dacă trebuie să simţim prezenţa lui
Cristos, deci este un mădular al lui Dumnezeu în trupul nostru de lut – dacă
Cristos. Unde-L va plasa aceasta pe El trebuie să preia direct controlul asupra
Cristos, dacă acest mădular al Său devine sa – dacă Duhul Sfânt trebuie să umple
un mădular al unei prostituate? Apostolul trupul nostru şi să-Şi facă cunoscută voia
interzice un asemenea lucru. prin intermediul acestuia – sau dacă
„Dar cine se lipeşte de Domnul, este Duhul Sfânt trebuie să-Şi asume gestiona-
un singur duh cu El“ (v. 17). În versetele rea limbii trupului şi să vorbească prin
15-17, putem privi taina unirii trupului aceasta – atunci înseamnă că trupul nos-
nostru cu Cristos. Gândul din versetul 17 tru a înlocuit duhul nostru în cadrul lucră-
este că dacă omul, prin unirea trupului rilor acestuia. Iar urmarea va fi faptul că
său cu acela al unei prostituate, devine un duhul nostru îşi va pierde funcţionalitatea,
singur trup şi, de asemenea, un mădular pe măsură ce lucrarea sa va fi preluată
al ei, cum ar putea trupurile noastre să de către trup. Dar vasul nostru de lut nu
nu devină mădulare ale lui Cristos, dacă este capabil de a rezista la o muncă atât
suntem uniţi cu Domnul şi devenim un de istovitoare, drept care, adesea el este
singur duh cu El? Unirea cu trupul unei slăbit. Mai mult, forţele răutăţii, întrucât
prostituate va efectua unirea a două tru- sunt duhuri fără trup, vor dori cu ardoare
puri. Cu atât mai mult vor deveni două adăpostul unor trupuri umane. Un creştin
trupuri unul singur, dacă întreaga noastră al cărui trup s-a extins dincolo de capaci-
fiinţă este unită cu Cristos! tatea sa normală le va da prilej duhurilor
Pavel consideră primul pas din unirea rele să-şi desfăşoare lucrarea. Aceasta se
cu Domnul drept a deveni „un duh cu petrece în conformitate cu legea tărâmului
El.“ Aceasta este unirea în duh. Dar el spiritual. Chiar admi­ ţând că Dumnezeu şi
nu consideră trupul credinciosului ca ceva Duhul Său vor avea comuniune cu el în
fără legătură, nerelaţionat. El concede că trupul său, evident, creştinul se va aştepta
unirea principală se face în duh, totuşi să aibă asemenea părtăşie acolo. Dar
fuziunea aceasta a duhului va avea drept Dumnezeu şi Duhul Său niciodată nu
consecinţă faptul că trupul credinciosului comunică direct cu trupul credinciosului.
va deveni mădular al lui Cristos. Asta Dumnezeu comunică prin Duhul Său în
demonstrează, în ultimă instanţă, că trupul duhul credinciosului. Dacă un copil al lui
este pentru Domnul, iar Domnul pentru Dumnezeu persistă în efortul de a-L
trup. experimenta pe Dumnezeu în trupul său,
Chestiunea care ne priveşte este uni- duhurile rele vor prinde prilejul pentru a
rea. Copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi intra şi a-i acorda ceea ce caută acesta în
înţeleagă clar poziţia în Cristos, faptul că naivitatea sa. Con­ secinţele nu se vor lăsa
nu există nici cea mai mică se­ paraţie în aşteptate: fiinţa sa va fi invadată de
unirea lor cu El. Trupurile lor sunt mădu- duhuri rele. Dar cât priveşte unirea trupu-
lare ale lui Cristos, prin care viaţa Sa se lui credinciosului cu Cristos, faptul acesta
poate manifesta şi etala. Ei n-ar prea avea explică cum trupul este în stare să pri-
 Credinciosul şi trupul său 395
mească viaţa lui Dumnezeu şi să fie locuinţă în noi, căci El locuieşte iniţial în
întărit. Datorită po­ ziţiei nobile a duhului, duhul nostru, unde are părtăşie cu noi.
trebuie să fim cu deosebit de mare băga- Dar asta nu împiedică viaţa Sa să se
re de seamă, ca nu cumva să permitem reverse din duh către trup, dându-i aces-
trupului să-i uzur­ pe lucrările! tuia viaţă. Vom fi înşelaţi dacă ne vom
„Fugiţi de curvie (de imoralitate)! aştepta ca Duhul Sfânt să descindă, în
Orice alt păcat pe care-l face omul este principal, asupra trupurilor noastre. Dar,
un păcat săvârşit afară din trup; dar cine vom suferi pierdere şi în cazul în care Îi
curveşte, păcătuieşte împotriva trupului vom îngrădi locuinţa, limitând-o doar la
său“ (1 Cor. 6:18). Biblia consideră imo­ duhul nostru.
ralitatea (curvia sau preacurvia) mai gravă Trebuie să recunoaştem locul pe care-l
decât alte păcate, deoarece are o legătură ocupă trupul în planul de răscum­ părare al
specială cu trupurile noastre, care sunt lui Dumnezeu. Cristos pune deoparte tru-
mădulare ale lui Cristos. Ne mai mirăm purile noastre, ca ele să fie umplute cu
oare de ce apostolul subli­ nia­
ză cu insis- Duhul Sfânt şi să de­ vină instrumentele
tenţă şi de multe ori că trebuie să ne Sale. Întrucât a murit, a fost înviat şi a
ferim de curvie? Noi o privim ca o fost proslăvit, El este acum calificat să
formă de necurăţie morală, dar apostolul dea Duhul Sfânt trupului nostru. După
subliniază un aspect total diferit. Nici un cum în trecut viaţa sufletului nostru o
alt păcat în afară de curvie nu-i dă prile- străbătea pe cea a trupului, tot aşa acum
jul trupului să fie unit cu alt trup. De Duhul Sfânt o va străbate acum. Viaţa
aceea, acesta e un păcat împotriva trupu- Sa Se va revărsa în toate mădularele şi
lui. Asta presupune că nici un păcat, în ne va da viaţă şi putere, mult mai
afară de curvie, nu poate să-l facă pe un îm­ belşugate decât ne-am putea închipui.
mădular al lui Cristos să fie un mădular Este un fapt incontestabil că trupul
al unei prostituate. Curvia este păcătuire nostru constituie un templu al Duhului
împotriva mădularelor lui Cristos. Întrucât Sfânt. Şi această realitate se poate expe­
creş­tinii sunt uniţi cu Cristos, curvia devi- rimenta, poate fi trăită în practică. Mulţi
ne de două ori mai abominabilă! Sau, ca însă sunt ca şi credincioşii corinteni, care
s-o privim dintr-un alt unghi: văzând au uitat de această posibilitate glorioasă.
urâciunea curviei, vom putea aprecia cât Deşi Duhul lui Dumnezeu locuia cu ade-
de reală este unirea trupului nostru cu vărat în ei, ei nu păreau să-L recunoască.
Cristos. Trebuie să ne exersăm credinţa de a
„Nu ştiţi că trupul vostru este Templul crede, de a recunoaşte şi a accepta aceas-
Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe tă realitate a lui Dumnezeu, acest fapt
care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că împlinit. Dacă ne vom extrage seva din
voi nu sunteţi ai voştri?“ (1 Cor. 6:19). acest fapt, prin credinţă, vom descoperi
Pavel întreabă pentru a doua oară: „Nu că Duhul ne va dărui nu doar sfinţenia,
ştiţi?“ Prima oară a fost în versetul 15, bucuria, neprihănirea şi dra­ gostea lui
care s-a referit la „trupul pentru Domnul.“ Cristos în sufletele noastre, ci şi viaţă,
În cel de-al doilea caz, el se referă la putere, sănătate şi tărie în tru­ purile noas-
sintagma: „Domnul pentru trup.“ Anterior tre slăbănogite, obosite şi bolnave. El va
Pavel se exprimase în general, spunând: dărui vaselor noastre de lut viaţa lui
„voi sunteţi templul lui Dumnezeu“ (1 Cristos, împreună cu elementele vitale ale
Cor. 3:16); acum el spune concret: „tru- trupului Său slăvit. Când trupul nostru a
pul vostru este un templu al Duhului murit cu adevărat împreună cu Cristos,
Sfânt.“ Asta indică faptul că locuinţa adică, atunci când Îi va fi complet supus
Duhului Sfânt se extinde mai departe, de Lui, lepădân­ du-se de orice voinţă proprie
la duh la trup. Comitem o greşeală gravă şi de acţiune independentă, neurmărind
dacă credem că trupul este principala Sa nimic altceva decât a fi un templu al
396 Omul spiritual, volumul III
Domnului, atunci Duhul Sfânt va mani- Cristos cu voi şi pecetea Duhului Sfânt în
festa negreşit în trupul nostru muritor voi demonstrează că trupul vostru, în spe-
viaţa Cristosului înviat. Ce bine este să cial, este al lui Dumnezeu. „Deci, proslă-
putem avea experienţa autentică de a-L viţi pe Dumnezeu în trupul vostru“.
cunoaşte pe Domnul în vindecare şi în Fraţilor, Dumnezeu doreşte să-I dăm cin-
întărire, prin faptul că viaţa Sa este sănă- ste în trupul nostru. El doreşte să-L slă-
tatea şi viaţa noastră! Dacă privim cortul vim atât prin consacrarea de către noi a
nostru ca un templu al Duhului Sfânt, Îl acestui „trup pentru Domnul“, cât şi prin
vom urma plini de uimire, încântare şi harul ma­ nifestat de acest „Domnul pentru
iubire! [acest] trup“ al Său. Să fim treji şi să
„Voi nu sunteţi ai voştri. Căci aţi fost ve­ ghem, ca nu cumva să folosim trupurile
cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe pentru noi înşine sau să le permitem să
Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, cadă în acea condiţie în care s-ar părea că
care sunt ale lui Dumnezeu“ (1 Cor. 6:19- Domnul nu ar fi pentru trup. Astfel Îl
20). Voi sunteţi mădulare ale lui Cristos, vom proslăvi pe Dumnezeu şi-I vom per-
sunteţi un templu al Duhului Sfânt, nu mite să-Şi demonstreze puterea după cum
sunteţi ai voştri. Aţi fost cumpăraţi de voieşte, izbăvindu-ne de slăbi­ ciune, de
Dumnezeu cu un preţ. Tot ce aveţi este al boală şi de suferinţă, precum şi de intere-
Lui, în special trupul vostru. Unirea lui se proprii, iubire de sine şi de păcat.
CAPITOLUL 2
BOALA
Boala este o experienţă comună mai
tuturor oamenilor. Pentru a şti cum să ne
păstrăm trupul într-o condiţie care să dea
slavă lui Dumnezeu, mai întâi trebuie să
ştim ce atitudine să adoptăm faţă de
boală, cum să beneficiem de ea şi cum
să fim vindecaţi. Întrucât boala [ca feno­
men] este atât de răspândită, nu vom
pu­tea evita pierderi însemnate în viaţă,
da­că nu vom şti cum să ne ocupăm de
ea.
Boala şi păcatul
Biblia dezvăluie o relaţie strânsă între
boală şi păcat. Consecinţa finală a păca­
tului este moartea. Boala se situează între
păcat şi moarte. Este urmarea păcatului şi
preludiul morţii. Dacă n-ar exista păcat în
lume, n-ar exista nici boală nici moarte.
Dacă Adam n-ar fi păcătuit, boala n-ar fi
descins asupra pământenilor – de asta
putem fi absolut siguri! Dar, asemenea
multor altor neca­zuri, boala a fost introdu-
să de păcat.
Fiinţele umane sunt alcătuite din două
naturi: materială şi nematerială. Ambele
au suferit din pricina căderii lui Adam.
Duhul şi sufletul au fost avariate de păcat
iar trupul a fost năpădit de boală. Păcatul
duhului şi al sufletului, împreună cu boala
trupului, stau mărturie faptului că omul
trebuie să moară.
Când Domnul Isus a venit să mântu-
iască, El nu numai că a iertat păcatul
omului, dar a şi vindecat trupul omului.
El a salvat trupuri, precum şi suflete. De
la începutul slujbei Sale, El a vindecat
boala omului. La finele lucrării Sale de
slujire neobosită, El a ispăşit pe cruce
pentru păcatele omului. Iată ce mulţi bol-
navi au fost vindecaţi de El în timpul
petrecut de El pe acest pământ! Mâinile
_________
*Desigur, există o deosebire între sfera purtării de către Domnul a păcatelor noastre şi a purtă-
rii de către El a bolilor noastre. Lucrul acesta este dezvoltat de autor în mesajul său despre
boală şi vindecare, redat sub forma unei anexe la capitolul 2 al secţiunii actuale. (Nota traducă-
torului în limba engleză.)
397
Sale au fost mereu gata să se atingă de
bolnavi şi să-i pună pe picioare. Jude­ când
după ce a făcut El Însuşi şi după porun-
ca pe care le-a dat-o ucenicilor, nu putem
să nu observăm că mântuirea pe care o
pune la dispoziţie cuprinde şi vindecarea
bolii. Evanghelia Sa este o evanghelie a
iertării şi a vindecării. Cele două elemen-
te sunt inseparabile. Dom­ nul Isus îi mân-
tuieşte pe oameni de pă­ cate şi de boli,
pentru ca ei să cunoască dragostea Tatălui.
Citind Evan­ gheliile, cartea Faptelor Apos­
tolilor, Epistolele sau Vechiul Testa­ ment,
mereu ni se prezintă tabloul acestor acţi-
uni paralele: vindecarea şi ier­ tarea.
Ştim cu toţii că Isaia 53 constituie cea
mai clară prezentare pe care o face
Vechiul Testament evangheliei. În diverse
locuri, Noul Testament se referă la acest
capitol, când se are în vedere împlinirea
profeţiilor sale privitoare la lucrarea de
răscumpărare a Domnului Isus. „Pedeapsa,
care ne dă pacea, a căzut peste El, şi
prin rănile Lui suntem tămăduiţi“ (Isa.
53:5). Aşadar, ni se spune în termeni
indubitabili că atât vindecarea trupului, cât
şi pacea sufletului ne sunt (ne-au fost)
acordate. Concluzia e întărită de utilizarea
diferenţiată a verbului „a purta“ în cele
două enunţuri: „a purtat păcatele multora“
(v. 12) şi „El suferinţele noastre le-a pur-
tat“ (v. 4; în ebraică: bolile). Domnul
Isus poartă pă­ catele noastre; El poartă şi
bolile noastre! Pentru că a purtat păcate-
le noastre, noi nu mai suntem nevoiţi să
le purtăm; în manieră similară, întrucât El
a purtat bolile noastre, nici pe acestea nu
­
mai suntem nevoiţi să le purtăm.* Păcatul
a avariat sufletul şi trupul nostru, drept
care Domnul le salvează pe amândouă.
El ne salvează şi de boli, şi de păcate.
Credincioşii din zilele noastre pot să-I dea
398 Omul spiritual, volumul III
slavă lui Dumnezeu împreună cu David: şi du-te acasă”, după ce-i spune pa­ raliticului:
„Binecuvântează, suflete, pe Dom­ nul, şi tot „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” (Luca
ce este în mine să binecuvânteze Numele 5:24, 20). În ce ne priveşte pe noi, deşi
Lui cel Sfânt… Care îţi iartă toate fărăde- suntem bântuiţi atât de păcate, cât şi de
legile tale El îţi vindecă toate bolile tale“ boli, pare să ne fie de ajuns iertarea
(Ps. 103:1, 3). Ce trist e că atâţia creştini Domnului, lăsându-ne mai departe împovă-
rostesc doar prima parte a acestei laude raţi de boli şi căutând alte căi de vindeca-
închinate lui Dumnezeu, din pricina faptu- re. Domnul Isus însă nu a vrut să-i lase
lui că au experimentat doar jumătate din pe oameni să-l ducă pe pa­ ralitic acasă,
mântuire! Este o pier­ dere, atât pentru zăcând mai departe pe acel pat, după ce
Dumnezeu, cât şi pentru om. i-au fost iertate pă­
catele.
Să observăm că mântuirea lui Spre deosebire de noi, Domnul are o
Dumnezeu nu ar fi completă dacă Dom­ cu totul altă opinie despre relaţia dintre
nul Isus, pur şi simplu, ne-ar ierta păcat şi boală. Noi credem că păcatul
pă­catele, fără să ne vindece şi bolile. aparţine domeniului spiritual, fiind un
Cum ar putea El să ne mântuiască sufle- lucru detestat şi condamnat de Dum­ nezeu,
tul, lăsându-ne, însă, trupul să fie chinuit privind boala ca pe un lucru pământesc,
de neputinţe? Oare n-a subliniat El amân- fără nici o legătură cu El. Pe de altă
două aspectele, când a fost pe pământ? parte, Domnul Isus le consideră pe ambe-
Uneori, mai întâi a iertat şi după aceea a le, păcatele sufletului şi nepu­ tinţele trupu-
vindecat, pe când alteori a inversat ordi- lui, drept lucrări ale lui Satan. El a venit
nea. Citind cu atenţie Evangheliile, con- „ca să nimicească lucrările diavolului“ (1
statăm că lucrările de vindecare săvârşite Ioan 3:8), drept care Îl vedem pe paginile
de Domnul Isus le întrec la număr cu Scripturii scoţând demoni şi vindecând
mult pe celelalte lucrări ale Sale; asta boli. Când Petru, sub revelaţie divină,
deoarece evreii din vremea aceea păreau vorbeşte despre slujba de vindecare a
mai puţin dispuşi să creadă în iertarea pe Domnului Isus, spune că El „umbla din
care le-o oferea Domnul, decât în vinde- loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi
carea ce le-o punea El la dispoziţie cei ce erau apăsaţi de diavolul“ (Fapte
(Matei 9:5). Dar creştinii de astăzi se 10:38). Păcatul şi boala sunt intim întreţe-
manifestă exact invers. Pe vremea aceea, sute, asemenea sufletului şi trupului.
oamenii credeau că Domnul are puterea Iertarea şi vindecarea sunt complementa-
de a vindeca boala, dar se îndoiau de re.
harul Său vindecător. Sfinţii din vremea
de acum cred în puterea Sa de a ierta, Disciplina lui Dumnezeu
dar se îndoiesc de harul Său vindecător. Acum, după ce am văzut cum priveş-
Ei mărturisesc că Domnul Isus a venit te Domnul boala, ne vom îndrepta atenţia
să-i mântuiască pe oameni de păcat, dar spre cauzele bolii la credincioşi.
ignoră faptul că El este în egală măsură „Din pricina aceasta sunt între voi
Mântuitorul Care tămăduieşte. Necredinţa mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu pu­ ţini
omului operează astfel în desăvârşitul dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am
nostru Salvator o diviziune, în pofida ade- fi judecaţi. Dar când suntem judecaţi,
vărului de netăgăduit că Isus Cristos este suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu
în veci Salvatorul trupului şi sufletului fim osândiţi odată cu lumea (1 Cor.
omului, competent şi să vindece, şi să 11:30-32). Pavel ne explică în acest frag-
ierte. ment că boala este una din moda­ lităţile
În gândirea Domnului nostru, nu este prin care ne pedepseşte Domnul. Datorită
de ajuns ca un om să fie iertat, pentru ca faptului că au greşit înaintea Domnului,
apoi să nu fie şi vindecat. Drept care, Îl credincioşii se aleg cu o mustrare, expri-
vedem poruncind: „Scoală-te, ridică-ţi patul mată printr-o boală, menită să-i determine
 Boala 399
să se judece pe ei înşişi şi să elimine acesteia, bizuire pe noi înşine sau lăco-
greşeala respectivă din viaţa lor. mie în lucrare sau alt act de neascultare
Disciplinându-Şi copiii, Dumnezeu Se faţă de Dumnezeu. În consecinţă, boala
poartă cu toată gingăşia şi dragostea faţă este judecarea fără înconjur, de către
de ei, ca să nu fie condamnaţi odată cu Dumnezeu, a păcatului. Dar nu trebuie să
lumea. În cazul în care creştinii se vor deducem de aici că cel bolnav ar fi mai
pocăi de greşelile lor, Dumnezeu nu-i va păcătos decât alţii (cf. Luca 13:2).
mai disciplina. Nu am putea, atunci, evita Dimpotrivă, cei disciplinaţi de Domnul
boala, dacă ne-am judeca singuri? sunt, de obicei, cei mai sfinţi. Iov e un
Adesea conchidem că boala nu este exemplu edificator, în această privinţă.
decât o problemă de ordin fizic, fără nici De fiecare dată când un credincios
o legătură cu neprihănirea, sfinţenia sau este disciplinat de Dumnezeu, îmbolnă-
judecata lui Dumnezeu. Dar apostolul vindu-se, e pasibil de mari binecuvântări,
Pavel ne spune cât se poate de lămurit în căci Tatăl duhurilor „ne discipli­ nează spre
pasajul citat că boala este un efect al binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţe-
păcatului şi o disciplinare din partea lui niei Lui“ (Evr. 12:10). Boala ne îndeam-
Dumnezeu. Tare le mai place creştinilor nă să ne revizuim trecutul, căutând să
să citeze istoria orbului din Ioan 9, în vedem dacă nu cumva există vreun păcat
sprijinul argumentului că boala lor nu ar ascuns, niscaiva încăpăţânare sau dorinţă
fi deloc o mustrare din partea Domnului de a ne face voia. Îndată ce procedăm
datorată păcatului! Dar Domnul Isus nu a astfel, vom putea depista dacă există o
spus că între păcat şi boală nu există nici barieră între noi şi Dumnezeu. Cotrobăind
o legătură, ci doar Şi-a avertizat ucenicii prin ungherele inimii noastre, vom ajunge
că nu-i condamne pe absolut toţi bolna- să ne dăm seama cât de plină de eul
vii. Dacă Adam n-ar fi păcătuit, omul propriu, cât de lipsită de sfinţenia lui
din Ioan 9 nu s-ar fi născut orb. Ba încă Dum­ nezeu a fost până aici viaţa noastră.
şi mai mult, omul respectiv s-a născut Aceste exerciţii ne vor învrednici să îna­
orb; prin urmare, natura bolii sale este intăm pe calea spirituală şi să căpătăm
total diferită de aceea a bolilor proprii de la Dumnezeu vindecarea.
credincioşilor. Neputinţele celor care se Aşadar, primul lucru pe care trebuie
nasc infirmi nu se datorează, probabil, să-l facem când suntem bolnavi nu este
propriilor lor păcate; dar, conform să ne agităm, în căutarea unui leac sau al
Scripturilor, boala, după ce am crezut în unui vraci. Credinciosul nu trebuie nici să
Domnul, are, de obicei, legătură cu păca- se îngrijoreze, nici să-i fie teamă. Mai
tul. „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi degrabă, trebuie să se plaseze în lumina
rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vinde- desăvârşită a lui Dumnezeu, ca să fie
caţi“ (Iacov 5:16). Mai întâi, trebuie măr- cercetat, animat de dorinţa sinceră de a
turisite păcatele, după care va veni vinde- afla dacă este disciplinat din pricina vreu-
carea. Păcatul este rădăcina bolii. nei deficienţe. El va trebui să se judece.
Boala este adesea disciplina la care Şi astfel, Duhul Sfânt îi va arăta unde a
recurge Dumnezeu pentru a ne atrage greşit. Iar după ce i s-a arătat, va trebui
atenţia cu privire la vreun păcat pe care să mărturisească imediat lucrul respectiv
noi l-am trecut cu vederea, pentru ca să şi să se lase de el. Dacă păcatul respectiv
ne putem lăsa de el. Dumnezeu îngăduie a produs vătămare altora, atunci va trebui
acestor boli să se abată asupra noastră, ca să se străduiască să compenseze, să
să ne disciplineze şi să ne curăţească de redreseze situaţia, crezând că Dumnezeu
greşelile noastre. Mâna lui Dum­ nezeu l-a acceptat. Va trebui să se predea din
apasă asupra noastră, ca să ne îndrepte nou lui Dumnezeu, fiind dispus să ascul-
privirile spre vreo fărădelege sau datorie te de El în toate privinţele.
neachitată, sau mândrie sau iubire a lumii Dumnezeu „nu necăjeşte cu plăcere,
400 Omul spiritual, volumul III
nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oame- negreşit Duhul Sfânt ne va arăta motivul
nilor (Plângerile lui Ieremia 3:33). El va disciplinării noastre. Lui Dumnezeu Îi
înceta acţiunea de disciplinare după ce va face plăcere să ne ierte păcatele şi să ne
vedea că s-a atins obiectivul, credinciosul vindece toate bolile. Marea lucrare de
judecându-se singur. Lui Dumnezeu Îi va răscumpărare săvârşită de Domnul Isus
face cea mai mare plă­ cere să-Şi retragă cuprinde atât iertarea, cât şi vindecarea.
disciplina când nu mai este nevoie de El nu va îngădui nici unui lucru să se
aceasta. Biblia ne asigură că dacă ne interpună între noi şi El. El doreşte să
judecăm singuri, nu vom fi judecaţi. trăim călăuziţi de El, într-o manieră mai
Dumnezeu doreşte să fim eli­ beraţi de profundă decât oricând înainte. Acum e
păcat şi de eul nostru. De îndată ce s-a timpul să ne încredem în El şi să ascul-
realizat acest deziderat, boala va dispare, tăm de El cu totul. Tatăl Ceresc nu
pentru că şi-a îndepli­ nit mi­siunea. Ceea doreşte să disciplineze. O, ce mult do­ reşte
ce trebuie să înţeleagă creştinul astăzi este El să ne vindece, pentru ca, văzând dra-
că Dumnezeu îl disciplinează cu un scop gostea şi puterea Sa, să putem avea o şi
binedefinit. Prin urmare, să-I permiţi tot- mai intimă părtăşie cu El!
deauna Duhului Sfânt să descopere des-
pre ce păcat este vorba, pentru ca să se Boala şi eul
poată realiza scopul lui Dumnezeu, iar Orice mediu înconjurător rău şi aspru
disciplinarea să nu dureze mai mult decât are ca efect dezvăluirea adevăratei noastre
este necesar. Apoi Dumnezeu va vinde- condiţii. Nici una din aceste împrejurări
ca. potrivnice nu echivalează cu vreun păcat
De îndată ce sfântul şi-a mărturisit pentru noi. Ele doar dezvăluie ce este în
păcatul şi s-a lăsat de el, crezând, în ace- noi. Boala este unul din aceste medii prin
laşi timp, că a fost iertat, va putea avea care putem să ne luăm tempe­ ratura spiri-
încredere în promisiunea lui Dumnezeu, tuală, să ne vedem adevărata stare.
având toată certitudinea că Dumnezeu îl Niciodată nu ne dăm seama cât de
va însănătoşi. Cu o con­ ştiinţă eliberată de mult trăim pentru Dumnezeu şi cât de
acuzaţii, el se apropie cu îndrăzneală de mult pentru eul nostru până nu suntem
Dumnezeu, ca să primească har. Ne este loviţi de boală, în special dacă este o
greu să credem sau nu îndrăznim să cre- boală care nu se vindecă uşor. În zilele
dem atunci când suntem departe de El. dinaintea bolii, poate că declaram în gura
Dar după ce păca­ tul a fost lepădat şi mare că Îl vom sluji pe Dumnezeu cu
iertat prin luminarea produsă de Duhul toată inima, fiind dispuşi să îndurăm orice
Sfânt, prin ascultarea noastră de El, avem tratament vom primi din mâna Lui. Abia
acces neîngrădit la Dumnezeu. Întrucât când vine peste noi boala vom descoperi
cauza bolii a fost îndepărtată, boala pro- însă cât de sinceră a fost acea declaraţie.
priu-zisă va fi eliminată. Acum credincio- Ceea ce doreşte să înfăptuiască Dumnezeu
sului bolnav nu-i mai este greu să creadă în copiii Săi este ca ei să fie satisfăcuţi
că „pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut cu voia şi cu calea Sa. Lui nu-I place
peste El [Cristos], şi prin rănile Lui sun- să-Şi vadă copiii cârtind împotriva voii şi
tem tămăduiţi“. În clipa aceea, prezenţa căii Sale, din pricina simţămintelor lor
Dom­ nului se va manifesta din plin şi imature. Din această pricină, Dumnezeu
viaţa Domnului va pătrunde în trupul lui, îngăduie să vină boala peste cei mai aleşi
dându-i viaţă. copii ai Săi, şi nu doar o singură dată,
Suntem oare conştienţi de faptul că pentru ca prin asta să se dezvăluie atitu-
nu-I suntem plăcuţi Tatălui ceresc în dinea lor faţă de voia Sa, aşa cum este
multe privinţe? El Se foloseşte de boală aceasta manifestată în felul ei particular
pentru a ne ajuta să ne vedem scăpările. faţă de fiecare credincios.
