ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A MOLDOVEI

FACULTATEA „ FINANŢE ”

Livia CIOBĂNAȘ

REFERAT

„ Dreptul afacerilor ”
Tema: Enumerarea și caracterizarea organelor de
conducere ale societăților comerciale

Elaborat :
studenta gr. FB 182,
învăţământ cu frecvenţă redusă,
CIOBĂNAȘ Livia

Conducător științific :
lect. univ. GRÎU-PANȚUREAC Maria

Chişinău – 2020

Cuprins :
1. „Cricova”
1.1. „Cricova’’ - de la trecut la prezent;
1.2. Denumirea şi obiectul de activitate;
2. Analiza influenţei mediului extern asupra activităţii firmei de servicii:
a. Clienţii;
b. Concurenţii;
c. Furnizorii;
d. Prestatorii;
3. Analiza influenţei mediului intern asupra activităţii firmei de servicii;
4. Politica de produs în cadrul firmei „Cricova”;
4.1. Identificarea produselor globale ale firmei „Cricova”;
4.2. Definirea produselor parţiale;
4.3. Determinarea gradului de standardizare;
4.4. Rolul personalului în activitatea firmei;
4.5. Rolul clientului în activitatea firmei;
1. „Cricova”
1.1. „Cricova’’ - de la trecut la prezent;
1.2. Denumirea şi obiectul de activitate;
2. Analiza influenţei mediului extern asupra activităţii firmei de servicii:
a. Clienţii;
b. Concurenţii;
c. Furnizorii;
d. Prestatorii;
3. Analiza influenţei mediului intern asupra activităţii firmei de servicii;
4. Politica de produs în cadrul firmei „Cricova”;
4.1. Identificarea produselor globale ale firmei „Cricova”;
4.2. Definirea produselor parţiale;
4.3. Determinarea gradului de standardizare;
4.4. Rolul personalului în activitatea firmei;
4.5. Rolul clientului în activitatea firmei;
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………. 3

CAPITOLUL I. SOCIETĂȚILE COMERCIALE …………………………………….…….. 4

1.1 Cauzele determinării societăţilor comerciale ………………………………………….… 4

1.2 Noțiunea și natura juridică a societăților comerciale ……………………………………. 4

1.3 Formele și clasificarea societăților comerciale ………………………………...…………. 5

1.4 Funcțiile societăților comerciale ……………………………………………………..……. 7

CAPITOLUL II. ORGANELE DE CONDUCERE ȘI CONTROL ALE SOCIETĂȚII

COMERCIALE …………………………………………………………………………….….. 8

2
2.1 Noțiuni introductive …………………………………………………………...………....… 8
2.2 Adunarea generală a asociaților …………………………………………………...……… 8
2.3 Administrarea societății ……………………………………………………………..…… 10
2.4 Controlul activității societății ………………………………………………………….… 11

CONCLUZIE ……………………………………………………………………………….… 12

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………...……. 13

INTRODUCERE
Referatul este expus din două capitole, fiecare capitol cuprinde patru paragrafe. Primul
capitol este denumit “Societățile comerciale ”, paragrafele sunt denumite cauzele determinării
societăţilor comerciale, noțiunea și natura juridică a societăților comerciale, formele și
clasificarea societăților comerciale, funcțiile societăților commercial
Capitolul doi este denumit “ Organele de conducere și control ale societății comerciale ”,
paragrafele sunt denumite noțiuni introductive, adunarea generală a asociaților, administrarea
societății, controlul activității societății.
În prezent, societăţile comerciale reprezintă cea mai însemnată categorie de persoane
juridice din economia mondială.
Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători care doresc sa realizeze
împreună activităţi economice de amploare, societatea comercială a apărut ca urmare a unor
cauze economice şi sociale, pe măsură ce acţiunile individuale nu au mai corespuns necesităţii de
a îndeplini activităţi economice de amploare.
Ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători care să pună în comun resursele
individuale, ca urmare a dezvoltării societăţii ome¬neşti, precum şi pe fondul creşterii nevoilor
economice şi sociale şi-a găsit expresia în conceptul de societate comercială.

