UNIVERSITATEA DE VEST ”VASILE GOLDIȘ” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE CLINICĂ ȘI PSIHOTERAPII
MASTER ANUL I

MEDICINA PSIHOLOGICĂ ȘI PSIHOSOMATICĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: DIANA CHISĂLIȚĂ

STUDENT: NICOLA (CHIOREAN) ILEANA-DAFINA

1
 CUPRINS
Introducere .................................................................................................. 4

Scurt istoric ......................................................................................................... 6

Influența evenimentelor remarcabile

asupra psihicului și organismului ...................................................................10
Predispoziția la anumite boli,
având în vedere tipul de personalitate ...........................................................13
Noua medicină germanică .............................................................................. 15
Studiu de caz .................................................................................................... 17
Concluzie personală ........................................................................................ 21

2
 REZUMAT

În acest referat, mi-am propus să detaliez puțin din istoricul medicinii psihosomatice, munca
colosală a psihiatrilor pentru ca nouă, având toate instrumentele necesare, să ne fie mult mai ușor să
înțelegem la nivel mult mai profund cauza bolilor.

După aceea, am încercat să descriu care sunt factorii care ar putea declanșa o boală, în special cum
evenimentele din viață, determinând o stare emoțională, în mod direct afectează anumite organe
printr-o înlănțuire de schimbări chimice între creier și organe. De asemenea, am făcut o incursiune
superficială descriind anumite tipologii ale trăsăturilor de personalitate și rolul lor foarte important în
predispoziția către o anumită boală.

Am expus un studiu de caz, încercând să dau exemple concrete ale unor boli declanșat în urma unor
traume.

Iar la sfârșitul acestui referat, am expus o părere personală, care a fost construită în baza formărilor
și a cercetărilor mele medicale nu tocmai în profunzime.

3
 Introducere

În zilele noastre, medicina psihosomatică îmbărțișează ideologia ştiinţifică hipocratică,

concepţie care trata omul bolnav atât din punct de vedere psihic, cât și din punct de vedere
somatic.
Este adevărat, că încă mai există medici care divid organismul uman în organe uitând că, pe
lângă rolul lui de a depista boala de care suferă persoana respectivă, cel mai important rol îl
are relația pe care o formează cu pacientul, răbdarea și căldura cu care întâmpină pacientul.
Dezvoltarea empatiei joacă un rol foarte important în crearea relației cu pacientul bolnav.
Aceasta reprezintă un mare avantaj pentru modul cum transmit gravitatea situației în care se
află pacientul, datorită diagnosticului.
Necesitatea de a cunoaște anumite aspecte din psihologie, cum ar fi tipurile de personalitate,
modul de reacție al omului aflat în fața morții, ce tulburări psihice pot surveni în urma
anumitor boli, sau viceversa (ce tulburări emoționale au putut declanșa boala), este vitală
pentru a putea ajuta pacientul să lupte, pentru a-i da o motivație, pentru a-l ajuta să privească
și să îmbrățișeze boala sau moartea mult mai multă ușurință.
Cunoscând impactul psihologic major al unui diagnostic grav care-l pune față în față cu
moartea, va știi cum să-l pregătească și cum să-i transmită în așa fel încât, pacientul să nu
primească vestea ca pe un șoc, sau să-i dea de înțeles că, indiferent ce va face finalul este
același, moartea.

4
 Scurt istoric

Încă din antichitate se cunoștea faptul că în creier există un ”centru de comandă” al funcțiilor
psihologice, însă nu reușeau să stabilizeze cu exactitate zonele cerebrale responsabile cu acestea.
Franz Alexander, 2011

Medicii din perioada Renașterii au dorit dezvoltarea detaliată a cauzelor îmbolnăvirii anumitor
organe, făcând numeroase autopsii. Astfel s-au creat ”laboratoarele de știință”. Franz Alexander,
2011

Începutul sec al XIX-lea se anunța destul de generos din punct de vedere al descoperirilor, un
veritabil medic precum Rudolf Virchow care declara că, nu există boală care apare pur și simplu, ci
necesită deteriorarea celulelor care să determine instalarea bolii. Franz Alexander, 2011