Dacă nu vom suprima glasul conştiinţei, Cât de jalnic este să vezi un creştin
 Boala 401
care, din pricina dorinţelor sale ce nu Dumnezeu vrea ca aceştia să uite de
i-au fost satisfăcute, cârteşte împotriva lui boală. Da, să nu ia în seamă boala lor,
Dumnezeu când este pus la încercare! ci să se uite ţintă la Dumnezeu. Să pre-
Credinciosul acesta refuză să primească supunem că voia Sa pentru mine este să
ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru fiu bolnav şi să rămân aşa un timp înde-
el. În loc să fie plin de mulţumire, inima lungat. Ei bine, voi fi eu gata s-o accept?
lui este invadată de dorinţa de a fi vinde- Voi putea eu să mă smeresc sub mâna
cat cât mai curând. (Prin boala venită din tare a lui Dumnezeu şi să nu mă împo-
partea lui Dumnezeu înţelegem boala trivesc? Sau, în boala mea, voi jindui
îngăduită de Dumne­ zeu, căci, în realitate, starea de sănătate ce e în afara planului
boala vine de la Satan. Dar oricare ar fi lui Dumnezeu pentru starea mea actuală?
boala care se va abate asupra creştinului, Voi fi eu în stare să aştept până când se
ea a fost posibilă cu permisiunea lui va fi împlinit scopul Său, şi abia atunci
Dumnezeu şi pentru un anumit scop. să cer să fiu vindecat? Sau voi căuta alte
Experienţa lui Iov, în acest sens, este mijloace de vindecare în timp ce El mă
foarte elocventă.) Din pricina aceasta, disciplinează? Mă lupt eu oare, când sunt
Dumnezeu este nevoit să prelungească în mare suferinţă, să am ceea ce El nu
durata bolii. El nu-Şi va retrage instru- mi-a rânduit? Aceste întrebări ar trebui să
mentul înainte ca acesta să-şi fi realizat străpungă adânc inima fiecărui credincios
scopul. Or, scopul oricăror comunicaţii bolnav.
între Dumnezeu şi credincios este ca Lui Dumnezeu nu-I face nici o plăce­
acesta să fie adus la o stare de supunere re să-Şi vadă copiii bolnavi. Mai degra­ bă,
necondiţionată în faţa Sa, gata să pri- în dragostea Sa pentru ei, le doreşte zile
mească tot ce găseşte Domnul de cuviin- senine, pline de pace. Dar El ştie şi peri-
ţă să-i dea. Lui Dum­ nezeu nu-i face colul care ne paşte, şi anume ca în zilele
plăcere persoana care Îl laudă atunci când de tihnă, dragostea noastră faţă de El,
toate îi merg bine, dar bombăneşte când cuvintele noastre de laudă şi slujirea
drumul este aspru. Dumnezeu nu vrea ca noastră pentru El să fie con­ diţionate de
ai Săi să se îndoiască de dragostea Sa traiul nostru paşnic. El ştie cât de uşor e
sau să interpreteze greşit acţiunile pe care ca inima noastră să se îndepărteze de El
le întreprinde El faţă de ei. El îi vrea să-i şi de voia Sa, alipindu-se de darurile
fie ascultători chiar până la moarte. Sale. În consecinţă, El îngăduie bolii sau
Dumnezeu vrea ca noi, copiii Săi, să altor fenomene similare să vină peste noi,
ne dăm seama că tot ce vine peste noi pentru ca noi să ne dăm seama dacă pe
este de la El. Oricât de periculoasă ar fi El Îl dorim sau doar darurile Sale. Dacă,
împrejurarea fizică sau ambianţa, mâna în zilele când împrejurările ne sunt potriv-
lui Dumnezeu este cea care o reglează. nice, nu vom căuta altceva, înseamnă că
Chiar căderea unui fir de păr se înscrie Îl dorim cu adevărat pe Dum­ nezeu. Boala
în voia Sa. Când cineva se împotriveşte are darul de a da pe faţă orice situaţie,
împrejurărilor care se abat asupra sa, în arătând dacă dorim să ne facem pe plac
realitate, el se împotriveşte Dumneze­ ului sau, dimpotrivă, dacă suntem dispuşi să
care îngăduie aceste împrejurări. Iar dacă acceptăm ceea ce ne-a rânduit Dum­
va ajunge să aibă ură în inimă, după o nezeu.
perioadă îndelungată de boală, ura aceea Încă ţinem la dorinţele noastre perso-
va fi, în realitate, exprimată la adresa lui nale. Asemenea aspiraţii demonstrează cât
Dumnezeu, Care a îngăduit să vină peste de plină de propriile noastre gânduri este
el acest necaz. Întrebarea care se pune viaţa noastră de fiecare zi. Atât în lucra-
nu este dacă un credincios trebuie să fie rea lui Dumnezeu, cât şi în relaţiile cu
bolnav, ci dacă acesta I se împotriveşte oamenii, noi ţinem morţiş la o mulţime
lui Dumnezeu. Când sunt bolnavi, de gânduri şi opinii. Dum­ nezeu este
402 Omul spiritual, volumul III
nevoit să ne aducă până în pragul morţii, fost ruinat, după ce însăşi viaţa îi este în
pentru a ne învăţa nebunia de a ne împo- pericol, după ce boala i-a măcinat, încetul
trivi Lui. El îngăduie să trecem prin ape cu încetul, sănătatea, iar durerea l-a depo-
adânci, ca să ne frângem şi să ne lepă- sedat de orice putere? De pe acum, cre-
dăm de voinţa proprie – adică, de acel dinciosul acesta este gata să moară. Este
comportament care Îi este cu deosebire lipsit de nădejde, dar şi de dragoste de
neplăcut Lui. Ce numeroşi sunt creştinii sine! Ar fi culmea tragediei însă dacă, în
care, în mod obişnuit, nu par să ţină cont aceste momente, nu s-ar întoarce la
de nici un lucru pe care l-a rostit Domnul, Dumnezeu, stând pe promisiunile Sale,
devenind ascultători doar după ce trupul pentru a cere să fie vindecat!
lor a fost atins de suferinţă! Prin urmare, Inima credinciosului este departe de
calea Domnului este negreşit aceasta: El inima lui Dumnezeu. Dumnezeu îi îngă-
recurge la disciplină, după ce, în dragos- duie să fie bolnav pentru ca să uite de
tea Sa, lucrarea de convingere nu-şi mai sine. Numai că, pe măsură de boala se
face efectul în noi. Scopul disciplinării agravează, dragostea lui pentru el însuşi e
este de a zdrobi voinţa proprie a credin- tot mai puternică. Nu se va putea dezlipi
ciosului. Orice creştin bolnav trebuie să de rememorarea simptomelor sale, în cău-
se judece cu toată seriozitatea în această tarea sa febrilă după un leac. Aproape
privinţă. toate gândurile sale vor gravita în jurul
Pe lângă dorinţa proprie şi voinţa pro- fiinţei sale. Ce atent este el acum la
prie, ceea ce mai urăşte Dumnezeu la hrana sa – ce e indicat să mănânce şi ce
credincios este o inimă plină de dragoste nu! Ce îngrijorat va fi când se va produ-
de sine. Dra­ gostea de sine periclitează ce cea mai mică perturbaţie! Va avea
viaţa spirituală şi distruge lucrările spiritu- grijă să-şi asigure tot confortul şi să se
ale. Dacă nu Se va îndura Dumnezeu de odihnească. Va intra în panică, dacă va
noi, extirpând acest lucru din noi, nu simţi că-i este puţin cald sau rece sau
vom putea alerga cu iuţeală în cursa dacă nu a dormit bine, ca şi când de
noastră spirituală. Între dragostea de sine aceste lucruri depinde însăşi viaţa sa! Ce
şi trupul nostru există o relaţie specială. sensibil va fi la modul în care este tratat
A spune că ne iubim înseamnă că ne de oameni! Se gândesc, oare, aceştia sufi-
preţuim trupul şi viaţa. De aici rezultă că cient la el? Au grijă de el? Îl vizitează
pentru a distruge această trăsătură detesta- destul de des? Şi, uite-aşa, creştinul acesta
bilă, Dumnezeu îngăduie să vină peste va irosi un număr disproporţionat de mare
noi boala. Din pricina iubirii noastre de de ceasuri gândindu-se la trupul său,
sine, ne este frică să nu fie afectat nega- nemaiavând timp să mediteze la Domnul
tiv trupul nostru, să nu slăbească. Dar sau la ceea ce poate că vrea Domnul să
Dumnezeu îl slăbeşte. El ne îngăduie să realizeze în viaţa sa. Am putea spune că
trecem prin dureri. Şi tocmai când ne mulţi sunt „vrăjiţi“ de boala lor! Niciodată
aşteptăm să ne facem bine, boala noastră nu vom şti cu adevărat cât de mult – din
se agravează! Am vrea să trăim în conti- cale-afară de mult! – ne iubim pe noi
nuare [în acest trup], dar nădejdea aceasta înşine, până ce nu cădem în vreo boală!
pare să se destrame. Desigur, Dumnezeu Dumnezeu nu-Şi găseşte plăcerea în
Se poartă diferit cu fiecare – cu unii dragostea noastră de sine. El vrea să înţe-
aspru, cu alţii mai blând. Totuşi, scopul legem cât de dăunătoare este stricăciunea
urmărit de Dumnezeu prin curăţirea ini- pe care o provoacă ea asupra noastră.
mii de iubirea de sine rămâne acelaşi. O, Vrea să învăţăm în ceasul bolii să nu ne
ce mulţi credincioşi puternici trebuie să afundăm în simptomele noastre, să ne
fie aduşi în pragul morţii, pentru ca dra- adâncim în numai în El. Dorinţa Lui este
gostea lor de sine să se topească! Ce a să ne predăm trupul în întregime Lui şi
mai rămas acum, după ce trupul său a să-I permitem Lui să-l îngrijească. Ori de
 Boala 403
câte ori descoperim vreun nou simptom, rezultatele dorite, vom lăuda harul lui
aceasta trebuie să ne avertizeze să nu ne Dumnezeu. Dacă însă tămăduirea se lasă
preocupăm de trupul nostru, ci mintea aşteptată, vom cădea în greşeala de a
noastră să se ocupe cu Domnul. interpreta greşit dragostea Tatălui nostru.
Din pricina iubirii de sine, credincio- Dar ia să ne întrebăm: dacă tot ce dorim
sul va căuta vindecare de îndată ce s-a este să fim izbăviţi de durere, oare sun-
îmbolnăvit. El nu va pricepe că trebuie tem noi călăuziţi de Duhul Sfânt? Nu
ca inima să i se descotorosească de fap­ cumva credem că-L putem slăvi pe
tele rele, înainte de a-L ruga fierbinte pe Dumnezeu prin puterea firii?
Dumnezeu să-L vindece. Ochii lui sunt
aţintiţi asupra vindecării. Nici nu se mai Medicamentele
sinchiseşte să-L întrebe pe Dum­ nezeu de Evident, dragostea de sine produce
ce a îngăduit să vină boala respectivă mijloace de sine! În loc să rezolve
peste el, de ce trebuie să se pocăiască ră­ dăcina bolii prin Dumnezeu, creştinii
sau cum să lase ca lucrarea lui Dum­ jinduiesc vindecarea prin medicamen­ tele
nezeu să fie desăvârşită în el. Doar la omului. Nu este intenţia noastră să iro­ sim
asta se gândeşte: ce mare slăbănog a mult timp aici în dezbateri me­ nite să
ajuns! Tânjeşte după forţa şi vigoarea de stabilească dacă un credincios are sau nu
altă dată, drept care caută pe toate căile voie să recurgă la medicamente. Totuşi
posibile să se facă din nou bine. dorim să spunem că, întrucât Domnul
Vindecarea rapidă o cere cu la­ crimi de la nostru Isus a pus la dispoziţie, prin mân-
Dumnezeu, dar consultă şi omul. Când tuirea care ne-a adus-o, şi vindecarea tru-
credinciosul bolnav se află într-o astfel de pului nostru, ni se pare cel puţin ignoran-
stare, este cu neputinţă ca Dumnezeu ţă, dacă nu chiar necre­ dinţă, ca noi să ne
să-Şi împlinească scopul în el. Aşa se îndreptăm spre ajutorul născocit de om.
explică de ce unii sunt tămăduiţi doar Mulţi iau parte la dezbateri pe tema
pentru o vreme, neputinţele lor revenind dacă este îngăduit ca sfinţii să ia
la un moment dat. Cum poate avea loc o me­ dicamente. Ceea ce par să afirme
vindecare trainică, dacă rădăcina păcatului aceştia este că, dacă această chestiune a
nu a fost îndepărtată? fost rezolvată, toate celelalte vor fi fost,
Boala este una din metodele prin care de asemenea, rezolvate. Dar ştiu ei oare
binevoieşte Dumnezeu să ne vorbească. că principiul vieţii spirituale nu constă în
El nu doreşte să ne neliniştim şi să cău- „am sau n-am voie“, ci în acela de a
tăm imediat lecuirea. Mai degrabă, El ne stabili dacă ne călăuzeşte sau nu
cere să ne rugăm într-un duh de asculta- Dumnezeu în acest fel? Prin urmare,
re. Ce trist este ca persoana ce doreşte să întrebarea pe care trebuie s-o punem este
fie vindecată să nu poată să-I spună următoarea: când un credincios, din prici-
Domnului: „Vorbeşte, Doamne, căci robul na iubirii de sine, se bizuie pe medica-
Tău ascultă“! Singurul nostru scop este mente, căutând să fie cât mai grabnic
să scăpăm de durere şi slăbi­ ciune. Ne vindecat, este el oare călăuzit de Duhul
grăbim să găsim leacul cel mai eficient. Sfânt sau constituie aceasta exclusiv pro-
Boala ne îndeamnă să inventăm o sume- pria sa activitate? Potrivit naturii ome-
denie de leacuri. Fie­ care simptom ne neşti, până ce nu a experimentat cineva
înspăimântă, declan­ şând o activitate febri- multe împrejurări nefavorabile, nu va fi
lă a creierului nostru. Ni se pare că dispus să fie mântuit prin credinţă. De
Dumnezeu este de­ parte de noi. Şi astfel obicei, se va strădui să fie mântuit prin
neglijăm bună­ starea noastră spirituală. faptele sale. Nu este oare acest principiu
Toate gândurile gravitează în jurul sufe- tot atât de adevărat în privinţa vindecării
rinţelor noastre şi al mijloacelor posibile trupului cuiva? Poate că frământarea în
de vindecare. Dacă medicamentele dau legătură cu vindecarea divină este chiar
404 Omul spiritual, volumul III
mai in­ tensă decât iertarea păcatului. Cre­ puterea lui Dumnezeu nu ar putea fi
din­cioşii vor recunoaşte că, dacă nu-şi revărsată! Nici nu e de mirare că ei
pun încrederea în Domnul Isus ca să fie manifestă semne de nelinişte, anxietate şi
mântuiţi, nu pot intra în rai. Dar oare de teamă, căutând febril cele mai bune mij-
ce, vor întreba aceştia, trebuie ei să depin- loace de vindecare ce există. Acestora le
dă de salvarea Domnului în privinţa vin- lipseşte pacea ce izvorăşte din încrederea
decării lor, când pot recurge la multe alte în Dum­ nezeu. Cu inima astfel absorbită
mijloace medicale? Deci atenţia noastră de în­ trebuinţarea şi aplicarea medicamen­
nu se va concentra asupra întrebării dacă telor, ei se îndreaptă spre lume, sacrifi-
are credinciosul voie să recurgă la medi- când prezenţa lui Dumnezeu. Dum­ ne­
zeu
camente, ci asupra întrebării dacă, prin a rânduit ca prin boală să-Şi apro­ pie
această acţiune, el a bagatelizat mântuirea copiii Săi, dar efectul pare să fie exact
lui Dumnezeu. Nu a izvodit oare lumea contrariul. Poate că unii sunt, într-adevăr,
atâtea teorii despre modul în care poate fi capabili să folosească medicamentele, fără
mântuit omul de păcat? Nu oferă lumea să-şi vatăme viaţa spirituală, dar puţini
atâtea şcoli de filozofie, psihologie, etică sunt aceştia! Cei mai mulţi copii ai lui
şi educaţie, precum şi ritualuri de tot Dumnezeu tind să se bizuie pe intermedi-
felul, reguli şi practici menite să-l ajute ari mai mult decât pe El şi, în consecinţă,
pe om să fie bun? Am putea noi credin- viaţa lor spirituală este vătămată prin
cioşii să ac­ cep­tăm aceste mijloace ca recurgerea la medicamente.
fiind perfecte şi bune de pus în practică? Există o diferenţă uriaşă între vindeca-
Suntem noi oare de partea lucrării ispră- rea prin medicamente şi vindecarea săvâr-
vite a lui Isus Cristos pe cruce sau pentru şită de Dumnezeu. Puterea celei dintâi
aceste născociri ale inventivităţii umane? este naturală, pe când puterea celei din
Într-o manieră similară, lumea a inventat urmă este supranaturală. E deosebită şi
o multitudine de medicamente menite să calea prin care se obţine vindecarea: prin
le uşureze oamenilor durerile. Dar în folosirea medicamentelor, omul îşi pune
egală măsură, Domnul a înfăptuit pe încrederea în ingeniozitatea umană; pe
cruce acea lucrare de mântuire pri­ vitoare când, bizuindu-se pe Dumnezeu, omul îşi
la trup. Vom căuta noi, prin ur­ mare, pune încrederea în lucrarea şi viaţa
tămăduirea prin metode omeneşti sau ne Domnului Isus. Chiar dacă se întâmplă
vom bizui pe Domnul Isus pentru a fi ca medicul să fie un credincios care Îi
vindecaţi? cere lui Dumnezeu înţelepciune şi binecu-
Recunoaştem că, uneori Dumnezeu vântare asupra folosirii medicamentului,
utilizează intermediari, prin care să-Şi totuşi el este neputincios să dăruiască
manifeste puterea şi slava. Dar, jude­ când binecuvântare spirituală celui vindecat,
după învăţătura Scripturii şi experienţa întrucât, fără să-şi dea seama, acesta şi-a
creştinilor, suntem nevoiţi să mărturisim pus nădejdea vindecării în medicamente,
că, după căderea omului, sim­ ţurile noas- iar nu în puterea Domnului. Chiar dacă
tre par să aibă stăpânire asupra vieţii va fi vindecat fizic, viaţa lui spirituală va
noastre, creând în noi ten­ dinţa de a ne suferi. Dacă omul respectiv se încrede cu
bizui pe intermediari, mai degrabă decât adevărat în Dumnezeu, se va încredinţa
pe Dumnezeu. Şi astfel vom observa că, iubirii şi puterii Sale. El va cerceta, cău-
atunci când sunt bolnavi, creştinii vor tând să afle cauza bolii sale – în ce pri-
acorda mai multă atenţie medicamentelor, vinţă i-a fost El neplăcut Domnului. Aşa
decât puterii lui Dumnezeu. Deşi cu încât, atunci când va fi vindecat, va fi
buzele s-ar putea ca ei să vestească încre- binecuvântat atât duhovniceşte, cât şi tru-
derea în puterea lui Dumnezeu, cu inima peşte.
însă să fie total dependenţi de medica- Mulţi susţin că, întrucât medicamente-
mente, ca şi când fără ajutorul acestora, le sunt date de Dumnezeu, au voie să le
 Boala 405
întrebuinţeze. Iată însă ce dorim să subli- răscumpărării. Ei adoptă aceeaşi poziţie
niem: ne călăuzeşte oare Dumne­ zeu să pe care o adoptă şi oamenii din lume. În
recurgem la medicamente? Nu dorim să această privinţă, ei nu pot depune mărtu-
dezbatem întrebarea dacă medicamentele rie pentru Dumnezeu. Înghiţind pastile,
sunt sau nu de la Dum­ nezeu. Mai degra- ungându-se cu tot felul de alifii şi luând
bă, am dori să aflăm dacă Domnul Isus tot felul de injecţii nu ne vom prevala de
este sau nu dat de Dumnezeu copiilor viaţa Domnului Isus. Când ne punem
Săi ca Mântuitor al neputinţelor lor fizice. încrederea în Dumne­ zeu, suntem elevaţi
Suntem îndreptăţiţi să căutăm vindecare la o poziţie superioară celei naturale.
prin puterea naturală a medicamentelor, Vindecarea prin medicamente este adesea
asemenea necre­ dincioşilor sau creştinilor lentă şi dure­ roasă; vindecarea lui
slabi, sau trebuie să-L acceptăm pe Dumnezeu este rapidă şi binecuvântată.
Domnul Isus, pe Care Dumnezeu ni L-a O observaţie, asupra căreia nu poate
pregătit, şi să ne încredem în numele fi nici o îndoială, se impune aici: dacă ar
Său? fi să fim tămăduiţi bizuindu-ne pe
Încrederea în medicamente şi Dumnezeu, am beneficia de un profit
ac­ceptarea vieţii Domnului Isus sunt două spiritual mult mai mare decât cel pe care
stări diametral opuse. Recu­ noaş­tem efica- ni l-ar putea pune la dispoziţie vindecarea
citatea medicamentelor şi a altor invenţii prin medicamente. Când zac în pat bol-
medicale, dar aceste reme­ dii sunt naturale, navi, cu ce lacrimi de căinţă se pocă­ iesc
cu mult mai prejos de superlativul pe oamenii de trecutul lor! Dar după ce au
care l-a pus Dumnezeu la dispoziţie pen- fost vindecaţi prin medicamente, se înde-
tru ai Săi. Poate credincioşii Îl vor ruga părtează, cu timpul, de Dumnezeu. Ei
pe Dumnezeu să bine­ cuvânteze medica- însă nu ar cădea într-un astfel de efect
mentele şi să fie vindecaţi. Ba chiar s-ar secundar nedorit al vindecării, dacă ar fi
putea să-I mulţu­ mească lui Dumnezeu vindecaţi, ca atâţia alţi credincioşi, prin
după ce au fost vin­ decaţi prin intermediul bizuirea pe Domnul. Aceştia din urmă îşi
acestor medi­ c­amente, considerându-se mărturisesc păca­ tele, se leapădă de ei
vindecaţi chiar de Dumnezeu. Numai că înşişi, se încred în dragostea lui Dumne­
această vindecare nu este totuna cu a zeu şi se bizuie pe puterea Sa. Ei accep-
accepta viaţa Dom­ nului Isus. Căci, proce- tă viaţa şi sfinţenia lui Dumnezeu şi sta-
dând astfel, ei recurg la soluţia cea mai bilesc o relaţie nouă, indivizibilă cu El.
facilă, părăsind câmpul de bătălie al cre- Lecţia practică pe care ne-o rânduieşte
dinţei. Dacă, în conflictul nostru cu Satan, Dumnezeu s-o învăţăm când trecem prin
vindecarea ar fi singurul obiectiv urmărit boală este să încetăm toate activităţile
prin pre­zenţa bolii, atunci am fi justificaţi noas­tre şi să ne punem toată încrederea în
să fo­lo­
sim orice mijloace disponibile pen- El. De câte ori, când căutăm febril vinde-
tru vindecare. Dar dacă sunt şi alte sco- carea, suntem mânaţi de o inimă plină de
puri mai importante de îndepli­ nit decât iubire de sine! Îl uităm pe Dumnezeu şi
simpla vindecare, nu se cere ­ atunci să lecţia pe care doreşte El să ne înveţe. Căci
stăm în linişte înaintea lui Dum­ nezeu, dacă aceşti copii ai lui Dumnezeu ar fi
aşteptând calea Sa şi mo­ mentul ales de lipsiţi de dragostea de ei înşişi, s-ar mai
El? perpeli ei oare atâta să găsească vindeca-
Nu dorim să fim dogmatici şi să afir- re? Dacă ar fi încetat cu adevărat propriile
măm că Dumnezeu niciodată nu binecu- lor activităţi, s-ar mai îndrepta ei oare spre
vântează medicamentele. În realitate, noi om, ca să caute ajutorul său medical?