3
 Societatea comercială a fost o descoperire a timpurilor moderne, de aceeaşi valoare ca şi
descoperirea forţei aburului şi cea a electricităţii.
Dacă la început societăţile comerciale erau formate doar din câteva persoane care puneau în
comun bunurile în vederea realizării unor afaceri, evoluţia tehnicii juridice a contribuit la apariţia
unor societăţi alcătuite din colectivităţi mult mai mari care, prin capitalurile lor, au făcut posibilă
realizarea unor mari afaceri în toate domeniile de activitate.
Societăţile comerciale au avut şi au consecinţe importante asupra civilizaţiei moderne,
determinând extinderea pieţelor, canalizând energiile umane şi financiare în sensul realizării
unor scopuri economice şi sociale, dar şi pentru satisfacerea intereselor personale ale
întreprinzătorilor.
În timp, societatea comercială a apărut ca o soluţie pentru cei care, deşi deţineau mari sume
de bani, totuşi, prin funcţiile lor: militari, erau incompatibili cu activităţile speculative
comerciale. În atare situaţii ei devin asociaţi ai comercianţilor în baza unui
contract de „command”, prin punerea la dispoziţia lor a unor fonduri de bani sau de marfă, cu
condiţia de a participa la împărţirea beneficiilor şi de a suporta riscurile pierderilor în limita
respectivelor valori.
Societățile comerciale sunt modul de organizare a agenților economici în economia de piață,
de aceea cele mai multe întreprinderi, unități comerciale, de transport, etc, sunt din punct de
vedere juridic societăți comerciale.
Principalele organe ale societăţii comerciale sunt adunarea generală a asociaţilor,
administratorii societăţii şi cenzorii societăţii. În cadrul societăţii pe acţiuni care optează pentru
sistemul dualist, în locul administratorilor sunt directoratul şi consiliul de supraveghere.
Adunarea generală a asociaţilor este organul de deliberare al societăţii, deoarece aceasta
exprimă voinţa socială. Administratorii societăţii ori, în cazul societăţii pe acţiuni, consiliul de
administraţie sau, după caz, directoratul societăţii sunt organele executive şi au menirea de a
duce la îndeplinire hotărârile adunării generale. Aceste organe executive se preocupă în concret
de exercitarea operaţiunilor comerciale specifice obiectului de activitate al societăţii.

CAPITOLUL I. SOCIETĂȚILE COMERCIALE

1.1 Cauzele determinării societăţilor comerciale
Omul nu este în stare să-şi atingă singur toate scopurile sale şi, odată cu sporirea nevoilor
lui, asocierea a devenit inevitabilă. Ideea de „societate” s-a născut şi s-a dezvoltat din cauze de
ordin economico-social. Viaţa socială, fiind rezultatul unui întreg proces de sinteză, a
transformat raporturile umane de coexistenţă în raporturi de cooperare. În aceste condiţii, a
generat ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători, care să realizeze împreună astfel de
activităţi.
Această idee şi-a găsit expresia, în contextul dreptului, în conceptul de societate
comercială, care implică asocierea a două sau mai multe persoane, cu punerea în comun a unor
resurse, în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirii beneficiilor obţinute.
Societatea comercială  entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă a
membrilor ei, are o istorie de mii de ani. Codul lui Hamurappi reglementa activitatea comercială
în mai multe dispoziţii referitoare la contractul de locaţiune, de comision, precum şi cel de
împrumut.
4
 1.2 Noțiunea și natura juridică a societăților comerciale

Odată cu adoptarea Codului civil al Republicii Moldova legiuitorul a dat noţiunea de

