SEMNELE DE PUNCTUAȚIE ȘI DE ORTOGRAFIE

ROLUL VIRGULEI
1.Separă un substantiv sau o construcție nominală în vocativ de restul enunțului/ comunicării:

A) – Așa l-a ouat găina, cucoană!

- Ieși afară, nerușinatule!...

B) – Cum îi cheamă, domnule dascăl, pe băieți?

2.Separă o interjecție de restul enunțului:

A) – Bine, bre, adu-mi mâine gologanii!
B) –Ce cauți, mă?
C) – Ei, ai văzut ciubul?!
D) – Ei, lasă băiatul în pace și du-te încolo.

3.Marchează un raport de coordonare ( între părți de propoziție sau propoziții de același fel):
A) prin juxtapunere ( alăturare cu virgulă)
Fiecare vietate pândește altă vietate, o adulmecă, o prinde, o inghite.
Lișița are trupul gras, greoi.
Cine clacă fără somn, fără zgomot, fără pas....
Vedea case mici, garduri strâmbe și oameni triști.

B) adversativă( conjuncții adversative: dar, iar, insă, ci)

Lucrase toată ziua, iar acum obosise.

Nu apreciase amânarea, ci strădania ta.
C) disjunctivă prin disjunctive corelative (sau....., sau.....; fie......, fie....; ori......., ori.......)
Copiii fie se departau, fie se apropiau prea mult.
Ori mă ajuți, ori pleci.

4.Separă un atribut apozițional de termenul pe care îl explică:

A. Darie, băiețandrul cârn, asculta vorbele bătrânului.

B. Văzusem în mulțime pe Laura, prietena mamei.

5. Izolează un cuvânt incident/ o construcție incidentă de restul comunicării:

A. Va ajunge, desigur, la aniversarea voastră.

B. – Ascultă, Mitre, grăi gospodina cătră argat, eu am a pleca puțină vreme de-acasă.
C. – Ai stat cam mult, domnule negustor, noi ne grăbim, răsări cu îndrăzneală Gheorghiță.
D. – Te rog, zise bătrânul, fii dumneata bună și stai pe-un scaun
E. A alergat așa de mult, încât, pur și simplu, ne-a uimit.

6.Separă o conjuncție/ locuțiune cojuncțională coordonatoare concluzivă de restul enunțului:

A. Așadar, ședința se amânase.
B. Prin urmare, vor avea de recuperat bagajele pierdute.
ROLUL CRATIMEI
I.CA SEMNE DE ORTOGRAFIE

1. Marchează elidarea unei vocale:

A. N-am văzut bicicleta.
B. Să-i aduci haina.
2. Marchează rostirea într-o singură silabă a două cuvinte cu valori morfologice diferite în urma:
A. elidării unei vocale
N-ai auzit ce a zis
B. evitării hiatului prin diftongarea
Pe-un picior de plai...
Mi-a arătat tabloul.
3. Leagă elementele unui cuvânt compus
viță-de-vie, prim-ministru, câine-lup, franco-italian, după-masă, ping-pong

4. Leagă un adjectiv pronominal posesiv de un substantiv ce denumește grade de rudenie:

taică-meu, bunică-sa, mătușă-mii, soră-sii etc

5. Leagă un pronume personal sau reflexiv neaccentuat de un verb la imperativ sau gerunziu:
-Credeți-mă că voi ajunge la timp.
Spunându-i adevărul îl vei ajuta.

6. În abrevieri leagă litera inițială de secvența finală:

d-ta, D-zeu etc

7. În numerale leagă articolul de cifra corespunzătoare:

a II-a, al IV-lea

II.CA SEMN DE PUNCTUAȚIE

1. Separă cuvinte prin care se redă o aproximație:

Va veni în trei-patru zile.
Mâine-poimâine nu te mai salută.

2. Separă cuvinte identice sau foarte asemănătoare specifice repetiției:

bun-bun, mare-mare, singuri-singurei etc.

3. Separă elementele elementle uneei interjecții compuse:

ha-ha-ha, hei-rup, hăp-șa, lipa-lipa, hodoronc-tronc etc.