Conf.univ.dr.

Popescu Cristian

PRINCIPALII FACTORI
PEDOGENETICI CARE
CONTRIBUIE LA
FORMAREA SOLULUI
• Formarea solului apare ca rezultat al interacţiunii
complexe dintre învelişurile externe ale globului
pământesc:

• atmosferă;
• hidrosferă;
• litosferă.

• Solul s-a format ca urmare a acţiunii organismelor vii

asupra rocilor, acţiune ce se desfăşoară în condiţii
diferite de climă şi relief.

• Componenţii mediului natural care participă, prin

acţiunea lor, la formarea învelişului de sol, se numesc
factori pedogenetici sau factori de solificare.
Rolul principal în formarea învelişului de sol îl au următorii factori
pedogenetici: roca parentală, clima, relieful, vegetaţia şi fauna, apa freatică şi
stagnantă, timpul şi activitatea antropică.

Solul nu se poate forma şi nu poate evolua în cazul în care unul din aceşti
factori nu acţionează în procesul de pedogeneză.
Roca parentală

Timpul Factori Clima

pedogenetici
Apa freatică şi
Activitatea stagnantă
antropică

Relieful Organismele:
vegetatia şi fauna
• Acţiunea complexă a factorilor pedogenetici determină
producerea unor procese fizice, chimice şi biologice,
cunoscute sub denumirea de procese pedogenetice.

• Factorul pedogenetic cu rolul cel mai important în

formarea solului este fauna, care determină
acumularea materiei organice şi formarea
humusului.

• Toţi factorii pedogenetici au importanţă semnificativă în

procesul de pedogeneză.

Natura factorilor de solificare şi intensitatea acţiunii

acestora influenţează caracteristicile şi insuşirile solurilor
determinând formarea unei palete largi de soluri.
 1. ROCA PARENTALĂ CA FACTOR
PEDOGENETIC

• Materialul parental influenţează formarea şi evoluţia solului prin

proprietăţile fizice, compoziţia mineralogică şi chimică a acestuia.
Proprităţile şi compoziţia rocii se regăsesc în mare parte în
componenta minerală a solului.
• Transformările fizice şi chimice ale rocilor contribuie la formarea
părţii minerale a solului într-o pondere foarte mare.
• Procesele pedogenetice se desfăşoară diferit în funcţie de
caracteristicile rocilor:
– procesul de solificare decurge mult mai lent în cazul
rocilor magmatice compacte (granit, andezit, riolit)
– solificarea se uşoară într-un ritm rapid şi pe o adâncime
mai mare în cazul rocilor sedimentare.
• Pe roci sedimentare (loess -uri,luturi,argile, nisipuri) situate
în zona de stepă şi silvostepă se formează cu un profil
pedologic mai mare, soluri profunde, cu conţinut bogat în
elemente nutritive şi humus.
• Pe roci dure situate în zonele deluroase şi montane
evoluează soluri cu un profil scurt, cu caracter acid,
permeabilitate ridicată, textură grosieră şi cu nivel de
fertilitate scăzut.
• Solurile formate pe roci bazice (calcare, dolomit, gips) sunt
soluri rezistente la debazificare cu permeabilitate redusă,
cu un conţinut ridicat de materie organică şi o fertilitate
ridicată.
– Distribuţia rocilor determină şi uniformitatea învelişului de
soluri, de aceea cu cât acestea sunt mai uniforme cu atât
solurile prezintă o uniformitate mai ridicată.
 2. ROLUL CLIMEI ÎN
PEDOGENEZĂ

• Clima reprezintă dinamica tuturor fenomenelor meteorologice din

atmosferă dintr-un anumit loc sau regiune, într-un interval de timp
foarte mare.

• Clima influenţează procesele pedogenetice prin principalele sale

elemente componente: precipitaţii, temperatura şi curenţi de aer.

– Clima acţionează în procesul de pedogeneză atât direct

cât şi indirect prin intermediul vegetaţiei a cărei
dezvoltare şi distribuţie este influenţată de parametrii
climatici (temperatura şi precipitaţiile).
– Temperatura influenţează intensitatea proceselor care au
loc în sol: alterarea, dizolvarea, disociere, mineralizarea
rocilor şi humificarea resturilor vegetale, procesele de
adsorbţie, evapotranspiraţia etc.
• Descompunerea resturilor vegetale în zona de stepă, se
manifestă cu o intensitate mult mai mare comparativ cu
zonele mai reci, unde descompunerea este mult mai lentă,
resturile organice fiind nedescompuse sau parţial
descompuse.