societate comercială, „fiind organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni
ale fondatorilor”. Această definiţie nu enumeră toate semnele ce ar caracteriza o societate
comercială, numind doar două: organizaţia comercială şi participaţiunile fondatorilor, acest lucru
revenind doctrinei.
În literatura juridică, societatea comercială este definită ca o întreprindere pe care una sau
mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, în vederea realizării de beneficii (ca
subiect de drept autonom sau şi fără această însuşire), afectându-i bunurile necesare pentru
îndeplinirea faptelor de comerţ corespunzător obiectului statutar de activitate.
Mircea Ştefan Minea defineşte societatea comercială ca o persoană juridică 
instituţionalizată, creată în temeiul unui contract de societate, prin care două sau mai multe
persoane (fizice sau juridice) convin că prin aporturile individuale să săvârşească acte sau fapte
de comerţ, să obţină profit pe care să-l împartă între ele. Alţi autori definesc societatea ca o fiinţă
juridică abstractă, rezultată dintr-un contract şi înzestrată de lege cu personalitate juridică.
Se mai afirmă că societatea comercială este persoana juridică, constituită în baza unui
contract, prin care două sau mai multe persoane convin să formeze, prin aportul lor, capital
social, cu scopul de a împărţi profitul, care ar putea să provină din exercitarea unuia sau mai
multor acte de comerţ. Reieşind din definiţiile de mai sus, se evidenţiază următoarele elemente
ale societăţii comerciale, şi anume: calitate de persoană juridică, act de constituire bi- sau
unilateral, activitate lucrativă aducătoare de beneficii, scopul propus de fondatori (realizarea şi
împărţirea beneficiilor). Considerăm reuşită definiţia dată de Nicolae Roşca şi Sergiu Baieş,
definind:
Societatea comercială ca persoană juridică fondată în baza actului de constituire, prin
care asociaţii convin să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea activităţii de
întreprinzător, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultatelor. În ceea ce priveşte
natura juridică a societăţii comerciale, în doctrină există mai multe concepţii: ca teoria
contractuală, teoria actului colectiv, teoria instituţiei, teoria dublei naturi juridice, teoria
patrimoniului personificat.

Însă, indiferent de concepţia adoptată, toţi autorii sunt de acord că la originea oricărei
societăţi se află consimţământul individual al asociaţilor. Din momentul în care societatea a
dobândit personalitate juridică, rolul voinţei asociaţilor se estompează, societatea
comercială apare ca agent organizat de persoane care, graţie personalităţii juridice, acţionează ca
un subiect de drept distinct.
Asociaţii păstrează, însă, dreptul de a decide, în condiţiile actului constitutiv şi cu
respectarea prevederilor legii, asupra societăţii, putând modifica actul constitutiv şi chiar dizolva
societatea. Rezultă, deci deşi nu se reduce la numai un contract, deoarece este şi o persoană
juridică, că societatea comercială are o origine contractuală.

1.3 Formele și clasificarea societăților comerciale

Cadrul normativ al R.Moldova recunoaşte următoarele forme ale societăţilor comerciale:

5
  societatea în nume colectiv este societatea comercială a cărei membri practică, în
conformitate cu actul de constituire, activitatea de întreprinzător în numele societăţii şi
răspund nelimitat pentru obligaţiile acestuia;
 societatea în comandită este societatea comercială în care, de rând cu membrii care
practică în numele societăţii activitatea de întreprinzător şi poartă răspundere solidară
nelimitată pentru obligaţiile acestuia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-
finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi
suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii;
 societatea cu răspundere limitată este societatea comercială al cărei capital social este
divizat în părţi sociale, conform actului de constituire, şi ale cărei obligaţii sunt garantate
cu patrimoniul societăţii;
 societatea pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în
acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.

Clasificarea societăţilor comerciale poate fi efectuată în raport de numeroase criterii:

În funcţie de originea capitalului social, deosebim:

 societăţi comerciale cu capital integral autohton sau străin;

 societăţi cu capital public sau privat.

În cazul în care capitalul provine de la persoane juridice de drept public sau persoane
private, societăţile comerciale pot fi clasificate în:

 societăţi al căror capital aparţine integral statului;

 societăţi cu capital investit integral de persoane private;
 societăţi cu capital mixt ce aparţine atât statului, cât şi persoanelor private.

În funcţie de originea capitalului investit, societăţile comerciale pot fi clasificate în:

 societăţi cu capital integral autohton;

 societăţi cu investiţii străine;
 societăţi cu capital mixt.

