Cap.

III
Organizarea şi desfăşurarea cercetării

3.1. Metodele de cercetare utilizate

Metoda aleasă pentru această cercetare este prezentarea unui caz de hemipareză. Pe
parcursul acestei cercetări am folosit scala care evaluează funcția motorie grosieră (GMFM), prin
care se poate observa dacă există probleme și nivelul de gravitate al acestora, cât și
progresivitatea de recuperare a pacientului și lucrul pe care trebuie să se bazeze mai mult în
tratamentul de recuperare. Tocmai de aceea am ales această modalitate de evaluare, pentru a
vedea dacă chiar există diferențe vizibile într-o perioadă nu atât de îndelungată și pentru a mă
baza pe recuperarea mișcărilor de bază ale vieții, iar acest fapt nu se poate realiza atâta timp cât
atitudinile vicioase sunt tot mai grave și dacă persistă.
Bineînțeles, la începutul perioadei de evaluare înainte de toate am evaluat pacientul din
ortostatism, în timpul mersului, i-am observat cu atenție atitudinile deficitare și, ușor,ușor m-am
apropiat de el pentru a mă putea implica în tratamentul său de recuperare.
Am evaluat mobilitatea acestuia prin verificarea, măsurarea amplitudinilor musculare,
dacă există spasticitate, cât de gravă este.
 3.2. Locul, subiecţii şi etapele cercetării
Prezentare de caz
Cercetarea a fost realizată în cadrul Centrului de Resurse și Asistență Educațională
„Speranța”, iar subiectul evaluat a fost un copil cu vârsta de 8 ani, copilul având o hemipareză
dreaptă, congenitală.
Istoricul familiei prezintă faptul că mama acestuia a avut o naștere naturală, dar
provocată, la 38 de săptămâni, conform istoricului copilul prezenta icter și encefalopatie hipoxic-
ischemică perinatală (EHIP).
Mama copilului, în prezent mai are doi copii bolnavi, un copil mai mare decât subiectul
de față, care are o paralizie cerebrală mult mai gravă, fiind în scaun cu rotile, cât și un copil de 3
ani cu sindrom down.
Examenul neurologic, elaborat în data de 14.02.2018 prezintă o evaluare amănunțită a
copilului, evaluare ce este caracteristica unui hemiparetic.
Astfel, din examenul neurologic din anul 2018 reiese că subiectul avea un mers cosit, cu
membrul inferior drept mai evident în mersul pe vârful piciorului. Mersul pe călcâie este dificil,
cu piciorul drept obosind repede.
Acesta urcă și coboară scările, însă cu o oarecare reținere prin deficitul de mers al
hemipareticului.
Spasticitatea este ameliorată însă este determinat spasmul membrului superior drept, și mai are
tendința să flecteze degetele, de asemenea evita folosirea membrului superior drept, membrul
superior stâng fiind cel cu care face toate acțiunile, copilul prezintă și o atitudine scoliotică.
Copilul scrie cu mâna stângă, cunoaște și scrie literele mari și mici de tipar, de asemenea prezintă
semnul Babinski pozitiv, prezintă hipertrofie și scurtarea membrului superior și membrului
inferior de partea afectată cu 0,5 cm.
S-au înregistrat progrese din punct de vedere al îngrijirii personale, copilul își trage fermoalele
mai mari folosind ambele mâini, își închide nasturii și își trage șosetele.
Evaluare psihologică a copilului din 6.03.2019 denotă o dezvoltare senzorial-perceptivă aparent
integră, dezvoltarea psiho-motrică înfățișează de asemenea faptul că, copilul utilizează membrul
superior stâng cu predominanță.
Dezvoltarea intelectuală este de nivel mediu, copilul este capabil să realizeze operații de adunare,
scădere și are o imaginație reproductivă.
 Evaluarea neurologică din 6.03.2019, prezintă un mers pe vârfuri cu o atitudine în rotație
internă, mai precis membrul inferior drept și prezintă mersul cosit al aceluiaș membru.
Mersul pe călcâie este imposibil cu piciorul drept, membrul drept face flexia dorsală a degetelor.
Membrul inferior drept prezintă o scurtare de 1,5cm, hipotrofie, iar bolta plantară este puțin
conturată la membrul inferior stâng și bine conturată la membrul inferior drept.
Copilul se prezintă cu acest deficit motor al hemicorpului drept, având flexia brațului,