ştim că Dumnezeu de multe ori a bine- Nicidecum! Ci s-ar cerceta în li­ nişte înain-
cuvântat, căci El este atât de bun şi dă tea lui Dumnezeu, căutând să înţeleagă
cu mână largă! Însă creştinii care se mai întâi semnificaţia bolii lor, iar apoi
încred în medicamente nu stau pe terenul rugându-L pe El să-i vindece pe te­ meiul
406 Omul spiritual, volumul III
iubirii Tatălui. Contrastul dintre bizuirea pe iască prin credinţă acel tip de viaţă în
asistenţa medicală şi bizuirea pe puterea lui care nu se încredea odi­ nioară. El îşi predă
Dumnezeu este că, în pri­ mul caz, persoana şi trupul, şi duhul şi sufletul Tatălui său
respectivă caută cu în­ frigurare vindecarea, ceresc, descoperind că voia lui Dumnezeu
pe când, în al doilea, ea aşteaptă în răbda- este de a etala puterea Domnului Isus şi
re să des­ lu­
şească voia lui Dumnezeu. dragostea Tatălui. El este călăuzit să-şi
Tocmai pentru că credincioşii sunt atât de exercite credinţa în sensul de a dovedi că
plini de dragostea de sine, atât de dornici Domnul răscumpără şi trupul şi duhul şi
să re­zolve lucrurile cu propriile lor puteri, sufletul.
caută ei vindecarea când sunt bolnavi. „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi
Altfel ar reacţiona ei dacă ar învăţa să se de viaţa voastră“ (Mat. 6:25). Domnul va
bizuie pe puterea lui Dumnezeu! Pentru a avea grijă de tot ceea ce-I încre­ dinţăm.
se încrede în Dumnezeu ca să fie vinde- Dacă obţinem vindecare ime­ diată, să-L
caţi, credincio­şii trebuie să-şi mărturisească lăudăm pe Dumnezeu. Dacă însă simpto-
păcatele, să se lase de ele şi să fie dispuşi mele se înrăutăţesc, să nu ne îndoim, ci
să I se dăruiască în întregime Lui. să privim la promisiunea lui Dumnezeu,
Mulţi sunt bolnavi în prezent. În fie­ nepermiţând iubirii de sine să reînvie.
care din aceste cazuri de boală Domnul S-ar putea ca Dumnezeu să Se folosească
are un scop aparte. Ori de câte ori „eul“ chiar de această situaţie pentru a stinge în
îşi cedează puterea, Domnul va vindeca. noi ultimele picături de iubire pentru eul
Dacă credincioşii refuză să se plece, dacă nostru. Dacă ne-am privi trupul, am înce-
refuză să primească cu bucurie boala, ca pe să ne îndoim. Dar dacă privim la
pe cel mai bun lucru care l-ar putea făgăduinţa lui Dumnezeu, ne vom apropia
primi din partea lui Dumnezeu, şi dacă de El, cre­ dinţa noastră va creşte şi, în
vor căuta alte mijloace în locul lui cele din urmă, vom avea parte de vinde-
Dumnezeu, vor fi loviţi de boală din nou, care.
chiar după ce au fost vindecaţi. Dacă se Trebuie însă să fim atenţi să nu cădem
vor agăţa de dragostea lor de sine, preo- în extreme. Deşi Dumnezeu doreşte să ne
cupându-se tot timpul de ei înşişi, bizuim exclusiv pe El, totuşi de îndată ce
Dumnezeu le va da alte prilejuri să se am renunţat definitiv la activităţile noastre,
autocompătimească. El le va arăta că punându-ne încrederea în El, cu credinţă
medicamentele omeneşti nu pot vindeca desăvârşită, e posibil ca El să-Şi găsească
definitiv. Dumnezeu vrea ca ai Săi copii plăcerea în a ne permite să folosim unele
să ştie că un trup puternic şi sănătos nu remedii na­ turale pentru trupul nostru. Ne
este nici pentru a-şi face plăcere sieşi, nici referim la articole cum sunt cele cuprinse
pentru a fi folosit în scopul satisfacerii în expresia „puţin vin“ ce a fost prescris
dorinţelor sale, ci pentru a fi folosit în pentru Timotei. Se ştie că Timotei avea
exclusivitate pentru Dumne­zeu. Duhul pro­ bleme cu stomacul, fiind deseori bol-
vindecării este un duh de sfinţenie. Avem nav din pricina asta. În loc să-l mustre
nevoie de sfinţenie, nu de vindecare. pentru lipsa lui de credinţă şi eşecul de a
Lucrul de care trebuie să fim izbăviţi mai fi vindecat prin intervenţia directă a lui
întâi nu este boala, ci eul nostru. Dumnezeu, Pavel l-a convins pe Ti­ motei
Când un copil al lui Dumnezeu a să folosească puţin vin, care îi făcea bine.
renunţat să folosească mijloace omeneşti Ceea ce ne îndeamnă Pavel să folosim
şi medicamente, încrezându-se, în schimb, aici este un element neutru în ce priveşte
în Tatăl ceresc din toată inima, el va caracterul moral, ceva care poate să ne
observa cum creşte credinţa sa, devenind ajute – în cazul acesta, puţin vin.
mult mai puternică decât înainte. El a Din acest caz am putea să învăţăm o
intrat, de acuma, pe un nou făgaş al unei lecţie. Da, e adevărat că trebuie să cre-
noi relaţii cu Dumnezeu, începând să tră- dem în Dumnezeu şi să ne bizuim pe El.
 Boala 407
(cum, negreşit, va fi făcut şi Timotei.) sunt bolnavi. Recunoaştem şi faptul că
Dar trebuie să evităm extremele. Dacă mulţi invalizi şi persoane infirme posedă
trupul nostru este slab, va trebui să un grad ridicat de evlavie şi au parte de
în­
văţăm să fim călăuziţi de Domnul, con- experienţe spirituale deosebite. Dar trebu-
sumând alimente cu un ridicat conţinut ie să mărturisim şi faptul că mulţi creş-
nutritiv. Folosind aceste elemente nutritive, tini nu au o cunoaştere clară în pri­ vinţa
după călăuzirea Domnului, trupul nostru multora din acesta chestiuni.
va fi întărit. Înainte ca trupul nostru să E posibil ca cei bolnavi să fie sfinţi,
fie total răscumpărat, noi conti­ nuăm să dar o atare sfinţenie este puţin deplasată.
fim fiinţe umane, care, desigur, posedă Cine ştie dacă nu cumva cineva, după ce
un trup fizic. Prin urmare, trebuie să fim a fost vindecat şi are din nou libertatea
atenţi la nevoile naturale ale acestui trup. de a alege, nu se va întoarce în lume şi
O atare folosire a elementelor nutritive se va ocupa din nou de el însuşi? Da,
nu constituie o contradicţie a cre­ dinţei. când este bolnav, este sfânt. Când e sănă-
Dar credincioşii trebuie să fie atenţi, când tos, devine din nou lumesc. Dom­ nul tre-
folosesc aceste alimente, nutritive să nu buie, prin urmare, să-l menţină vreme
înceteze să se încreadă în Dumnezeu. înde­
lungată într-o stare de boală, ca să-l
păstreze sfânt. Sfinţenia sa depinde de
Mai bine e să fie vindecaţi boala sa! Să înţelegem că viaţa cu Dom­
Unii din sfinţii lui Dumnezeu au tre- nul nu trebuie să fie limitată doar la
cut în situaţia extremă. În mod natural ei momentele când suntem bolnavi.
erau aspri şi încăpăţânaţi, dar au fost Ni­ ciodată să nu acceptăm concepţia gre-
frânţi de Dumnezeu prin intermediul boli- şită că numai atunci când ne aflăm sub
lor. Prin faptul că s-au supus scopului cu jugul bolii vom avea tăria de a-L slăvi
care a adus Dumnezeu peste ei discipli- pe Dumnezeu în preocupările noastre zil-
narea, ei au devenit oameni blânzi, calzi, nice. Dimpotrivă, trebuie să fim în stare
amabili şi sfinţi. Dar, întrucât boala a să manifestăm viaţa lui Dumnezeu în
avut un efect atât de mare în transforma- toate îndatoririle noastre zilnice. E bine
rea vieţii lor, acum ei au ajuns să îndră- să putem îndura suferinţa, dar oare nu
gească boala mai mult decât sănătatea. Ei este şi mai bine dacă putem fi ascultători
consideră boala ca o enzimă a creşterii de Dumnezeu chiar atunci când suntem
spirituale. Ei nu mai aspiră să fie vinde- plini de vigoare?
caţi, ci acceptă situaţia nefirească de a fi Trebuie să recunoaştem că vindecarea
bolnavi. Acum ei susţin că, dacă – respectiv, vindecarea divină – aparţine
Dumnezeu ar dori ca ei să fie sănătoşi, exclusiv lui Dumnezeu. Pe când, dacă ne
ar interveni El Însuşi, vindecându-i. străduim să fim vindecaţi prin medicina
Potrivit raţionamentului lor, e mai puţin umană, vom fi, evident, despărţiţi de El.
dificil să fii evlavios când eşti bolnav, Dar când dorim să fim vindecaţi de
decât atunci când eşti sănătos, deoarece Dumnezeu, suntem atraşi mai aproape de
când suferi şi eşti inactiv, te apropii mai El. Cel care este vindecat de Dumnezeu Îl
mult de Dumne­ zeu decât atunci când eşti slăveşte mai mult decât cel care este
activ; că e mai bine să zaci în pat bol- mereu bolnav. Boala poate să-L slă­ vească
nav, decât să fii sănătos şi să alergi înco- pe Dumnezeu, căci Îi dă prilejul ca să-Şi
lo şi-ncoace. Prin urmare, ei nu mai arate puterea vindecătoare (Ioan 9:3). Dar
doresc să aibă parte de vindecarea divină. cum poate fi slăvit Dumnezeu, dacă cre-
Cum putem să-i ajutăm pe aceştia să dinciosul rămâne mereu bolnav? Când
înţeleagă că sănătatea este mai de folos suntem vindecaţi de Dumnezeu, vedem
decât boala? Da, recunoaştem că mulţi puterea şi slava Lui.
credincioşi se lasă de căile lor rele şi au Domnul Isus nu a prezentat boala
parte de o experienţă mai profundă, când ni­ ciodată ca o binecuvântare pe care
408 Omul spiritual, volumul III
urma­ şii Săi trebuie s-o îndure până la mai sunt judecaţi. Textul de la 1 Corinteni
moarte. Niciodată nu a lăsat El să se 11:31 vine în sprijinul acestei afirmaţii.
înţeleagă că boala ar fi o expresie a iubi- Ideea de lege nu mai are ce căuta la noi,
rii Tatălui. El îi cheamă pe ucenici să-şi de parcă de îndată ce s-a pomenit cuvân-
ia crucea, dar nu le permite bolna­ vilor să tul „păcat“ trebuie să urmeze numaidecât
zacă multă vreme în boala lor. El le o pedeapsă cores­ punzătoare! Avem aici
spune cum să sufere pentru El, dar nicio- de a face nu cu o situaţie justiţiară, ci cu
dată nu le spune că trebuie să fie bolnavi o problemă de familie.
pentru El. Domnul prezice că vom avea Să revenim la învăţătura pozitivă a
necazuri în lume, dar nu consideră boala Bibliei cu privire la trupul nostru. Un
unul din aceste necazuri. El a suferit verset din Scriptură care poate să răstoar-
când S-a aflat pe pământ, dar niciodată ne complet ideea unora este cel din 3
nu a fost bolnav. Mai mult, de fiecare Ioan 2: „Prea iubitule, doresc ca toate
dată când a întâlnit un bolnav, l-a vinde- lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănăta-
cat. El ne arată clar că boala provine din tea ta să sporească tot aşa cum sporeşte
păcat, că este de la diavolul. sufletul tău“. Aceasta este rugăciunea
Trebuie să tragem o linie de des­ părţire apostolului Ioan, aşa cum i-a fost revelată
între suferinţă şi boală. „De multe ori de Duhul Sfânt; deci ea exprimă gândul
vine nenorocirea peste cel fără prihană, etern al lui Dumnezeu cu privire la trupul
dar Domnul îl scapă totdeauna din ea. credinciosului. Dumnezeu nu are nici o
Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din intenţie ca ai Săi copii să fie bolnavi
ele să nu i se sfărâme“ (Ps. 34:19-20). toată viaţa lor, neputând să-L slujească în
„Este vreunul printre voi în sufe­ rinţă?“ plinătatea puterii lor. Ci doreşte ca ei să
întreabă Iacov. „Să se roage! Este vreunul aibă un trup sănătos, după cum este şi
cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! sufletul lor. În consecinţă, putem conchi-
Este vreunul printre voi bolnav? Să de fără nici un dubiu să boala prelungită
cheme presbiterii“ ca să fie vindecat nu este după voia lui Dumnezeu. Da, se
(Iacov 5:13-14). poate ca El să ne disciplineze temporar
1 Corinteni 11:30-32 se ocupă, pe larg, prin boală, dar El nu-Şi găseşte plăcerea
de relaţia credincioşilor vizavi de boală. într-o boală prelungită.
Boala este disciplinarea pe care ne-o apli- În plus, cuvintele lui Pavel de la 1
că Dumnezeu. Dacă un creştin este dis- Tesaloniceni 5:23 confirmă că o boală
pus să se judece singur, Dum­ nezeu va prea îndelungată nu este după voia lui
retrage boala. Dumnezeu nu doreşte să Dumnezeu. Cum sunt duhul şi sufletul,
stăm multă vreme în starea de boală. aşa trebuie să fie şi trupul. Dumnezeu nu
Nici o disciplinare nu este permanentă. e mulţumit ca duhul şi sufletul nostru să
De îndată ce a fost îndepărtată cauza, va fie sănătoase şi fără prihană, în timp ce
fi îndepărtată şi disciplinarea. „Este ade- trupul nostru rămâne slab, bolnav şi chi-
vărat că orice disciplină, deocamdată pare nuit de dureri. Scopul Său este să sal­ veze
o pricină de întristare, şi nu de bucurie; omul în întregime, nu doar o parte din
dar mai pe urmă....“ – ei, tocmai aici gre- el.
şesc credincioşii, când uită de acest „mai Lucrarea Domnului Isus dezvăluie, de
pe urmă“ – „aduce celor ce au trecut asemenea, voia lui Dumnezeu cu privire
prin şcoala ei, roada dătătoare de pace a la boală, deoarece El nu a făcut nimic în
neprihănirii (Evr. 12:11). Astfel, aflăm că afara voii lui Dumnezeu. În vindecarea
disciplinarea este de o clipă, dar după leprosului avem un exemplu deosebit care
aceea va produce cea mai aleasă roadă a ne ajută să înţelegem mai bine inima
neprihănirii. Să nu interpretăm greşit dis- Tatălui ceresc faţă de cei bolnavi. Leprosul
ciplina lui Dumnezeu, spunând că ar fi s-a rugat fierbinte: „Doam­ ne, dacă vrei,
„pedeapsă“! La o adică, credincioşii nu poţi să mă cu­ răţeşti.“ Vedem aici un om
 Boala 409
care bate la poarta cerului, întrebând dacă Ştim că boala, când se coace, duce la
este voia lui Dumnezeu să vindece. moarte, căci este una din faţetele morţii.
Domnul Şi-a întins mâna, „S-a atins de După cum Satan are puterea morţii, el
el şi a zis: «Da, vreau, fii curăţit!» Îndată are şi puterea asupra bolii, căci moartea
a fost curăţită lepra lui“ (Mat. 8:2-3). nu este altceva decât boala dusă la capăt.
Adesea vindecarea reprezintă gândul Nu putem evita să tragem concluzia,
(năzuinţa) lui Dumnezeu. Cel ce crede că din toate aceste texte, că boala îşi are
Dumne­ zeu nu e dispus să vindece nu originea în diavolul. Dumnezeu îi permi-
cunoaşte voia Sa. Lucrarea pământească te lui Satan să-i atace pe copiii Săi
a Dom­ nu­
lui Isus a inclus şi vindecarea deoarece aceştia au în viaţa lor anumite
tuturor celor ce erau bolnavi (v. 16). Cum defecte. Dacă aceştia refuză să se lase de
ne putem, atunci, permite să afirmăm, ceea ce le-a arătat şi le-a cerut Dumne­
arbitrar, că în prezent El Şi-a schimbat zeu să lepede, permiţând astfel bolii să se
atitudinea? manifeste în viaţa lor, este ca şi când ar
Scopul lui Dumnezeu pentru vremea fi uitat ce a poruncit Dumnezeu, salu-
de acum este ca voia Sa să se facă pe tând, în schimb, boala. Procedând astfel,
pământ, ca şi în cer (Matei 6:10). Voia ei se plasează pe ei înşişi de bună voie
lui Dumnezeu se face în cer. Este oare sub asuprirea lui Satan. Cine poate să fie
vreo boală acolo? Bineînţeles că nu! Voia atât de lipsit de logică încât să revină la
lui Dumnezeu este total incompa­ tibilă cu starea de robie după ce a ascultat de voia
boala. Ce greşeală gravă co­ mi­ te, prin revelată a lui Dumnezeu? Rea­ lizând că
urmare, credinciosul, când, după ce a boala vine de la diavolul, trebuie să ne
cerut vindecare de la Dum­ nezeu şi a opunem ei. Trebuie să ne fie clar că
renunţat apoi la orice speranţă de a fi aparţine vrăjmaşului nostru şi, ca atare,
vindecat, spune cuvintele: „Facă-se voia nu trebuie s-o salutăm. Fiul lui Dumnezeu
Domnului!“ – ca şi când voia Domnului vine să ne elibereze, nu să ne lase să
ar fi sinonimă cu boala şi moartea! Voia fim legaţi.
lui Dumnezeu nu este ca ai Săi copii să De ce nu înlătură Dumnezeu nepu­
fie bolnavi. Deşi uneori El îngăduie să se tinţa noastră, când nu mai este nevoie de
îmbolnăvească spre binele lor, voia Sa ea? Este o întrebare ridicată de mulţi
este sănătatea copiilor Săi. Faptul că în sfinţi. Să ascultăm de principiul după
cer nu există boală demonstrează conclu- care Se călăuzeşte Dumnezeu în relaţiile
dent care este voia lui Dumnezeu. cu noi, care este: „facă-ţi-se după cre­
Dacă am căuta sursa bolii, am fi de dinţa ta“ (Mat. 8:13). Adesea Dumnezeu
două ori mai convinşi să dorim să fim doreşte să-Şi vindece copiii, dar e nevoit
vindecaţi. Toţi bolnavii „erau asupriţi de să lase boala să continue să-şi facă lucra-
diavolul“ (Fapte 10:38). Domnul Isus a rea din pricina necredinţei lor şi a faptu-
descris-o pe femeia gârbovită ca fiind lui că nu se roagă. Dacă sfinţii lui
una „pe care Satan o ţinea legată“ (Luca Dumnezeu acceptă boala, ba chiar o salu-
13:16). Când a vindecat-o pe soacra lui tă, ca pe ceva care poate să-i izbăvească
Petru, El „a certat frigurile“ (Luca 4:39) de lume şi să-i facă să fie mai sfinţi,
în acelaşi mod în care a certat demonii atunci Dumnezeu nu poate face altceva
(cf. v. 31-41). Citind cartea Iov, aflăm că decât să le împlinească dorinţa. Adesea
diavolul este cel ce a cauzat boala lui Iov Dumnezeu Se poartă cu ai Săi potrivit
(cap. 1 şi 2), dar Dumnezeu este Cel ce cu ceea ce sunt ei în stare să primească.
l-a vindecat (cap. 42). Þepuşul care l-a Poate Dumnezeu ar dori foarte mult să-i
supărat şi l-a slăbit pe Pavel a fost „un vindece, dar, din pricina absenţei rugăciu-
sol al lui Satan“ (2 Cor. 12:7). Cel care nii făcute cu credinţă, nu toţi au parte de
l-a întărit este Dumnezeu. Cel care are acest dar de preţ.
puterea morţii este diavolul (Evr. 2:14). Suntem noi oare mai înţelepţi decât
410 Omul spiritual, volumul III
Dumnezeu? Putem noi depăşi ceea ce ne fost atinşi de El. În­ tr-o vreme ca aceasta
dezvăluie Biblia? Deşi salonul unde zace credincioşii Îl slă­ vesc pe Dum­ nezeu mult
bolnavul este uneori ca un sanctuar în mai mult decât pe vremea când aveau
care omul dinăuntru este profund mişcat, sănătatea zdruncinată.
totuşi boala nu este rânduită de Dumnezeu Prin urmare, copiii lui Dumnezeu tre-
şi nu constituie superlativul Său pentru buie să se ridice şi să stăruie pentru vin-
noi. Dacă vom da curs capriciului din decare. Mai întâi, ascultă, încercând să
noi, nesocotind voia revelată a lui desluşeşti ce are Dumnezeu să-ţi spună
Dumnezeu, El nu poate face altceva decât prin boala respectivă. Apoi fă ceea ce ţi
să ne lase să avem ceea ce dorim. Ce s-a descoperit, fără nici o şovăire. Mai
mulţi sunt copiii lui Dumnezeu care spun mult, încre­ dinţează-ţi din nou trupul
cu pioşenie: „Eu mă las în mâna lui Domnului. Dacă ai prin preaj­ mă presbi-
Dumnezeu, fie că voi fi vindecat, fie că teri ai bisericii, care pot să te ungă cu
voi fi bolnav. Îi dau voie lui Dumnezeu untdelemn (Iacov 5:14-15), atunci cheamă-
să facă după cum voieşte El“. Dar aceştia i şi urmează instrucţiunile din Sfintele
sunt, în general, oameni care recurg la Scripturi. Sau, cu linişte şi încredere, exer-
medicamente. Este o atare atitudine un cită-ţi credinţa, apu­ când promisiunea lui
exemplu de predare cu totul lui Dumnezeu (Ex. 15:26). Dumnezeu ne va
Dumnezeu? Cât de contradictorie este o vindeca.
astfel de viaţă! Supunerea lor nu este
decât un semn de letargie spirituală. În [Nota traducătorului din limba chi­neză:
inima lor ei tânjesc după sănătate, dar S-a considerat că-i va fi de folos citito-
simpla prezenţă a dorinţei nu este sufici- rului să includem în acest punct urmă-
entă ca să-L determine pe Dumnezeu să torul mesaj despre boală şi vindecare,
lucreze. Ei au acceptat boala cu pasi­ vitate rostit de domnul Nee în 1948, ca o
atâta amar de vreme, încât acum, pur şi anexă la ceea ce s-a spus în această
simplu, capitulează în faţa ei, nemaiavând secţiune pe tema respectivă de către
curajul de a căuta elibe­ rarea. Tot ce pot autor. Deşi unele idei se repetă, s-a
ei să facă este să spere că alţii vor crede considerat că e bine să reproducem
în locul lor sau că Dum­ nezeu le va dărui mesajul integral.]
credinţa de a crede. Dar credinţa dăruită
de Dum­ nezeu nu va veni, decât dacă Sunt câteva chestiuni privitoare la
voinţa lor va fi activată ca să se împotri- boală pe care am dori să le parcurgem
vească diavolului şi să se alipească de împreună înaintea lui Dumnezeu:
Domnul Isus. Mulţi sunt infirmi nu din
necesitate, ci din lipsă de putere în a 1. Relaţia dintre boală şi păcat
apuca promi­ siunea lui Dumnezeu. Înainte de căderea omenirii, nu exista
Prin urmare, să înţelegem că binecu- nici un fel de neputinţă. Boala a apărut
vântarea spirituală pe care o primim în doar după ce omul a păcătuit. Am putea
boală este cu mult inferioară aceleia pe spune, în general, că atât boala, cât şi
care o primim în refacere. Dacă ne bi­ zuim moartea sunt rezultatul păcatului. Căci
pe Dumnezeu să ne vindece, atunci, evi- prin păcatul unui singur om a intrat
dent, după ce am fost vindecaţi, vom moartea în lume (Rom. 5:12). Aseme­ nea
continua să umblăm în sfinţenie, pentru a morţii, boala s-a răspândit printre toţi
ne păstra sănătatea. Prin faptul că ne vin- oamenii. Deşi nu toţi păcătuiesc în acelaşi
decă, Domnul este stăpân a­ supra trupului fel ca Adam, totuşi, din pricina fărădelegii
nostru. Nespuse vor fi bu­ perite sale, toţi mor. Unde este păcat este şi
curiile desco­
într-o nouă relaţie şi experienţă cu El, nu moarte. Între acestea două se află ceea ce
pentru că am fost vin­ decaţi de boală, ci numim boală. Iată dar numitorul comun
pentru că ni s-a dat o nouă viaţă, că am al tuturor bolilor. Dar există mai multe
 Boala 411
cauze menite să explice boala care s-a regret (v. 9-10). Pavel a dat poruncă bise-
abătut peste oameni. Unele boli izvorăsc ricii din Corint să-l ierte pe acest om (2
din păcat, altele nu. Cât priveşte omeni- Cor. 2:6-7). În 1 Corinteni 5 se vor­ beşte
rea, boala într-adevăr derivă din păcat. despre carnea (nu viaţa) omului acestuia
Dar în ce priveşte persoana individuală, că a fost dată pe mâna lui Satan. Cu alte
păcatul poate sau nu să constituie cauza. cuvinte, urma să fie bolnav, dar nu şi să
Tre­buie să facem distincţie între aceste moară.
două aplicaţii ale bolii. Este adevărat că În continuare, Pavel scrie că cei din
dacă n-ar exista păcat, n-ar exista nici biserica din Corint, care mâncau şi beau
moarte, nici boală în lume. Căci dacă pâinea şi paharul Domnului fără să dis-
n-ar exista moarte în lume, cum ar putea cearnă trupul Domnului, deveniseră slabi
exista boală? Moartea apare prin păcat, şi bolnavi, iar unii dintre ei chiar murise-
iar boala odată cu începutul morţii. Totuşi ră (1 Cor. 11:29-30). Asta relevă că neas-
acest lucru nu se poate aplica concret şi cultarea faţă de Domnul a fost cauza
nediscriminatoriu la fiecare individ, deoa- bolii lor.
rece, deşi mulţi se îmbolnăvesc datorită Scripturile ne dau suficiente exemple
păcatului, există alţii care se îmbolnăvesc că mulţi (dar nu toţi) sunt bolnavi din
din alte motive decât păcatul. În această pricina păcatului. De unde urmează că
relaţie dintre păcat şi boală, trebuie să prima acţiune pe care trebuie s-o întreprin-
facem distincţie între aplicaţia relaţiei la dem când suntem bolnavi este să ne cer-
omenire în totalitate şi aplicaţia sa la per- cetăm, pentru a stabili dacă am păcătuit
soane individuale dintre oameni. sau nu împotriva lui Dumnezeu. În urma
Ne amintim că în cărţi ale Vechiului acestei cercetări, mulţi constată că, într-ade-
Testament cum sunt Levitic şi Numeri, văr, boala lor se datorează păca­ tului. Într-o
promisiunea pe care le-a dat-o Dum­ nezeu anumită ocazie ei s-au răz­vrătit împotriva
israeliţilor, poporul Său, a fost că dacă lui Dumnezeu sau au fost neascultători
vor umbla pe căile Sale, dacă nu se vor faţă de Cuvântul Său. S-au rătăcit. De
răzvrăti împotriva legilor Sale şi nu vor îndată ce acest păcat concret este dat la
păcătui împotriva Lui, atunci El îi va iveală şi mărturisit, boala va înceta. Fraţi şi
păzi de multe boli. Aceste cuvinte ne surori fără număr în Domnul au avut
arată limpede că multe maladii derivă din parte de asemenea experienţe. La scurt
păcat sau din răzvrătire împotriva lui timp după ce a fost descoperită înaintea
Dumnezeu. Dar în Noul Testament des­ Domnului cauza bolii, aceasta va dispare.
co­perim că unele boli nu sunt cauzate de Este un fenomen ce nu poate fi explicat
faptul că persoana suferindă ar fi comis de ştiinţa medicală.
vreo fărădelege. Boala nu rezultă neapărat în urma
Pavel a scris odată că îl va da pe păcatului, dar de cele mai multe ori
mâna lui Satan, pentru a-i fi nimicită rezultă! Recunoaştem că multe boli au
carnea, pe un om care păcătuise cu soţia cauze naturale, dar, în egală măsură, sus-
tatălui său (1 Cor. 5:4-5). Asta arată clar ţinem că nu putem pune toate bolile pe
că unele boli sunt rezultatul păcatului. seama cauzelor naturale.
Consecinţa păcatului este fie boala, dacă Îmi aduc aminte de un frate, un pro-
păcatul respectiv nu este chiar atât de fesor de la facultatea de medicină, care le
grav, fie moartea, dacă este un păcat grav. spunea studenţilor următoarele, la orele
Judecând după cuvintele de la 2 Corinteni de curs: Am stabilit multe explicaţii natu-
7, omul acesta nu a fost atât de bolnav rale ale bolilor. De exemplu, un anumit
încât să moară, deoarece, dintr-un simţă- tip de coc cauzează un anumit fel de
mânt de întristare după voia lui boală. Ca medici, a continuat el, putem
Dumnezeu, el a dat dovadă de pocăinţă stabili care tip de organism produce un
care a dus la mântuire şi nu a produs anumit tip de maladie, dar nu avem nici
412 Omul spiritual, volumul III
o explicaţie a faptului că, între oameni multe ori putem depista, la scurt timp
expuşi în acelaşi grad, unii sunt contami- după ce am fost loviţi de vreo boală,
naţi, în timp ce alţii rămân imuni. Să unde am păcătuit împotriva Domnului
presupunem, de pildă, că zece persoane sau în ce mod am fost neascultători de
intră simultan în aceeaşi încăpere. Ne-am Cuvântul Său. Când păcatul a fost mărtu-
aştepta ca cei cu un fizic slab să fie con- risit, iar problema a fost re­ zolvată, boala
taminaţi. În realitate însă cei slabi sunt se destramă. Este un eveniment neasemu-
cruţaţi, iar cei tari sunt afectaţi. Trebuie să it de frumos. Astfel, punctul iniţial pe
recunoaştem, a spus el, în încheiere, că în care trebuie să-l cunoaştem este relaţia
afară de cauzele naturale, mai există con- dintre păcat şi boală. În general, boala
trolul Provi­ denţei. Personal am o opinie decurge din pă­ cat; şi pe plan individual,
înaltă despre ceea ce a spus acest frate. ea poate decurge din păcat.