După natura asocierii, societăţile comerciale se împart în:

 societăţi de persoane, care se constituie dintr-un număr mic de persoane pe baza

cunoaşterii şi încrederii reciproce ale asociaţilor ( intuitu personae); din această categorie
fac parte societatea în nume colectiv, societatea în comandită;
 societăţi de capitaluri, care se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de
nevoile acoperirii capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale
asociaţilor, elementul esenţial fiind reprezentat de cota de capital investită de
asociat (intuito pecuniae). Din această categorie fac parte societatea cu răspundere
limitată şi societatea pe acţiuni.

În funcţie de extinderea răspunderii, se disting:

6
  societăţi în care asociaţii au răspundere nelimitată. Răspunderea nelimitată presupune că
fiecare asociat este obligat să participe la stingerea datoriilor cu toată averea care îi
aparţine, cu excepţia celeia care nu poate fi urmărită;
 societăţi în care asociaţii au răspundere limitată.
Răspunderea limitată presupune răspunderea asociaţilor doar în baza aportului cu care au
participat la constituirea societăţii. De ex., asociaţii societăţilor cu răspundere limitată şi
acţionarii societăţii pe acţiuni.
În funcţie de existenţa sau inexistenţa posibilităţii de a emite titluri de valoare, societăţile
comerciale pot fi clasificate în:

 societăţi care au dreptul să emită titluri de valoare, în categoria cărora intră societăţile pe
acţiuni şi societatea cu răspundere limitată;
 societăţi cărora le este interzis emiterea titlurilor de valoare; în această categorie sunt
cuprinse societatea în nume colectiv şi societatea în comandită.

Doctrina franceză modernă foloseşte de preferinţă o altă clasificare, tratând şi materia

în consecinţă, şi anume desparte, în baza posibilităţii transmiterii valorii aportului asociatului şi,
în genere, a deosebirilor dintre partea socială a societăţilor cu caracter prevalent personal şi
acţiunea societăţilor în care predomină elementul capitalist:

 societăţi al căror capital social este divizat în părţi de interes sau părţi sociale;
 societăţi pe acţiuni al căror capital social este reprezentat în acţiuni.

După obiectul de activitate, societăţile comerciale pot fi clasificate în:

 instituţii financiare;
 companii de asigurare;
 fonduri de investiţii;
 burse de mărfuri şi de valori;
 societăţi de transport;
 societăţi de prestări servicii;
 societăţi de executare lucrări.

După numărul salariaţilor şi după volumul de afaceri, societăţile comerciale se clasifică în:

 întreprindere micro- agentul economic al cărui număr mediu scriptic de salariaţi nu

depăşeşte 9 persoane şi suma anuală a veniturilor din vînzări, precum şi valoarea totală
anuală de bilanţ a activelor nu depăşeşte 3 milioane lei.
 întreprindere mică este agentul economic al cărui număr mediu scriptic anual de salariaţi
nu depăşeşte 49 persoane şi suma anuală a veniturilor din vînzări, precum şi valoarea
totală anuală de bilanţ a activelor nu depăşeşte 25 milioane lei.
 întreprindere mijlocie este agentul economic al cărui număr mediu scriptic anual de
salariaţi nu depăşeşte 249 persoane şi suma anuală a veniturilor din vînzări, precum şi
valoarea totală anuală de bilanţ a activelor nu depăşeşte 50 milioane lei.

7
  întreprinderi ce deţin o situaţie dominantă pe piaţă, ele produc şi realizează mai mult de
35 % din piaţa unui produs autohton;
 întreprinderi monopoliste, adică acele întreprinderi care sunt investite de către organele
administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau drepturi exclusive pentru desfăşurarea într-
o anumită sferă a activităţilor economice de producere, transportare, comercializare şi
procurare a mărfurilor.

