OBSTRETICA SI GINECOLOGIE

Curs nr.1

ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A AP.GENITAL

Sistemul genital feminim inglobeaza totalitatea organelor specifice genului feminin care au
rol copulator dar si endocrin sau ovogenetic. Este format din uter, vagin, anexe uterine (ovare,
trompe uterine si ligamentele uterine) si organe genitale externe.

Anatomie si structura

1. Ovarele

Ovarele sunt organe pereche cu forma migdalata, avand o lungime de aproximativ 3 cm.
Acestea reprezinta glanda sexuala feminina cu rol ovogenetic si endocrin.

Ovarul este situat intraperitoneal in cavumul retrouterin al cavitatii peritoneale pelvine.

Ovarul este singurul organ cu adevarat intraperitoneal deoarece e in contact direct cu lichid
peritoneal, fara a se interpune peritoneul visceral.

2. Trompele uterine

Sunt doua conducte musculo-membranoase intinse de la coarnele uterine catre extremitatile

superioare ale ovarelor.

Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul II si in tranzitul spermatozoizilor pentru

fecundare.

3. Uterul

Uterul este un organ musculo-cavitar, nepereche, in interiorul caruia se dezvolta oul. Acesta
este un organ care apartine sistemului reproducator feminin.

Uterul are forma de trunchi de con cu baza orientata catre superior si varful catre inferior. I se
descrie o portiune ingustata semicirculara, in partea sa mijlocie, numita istmul uterului.
Acesta imparte uterul in: corp uterin si col uterin.

4. Organele genitale externe

Vulva reprezinta totalitatea organelor genitale externe feminine:

- muntele pubisului

- formatiuni labiale (labii mari si mici)

- vestibul vaginal

- organe erectile (clitoris, bulbi vestibulari) .

1
Glandele mamare

Mamelele sau sânii sunt strâns legate funcţional şi clinic de organele genitale, astfel încât
prezentarea lor alături de acestea este justă. Mamelele sunt aşezate simetric în regiunea
anterioară a toracelui, fiind prezente la ambele sexe. La bărbat ele sunt rudimentare, pe când
la femei ele sunt formaţiuni extrem de importante. Ele sunt dependente hormonal, astfel încât
își încep dezvoltarea la pubertate. Mamelele sunt formate din glandele mamare şi părţile moi
ce o înconjoară, ţesut adipos şi ţesut conjunctiv.

Sânii au forme diferite, în general sunt asemenea unor hemisfere, dar pot fi şi uşor conici sau
turtiţi, în funcţie de constituţia fiecărei femei. Forma lor depinde şi de cantitatea de ţesut
adipos. Sânii reprezintă un element de strâns interes pentru chirurgia plastică, multe femei
atribuindu-le un rol estetic major, pe lângă cel funcţional. Între cei doi sâni pot exista
diferenţe evidente de greutate, formă şi volum.

Areola mamară este o regiune mai pigmentată situată în partea cea mai proeminentă a sânului.
Ea este de culoare roz la virgine şi la nulipare, fiind uşor brună la femeile care au născut. În
centrul ei se află o proeminenţă conică numită mamelon unde se deschid ductele lactifere.

Anatomia bazinului normal

Bazinul osos este un canal format din doua parti telescopate:

- canalul extern dur sau canalul osos, format din: oasele iliace, sacru si coccis, unite anterior
prin simfiza pubiana si posterior prin simfizele sacro-iliace. Articulatiile de tip simfizar sunt
sustinute de ligamente, din acest motiv mobilitatea fiind foarte redusa.

- canalul intern moale, format din: colul uterin, vagin si inelul vulvar.

Din punct de vedere anatomic este greu de definit bazinul normal ca fiind bazinul ideal, acesta
trebuie ca prin forma si dimensiuni sa permita trecerea capului fetal.

Localizarea bazinului osos: intre coloana vertebrala si membrele inferioare, prin acestea
transmitand greutatea corpului la sol. Situat sub linia terminalis este implicat direct in
mecanismul nasterii. Forma bazinului este de trunchi con, orientat cu baza mare superior.

Fata endopelvina a bazinului este impartita de linii nenumite in doua portiuni:

1. Marele bazin sau pelvisul fals este format de fosele iliace interne de pe fata interna a celor
doua oase coxale si nu are interes obstetrical.

2. Micul bazin sau bazinul obstetrical:

- forma de trunchi de con cu baza mare orientata superior.

- doua fete: externa-exopelvina, interna-endopelvina.

