Varianta 1

Legenda iepurașului de Paști

Cu multi, foarte multi ani in urma, intr-o poienita dintr-o frumoasa padure plina de animalute
a aparut o pasare. Aceasta pasare era deosebit de frumoasa, cu penele in toate culorile
curcubeului si cu triluri angelice, cum nu se auzisera mai frumoase. Glasul ei era atat de cristalin,
incat pana si vantul se oprea, pentru a strange minunatele triluri, ca sa le poarte mai apoi printre
frunze si flori prin toata padurea, cat mai departe in lume.
Nimeni nu stia de unde a venit aceasta pasare si cat avea sa ramana in acea poienita, insa toate
animalutele din padure o iubeau pentru ca le incanta in fiecare zi cu cantecele ei fermecatoare.
Frumoasa faptura si-a facut cuib in mijlocul poienitei, in scorbura celui mai vechi copac. Acolo
isi ducea ea traiul, cantand in fiecare zi, de dimineata pana seara, strangand in jurul copacului o
multime de animale venite de departe sa o asculte. Animalele erau deosebit de incantate de
trilurile pasarii.
Asa decurgea fiecare zi in padurice de cand se instalase pasarea maiastra. Iarna tocmai trecuse
si zilele cu soare erau tot mai dese, prilej de bucurie pentru intreaga padure si de cantec pentru
misterioasa pasare. Insa, intr-o zi, nimeni nu stie cum si cand exact, animalele padurii au gasit
pasarea frumos colorata cazuta langa batranul copac, ranita, scotand gemete de durere ... gata sa
moara! Speriate ca s-ar putea intampla ce era mai rau, toate animalutele au dat fuga la templul
Zeitei Lunii, Eostre, rugandu-se fiecare ca aceasta sa faca o minune si sa salveze maiastra pasare.
Eostre le-a auzit ruga si a coborat sa vada ce poate face si tare s-a mai intristat zeita! Daca ar
fi avut puteri tamaduitoare, ar fi vindecat-o pe loc. A ingrijit aceasta pasare cum s-a priceput ea
mai bine. In fiecare zi ii spala ranile si ii dadea sa manance din mancarea zeilor. Si, minune,
dupa un timp, pasarea a inceput sa prinda puteri. Zeita s-a bucurat nespus.
Dupa alte cateva zile pasarea era complet refacuta. Atunci zeita a luat-o si a aruncat-o spre
cer. Dar pasarea a cazut la picioarele zeitei, pentru ca nu mai putea sa zboare. Fusese salvata, dar
o asteptau alte primejdii: animalele infometate ale padurii.
Zeita a inteles acest lucru si a transformat pasarea in iepuroaica. Nu mai putea zbura, in
schimb se putea salva alergand foarte repede. Iepuroaica si-a pastrat insa obiceiul de a face oua.
Si astfel, de atunci, in semn de multumire, in fiecare primavara, cand are loc
echinoctiul, Iepurasul ii duce Zeitei Lunii un dar constand in ouale sale pe care le picteaza in
culorile curcubeului. Si pentru ca iepurasul este o fiinta iubitoare, s-a gandit sa imparta
frumoasele sale oua si alte daruri celor necajiti si copiilor care au fost cuminti si care fac fapte
bune.
Astfel, in fiecare an Iepurasul vine cu mici cadouri pentru copii, lasa ouale pe masa de Paste
sau le ascunde in gradina printre flori ori le aseaza frumos in cuiburile ce sunt pregatite special
pentru el. Si fiindca iubeste copiii, Iepurasul aduce special pentru acestia oua din ciocolata si alte
surprize, sperand ca si in anul ce vine sa fie la fel de cuminti.
Iepurasul anunta venirea vremurilor frumoase, calde, reinvierea naturii, aduce noroc, bucurie,
bogatie si mesajul crestin al invierii lui Hristos.
 Varianta 2

