NORMATIV PENTRU FOLOSIREA ADITIVILOR LA PREPARAREA

BETOANELOR SI MORTARELOR

Indicativ: C 8-75
Înlocuieste: C 8-61; C 84-67; C 99-69; C 134-71; C 141-72; C 111-70.
Cuprins
1. GENERALITATI
 
1.1. Prezentul normativ stabileşte domeniul şi condiţiile de utilizare în betoane şi mortare a aditivilor
produşi în R.S.R. În măsura în care se vor produce alte tipuri de aditivi, prezentul normativ se va completa
cu domeniul şi condiţiile de utilizare respective.
1.2. Aditivii sunt produse care, adăugate la prepararea betoanelor şi mortarelor, au ca efect îmbunătăţirea
unor caracteristici ale amestecurilor în stare proaspătă şi în stare întărită.
1.3. Aditivii pot fi utilizaţi sub formă de soluţie şi atunci cantitatea corespunzătoare proporţiei optime se
adaugă în apa de amestecare la betoane şi mortare sau pot fi utilizaţi sub formă de pulbere, în care caz
aditivul se amestecă în prealabil cu cantitatea de ciment.
1.4. Efectele favorabile scontate ale aditivilor pot fi obţinute numai în cazul unor compoziţii de beton
judicios stabilite şi asigurării unor amestecuri omogene de beton sau mortar.
1.5. Aditivii, în funcţie de efectul principal, pot fi clasificaţi după cum urmează:
- plastifianţi:

 dispersanţi,

 antrenori de aer,

 cu caracter mixt;

- întârzietori de priză;
- acceleratori:

 de priză,

 de întărire,

 de priză şi întărire;

- antigel;
- impermeabilizatori.
Pe lângă efectul principal, aditivii pot avea în acelaşi timp şi un efect secundar (de ex. efect de întârzietor
de priză şi de plastifiant).
1.6. Eficacitatea aditivilor se verifică pe baza încercărilor preliminare pe betoane şi mortare.
1.7. În cazurile în care prin proiect se impune realizarea de betoane cu caracteristici ce se pot obţine
numai cu ajutorul unor aditivi, în documentaţia economică a proiectului se va prevedea în mod obligatoriu
utilizarea aditivilor respectivi.
1.8. La executarea lucrărilor de betoane şi mortare cu aditivi se vor aplica prevederile din "Norme
republicane de protecţie a muncii" - Ediţie 1975 şi "Norme de protecţie a muncii" (construcţii-montaj) din
1968, generalizate în sectoarele de activitate ale M.C. Ind cu ordinul nr. 7/N-1970.
[top]
2. ADITIVI PLASTIFIANTI LSC SI DISAN
 