Această nouă teorie s-a dezvoltat datorită apariției microscopului care, oferea posibilitatea de a
observa modificările țesuturilor care aparțineau organului bolnav. Franz Alexander, 2011

Pentru această discordanță între părțile anatomice ale creierului și funcționalitatea lui, era necesar
să se cunoască în detaliu care sunt zonele responsabile cu gândirea, cogniția, voința, memoria,
afectivitatea. Franz Alexander, 2011

Pornind de la acest considerent, ,medicii din acea perioadă au aplicat principiile lui Giovanni Battista
Morgagni și R. Virchow, luând astfel naștere neurologia. Franz Alexander, 2011

În aceeași perioadă, mulți medici au elaborat tot felul de teorii, ex. retardul mental se datorează
glandei tiroidiene foarte lente și o tratau medicamentos. Franz Alexander, 2011

Psihiatria a avut și ea un rol foarte important în crearea și dezvoltarea psihosomaticii. Franz

Alexander, 2011

Sigmund Freud a fost primul care a descoperit și a implementat termenul de inconștient. Și-a
creeat o metodă proprie prin care determina pacientul să-și aducă în conștient toate trăirile
lăuntrice. Asrfel, a corelat tulburările psihice cu deteriorarea organelor. El a lucrat foarte mult în
cazuri de isterie, nevroze și psihoze. Franz Alexander, 2011

Odată cu dezvoltarea endocrinologiei și descoperirea glandelor secretare, s-a confirmat și legătura

dintre SNC și personalitate, deoarece aceste glande pe lângă faptul că se află în aceeași capsulă, au și
rolul stabilizării organismului. Din punct de vedere psihologic glanda tiroidiană semnifică exprimarea
în cuvinte a emoțiilor, comunicarea. Dacă mi s-a interzis să mă exprim verbal în copilărie, frustrările
acumulate din această cauză va îmbolnăvi glanda. Franz Alexander, 2011

Emoțiile simțite, trec printr-un amplu proces și solicită foarte multe funcții, ex: plânsul
activează glanda lacrimală, frica activează sistemul circular și glandele suprarenale, furia
activează inima, depresia activează sistemul respirator. Toate acestea formează un lanț vicios
de impulsuri care pleacă din SNC și ajung în SNV unde se află sediul organelor.

Franz Alexander vorbește și delimitează influențele psihologice asupra funcțiilor afectate.

Acestea sunt:

5
  comportamentul voluntar;
 inervanțiile de expresie;
 relațiile vegetative la stări emoționale.
 Comportamentul voluntar este responsabil cu motivația omului de a-și asigura
necesitățile primare pentru supraviețuire, cum ar fi: hrana, adăpostul, validarea,
dezvoltarea personală și profesională.
Pentru a obține toate acestea, este necesar ca părinții să dezvolte și să dozeze corespunzător
această motivație.

Spun corespunzător, deoarece este posibil ca părintele care a acumulat multe frustrări și eșecuri,
sau care are ambiții la standarde peste capacitatea copilului, iar copilul pentru a nu-și dezamăgi
părintele va depune eforturi deosebite, surescitând astfel psihicul și organismul. Acest proces
complex cu sarcini multiple, definește Eul.

 Inervațiile de expresie - sunt acele funcții psihologice pe care le activează trăirile

emoționale:
 veselia – solicită mușchii de la nivelul feței;
 tristețea – solicită mușchii de la nivelul ochilor;
 rușinea – se înroșesc obrajii;
 dezgustul – sunt grimasele;
 furia – încrețirea frunții, etc.
 Reacții vegetative la stări emoționale – SN ca întreg, este responsabil cu menținerea
unei funcționări armonioase a întregului organism. Acesta se divide în SNC, SNS și
SNP.
SNC-ul asigură armonizarea corpului uman cu mediul;

SNS transmite semnalele necesare omului pentru a-l anunța în caz de pericole. Acesta activează
inima și plămânii care oferă energia necesară pentru diferitele activități necesare omului;

SNP se ocupă cu dezvoltarea și evoluția omului.

Dezechilibrele acestor sisteme pot produce boli somatice.