• Temperatura influenţează şi activitatea organismelor şi

microorganismelor din sol. În general bacteriile, preferă un
mediu mai cald comparativ cu ciupercile, care contribuie la
descompunerea resturilor vegetale în zone mai reci.

– Temperaturile ridicate favorizează alterarea,

disocierea şi dizolvarea rocilor;

– Temperaturile coborâte favorizează

dezagregarea dar incetineşte alterarea şi
dizolvarea.
• Precipitaţiile acţionează prin percolare, stagnare şi
scurgere.

– Apa din precipitaţii pătrunde în sol şi determină

spălarea unor compuşi minerali sau organici pe
adâncime, proces ce este cunoscut sub
denumirea de levigare.

• Intensitatea de manifestare a acestui proces depinde de

cantitatea de apă din precipitatii astfel:

– în zonele aride, levigarea este foarte slabă,

sărurile şi substanţele coloidale rămân în partea
superioară a solului;
– în zonele umede, levigarea este intensa, sărurile
şi substantele coloidale fiind transportate la
diferite adâncimi pe profilul solului.
• Curenţii de aer (vântul) contribuie la formarea solurilor
prin:

• modelarea reliefului (relief specific de dune);

• acţiunea de eroziune, transport şi sedimentare;

• distribuţia aerului din sol, ca urmare a circulaţiei

curenţilor de aer la suprafaţa acestuia şi
intensificarea evaporaţiei apei.
• Caracterizarea condiţiilor de climă, pentru un anumit teritoriu,se face
prin intermediul indicelui de Martonne sau indice de ariditate
„lar”:

• P - precipitaţii medii anuale (mm);

• T – temperatura medie anuală;

– Indicele de ariditate prezintă următoarele valori în

condiţiile climatice din ţara noastră:

 în jur de 17 în zona de stepă

 50 în zona de pădure
 peste 80 în zona montană.
 3. ORGANISMELE VEGETALE ŞI ANIMALE

• Solurile nu se pot forma în lipsa factorului biotic (vegetaţia + fauna).

Vegetaţia influenţează formarea solului prin furnizarea de materie
organică solului, contribuind la acumularea humusului în sol atât în
ceea ce priveşte cantitatea cât şi calitatea acestuia.
• Prin transformarea resturilor organice provenite de la plante se
formează partea organică a solului, fie sub formă de compuşi simpli
CO2 , apă, săruri minerale, fie sub formă de combinaţii complexe –
humusul.
• Un rol important în transformarea resturilor organice şi
acumularea humusului o au microorganismele, acestea
influentând distributia si circulaţia elementelor nutritive în sol şi
dezvoltarea fertilităţii naturale a solului.
• Animalele au un rol mecanic asupra orizonturilor solului,
importantă este acţiunea lor de amestecare şi afânare continuă
a masei solului, cu efect direct asupra însuşirilor fizice ale
solului.
 Microflora
Bacteria
Fungi
• Astfel, în zonele de stepă pe seama descompunerii
resturilor vegetale provenite de la vegetaţia ierboasă
bogată în elemente bazice, cantitatea de humus rezultată
este mai mare, acesta fiind alcătuit din acizi huminici care
imprimă solurilor o culoare închisă. Solurile formate sunt
bogate în humus şi elemente bazice care determină un
grad înalt de fertilitate (Cernoziomurile).

• Solurile formate în zonele de pădure sunt caracterizate

printr-o mare aciditate, conţinut relativ scăzut în elemente
nutritive, materia organică este slab humificată (se
formează humus brut) iar activitatea biologică este redusă
(Districambosolurile).

– Foarte importantă este şi provenienţa resturilor

vegetale, deoarece sub vegetaţia provenită din
pădurile de foioase, acestea antrenează de două-
trei ori mai multe elemente nutritive comparativ cu
resturile vegetale provenite din pădurile de
conifere.
Fauna existentă în sol a fost grupătă:

• microfauna (animale cu dimensiuni <0,2 mm)

• mezofauna (0,2-4 mm)
• macrofauna (4-80 mm)
• megafauna (>80 mm).

