Conotaţia culorii roşii în povestea „Scufiţa Roşie”

Realitatea psihică-culoarea-este o realitate obiectivă, existentă mai presus de viaţa individului.Nu numai
realitatea fizică este obiectivă, ci şi cea pihică.
În viaţa şi activitatea oamenilor, culorile au în primul rând, un rol de semnalizare:semnalizează existenţa
unor obiecte, procese, reguli.Dar ele au şi o încărcătură energetică prin care influenţează fiinşa umană,
activând-o sau calmând-o.
Influenţele psihofiziologice şi semnificaţiile socioculturalese pot conjuga cu anumite particularităţi de
personalităţi.De aceea, preferinţa pentru unele culori şi respingerea altora poate fi caracteristică pentru o
persoană.
Culorile ne pot influenţa viaţa, ne pot influenţa stările afective pe care le trăim, deci au un rol important
în viaţa omului.
Trăim într-o lume a culorilor, o lume pe care adeseori o ignorăm sau de care nu ştim să ne bucurăm la
intensitate maximă.Ochiul omului poate vedea şapte milioane de culori, acestea jucând în viaţa noastră un
rol estetic, psihologic, simbolic şi fiziologic.Culorile fac parte din viaţa noastră încă de la naştere.Trebuie să
învăţăm să folosim culorile în favoarea noastră;anumite culori pot irita ochii şi pot cauza dureri de cap, alte
culori sau combinaţii de culori sunt liniştitoare.Monotonia coloristică oboseşte, iar varietatea excesivă
distruge unitatea.
Roşul este o culoare caldă care dinamizează şi invită la acţiune.Este culoarea regilor, fiind asociată cu
vitalitatea şi ambiţia.Simbolizează dragostea şi pasiunea, dar în acelaşi timp, roşul este asociat şi cu
furia.Psihologii consideră că, roşul poate fi folosit pentru alungarea gândurilor negative.
Încă din antichitate, culorile au fost folosite atât în vindecarea unor boli cât şi ca simbol al puterii, al
iubirii.Marele vindecător al antichităţii, Avicena, recomandă ca remediu împotriva melancoliei de toamnă
purtarea unor haine de culoare roşie.În subconştientul omului, culoarea roşie este asociată cu energia şi
puterea, ca urmare îl bine dispune.Astfel, culoarea roşie alungă tristeţea şi emoţiile negative, are efecte
stimulatoare asupra organelor interne şi a muşchilor, în special asupra picioarelor.Este foarte bine ca omul
să aibă în jurul său, în bucătărie, în birou, pe masa de lucru, în cameră, în vestimentaţie cel puţin un obiect
de culoare roşie pentru a se simţi bine dispus, calm şi relaxat.
Culoarea roşie este considerată un stimulent universal:stimulează înmulţirea globulelor roşii, regenereză
celulele, întăreşte voinţa şi curajul.Culoarea roşie este culoarea oamenilor activi.Ea iradiază putere şi
căldură,Are un efect vitalizant şi stimulează circulaţia sângelui.
Roşul este culoarea care are cea mai joasă frecvenţă vibratorie din spectrul luminii albe.În tradiţiile antice,
roşul a jucat un joc foarte important:grecii antici se îmbrăcau în roşu pentru a simboliza sacrificiul şi iubirea,
hinduşii asociau roşu, focului, iar pentru egipteni roşu era în semnul puterii, pentru chinezi, roşul era
culoarea inocenţei, iar evreii antici îl considerau culoare a sacrificiului şi a păcatului.
Culoarea roşie este culoarea pasiunii, o culoare care stimulează fluxul energetic, intern şi vigoarea.Este
firesc, deci, să fie asociat sentimentului de iubire şi a trăirilor romantice.Este un simbol al fizicului,
masculinităţii şi dinamismului.Este culoarea sângelui, e energiei vieţii.
Culoarea roşie are un efect stimulator general, provoacă, incită la acţiune, îndeosebi în plan psihomotor,
stimulator intelectual, fiin o culoare specifică tipului activ, autonom, operativ.Hainele de culoare roşie ajută
la depăşirea sentimentelor de vinovăţie şi a temerilot legate de începerea unei noi vieţi, deoarece atunci
când, dai peste obstacole, curse, culoarea roşie este un atuu.Roşul are efectul de a stimula oamenii să ia
decizii în mod rapid şi creşte speranţele.