De câte ori nu se îmbolnăvesc oamenii,
în pofida tuturor măsurilor de precauţie! 2. Lucrarea Domnului şi boala
De asemenea îmi amintesc ce mi-a „Totuşi El suferinţele noastre le-a pur-
relatat unul din colegii mei de şcoală tat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui
despre experienţa pe care a avut-o la şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de
Facultatea de Medicină din Peking. Era Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns
acolo un profesor tobă de carte, dar lipsit pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
de răbdare. Prin urmare, punea întrebări fărădelegile noastre“ (Isa. 53:4-5). Dintre
foarte simple la examene. Odată a între- toate scrierile Vechiului Testament, capito-
bat de ce se îmbolnăvesc oamenii de lul 53 din Isaia este cel mai des citat în
tuberculoză. O întrebare destul de simplă, Noul Testament. Îl are în vedere pe
nu-i aşa? Şi totuşi, mulţi studenţi nu au Domnul Isus Cristos, în special în iposta-
fost în stare să ofere răspunsul corect. za de Mântuitor. Versetul 4 afirmă că „El
Cei mai mulţi au răspuns, scriind că unii a purtat suferinţele noastre şi durerile
oameni au bacilul tubercul. Toate aceste noastre le-a luat asupra Lui“, pe când la
răspunsuri au fost notate ca fiind incorec- Matei 8:17 citim următoarele: „...ca să se
te. Profesorul a explicat că pă­ mântul este împlinească ce fusese vestit prin proorocul
plin de bacilul tuberculozei, dar că nu Isaia, care zice «El a luat asupra Lui
toată lumea se îm­ bolnăveşte de tuberculo- neputinţele noastre şi a purtat bolile noas-
ză. Doar în anumite condiţii favorabile, a tre».“ Duhul Sfânt arată aici că Domnul
precizat el, acest bacil poate provoca boala Isus a venit în lume ca să ia neputinţele
numită tuberculoză. Bacilul în sine nu noastre şi să poarte bolile noastre. Anterior
poate cauza boala. Cei mai mulţi studenţi răstignirii, El deja luase neputinţele noas-
au uitat importanţa acestor condiţii favora- tre şi purtase bo­ lile noastre, adică, în
bile. Prin urmare, să realizăm faptul că, timpul lucrării Sale pământeşti, Domnul
în pofida prezenţei multor factori naturali, Isus a făcut din vindecarea oamenilor
creştinii se îm­ bolnăvesc doar cu permisiu- sarcina şi povara Sa. Nu numai că El a
nea lui Dum­ nezeu, acordată în condiţiile predicat, ci a şi vindecat. El a predicat
corespunzătoare. vestea bună, pe de o parte, iar pe de alta,
Noi credem din toată inima că există i-a întărit pe cei slabi, a refăcut mâna
explicaţii naturale pentru boală – fapt uscată, l-a curăţit pe lepros şi i-a pus pe
dovedit pe cale ştiinţifică. Totuşi, mărtu­ picioare pe cei bolnavi de dropică. Cât
risim că multe maladii din rândul co­ piilor S-a aflat pe pă­ mânt, Domnul Isus S-a
lui Dumnezeu sunt urmarea faptului că ei consacrat săvârşirii de minuni, dar şi ves-
au păcătuit împotriva lui Dum­ ne­
zeu, cum tirii Cu­ vântului. El mergea din loc în loc
este cazul citat, din 1 Corinteni 11. Aşadar făcând bine, vindeca bolnavii şi scotea
este esenţial să se ceară mai întâi iertarea, afară de­ monii. Scopul lucrării Sale a fost
abia după aceea urmând vindecarea. De să răstoarne boala, care este urmarea
 Boala 413
păcatului. El a venit să Se ocupe de îngăduit să rămână această slăbiciune asu-
moarte, de boală şi de păcat. pra robului Său. Astfel, în mântuirea pe
Psalmul 103 le este cunoscut multor care ne-a asigurat-o Dum­ nezeu, boala nu
copii ai lui Dumnezeu. Şi mie îmi place a fost eradicată în aceeaşi măsură definiti-
să-l citesc. „Binecuvântează, suflete, pe vă în care a fost şters pă­ catul. Unii susţin
Domnul, şi tot ce este în mine să bine- că Domnul Isus Se ocu­ pă exclusiv de
cuvânteze Numele Lui cel Sfânt! Bine­ păcat, iar nu şi de boală. Alţii consideră
cuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu gradul de apli­ cabilitate al tratamentului
uita nici una din binefacerile Lui!“ Care aplicat de El bolii la fel de cuprinzător ca
sunt binefacerile Lui? „El îţi iartă toate cel al păca­ tului. Totuşi Scriptura ne arată
fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile limpede că Domnul Isus Se ocupă atât de
tale“ (Ps. 103:1-3). Aş dori, iubiţi fraţi şi păcat, cât şi de boală. Numai că tratamen-
surori, să vedeţi că boala este legată de tul aplicat de El păcatului este nelimitat,
două elemente: pe de o parte, moartea, pe când tratamentul aplicat bolii este limi-
iar pe de alta, păcatul. Am arătat anterior tat. Trebuie să-L privim pe Mielul lui
că moartea este urmarea păcatului, boala Dumnezeu luând tot păcatul lumii, căci El
fiind inclusă aici. Atât boala, cât şi moar- a purtat păcatul fiecărei fiinţe umane. Prin
tea izvorăsc din păcat. Aici, în Psalmul urmare, problema păcatului este rezolvată.
103, vedem că moartea este pusă în legă- Între timp însă problema bolii continuă
tură cu păcatul. Din pricina păcatului din să-i apese pe copiii lui Dum­ nezeu.
suflet, în trup există boală. Împreună cu Totuşi noi susţinem că, întrucât Dom­
iertarea fărădelegilor noastre avem şi vin- nul Isus a purtat bolile noastre, nu ar
decarea bolilor noastre. Necazul trupului trebui să existe atâtea boli în rândul copi-
constă în păcat înăuntru şi boală în afară. ilor lui Dumnezeu. Când Isus S-a aflat
Dar pe ambele le ia Domnul Isus. pe pământ, S-a devotat fără rezerve vin-
Totuşi există o deosebire fundamentală decării bolnavilor. A inclus vindecarea în
între modul în care tratează Dum­ nezeu lucrarea Sa. Isaia 53:4 se îm­ plineşte în
fărădelegea noastră şi tratamentul aplicat Matei 8, nu în Matei 27. Cu alte cuvinte,
bolii noastre. De ce această deosebire? se realizează înainte de cruce. Dacă ar fi
Domnul nostru Isus a purtat păcatele fost realizat pe cruce, vindecarea ar fi
noastre în trupul Său pe cruce. A mai nelimitată. Însă nu este aşa. Domnul Isus
rămas vreun păcat neiertat? Ab­ so­
lut nici a purtat bolile noastre anterior răstignirii.
unul, căci lucrarea lui Dum­ nezeu este Prin urmare, acest aspect al lucrării Sale
completă, aşa că păcatul este nimicit în nu este tot atât de nelimitat pe cât este
întregime. Dar, luând nepu­ tinţele noastre purtarea de către El a păcatelor noastre.
şi purtând bolile noastre pe când S-a Totuşi, foarte mulţi sfinţi rămân bol-
aflat pe pământ, Domnul Isus nu a eradi- navi pentru că au pierdut prilejul de a fi
cat toate bolile şi toate neputinţele. A se vindecaţi. Ei nu văd că Domnul a purtat
observa că Pavel nu spune: „când păcătu- bolile noastre. Permiteţi-mi să dezvolt
iesc, atunci sunt sfin­ ţit“, ci „când sunt această idee. Afară de cazul în care avem
slab, atunci sunt tare“ (2 Cor. 12:10). Prin asigurarea pe care a avut-o Pavel, după
urmare, păca­ tul este tratat definitiv şi ce s-a rugat de trei ori, că slăbi­ ciunea sa
nelimitat, pe când boala este tratată limi- nu-i va fi luată, deoarece îi era de folos,
tat. trebuie să cerem să fim vindecaţi. Pavel
În cadrul răscumpărării lui Dumne­ zeu, a acceptat slăbiciunea sa abia după ce s-a
tratarea bolii se face diferit de cea a păca- rugat a treia oară şi i s-a arătat clar de
tului. În cazul păcatului, nimicirea sa este către Domnul că Harul Său îi era de
total nelimitată. Nu tot aşa stau lu­ crurile ajuns şi că tăria Sa avea să se desăvâr-
cu boala. De pildă, Timotei a continuat să şească în slăbiciunea apostolului. Până
aibă pro­ bleme cu stomacul. Dom­ nul a când nu suntem siguri că Dumnezeu
414 Omul spiritual, volumul III
doreşte să ne purtăm slăbi­ ciunea, trebuie ta, când eşti plin de eu în zilele tale obiş-
să ne rugăm Domnului să poarte slăbiciu- nuite? Cei ce sunt de obicei plini de eu
nea noastră şi să ne ia boala. Copiii lui vor fi cei ce vor căuta febril vindecarea,
Dumnezeu trăiesc pe pământ nu pentru a de îndată ce s-au îmbolnăvit.
fi bolnavi, ci pentru a-L slăvi pe Daţi-mi voie să vă spun că neliniştea
Dumnezeu. Dacă boala noastră este spre nu ajută la nimic. Întrucât eşti al lui
slava lui Dumnezeu, totul e în ordine. Dumnezeu, vindecarea ta nu e chiar atât
Dar nu este deloc sigur că toate bolile Îl de simplă. Chiar dacă vei fi tămăduit de
slăvesc pe El. El a vindecat un număr data aceasta, te vei îmbolnăvi din nou.
mare de oameni cât S-a aflat pe pământ. Trebuie să rezolvăm mai întâi această
Or, El este acelaşi, ieri, astăzi şi în veci. problemă înaintea lui Dumnezeu, după
Să-I predăm Lui neputinţa noastră şi să-L care vom putea rezolva şi problema din
rugăm să ne vindece. trupul nostru.
Învaţă să accepţi orice lecţie ce ţi se
3. Atitudinea credinciosului predă prin boala respectivă. Căci dacă ai
faţă de boală părtăşie cu Domnul, multe din pro­ blemele
De fiecare dată când credinciosul se tale se vor rezolva rapid. Vei constata
îmbolnăveşte, primul lucru pe care trebuie adesea că boala ta se datorează unui
să-l facă este să-L roage pe Domnul să-i păcat sau unei greşeli pe care ai comis-o.
descopere cauza bolii. Nu trebuie să fie După ce ţi-ai mărturisit păcatul şi ţi-ai
prea nerăbdător să caute vindecarea. Pavel cerut iertare, poţi să te aştepţi să fii vin-
ne dă o pildă bună, arătându-ne cât de decat de către Dumnezeu. Sau, dacă
clar a ştiut el în ce constă slăbiciunea sa. umbli de mai multă vreme cu Domnul,
Trebuie să ne cercetăm să vedem dacă s-ar putea să-ţi dai seama că la mijloc
am fost neascultători faţă de Dom­ nul, este atacul vrăjmaşului. Sau şubrezirea
dacă am păcătuit în vreo privinţă, dacă îi sănătăţii tale este urmarea unui act de
suntem cuiva datori, dacă am încălcat disciplinare din partea Domnului.
vreo lege naturală sau dacă ne-am negli- Dumnezeu mustră prin intermediul bolii,
jat vreo îndatorire specială. Trebuie să ca să te facă să fii mai sfânt, mai malea-
ştim că adesea încălcarea unei legi natu- bil, mai predat. Pe măsură ce te ocupi de
rale poate constitui un păcat săvârşit de aceste probleme înaintea lui Dumnezeu,
noi împotriva lui Dumnezeu, căci vei fi învredni­ cit să vezi exact motivul
Dumnezeu a lăsat aceste legi naturale neputinţei tale. Uneori e posibil ca
prin care guvernează universul. Multora le Dumnezeu să-ţi îngăduie să primeşti puţi-
este frică de moarte. Când se îmbolnă- nă îngrijire naturală sau asistenţă medica-
vesc, caută imediat ajutorul medicilor, căci lă, deşi alte ori se poate ca El să te vin-
doresc din tot sufletul să fie vindecaţi. dece instantaneu, fără să fie nevoie de
Credinciosul nu trebuie să ia o astfel de asistenţa umană.
atitudine. Mai întâi, el trebuie să încerce Trebuie să înţelegem că vindecarea
să identifice cauza maladiei sale. Dar vai, este în mâna lui Dumnezeu. Învaţă să te
cât de mică este răbdarea multor fraţi şi încrezi în Cel Care vindecă. În Vechiul
surori! În clipa în care se îmbolnăvesc, ei Testament unul din numele speciale ale
caută un reme­ diu. Îţi este oare atât de lui Dumnezeu este: „Eu sunt Domnul,
teamă ca nu cumva să-ţi pierzi viaţa vindecătorul tău“ (Ex. 15:26). Priveşte la
scumpă încât, prin rugăciune, te alipeşti El, căci El este plin de îndurare cu ai
de Dumnezeu ca să te vindece, deşi, con- Săi, şi în această privinţă.
comitent, te legi de vreun doctor, să-ţi Aşadar, primul pas pe care trebuie
administreze medicamente şi injecţii? Asta să-l facă un credincios când este bolnav
dovedeşte cât de plin de eu eşti. Dar cum este să caute să găsească motivul pentru
ai putea fi mai puţin plin de eu în boala care s-a îmbolnăvit. Apoi va putea re­ curge
 Boala 415
la mai multe modalităţi de a fi vindecat, picioare chiar pe cei grav bolnavi.
una din acestea fiind aceea de a-i chema Uneori explicaţia bolii cuiva se dove-
pe presbiterii bisericii ca să se roage şi deşte a fi spiritul său individualist. Asta
să-l ungă cu untdelemn. Aceas­ ta este s-ar putea să fie cauza bolii sale. Unii
singura poruncă din Biblie refe­ ritoare la creştini sunt foarte individualişti. Tot ce
boală. fac este după cum vor ei. Nu permit
nimănui nici o contribuţie. Dacă mâna
„Este vreunul printre voi bolnav? Să lui Dumnezeu vine peste ei, se îmbolnă-
cheme pe presbiterii (sau: bătrânii) vesc, căci circulaţia trupului nu îi cuprin-
bi­
sericii; şi să se roage pentru el, după de şi pe ei. Mi-e teamă să nu simplific
ce-l vor unge cu untdelemn în Nu­ me­
le prea mult această explicaţie. Motivele
Domnului. Rugăciunea făcu­ tă cu cre­ îmbolnăvirii ar putea fi neascultarea de
dinţă va mântui pe cel bolnav şi Dom­ porunca lui Dumnezeu, refuzul de a
nul îl va însănătoşi, iar dacă a făcut îndeplini voia Sa. Un alt motiv îl poate
păcate, îi vor fi iertate“ (Iacov 5:14-15). constitui comiterea unui păcat.
Îmbolnăvirea mai poate fi o consecinţă a
Nu te grăbi să cauţi un leac, ci de la individualismului. În cazul anumitor indi-
început caută să rămâi în părtăşie cu vidualişti, Dumnezeu le tre­ ce cu vederea
Dumnezeu. Unul dintre lucrurile ce tre- atitudinea, nediscipli­ nându-i. Dar în speci-
buie făcute este să-i chemi pe presbiterii al în cazul celor care cunosc biserica, El
bisericii ca să te ungă cu untdelemn. îi mustră prin boală, dacă încep să acţio-
Asta simbolizează untdelemnul care se neze independent. Domnul nu-i va lăsa
scurge dinspre Cap către tine, unul din pe aceştia să scape fără puţină disciplină.
mădularele trupului Său. Untdelemnul pe Mai există şi posibilitatea ca ne­ putinţa
care-l primeşte Capul se prelinge peste să fi intervenit ca o consecinţă a unui
tot trupul. Ca mădular al trupului lui trup întinat. Dacă cineva îşi în­ ti­
nea­
ză tru-
Cristos, te poţi aştepta ca untdelemnul ce pul, Dumnezeu va nimici acel templu.
se scurge de pe Capul Său să se prelingă Mulţi sunt infirmi pentru că şi-au pătat
şi asupra ta. Acolo unde curge viaţa, trupul.
boala este înlăturată. Scopul ungerii nu Rezumând, vom spune că nici o boală
este altul decât de a aduce untdelemnul nu vine fără să aibă o cauză. Dacă un
de la Cap. Prin neascultare, printr-un creştin se îmbolnăveşte, va trebui să
păcat sau din alt motiv, credinciosul a găsească cauza ori cauzele îmbolnăvirii
ieşit din circulaţia trupului, nemaifiind sale. După ce a mărturisit pe rând, una
ocrotit de trup. În consecinţă, el trebuie câte una, înaintea lui Dumnezeu, cauzele
să cheme presbiterii bisericii ca să-l repu- care l-au dus la boală, va trebui să cheme
nă în circulaţie, să-l reconecteze la viaţa presbiterii bisericii, pentru ca aceştia să
trupului lui Cristos. Este exact ca în tru- poată mărturisi unul altuia şi să se roage
pul fizic. Căci atunci când unul din unii pentru alţii. Presbiterii îl vor unge pe
mădulare este desprins de trup, viaţa tru- bolnav cu untdelemn, ca viaţa trupului lui
pului nu mai poate circula prin el. Astfel Cristos să poată fi restaurată în el. Noul
ungerea are tocmai acest scop: de a refa- suflu de viaţă va înghiţi boala. Noi cre-
ce circuitul. Presbiterii reprezintă biserica dem în cauze naturale, dar, în plus, tre-
locală. Ei îl ung pe credincios în numele buie să precizăm că aceste cauze sunt pe
trupului lui Cris­ tos, pentru ca undelemnul planul doi. Cele care primează sunt cau-
Capului să curgă din nou spre el. Să zele spirituale. Dacă ne vom ocupa de
curgă untdelemnul de pe Cap asupra ace- cauzele spirituale, boala va fi vindecată
lui mădular, prin care viaţa a fost obstruc- complet.
ţionată! Experienţa ne arată că o atare
ungere îi poate pune numaidecât pe 4. Disciplina lui Dumnezeu şi boala
416 Omul spiritual, volumul III
În Biblie găsim un fapt uimitor: anume ta produce în el sfinţenie. Condiţia spiri-
că este relativ uşor pentru un „pă­ gân“ să tuală a unora se înrăutăţeşte în timpul
fie vindecat, dar mult mai greu pentru un bolii. Ei devin mai egoişti. De aceea, în
creştin. Noul Testament abundă în exemple această perioadă se impune ca cel bolnav
din care reiese că, ori de câte ori un să descopere lecţia pe care trebuie să şi-o
necredincios Îl caută pe Domnul, este vin- însuşească. Ce folos sau rod se poate
decat imediat. Acum darul vindecării este obţine de pe urma ei? Este mâna lui
atât pentru credincioşi, cât şi pentru necre- Dumnezeu asupra mea ca să mă păstreze
dincioşi. Totuşi Biblia arată că sunt unii într-o stare de smerenie, cum a fost cazul
credincioşi ce nu au fost vindecaţi. Printre lui Pavel: „să mă împiedice să mă
ei s-au numărat Trofim, Timotei şi Pavel îngâmf“ (2 Cor. 12:7)? Sau poate că
– creştini de mâna întâi! Pavel l-a lăsat pe Dumnezeu doreşte să-mi slăbească indivi-
Trofim bolnav la Milet (2 Tim. 4:20). Iar dualismul meu îndărătnic? Ce rost are
pe Timotei l-a sfătuit să consume mici boala, dacă nu mă determină să învăţ
cantităţi de vin, din pricina stomacului său lecţia slăbiciunii? Mulţi sunt bolnavi fără
şi a deselor sale probleme (1 Tim. 5.23). rost, deoarece nu acceptă modul lui
Pavel însuşi a avut un ţepuş în carne, de Dumnezeu de a se ocupa de ei, în pro­
pe urma căruia a suferit mult, având parte blemele prin care trec.
de multă slăbiciune (2 Cor. 12:7). Indiferent Nu privi boala ca pe un lucru groaz-
care va fi fost natura acelui ţepuş, fie că a nic. În mâna Cui se află bisturiul? Nu
fost vorba de o problemă la ochi ori altă uita că este în mâna lui Dumnezeu. De
boală, carnea sa a fost înţepată. Nu e ce să ne perpelim atunci din pricina
nevoie decât de o mică înţepătură la un neputinţei noastre, ca şi când ar fi în
deget, ca să ne producă mult disconfort. mâna vrăjmaşului? E bine să ştii că
Dar în cazul lui Pavel a fost vorba de un Dumnezeu este Cel care a îngăduit să
mare ţepuş. Avem, aşadar, trei fraţi minu- vină boala peste tine, în măsura permisă
naţi care au suferit, dar nici unul nu a fost de El. Desigur, la originea bolii stă Satan.
vindecat. Au fost nevoiţi să îndure boala. El este cel care îi îmbolnăveşte pe
Este evident că boala este diferită de oameni. Totuşi, toţi cei care au citit cartea
păcat, în privinţa rezultatelor. Păcatul nu Iov îşi vor dea seama că Satan nu poate
produce vreo roadă a sfinţeniei, dar boala face decât ceea ce îi îngăduie Dumnezeu,
produce un astfel de rod. Cu cât păcătu- că el se află total sub res­ tricţia lui
ieşte cineva mai mult, cu atât mai corupt Dumnezeu. Fără permisiunea lui
devine. Dar boala poartă roada sfinţeniei, Dumnezeu, Satan nu poate îmbolnăvi pe
deoarece mâna lui Dumnezeu care disci- nimeni. Dumnezeu este Cel care a îngă-
plinează este asupra celui bolnav. În ase- duit ca Iov să fie încercat prin pierderea
menea condiţii, este foarte indicat pentru sănătăţii, dar observaţi că nu i-a permis
un copil al lui Dumnezeu să înveţe să se vrăjmaşului să se atingă de viaţa lui Iov.
supună sub mâna tare a lui Dumnezeu. Atunci de ce suntem atât de agitaţi, atât
Dacă este cineva bolnav, va trebui să de disperaţi, atât de nerăbdători de a fi
se ocupe de toate cauzele bolii sale, îna- vindecaţi? De ce ne temem că vom muri,
intea Domnului. Dacă, după ce totul a când suntem loviţi de boală?
fost tratat, mâna lui Dumnezeu continuă E bine să ţinem mereu cont de faptul
să fie peste el, atunci va trebui să înţelea- că orice boală este în mâna lui Dumnezeu
gă că boala sa este cu scopul de a-l şi că aceasta a fost drămuită şi limitată
înfrâna să nu fie mândru sau uşuratic sau de El. După ce Iov şi-a dus la bun sfârşit
din altă pricină. Va trebui să accepte încercarea, boala a încetat, căci şi-a reali-
boala respectivă şi să înveţe lecţia ce se zat scopul în el – „Aţi auzit vorbindu-se
impune. Boala în sine nu-l sfinţeşte pe un despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce
om, dar lecţia pe care şi-o însuşeşte aces- sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul
 Boala 417
este plin de milă şi de îndurare“ (Iacov Mereu se simţea rău. Îi făcea o deosebită
5:11). Ce trist este că mulţi sunt bolnavi plăcere să le spună oamenilor despre
fără să realizeze scopul bolii şi fără să neputinţele lui, pentru ca să stoarcă mila
înveţe lecţia asociată cu această boală. lor. Nu avea alt subiect de discuţie decât
Toate neputinţele sunt în mâna Domnului boala sa. Şi uneori se întreba de ce nu
şi ne sunt dozate pentru ca să ne însuşim se vindecă niciodată!
lecţiile rânduite de Dumnezeu. Cu cât Este greu să spui adevărul. Ba, uneori
învăţăm mai repede lecţia, cu atât mai acest lucru te costă. Într-o zi am fost
repede vom scăpa de aceste neputinţe. întărit lăuntric ca să-i pot spune fără
Daţi-mi voie să fiu mai explicit: mulţi înconjur că lunga lui boală se datora fap-
sunt bolnavi pentru simplul motiv că se tului că iubea boala. Evident, el a negat
iubesc prea mult pe ei înşişi. Dacă acest lucru. Totuşi, am început să dezvolt
Domnul nu îndepărtează această dra­ goste ideea: „Þie îţi este frică să nu te pără-
de sine din inima lor, nu Se va putea sească boala, deoarece tânjeşti după com-
folosi de ei! De aceea, trebuie să învăţăm pasiune, dragoste şi atenţie. Întrucât nu le
să fim oameni care nu se iubesc pe ei poţi obţine pe altă cale, le obţii prin
înşişi. Unii oameni nu se gândesc decât îmbolnăvire. Va trebui însă să te lepezi
la ei înşişi. Întregul univers pare să gravi- de această dorinţă egoistă, înainte ca
teze în jurul lor. Ei sunt buricul pământu- Dumnezeu să te vindece. Când oamenii
lui. Zi şi noapte sunt preocupaţi doar de te întreabă cum îţi merge, va trebui să
ei înşişi. Orice creatură există doar pentru înveţi să răspunzi: «Totul este în ordine.»
ei, totul gravitează în jurul lor. Chiar Ar fi asta oare o minciună dacă în noap-
Dumnezeu din cer este pentru ei, Cristos tea precedentă ai avut probleme? Adu-ţi
este pentru ei şi biserica este pentru ei. aminte de istoria Şunamitei. Ea a aşezat
Cum poate distruge Dum­ nezeu acest copilul ei mort pe patul omului lui
egocentrism? Cum se face că unele mala- Dumnezeu şi s-a dus să-l vadă pe Elisei“.
dii se vindecă atât de greu? O, cât de Şi am continuat, citând textul de la 2
mult solicită aceştia compătimirea oame- Regi 4:26: Când a fost întrebată: „Eşti
nilor! Dacă ar fi gata să renunţe la com- bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?“
pătimirea oamenilor, neputinţele lor ar fi ea a răspuns: „Bine“.
curând vindecate. „Cum a putut spune aşa ceva“, l-am
Este uimitor să constatăm că mulţi întrebat, „ştiind că copilul ei a murit deja
sunt bolnavi pentru că le place să fie şi că zăcea pe patul lui Elisei? A fost
bolnavi. În boala lor, au parte de atenţia posibil deoarece a avut credinţă. Ea a
şi de dragostea de care n-ar avea parte crezut că Dumnezeu îi va învia copilul.
dacă ar fi sănătoşi. Adesea aceştia se Deci şi tu astăzi trebuie să crezi“.
îmbolnăvesc pentru ca să poată fi iubiţi Oricare ar fi cauza, intrinsecă sau
în mod permanent. Unii oameni trebuie extrinsecă, boala va înceta de îndată ce
să fie aspru mustraţi; iar dacă vor fi dis- Dumnezeu Şi-a atins scopul. Oameni ca
puşi să primească din partea lui Pavel, Timotei şi Trofim sunt excepţii.
Dumnezeu această mustrare, vor fi curând Deşi boala lor a fost de lungă durată, ei
vindecaţi. au recunoscut că ea era de folos pentru
Cunosc un frate care totdeauna a cer- lucrarea lor. Ei au învăţat să aibă grijă de
şit dragostea şi bunătatea altora. Ori de ei înşişi pentru slava lui Dumnezeu. Pavel
câte ori oamenii îl întrebau cum o duce, l-a convins pe Timotei să bea puţin vin,
răspundea printr-o enumerare a neputinţe- să fie atent la ce mănâncă şi ce bea. În
lor şi slăbiciunilor sale fizice. Le oferea pofida slăbiciunilor lor, lucrarea nu a avut
un raport detaliat despre câte minute a de suferit. Domul le-a dăruit suficient har
suferit din cauza febrei, cât a durat dure- să-şi învingă neputinţele. Pavel a trudit
rea de cap şi care a fost pulsul său. pentru Domnul, cuprins de slăbiciune.