spasticitate diminuată la nivelul mâinii drepte, poate apuca mai bine, dar tot mai are tendința să
flecteze degetele în palmă, are tendința în continuare să folosească mâna strânsă, doar la
atenționare folosește și mâna dreaptă. La cris folosește tot mâna stângă, iar postura trunchiului
este vicioasă, prezintă atitudine scoliotică în timp ce scrie, dar și în timpul mersului.
Din punct de vedere psihic, realizează adunări și scăderi. Din afirmațiile mamei se foiete
în bancă, nu stă liniștit fiind distras de stimuli externi.
Etapele cercetării
După acest istoric pe care l-am aflat am început să interacționez cu copilul, l-am evaluat personal
prin metoda observației.
Astfel, observându-l pe copil i-am examinat cu atenție atitudinea, într-adevăr copilul
prezenta semnele caracteristice ale unei hemipareze, spasticitatea există dar este mai redusă.
Copilul prezenta astfel în momentul examinării: adducția brațului, cotul flectat, articulția radio-
carpiană în flexie cu degetele flectate și ele și strânse în pumn, policele fiind în adducție și el,
mâna în pronație; membrul inferior este în extensie, rotație internă, cu varus equin.
Din poziția ortostatică am observat aceleași atitudini, cât și faptul că băiatul nu își lasa
greutatea pe membrul inferior afectat, stând mai mult pe vârful piciorului. Pentru examinarea
acestei poziții am rezlizat testul Romber, copilul a demonstrat prin acest test că își menține
echilibrul, dar nu pe o durată de 20 de secunde, ci pe o durată de 10-15 secunde.
În timpul mersului am urmărit etapele pașilor, copilul își lasă la fel, greutatea pe membrul
inferior integru și tocmai de aceea mersul devine unul cosit, evită călcarea pe călcâi tocmai de
aceea se creează acea mișcare a piciorului, de circumducție, dar mai ales deoarece piciorul este
în extensie.
Pentru a examina mai cu atenție tipul de mers am făcut câteva exerciții de sărit și mers
peste obstacole pentru a vedea execuția acestuia, copilul executa săriturile, dar se observa
diferența de executare dintre membre.
De asemenea am evaluat amplitudinea mișcărilor copilului, cu ajutorul goniometrului, din care se
vedea clar că extensia cotului nu poate fi realizată nici la o amplitudine cât de cât acceptabilă, iar
la membrul inferior această problemă se prezenta în ceea ce privește flexia membrului inferior.
M-am implicat în ajutarea copilului pentru a realiza exerciții de recuperare și astfel am și
observat că în momentul ridicării membrului inferior sănătos, pentru a-și menține echilibrul
rotația internă se accentuează și mai mult, de asemenea geunchiul se ridica de la nivelul solului,
iar membrul superior afectat nu este extins, este flectat din cot, iar mâna rămâne într-o poziție
atârnată.
În ceea ce privește realizarea evaluării pe baza GMFM, s-au observat progresiv schimbări, dar și
întocmirea de noi obiective pe baza rezultatelor obținute.
Această scală de evaluare s-a realizat pe baza a 3 luni de evaluare, de notare a acestor itemi la
începutul fiecărei perioade pe parcursul acestor 3 luni. Pe lângă această evaluare am contribuit la
ajutarea copilului în realizarea mișcărilor, în tratamentul său de recuperare, tratament
kinetoterapeutic pe care îl voi prezenta mai jos.
Recuperarea kinetoterapeutică
În momentul în care am luat contact direct cu copilul, bineînțeles după ce am examinat atitudinea
corporală, mersul acestuia, am realizat de la exerciții pasive, la exerciții activo-pasive, active cu
rezistență, am aplicat tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă și programul kinetic
corespunzător, bazat pe îndeplinirea unor obiective, însă exercițiile pentru coordonare, control,
echilibru, stabilitate, îmbunătățirea mersului, ameliorarea atitudinilor vicioase au fost realizate
combinat, pentru ca pacientul să beneficieze de exerciții diverse și complexe care să îi
îndeplinească multe obiective, să îl stimuleze și să nu îl plictisească.