Povestea iepurașului de Paști

A fost odată o familie de iepuraşi: mama, tata şi cei şapte copii ai lor. Părinţii nu ştiau care din
cei şapte copii ai lor va fi adevăratul iepuraş de Paşti. Mama a luat atunci un coş cu ouă, diferit
colorate, şi-a chemat copilaşii în jurul ei şi a început să-i spună celui mai mare :
-Te rog, ia un ou din coşul acesta şi du-l în grădină ,acolo unde copiii au pregătit cuiburile.
Primul iepuraş a luat oul de aur şi a fugit cu el în pădure, peste rău, peste poiană, peste
câmpie, până a ajuns la grădină. Când să sară gardul, iepuraşul a făcut un salt prea mare, oul i-a
scăpat şi s-a spart. S-a întors acasă supărat iar mama lui i-a spus :
-Iepuraş,iepuraş,în grădina n-ai intrat,
Nu eşti tu cel aşteptat !
Al doilea iepuraş a luat oul de argint, afugit cu el în pădure, a trecut peste rău, prin poiană
şi când a ajuns în câmpie s-a întâlnit cu o coţofană. A ceastă i-a spus :
-Dă-mi, te rog, oul să-l privesc mai bine, n-am văzut niciodată un ou atât de frumos !
Dar până când el să se gândească dacă să-l dea sau nu, coţofană a luat oul şi a zburat cu el
în cuib.
Cel de-al treilea iepuraş a luat oul de ciocolată, a fugit cu el în pădure şi deodată s-a
întâlnit cu o veveriţa care zburda voioasă prin crengile unui copac.Veveriţa l-a întrebat :
- E bun oul ?
- Nu ştiu, eu îl duc copiilor !
- Lasă-mă să-l privesc şi să gust puţin din el. Dar pentru că oul a fost bun veveriţa l-a
mâncat pe tot.
Al patrulea iepuraş a luat oul pestriţ, pictat cu picățele și a fugit cu el prin pădure dar când
a ajuns la rău, vrând să-l treacă peste un trunchi de copac ,începu să se oglindească în apă, ca
într-o oglindă şi uitând de ou îl scapă în apă. Când se întoarse acasă mama lui îi spuse ca şi
celorlaltio fraţi :
-Iepuraş,iepuraş ,în grădina n-ai intrat,
Nu eşti tu cel aşteptat !
Al cincilea iepuraş luă oul galben, fugi prin pădure dar acolo se întâlni cu vulpea care îi
spuse :
-Vino până la vizuină mea să le arăţi şi puilor mei minunăţia asta de ou.
Puii de vulpe cum au văzut oul, au început să se joace cu el, până când oul s-a spart.
Al şaselea iepuraş luă oul albastru şi fugi cu el până când se întâlni cu alt iepuraş .De
bucurie lasă oul jos şi începură să se joace împreună, şi cum se jucau ei voioşi din neatenţie au
spart oul.
Ajuns acasă mama lui i-a spus :
-Iepuraş,iepuraş ,în grădina n-ai intrat,
Nu eşti tu cel aşteptat !
Toată familia iepuraşilor era supărată, până acum nici un iepuraş nu a reuşit să ducă oul
copiilor în cuibul pregătit de aceştia ...Cel mai mic dintre iepuraşi trebuie să-şi încerce norocul. E
rândul lui să pornească pe drumul care duce spre cuibul din iarbă pregătit de copii.
Al şaptelea iepuraş, cel mai mic copil al familiei, a luat oul roşu, a alergat cu el prin
pădure,s-a întâlnit şi el cu un iepuraş dar nu s-a oprit la joacă. Apoi s-a întâlnit cu vulpea, pe care
a ocolit-o,a trecut cu grijă peste rău. Când a ajuns în câmpie s-a întâlnit cu coţofană, care zbura o
vreme după el, dar iepuraşul îi spuse că e grăbit şi coţofana îl lasă să meargă mai departe. Aşa a
ajuns el cu bine în grădina casei şi cu mare atenţie a pus oul în cuibuşorul pregătit de copii în
iarbă.
Când s-a întors acasă mămică lui fericită i-a spus:
-Iepuraş,iepuraş,
În grădina ai intrat,
Tu erai cel aşteptat!
Şi uite că aşa, părinţii au aflat care din cei şapte copii ai lor merită să fie adevăratul Iepuraş
de Paşti .
Totul s-a întâmplat demult, dar Iepuraşul de Paşti mai trăieşte şi aduce în fiecare an de
Paşti ouă tuturor copiilor cuminţi şi le urează: Paşte fericit !