418 Omul spiritual, volumul III
Citind scrierile sale, ne este uşor să des- a răspuns: «Tu zici: „Dacă poţi!“... Toate
prindem faptul că Pavel a realizat cât ar lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!
fi realizat alţi zece la un loc. Dumnezeu »“ (Marcu 9:21-23). Domnul nu a făcut
S-a folosit de acest om slab, dându-i mai altceva decât să repete cele două cuvinte
multă putere decât puterea a zece persoa- rostite de tatăl copilului. Tatăl a strigat:
ne. Deşi trupul i-a fost slab, totuşi „Dacă poţi, ajută-ne!“ Domnul a răs­ puns:
Dumnezeu i-a dat tărie şi viaţă. Acestea „Dacă poţi!... Toate lucrurile sunt cu
sunt excepţiile din Biblie. S-ar putea ca putinţă celui ce crede!“ Problema care se
unele din vasele speciale ale lui pune aici nu este „dacă poţi“, ci „dacă
Dumnezeu să aibă parte de acelaşi trata- crezi“.
ment. Dar creştinii de rând, în special Nu-i aşa că prima problemă care se
începătorii, trebuie să se cerceteze să vadă iveşte în cazul bolii este îndoiala că Dum­
dacă nu cumva au păcătuit. Apoi, după nezeu ne poate vindeca? Sub micro­ scop,
ce şi-au mărturisit păcatele, vor vedea puterea bacteriilor pare a fi mai mare
cum îi va vindeca Dumnezeu. de­ cât puterea lui Dumnezeu. Foarte rare-
În sfârşit, doresc să vezi înaintea ori i-a întrerupt Domnul pe alţii în timp
Dom­ nului că uneori Satan poate lansa un ce vorbeau, dar aici El pare să fie mâni-
atac fulger, iar alteori se poate să fi încăl- os. (Să mă ierte Domnul că parafrazez în
cat, din neştiinţă, o lege naturală. Chiar şi felul acesta!) Când l-a auzit pe tatăl copi-
în acest caz, poţi să-ţi aduci problema lului spunând: „Dacă poţi, ai milă şi aju-
înaintea Domnului. Dacă este vorba de tă-ne“, a reacţionat tăios, zicând: „De ce
un atac al vrăjmaşului, mustră-l în nume- spui: dacă pot? Toate lucrurile sunt cu
le Domnului. Odată o soră a avut febră putinţă celui care crede. În boală, întreba-
vreme îndelungată. După ce a descoperit rea care se pune nu este dacă Eu pot sau
că este un atac satanic, l-a mustrat în nu, ci dacă tu crezi sau nu“.
numele Domnului, după care febra a Pasul iniţial ce trebuie să-l facă un
părăsit-o. Dacă ai încălcat o lege naturală, copil al lui Dumnezeu este să ridice capul
băgând mâna în foc, negreşit te vei arde. şi să spună: „Doamne, Tu poţi!“ Vă adu-
Ai grijă de tine. Nu aştepta până când ceţi aminte, desigur, de primul caz de
vei fi bolnav, ci mărturiseşte imediat vindecare a unui paralitic, săvârşit de
neglijenţa ta. Este important să ai grijă de Domnul. I-a întrebat pe farisei: „Ce este
trupul tău zi de zi. mai lesne: a zice slă­ bănogului: «Păcatele
îţi sunt iertate» ori a zice: «Scoală-te,
5. Cum să cauţi vindecarea ridică-ţi patul, şi umblă?»“ (Marcu 2:9).
Cum pot oamenii căuta vindecare îna- Fireşte, fariseii au crezut că e mai lesne a
intea lui Dumnezeu? Trei propoziţii din spune păcatele îţi sunt iertate, căci cine ar
Evanghelia după Marcu merită să ni le putea dovedi dacă acest lucru a avut sau
însuşim. Eu le-am găsit foarte eficace şi, nu loc? Dar cuvintele Domnului şi rezul-
cel puţin în cazul meu, s-au dovedit de tatele lor le-au demonstrat că El poate
mare folos. Prima are tangenţă cu puterea vindeca boala şi, în acelaşi timp, poate
Domnului. A doua are de a face cu voia ierta păcatele. El nu a întrebat care este
Domnului. Iar a treia cu actul lui mai dificil, ci care este mai lesne. Pentru
Dumnezeu. El ambele erau la fel de uşoare. A fost la
a) Puterea Domnului: „Dumnezeu fel de uşor pentru Domnul să-i spună
poate“. „Isus a întrebat pe tatăl lui: «Câtă slăbănogului să se ridice şi să umble cât
vreme este de când îi vine aşa?» «Din să-i ierte păcatele. În schimb, pentru
copilărie», a răspuns el. «Şi de multe ori fa­ risei ambele erau dificile.
duhul l-a aruncat când în foc, când în b) Voia Domnului: „Dumnezeu
apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face vo­ ieşte“. Da, El poate, dar de unde ştim
ceva, fie-Þi milă de noi şi ajută-ne.» Isus că şi voieşte? Eu nu cunosc voia Sa.
 Boala 419
Poate că El nu vrea să mă vindece. Din cuvântul, poţi să-I mulţumeşti, zicând:
nou, ne ducem în Evanghelia după Matei: „Dumnezeu m-a vindecat. El deja a făcut
„A venit la El un lepros, care s-a aruncat acest lucru!“ Mulţi credincioşi doar se
în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I aşteaptă să fie vindecaţi. Aşteptarea sau
zicea: «Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.» expectativa priveşte lucrurile în viitor, pe
Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins când cre­ dinţa se ocupă cu trecutul. Dacă
mâna, S-a atins de el, şi i-a zis: «Da, am cre­ zut cu adevărat, nu vom aştepta
voiesc, fii curăţit! »“ (Marcu 1:40-41). două­
zeci sau o sută de ani, ci ne vom
Oricât ar fi de mare puterea lui ridica imediat şi vom zice: „Îţi mul­
Dumnezeu, dacă El nu voieşte să vinde- ţumesc, Doamne, că m-ai vindecat. Îţi
ce, puterea Lui nu-mi este de nici un mul­ ţumesc, Doamne. Am primit vindeca-
ajutor. Problema ce trebuie rezolvată de rea Ta. Îţi mulţumesc, Doamne, că sunt
la început este: Poate Dumnezeu? A curat! Îţi mulţumesc, Doamne, că sunt
doua este: Voieşte Dumnezeu? (o va face sănătos“. Prin urmare, o credinţă desă­
El?) Nu este boală mai necurată decât vârşită poate să vestească adevărul:
lepra. Este atât de necurată încât, con- Dumnezeu poate, Dumnezeu voieşte şi
form legii, oricine se atinge de un lepros Dumnezeu deja a înfăptuit acest lucru.
devine el însuşi necurat. Şi totuşi, Domnul Credinţa operează cu verbul „este“, nu
Isus S-a atins de lepros, zicându-i: „Da, cu „a dori“. Daţi-mi voie să ilustrez
voiesc“. Dacă a voit El să-l vindece pe ideea printr-un exemplu simplu. Să presu-
lepros, cu atât mai mult voieşte să ne punem că predici evanghelia şi că ci­ neva
vindece pe noi de bolile noastre. De mărturiseşte că a crezut. Întrea­ bă-l dacă
aceea, putem declara cu îndrăzneală: este mântuit şi-ţi va răspunde pro­ babil:
„Dumnezeu poate“ şi „Dum­ nezeu voieş- „Aş dori să fiu mântuit“. Îndată îţi vei da
te“. seama că nu a răspuns corect. Chiar
c) Actul Domnului: „Dumnezeu a....“ dacă răspunde: „Cred că neapărat voi fi
Încă un lucru pe care îl poate face mântuit“, încă lipseşte ceva. Dar când
Dumnezeu: „Adevărat vă spun că, dacă răspunde: „Sunt mântuit“, ştii că a dat
va zice cineva muntelui acestuia: «Ridică- răspunsul corect. Dacă cineva crede, este
te şi aruncă-te în mare» şi dacă nu se va mântuit. Orice cre­ dinţă are de a face cu
îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice trecutul. A spune că eu cred că voi fi
se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vindecat nu este o credinţă adevărată.
vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă Dacă crede, Îi va mulţumi lui Dum­ nezeu,
rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l zicând: „Am primit vindecarea“.
veţi avea“ (Marcu 11:23-24). Ce este cre- Să ne ţinem strâns de aceşti trei paşi:
dinţa? Credinţa crede că Dum­­ nezeu poate, Dumnezeu poate, Dumnezeu voieşte şi
că Dumnezeu voieşte şi că Dumnezeu Dumnezeu deja a făcut acest lucru. Când
deja a făcut acest lucru. Dacă crezi că l-ai credinţa omului atinge etapa a treia, boala
primit, îl vei avea. Dacă Dumnezeu îţi dă s-a terminat.
CAPITOLUL 3
DUMNEZEU, VIAŢA TRUPULUI
Am remarcat anterior că trupul nostru
este templul Duhului Sfânt. Ceea ce
re­ţine atenţia noastră este accentul special
pe care îl pune apostolul Pavel a­ supra
tru­pului. Concepţia foarte răs­ pândită este
că viaţa lui Cristos este pentru duhul
nostru, nu pentru trup. Puţini realizează
că mântuirea lui Dumnezeu cuprinde şi al
doilea element, după ce El dă viaţă pri-
mului. Dacă Dum­ nezeu ar fi dorit ca
Duhul Său să locuiască doar în duhul
nostru, pentru ca doar acesta să beneficie-
ze de El, apostolul ar fi spus doar atâta:
„Duhul vostru este templul lui Dumnezeu“
şi nu ar fi menţionat şi trupul. Dar în
acest punct al studiului nostru ar trebui să
înţelegem că sensul trupului nostru ca
templu al Duhului Sfânt e mai cuprinză-
tor decât acela de receptor al unui privile-
giu deosebit. El mai are şi sensul de
canal al unei puteri eficace. Duhul Sfânt,
care locuieşte în el, întăreşte omul nostru
dinăuntru, luminează ochii inimii noastre
şi însănătoşeşte trupul nostru.
Am remarcat deja că Duhul Sfânt dă
viaţă acestui trup muritor al nostru. Nu
este nevoie să aşteptăm până când vom
muri, pentru ca El să ne învie, deoarece
în prezent El dăruieşte viaţă trupului
nostru muritor. În viitor El va învia din
morţi acest trup supus stricăciunii, dar
chiar astăzi El învigorează trupul muritor.
Puterea vieţii Sale străbate toate celulele
fiinţei noastre, ca să putem cunoaşte pute-
rea şi viaţa Sa în trup.
Nu mai trebuie să privim învelişul
nostru exterior ca pe o jalnică închi­ soare,
căci putem vedea în el exprimată viaţa
lui Dumnezeu. Acum putem expe­ rimenta,
într-un mod mai profund, cuvântul care
proclamă că „nu mai sunt eu cel care
trăiesc, ci Cristos, care trăieşte în mine“.
Cristos a devenit acum sursa vieţii pentru
noi. El trăieşte în noi astăzi cum a trăit
odată în trup. Astfel, putem să aprofun-
dăm mai mult implicaţia declaraţiei sale
solemne: „Eu am venit ca oile să aibă
420
420
viaţă, şi s-o aibă din belşug“ (Ioan 10:10).
Această viaţă mai îmbelşugată este sufici-
entă pentru orice trebuinţă a trupului.
Pavel îl în­ deamnă pe Timotei să apuce
„viaţa veşnică“ (1 Tim. 6:12). Evident, nu
este vorba aici de nevoia lui Timotei de a
apuca viaţa veşnică în sensul de a fi
mântuit, căci era deja mântuit. Mai degra-
bă, aceasta e viaţa la care Pavel se referă
ulterior în acelaşi capitol în cuvintele: „ca
să apuce adevărata viaţă“ (1 Tim. 6:19).
Aşadar, el îl îndeamnă pe Timotei să
experimenteze viaţa veşnică în sensul de
a învinge toate fenomenele morţii.
Trebuie să-i informăm, fără întâr­ ziere,
pe cititorii noştri că nu am scăpat din
vedere faptul că trupul nostru este, într-
adevăr, un trup muritor. Dar chiar şi aşa,
noi, cei care suntem ai Domnului, putem
poseda însăşi acel gen de viaţă care
înghite moartea. În trupul nostru există
două forţe care acţionează: moar­ tea şi
viaţa. Pe de o parte, este uzura, care ne
aduce în pragul morţii, iar pe de alta este
refacerea prin alimentaţie şi odihnă, aces-
tea întreţinând viaţa. Uzura excesivă slă-
beşte organismul, deoarece forţa morţii
este prea puternică; dar, în mod similar, o
alimentare excesivă re­ levă semne de con-
gestie, deoarece forţa vieţii este prea
puternică. Cel mai bine este să menţinem
aceste două forţe – a vieţii şi a morţii –
în echilibru. Dincolo de asta, trebuie să
înţelegem că oboseala pe care o resimt
credincioşii în trupul lor se deosebeşte, în
multe privinţe, de cea a oamenilor obiş-
nuiţi. Uzura lor nu este doar fizică.
Întrucât umblă cu Domnul, poartă poveri,
simt împreună cu fraţii, participând la
durerile şi bucuriile lor, lucrează pentru
Dumnezeu, mijlocesc înaintea Sa, se răz-
boiesc cu forţele întunericului şi-şi ţin
trupul în stăpânire, nu este suficientă
hrana şi odihna ca să le împrospăteze
rezervele şi să înlocuiască pierderile de
energie din trupul lor. Asta e de natură
să explice, parţial, de ce mulţi credincioşi,
 Dumnezeu, viaþaviaţa trupului 421
care înainte de a fi fost chemaţi la slujire, trup au loc anumite fenomene, în rea­ litate,
erau sănătoşi, constată la scurt timp după ele sunt chestiuni spirituale. A primi vinde-
ce şi-au început slujba că sunt slăbiţi care divină şi a ni se mări tăria sunt expe-
fizic. Tăria noastră trupească nu poate rienţe spirituale, nu doar fizice, cu toate că
face faţă cerinţelor vieţii, lucrării şi luptei ele au loc în trup. Astfel de experienţe nu
spirituale. Lupta cu păcatul, cu păcătoşii sunt altceva decât viaţa Domnului Isus
şi cu duhurile rele ne secătuiesc vitalita- manifestată în trupul nostru muritor. După
tea. Resursele naturale nu sunt de ajuns cum în trecut viaţa Domnului a făcut
ca să ne revitalizeze cerinţele trupului. duhul nostru mort să învie, tot aşa acum
Trebuie să ne bizuim pe viaţa lui Cristos, ea dă viaţă trupului muritor. Dumnezeu
căci numai aceasta poate să ne susţină. vrea să învăţăm cum să lăsăm slăvita viaţă
Dacă ne vom bizui pe hrana fizică, pe înviată, atotbiruitoare, a lui Cristos să se
alimentaţie şi medicamente, vom comite exprime în fiecare părticică a fiinţei noas-
o mare greşeală. Numai viaţa Domnului tre. El ne cheamă să ne înnoim vigoarea
Isus poate împlini mai mult decât ne în fiecare zi şi ceas, prin El. Asta este, de
putem da seama toate cerinţele fizice ale fapt, noua noastră viaţă. Deşi trupul nostru
vieţii, lucrării şi luptei noastre spirituale. e încă animat de viaţa naturală a sufletului
Numai El ne furnizează vitalitatea necesa- nostru, noi nu mai trăim prin puterea sa,
ră de a ne angaja în lupta cu păcatul şi deoarece ne-am pus încrederea în viaţa
cu Satan. De îndată ce credinciosul a Fiului lui Dum­ nezeu, care imprimă mădu-
apreciat la justa valoare ce este lupta spi- larelor noastre mult mai multă energie
rituală şi cum se duce această luptă cu decât ar putea imprima viaţa sufletului.
vrăjmaşul în duhul, el va începe să-şi dea Punem un mare accent pe această „viaţă“.
seama cât de preţios este Domnul Isus ca În toate experienţele noastre spirituale,
viaţă a trupului său. această misterioasă, dar minunată „viaţă“
Toţi creştinii trebuie să vadă realitatea ne copleşeşte. Dumnezeu do­ reşte să ne
unirii lor cu Domnul. El este viţa, iar noi conducă spre faza în care ne vom însuşi
suntem mlădiţele. După cum ramurile această viaţă a lui Cristos, ca tărie a noas-
sunt unite cu trunchiul, aşa suntem noi tră.
uniţi cu Domnul. Prin unirea cu trunchiul, Cuvântul lui Dumnezeu este viaţa tru-
ramurile primesc viaţa care pulsează în pului nostru: „Omul nu trăieşte nu­ mai cu
tot trupul. Oare nu va produce unirea pâine, ci cu orice cuvânt care iese din
noastră cu Domnul aceleaşi rezultate? gura lui Dumnezeu“ (Mat. 4:4). Aici
Dacă restrângem această unire la duh, găsim dovada gândului exprimat ante­ rior
credinţa va protesta. Întrucât Dom­ nul ne potrivit căruia Cuvântul lui Dum­ nezeu
cheamă să demonstrăm rea­ litatea unirii poate să susţină trupul nostru. Omeneşte
noastre cu El, de asemenea, El vrea să vorbind, omul trebuie să tră­ iască consu-
credem şi să pri­ mim fluxul vieţii Sale în mând pâine, dar atunci când Cuvântul lui
duhul, în sufletul şi în trupul nostru. Când Dumnezeu îşi emite puterea, omul poate
părtăşia este întreruptă, duhul îşi va pier- trăi şi prin el. Aici găsim alăturate modul
de pacea, dar şi trupul va fi privat de de viaţă natural şi cel supranatural.
sănătate. O rămâ­ nere necurmată în El Dumnezeu nu spune că de acum încolo
înseamnă că viaţa Sa va umple înconti- nu mai trebuie să mâncăm, ci, pur şi
nuu duhul nostru, străbătând tot trupul simplu, ne infor­ mează că în Cuvântul
nostru. Dacă nu ne însuşim viaţa Său putem găsi o viaţă pe care hrana
Domnului Isus, nu poate fi nici vindeca- (fizică) nu ne-o poate asigura. Când ali-
re, nici sănătate. Astăzi Dum­­ nezeu îi mentele nu mai produc sau nu mai susţin
cheamă pe copiii Lui să experimenteze o efectele dorite în trupul nostru, Cuvântul
unire mai profundă cu Domnul Isus. Său ne poate da tot ce ne lipseşte. Unii
Prin urmare, să recunoaştem că, deşi în trăiesc doar cu pâine, alţii cu pâine şi cu
422 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
Cuvântul lui Dumnezeu. Pâinea uneori tăria noastră. Cre­ zând promisiunea lui
este insuficientă, dar Cuvântul lui Dumnezeu, putem spune în fiecare dimi-
Dumnezeu niciodată nu se schimbă. neaţă când ne sculăm şi vedem zorii zilei
Dumnezeu Îşi investeşte viaţa în că Dum­ nezeu trăieşte, drept care vom fi
Cuvântul Său. În măsura în care El este învredniciţi să trăim ziua respectivă, atât
viaţă, tot aşa este şi Cuvântul Său. Dacă fizic, cât şi spiritual.
vom privi Cuvântul lui Dumnezeu ca Pentru sfinţii din vechime era la ordi-
învăţătură, crez sau standard moral, nu se nea zilei să-L cunoască pe Dum­ nezeu ca
va dovedi foarte rodnic în noi. Mai degra- tărie a trupului lor sau să experimenteze
bă, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie dige- viaţa lui Dumnezeu, care să le străbată
rat şi unit cu noi în aceeaşi manieră în trupul. Putem observa acest lucru mai
care este şi hrana. Cre­ dincioşii flămânzi îl întâi la Avraam: „Şi, fiindcă n-a fost slab
consumă ca hrană. Dacă-l primesc cu în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său,
credinţă, Cuvântul devine viaţa lor. Potrivit care era îmbătrânit, avea aproape o sută
lui Dumnezeu, Cu­ vân­
tul Său poate să ne de ani, nici la faptul că Sara nu mai
întreţină viaţa. Când hrana naturală nu ne putea să aibă copii“ (Rom. 4:19). Prin
mai hrăneşte, putem avea încredere în credinţă, l-a procreat pe Isaac. Puterea lui
Dumnezeu, potrivit Cuvântului Său. Dumnezeu a fost manifestată într-un trup
Atunci Îl vom percepe nu numai ca viaţă ce era ca şi mort. Ideea centrală care se
a duhului nostru, ci şi ca viaţă a trupului desprinde de aici este că nu condiţia tru-
nostru. Creştinii din vremea de acum au pului respectiv este cea care contează, ci
parte de mari pierderi prin faptul că nu puterea lui Dumnezeu din acel trup.
observă ce mult S-a îngrijit Dumnezeu de Scriptura descrie viaţa lui Moise, spu­­
cortul nostru pământesc. Noi tindem să nând că „era în vârstă de o sută douăzeci
apli­
căm promisiunile lui Dumnezeu doar de ani când a murit“, dar „ve­ derea nu-i
la duhul din lăuntrul nostru, neglijând slăbise şi puterea nu-i trecuse“ (Deut.
aplicaţia lor la trupul nostru. Însă ne dăm 34:7). Asta vorbeşte, fără umbră de îndo-
noi oare seama că cerinţele fizice sunt la ială, despre puterea lui Dumnezeu în tru-
fel de importante ca cele spi­ rituale? pul lui Moise.
Biblia, de asemenea, descrie condiţia
Experienţa sfinţilor din vechime fizică a lui Caleb. După ce au intrat isra-
Dumnezeu niciodată nu doreşte să-Şi eliţii în Canaan, Caleb a depus următoa-
vadă copiii slabi. Voia Sa este ca ei să rea mărturie:
fie plini de vigoare şi sănătate. Cuvântul
Său spune: „ca zilele tale, aşa va fi tăria Şi în ziua aceea Moise a jurat şi a zis:
ta“ (Deut. 33:25). Evident, este o referire „Ţara în care a călcat piciorul tău va
la trup. Câtă vreme trăim pe pământ, fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi
Domnul promite că ne va da tăria nece- pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în
sară pentru această viaţă. Dumnezeu nici- totul voia Domnului, Dumnezeului
odată nu ne-a promis că ne va da măcar meu“. Acum iată că Domnul m-a ţi­ nut
o zi în plus fără să ne fi şi dat tăria în viaţă, cum a spus. Sunt patru­ zeci şi
suplimentară pentru acea zi. Din pricina cinci de ani de când vorbea Domnul
eşecului copiilor Săi de a-şi însuşi aceas- astfel lui Moise, când umbla Israel
tă promisiune scumpă prin credinţă, ei prin pustie; şi acum iată că azi sunt în
constată că vitalitatea lor nu e pe măsura vârstă de optzeci şi cinci de ani. Şi
cerinţelor lor pământeşti. Pentru a le asi- astăzi, sunt tot aşa de tare ca în ziua
gura energia reclamată de zilele pe care când m-a trimis Moise; am tot atâta
li le dăruieşte El, Dum­ nezeu promite că putere cât aveam atunci, fie pentru
Se va face pe Sine tăria lor. Cum trăieşte luptă, fie ca să merg în fruntea voas-
Dumnezeu şi cum trăim noi, aşa va fi tră“ (Ios. 14:9-11).
 Dumnezeu, viaþa
viaţa trupului
Pentru acest copil al Său, care L-a urmat pe care o aplică Dumnezeu şi efectele
şi L-a slujit cu toată inima, Dumnezeu a ei:
devenit tăria sa, aşa cum promisese, aşa
încât chiar după patruzeci şi cinci de ani,
vigoarea lui nu s-a diminuat.
Citind cartea Judecători, aflăm de­ spre
forţa fizică a lui Samson. Deşi Samson a
săvârşit multe fapte imorale şi deşi Duhul
Sfânt s-ar putea să nu dă­ ruiască o putere
atât de ieşită din comun tuturor credincio-
şilor, totuşi un lucru este sigur: dacă ne
bizuim pe Duhul Sfânt, vom constata că
puterea Sa ne va împlini toate nevoile.
Din psalmii lui David, redaţi în versuri
şi sub formă de cântări, se desprinde
puterea lui Dumnezeu manifestată în tru-
pul lui David. Să examinăm următoarele
pasaje:
„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!…
Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă
po­ văţuieşte pe calea cea dreaptă. El îmi
face picioarele ca ale cerboaicelor şi mă
aşează pe înălţimile mele. El îmi de­ prinde
mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind
arcul din aramă“ (Ps. 18:1, 32-34).
„Domnul [Iehova] este lumina şi mântuirea
mea: de cine să mă tem? Domnul este
sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie
frică?“ (Ps. 27:1).
„Domnul dă tărie poporului Său“ (Ps. 29:11).
„Dumnezeul tău te-a făcut puternic. Întă­ reşte,
Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi…
Dumnezeul lui Israel dă poporului Său
tărie şi mare putere“ (Ps. 68: 28, 35).
„El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face
să întinereşti iarăşi ca vulturul“ (Ps.
103:5).
Alţi psalmi consemnează modul în
care Dumnezeu a devenit tăria poporului
Său, ca de pildă: „Carnea şi inima pot să
mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va
fi pururea stânca inimii mele şi partea
mea de moştenire“ (Ps. 73:26). „Ferice
de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror
inimă locuieşte încrederea“ (Ps. 84:5). „Îl
voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta
mântuirea Mea“ (Ps. 91:16).
Elihu i-a relatat lui Iov disciplinarea
423
„Şi prin durere este mustrat omul în
culcuşul lui, când o luptă necurmată îi
frământă oasele. Atunci îi este greaţă
de pâine, chiar şi de bucatele cele mai
alese. Carnea i se prăpădeşte şi piere,
oasele care nu i se vedeau rămân
goale; sufletul i se apropie de groapă şi
viaţa de vestitorii morţii. Dar dacă se
găseşte un înger mijlocitor pentru el,
unul din miile acelea, care vestesc
omului calea pe care trebuie s-o urme-
ze, Dumnezeu Se îndură de el şi zice
îngerului: „Izbăveşte-l, ca să nu se
pogoare în groapă; am găsit un preţ de
răscumpărare pentru el!“ Şi atunci car-
nea lui se face mai fragedă ca în
copilărie, se întoarce la zilele tinereţii
lui“ (Iov 33:19-25).
Asta arată cum se poate manifesta viaţa
lui Dumnezeu în cineva care este aproape
de moarte.
Profetul Isaia aduce şi el o mărturie în
această privinţă:
„Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea,
voi fi plin de încredere, şi nu mă voi
teme de nimic; căci Domnul Dum­
nezeu este tăria mea şi pricina laudelor
mele, şi El m-a mântuit.“ (Isa. 12:21).
„El dă tărie celui obosit, şi măreşte
puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii
obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se
clatină; dar cei ce se încred în Domnul
îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vultu-
rii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu
ostenesc“ (Isa. 40:29-31).
Toată puterea din aceste versete se referă
la trup, căci puterea lui Dum­ nezeu este
generată în cei ce aşteaptă ajutorul Său.
Când Daniel a privit vedenia lui
Dumnezeu, a şoptit: „Puterile m-au lă­ sat,
culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a
sluţit şi am pierdut orice vlagă“ (Dan.