Programul kinetoterapeutic de recuperare

Obiectivele programului de recuperare, individualizat presupune:

- Ameliorarea pozițiilor vicioase

- Îmbunătățirea tonusulul muscular
- Îmbunătățirea mobilității
- Utilizarea mai frecventă a mâinii afectate
- Îmbunătățirea mobilității active
- Îmbunătățirea controlului, echilibrului, coordonării
 - Stoparea evoluției mișcărilor și atitudinilor corporale anormale
- Îmbunătățirea simetriei corporale

Exerciții pasive - membrul superior

Exercițiile au fost realizat începând cu extremitățile distale, de la degete, cot, apoi umăr, la fel și
în cazu membrului inferior.

1) Din decubit dorsal, cu brațele întinse pe lângă corp, relaxate, se realizează hiperextensia
degetelor mâinii, de la degetul mic la police, apoi se realizează extensia simultană a
degetelor cu menținere câteva secunde. Contrapriza se menține la nivelul articulației
radiocarpiene.
Exercițiul se repetă de câteva ori pe fiecare deget, apoi se realizează cu toată mâna.
Observații: pentru început este un exercițiu bun care se bazează pe relaxarea articulației
mâinii, pentru ca această să poată să fie deschisă, astfel putând să se realieze mai relaxat
și ușor exercițiile.
2) Din decubit dorsal, cu membrul superior extins, contrapriza la nivelul articulației
radiocarpiene, iar priza de-a lungul degetelor, cu întrepătrunderea degetelor
kinetoterapeutului între cele ale pacientului, astfel se realizează extensia mâinii și a
degetelor.
3) Din așezat, cu membrul superior flectat, kinetoterapeutul realizează o priză la nivelul
degetelor, iar cu cealaltă mână mobilizează policele în flexie, extensie, mișcări circulare.
4) Din așezat cu membrul superior flectat pe verticală la 90º, se realizează contrapriza la
nivelul articulației radiocarpiene, iar cu cealaltă mână se mobilizează degetele pacientului
în flexie, extensie, mișcări circulare.
5) Din așezat, cu contrapriza la nivelul antebrațului și priza la nivelul metacarpienelor, se
realizează înclinarea cubitală a articulației radiocarpiene.
6) Din decubit dorsal sau așezat, cu membrul superior flectat pe verticală, contrapriza la
nivelul articulației radiocarpiene, iar priza la nivelul mâinii, cu policele pe fața palmară a
 pacientului, se flectează celelalte degete, iar în acest timp se solicită pacientului să își
extindă degetele.
7) Din decubit dorsal sau așezat, cu priza la nivelul mâinii pacientului, cu policele pe fața
dorsală a mâinii, iar cu celelalte degete pe fața palmară, se mobilizează mâna în pronație
și supinație.
8) Din așezat sau decubit dorsal se realizează flexia și extensia pasivă a umărului
pacientului, cu contrapriza la nivelul umărului, iar priza cuprinzând articulația
radiocarpiană.
9) Din așezat cu picioarele ușor depărtate, se execută o mobilizare pasivă a mâinii pe
diagonalele Kabat ale membrului superior.
10) Din poziția de culcat pe spate, cu contrapriza la nivelul brațului și priza la nivelul mânii,
membrul superior apropiat de corp, se execută flexia antebrațului pe braț, cu revenire în
extensie. După câteva repetări pasive se solicită pacientului să le realizeze activ, iar dacă
acesta nu poate să execute mișcarea, sau o face cu dificultate, se ajută punându-se
presiune pe mușchiul triceps.
11) Din decubit dorsal, cu contrapriza la nivelul brațului, kinetoterapeutul apucă cu mâna
cealaltă, mâna pacientului astfel: își așază celelalte patru degetel ale mâinii între policele
pacientului, pe fața palmară, iar policele îl așază pe fața dorsală a mâinii pacientului. Cu
această priză execută abducția membrului superior, urmată de flexia antebrațului pe braț
și extensie, apoi se revine în adducție și se repetă.
12) Din culcat pe spate, cu contrapriza la nivelul umărului și priza la nivelul mâinii
pacientului, se execută ridicarea brațului la 90º față de trunchi și apoi se realizează o
flexie orizontală a membrului superior, spre umărul opus. Se extinde și se revine în
poziția inițială.
13) Din decubit dorsal cu brațul abdus și contrapriza la nivelul brațului, iar la nivelul mâinii
priza Kabat, se execută circumducții ale brațului spre înainte și spre înapoi. Cotul se
menține extins, iar mișcarea se execută din articulația umărului.
14) Din așezat, cu contrapriza la nivelul umărului și priza la nivelul extremității proximale a
antebrațului, la nivelul cotului, se execută adducția membrului superior.
 15) Din așezat, kinetoterapeutul în spatele pacientului realizând contrapriza la nivelul
umărului și priza la nivelul extremității proximale a antebrațului, execută rotația internă a
umărului, pacientul având cotul flectat.
16) Din așezat, din aceeași poziție ca mai sus, cu contrapriza la nivelul umărului și priza la
nivelul antebrațului, se execută rotația externă a a umărului.
17) Din așezat, kinetoterapeutul în spatele pacientului, cu contrapriza la nivelul umărului și
priza la nivelul articulației radiocarpiene, se realizează mișxări de circumducție a
membrului superior, mișcări care se pot realiza fie cu cotul îndoit,fie extins.
Obervații: pentru început exercițiul se realizează cu cotul flectat, pentru a nu compromite
relaxarea musculaturii, iar după realizarea a câteva repetări în acest mod, se realizează cu
cotul extins.
18) Din așezat, kinetoterapeutul în spatele pacientului, cu prizele pe fața palmară a mâinii,
pacientul cu coatele flectate pe verticală, se execută întinderea simultană a membrelor
superioare, prin tracționarea lor de către kinetoterapeut. [ ]

Exerciții auto-pasive – membrul superior

1) Din așezat, pacientul își cuprinde cu mâna neafectată degetele mâinii afectate și
realizează flexia și extensia articulației radiocarpiene și falangelor.
2) Din așezat, pacientul își mobilizează degetele mâinii afectate, în flexie, extensie, abducție
adducție, circumducție.
3) Pacientul își cuprinde policele mâinii afectate cu primele trei degete ale mâinii sănătoase
și realizează circumducții ale acestuia în ambele sensuri.
4) Pacientul își cuprinde membrul afectat de la nivelul articulației radiocarpiene și execută
extensia antebrațului și cotului cât se poate.
5) Pacientul își cuprinde membrul afectat de la nivelul articulației radiocarpiene și execută
flexia și extensia antebrațului pe braț.
6) Pacientul, stând cu degetele ambelor mâini întrepătrunse, cu palmele orientate în jos,
realizează o extensie a membrelor superioare, cu orientarea palmelor în sus. Se revine în
flexie cu orientarea palmelor în jos și se repetă.
7) Pacientul, cu coatele flectate și palemele orientate și lipite între ele, se execută presiuni.