Starea de bine și armonia psihicului uman, presupune ca individul să aibă motivație să se dezvolte,
să se cunoască și să se accepte așa cum este, să poată crea relații armonioase cu ceilalți, să aibă
capacitatea de acceptare și integrare a tuturor provocărilor cotidiene, să-și controleze impulsurile și
nevoile egoiste, să aibă dorință de a-și dezvolta empatia, să-și facă planuri de viitor, să aibă măsura și
simțul realității, să fie asumat și conștient de deciziile luate. Marina Dorina Pașca, 2006

Dezechilibrul psihic presupune și boală. Dezechilibrele precum: depresie, anxietate generalizată,

atac de panică, dependență, tulburări de personalitate, pot declanșa cancer, gastrită, ulcer, boli ale
plămânilor, a inimii, hipertensiune arterială, boli ale ficatului, pancreasului, etc. Marina Dorina Pașca,
2006

Toate aceste dezechilibre pot surveni în urma unor evenimente marcante, care produc traume sau
blocaje pe care omul le poate conștientiza sau nu. Marina Dorina Pașca, 2006

6
 INFLUENȚELE EVENIMENTELOR REMARCABILE ASUPRA PSIHICULUI ȘI
ORGANISMULUI

Provocările vieții încep din momentul nașterii până la moarte. Pe tot acest parcurs al traseului
nostru vom întâmpina momente dificile și este necesar să înțelegem, că acestea nu fac altceva decât
să ne dezvolte și să ne ajute să ne adaptăm, să găsim mecanismele necesare pentru a merge mai
departe.

Evenimentele care ar putea produce anumite blocaje sunt: pierderea unor lucruri materiale
substanțiale, decesul cuiva drag, accidentele în care se pierde un membru sau organ, etapele parcurse
în învățământ, cerințele societății, divorțul, eșecul profesional, boala unui membru de familie, toate
acestea conduc către schimbarea și transformarea Eu-lui. În funcție de intensitatea trăirilor și
avalanșa evenimentelor, omul poate deveni vulnerabil sau adaptabil, adică își poate crea mecanisme
dezirabile sau indezirabile.

Așa cum observăm selecția naturală a viețuitoarelor, a plantelor, a copacilor (copacii rigizi/bătrâni în
fața unei furtuni se rup, căprioara este savurată de un alt animal mai puternic), același procedeu îl
urmează și natura umană.

După cum relata C. G. Jung ș. a. , suntem ființe duale. Această dualitate antagonică este capabilă să
asigure atât normalitatea, cât și anormalitatea funcționării întregului sistem. Marina Dorina Pașca,
2006

Pe de o parte se situează viața, iubirea, altruismul, acceptarea, empatia, lumina, de cealaltă parte
avem moartea, ura, respingerea, egoismul, întunericul, ele sunt camuflate și sunt baza care formează
celelalte emoții. De exemplu, un copil care se naște într-o familie în care nu se simte iubit, în care ura,
neacceptarea, respingerea primează, acel copil va învăța să se urască pe sine și pe ceilalți. În acest
mod, corpul este înzestrat cu o inteligență proprie astfel încât, poate activa programul de
autodistrugere prin dezvoltarea anumitor boli autoimune.

PREDISPOZIȚIA LA ANUMITE BOLI, AVÂND ÎN VEDERE ANUMITE TIPURI

DE PERSONALITATE

Marii psihologi precum C. G. Jung, Gordon Allport, Joi Paul Guilford ș. a. , au acordat o foarte
mare importanță și interes în cunoașterea detaliată a personalității. Marina Dorina Pașca, 2006

Trăsăturile sunt cele care definesc personalitatea iar ele se pot modifica pe parcursul evoluției
omului. Marina Dorina Pașca, 2006

După mulți ani de muncă experimentală, Ivan Pavlov a concluzionat că există corelație între
funcțiile nervoase și cele temperamentale. Marina Dorina Pașca, 2006

Rocharch N. definește tipologia ținând cont de starea emoțională și descrie patru tipologii:
introvertitul, extravertitul, ambivalentul și limitatul. Marina Dorina Pașca, 20006

7
 Melancolicul este instabil emoțional, orientat către propria persoană, poate deveni anxios, rigid,
serios, pesimist, retras, necomunicativ, liniștit;

- Colericul este energic, agitat, poate deveni agresiv, poate prezenta excitabilitate,
schimbător, șarlatan, optimist, activ;
Flegmaticul este stabil emoțional, poate fi pasiv, grijuliu, îngrijorat, calm, participativ;

- Sangvinicul este sociabil, comunicativ, altruist, comic, vioi, stăpân pe sine, poate
prezenta încredere. Marina Dorina Pașca, 2006

NOUA MEDICINĂ GERMANICĂ

Renumitul doctor Ruke Geerd Hamer a făcut o mare descoperire care atestă corelația dintre
emoțiile trăite în fața unor evenimente șocante și declanșarea în mod automat a unor boli.