10:8). Dar Dumnezeu Şi-a trimis îngerul
ca să-i mărească lui Daniel tăria. Astfel,
424 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
când relatează incidentul, Daniel explică păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu
ce s-a întâmplat: „Atunci cel ce avea nici una din bolile cu care am lovit pe
înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te
m-a întărit. Apoi mi-a zis: «Nu te teme vindecă“ (Ex. 15:26). Mai târziu găsim
de nimic, om prea iubit! Pace ţie! Fii această promisiune pe deplin împlinită,
tare şi cu inimă!» Şi pe când îmi vorbea aşa cum arată Psalmul 105: „şi nici unul
el, am prins iar puteri şi am zis: «Vor­ n-a şovăit [n-a fost slab] dintre se­ min­ţiile
beşte, domnul meu, căci m-ai întărit.»“ Lui“ (Ps. 105:37). Prin urmare, se cuvine
(Daniel 10:18-19). Din nou vedem cum să înţelegem că vindecarea divină cuprin-
Dum­ nezeu dăruieşte putere trupului unui de atât tămăduirea pe care o aplică
om. Dumnezeu bolilor noastre, cât şi păzirea
Copiii Domnului de azi ar trebui să de boli, ca acestea să nu ne atace, să
ştie că Lui Îi pasă de trupul lor. Dum­ putem rămâne teferi. Dacă suntem pre-
nezeu este tărie nu numai pentru duhul daţi pe deplin lui Dumnezeu, neîmpotri-
nostru, ci, în egală măsură, şi pentru tru­ vindu-ne Lui în nici o privinţă, ci pri-
pul nostru. Chiar în timpurile Vechiului mind cu credinţă viaţa Sa, ca tărie a tru-
Testament, când harul nu se manifesta în pului nostru, vom dovedi încă o dată că
aceeaşi măsură ca astăzi, sfinţii L-au Iehova vindecă.
cunoscut în mod experimental pe Dum­
nezeu ca tărie pentru învelişul lor ex­
terior, Experienţa lui Pavel
trupul. Dacă acceptăm învăţătura biblică potri-
E posibil ca binecuvântarea Sa pentru vit căreia trupurile noastre sunt mădulare
cei de azi să fie mai prejos decât a celor ale lui Cristos, nu vom putea să nu recu-
din trecut? Ar trebui să experimentăm cel noaştem şi învăţătura conform căreia
puţin aceeaşi putere divină de învi­ gorare viaţa lui Cristos curge prin ele. Viaţa lui
pe care au experimentat-o şi cei din tre- Cristos curge dinspre Cap spre trup, asi-
cut. Dacă suntem neinformaţi cu privire gurându-i energia şi vitalitatea. Întrucât
la bogăţiile lui Dumnezeu, atunci probabil trupurile noastre sunt mădularele acelui
vom avea tendinţa de a limita aceste trup, evident, ele au parte de această
bogăţii la duhul nostru. Dar cei care au viaţă, care pulsează în ele. Dar acest ade-
credinţă nu vor limita viaţa şi puterea Sa văr trebuie să ni-l însuşim prin credinţă.
doar la duh, neglijând prin asta aplicarea Măsura credinţei prin care primim aceas-
lor şi la trup. tă viaţă va stabili măsura în care o expe-
Dorim să subliniem faptul că viaţa lui rimentăm în practică. Din Scriptură am
Dumnezeu este adecvată nu doar pentru învăţat că viaţa Domnului Isus poate fi
vindecarea bolii, ci şi pentru păstrarea primită pentru trupul credinciosului, dar
noastră în condiţii de sănătate şi vigoare. pentru asta e nevoie de credinţă. Negreşit
Dumnezeu, ca tărie a noastră, ne învred- creştinii, când li se propovăduiesc prima
niceşte să învingem atât boala, cât şi slă- oară asemenea adevăruri, rămân uluiţi.
biciunea. El nu ne vindecă, pentru ca Totuşi, nu ne putem permite să diluăm
apoi să trăim în virtutea energiei noastre învăţătura clară a Cuvântului. O examina-
naturale. El a rânduit să fie ener­gie pen- re a experienţei lui Pavel ne poate asigu-
tru trupul nostru, pentru ca noi să trăim ra de frumuseţea şi realitatea acestei învă-
prin El şi să primim toată energia nece- ţături.
sară pentru slujirea Lui. Când israeliţii au Referindu-se la condiţia sa fizică,
părăsit Egiptul, Dumnezeu le-a promis, Pavel a menţionat ţepuşul din trupul său.
zicând: „Dacă vei asculta cu luare aminte De trei ori L-a rugat pe Domnul cu pri-
glasul Domnului, Dumne­ zeului tău, dacă vire la el, ca să-i fie luat. Dar Domnul
vei face ce este bine înaintea Lui, dacă i-a răspuns: „Harul Meu îţi este de ajuns;
vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei căci puterea Mea în slăbiciune este făcută
 Dumnezeu, viaþa
viaţa trupului 425
desăvârşită.“ Iar ca răspuns, apostolul a muritor, ci doar îl umple cu toate energi-
declarat: „Deci mă voi lăuda mult mai ile de care are acesta nevoie. Cât despre
bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca condiţia sa naturală, Pavel a fost, negreşit,
puterea lui Cristos să rămână în mine… printre cei mai slabi oameni. Cât priveşte
căci când sunt slab, atunci sunt tare“ (2 însă puterea lui Cristos pe care o poseda
Cor. 12:9-10). Nu trebuie să întrebăm în el, Pavel era cel mai puternic dintre toţi
ce a constat ţepuşul respectiv, deoarece oamenii. Ştim cum a trudit zi şi noapte,
Biblia nu ne dez­ văluie acest lucru. Dar vărsân­ du-şi viaţa şi energiile, făcând lucra-
un lucru este sigur: consecinţa acestui rea pe care nu erau în stare mulţi bărbaţi
ţepuş asupra apostolului a fost slăbirea zdraveni s-o facă. Atunci cum a putut un
trupului său. Şi prin „slăbire“ se înţelege om slab ca Pavel să desfăşoare o atare
o slăbiciune de na­ tură fizică. Acelaşi lucrare, decât dacă Duhul Sfânt i-a învi-
cuvânt se foloseşte la Matei 8:17. gorat trupul muritor? Este un adevăr
Corintenii erau la curent cu slăbiciunea binestabilit că Dumnezeu a dăruit tărie
fizică a lui Pavel (2 Cor. 10:10). Pavel trupului lui Pavel.
însuşi a recunoscut că atunci când a fost Cum a realizat Dumnezeu acest lucru?
printre ei prima oară, a fost slab din Pavel s-a referit la trupul său, când a ară-
punct de vedere fizic (1 Cor. 2:3). tat în 2 Corinteni 4 cum el şi cei ce erau
Debilitatea sa nu s-a datorat unei defici- cu el trăiau mereu următoarea experienţă:
enţe de putere spirituală, căci ambele scri- „Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul
sori către Corinteni relevă remarcabila nostru, omorârea Domnului Isus, pentru
vigoare spirituală a apostolului. ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul
Doar din aceste câteva paragrafe, nostru. Căci noi, cei vii, totdeauna suntem
putem spicui câte ceva despre condiţia daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru
fizică a lui Pavel. Da, a fost foarte slab în ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul
trupul său, dar a rămas el multă vreme nostru muritor“ (2 Cor. 4:10-11). Ceea ce
în această condiţie? Nu, deoarece el ne ne reţine în mod deosebit atenţia este că
informează că puterea lui Cristos s-a versetul 11, în relaţie cu versetul 10, deşi
odihnit peste el, făcându-l puternic. pare redundant, nu este totuşi o repetiţie.
Observăm aici o „lege a contrastelor“. Versetul 10 are de a face cu viaţa lui
Nici ţepuşul, nici slăbiciunea rezultată din Cristos ma­ nifestată în trupurile noastre, în
acesta nu l-au părăsit pe Pavel. Dar pute- timp ce versetul 11 se referă la viaţa lui
rea lui Cristos i-a inundat trupul firav, Isus arătată în carnea noastră muritoare.
dându-i tăria de a face faţă oricărei nevoi. Mulţi sunt în stare să exprime viaţa lui
Puterea lui Cristos a contrastat cu slăbi- Cristos în trupul lor, dar nu reuşesc să
ciunea lui Pavel. Această putere nu a facă pasul următor, pentru ca această rea-
înlăturat ţepuşul, după cum n-a eliminat litate să se împli­ nească în carnea lor
slăbiciunea, ci a rămas în Pavel, ca acesta muritoare. Este o distincţie cu înrâuriri
să poată face faţă oricărei situaţii căreia profunde. Când credincioşii se îmbolnă-
trupul său slăbit nu-i putea face faţă. S-ar vesc, mulţi dintre ei sunt ascultători şi
putea asemăna cu un muc, care, deşi este răbdători, neexprimându-şi vreo nemul­ ţu­
aprins, nu se mistuie, deoarece este înmu- mire sau nelinişte. Ei simt prezenţa
iat în ulei. Mucul este cât se poate de Domnului şi manifestă virtuţile Sale în
firav, dar uleiul îi asigura focului tot ceea înfăţişarea feţei lor, în vorbire şi în purta-
ce-i lipseşte acestuia. re. Prin Duhul Sfânt, ei dau o pildă vie,
Aşadar, să ne însuşim principiul potri- autentică a vieţii lui Cristos în trupul lor.
vit căruia viaţa lui Dumnezeu este pute- Totuşi, ei nu apreciază puterea vindecă-
rea şi învrednicirea pe care i-o dăruieşte toare a Domnului Isus, după cum ei nu
Dumnezeu trupului nostru. Viaţa Sa nu au auzit că viaţa Sa este şi pentru trupu-
transformă natura trupului nostru slab şi rile lor umile. Ei nu reuşesc să-şi exercite
426 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
cre­dinţa în scopul vindecării trupului lor, alte cuvinte, trebuie să ne lepădăm total
cum au făcut înainte pentru curăţirea lor de viaţa noastră, înainte ca Domnul Isus
de păcate şi trezirea duhului lor mort. să Se manifeste în trupurile noastre. Asta
Prin urmare, ei sunt neputincioşi în a ne dezvăluie relaţia complexă care există
manifesta viaţa lui Isus în trupul lor între o umblare spirituală altruistă şi un
muritor. Ei primesc harul de a îndura trup sănătos. Puterea lui Dum­ nezeu este
durerea, dar nu primesc vindecarea. folosită exclusiv pentru El. Când
Versetul 10 l-au experimentat, dar versetul Dumnezeu manifestă viaţa Sa în trupul
11 rămâne neatins! nostru, El face acest lucru de dragul pro-
Cum ne vindecă şi ne întăreşte Dum­ priei Sale lucrări. El niciodată nu ne
nezeu? Prin viaţa lui Isus! Este un fapt dăruieşte viaţa şi tăria Sa ca să le folo-
cât se poate de important. Când carnea sim în scopuri egoiste. El nu dăruieşte
noastră muritoare este revitalizată, natura energie trupului nostru ca acesta s-o risi-
trupului nostru nu se schimbă în nemuri- pească, nici pentru ca noi să ne împlinim
re, ci rămâne aceeaşi. Viaţa care transmi- scopurile noastre. Atunci cum Îşi va
te vitalitate trupului este însă schimbată. revărsa El puterea peste noi, dacă nu
Pe când, în zilele de odi­ nioară, trăiam în trăim cu totul pentru El? Chiar aici găsim
puterea vieţii naturale, acum trăim prin motivul pentru care nu primim răspuns la
energia vieţii suprana­ turale a lui Cristos. multe rugăciuni. De prea multe ori, cre-
Întrucât viaţa Sa de înviat susţine trupul dincioşii tânjesc după sănătate şi vitalitate
nostru, suntem învredniciţi să ne ducem exclusiv pentru a se simţi bine. Ei caută
la îndeplinire sarcinile. să aibă tăria lui Dumnezeu pentru trupul
Apostolul nu sugerează că, după ce a lor pentru ca să trăiască mai comod, să
trăit călăuzit de Domnul, nu va mai fi aibă mai multă veselie, să fie mai
slab niciodată. Nicidecum, căci ori de comozi. Ei doresc să poată să se mişte
câte ori puterea lui Cristos nu-l vindeca, mai liber, fără impedimente majore. De
era la fel slab ca mai înainte. Putem aceea, până în clipa de faţă sunt în con-
împiedica manifestarea vieţii Domnului tinuare slabi. Dumnezeu nu ne va pune
Isus în trupul nostru prin neatenţie, prin la dispoziţie viaţa Sa ca s-o folosim inde-
spirit de independenţă sau prin păcat. pendent de El. Căci dacă ar proceda aşa,
Uneori putem fi slăbiţi prin atacul pute­ oare n-am trăi noi are mai mult pentru
rilor întunericului împotriva cărora am noi înşine şi n-ar suferi voia lui Dum­
înaintat cu atâta bărbăţie. Sau putem nezeu pierderi şi mai mari? Dum­ ne­zeu îi
îndura suferinţă de dragul trupului lui aşteaptă astăzi pe copiii Săi să ajungă la
Cristos, dacă suntem adânc implicaţi în capătul puterilor lor, ca El să le poată
lucrarea Lui. Dar numai în viaţa celor dărui apoi ceea ce caută ei de atâta
profund spirituali au loc ambele manifes- vreme.
tări. În orice caz, suntem siguri că, oricât Ce se înţelege prin „moartea lui Isus“?
de slabi am fi, voia lui Dumnezeu pen- Este acea viaţă a Domnului care se dă
tru noi nu va fi niciodată să nu mai pe sine întotdeauna la moarte. Întreaga
putem lucra pentru El. Apostolul Pavel umblare a Domnului nostru a fost carac-
era adesea slab, dar niciodată lucrarea lui terizată de lepădare de sine. Chiar până
Dumnezeu n-a suferit din pricina slăbi- la moartea Sa, Domnul Isus n-a făcut
ciunii sale. Recunoaştem suveranitatea niciodată nimic pe cont propriu, ci întot-
absolută a lui Dumnezeu, dar creştinii nu deauna a făcut lucrarea Tatălui Său.
pot invoca aceasta ca scuză. Acum apostolul ne infor­ mează că, lăsând
„Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul moartea lui Isus să lucreze în trupul său,
nostru, omorârea Domnului Isus“ – viaţa lui Isus s-a manifestat, de aseme-
aceasta este temelia, pentru ca „şi viaţa nea, în carnea sa muritoare. Suntem noi
lui Isus să se arate în trupul nostru.“ Cu în stare să pri­ mim această învăţătură?
 Dumnezeu, viaþa
viaţa trupului 427
Actualmente Dumnezeu îi aşteaptă pe cei biciunea noastră cu tăria Sa. Deşi trupul
ce sunt dispuşi să primească moartea lui acesta al nostru nu a fost încă transfor-
Isus, pentru ca El să poată trăi în trupu- mat, viaţa în virtutea căreia trăieşte este
rile lor. Cine este înclinat să urmeze deja o viaţă nouă.
voia lui Dumnezeu în chip desăvârşit? Domnul Îşi găseşte plăcerea să ne
Cine este cel ce nu va iniţia nimic de copleşească fiecare nerv, fiecare vas capi-
unul singur? Cine va îndrăzni să atace, lar şi celulă din organismul nostru cu
stând de partea lui Dumnezeu, puterile puterea Sa. El nu ne transformă natura
întune­ricului fără încetare? Cine va refuza noastră slăbănogită într-una vi­ guroasă,
să folosească trupul său pentru propriul nici nu ne dă prea multă tărie ca s-o
său succes? Viaţa Domnului Isus se va înmagazinăm în noi. El doreşte să fie
ma­ nifesta în trupurile acestor credincioşi. viaţa cărnii noastre muritoare, pentru ca
Dacă ne ocupăm de latura morţii, să putem trăi clipă de clipă prin El. Poate
Dumnezeu Se va ocupa de latura vieţii. că unii cred că a-L avea pe Domnul Isus
Noi Îi oferim slăbiciunea noastră, iar El ca viaţă a trupului nostru înseamnă că,
ne dăruieşte tăria Sa în noi. în chip miraculos, Dum­nezeu ne va dărui
o măsură deplină de viaţă trupească, ca
Puterea naturală şi puterea lui Isus niciodată să nu mai suferim şi să nu ne
Dacă ne-am adus pe noi înşine cu mai îmbolnăvim. Dar, evident, apostolul
totul lui Dumnezeu, putem crede că El nu a avut o atare experienţă, căci nu-l
ne-a pregătit un trup. Adesea ne ima­ auzim oare decla­ rând răspicat: „Căci noi
ginăm cât de frumos ar fi dacă am fi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte
avut control asupra modului în care am din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui
fost alcătuiţi. Ceea ce am dori cu precă- Isus să se arate în trupul nostru muritor“?
dere este ca trupul nostru să nu aibă prea Trupul lui Pavel a fost deseori în slăbi-
multe defecte inerente, ci să aibă o mare ciune, dar tăria Domnului Isus mereu a
capacitate de rezistenţă la boli, ca să străbătut fiinţa sa. El a trăit clipă de clipă
trăim vreme îndelungată, fără dureri şi prin viaţa Domnului. A-L accepta pe El
fără maladii. Dar Dumnezeu nu ne-a ca viaţă a trupului nostru reclamă o încre-
consultat. El ştie cel mai bine ce trebuie dere permanentă. În noi înşine, noi nu
să avem. Nu trebuie să-i jude­ căm pe putem face faţă nici unei situaţii. Dar
strămoşii noştri pentru greşelile şi păcate- încrezându-ne încontinuu în Domnul, pri-
le lor. Nici nu trebuie să ne îndoim de mim, clipă de clipă, toată tăria necesară.
dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Asta se înţelege prin cuvintele rostite
Tot ce ne priveşte ne-a fost rânduit de Dumnezeu prim Ieremia: „Iată, îţi voi
dinainte de întemeierea lumii. Dumnezeu da ca pradă de război viaţa ta, în toate
împlineşte voia Sa excelentă chiar în locurile unde vei merge“ (Ier. 45:5). Nu
acest trup al durerilor şi morţii. Scopul trebuie să ne considerăm teferi şi în
Său pentru noi nu este să părăsim trupul si­ guranţă din pricina inerentei noastre
acesta, ca şi când ar fi o povară apăsă- tării. Mai degrabă, trebuie să ne încre­
toare. Mai degrabă, El ne îndeamnă să dinţăm pe noi înşine vieţii Domnului
apucăm un trup nou, prin Duhul Sfânt, nostru, cu fiece pas care-l facem, cu fie-
Care locuieşte în noi. Pregătin­ du-ne tru- care suflare a noastră. Numai în asta este
pul pe care ni-l dă, Dumnezeu este pe siguranţă, căci numai El trăieşte în veac.
deplin conştient de limitările şi pericolele Noi nu posedăm nici o rezervă de pute-
ce-l pasc. Totuşi, El vrea, ca prin experi- re, care să ne învrednicească să ne miş-
enţe dureroase să dorim un trup nou, ca căm cum am vrea. De fiecare dată când
să nu mai trăim prin puterea noastră avem nevoie de tărie, trebuie să ne apro-
acumulată în chip natural, ci prin puterea piem de Domnul, s-o cerem de la El. O
lui Dumnezeu. Astfel, vom schimba slă- apropiere de o clipă este bună pentru o
428 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
trăire de o clipă. Nu există posibi­ litatea naturală pe care le întâmpinăm, ci trebuie
de a aduna pentru a ne face re­ zerve. să cuprindă şi situaţiile în care experi-
Aceasta e o viaţă complet unită cu mentăm tărie naturală. Poate că unii creş-
Domnul, total dependentă de El. „După tini, ce se pot făli în prezent cu un trup
cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe sănătos şi robust, vor fi de părere că nu
Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, au nevoie să dorească această experienţă,
cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el până când nu vor deveni slabi. Dar a
prin Mine“ (Ioan 6:57). Tocmai în asta proceda astfel ar fi o greşeală, căci atât
constă secretul acestei vieţi. Dacă am celor slabi, din punct de vedere natural,
putea să trăim independent de Domnul, cât şi celor natural tari le este necesară
Cel dătător de viaţă, am re­ nunţa la aceas- viaţa lui Dumnezeu. Nici un lucru pe
tă inimă plină de încredere în El, trăind, care-l primim în cadrul vechii creaţii nu-I
în schimb, după voia noastră! Dar nu am este plăcut Lui. Dacă credincioşii s-ar
fi noi oare atunci aidoma celor din lume, lăsa să fie învăţaţi temeinic de către
risipindu-ne energiile? Dumnezeu vrea să Domnul, atunci şi-ar preda propria lor
avem o permanentă încredere şi o perma- pu­­ tere, primind-o, în schimb, pe a lui
nentă nevoie. După cum mana din pustie Dumnezeu, chiar în situaţia în care trupul
trebuia adunată zilnic, tot aşa, trupurile lor este puternic şi nu pare să aibă nevo-
noastre trebuie să trăiască, clipă de clipă, ie de viaţa Sa. Asta nu înseamnă că ei
prin Dumnezeu. aleg slăbiciunea, cu voinţa lor, ci, mai
Umblând în acest fel, nu ne vom degrabă, nu se încred în propria lor tărie,
limita lucrarea datorită unei puteri ine­ după cum n-au încredere în talentele lor.
rente, după cum nu vom fi întotdeauna O atare consacrare îi va păzi de pericolul
îngrijoraţi din pricina trupului. Dacă este de a se supraestima pe ei înşişi, de a se
voia lui Dumnezeu, va trebui să îndrăz­ bizui pe energia naturală – o racilă atât
nim să umblăm în felul acesta, oricât de de des întâlnită în rândurile multor sluji-
mult ne va spune înţelepciunea omului tori ai Domnului. Ei nu vor cuteza să
că acest curs de acţiune este riscant. Căci facă nici un pas în afara ordinelor primite
Dumnezeu este tăria noastră, iar noi de la Domnul. Ei se vor comporta cum
doar aşteptăm să fim trimişi. În noi înşi- se comportă cei slabi din punct de vede-
ne nu avem nici o putere ca să ne asu- re natural. Fără întărire din partea Dom­
măm nici o sarcină, dar ochii ne sunt nului, ei nu vor îndrăzni să facă nici o
aţintiţi asupra Domnului. Suntem total mişcare. Se vor reţine de la excese de
neajutoraţi, dar prin El vom merge înain- muncă şi vor evita traiul uşuratic, ca şi
te şi vom învinge. Dar vai! Câţi dintre când ar fi în mod natural slabi.
noi suntem prea puternici în noi înşine! Trăind în felul acesta, este imperativ
Nu ştim cum să avem o doză sănătoasă ca „eul“ să fie ţinut în frâu de către
de neîncredere în tăria noastră, pentru ca Duhul Sfânt. Altminteri, vom fi cu sigu-
să ştim cum să ne încredem în El. Tăria ranţă învinşi. Unii admiră sincer viaţa de
Sa este desăvârşită în slăbiciunile noastre. lepădare de sine, dar nu sunt în stare să
Cu cât suntem mai neputincioşi (asta renunţe cu totul la propriile lor energii. În
fiind o chestiune de atitudine), cu atât consecinţă, ei nesocotesc planul lui
mai minunat se va manifesta puterea Sa Dumnezeu, procedând în funcţie de pre-
în noi. Tăria noastră nu poate niciodată ferinţele lor. Deşi s-ar putea să beneficie-
coopera cu Domnul. Dacă vom încerca ze, iniţial, de admiraţia temporară a
să ranforsăm tăria Sa cu a noastră, nu oamenilor, trupurile lor vor cădea, în cele
vom culege decât înfrângere şi ruşine. din urmă, de oboseală. Viaţa lui Dum­
Deoarece Domnul ne cere o astfel de nezeu nu se va lăsa înrobită de voinţa
încredere în El, practica aceasta nu trebu- omului. Dum­ nezeu niciodată nu va dărui
ie să se limiteze la situaţiile de slăbiciune tărie pentru o lucrare neavizată de El.
 Dumnezeu, viaþaviaţa trupului 429
Dacă ne vom implica în activităţi aflate noi lucrul acesta. E treaba Lui. O noapte
în afara domeniului voii lui Dumnezeu, fără somn nu ne va îngrijora. Indiferent
vom des­ coperi că viaţa lui Dumnezeu în ce mod neaşteptat Satan ne va ataca,
pare să se scurgă din noi, sarcina trebu- ne vom aminti că bătălia este a Dom­
ind să fie purtată de trupul nostru fragil. nului, nu a noastră. Că în aceste clipe şi
Pentru a putea trăi prin El, nu avem voie în aceste împrejurări, viaţa lui Dum­ nezeu
să fim aroganţi. Trebuie să facem primul pulsează prin trupul nostru. În clipe ca
pas numai atunci când suntem absolut acestea, alţii îşi vor pierde pacea, fiind
siguri că aceasta este voia Sa. Doar prin încolţiţi de deznădej­ de şi în­
grijorare, cău-
ascultare vom expe­ rimenta realitatea vieţii tând disperaţi un remediu. Noi însă ne
Sale pentru noi. Altminteri cum ar fi vom exersa în linişte cre­ dinţa, trăind prin
posibil ca El să ne dea tărie, ca să folo- Dumnezeu, deoarece ştim că de acum
sim această tărie pentru a ne răzvrăti înainte nu mai trăim prin mâncare, băutu-
împotriva Sa? ră, somn şi aşa mai departe, ci prin viaţa
lui Dumnezeu. Aceste lucruri nu ne pot
Binecuvântarea acestei vieţi face nici un rău.