[ ]
Exerciții active – membrul superior

1) Poziția inițială: Din culcat pe spate, cu picioarele ușor depărtate, iar membrele
superioare pe lângă corp
T1-T2: Se execută abducția simultană a membrelor superioare, cu coatele cât mai
întinse, până deasupra urechii, apoi se revine în adducție, astfel se realizează o
mișcare de circumducție.
2) Poziția inițială: Așezat pe scaun, cu membrele inferioare ușor depărtate, membrele
superioare flectate
T1: Se execute închiderea pumnilor
T2: Se execută deschiderea pumnilor
Observații: Se urmărește ca în timpul execuției exercițiului picioarele să se mențină în
poziție corectă, se atenționează asupra acestui fapt.
3) Poziția inițială: Așezat pe un scaun cu spătar.
T1-T4: Pacientul realizează atingerea fiecărui deget afectat, cu policele mâinii
afectate.
Observații: Exercițiul se execută alternativ, atât cu mâna sănătoasă, cât și cu cea
afectată.
4) Poziția inițială: Din așezat sau din stând cu brațele pe lângă corp, în fața oglinzii
T1: Se realizează ridicarea membrelor superioare până deasupra capului
T2: Membrele superioare se coboară și se duc spre înapoi
Observații: cotul trebuie să fie cât mai extins, iar articulația radiocarpiană și degetele
cât mai relaxate.
5) Poziția inițială: Așezat cu membrele superioare de-a lungul corpului
T1: Se execută ducerea simultană sau alternativă a mâinilor la umăr, prin flexia
cotuluui
Observații brațul trebuie să fie cât mai apropiat de corp, iar mâna trebuie să atingă
umărul.
6) Așezat cu brațele de-a lungul corpului
T1: Se duc brațele înainte
T2: Apoi se duc în lateral
T3: Se încrucișază prin prinderea umerilor
7) Poziția inițială: Așezat cu brațele pe lângă corp
T1- T2: se realizează ridicarea alternativă a membrelor superioare
8) Poziția inițială: Așezat pe un scaun, sau din decubit dorsal, cu un baston apucat de
capete la nivelul bazinului.
T1-T2: Se execută ducerea bastonului spr înapoi, deasupra capului, cu coatele cât mai
extinse, apoi se revine.
9) Poziția inițială: Așezat pe un scaun, ținând un baston la nivelul bazinului, coatele
flectate la 90 de grade.
T1: Se realizează flexia coatelor
T2: Urmează extensia pe orizontală a membrelor superioare, cu ducerea bastonului
spre înainte

10) Poziția inițială: Așezat cu membrele superioare la nivelul omoplaților,coatele îndoite,

ținând un baston, membrele inferioare ușor depărtate (Fig.1)
T1-T2: Se execută extensia coatelor, concomitent cu ridicarea bastonului în sus.
(Fig. 2)
 Fig. 1 Poziția inițială Fig. 2 Executarea mișcării

11) Poziția inițială: Așezat, cu membrele superioare apucând un baston de capete

T1: Se execute extensia brațelor la 90 de grade față de trunchi
T2: Se înclină bastonul la dreapta, cu întinderea brațului drept și flectarea brațului
stâng
T3: Se repetă mișcarea și pe celălalt braț.
12) Poziția inițială: Așezat pe un scaun, cu o minge mai mare ținută în mâini deasupra
capului, mâinile poziționate pe minge cu degetele cât mai extinse și depărtate.
T1-T2: Se execută balansări laterale ale mingii.
13) Poziția inițială: Stând, cu picioarele ușor depărtate, iar membrele superioare ținând în
mână, la nivelul cefei o minge medicinală
T1-T2: Se execută ridicarea mingii, apoi se revine și se repetă.
14) Poziția inițială: Stând în fața oglinzii cu două gantere în mână
T1-T2: Se execută mișcări de rotație a membrelor superioare, spre interior și spre
exterior.
15) Poziție inițială: Așezat pe un scaun, cu membrele superioare extinse spre înainte,
membrele superioare ușor depărtate.
Se execută menținerea acestei poziții pentru 15 secunde, coatele cât mai întinse,
membrele superioare să fie paralele, spatele drept, privirea în oglindă.
 Fig. 3 Fig. 4

16) Poziția inițială: Stând, cu membrele superioare întinse pe orizontală, spre înainte, cu
două gantere în mâini
T1-T2: Se execute rotații interne și externe ale membrelor superioare, cu coatele cât
mai întinse.
17) Poziția inițială: Culcat dorsal cu o minge medicinală ținută în mâini, coatele flectate
T1-T2: Se execută extensia coatelor simultan cu ridicarea mingii cât mai sus, coatele
să fie cât mai întinse.

Exerciții pasive – membrul inferior

1) Din culcat dorsal, cu o priză la nivelul piciorului, între degete și haluce, se execută cu
cealaltă mână extensia și flexia degetelor piciorului.
2) Din culcat dorsal cu contrapriza la nivelul gambei și priza pe fața plantară a piciorului, se
realizează presiuni.
3) Decubit dorsal cu contrapriza sub genunchi și priza deasupra gleznei, se execută flexia
gambei pe coapsă și flexia coapsei pe bazin. Se solicită pacientului ca în timpul mișcării
acesta să alunece ușor cu talpa pe suprafața de sprijin.
 4) Din decubit dorsal, kinetoterapeutul în lateral, realizează o contrapriză sub genunchi și
priza la nivelul gleznei și execută flexia membrului inferior cu genunchiul extins.
5) Din decubit dorsal cu genunchii flectați și ușor depărtați, se execută o presiune asupra
genunchiului afectat al pacientului, realizându-se astfel o rotație externă. I se cere
pacientului să își mențină fața plantară a piciorului pe suprafața de sprijin.
6) Din culcat dorsal, cu contrapriza sub genunchi și priza la nivelul gleznei, kinetoterapeutul
în lateralul pacientului realizează abducția și adducția membrului inferior. Se lucrează
alternativ atât cu membrul inferior afectat, cât și cu cel sănătos.
7) Din decubit dorsal se realizează pasiv diagonalele Kabat ale membrului inferior, apoi
progresiv se poate opune o ușoară rezistență.

