Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
b. prajite;
c. inabusite;
d. coapte;
BIBLIOGRAFIE
Preparatele din legume sunt formate din una sau mai multe legume, asociate cu sosuri,
condimente și diferite adaosuri, în funcție de sortiment. Componentele principale fiind legumele,
ele vor influența, prin varietate, compoziția lor chimică, structura sortimentelor, calitățile
senzoriale, valoarea nutritivă și energetică a grupei de preparate. Pot fi servite ca preparate de
bază, precum și ca garnituri la preparatele de carne şi peşte.
• colorit variat, care asigură prezentarea estetica a preparatelor și a meniurilor în care sunt
incluse;
Aport mare de săruri minerale, de calciu, caliu, fosfor, potasiu, fier, vitamine C, B1, B2, E,
caroten, acizi organici, celuloză. Raportul compușilor de calciu și fosfor este aproape optimal;
Preparatele din păstaioase și cartofi sunt surse de proteine vegetale și de poliglucide;
Bogate în hidrați de carbon:
Preparatele din cartofi – în amodon;
Din morcov, sfeclă și alte legume – în zaharuri, substanțe pectice și celuloză, care
normalizează procesul de digestie.
Necesitatea organismului în vitamine este satisfăcută în mare parte de legume, iar în vitamina
C – în intregime pe baza legumelor și fructelor
Utilizarea în culinărie
1. În calitate de preparate de bază
2. În calitate de garnituri – la preparatele din carne și pește:
La carne slaba- garnituri fine (legume în sos de lapte, cartofi fierți, piure de cartofi);
La carne grasă – garnituri mai picante (varză murată înăbușită, legume înăbușite în sos de
roșii)
Garniturile pot fi simple și complexe:
• cartofi fierti,
• piure de cartofi,
• varza albă, conopidă fierte și sotate,
• morcov, porumb, mazăre verde fierte etc.
Se servesc ca preparate de bază, precum și ca garnituri la preparate din carne (bovină,
porcină, ovină, pasăre, iepure, vânat) și pește.
Legume sotate
Legumele se sotează în suc propriu cu adaos de apă, bulion, fiertură, lapte etc. (legumele cu
protopectină stabilă (tari) se sotează cu adaos de 15-30% lichid).
Legumele prăjite se servesc cu unt topit, smântână, sosuri (de tomate, de smântână, smântână cu
ceapă, de ciuperci, de lapte). Suplimentar se pot servi cu legume proaspete sau murate, verdeață
tocată .
Conopidă Inflorescențe -
Ceapă - Inele
Morcov, varză pai -
Pentru coacere legumele preventiv se fierb, sotează, înăbușă sau prăjesc, uneori se
folosesc crude.
Vasele în care se coc se ung cu grăsime și se presoară cu pesmet.
• Se umplu rosii, ardei grasi, dovlecei, vinete, cartofi, varza, sfecla etc.;
Preventiv legumele taiate se prajesc pana la semigata, apoi se inabusa in bulion sau fiertura de
legume, piure de tomate, sos sau smantana. Legumele (varza, dovlecei, vinete, bostan) preventiv
se soteaza sau se fierb; mazare verde conservata se incalzeste, se inabusa la capac, la foc mic, in
ulcele de ceramica sau vase cu pereti grosi.
Ret.24
SORTIMENTUL –GENERALIZARE
• aspect placut, atragator, preparatul prezentat estetic, legumele sa-si pastreze forma;
• Legumele fierte si sotate –bine curatite, cu suprafata neteda, fara ochiuri, forma de
taiere corecta. Patrunse bine, nedeformate. Consistenta si aspectul exterior caracteristice
preparatelor respective.
• Gustul preparatelor trebuie să fie specific produsului de bază, fără gust străin, acru,
de ars, rînced sau amărui. Mirodeniile vor completa gustul produsului de bază, dar
nu-l vor domina.
În urma tratamentelor termice folosite, legumele își modifică structura, devin mai
ușor de digerat. În cursul prelucrării termice apar o serie de efecte nedorite cum sunt:
pierderea de factori nutritivi hidrosolubili (vitamine, săruri minerale). De aceea, fierberea
legumelor trebuie făcută în vapori de apă sub presiune, în vase speciale. Prin fierbere se
distrug vitaminele C, E, B și unii aminoacizi.
În timpul tratamentului termic proteinele își pierd solubilitatea și coagulează. Amidonul se
transformă în compuși simpli, ușor de digerat.
În timpul prăjirii are loc coagularea proteinelor, caramelizarea parțială a glucidelor având
o
ca efect formarea crustei și a culorii specifice. Depășindu-se temperatura de prăjire (peste 200 C),
produsele se pot arde, modificând culoarea, gustul, mirosul. Totodată pot să apară compuși toxici,
prin descompunerea grăsimilor.