Povestea Scufiţa Roşie este o poveste pentru copii cu o emoţionantă lecţie de viaţă.Analizând psihologic
Scufiţa Roşie nu ascultă pe deplin de mama sa, ceea ce conduce personajul la necazuri.
Accesoriul ei cel mai evident e scufia cea roşie.Roşul este considerat ca fiind simbolul fundamental al
principiului vital.Roşul reprezintă misterul vieţii, făcând o comparaţie cu personajul nostru şi drumul până la
casa bunicii prin pădure este un mister.Semnificaţia acestei culori marchează alegerea scriitorului de a o
descrie îmbrăcată cu haine de această culoare.În mintea copiilor, şi nu numai, această culoare este mai
evidentă, o culoare vie care stârneşte interes asupra personajului.Pentru a fi mai atenţi şi a fi curioşi s a
folosit această culoare.
În această poveste, roşul proiectează feminitatea în exterior.Psihologic se subliniază trecerea din etapa
pubertăţii şi stadiul de fetiţă în faza iniţierii şi stadiul de femeie.Observăm această trecere de la un stadiu la
altul în întâlnirea Scufiţei cu lupul.Culoarea roşie atrage atenţia, îl întâlneşte pe lup, dar răspunde ca un adult
la întrebările lupului, oferă informaţii fără a şi utiliza capacitatea feminină premonitorie de a intui un posibil
scenariu în derulare.Naivitatea fetiţei şi viclenia lupului, urmările naivităţii, neascultării sfaturilor celor
mari, toate acestea raportându se la realitatea vieţii preşcolarilor.Scufiţa Roşie în contradicţie cu
lupul:veselă, prietenoasă, dar neascultătoare, în timp ce lupul rău, lacom, preocupat să pară sensibil la
situaţie, arată ce se întâmplă când un copil nu ascultă de sfaturile părinţilor. Scufiţa Roşie este trimisă de
mama ei la bunica.Neavertizată asupra pericolelor, Scufiţa Roşie nu se fereşte de lupul întâlnit în cale.După
conversaţia cu lupul, care nu o sperie deloc şi nici nu o determină să se întoarcă acasă, Scufiţa Roşie îi
indică locul unde trebuie să meaegă şi anume acasă la bunica.Acesta va ajunge înaintea ei la casa bunicii şi
le va mânca pe amândouă.
Utilizarea culorii roşii în această poveste evidenţiază acţiunea şi misterul drumului prin pădure. Pădurea
simbolizează inconştientul, pentru că, e un loc fertil, dar şi sălbatic.
Datorită culorii roşii folosite apar motivele:motivul iubirii care arată iubirea sa faţă de mamă şi bunică,
arată cât de mult iubea florile:”este încă destul de devreme şi am cum să ajung la timp, aşa că a fugit de pe
cărare către o poiană plină cu flori.În vreme ce culegea una, i se părea că vede o alta, şi mai frumoasă, puţin
mai încolo, şi aleargă după ea, în acest sens pătrunzând tot mai adânc în pădure.” Scufiţa îşi exprimă
compasiunea faţă de bunica.De asemenea, apare motivul neascultării: Scufiţa nu ascultă de sfaturile
mamei:”a fugit de pe cărare către o poiană plină cu flori”.
În cazul nostru, culoarea roşie, face ca fetiţa să fie mai uşor de observat, reprezintă totodată o culoare a
pasiunii, puternică şi pătimaşă.De asemenea, roşul reprezintă una dintre cele mai fierbinţi culori, prin care se
subînţelege o persoană îndrăzneaţă, independentă, plină de energie, căreia îi place să fie în centrul atenţiei,
care are mult curaj şi putere.
Tema poveştii în cazul nostru o constituie prezentarea urmărilor tragice ale naivităţii şi ale credulităţii, iar
mesajul subliniază necesitatea cunoaşterii realităţii.
Finalul tragic desprinde povestea Scufiţa Roşie din şirul celor încadrate într o schemă tip, în care binele
învinge răul.Morala explică această atitudine a scriitorului prin faptul că, povestea se adresează şi vârstelor
în care raţiunea trebuie să devină latura dominantă, cu menirea de a ne cenzura faptele.
Povestirea este una dintre activităţile de educarea limbajului cele mai plăcute copiilor, întrucât le satisface
nevoia de cunoştere şi de afectivitate, le stimulează imaginaţia şi constituie cadrul optim de exersare a
capacităţii de comunicare.
Ca activitate specifică învăţământului preşcolar, povestirea dezvoltă gândirea logică, memoria voluntară,
imaginaţia, limbajul.Povestirea contribuie de asemenea, la dezvoltarea atenţiei datorită căreia copiii
memorează numele personajelor, fragmente ale povestirii, reţin succesiunea întâmplărilor, trăsături şi
comportamente ale personajelor, acestea constituind uneori un model.
BIBLIOGRAFIE:
Popescu Neveanu-Dicţionar de psihologie,Ed.Albatros,Bucureşti.

Student:Pupeză Ana Dorina