1.4 Funcțiile societăților comerciale

Societatea comercială, celulă a economiei naţionale, participă la circuitul economic prin

multitudinea raporturilor juridice ce se stabilesc în procesul activităţii sale.
În doctrina juridică sunt evidenţiate următoarele funcţii ale societăţilor comerciale:
De organizare , care presupune stabilirea structurilor interne, numirea organelor de
conducere şi control, precizarea modului de constituire şi a competenţei acestora, determinarea
formei de transformare.
De concentrare a capitalului necesar unei activităţi profitabile. Volumul capitalului
social necesar se dimensionează de fondatori în funcţie de obiectul de activitate, de condiţiile
impuse de lege etc.
De garantare a drepturilor creditorilor prin capitalul social. Gajul creditorilor este
asigurat de capitalul social, iar distribuirea de beneficii nu poate afecta capitalul social, astfel
încât creditorii au asigurată satisfacerea creanţelor lor.
De satisfacere a intereselor economice şi sociale ale asociaţilor. Scopul de bază al
asociaţilor la crearea societăţilor comerciale constă în obţinerea de beneficiu, pentru care aceştia
îşi unesc bunurile şi desfăşoară activitatea aducătoare de profit. Societăţile comerciale au fost şi
sunt şi în prezent cel mai adecvat instrument juridic de canalizare a energiilor umane şi
financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, precum satisfacerea unor interese personale ale
întreprinzătorilor.
Funcţia lucrativă, care deosebeşte societăţile comerciale de alte forme de asociere şi
presupune realizarea unor activităţi specifice: comerţul, producţia, prestarea de servicii,
executarea de lucrări etc. Anume prin această funcţie se atinge scopul desfăşurării unei activităţi
social-utile, contribuind la creşterea valorii patrimoniului, adică la crearea valorii adăugate.
Funcţia economică a societăţilor comerciale. Societăţile comerciale, ca şi toate celelalte
instituţii de drept, îşi datorează apariţia unor cauze economice şi sociale.
CAPITOLUL II. ORGANELE DE CONDUCERE ȘI CONTROL ALE
SOCIETĂȚII COMERCIALE

2.1 Noțiuni introductive

Voinţa societăţii comerciale se manifestă prin organele sale de conducere şi control care sunt:
adunarea generală a asociaţilor, administratorii societăţii, cenzorii.
Adunarea generală este organul cel mai important de conducere şi este formată din totalitatea
asociaţilor.
Administrarea societăţii este o formă de executare a voinţei adunării generale, prin săvârşirea
de acte de gestiune, în vederea atingerii obiectului şi scopului social. Conducerea problemelor
curente este încredinţată unuia sau mai multor administratori.
8
 Controlul gestiunii administratorilor se realizează de către asociaţi, în anumite cazuri, sau de
un organ specializat format din cenzori.
Organele de conducere şi control apar mai mult sau mai puţin conturate, în funcţie de forma
juridică a societăţii comerciale. În cazul societăţii în nume colectiv şi al societăţii în comandită
simplă, datorită numărului mic de asociaţi, nu există instituţionalizată adunarea generală şi
cenzorii. La aceste forme de societate, adunarea generală se constituie de fapt, nu şi de drept.
În ceea ce priveşte controlul, el se realizează de către asociaţi, nu de cenzori. În cazul
societăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni, există toate cele trei organe de
conducere menţionate. În ceea ce priveşte societatea cu răspundere limitată organele societăţii
sunt aceleaşi ca şi la societăţile pe acţiuni, dar cu unele particularităţi. De exemplu, cenzorii sunt
numiţi în mod obligatoriu numai la societatea cu răspundere limitată constituită într-un număr
mai mare de 15 asociaţi.
2.2 Adunarea generală a asociaților
Rolul adunării generale

Adunarea asociaţilor permite elaborarea şi exprimarea prin decizii a voinţei societăţii.

Adunarea asociaţilor este cel mai important organ de conducere din următoarele motive: are
plenitudinea de competenţă şi atribuţii în toate domeniile activităţii societăţii comerciale;
numeşte sau revocă celelalte organe ale societăţii; fixează limitele de competenţă ale organelor
numite de ea; exercită controlul asupra activităţii acestor organe; decide modificarea actului
constitutiv.

Adunarea ordinară

Se întruneşte cel puţin o dată pe an, la cel mult trei luni de la încheierea exerciţiului bugetar.
Adunarea ordinară discută şi decide asupra oricărei probleme ce ţine de activitatea curentă a
societăţii comerciale. Potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990 adunarea generală este obligată: să
voteze bilanţul, inclusiv sub aspectul dividendelor; să aleagă şi, dacă este cazul, să revoce
administratorii şi cenzorii, precum şi să le dea descărcare de gestiune; să stabilească remuneraţia
administratorilor şi cenzorilor; să voteze bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de
activitate etc.