Dacă am primi viaţa Domnului Isus Înţelegând acum că Domnul este pen-
pentru ca aceasta să fie viaţa trupului tru trupul său, creştinul poate să-şi însu­
nostru, am vedea chiar azi cum trupul şească toate bogăţiile lui Dumnezeu, pen-
nostru este întărit de Domnul, având parte tru ca acestea să-i împlinească ne­ voile.
de binecuvântarea Sa şi în duhul nostru. Pentru orice nevoie ce se iveşte neaştep-
Cât priveşte cunoştinţa noastră, deja ne tat, el are întotdeauna la dispo­ ziţie resur-
dăm seama că trupul nostru este pentru sele Sale. Prin urmare, inima credinciosu-
Domnul. Totuşi, din pricina voinţei noas- lui se va odihni. El nu va so­ licita mai
tre proprii, El nu este în stare să ne mult decât i-a dat Dumne­ zeu, dar nici nu
umple pe deplin. Dar acum ne încre­ se va mulţumi cu nimic mai puţin decât
dinţăm Lui cu tot ce suntem şi avem, ca ceea ce a promis El. Cre­ dinciosul acesta
El să Se poarte cu noi cum voieşte. Ne va refuza să utilizeze tăria sa în vreun fel
aducem trupurile ca o jertfă vie, ne­ având în care să vină în ajutorul lui Dumnezeu,
stăpânire nici asupra vieţii noastre, nici înainte de clipa aleasă de El. În timp ce
asupra viitorului nostru. Acum vom înţe- oamenii din lume aleargă disperaţi după
lege, cu adevărat, ce înseamnă sintagma ajutor, când au parte de dureri şi suferinţe
că trupul este pentru Domnul. Ceea ce în trup, el va aştepta în linişte timpul
ne îngrijora înainte nu ne mai poate clăti- rânduit de Domnul şi bogăţiile pe care i
na în prezent. Vrăj­ maşul s-ar putea să ne le va pune El la dispoziţie, datorită unirii
mai ispitească, amintindu-ne că această sale cu El. El nu-şi ţine viaţa în propriile
cale este prea primejdioasă sau că ne-am sale mâini, ci Îl lasă pe Dumnezeu să
neglijat prea mult pe noi înşine. Dar aibă grijă de el. O, ce pace minunată este
chiar şi atunci, nu vom mai fi atât de aceasta!
timoraţi ca mai înainte. Un lucru ştim: În această perioadă, credinciosul Îl va
suntem cu totul ai Domnului. De aceea, slăvi pe Dumnezeu în toate privinţele. Va
nimic nu ni se poate întâmpla fără cunoş- lua orice i se întâmplă ca un prilej pentru
tinţa şi permisiunea Sa. Orice atac ar veni ca slava Lui să se arate. Nu va recurge la
peste noi, nu va fi decât un indiciu al metodele sale, prin care ar putea impieta
planului Său special pentru noi şi al ocro- asupra slavei ce I se cu­ vine Domnului.
tirii Sale faţă de noi, ce nu va da greş Dar când Dumnezeu Îşi va întinde braţul,
niciodată. Tru­pul nostru nu ne mai aparţi- aducând izbăvire, va fi gata să izbucnească
ne. Fie­care nerv, celulă şi mădular al său în laude la adresa Lui.
i-au fost încredinţate Lui. Dacă vremea se Ţelul urmărit de copil nu va mai fi
schimbă dintr-odată, nu ne priveşte pe acela de a obţine binecuvântarea Tatălui, ci
430 Omul
Omul spiritual, volumul
volumulIII III
Dumnezeu Însuşi va fi mult mai preţios Dum­ nezeu, atunci credinciosul pre­ feră să
decât toate darurile Sale. Dacă vindecarea nu fie vindecat. Credincioşii trebuie să-şi
sa nu-L va exprima pe Dumnezeu, atunci amintească fără încetare că, ori de câte ori
nu va dori să fie vindecat. Dacă vom jin- mobilul care stă la baza acţiunii noastre
dui doar protecţia şi purtarea de grijă a este dorinţa de a avea parte de darurile lui
Tatălui, dacă vom striga doar pentru a fi Dumnezeu, mai degrabă decât de a-L avea
izbăviţi de ispită, înseamnă că deja am chiar pe El, negreşit am început deja să ne
căzut. Dumnezeu, ca viaţa noastră nu este clătinăm. Când un creştin trăieşte o viaţă
o chestiune de afaceri. Cei care-L cunosc cu totul şi cu totul închinată Domnului, nu
cu adevărat nu cerşesc vindecarea Sa, ci va căuta dispe­ rat ajutor, binecuvântare sau
întotdeauna Îl caută pe Tatăl. Dacă sănăta- purtare de grijă, ci se va încredinţa pe
tea sa l-ar duce în rătăcire, răpind slava lui sine, necondiţionat, lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 4
BIRUIND MOARTEA
Experienţa biruinţei asupra morţii
este neobişnuită în rândul credincioşilor.
Prin sângele mielului, israeliţii au fost
ocrotiţi de mâna îngerului morţii, care i-a
ucis pe întâii născuţi ai Egiptului. În
numele Domnului, David a fost salvat din
ghearele leului şi ale ursului şi din mâna
lui Goliat. Iar Elisei, aruncând pu­ ţină
făină într-un vas, a izgonit moartea (2
Re. 4:38-41). Şadrac, Meşac şi Abednego
nu au suferit nici o vătămare în cuptorul
de foc (Dan. 3:16-27). Daniel a văzut
cum Dumnezeu a închis gurile leilor,
când a fost aruncat în groapa lor. Pavel
şi-a scuturat mâna, arun­ când astfel în foc
o viperă foarte periculoasă, fără să sufere
nici o vătămare (Fapte 28:3-5). Enoh şi
Ilie au fost răpiţi la cer fără să guste
moartea – exemple strălucite de învingere
a morţii!
În prezent, ţelul lui Dumnezeu este de
a-Şi trece copiii Săi prin experienţa învin-
gerii morţii. Este nevoie să avem biruinţă
asupra păcatului, eului, lumii şi a lui
Satan. Dar biruinţa nu este completă fără
o biruinţă corespunzătoare asupra morţii.
Dacă dorim să avem parte de o biruinţă
completă, va trebui să-l nimicim şi pe
acest ultim duşman (1 Cor. 15:26). Vom
lăsa un vrăjmaş necucerit, dacă nu vom
triumfa asupra morţii.
Există moarte în natură, moarte în noi
şi moarte de la Satan. Pământul este sub
blestem; prin urmare, e dominat de acest
blestem. Dacă dorim să trăim biruitori pe
pământ, va trebui să biruim moartea care
este în lume. Moartea este în trupul nos-
tru. În ziua în care ne-am născut, ea a
început să opereze în noi, căci care dintre
noi, chiar din acea zi, nu şi-a început
călătoria spre mormânt? Nu trebuie să
privim moartea doar ca pe o „criză“, căci
ea este, prin excelenţă, o chestiune pro-
gresivă. Ea deja este prezentă în noi,
măci­nându-ne încet, dar sigur. Elibera­ rea
noastră din acest cort pământesc nu este
altceva decât consumarea acţiunii amânate
431
431
a morţii. Ea poate lovi duhul nostru,
deposedându-l de viaţă şi putere; poate
lovi sufletul nostru, ciuntindu-i simţămin-
tele, gându­ rile şi voinţa; sau poate lovi
trupul nostru, slăbindu-l şi îmbolnăvindu-
l.
Citind Romani 5, aflăm că „moartea a
domnit“ (v. 17). Nu numai că moartea
există, dar ea şi domneşte. Domneşte în
duh, în suflet şi în trup. Deşi trupul nos-
tru este încă viu, moartea deja domneşte
în el. Influenţa sa nu şi-a atins apogeul,
dar domneşte totuşi, lărgindu-şi hota­ re­
le,
pentru a cuprinde întreg trupul. Di­ verse
simptome pe care le descoperim în trupul
nostru demonstrează elocvent cât de mult
ne afectează puterea sa. Or, aceste simp-
tome îi vor duce, în cele din urmă, pe
oameni la moartea lor fizică.
Dacă există o domnie a morţii, există
şi o domnie a vieţii (Rom. 5:17).
Apostolul Pavel ne asigură că toţi cei ce
primesc belşugul de har şi darul fără
plată al neprihănirii „domnesc în viaţă“, o
forţă ce depăşeşte cu mult forţa prin care
operează moartea. Dar creştinii de astăzi
sunt atât de preocupaţi de problema păca-
tului, încât problema morţii a fost, practic,
dată uitării. Deşi biruinţa asupra păcatului
este importantă, învingerea morţii (o pro-
blemă înrudită) nu trebuie neglijată. Ştim
că Romani 5–8 se ocupă foarte pe larg
de chestiunea păca­ tului, dar acordă, în
egală, măsură, atenţie morţii: „plata păca-
tului este moartea“ (6:23). Pavel se ocupă
de consecinţa păcatului, dar şi de păcatul
propriu-zis. Nu numai că prezintă contras-
tul dintre neprihănire şi fărădelege, dar
face şi o comparaţie între viaţă şi moarte.
Mulţi creştini subliniază importanţa de a
birui diversele manifestări ale păcatului în
viaţa de toate zilele, dar omit accentuarea
modului în care se poate birui efectul
păcatului: moartea. Dar apostolul este
folosit de Dumnezeu în aceste câteva
capitole pentru a discuta nu atât
ma­ nifestările păcatului în viaţa de zi cu
432 Omul spiritual, volumul III
zi, cât consecinţa păcatului, care este să biruim moartea, precum şi păca­ tul.
moartea. Întrucât Cristos a învins moartea, cre-
Trebuie să vedem clar relaţia dintre dincioşii nu mai au nevoie să moară, deşi
aceste două elemente. Cristos a murit ca s-ar putea totuşi ca ei să moară. Este la
să ne salveze nu doar de păcatele noastre, fel ca şi realitatea faptului că Cristos a
ci şi de moarte. Dumnezeu ne chea­ mă condamnat păcatul în trup, pentru ca
acum să învingem ambele feno­ mene. Ca păcătoşii să nu mai trebuiască să păcătu-
păcătoşi, noi eram morţi în păcate, căci iască, deşi s-ar putea ca ei totuşi să mai
păcatul şi moartea domneau peste noi; păcătuiască. Dacă un creştin are drept ţel
dar Domnul Isus, prin moartea Sa pentru să nu mai păcătuiască, atunci un alt ţel al
noi, a înghiţit păcatul nostru şi moartea. său ar trebui să fie să nu moară. După
La început, moartea domnea în trupul cum relaţia sa cu păcatul este reglementa-
nostru, dar, identificându-ne cu moartea tă de moartea şi învierea lui Cristos, tot
Sa, noi am murit faţă de păcat şi am fost aşa, legătura sa cu moartea este regle-
înviaţi pentru Dumnezeu (6:11). Din pri- mentată de acestea. În Cristos creştinul a
cina unirii noastre cu Cristos, „moartea învins definitiv şi păcatul, şi moartea. Prin
nu mai are nici o stăpânire asupra lui (a urmare, Dum­ nezeu ne cheamă acum să
noastră)“, nici nu ne mai poate ţine legaţi. triumfăm asupra acestor două elemente în
Mântuirea lui Cristos înlocuieşte păcatul chip nemijlocit, experimental. De obicei,
cu neprihănirea şi moartea cu viaţa. presupunem că, întrucât Cristos a învins
Întrucât obiectivul principal al apostolului moartea în locul nostru, nu mai trebuie
în acest pasaj din Scriptură este de a se să-i acordăm atenţie acestei realităţi sum-
ocupa de păcat şi de moarte, acceptarea bre. Cum vom putea atunci mani­ festa
noastră nu poate fi completă dacă vom victoria Domnului pe plan practic, experi-
asimila doar jumătatea acestei teme. Pavel mental? Să ne fie clar: nu avem nici un
descrie mântuirea deplină realizată de temei să ne asumăm vreo biruinţă în
Domnul Isus în aceste cuvinte: „legea afară de biruinţa câştigată de Cristos la
Duhului de viaţă în Cristos Isus m-a Calvar. Dar a nu ne însuşi ceea ce a rea­
izbăvit de legea păcatului şi a morţii“ lizat Calvarul pentru noi înseamnă să nu
(8:2). E drept că avem multă experienţă avem deloc biruinţă. Nu învingem păcatul
în biruinţa asupra păcatului, dar oare cât rămânând pasivi, după cum nu biruim
de mult ne-am deprins cu biruinţa asupra moartea ignorând-o. Dumnezeu vrea să
morţii? avem o atitudine serioasă cu privire la
După ce am primit viaţa necreată a biruinţa asupra morţii. Adică, prin moar-
lui Dumnezeu în duhul nostru, noi, cei tea lui Cristos, trebuie ca şi noi, realmen-
care am crezut în Domnul şi am fost te, să biruim puterea morţii în trupul
re­ge­neraţi, evident, avem ca urmare o nostru. Până acum am învins multe ispite,
anumită experienţă pe planul biruinţei precum şi firea veche, lumea şi pe Satan.
asu­ pra morţii, dar trebuie oare experienţa Acum trebuie să ne ridicăm şi să învin-
noastră să se rezume la această mică gem puterea ultimului vrăjmaş.
mă­ sură? Cât de mult poate viaţa să Dacă suntem decişi să ne împotrivim
bi­ruiască moartea? E cert că cei mai morţii în acelaşi mod în care ne-am
mulţi dintre sfinţii Domnului nu au împotrivit păcatului, atitudinea noastră faţă
be­ neficiat de întreaga gamă a acestei de moarte se va schimba radical.
experienţe pe care le-a pus-o Dumnezeu Omenirea se îndreaptă spre mormânt şi
la dispoziţie. Nu se cuvine oare să mărtu- fiindcă moartea este trăsătura comună a
risim că moartea lucrează mult mai pro- întregii omeniri căzute, în mod natural
fund în trupul nostru decât viaţa? Tre­ buie avem tendinţa să adoptăm o atitudine
să fim tot atât de atenţi faţă de păcat şi supusă. Nu am învăţat să ne ridicăm
moarte cum este şi Dumnezeu. Tre­ buie împotriva ei. În pofida cunoştinţelor
 Biruind moartea 433
noastre despre a­ pro­
piata revenire a Dom­­ nal, s-o cucerim în viaţa aceasta. Nu tre-
nului nostru şi a nădejdii pe care o avem buie să-I cerem lui Dumnezeu să ne
de a nu mai trece prin moarte, ci a fi dăruiască tăria de a face faţă puterii mor-
răpiţi la cer, cei mai mulţi dintre noi ne ţii. Mai degrabă, trebuie să ne rugăm să-i
pregătim, totuşi, să întâmpinăm moar­ tea. doborâm puterea.
Când neprihănirea lui Dum­ nezeu lucrează Întrucât moartea a provenit din păcat,
în noi, ne este silă de păcat. Dar noi nu tot aşa, biruinţa asupra morţii a rezultat
am permis vieţii lui Dumnezeu să lucre- în urma lucrării Domnului Isus, Care a
ze în noi atât de mult încât să urâm, în murit pentru noi şi ne-a salvat de păcat.
egală măsură, moartea. Lucrarea Sa de răscumpărare este strâns
Pentru a învinge moartea, credincioşii legată de moarte: „Astfel, deci, deoarece
trebuie să-şi modifice atitudinea de supu- copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot
nere într-una de împotrivire faţă de moar- aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş
te. Dacă nu vom renunţa la atitudinea la ele, pentru ca, prin moarte, să
noastră pasivă, nu vom putea răsturna ni­ micească pe cel ce are puterea morţii,
moartea, aceasta bătându-şi joc de noi adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi
şi, în cele din urmă, punând prematur aceia, care, prin frica morţii, erau supuşi
capăt vieţii noastre. Numeroşi sfinţi din robiei toată viaţa lor“ (Evr. 2:14, 15).
vremea noastră confundă pasi­ vitatea cu Crucea este temelia biruinţei asupra pute-
credinţa, bazându-şi atitudinea pe argu- rii morţii.
mentul că s-au predat cu totul lui Satan deţine această putere, care deri-
Dumnezeu. Dacă El doreşte ca ei să vă din păcat: „De aceea, după cum prin-
rămână în viaţă, atunci nu vor muri, iar tr-un singur om a intrat păcatul în lume,
dacă El doreşte ca ei să moară, ­ atunci, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel
negreşit, vor muri – par ei să spună. moartea a trecut asupra tuturor oamenilor,
Numai voia Domnului să se facă! O din pricină că toţi au păcătuit...“ (Rom.
asemenea atitudine pare corectă, dar se 5:12). Dar Domnul Isus a invadat dome-
bazează ea, oare, pe credinţă? Nici­ decum! niul morţii şi, prin lucrarea Sa de răs-
Este, pur şi simplu, un caz de pasivitate cumpărare, a îndepărtat boldul morţii,
şi lene. Când nu cunoaştem voia lui care este păcatul, dezarmându-l astfel pe
Dumnezeu, este bine să ne rugăm: „nu Satan de puterea sa. Prin moartea lui
voia Mea, ci a Ta să se facă“ (Luca Cristos, păcatul şi-a pierdut forţa şi astfel,
22:42). Asta nu înseamnă că nu trebuie moartea a fost, şi ea, jefuită de puterea
să ne rugăm la obiect, aducând cererile ei. Prin răstignirea lui Cristos vom răstur-
noastre la cunoştinţa lui Dum­ nezeu. Nu na, de acum înainte, puterea morţii, spăr-
trebuie să ne supunem pasivi morţii, căci gând asediul cu care ne înconjura, însu-
Dumnezeu ne învaţă să cooperăm activ şindu-ne biruinţa lui Cristos de la cruce.
cu voia Sa. Cu excepţia cazului în care Trei căi diferite au fost puse la dispo-
ştim precis că Dumnezeu vrea să murim, ziţia creştinilor ca să învingă moartea: (1)
nu trebuie să-i permite, cu pasivitate, având încredere că nu vom muri înainte
morţii să ne asuprească. Mai degrabă, de a ne încheia lucrarea; (2) neavând nici
trebuie să cooperăm activ cu voia lui o frică de moarte, chiar dacă aceasta ar
Dumnezeu, împotrivindu-ne morţii. veni, pentru că ştim că boldul ei a fost
De ce trebuie să luăm o astfel de îndepărtat; şi (3) crezând că vom fi com-
atitudine? Biblia tratează moartea ca pe plet izbăviţi de moarte, întrucât vom fi
un vrăjmaş al nostru (1 Cor. 15:26). În răpiţi când Se va întoarce Domnul. Să
consecinţă, trebuie să ne hotărâm să ne medităm asupra acestora, una câte una:
opunem ei şi s-o învingem. Întrucât
Domnul Isus a înfruntat şi a învins moar- Moartea, după ce ne-am încheiat lucrarea
tea pentru noi, El vrea ca şi noi, perso- În afară ce cazul în care un creştin
434 Omul spiritual, volumul III
ştie precis că şi-a isprăvit lucrarea şi că Cristos, căci ar fi cu mult mai bine;
Domnul nu-i mai cere să rămână pe dar, pentru voi, este mai de trebuinţă
pă­mânt, el trebuie să se împotrivească să rămân în trup. Şi sunt încredinţat şi
mor­­ţii din toate puterile. Dacă simptomele ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi
mor­ ţii se întrevăd deja în trupul său, îna- toţi, pentru înaintarea şi bucuria cre­
inte de a-şi fi încheiat el lucrarea, fără dinţei voastre (Filip. 1:22-25).
discuţie, va trebui să se împo­ trivească
mor­­ţii şi simptomelor ei. Tre­ buie să crea- Lui Pavel nu i-a fost frică de moare,
dă că Domnul aprobă a­ ceastă îm­ potrivire, totuşi ştia, datorită credinţei sale în
deoarece mai are de lucru pentru el. Dumnezeu, că nu va muri înainte de a-şi
Astfel, înainte de a ne fi dus la îndeplinire fi încheiat lucrarea. Aceasta a fost biruinţa
sarcina, putem avea încredere în Domnul, sa asupra morţii. Şi, către sfârşitul vieţii,
odihnindu-ne chiar în pofida unor evidenţe când a rostit cuvintele: „M-am luptat
fizice ale pericolului. Cooperând cu lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea,
Domnul şi împotrivin­ du-ne morţii, curând am păzit credinţa“, el a ştiut că „clipa
vom vedea cum El va înghiţi moartea plecării [sale era] aproape“ (2 Tim. 4:7,
prin viaţa Sa. 6). Nu trebuie să murim înainte de a ne
Observaţi cum Domnul Isus S-a fi sfârşit alergarea.
îm­potrivit ghearelor morţii, când oamenii Petru şi-a cunoscut şi el clipa plecării:
au încercat să-L prăvălească peste buza „căci ştiu că dezbrăcarea de cortul meu
unei stânci în prăpastie, croindu-Şi drum va veni deodată, după cum mi-a arătat
printre ei şi plecând de acolo (Luca 4:29- Domnul nostru Isus Cristos“ (2 Petru
30). Odată, „Isus străbătea Galileea, [dar] 1:14). Ar fi o greşeală din partea noastră,
nu voia să stea în Iudeea, pentru că iude- dacă, judecând după împrejurări, după
ii căutau să-L omoare“ (Ioan 7:1). Altă condiţia noastră fizică sau după sentimen-
dată, iudeii „au luat pietre ca să arunce tele noastre, am trage concluzia că ne-a
în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din sosit vremea. Mai degrabă, trebuie să
Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa avem indicii clare de la Domnul în aceas-
a plecat din Templu“ (Ioan 8:59). De ce tă privinţă. Orice chemare de a pleca de
S-a împotrivit El de trei ori morţii? Pentru pe acest pământ ce nu vine de la Domnul
că nu sosise timpul. El ştia că era un trebuie respinsă cu toată tăria.
ceas rânduit în care Mesia urma să fie Citind Vechiul Testament, constatăm
ucis. El nu putea să moară înainte de a că toţi patriarhii au murit „sătui de zile“.
fi sosit clipa rânduită de Dumnezeu, după Ce să însemne acest enunţ? Înseamnă că
cum nu putea muri în alt loc decât pe şi-au împlinit sorocul rânduit de Dum­
Golgota. Nici noi nu trebuie să murim nezeu. Dumnezeu ne-a rânduit fiecăruia
înainte de a ne fi sosit timpul. dintre noi o anumită vârstă (Ioan 21).
Apostolul Pavel a avut şi el această Dacă nu trăim până la această vârstă,
experienţă de a se împotrivi morţii. înseamnă că n-am învins moartea. Cum
Forţele întunericului mereu făceau presi- putem şti sorocul rânduit de Domnul în
uni, ca Pavel să moară prematur. Totuşi, cazul nostru? Biblia ne oferă un etalon
de fiecare dată, apostolul le-a învins. general: „Anii vieţii noastre se ridică la
Odată, când era întemniţat, întrezărindu-se şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari,
posibilitatea morţii, el a făcut următoarea la optzeci de ani“ (Ps. 90:10). Nu
mărturie: su­gerăm, prin asta, că fiecare trebuie să
trăiască cel puţin până la vârsta de şapte-
Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, zeci de ani, căci nu putem uzurpa suvera-
face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să nitatea lui Dumnezeu. Dar, dacă nu pri-
aleg. Sunt strâns din două părţi: aş mim nici un semn că vom trăi mai puţin,
dori să mă mut şi să fiu împreună cu să acceptăm această vârstă ca normă şi
 Biruind moartea 435
să respingem orice plecare prematură. teamă de moarte. O asemenea groază de
Stând pe Cuvântul lui Dum­ nezeu, vom moarte demonstrează că deja ne-a învins
vedea biruinţa. moartea. Să ne dea Domnul harul de a
vedea că, şi dacă ne vom coborî în mor-
Fără frică în moarte mânt, nu vom face altceva decât să tre-
Vorbind despre biruinţa asupra morţii, cem dintr-o încăpere în alta. Nu există
nu dorim să se înţeleagă că trupul nostru nici o justificare pentru a avea în lăuntrul
nu va muri niciodată. Deşi credem că nostru sentimente de nesfârşită durere, de
„nu vom adormi toţi“ (1 Cor. 15:51), frică sau de cutremur cu privire la moar-
totuşi, ar fi o superstiţie din partea noas- te.
tră să afirmăm că nu vom muri. Întrucât Iniţial, ne număram prin cei „care,
Biblia sugerează ca etalon al vârstei noas- prin frica morţii, erau supuşi robiei toată
tre cifra de şaptezeci de ani, ne putem viaţa lor“ (Evr. 2:15). Dar Domnul Isus
aştepta să atingem această vârstă, dacă ne-a eliberat, drept care, nu ne mai
avem credinţă. Dar nu ne putem aştepta temem. Durerea, întunericul şi singurăta-
să trăim în veci, doar pentru că Domnul tea glacială a mormântului nu ne mai
Isus este viaţa noastră. Ştim că Dumnezeu sperie. Un apostol care a trăit experienţa
face de multe ori excepţii. Unii mor îna- biruinţei asupra morţii a făcut următoare
inte de a atinge vârsta de şaptezeci de mărturie: „a muri este un câştig… aş
ani. Atât poate face credinţa noastră: să-L dori să mă mut şi să fiu împreună cu
roage pe Dumnezeu să nu plecăm înainte Cristos, căci ar fi cu mult mai bine“ (Filip.
de a ne aduce la îndeplinire sarcina ce 1:21, 23). Nu se citeşte aici nici o umbră
ne-a fost încredinţată. Fie că vom trăi o de teamă. Victoria asupra morţii a fost
viaţă lungă, fie una mai scurtă, nu putem reală şi desăvârşită.
pieri ca păcătoşii, înainte de a ni se fi
sfârşit zilele ce ne-au fost rânduite. Anii Răpiţi fără să mai treacă prin moarte
vieţii noastre trebuie să fie suficient de Ştim că la întoarcerea Domnului Isus,
mulţi ca să ne putem îndeplini lucrarea mulţi vor fi răpiţi fără să mai treacă prin
vieţii noastre. Apoi, când va veni sfârşitul, moarte. Este ultima din cele trei modali-
vom putea pleca în pace, beneficiind de tăţi de a învinge moartea. Atât în 1
harul lui Dumnezeu asupra noastră, în Corinteni 15:51-52, cât şi în 1 Tesa­ loniceni
chipul cel mai natural, ca un fruct ajuns 4:14-17, este tratat acest fel de biruinţă
la maturitate. Cartea Iov descrie astfel o asupra morţii. Ne dăm seama că nu exis-
asemenea plecare: „Vei intra în mormânt tă o dată fixată pentru venirea Domnului.
la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea El ar fi putut veni în oricare clipă din
lui“ (Iov 5:26). ultimii două mii de ani. De aceea, cre-
Biruind moartea nu înseamnă nea­ părat dincioşii au fost mereu plini de nădejdea
că vom fi scutiţi de mormânt, căci de a fi răpiţi fără să mai treacă prin
Dumnezeu vrea ca unii s-o învingă prin moarte. Întrucât venirea Dom­ nului Isus
intermediul învierii, cum a făcut Dom­ nul este, în prezent, mult mai apropiată decât
nostru Isus. Trecând prin moarte, credin- în trecut, nădejdea noastră de a fi răpiţi
cioşii, aidoma Domnului lor, nu trebuie la cer, fără să mai murim, este mai mare
să aibă nici o teamă de ea. Dacă dorim să decât cea a predecesorilor noştri. Nu
evităm moartea pentru că ne este frică de dorim să spunem prea multe, dar aceste
ea sau nu suntem dispuşi să murim, cuvinte le putem rosti cu deplină siguran-
înseamnă că deja am fost înfrânţi. S-ar ţă, anume că dacă Domnul Isus va veni
putea ca Domnul să ne salveze definitiv în timpul vieţii noastre, oare nu vom dori
de moarte, răpindu-ne la cer. Noi însă nu să fim în viaţă, pentru un eveniment atât
trebuie să ne rugăm ca El să vină cât de măreţ, de a fi răpiţi la cer fără să mai
mai curând doar pentru că nouă ne este trecem prin moarte? Dacă da, atunci tre-
436 Omul spiritual, volumul III
buie să învingem moartea, neîngăduindu- viitor de celălalt cuvânt al Său: „Şi orici-
ne să murim înainte de ceasul rânduit, ne trăieşte şi crede în Mine nu va muri
pentru ca să fim răpiţi fără a mai muri. niciodată“. Mii şi mii de credincioşi deja
Conform profeţiilor Scripturii, unii credin- au părăsit acest pământ, în credinţă. Dar
cioşi vor fi răpiţi fără să mai treacă prin Dumnezeu spune că unii nu vor muri
moarte. A fi răpiţi astfel constituie încă o niciodată – nu că unii nu vor fi niciodată
biruinţă asupra morţii. Câtă vreme rămâ- înviaţi, ci că unii nu vor muri niciodată.
nem în viaţă pe pământ, nu putem nega În consecinţă, nu avem nici un motiv să
că şi noi ne-am putea număra printre cei insistăm că, mai întâi trebuie să murim,
răpiţi. Nu trebuie, atunci, să fim pregătiţi şi abia apoi să fim înviaţi! Întrucât veni-
să câştigăm biruinţa completă asupra rea Domnului Isus este aproape, de ce
morţii? trebuie să murim mai întâi, şi apoi să
Poate că vom muri, dar nu suntem aşteptăm învierea? De ce să nu aşteptăm
obligaţi să facem acest lucru. Cuvintele ca Domnul să vină şi să ne răpească,
Domnului Isus, rostite pe paginile pentru ca să putem fi izbăviţi total de
Scripturii, vestesc limpede acest lucru. Pe sub puterea morţii?
de o parte, Domnul a afirmat: „Cine Domnul arată că El va fi învierea
mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu pentru mulţi, dar şi viaţa pentru unii.