• Vegetaţia are un rol hotărâtor asupra distribuţiei învelişului de sol

deoarece după schimbarea asociaţiilor vegetale se pot stabili limitele de
soluri în teritoriu. In general vegetaţia acţionează în procesul de solificare
într-un timp foarte îndelungat, schimbarea asociaţiilor vegetale
producându-se mult mai rapid decât schimbarea învelişului de sol.
 Catabolizează materia organică. Mineralizează şi
Microflora imobilizează nutrienţii.
(Bacteriile şi Produce compuşi organici care consolidează agregatele
ciupercile) solului.
Hifele cimentează particulele în agregate structurale.
Reglează populaţiile de bacterii şi ciuperci.
Microfauna Modifică circuitul nutrientilor.
Poate afecta agregatele structurale
Reglează populaţiile de ciuperci şi microfauna.
Mezofauna Fragmentează resturile vegetale.
Produce granule reziduale, creează biopori şi
declanşează procesul de humificare
 Macrofauna Fragmentează resturile vegetale.
Combină particulele minerale cu cele organice.
Distribuie microorganismele şi materia organică.
Contribuie la declanşarea proceselor de humificare.

Un rol foarte important în sol îl au râmele care prin activitatea lor duc la
acumularea în sol a diferiţilor compuşi specifici. Se consideră că anual
trec prin tubul gestiv al râmelor o cantitate de sol cuprinsă între 50 şi 600
t/ha.
 4. ROLUL RELIEFULUI
ÎN PEDOGENEZĂ

• Relieful influenţează procesul de pedogeneză al solurilor, atât direct

prin eroziune, alunecări, colmatare cât şi indirect prin captarea în
mod diferit a energiei solare, a apei determinând procese de
solificare diferite.

• Relieful prin cele trei mari tipuri geomorfologice: macrorelieful,

mezorelieful şi microrelieful, acţionează în distribuţia solurilor prin
repartiţia diferenţiată a căldurii şi precipitaţiilor odată cu schimbarea
altitudinii.
– Macrorelieful cuprinde cele mai reprezentative forme de
relief: câmpie, platou, lanţurile muntoase. In zonele
montane unde relieful determină o schimbare altitudinală
a climei şi implicit a lor pedogenetice determină o etajare
pe verticală a solurilor cu profil scurt şi scheletice.
• Acumularea de humus este mai redusă pe coame
unde de sol este mai mic şi mai mare în partea
inferioară, în comparaţie cu carbonatul de calciu care
se întâlneşte la adâncime mai mică în partea superioară
şi mai mare în partea inferioară.

Grosimea solului pe relief fragmentat

• Expoziţia versantului determină procese pedogenetice
diferite, prin faptul că versanţii sudici beneficiază de o
cantitate de căldură mai mare, evapotranspiraţia este mai
intensă şi umiditatea deficitară.

• Versanţii cu expoziţie nordică aceştia sunt mai reci,

prezintă o umiditate mai ridicată iar tipul de sol format este
diferit în comparaţie cu solul format pe versantul cu expoziţie
sudică sau sud-vestică.

 Panta versanţilor condiţionează infiltraţia apei

în sol, permeabilitatea, distribuţia covorului
vegetal, influenţează scurgerile de suprafaţă şi
antrenarea particulelor de sol din partea
superioară în partea inferioară a versantului.

 Schimbarea formelor de relief presupune o

modificare a învelişului de sol.
 Mosaic
of closely
packed
pebbles,
boulders
Alkaline,
Weak humus- dark,
mineral mixture and rich
Dry, brown to in humus
reddish-brown, with
variable accumulations
Clay,
of clay, calcium
calcium
carbonate, and
compounds
soluble salts

Desert Soil (hot, dry climate) Grassland Soil (semiarid climate)

 Forest litter Acid litter
Acidic leaf mold and humus
light- Humus-mineral Light-colored
colored
mixture and acidic
humus Light, grayish-
Iron and brown, silt loam
aluminum Dark brown Humus and
compounds firm clay iron and
mixed with aluminum
clay compounds

Tropical Rain Forest Soil Deciduous Forest Soil Coniferous Forest Soil
(humid, tropical climate) (humid, mild climate) (humid, cold climate)
 5. APA FREATICĂ ŞI STAGNANTĂ – ROLUL LOR ÎN
FORMAREA SOLURILOR

• Apa de natură freatică influenţează procesul de formare

a solurilor numai dacă se află la adâncime relativ mică şi
modifică regimul hidric al solului sau caracterul
vegetaţiei, etc. Dacă excesul freatic este prelungit poate
apare procesul de gleizare.
• În general formarea solurilor decurge în condiţii normale de umiditate ce
caracterizează o anumită zonă, acestea influenţând procesele de
eluviere-iluviere a diferiţilor compuşi organici sau minerali,
bioacumularea etc.