Adunarea extraordinară

Se întruneşte ori de câte ori este necesar pentru a se lua o hotărăre în probleme care
presupun modificarea actului constitutiv, şi anume: schimbarea formei societăţii; schimbarea
obiectului de activitate; prelungirea duratei de funcţionare a societăţii; fuziunea cu alte societăţi
sau divizarea ei etc. Condiţiile de cvorum şi majoritate sunt mai riguroase.
Convocarea adunării generale este în sarcina administratorilor dar iniţiativa poate aparţine
şi asociaţilor, în cazul pasivităţii administratorilor.

Dreptul de vot

9
 La şedinţele adunării generale au dreptul să participe toţi asociaţii. Dreptul de vot este strâns
legat de participarea la capitalul social. În societăţile de capitaluri, orice acţiune dă drept la un
vot, astfel că acţionarii îşi vor exercita dreptul de vot proporţional cu numărul de acţiuni. Prin
excepţie actele constitutive pot să limiteze numărul voturilor aparţinând acţionarilor care posedă
mai mult de o acţiune.
În cazul societăţii cu răspundere limitată nu sunt îngăduite derogări, fiecare parte socială dă
dreptul la un vot.
Administratorii nu pot vota, în baza acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin
mandatar, la descărcarea gestiunii lor sau la problemele în care persoana sau funcţia lor este în
discuţie.
Acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte
persoane, un interes contrar aceluia al societăţii, va trebui să se abţină de la deliberarea privind
acea operaţiune. În caz contrar, el va răspunde faţă de societate pentru daunele rezultate în urma
votului său, când, fără acest vot, nu s-ar fi obţinut majoritatea necesară. Dreptul de vot nu poate
fi ridicat, dar poate fi suspendat ca sancţiune a neefectuării vărsămintelor la scadenţă.
Reprezentarea asociaţilor în adunarea generală. Legea permite reprezentarea asociaţilor la
adunarea generală prin alţi acţionari, în baza unei procuri speciale. Administratorii şi funcţionarii
societăţii nu îi pot reprezenta pe acţionari.

Hotărările adunării

Hotărările adunării generale se iau prin vot deschis. În mod excepţional, votul secret este
obligatoriu, pentru alegerea sau revocarea membrilor consiliului de administraţie şi a cenzorilor
sau pentru hotărâri referitoare la răspunderea administratorilor.
În cazul societăţii cu răspundere limitată, votarea se face şi prin corespondenţă, dacă prin
statutul societăţii s-a prevăzut o atare modalitate.
Hotărârile luate de adunarea generală, cu respectarea legii şi a actului constitutiv sunt
obligatorii pentru toţi acţionarii, chiar şi pentru cei care nu au luat parte la adunare sau au votat
contra. Hotărârile adoptate cu încălcarea legii ori a actului constitutiv pot fi anulate pe cale
judecătorească.

2.3 Administrarea societății

Noţiune

Prin administrarea societăţii comerciale se înţelege conducerea şi gestiunea societăţii,

potrivit normelor legale şi actului constitutiv, pentru obţinerea rezultatelor urmărite.
Administrarea este realizată de un organ distinct de gestiune permanentă, compus din
administratori. Ei au rolul să transpună în practică hotărârile adunării generale.
În raport de forma juridică a societăţii comerciale şi de mărimea ei, pot fi numiţi unul sau
mai mulţi administratori, temporari şi revocabili.

10
 Condiţii pentru dobândirea calităţii de administrator

Administratorii sunt desemnaţi prin contractul de societate, la constituirea societăţii, sau

aleşi ulterior, de adunarea generală.