Exerciții auto-pasive – membrul inferior

1) Din culcat dorsal cu piciorul integru sub cel cu probleme se execută o presiune pe fața
plantară a piciorului lezat, așa încât membrul afectat să se ridice la 90º. Această mișcare
poate să fie stimulată prin atingerea talpei pacientului cu degetele.
2) Din culcat dorsal cu membrul inferior intergu sub cel afectat se realizează ridicarea
piciorului cât mai sus.
3) Din culcat dorsal cu membrul inferior integru sub cel afectat se execută abducția
picioarelor.
4) Din aceeași poziție de culcat pe spate, cu membrul inferior integru sub cel cu probleme,
se execută circumducții ale picioarelor.
5) Din culcat dorsal cu membrul integru sub cel cu probleme se realizează flectarea gambei
pe coapsă.

Exerciții active – membru inferior

1) Poziție inițială: Decubit dorsal, cu membrle superioare pe lângă corp, membrele inferioare
extinse
T1-T2: Se execută flexia alternativă a coapsei pe bazin, cu genunchiul extins.
2) Poziție inițială: Culcat dorsal cu brațele de-a lungul corpului, membrele inferioare extinse
T1-T2: Se realizează flexia alternativă a coapsei pe bazin, prin imitarea mișcării mersului
pe bicicletă.
3) Poziție inițială: Din decubit lateral, pe partea sănătoasă, cu membrul inferior de sprijin
flectat, iar celălalt întins
T1-T2: Se realizează o abducție în circumducție a membrului inferior.
4) Poziție inițială: Din decubit lateral, cu o bandă elastică în jurul extremității distale a
gleznelor
T1-T2: Se realizează abducția cu rezistență, a membrelor inferioare
5) Poziție inițială: Din așezat, cu brațele de-a lungul corpului, membrele inferioare depărtate,
având între genunchi o minge mare.
T1: Se realizează presiuni cu genunchii pe minge, presiuni care se mențin câteva secunde
apoi se relaxează membrele inferioare și se repetă.
6) Din Așezat pe scaun, cu picioarele ușor depărtate
T1-T2: Se realizează flexia coapsei pe bazin și a gambei pe coapsă prin prinderea
genunchiului la piept.
7) Poziție inițială: Din stând pe genunchi, cu fața la scara fixă, mâinile pe lână corp,
membrele superioare se poziționează pe o
șipă
T1-T2: Se execută ducerea piciorului drept
spre înainte în flexie, poziția „cavalerului”.
 Fig. 5
Executarea
mișcării
8)
Poziția

inițială: Stând cu fața la scara fixă, emrele superioare pe lângă corp, membrele inferioare
ușor depărtate
T1-T2: Mâinile apucă de o șipă și se execută ridicarea piciorului drept pe a doua sau a
treia șipcă, astfel se lasă greutatea pe membrul afectat, se revine și se repetă.
Fig. 6 Poziția inițială Fig. 7 Executarea mișcării

Fig. 8 Poziția finală

9) Poziția inițială: Stând, cu fața la spalier, membre
poziționate pe o șipcă, iar
membrele inferioare ușor depărtate
T1-T2: Se execută mișcări alternative de lăsare a greutății d
pe celălalt, cu menținere
câteva secunde.
10) Poziția inițială: Stând cu fața la scara fixă
T1-T2: Se execută ridicări pe vârfuri pe o placă de echilibru
Observații: greutatea se lasă mai mult pe membrul inferior d
11) Poziția inițială: Stând cu fața la scara fixă
T1-T2: Se execută balansarea alternativă, prin abducție
inferioare
Exerciții pasive pentru controlul trunchiului
 1) Din decubit lateral pe partea sănătoasă, cu contrapriza la nivelul umărului Și priza la
nivelul antebrațului se execută o rotație spre interior (decubit ventral), apoi o rotație spre
exterior și se repetă. Pe parcursul învățării acestei mișcări se poate realiza „ izometria
alternantă” și „stabilizarea ritmică”.
2) Din decubit dorsal cu membrul superior afectat poziționat în rotație externă, abdus și în supinație,
genunchii în flexie, se execută cu ajutorul kinetoterapeutului balansări de bazin și membre spre
dreapta, stânga. Această mișcare se poate executa după o anumită ordine, inițial pasivă, apoi
pasivo-activă și activă cu executarea „ izometriei alternante” și „stabilizarea ritmică” .

Controlul extremității inferioare a trunchiului

Pentru îmbunătățirea acestuia se folosește tehnica de facilitare a flexiei și extensiei trunchiului
inferior. Tehnica de flexie a trunchiului inferior se îmbină cu diagonalele de flexie a membrului
inferior, iar planul de extensie al trunchiului inferior unește și el cele două diagonale de extensie.
De partea membrului afectat se utilizează diagonalele 1 de flexie.
Controlul extremității superioare a trunchiului
1) Pentru a se realiza aceast control se utilizează tehnica de „despicare”. Prin această
metodă, pacientul face o priză pe antebrațul membrului afectat cu cel sănătos și și
reușește să ducă oblic membrele superioare în jos spre partea afectată, iar capul se
flectează și el de acea parte.
2) Liftingul sau ridicarea se realizează din poziția de final din tehnica „despicatului” până la
poziția inițială a acestuia, prizele se vor schimba.
3) Se poate aplica „inversarea lentă” și „inversarea lentă cu opunere”
4) Din poziția de decubit ventral, cu membrele inferioare prinse la nivelul cefei, se execută
ridicarea trunchiului, cu privirea spre înainte. Această poziție se menține 5 secunde.
 Fig. 9 Executarea mișcării