2
- patru pereti: anterior, posterior, laterali. Peretii sunt inegali, posterior au inaltimea de 12 cm
diminuandu-se treptat, anterior ajung sa masoare 4-5 cm la nivelul simfizei pubiene, iar peretii
laterali sunt convergenti in jos.

Canalul dur este delimitat superior si inferior de stramtoarea superioara, respectiv inferioara,
intre care se gaseste escavatia pelvina.

Cele 3 etaje ale micului bazin:

- orificiul de intrare-stramtoarea superioara cilindrica.

- excavatia cu rol esential in mecanismul de rotatie, datorita dimensiunilor superioare capului

fetal.

- orificiul inferior al bazinului a lui Farabeuf.

Pentru a cunoaste mecanismul nasterii este necesara cunoasterea detaliilor anatomice ale
stramtorilor si excavatiei.

A. Stramtoarea superioara

1. Definitie: stramtoarea superioara reprezinta portiunea de angajare a prezentatiei.

2. Delimitarea stramtorii superioare: dinspre posterior spre anterior: promontoriu, marginea

anterioara a aripioarei sacrate, articulatia sacro-iliaca, linia nenumita, eminenta ileo-pectinee,
creasta pectineala, marginea superioara a simfizei pubiene.

3. Elementele anatomice ale stramtoriii superioare:

a) simfiza pubiana: prezinta la nivelul fetei posterioare o proemnenta denumita: tubercului

lui Crouzat. De la acest nivel pana la marginea inferioara a simfizei se gaseste o portiune de
1,3 cm. Simfiza pubiana poate fi orientata normal, redresata sau mult inclinat inainte,
asociindu-se cu modificari de inclinare a pelvisului.

b) promontoriul (unghiul lombo-sacrat): unghiul format intre cea de-a 5-a vertebra lombara
si baza sacrumului. Varful acestui unghi este orientat anterior si este cuprins intre 110-150°.
Poate suferi o serie de modificari situandu-se deasupra sau sub planul liniilor nenumite.

4. Diametrele si axele stramtorii superioare

a) diametrele sagitale sau antero-posterioare:

- diametrul promonto-suprapubian:
- diametrul promonto-retropubian:
- diametrul promonto-subpubian: numit si conjugata diagonalis este delimitat de promontoriu
si marginea inferioara a simfizei pubiene masurand 12 cm.
- diametrul antero-posterior „adevarat” a fost descris de Caldwell si Moloy, situat in planul
liniilor nenumite, plan la care stramtoarea superioara formeaza un cerc osos complet.

3
b) diametrele transversale:
c) diametrele oblice: Diametrul oblic stang este denumit si diametrul oblic I si masoara 12, 5
cm, iar diametrul oblic drept, denumit si diametrul II, masoara 12 cm si este deosebit de
important pentru ca este folosit in angajarea prezentatiei. Pentru a pastra simetria bazinului,
intre cele doua diametre oblice nu trebuie sa existe o diferenta mai mare de 1 cm. In cazul
prezentatiei oblice, sinusul sacro-cotiloidian reprezinta partea posterioara a ariei de angajare.

5. Forma stramtorii superioare:

Forma este variabila in functie de limitele fiziologice, cunoscandu-se faptul ca factorii

patogenici (rahitism, leziuni vertebrale, leziuni ale articulatiei coxo-femurale) actioneaza
determinand modificari ale bazinului normal si in acelasi timp si a stramtorii superioare, iar
aceste modificari influenteaza intr-un grad variabil prognosticul de nastere.

In absenta factorilor patogeni anamnestici, bazinul ar trebui sa fie normal, iar prognosticul
obstetrical sa fie bun. Totusi chiar si in aceasta situatie, bazinul poate fi inadecvat din punct
de vedere obstetrical datorita formei care este mai mult sau mai putin favorabila unei nasteri
eutocice. Pentru a permite trecerea fatului la nastere, stramtoarea superioara trebuie sa aiba
anumite dimensiuni dar si o anumita forma. Forma acesteia poate fi asemanata cu inima unei
carti de joc, cu axul mare transversal. Jumatatea anterioara a acesteia este regulata, iar arcul
posterior deformat de promontoriu cuprinde cele doua sinusuri sacro-iliace.

6. Orientarea stramtorii superioare

Planul stramtorii superioare este definit prin diametrul transvers maxim si punctul cel mai
proeminent de la nivelul fetei posterioare a simfizei pubiene, atingand sacrumul la 15 mm sub
promontoriu.

Stramtoarea superioara este orientata in jos si spre anterior, formand cu orizontala un unghi
orientat posterior de 60°.