Pentru a fi administrator se cer a fi întrunite anumite condiţii:

1. a) să fie capabil sub aspect juridic;

2. b) să aibă o moralitate neştirbită. Astfel, nu poate fi administrator o persoană care a fost
condamnată pentru gestiune frauduloasă sau pentru alte infracţiuni (la fel ca şi în cazul
fondatorilor);
3. c) în orice formă de societate comercială administratorul poate fi asociat sau neasociat. În
varianta în care o persoană juridică este numită sau aleasă administrator, drepturile şi
obligaţiile părţilor se stabilesc printr-un contract de administrare. În contract se va
stipula, printre altele, că persoana juridică este obligată să-şi desemneze un reprezentant
permanent, persoană fizică.
4. d) dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel, la societăţile pe acţiuni sau în
comandită pe acţiuni unicul administrator sau preşedintele consiliului de administraţie şi
cel puţin jumătate din numărul administratorilor vor fi cetăţeni români. Astfel, interesele
naţionale vor fi mai bine apărate;

Durata funcţiei de administrator

În societăţile de persoane şi în societăţile cu răspundere limitată asociaţii sunt liberi să

stabilească durata mandatului administratorilor. În societăţile de capital administratorul, numit
prin contract de societate, poate îndeplini această funcţie pe durata stabilită de asociaţi, fără să
depăşească patru ani. În cazul în care prin contractul de societate nu s-a stabilit perioada
mandatului, durata va fi de doi ani.

Drepturile administratorilor

Administratorii au drept de informare nelimitat. Ei pot să consulte toate documentele

privind operaţiunile comerciale ale societăţii. Raportul juridic dintre administrator şi societate
îmbracă forma unui contract de mandat comercial. Administratorul poate face toate operaţiile
juridice cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii.

Obligaţiile administratorilor

Principalele obligaţii ale administratorilor sunt: îndeplinirea formalităţilor de publicitate

necesare constituirii societăţii; realizarea vărsămintelor subscrise de asociaţi; existenţa reală a
beneficiilor pentru acordarea dividendelor; existenţa registrelor cerute de lege şi ţinerea lor
corectă; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale . Administratorii răspund civil şi
penal.

Structuri ale organelor de administrare

11
 În societăţile comerciale în care există mai mulţi administratori, aceştia se constituie în
structuri care trebuie să asigure administrarea şi gestiunea curentă. În societăţile pe acţiuni şi în
societăţile în comandită pe acţiuni, în mod obligatoriu, va funcţiona un consiliu de administraţie
şi, facultativ, un comitet de direcţie al acestuia.

2.4 Controlul activității societății

Rolul cenzorilor

Buna funcţionare a unei societăţi comerciale implică necesitatea asigurării unui control
asupra actelor şi operaţiunilor juridice efectuate de administratori.
În societăţile pe acţiuni şi societăţile în comandită pe acţiuni, datorită complexităţii
societăţii, controlul gestiunii este încredinţat unor persoane anume, investite cu această activitate,
denumite cenzori. Cenzorii sunt investiţi prin actele constitutive sau de adunarea generală.
Revocarea lor este atribuită exclusiv adunării generale.
Desemnarea cenzorilor

Durata mandatului cenzorilor este de trei ani, putând fi realeşi. Legea cere ca unul din
cenzori să fie contabil autorizat sau expert contabil.
Cenzorii trebuie desemnaţi din rândul asociaţilor. Fac excepţie: cenzorii contabili, cenzorii
externi independenţi, cenzorii recomandaţi de Ministerul Finanţelor Publice, în cazul societăţilor
în care statul deţine cel puţin 20% din capitalul social. Un cenzor extern independent, persoană
fizică sau juridică, poate fi numit sau ales în această funcţie. Cenzorii externi independenţi sunt
obligaţi să se înregistreze la Camera Naţională a Valorilor Imobiliare.

Drepturile cenzorilor

Cenzorii au anumite drepturi, care sunt menite să asigure informarea lor privind activitatea
societăţii, şi anume: să participe la adunările administratorilor, fără să aibă drept de vot; să obţină
în fiecare lună de la administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor comerciale etc.

Obligaţiile cenzorilor

Obligaţiile se referă la supravegherea gestiunii societăţii în toate aspectele ei: să verifice

dacă bilanţul şi contul de profituri şi pierderi este legal întocmit şi în concordanţă cu registrele;
să verifice dacă registrele sunt regulat şi corect ţinute; să verifice dacă evaluarea patrimoniului s-
a făcut corect etc.