Exerciții globale
1. Poziția inițială: Stând și ținând în mâini un baston la nivelul bazinului, membrele
inferioare ușor depărtate
T1-T2: Se execută ridicarea bastonlului până deasupra capului, simultan cu flectarea spre
înainte a membrului inferior drept, membrul inferior stâmg cât mai întins. Apoi se revine
și se repetă pe același picior.
2. Poziția inițială: Stând, cu membrele superioare ținând un baston pe orizontală la nivelul
bazinului, coatele extinse, membrele inferioare depărtate, privirea înainte
T1: Se execută întinderea spre înainte a membrelor superioare, cu ducerea bastonului
înainte, simultan cu flexia trunchiului
T2: Se execută răsucirea trunchiului spre partea stângă.
3. Poziția inițială: Din stând, cu membrele superioare ținând o minge, coatele extinse, membrele
inferioare depărtate.
T1-T2: Se realizează ridicarea mingii cât mai sus, cu extensia coatelor, concomitent cu flexia
coapsei pe bazin, genunchiul încercând să atingă mingea.
4. Poziția inițială: Din patrupedie, cu coatele extinse, mâna cât mai extinsă, membrele inferioare
ușor depărtate.
T1-T2: Se realizează extensia simultană a membrului superior și inferior opuse, apoi se continuă cu
celelalte

Fig. 10 Poziția inițială Fig. 11

Fig. 12 Executarea mișcării

 5. Poziția inițială: Decubit dorsal, cu membrele superioare pe lângă corp, membrele inferioare
flectate, cu o minge mai mare între glezne.
T1-T2: Se realizează flexia coapsei pe bazin și astfel se duce mingea la nivelul membrelor
superioare
T3: După apucarea mingii în mâini, se realizează extensia membrelor inferioare, apoi se
repetă exercițiul prin ducerea mingii din nou la nivelul picioarelor.
6. Poziția inițială: Decubit dorsal, membrele superioare pe lângă corp, membrele inferioare extinse.
T1-T2: Se realizează flexia trunchiului, simultan cu flexia coapsei pe bazin și extensia membrului
superior, mâna încercând să atingă piciorul.
Exerciții pentru reeducarea mersului și coordonării
1) Poziție inițială: Stând, cu membrele inferioare extinse, kinetoterapeutul execută
tracțiunea înainte a genunchiului pentru a se evita o hiperextensie.
2) Poziție inițială: Din stând cu o bandă elastică prinsă în jurul genunchilor
T1-T2: se merge spre înainte.
3) Poziție inițială: Din stând, cu o bandă elastică la nivelul genunchilor, sau fără la început
T1-T2: se execută un mers fandat.
4) Poziție inițială: Stând, cu fața la scara fixă
T1-T2: se execută un sprijin alternativ pe călcâi, un picior fiind sprijinit pe toată talpa, iar
celălalt pe călcâi, această mișcare se repetă alternativ.
5) Poziția inițială: Stând, cu o bandă elastică în jurul genunchilor.
Se realizeză un mers lateral, 4 pași spre dreapta, apoi 4 spre stânga
 3.3. Desfăşurarea cercetării

Cercetarea s-a desfășurat din luna martie până în luna mai. Scala GMFM, a fost completată
pe fiecare lună. Etapa inițială a cercetării s-a desfășurat în perioada 5-28 martie, etapa
intermediară din 2 până în 23 aprilie, iar etapa finală din 2 până în 30 mai.
Evaluare grosiră motorie presupune 5 itemi mari, care conțin fiecare exerciții pornind de la
poziția de decubit dorsal. Itemul A, cuprinde exerciții din poziția decubit dorsal și decubit
ventral, itemul B, conține exerciții din șezând, la C se realizează mișcări din pe genunchi și
târârea, apoi la D sunt diverse mișcări din stând, fie să coboare pe o bancă mică sau mare, fără
ajutorul mâinilor, exerciții de echilibru, iar la E sunt exerciții de mers în lateral, de alergare.
Fiecare exercițiu se notează de la 0 la 3, cu 0 se punctează când copilul nu inițiază deloc
mișcarea, cu 1 când este inițiată, cu 2 când este realizată parțial, iar cu 3 se notează când copilul
realizează mișcarea complet.
 Cap. IV
Rezultatele obţinute şi interpretarea lor