• Procese de eluviere şi iluviere au un rol foarte important

în diferenţierea orizonturilor şi formarea profilului de sol.

• Eluvierea (spălarea, levigarea) constă în deplasarea de către apă a unor

compuşi, de regulă din partea superioară spre adâncime.
• Iluvierea este procesul de depunere a acestor compuşi, undeva în
profilul solului.

» Gleizare - Proces de pedogeneza, sau de alterare a

solurilor, constand din reducerea fierului intr-un mediu
predominat anaerob, in conditiile unui drenaj slab,
determinat de prezenta apei.
• Datorită excesului de umiditate, pe profilul de sol apar
culori specifice datorită aeraţiei slabe, în care au loc
procese de reducere a hidroxizilor de fier şi mangan
determinând apariţia culorilor albăstrui, verzui,
cenuşii.

• Solurile influenţate de apa freatică sunt mai bogate în

materie organică, au un orizont humifer mai profund,
debazificarea şi procesele de eluviere-iluviere sunt
reduse iar solurile formate se numesc gleiosoluri.

– În cazul în care apa freatică conţine sulfaţi,

cloruri sau carbonaţi de sodiu determină
îmbogăţirea solului în săruri solubile datorită
proceselor de salinizare, solurile formate se
numesc solonceacuri. Procesele de alcalizare
sunt datorate acumulării de ioni de sodiu
schimbabil în sol (Soloneţuri).
• Proprietăţile stagnice ale solurilor sunt legate de
saturaţia determinată de apa stagnantă temporar la
suprafaţa solului sau în partea superioară a profilului de
sol.

• Orizontul format prezintă culori vineţii, albăstrui, verzui

când apa stagnează o perioadă mai lungă de timp iar
orizontul se numeşte stagnogleic (W) iar solurile poartă
denumirea de stagnosoluri.

– Atunci când apa stagnează o perioadă scurtă

de timp pe profilul de sol determină apariţia
culorilor gălbui, roşcate datorate oxidării
compuşilor de fier şi mangan, proprietăţile se
numesc hipostagnice, iar orizontul
stagnogleizat rezultat se notează w.
6. TIMPUL – CA FACTOR DE SOLIFICARE

• Procesele pedogenetice care duc la

formarea solului se desfăşoară în timp,
acestea desfăşurând-se pe durata a
sute, mii sau chiar milioane de ani.

• Durata exactă de formare a unui sol este

dificil de stabilit, vârsta acestuia se poate
aprecia în funcţie de gradul de dezvoltare
a profilului de sol.
• Solurile pot fi monogenetice (soluri recente) cum sunt
cernoziomurile, kastanoziomurile, la care formarea a
început în condiţii similare cu cele actuale şi poligenetice
(unele luvosoluri) la care se regăsesc atât caracteristici ale
evoluţiei în condiţii actuale cât şi caracteristici ale genezei
din fazele anterioare.

• Formarea profilului de sol în mod natural se produce cu o

rată de 1 mm în 200-400 ani.

• Perioada de formare a unui profil de sol în cazul solurilor

evoluate este estimată la 2000-10.000 de ani.

– Pentru determinarea vârstei solului se utilizează

metoda carbonului radioactiv după raportul
izotopilor C14, C12.
7. FACTORUL ANTROPIC ÎN
PROCESUL DE
PEDOGENEZĂ

• Activitatea antropică nu este considerată

un factor natural pedogenetic, însă aceasta
poate influenţa direct sau indirect, pozitiv
sau negativ evoluţia solurilor.
• Dezvoltarea tehnologiilor agricole şi
forestiere, precum şi dezvoltarea
infrastructurii au un impact semnificativ
asupra resurselor de sol.
• Principalele activităţi antropice care influenţează
evoluţia solului:
• aplicarea fertilizanţilor şi amendamentelor
• aplicarea tratamentelor fitosanitare – pesticide
• sistemele de irigaţii
• sistemele de îmbunătăţiri funciare (terasări, drenări,
desecări)
• Intensivizarea agriculturii
• defrişările
• exploatările miniere
• dezvoltarea infrastructurii urbane
Omul poate interveni pozitiv asupra proprietăţilor solului
prin aplicarea unor măsuri agropedoameliorative.
 Hydrologic Cycle and the Soil
Soil Properties related to the hydrologic cycle.

Soil moisture Color

Temperature
Structure
pH

Texture
Horizon
Depths
Bulk Density