CONCLUZIE

Printr-o concluzie am putea spune că o societate comercială reprezintă

o asociație de oameni de afaceri alcătuită pe baza unor investiții de capital, urmărindu-se
obținerea unor beneficii comune.
Referatul este expus din două capitole, fiecare capitol cuprinde patru paragrafe. Primul
capitol este denumit “ Societățile comerciale ”, paragrafele sunt denumite cauzele determinării
societăţilor comerciale, noțiunea și natura juridică a societăților comerciale, formele și
clasificarea societăților comerciale, funcțiile societăților commercial
12
 Capitolul doi este denumit “ Organele de conducere și control ale societății comerciale ”,
paragrafele sunt denumite noțiuni introductive, adunarea generală a asociaților, administrarea
societății, controlul activității societății.
Se afirmă adesea că societatea comercială este o formă de organizare a întreprinderii –
aceasta prezentare sumară, cu accent pe latura economică, trebuie întregită; completările se
impun deoarece noțiunea de societate comercială a suferit, în paralel cu prefacerile regimului
juridic, transformări care i-au îmbogățit și reconfigurat intelesul.
Pentru al putea preciza este necesară trecerea în revista a diverselor forme de asociere în
ordinea în care au apărut pe scena economică.
Societățile comerciale sunt o categorie de personae juridice, de aici toate principiile
reglementările privind persoanele juridice în general.
  Funcţionarea societăţii comerciale este asigurată de organele de care aceasta dispune.
Fiecare societate comercială are propriile organe de conducere şi administrare, din care fac parte
persoane împuternicite cu gestiunea şi reprezentarea societăţii.
Cenzorii sunt organele de control al gestiunii societăţii. în societăţile de persoane, controlul
gestiunii se realizează de către asociaţi, nefiind necesară desemnarea cenzorilor.
În cadrul societăţii cu răspundere limitată, controlul gestiunii se realizează tot de asociaţi.
Tot obligatorie este prezenţa cenzorilor şi în cazul societăţilor pe acţiuni. Se impune a fi reţinut
că, pentru societăţile pe acţiuni în care acţionarii optează pentru sistemul dualist de conducere şi
administrare, cenzorii sunt înlocuiţi cu auditorii societăţii. Deci aceste societăţi au auditori, şi nu
cenzori.
Administrarea societăţii este o formă de executare a voinţei adunării generale, prin
săvârşirea de acte de gestiune, în vederea atingerii obiectului şi scopului social.
Conducerea problemelor curente este încredinţată unuia sau mai multor administratori.
Controlul gestiunii administratorilor se realizează de către asociaţi, în anumite cazuri, sau de un
organ specializat format din cenzori.
Organele de conducere şi control apar mai mult sau mai puţin conturate, în funcţie de forma
juridică a societăţii comerciale. În cazul societăţii în nume colectiv şi al societăţii în comandită
simplă, datorită numărului mic de asociaţi, nu există instituţionalizată adunarea generală şi
cenzorii. La aceste forme de societate, adunarea generală se constituie de fapt, nu şi de drept.

BIBLIOGRAFIE

RESURSE ELECTRONICE

1. https://conspecte.com/dreptul-afacerilor/societatile-comerciale.html

13
2. https://administrare.info/drept/10536-organele-de-conducere-%C5%9Fi-control-ale-
societatii-comerciale

3. https://www.preferatele.com/docs/economie/9/societatile-comercia5.php

4. https://legeaz.net/dictionar-juridic/functionare-societati-comerciale

5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Societate_comercial%C4%83

6. https://www.stiucum.com/drept/drept-comercial/Organele-de-conducere-si-contr54599.php

7. https://www.creeaza.com/afaceri/comert/NOTIUNEA-DE-SOCIETATE-COMERCIA798.php

8. https://legeaz.net/dictionar-juridic/forme-societate-comerciala

9. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=107270&lang=ro

10. https://www.referatele.com/referate/drept/online4/Organele-de-conducere-a-firmei---
Administrarea-societatilor-comerciale-referatele-com.php

14