După evaluarea desfășurată în luna martie, a rezultat un procent de 63,4%, în luna aprilie
procentul este de 73,2%, iar în mai 78%.
În prima perioadă de evaluare, copilul se descurcă în ceea ce privește itemul A., legat de statul
pe spate și rostogolirea, doar în ceea ce privește flectarea completă a membrului inferior drept,
întâmpină o dificultate, dar și la extinderea cotului și ridicare lui cât mai sus.
Legat de itemul B, din șezând, întâmpină greutăți în ceea ce privește menținerea toracelui și
capului ridicate, dar și mișcărilor ce implică membrul inferior drept, cel afectat.
În ceea ce privește târâtul și îngenuncherea, întâmpină dificultăți în împingerea în sol pentru a
se putea deplasa, nu are forța necesară pentru a executa mișcarea, cu membrul inferior stâng
execută corect, însă cu dreptul nu are forța necesară.
La categoria statului în picioare, copilul poate să stea în poziția ortostatică, dar nu corect,
piciorul îi deviază în rotație internă, genunchii se apropie, în ceea ce presupune menținerea
echilibrului, cu ridicarea membrului inferior drept, copilul nu își menține poziția.
Mersul este executat printr-o rotație caracteristică a piciorului spre interior, datorită faptului că
nu poate executa nici flexia în totalitate și nu își lasă nici greutatea pe membrul inferior drept,
piciorul înaintând prin această mișcarea tocmai pentru a nu se lăsa pe călcâi.
Rezultatul, 63,4 %, este un procent acceptabil, ce arată însă mișcările și lucrurile care trebuie
exersate pentru ca, copilul să își mărească gradul de amplitudine al flexiei, să înceaptă să se
folosească cât mai mult și de membrele care sunt eficiente cât de cât, dar care îl incomodează în
realizarea mișcărilor.
Evaluarea din luna aprilie, cu un procent de 73,2%, înfățișază o schimbare, în ceea ce privește
amplitudinea cu care se realizează mișcările, dar nu numai. Pe lângă cele evaluate inițial, copilul
prezintă diverse îmbunătățiri legate de menținerea echilibrului, poate să rămână câteva secunde cu
trunchiul și capul ridicate, pe când în prima perioadă de evaluare acesta nu reușește să se mențină,
același lucru se întâmplăși din poziția șezând, copilul își menține mai bine poziția, însă membrul
superior drept rămâne flectat, iar piciorul cu rotație internă.
Statul în picioare, având o totalitate de 27 de puncte în luna martie, iar în luna aprilie 31,
evidențiazăo oarecare diferență, care în aceeastă perioadă față de precedenta se diferențiază prin
o mai bună menținere a brațelor libere, timp de 20 de secunde, prin faptul că reușește să se ridice
de pe o bancă mică fără a se folosi de membrele superioare mult mai bine decât în prima
etapă, cu genunchiul stâng flectat înaintese ridică, cu control în poziția de stând, pe când cu
dreptul rămâne la același nivel, încă nu își poate menține greutatea pe piciorul drept pentru a se
ridica, mai ales fără impulsul mâinilor. De asemenea, în ceea ce privește ridicarea unui obiect
de la podea, din poziția de stând, copilul se poate apleca să ridice jucăria, mult mai bine decât o
făcea în evaluarea inițială, însă în ceea ce privește controlul și menținerea echilibrului mai
trebuie lucrat pe aceste aspecte, pentru că mai prezintă dezechilibru, cât și tendința de a întinde
mâna stângă, de a evita să folosească mâna dreaptă pe care o poate extinde, însă nu o menține
extinsă.
Mersul se realizează în același mod caracteristic, când copilul este atenționat să pășească
cum trebuie șipe piciorul drept, încearcă acest lucru, însă doar prin atenționare. Mersul înapoi
este realizat mai coordonat decât în etapa inițială, iar în timp ce merge înainte cu un obiect mai
mare în mâini, mersul este exeutat mai corect decât în prima etapă. Mersul pe o linie dreaptă se
realizează cu dezechilibru, dar reușește cât de cât să îl realizeze. În realizarea trecerii cu piciorul
peste un baston pus la nivelul genunchiului, execută corect mișcarea, dar doar cu membrul
inferior stâng, la realizarea mișcării cu dreptul necesită ajutor, deoarece se dezeechilibrează. În
realizarea alergării, cât și în lovirea mingii cu membrul inferior drept, nu prezintă îmbunătățiri, le
realizează cu aceeași dificultate.
Săriturile simultane sunt executate mult mai amplu și mai bine, față de prima evaluare,
doar săritura pepiciorul drept se realizează cu dificultate, pe când cu piciorul stâng este bine
realizată.
Evaluarea finală, cu un procent de 78%, prezintă o îmbunătățire vizibilă, în ceea ce
privește itemul A, nu sunt dificultăți. Legat de itemul B se îmbunățește echilibrul, din stând cu
menținerea greutății pe partea dreaptă fără ajutorul mâinilor, copilul își menține stabilitatea, iar
pe partea stângă deja de la început realizează corect mișcarea. De asemenea, se poate ridica din
 78.16
80 73.25

64.08
70

60
Valoare GMFM (%) șezând pe o
50 bancă mare. Se
40 îmbunătățește
30 realizarea
20 târâtului și
10

0
GMFM - Evaluare GMFM - Evaluare GMFM -Evaluare finală
inițială intermediară

rostogolirii,amplitudinea de extensie a cotului drept se îmbunătățește.