Varianta 3

Povestea iepurașului de Paști

Se spune ca demult, tare demult, undeva, la o margine de sat, traia o mama singura care-si
crestea, cu multe sacrificii, dar si cu infinita dragoste, cei sapte copilasi ramasi orfani dupa ce un
trunchi urias de copac se prabusise peste tatal lor in timpul unei furtuni cumplite care-l prinsese
in padure.
Se apropia Sarbatoarea Pastelui si biata mama era tare necajita ca nu avea cu ce sa cumpere
cadouri la copii, asa cum se obisnuia si pe atunci. Si, pe cand copilasii erau la padure sa adune
niste vreascuri pentru foc, mamei i-a venit o idee pe care imediat a si pus-o in practica.
Cu multa dragoste, de care numai mamele adevarate sunt in stare, femeia a vopsit niste oua, apoi
le-a pus in poala sortului si a mers in gradina.
Undeva, intr-un colt nu prea indepartat al gradinii, a facut un cuibar in care, cu mare atentie, ca
sa nu le sparga, a pus ouale pe care, apoi, le-a acoperit cu frunze si crengute uscate dupa care si-a
vazut de treburile ei, pe langa soba, pentru ca-n ajun de sarbatoare mamele au foarte multe de
facut, de pregatit.
A doua zi de dimineata, dupa ce s-au trezit din somn, copiii au intrebat nerabdatori dar si curiosi
ce cadouri vor primi, stiut fiind ca era zi de Paste. Atunci, mama le-a spus sa mearga in gradina
pentru ca acolo-si vor gasi cadourile. Galagiosi, razand si harjonindu-se, copiii au navalit, unul
dupa altul, in gradina.
Speriat de glasurile lor cristaline, un iepuras tasneste de undeva, dintr-un colt al gradinii unde se
odihnea, si o ia la fuga. Curiosi, copiii s-au indreptat in fuga spre locul din care iepurasul tocmai
tasnise si acolo, sub frunzele uscate, au gasit ouale rosii, frumos incondeiate.
Bucurosi, copiii au inceput sa cante, sa danseze, sa bata din palme si sa strige, convinsi de ceea
ce au vazut, ca iepurasul le-a adus cadouri.
Chiar si astazi inca mai exista obiceiul ca in ziua intai de Paste, copiii sa fie trimisi in gradina ca
sa-si caute cadourile pe care iepurasul le-ar fi lasat acolo, special pentru ei, inca din zori.
 Ce semnifică cuvântul „Paşte”?

Cuvântul „Paşte” în traducere din limba

ebraică înseamnă trecere, trecere pe alături sau
izbăvire de primejdie. Din Vechiul Testamentul
cunoaştem că Moise, după porunca lui
Dumnezeu, a îndreptat „zece pedepse” asupra
Egiptului, ca să-l facă pe faraon să elibereze
poporul evreu din robie. A zecea pedeapsă a fost
cea mai cruntă. Noaptea îngerul Domnului i-a
răpus pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, de la
oameni până la animale. El a ocolit numai casele
cu uşile însemnate. În ajun Dumnezeu le-a
poruncit evreilor să înjunghie mieii şi să ungă
uşorii uşilor cu sâîngele acestora. Paştele din Vechiul Testament a preînchipuit
Paştile nostru creştinesc, din Noul Testament. Precum atunci moartea a trecut pe
alături de casele evreilor, iar ei au fost eliberaţi din robia egipteană şi au primit
pământul făgăduit, la fel şi de Paştile creştinilor, Învierea Domnului Iisus, moartea
veşnică a trecut pe alături de noi: Hristos Cel Înviat, eliberându-ne din robia
diavolului, ne-a dat viaţă veşnică.

Unde a fost sărbătorit Sfintele Paşti prima dată?

Locul sărbătoririi Sfintelor Paşti pentru primii creştini a fost oraşul Ierusalim.
Aici s-a format prima comunitate creştină şi a început binevestirea Învierii
Domnului Iisus Hristos în toată lumea.

De ce Sfintele Paşti se sărbătoreşte în fiecare an în zile diferite?

Conform hotărîrii Primului Sinod Ecumenic (anul 325)., Sfintele Paşti se
sărbătoreşte în prima zi de duminică după luna plină de primavară, care poate
cădea în aceeaşi zi cu echinocţiul de primavară (ziua este egala cu noaptea) sau
îndată după el, dar nu mai devreme de echinocţiul de primavară (şi nu mai înainte
de Paştele evreilor).
Crestinii prin Paste sarbatoresc Invierea lui Hristos, iar evreii eliberarea din
robia egipteana. Spre deosebire de Pastele crestin care este praznuit obligatoriu
duminica, Pastele evreiesc poate fi sarbatorit in orice zi a saptamanii.