Prin anul 1978, dr R. G. Hamer, a fost luat prin surprindere de vestea accidentului singurului fiu.
După multă agonie, acesta a murit în brațele sale. La scurt timp, dr Hamer era depistat cu cancer
testicular, și neștiindu-se cu boli grave a conștientizat că poate fi datorită șocului la care a fost supus.

A început cercetările pe toți pacienții lui bolnavi de cancer, pornind de la ideea că în spatele acestor
boli există un eveniment marcant.

Dr Hamer promovează cinci legi care ghidează Legile noi medicini germanice:

1. ”Legea de fier a cancerului” - șocul emoțional care provoacă schimbări în organism;

2. ”Legea bifazică a bolilor” – este alcătuită din două părți

3. Predispozițiile care sunt inscripționate în ADN ale fiecărui individ;

4. Predispozițiile la microbi;

5. Legea chintesenței – anumite trăiri emoționale declanșează boala ca predispusă, înscrisă

în ADN ca o luptă pentru supraviețuire.

8
 STUDIU DE CAZ

Voi expune ca studiu de caz, un membru de familie apropiat, respectiv mama mea.

Se numește N. Z. , are 73 de ani, provine dintr-o familie în care se regăsesc foarte multe
evenimente traumatice, începând de la deposedări de averi, deportări, sărăcie, decese subite și
brutale, abandonuri, etc.

Tatăl ei a luptat pe front, a avut probleme grave la un plămân pe care l-a scos și a murit de infarct
miocardic. Relația cu el a fost bazată pe afectivitate și susținere.

Mama ei a rămas orfană de mică, a avut mamă vitregă și a fost nevoită ca de la vârsta de 7 ani să fie
mamă pentru frații vitregi. A avut zona Zoster, ciroză uscată. Nu se cunoaște cauza morții. Relația cu
ea nu a fost susținută de afectivitate, deoarece a fost o mamă absentă afectiv, uneori agresivă fizic
dar cu siguranță agresivă verbal, gen: ”handicapat-o, nu ești în stare de nimic, ușuratic-o, trebuie să
muncești pentru a o întreține pe sora ta în școală, dacă tu nu ești în stare, etc.”

Revenind la mama mea, pe la vârsta de 7 ani s-a îmbolnăvit de scarlatină și a fost internată în spital
la contagioși. Situația financiară precară, nu le-a permis părinților să meargă foarte des în vizită.

Din relatările mamei, reiese că se simțea abandonată, speriată și nu făcea altceva decât stătea
urcată la geamul care avea gratii și plângea (camera se afla la subsolul spitalului).

Având febră foarte mare, fiind nemâncată și cu imunitatea scăzută, durerea prea mare a
determinat oarecum la blocarea anumitor funcții ale organelor, deoarece la câteva zile a făcut
convulsii și hemipareză dreapta. Apoi a intrat în comă superficială, iar medicii au externat-o
spunându-le părinților să se pregătească de înmormântare.

Ajungând acasă, datorită climatului, faptul că-i simțea sau îi auzea oarecum, într-o săptămână și-a
revenit și trăiește și acum.

Fiindu-i afectată zona creierului care este responsabilă cu memoria, gândirea, medicii au spus că nu
v-a putea face școală. A terminat IV clase, apoi bunica a luat-o la muncă la CAP.

La vârsta de 12 ani a fugit de acasă, fiind furată de un băiat, Acesta a violat-o, a bătut-o, fiind
alcoolic. La scurt timp, tatăl aflând situația, a luat-o și a adus-o acasă. În loc de suport a primit doar
umilință și injoncțiuni din partea mamei. A fost ulterior căsătorită cu tata. Nici cu tata (dependent de
alcool, astm bronșic) nu a avut o relație bazată pe armonie și iubire.