Pe lângă cele realizate în evaluare inițială și intermediră, în evaluarea finală se deosebește
faptul că, copilul realizează o extensie amplă a umărului, cotul se extinde și el, dar nu în
totalitate, iar în exercițiile care presupun menținere, mâna îi cade, iar degetele se mențin flectate,
cu policele addus. Pe de altă parte, controlul trunchiului este bun, echilibrul este cu mult
îmbunătățit, mai ales cu ajutorul exerițiilor bazate pe acest obiectiv. La nivelul membrului
inferior, mersul este realizat mai bine, dar greutatea tot nu este repartizată cum trebuie și pe
piciorul drept, rotația internă mai persistă, nu atât de mult, însă se observă mai ales în timpul
exercițiilor, se observă cum pentru a-și menține echilibrul copilul trage de picior spre interior.
 100 90.19
86.27
90
79.49
79.49 77.78
76.47 76.67 75
80
68.33 69.23
Valoare subscor GMFM (%)
66.67
70
60 59.94
57.14
60 54.76

50

40

30

20

10

0
A B C D E
Subscoruri GMFM
Evaluare inițială Evaluare intermediară Evaluare finală

Cap. V

Concluzii şi propuneri

Conform evaluărilor făcute pe parcursul a trei luni, s-a evidențiat o îmbunătățire a mișcărilor
copilului în ceea ce privește controlul, echilibrul, cât și mărirea amplitudinilor cu care se
realizează mișcările, însă mai trebuie lucrat pe stabilitatea și menținerea membrelor afectate, care
nu sunt eficiente în totalitate, tocmai datorită faptului că există o persistență în ceea ce privește
utilizarea membrului superior stâng, membru care este sănătos, și care trebuie lăsat cumva la o
parte, pentru ca membrul drept să se recupereze. Realizarea mișcărilor sau a oricăror activități de
zi cu zi, cu membrele afectate este deranjantă pentru pacient, el astfel își ignoră membrele
afectate și este obișnuit să se folosească de cele integre, iar acest lucru trebuie exclus. Copilul
trebuie să înțelegă, iar mama are un rol importantă în recuperarea copilului în acest sens, ea
putând să îl încurajeze și să îl provoace pe copil să realizeze anumite mișcări cu membrul
superior drept. Dacă copilul nu este încurajat și atenționat, el se va folosi doar de membrele
sănătoase pentru că așa a fost obișnuit, mai ales dacă această afecțiune este una congenitală.
Conform unui articol, s-a realizat un studiu pe un grup de 12 copii, care timp de o lună, a trebuit
să stea cu un gips aplicat pe mâna sănătoasă, tocmai pentru ca aceștia să îți formeze deprinderea
de a utiliza și această mână. S-au evidențiat îmbunătățiri funcționale foarte bune, acei copii s-au
obișnuit realizând activități și cu mâna afectată deoarece nu aveau de ales, atâta timp cât cea
sănătoasă era cea imobilizată.
Astfel, pentru a se realiza o recuperare eficientă, aceasta trebuie să continue și acasă, nu doar în
sala de kinetoterapie, deoarece nu este de ajuns, mai ales dacă copilul continuă să-și folosească
doar mâna sănătoasă, pentru că este evident că în acest mod va proceda, fiind mai simplu.
Tocmai de aceea trebuie stimulat acasă prin tot felul de jocuri, exerciții interactive, care să nu îl
plictisească.

Bibliografie

1. Bobath B., Bobath K. (1987), Hemiplejia, Editorial Medica Panamericana, Desarrollo

motor en distintos tipos de paralisis cerebral, Buenos Aires, pag. 58-72
2. Cotoman R. (2006), Accidentele cerebrale vasculare, Editura Fundația România de
Mâine, Kinetoterapie - Metodica desfășurării activității practice, București, pag. 33-39
3. Cristea E. (1984), Exerciții de gimnastică recuperatorie la hemiplegici, Editura Medicală,
București, pag. 13-107
4. Espinosa J. J., Olga A. R., Martin M. (2010), Paralisis cerebral, Editorial Medica
Panamericana, Guia Esencial de Rehabilitacion Infantil, Buenos Aires, pag. 102-106
5. Fejerman N., Emilio F.A. (2007), Paralisis cerebral, Editorial Medica Panamericana,
Neurologia pediatrica, Buenos Aires, pag.435-436
6. Garcia M., Barroso J., Morales R. (1999), Recuperacion funcional total en paciente
hemiparetico izquierdo post-traumatismo craneal mediante, Revista Espanola de
Neuropsicologia, vol. 1, pag. 69-88
7. Kautz S. A., Duncan P. W., Neptune R. (2005), Coordination of hemiparetic locomotion
after stroke rehabilitation, Neurorehabilitation and neural repair, pag. 1-8
8. Mitoiu B. I., Mincă D. G. (2013), Recuperarea- element cheie pentru îmbunătățirea
calității vieții pacienților cu hemipareză spastică, Revista Medicală Română, vol. LX,
pag. 194-197
9. Moteț D. (2011), Deficiențele morfofuncționale, Editura Semne, Kinetoterapia în
beneficiul copilului, București, pag. 131-140; 232-263
10. Nică S. A. (2004), Recuperarea medicală în suferințele neurologice, Editura Universitară
„Carol Davilă”, Recuperarea Medicală, București, pag. 184-192
11. Pasztai Z. (2004), Kinetoterapie în neuropediatrie, Editura Arionda, Galați, pag. 87-101
12. Pendefunda Gh. (1992), Semiologie neurologică, Editura Contact Internațional, Iași, pag.
63-78
13. Pereanu M. (2000), Examenul neurologic la sugar și copil, Editura Universității „Lucian
Blaga”, Neurologie pediatrică, Sibiu, pag. 25-64
14. Sbenghe T. (1987), Indicații ale kinetologiei rcuperatorii, Editura Medicală, Kinetologie
profilactică, terapeutică și de recuperare, București, pag. 153-172
15. Sîrbu E. (2015), Neurorecuperarea în accidentele vasculare cerebrale, Editura
Universității de Vest, Terapia kinetică în afecțiunile neurologice, Timișoara, pag. 94-