Cum şi cît timp se sărbătoresc Sfintele Paşti?

Bucuria Învierii Luminate a Domnului Iisus Hristos nu poate încăpea într-o
singură zi. De aceea, s-a stabilit o prăznuire deosebită pe parcursul întregii
săptămîni, care se numeşte Săptămîna Luminată. Sărbătorirea Sfintelor Paşti
durează 40 de zile, pînă la Înălţarea Domnului. Adică 40 de zile, timp cît Domnul
Iisus Hristos Cel Înviat din morţi s-a aflat pe pămînt.

De ce avem pe masa ouă roșii?

Folclorul a pastrat si a transmis pana la noi, cei de astazi, mai multe legende
crestine care explica de ce de Sarbatoarea Pastelui trebuie sa avem pe masa si oua
rosii alaturi de alte bucate traditionale, cum sunt friptura de miel, cozonacul, pasca.
Una dintre legende spune ca, pe cand Iisus era chinuit pe cruce, mama Sa a
plecat spre Pilat cu un cosulet de oua gandind ca in acest fel sa-l induplece sa-l
ierte pe fiul sau. Pentru ca, la un moment dat, a obosit, Maica Domnului s-a asezat
la umbra unui copac sa se odihneasca si, cand s-a ridicat, a vazut ca ouale din cos
se inrosisera. Pe data si-a dat seama ca fiul ei, Iisus Hristos, deja murise.
O alta legenda spune ca, in ziua rastignirii si a mortii lui Iisus Hristos, toate
ouale din lume s-au inrosit.
Intr-alta poveste se spune ca insasi Maica Domnului ar fi pus un cos cu oua sub
crucea pe care fiul ei era rastignit. Erau ouale pe care voia sa le dea soldatilor ca
sa-i induplece sa aiba mila de fiul ei. Sangele Mantuitorului, simbol al vietii, care a
curs peste ouale din cos, le-a inrosit.
Cand un soldat a navalit in casa sa-l anunte pe Pilat ca Iisus Hristos a inviat,
acesta, neincrezator, a luat un ou in mana si a spus: "Cand se va inrosi acest ou in
mana mea, atunci va invia Hristos". Pe data, insa, oul din mana lui Pilat s-a inrosit,
dovada ca Iisus a inviat.

Ouale se ciocnesc, din prima zi de Paste pana la Inaltare, si se rosteste cu

bucurie formula traditionala "Hristos a inviat!" la care cealalta persoana raspunde
cu sufletul patruns de dragoste si respect fata de evenimentul sarbatorit "Adevarat a
inviat!"
 Ouale încondeiate
Ouale incondeiate simbolizeaza
sosirea primaverii si renasterea
naturii.
Ornamentarea oualor decorative este
extrem de variata, ea cuprinde simboluri
geometrice, vegetale, animale,
antropomorfe si religioase. Iata cateva
simboluri si semnificatii utilizate:
– linia dreapta verticala = viata ;
– linia dreapta orizontala = moartea ;
– linia dubla dreapta = eternitatea ;
– linia cu dreptunghiuri = gandirea si
cunoasterea ;
– linia usor ondulata = apa, purificarea ;
– spirala = timpul, eternitatea ;
– dubla spirala = legatura dintre viata si
moarte
In trecut culorile utilizate se obtineau din plante, fierbandu-se frunzele, florile,
coaja sau tulpina acestora.
In prezent sunt folosite mai multe culori la incondeierea oualor, fiecare din ele
avand un anume simbol si anume:
albul este simbol al puritatii,
rosul semnifica viata (culoarea sangelui),
albastrul este culoarea cerului si a apei,
negrul reprezinta fertilitatea,
galbenul reprezinta soarele si aurul, insa liniile pictate pe oua simbolizeaza
eternitatea.

Aceste linii cat si primele motive trasate cu ceara incalzita ce se scurge din
varful condeiului, acopera unele parti din suprafata alba a oului. Oul este introdus
apoi intr-o baie de culoare galbena, dupa care se scoate si se usuca. Acum incepe
“scrisul” altor motive de culoare galbena; apoi se continua cu rosu si, de obicei, se
termina cu negru sau alta culoare inchisa. La sfarsit, oul se usuca prin incalzire
usoara si se sterg liniile de ceara.
Instrumentul cu care se trag liniile se numește tișiță. Se folosesc de obicei ouă de
găină și de rață.