Acum voi expune bolile din prezent și semnificația acestora:

• Glaucom – întotdeauna, știind că se apropie ora la care venea tata, se întreba cum va
veni băut și cu chef de scandal sau calm și treaz. Oarecum, vroia să ghicească înainte
de a veni tata starea lui, pentru a avea timp de pregătire pentru ce urma. În cartea
”Piramida sănătății” scrisă de Gilbert Renaud, p. 204, descrie care sunt reacțiile
psihologice la bolile de ochi. Sau experiențele pe care le-a trăit și văzut, au fost

9
 extrem dureroase, iar prin boală nu-și mai dorește să le readucă în memoria vizuală ci
să le ignore/să le uite.
• Glanda tiroidă – datorită hemiparezei dr, mama a fost mult mai înceată, de aceea mă
gândesc, că în momentul violului nu s-a putut apăra, în plus cerințele ulterioare din
partea mamei, soțului, copiilor au fost prea mari pentru capacitatea ei. Pe de altă parte,
fiind ”oaia neagră” a familiei prin greșeala făcută și datorită bolii, a fost nevoită
întotdeauna să-și suprime vorbele/opinia/părerea, plus că sentimentul de separare,
abandon l-a simțit întotdeauna și a suferit enorm atunci când viața a confruntat-o cu
ele. Gilbert Renaud, p. 136

• Boala autoimună – a fost motivată prin condiționări, gen: ”dacă nu muncești să-ți
câștigi independența, ai să ajungi slugă la frați; dacă nu te măriți acum, ai să mă
distrugi și ai să rămâi pe drumuri; dacă nu te faci bine, ai să rămâi ciungă, etc.” sau
prin faptul că nu s-a simțit iubită și acceptată așa cum este ea ci a fost respinsă,
criticată în permanență, a început să se urască, s-a simțit vinovată și responsabilă
pentru suferința mamei ei, a considerat că nu metrită să trăiască sau că doar prin boală
obține atenția și iubirea necesară. Gilbert Renaud, p. 67
• Diabet tip II – nu a primit iubire, nu are încredere în nimeni că ar putea fi capabil să
ofere iubire, nu știe să iubească sau să dozeze iubirea pe care consideră ea c-o dă.
Gilbert Renaud, p. 106
• Fibroză pulmonară – Teama de moarte a fost prezentă în viața mamei începând cu
vârsta de 7 ani, apoi cu fiecare deces al persoanelor dragi, se reactiva această teamă
(moartea primului copil, a tatălui, a mamei, însă decesul care a declanșat boala este
cel al soțului). Gilbert Renaud, p. 189
• Suspectă de cancer de piele – sugerează umilințele prin care a trecut, violul și
pierderea integrității fizice și psihice. Gilbert Renaud, p. 226

CONCLUZIE PERSONALĂ

Nimic nu este întâmplător și nicio boală, dacă nu te naști cu ea, nu apare pur și simplu ci este
ghidată de o multitudine de factori înlănțuiți, care o declanșează. În funcție de cum este ajutat să-și
formeze personalitatea, ex: cum este învățat să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile în prima
perioadă a vieții, în acest mod va obține capacitatea de a face față tuturor evenimentelor marcante.

Sunt mulți cercetători care au observat că unii oameni, deși au avut experiențe
șocante/traumatizante, au reșit să depășească acele momente chiar și fără suport de specialitate..

Pornind de la această observație, au început să-și pună întrebări ce anume au în plus aceștia.

Au concluzionat că, aceștia dețin o capacitatea mare de a-și activa resursa și o dorință mare de
viață, cum și faptul că sunt mai optimiști decât ceilalți. De asemenea, capacitatea de iertare, de
acceptare și de iubire este mai puternică.

10
 BIBLIOGRAFIE

Maria Dorina Pașca Noi perspective în psihologia medicală, Editura Ardealul, Târgu Mureș, 2006

Franz Alexander Medicina psihosomatică, Editura Trei, București, 2008

Gilbert Renaud Piramida sănătății

Ruke Geerd Hamer Noua medicină germanică

11