are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în Deşi este minunat să fii înviat din morţi,
ziua de apoi“ (Ioan 6:54). Pe de altă o experienţă de care a avut parte Lazăr,
parte, cu acelaşi prilej, Isus a mai făcut şi acest aspect nu epuizează deloc biruinţa
următoarea declaraţie: „Aceasta este pâi- asupra morţii. Domnul mai are o me­ todă:
nea care s-a pogorât din cer, nu ca mana „nu va muri niciodată“. Ni s-a rânduit să
pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi umblăm prin valea umbrei morţii. Pe de
totuşi au murit: cine mănâncă pâinea altă parte, Dumnezeu a ridicat pentru noi
aceasta, va trăi în veac“ (v. 58). Ceea ce un pod plutitor, ca să putem merge direct
spune Domnul aici este că, dintre cei ce în cer. Acest pod plutitor este răpirea.
vor crede în El, unii vor muri şi vor fi Timpul răpirii se apropie. Dacă cineva
înviaţi, pe când alţii nu vor trece deloc doreşte să fie în viaţă când va avea loc
prin moarte. răpirea, va trebui să înveţe de pe acum
Domnul Isus a exprimat această vede- cum să învingă moartea. Înainte de răpi-
re la moartea lui Lazăr: „Eu sunt învierea re, va trebui să fie învins şi ulti­ mul vrăj-
şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă maş. Pe cruce, Domnul Isus l-a biruit
ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi definitiv pe acest vrăjmaş. Astăzi
crede în Mine nu va muri niciodată“ Dumnezeu vrea ca biserica Lui să expe­
(Ioan 11:25-26). Aici Dom­ nul este nu rimenteze biruinţa lui Cristos. Simţim cu
doar învierea, ci şi viaţa. Dar cei mai toţii că trăim în vremurile de pe urmă.
mulţi dintre noi credem că El este învie- Duhul Sfânt ne conduce astăzi să pur­ tăm
rea noastră, uitând că este şi viaţa. ultima bătălie cu moartea, înainte de a
Recunoaştem numaidecât că ne va învia veni răpirea.
după ce vom muri, dar recu­ noaştem noi Dându-şi seama că zilele-i sunt numă-
oare în egală măsură că El, fiind viaţa rate, Satan exercită cele mai mari eforturi
noastră, poate, de asemenea, să ne ţină în pentru a-i împiedica pe creştini de a fi
viaţă? Domnul Isus ne explică cele două răpiţi. Asta e în măsură să ex­ plice, parţial,
lucrări ale Sale, dar noi nu credem decât de ce copiii lui Dumnezeu sunt atacaţi
într-una. Credincioşii din cei două mii de atât de furibund în trupurile lor. Datorită
ani ce s-au scurs vor fi experimentat asprimii acestor atacuri fi­ zice, ei par să
cuvântul Domnului care spune „cine inspire suflarea morţii, renunţând astfel la
crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va nădejdea de a fi răpiţi fără a mai muri.
trăi“. Mai sunt alţii care vor beneficia în Ei nu pricep că aceasta este o provocare
 Biruind moartea 437
a vrăjmaşului, menită să le împiedice triva păcatului, a lumii şi a lui Satan, tot
înălţarea. Dar dacă vor primi chemarea aşa trebuie să luptăm şi împotriva morţii.
răpirii, evident, vor fi înzestraţi cu un Nu trebuie doar să cerem biruinţa, ci
spirit de luptă împotriva morţii. Căci vor trebuie să ne-o şi însuşim. Trebuie să ne
sesiza în duhul lor că moartea este un îmbrăcăm cu triumful lui Cristos asupra
obstacol în calea răpirii, ce trebuie depă- morţii, în toată plinătatea acestuia. Dacă
şit. ne vom exa­ mina experienţele din trecut
Diavolul este un ucigaş (Ioan 8:44). în lumina lui Dumnezeu, vom descoperi
Scopul lucrării lui Satan împotriva cre­ că de atâtea ori am fost atacaţi de moar-
dincioşilor este de a-i ucide. El are o te fără să ne dăm seama. Tot timpul am
tactică specială pentru zilele din urmă, atribuit aceste întâmplări altor cauze, pier-
purtând un război de uzură împotriva zând astfel puterea de a ne împotrivi.
sfinţilor care... „vor fi daţi în mâinile lui“ Dacă am fi recunoscut că anumite eveni-
(Dan. 7:25). Dacă va reuşi să toarne mente au fost atacuri ale morţii, am fi
puţină anxietate în duhul credinciosului, fost întăriţi de Dumnezeu să trăim în
să sporească niţel neliniştea din mintea practică experienţa biruinţei asupra morţii.
sa, să-l facă pe sfânt să nu doarmă o În acest caz, experienţa noastră s-ar fi
noapte, să mănânce mai puţin data vii- asemănat traversării unei prăpăstii pe un
toare, iar altă dată să se epuizeze mun- pod şubred sau călătoriei pe un drum
cind, atunci înseamnă că l-a atacat cu accidentat. Căci în cadrul acelor experien-
puterea morţii. Deşi o singură picătură de ţe toate împrejurările par să indice că
apă este neputincioasă în ea însăşi, apa vom muri negreşit, dar iată, că nu putem
care picură încontinuu poate, cum se ştie, muri! Şi astfel, de fiecare dată, ne apucă
să erodeze stânca, făcând o gaură în ea. iarăşi disperarea, frica de moarte, şi totuşi,
Fiind bine pus la punct cu acest adevăr, nu putem muri! Ne întrebăm de ce trebu-
Satan ne întărâtă, ba un pic aici la îngri- ie să murim acum, căci, deşi bătălia se
jorare, ba colo la puţină an­ xietate sau încinge, atingând intensităţi tot mai alar-
niscaiva neglijenţă, pentru ca, în cele din mante, nu suntem dispuşi să murim.
urmă, să ne toace pe noi cei sfinţi în Mai degrabă, ne simţim îndemnaţi să
acest război de uzură. stri­
găm: Nu vreau să mor! Care este
Uneori diavolul îi atacă direct pe cre- semnificaţia unei astfel de experienţe?
dincioşi, provocând moartea lor. Multe Pur şi simplu faptul că Dum­ nezeu ne
decese rezultă în urma unor atacuri de conduce să luptăm ultima noastră bătălie
acest fel, deşi puţini identifică adevărata cu moartea, înainte de a fi răpiţi. Aceste
lor natură. Poate că la mijloc nu este atacuri au drept scop să încerce să zădăr-
decât un guturai, o insolaţie, o insomnie, nicească răpirea noastră, fără să mai tre-
o epuizare sau o pierdere a poftei de cem prin moarte.
mâncare. Poate că este vorba de necură- Porţile Hadesului ce se deschid laco-
ţie, mânie, gelozie sau desfrâu. Eşecul de me trebuie să le închidem prin biruinţa
a sesiza puterea morţii ce stă în spatele lui Cristos! Trebuie să stăm fermi împo-
acestor fenomene riscă să pe­ ricliteze biru- triva morţii, interzicându-i să mai facă
inţa deplină a creştinilor. Dacă însă ei ar vreo incursiune asupra trupului nostru.
recunoaşte în toate acestea atacuri ale Împotriviţi-vă oricărui lucru ce poartă
morţii, împotrivindu-li-se pe dată, ar avea miasma morţii. Priviţi moartea, slăbiciu-
biruinţă. De câte ori sfinţii pun aceste nea şi suferinţa prin prisma acestei atitu-
tulburări pe seama vârstei lor sau a altor dini. Uneori e posibil ca trupul să nu fie
factori, scăpân­ du-le adevărata cauză! conştient de nimic, totuşi moartea este
Domnul Isus vine în curând. Prin deja la lucru. Anxietatea din duh sau
urmare, trebuie să purtăm război total întristarea din suflet pot să cauzeze, de
împotriva morţii. Aşa cum luptăm împo- asemenea, moartea. Dum­ nezeu ne chea-
438 Omul spiritual, volumul III
mă acum la răpire. În consecinţă, va tre- din toată inima. Este nevoie de credinţă,
bui să subjugăm orice lucru care s-ar dar asta nu înseamnă căderea în pasivita-
opune acestui măreţ eve­ niment. te, fuga de responsabilităţi. Dacă credem
Dumnezeu îi aşază pe copiii Săi în doar cu mintea că vom scăpa de moarte,
diverse situaţii, care-i determină fără cru- însă, în mod pasiv, vom conti­ nua să ne
ţare şi fără nădejde să-şi încredinţeze viaţa supunem puterii ei, cum vom putea avea
în mâna Domnului, uneori doar printr-un vreun câştig real?
firicel de credinţă cât le-a mai rămas.
Căci mâna Lui a ajuns singura lor spe- Păcatul de moarte
ranţă. În această perioadă, e ca şi când ar Biblia menţionează un păcat de moar-
striga din răsputeri: „Doamne, ajută-mă să te sau „păcatul care duce la moarte“ pe
trăiesc!“ Bătălia din zilele noastre e o care îl pot comite credincioşii (1 Ioan
bătălie pentru viaţă. 5:16). Moartea din acest verset nu se
Duhuri rele ucigaşe sunt la lucru pre- referă la o moarte spirituală, căci viaţa
tutindeni. Dacă sfinţii nu se vor îm­ po­trivi veşnică pe care o dăruieşte Dumnezeu nu
şi nu se vor ruga, vor fi înfrânţi. Vor se poate stinge niciodată. Tot aşa, nu
muri negreşit, dacă vor continua să rămâ- poate fi vorba despre o aluzie la „moar-
nă pasivi. Dacă însă se vom ruga: tea a doua“, întrucât oile Dom­ nului nu
„Doamne, ajută-mă să înving moartea!“ pot pieri niciodată. Trebuie, prin urmare,
El le va răspunde cu cuvintele: „Dacă te ca sensul ei să se refere la moartea tru-
vei împotrivi morţii, îţi voi dărui biruinţa pului.
asupra ei.“ Simpla rugăciune nu este sufi- Să observăm însă în ce constă esenţa
cientă, dacă voinţa este pasivă. Ceea ce păcatului mortal. Procedând aşa, vom fi
va trebui să spuneţi este: „Doamne, din învredniciţi să ştim cum să ne ferim de
pricina biruinţei Tale asupra morţii, eu mă el, pentru ca (1) trupul nostru să nu fie
împotrivesc acum tuturor ata­ curilor ei. corupt, (2) să nu ratăm binecuvântarea de
Sunt hotărât să biruiesc moartea imediat. a fi răpiţi înainte de moarte sau (3) să ne
Doamne, dăruieşte-mi biruinţă!“ putem duce la bun sfârşit lucrarea rându-
Domnul te va învrednici să biruieşti ită de Domnul înainte de a ni se fi
moartea. Deci, apucă promisiunile pe care încheiat zilele şi de a muri, dacă va mai
Dumnezeu ţi le-a dat, cere viaţă şi ai zăbovi Domnul şi va trebui să trecem
încredere că nimic nu te poate vătăma. prin experienţa mormântului. Daţi-ne voie
Nu fă concesii puterii morţii, fiindcă să spunem că, din pricina neglijenţei lor
altminteri te va atinge. De pildă, s-ar în această privinţă, multor copii ai
putea să locuieşti într-o zonă contaminată Domnului li s-au scurtat anii şi şi-au pier-
de maladii. Totuşi, vei putea rezista tutu- dut cununile. Mulţi lucrători ai lui
ror îmbolnăvirilor, nepermiţând nici uneia Dumnezeu, dacă ar fi acordat atenţie
dintre ele să se atingă de tine. Nu-i per- acestei chestiuni, încă s-ar afla printre noi,
mite morţii să te atace prin intermediul slujindu-L pe Domnul.
bolii! Cuvântul nu precizează exact în ce
Nu mai putem să ne permitem să constă acest păcat. Doar ne asigură că un
aşteptăm pasivi întoarcerea Domnului, asemenea păcat este posibil. Din relatările
mângâindu-ne cu gândul că vom fi răpiţi Scripturii, înţelegem că acest păcat varia-
oricum. Trebuie să fim pregătiţi. Ca în ză, de la persoană la persoană. Pentru
toate celelalte chestiuni, răpirea necesită unii, un anumit păcat este mortal, în timp
cooperarea bisericii cu Dumnezeu. ce pentru alţii s-ar putea să nu fie un
Credinţa niciodată nu permite lucrurilor să păcat care să ducă la moarte şi vicever-
urmeze calea celei mai mici rezistenţe. sa. Asta din pricina diverselor grade de
Trebuie să ne opunem morţii cu toată har primite, în funcţie de lumina accepta-
tăria, iar răpirea trebuie să ne-o însuşim tă de noi şi de poziţia pe care o deţinem
 Biruind moartea 439
în mijlocul credincioşilor. băgat pe mulţi într-un mormânt prematur.
Deşi Biblia nu identifică acest păcat, Păcatul mortal nu este neapărat cine ştie
putem însă observa că orice păcat ce ce fărădelege groaz­ nică, deoarece nu se
duce la moarte constituie un păcat mor- specifică nicăieri în ce a constat acesta;
tal. Israeliţii au comis un astfel de păcat nu este ceva fix. Un păcat cum este cur-
la Cadeş (Num. 13:25–14:12). Deşi Îl via, de care s-au făcut vinovaţi corintenii,
mai ispitiseră pe Domnul de multe ori poate fi considerat păcat ce duce la
până atunci (14:22), întotdeauna El i-a moarte. Dat tot aşa de bine pot fi consi-
iertat. Dar, de data asta, deşi i-a iertat, derate şi cuvintele uşuratice rostite de
după ce au refuzat să intre în Canaan, a Moise un păcat ce duce la moarte, deşi
făcut însă ca trupurile lor să moară în iată cum îl caracte­ rizează Scriptura pe
pustie (14:32). Moise: „Moise însă era un om foarte
La apele de la Meriba, Moise a fost blând, mai blând decât orice om de pe
provocat să rostească cuvinte uşuratice faţa pământului“ (Num. 12:3). Prin urma-
(Ps. 106:33). Acesta a fost păcatul său re, nici un păcat nu putea fi trecut cu
mortal, el murind în afara hotarelor vederea în viaţa acestui om.
Canaanului. Aaron a comis aceeaşi ofen- Acum este ziua harului. Dumnezeu
să ca şi Moise, şi i s-a interzis şi lui să este plin de har. Prin urmare, fie ca ini-
intre în ţara sfântă (Num. 20:24). Omul mile noastre să-şi găsească mângâ­ ierea!
lui Dumnezeu care a venit din Iuda la Nu-i permite lui Satan să te acuze, suge-
Betel nu a ascultat de porunca Domnului rându-ţi că ai comis deja păcatul de
cu privire la mâncare şi băutură. În con- moarte şi, prin urmare, trebuie să mori!
secinţă, a comis păcatul său mortal (1 Deşi Biblia nu ne încurajează să ne
Regi 12:21-22). În Noul Tes­ tament aflăm rugăm pentru cei ce au săvârşit acest
cum Anania şi Safira au fost pedepsiţi cu păcat mortal, Dumnezeu ne va ierta dacă
moartea pentru că au comis ceea ce pen- ne vom judeca pe noi înşine, po­ căindu-
tru ei a fost un păcat mortal, prin faptul ne sincer. Mulţi sunt de părere că omul
că au încercat să-L mintă pe Duhul de la 2 Corinteni 2:6-7 este cel care a
Sfânt, tăinuind o parte din câştigul obţi- trăit cu nevasta tatălui Său. În 1 Corinteni
nut din vânzarea terenului lor (Fapte 5). 11:30-32 ni se aminteşte că, şi dacă am
Omul din Corint care a trăit cu nevasta comis păcatul ce duce la moarte, putem
tatălui său s-a făcut şi el vinovat de acest totuşi scăpa de moarte, dacă ne judecăm
fel de păcat, obligân­ du-l pe apostolul cu adevărat pe noi înşine. Prin urmare,
Pavel să rostească judecata, spunându-le nu permite nici unui păcat să domnească
celor din Corint ca acest om „să fie dat în trupul tău, ca nu cumva să devină
pe mâna lui Satan, pentru nimicirea căr- păcatul tău mortal. Trupul nostru poate să
nii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua slăbească, dar niciodată nu trebuie să ne
Domnului Isus“ (1 Cor. 5:5). Nu puţini pierdem această inimă a judecăţii de sine.
fraţi creştini din Corint au murit pentru Trebuie să ne judecăm păcatul nostru
că s-au făcut vinovaţi de profanarea tru- fără cruţare. Este adevărat că nu vom
pului şi sângelui Domnului (1 Cor. 11:27, putea atinge niciodată perfecţiunea de a fi
30). Ei au comis păcatul care duce la fără păcat în viaţa de acum, dar mărturi-
moarte. sirile dese şi încrederea în harul lui
Pentru a birui moartea, trebuie să biru- Dumnezeu sunt absolut indispensabile.
im cu perseverenţă păcatul, deoa­ rece Dumnezeu ne va ierta cu siguranţă. Cei
moartea derivă din păcat. Dacă dorim să care urmăresc biruinţa asupra morţii tre-
trăim până când ni s-au împli­ nit zilele buie să-şi aducă aminte de acest lucru.
hărăzite de Domnul sau până Se va
întoarce El, trebuie să avem grijă să nu Le pune înainte faptele lor, fără­ delegile
păcătuim. Neglijenţa în această privinţă i-a lor, mândria lor. Îi înştiin­
ţează ca să se
440 Omul spiritual, volumul III
îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de
la nelegiuire. Dacă as­cultă şi se supun,
îşi sfârşesc zilele în fericire, şi anii în
bucurie. Dacă n-ascultă, pier ucişi de
sabie, mor în orbirea lor. Nelegiuiţii se
mânie, nu strigă către Dumnezeu când
îi înlănţuie; îşi pierd viaţa în tinereţe,
mor ca cei desfrânaţi (Iov 36:9-14).
Învăţătura Proverbelor
Proverbele sunt o carte în care este
prezentată umblarea practică, de zi cu zi,
a credinciosului. Cartea aceasta ne în­ vaţă
multe lucruri despre căile prin care ne
putem păstra viaţa. Ne vom concentra
atenţia asupra instrucţiunilor sale privitoa-
re la modul în care putem învinge moar-
tea:
Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în
inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor
lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor
aduce multă pace (Prov. 3:1, 2).
Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi
răcorire oaselor tale (3:8).
Păstrează bine în inima ta cuvintele mele,
păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi! (4:4).
Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii
vieţii tale se vor înmulţi (4:10).
Þine învăţătura, n-o lăsa din mână; păs­ trea­
z-o,
căci ea este viaţa ta (4:13).
Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi
sănătate pentru tot trupul lor (4:22).
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din
ea ies izvoarele vieţii (4:23).
Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un
om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine
face aşa (Prov. 6:32).
Căci cel ce mă găseşte (înţelepciunea), gă­ seşte
viaţa, şi capătă bunăvoinţa Dom­ nului
(8:35).
Prin mine (înţelepciunea) ţi se vor înmulţi
zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale
(9:11).
Neprihănirea izbăveşte de la moarte (10:2).
Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui
rău sunt scurtaţi (10:27).
Pe cărarea neprihănirii este viaţa, dar calea
erorii duce la moarte (12:28).
Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne
fereşte de cursele morţii (14:27).
O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma
este putrezirea oaselor (14:30).
Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus,
ca să-l abată de la locuinţa morţilor (Şeol),
care este jos (15:24).
Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufle-
tul (15:32).
Seninătatea feţei împăratului este viaţa (16:15).
Acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra
căii sale (16:17).
Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte viaţa; cine
dispreţuieşte Cuvântul va muri (19:16).
Frica de Domnul duce la viaţă (19:23).
Comorile câştigate cu o limbă mincinoasă
sunt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la
moarte (21:6).
Omul care se abate de la calea înţelepciunii
se va odihni în adunarea celor morţi
(21:16).
Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea
găseşte viaţă, neprihănire şi onoare (21:21).
Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu ne
călăuzeşte să învingem moartea, vom des-
coperi sensuri noi ale acestor versete.
Suntem obişnuiţi să privim „viaţa“ ca pe
un fel de terminologie. Dar când vom fi
luminaţi, vom începe să ne dăm seama
că viaţa fizică ne va fi prelungită, dacă
vom împlini condiţiile puse de Dumne­
zeu. În caz contrar, dacă vom nesocoti
aceste porunci, viaţa noastră se va duce,
încetul cu încetul. De pildă, Dumnezeu
ne porunceşte: „Cinsteşte pe tatăl tău şi
pe mama ta, ca să-ţi meargă bine şi să
trăieşti zile multe pe pământ“ (Ex. 6:2-3).
Dacă vom călca această poruncă, anii ne
vor fi împuţinaţi de păcat. Dum­ nezeu
doreşte să luăm aminte la cu­ vintele Sale,
să ne însuşim înţelep­ ciu­
nea, să urmărim
neprihănirea şi să ne păzim inima, ca să
nu ne pierdem viaţa. Dacă dorim să
avem viaţă, trebuie să învăţăm să ascul-
tăm.
Puterile veacului viitor
Ni se spune că în viitoarea împărăţie,
Domnul Isus urmează să fie soarele
neprihănirii, având vindecarea pe aripile
 Biruind moartea 441
Sale (Mal. 4:2). Şi „nici un locuitor nu deplin această victorie, totuşi avem parte
va zice: «Sunt bolnav»!“ (Isa. 33:24). de ea parţial, căci Îl avem pe Duhul
Atunci noi, credincioşii, ne vom bucura Sfânt ca arvună. Duhul ni s-a dat ca să
de acea stare pe care o descrie Scriptura gustăm de pe acum triumful viitor al
în termenii următori: „Când trupul acesta vieţii.
supus putrezirii se va îmbrăca în neputre- „Dar care [Dumnezeu] a fost des­
zire, şi trupul acesta muritor se va îmbră- coperit acum [S-a descoperit pe Sine]
ca în nemurire, atunci se va împlini prin arătarea mântuitorului nostru Cristos
cuvântul care este scris: «Moar­ tea a fost Isus, care a abolit moartea şi a adus la
înghiţită de biruinţ㻓 (1 Cor. 15:54). lumină viaţa şi neputrezirea, prin
Pentru creştini, trăsătura definitorie a epo- Evanghelie“ (2 Tim. 1:10). Viaţa şi
cii împărăţiei va fi faptul că nu va mai ne­ murirea, declară apostolul, sunt moşte­
exista slăbiciune, nici boală, nici moarte, nirea de care au parte toţi cei ce primesc
pentru că trupurile noastre vor fi fost evanghelia. De aceea, se ridică întrebarea:
răscumpărate, iar Satan va fi fost supus, cât de departe poate să-l conducă Duhul
călcat în picioare. Sfânt pe un credincios ca acesta să-şi ia
De asemenea, Scriptura ne învaţă că în primirea partea sa? Veacul actual e
putem gusta de pe acum puterile veacu- pe sfârşite. Având în vedere răpirea,
lui viitor (Evr. 6:5). Deşi trupurile noastre Duhul Sfânt intenţio­ nea­ ză să-i aducă pe
aşteaptă încă să fie răscumpărate, astăzi credincioşi la experienţa de a-şi însuşi
însă, prin credinţă, putem gusta în avan- mai mult din această parte de moştenire.
premieră puterile veacului viitor, neavând Să credem că este posibil să gustăm
nici o slăbiciune, nici o boală şi nici de pe acum puterile veacului viitor! Când
moartea. Aceasta este o experienţă foarte Pavel exclamă: „Dar mulţumiri fie aduse
profundă, dar dacă creştinul va întruni lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin
condiţiile cerute de Dumnezeu, încrezân- Domnul nostru Isus Cristos!“ (1 Cor.
du-se pe deplin în Cuvântul Său, va 15:57), el se referă la prezent, fiind preo-
putea să beneficieze de o astfel de expe- cupat de problema morţii. Deşi el se
rienţă. Credinţa nu cunoaşte hotare de referă la o victorie viitoare, totală, asupra
timp: nu numai că poate să-şi extragă morţii, el nu se mulţumeşte însă să lase
seva din ceea ce a făcut Dumnezeu pen- o atare experienţă cu totul pe seama vii-
tru noi în trecut, ci poate să-şi însuşească torului. El susţine că putem învinge prin
şi ceea ce va face Dumnezeu pentru noi Domnul Isus chiar de pe acum!
în viitor. Între principiile Sale, Dumnezeu îl are
Apostolul Pavel descrie schimbarea şi pe acesta: când intenţionează să facă
trupului nostru în termenii următori: un anumit lucru într-un anumit veac, mai
„Chiar în cortul acesta deci, gemem apă- întâi îl etalează în doar câţiva dintre copi-
saţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de ii Săi. Ceea ce vom experimenta cu toţii
trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu tru- în Mia de ani mădularele lui Cristos tre-
pul celălalt peste acesta, pentru ca ce este buie să experimenteze de pe acum. Chiar
muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. Şi în dispensaţiile trecute, au fost oameni
Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este care au experimentat dinainte puterile
Dumnezeu, care ne-a dat arvuna [în ori- veacului viitor. Cu atât mai mult trebuie
ginal: garanţia, n.tr.] Duhului“ (2 Cor. biserica de azi trebuie să aibă experienţa
5:4-5). Termenul „garanţie“ denotă aici victoriei lui Cristos asupra morţii!
ideea de „arvună“, adică o primă plată Dumnezeu doreşte să străpungem chiar
care garantează că se va achita preţul de pe acum hotarele Hadesului. Domnul
integral. Duhul Sfânt din noi este garanţia ne cheamă să bi­ ruim moartea, din pricina
că „ce este muritor este înghiţit de viaţă.“ trupului Său. Dacă nu-l vom cuceri pe
Deşi astăzi încă nu am expe­ rimentat pe ultimul vrăjmaş, bătălia noastră nu se va
442 Omul spiritual, volumul III
fi încheiat. 11:5). Aşa să credem şi noi! Crede că
Prin urmare, fiecare din noi să caute moartea nu este necesară, că răpirea este
gândul Domnului cu privire la viitor. Noi sigură, că nu mai este mult timp! „Căci
nu subscriem la nici un concept supersti- înainte de mutarea lui, [Enoh] primise
ţios potrivit căruia nu vom muri. Dar mărturia că este plăcut lui Dumnezeu“
dacă acum este vremea de pe urmă şi (Evr. 11:5). Dar noi cum stăm la acest
venirea lui Cristos nu va mai zăbovi capitol?
mult, ci va avea loc, probabil, în timpul Ce nespuse minunăţii ne aşteaptă în
vieţii noastre, atunci trebuie să ne exer­ gloria viitoare! Ce desăvârşită este mântu-
săm credinţa de a ne însuşi Cuvântul lui irea pe care Dumnezeu ne-a pregă­ tit-o!
Dumnezeu, având încre­ dere că nu vom Să ne ridicăm şi să ne suim! Atât de
muri, ci că vom vedea faţa Domnului în mult să ne umple „cerul“, încât carnea
viaţă. Fie ca toţi cei ce suntem animaţi [firea veche] să nu mai găsească nici un
de această nădejde să ne curăţim, după teren în noi, nici lumea să nu ne mai
cum El este curat! Clipă de clipă, să atragă! Aşa să rămână în noi dragostea
trăim pentru El, extrăgân­ du-ne seva din Tatălui, încât să nu mai avem nici o
viaţa Sa de înviere, pentru a ni se împlini comunicaţie cu vrăjmaşul Său! Domnul
nevoile duhului, sufletului şi trupului nos- Isus să ne sature inimile încât să nu mai
tru! dorim nimic altceva! Şi facă Duhul Sfânt
„Prin credinţă a fost mutat Enoh de să se înalţe de pe buzele fiecărui credin-
pe pământ, ca să nu vadă moartea.“ (Evr. cios rugăciunea: „Vino, Doamne Isuse!“