2.1. Prezentul normativ se referă la utilizarea următoarelor tipuri de aditivi plastifianţi: aditivul plastifiant
dispersant LSC şi aditivul plastifiant mixt (dispersant şi antrenor de aer) DISAN, care se produc de către
Fabrica de celuloză şi hârtie Zărneşti.
2.2. Aditivii LSC şi DISAN se prezintă sub formă de pulbere de culoare brună.
Domeniul de utilizare
2.3. Aditivii plastifianţi LSC şi DISAN se utilizează la prepararea betoanelor grele - simple sau armate - în
scopul îmbunătăţirii lucrabilităţii, reducerii tendinţei de segregare în timpul transportului, măririi gradului de
compactare, a impermeabilităţii şi a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ repetat. Aditivul LSC se utilizează la
betoane cu o consistenţă corespunzătoare unei tasări de maximum 11 cm iar DISAN-ul în cazul unei
tasări de maximum 8 cm. Aditivul DISAN se recomandă în special în vederea măririi durabilităţii
betoanelor (mărirea gradului de impermeabilitate şi a rezistenţei la îngheţ-dezgheţ), ca de ex. în cazul
lucrărilor hidrotehnice, betoanelor cu permeabilitate redusă şi de drumuri.
2.4. La utilizarea aditivilor plastifianţi (LSC şi DISAN) se deosebesc:
a) "Cazuri curente", în ceea ce urmăreşte în principal îmbunătăţirea caracteristicilor betonului proaspăt şi
care nu se încadrează în cele prevăzute la litera b.
b) "Cazuri speciale"
- betoane care în timpul exploatării sunt supuse unor condiţii severe în ceea ce priveşte frecvenţa ciclurilor
de îngheţ-dezgheţ (G<100 pentru LSC şi G<150 pentru DISAN);
- betoane la care trebuie asigurat un grad de impermeabilitate mai mare decât P 8 în cazuri utilizării LSC-
ului şi mai mare de P 10 în cazul utilizării DISAN-ului;
- betoane executate cu tehnologii speciale (betoane pompate etc.) sau cu agregate speciale (ex. agregate
foarte grele);
- betoane executate prin tratare termică numai în cazul utilizării aditivului LSC; aditivul DISAN este interzis
în cadrul betoanelor tratate termic;
- betoane folosite pentru execuţia unor lucrări speciale; poduri, construcţii hidrotehnice, îmbrăcăminţi
rutiere în cazul utilizării aditivului DISAN;
- betoane la care se folosesc concomitent şi alţi aditivi (acceleratori sau întârzietori la întărire,
impermeabilizatori etc.).
2.5. Încadrarea lucrărilor la care se utilizează aditivii plastifianţi (LSC şi DISAN) în "cazuri curente" sau
"cazuri speciale" serveşte pentru precizarea modului de stabilire a compoziţiei betonului şi se face de
regulă de către proiectant.
2.6. Prezentul normativ se referă în principal la folosirea aditivilor plastifianţi în "cazurile curente"; pentru
"cazurile speciale" prescripţiile au un caracter orientativ, folosirea făcându-se numai pe bază de studii
preliminare, conform prevederilor de la pct. 2.21.
Condiţii tehnice pentru materialele componente
Cimenturi
2.7. Se vor utiliza cimenturile din grupele I, II, III prevăzute în STAS 6132-74, ţinând seama de prevederile
din "Instrucţiunile tehnice privind folosirea cimenturilor în construcţii", indicativ C.19-72.
Utilizarea altor tipuri de ciment se poate face numai pe baza unor studii preliminare, efectuate conform
indicaţiilor de la pct. 2.21 din prezentul normativ.
Agregate
2.8. Se pot utiliza agregate naturale grele care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în STAS 1667-70
"Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane obişnuite cu lianţi hidraulici. Condiţii generale".
Apa
2.9. Atât la prepararea soluţiei de aditivi cât şi la prepararea betoanelor se va folosi apa care îndeplineşte
condiţiile prevăzute în STAS 790-73 "Apă pentru mortare şi betoane. Condiţii tehnice şi metode de
încercare"; nu se admite folosirea apei de mare sau a apelor minerale.
Aditivi
2.10. Aditivul LSC trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS 8626-70, iar aditivul
DISAN cele prevăzute în STAS 8625-70. Depozitarea şi păstrarea aditivilor se face în ambalajul original şi
în încăperi ferite de umiditate.
Verificarea calităţii materialelor componente
2.11. Verificarea calităţii materialelor componente se face în conformitate cu prevederile din STAS 1799-
73 "Construcţii de beton armat şi beton precomprimat. Controlul executării betoanelor. Încercări şi
frecvenţa lor".
2.12. Calitatea aditivilor plastifianţi se verifică pe baza buletinului de calitate emis de producător şi pe baza
încercărilor preliminare pe betoane prin care se va determina cantitatea de aer oclus (DISAN) şi
densitatea aparentă a betonului în stare proaspătă.
Prepararea soluţiei de aditiv
2.13. La prepararea betoanelor, aditivi plastifianţi se folosesc sub formă de soluţie, având o concentraţie
de 20 ±1% substanţă uscată în unităţi de masă.
2.14. Pentru prepararea soluţiei cu concentraţie indicată la pct. 2.13 se dizolvă aditivul în proporţie de 25
kg LSC la 100 litri apă, ceea ce duce la obţinerea unei cantităţi de cca. 115 litri soluţie. La stabilirea
acestei proporţii s-a ţinut seama că aditivul se livrează cu un conţinut de minimum 92% substanţă uscată.
2.15. Pentru prepararea soluţiei de DISAN se dizolvă o cantitate de 22 kg la 100 l apă, rezultând o
cantitate de cca. 115 l soluţie.
2.16. Pentru favorizarea dizolvării şi omogenizării soluţiei, se va încălzi în prealabil apa la temperatura de
60...80oC, iar după introducerea aditivului se va amesteca continuu timp de cca. 10 minute, cu ajutorul
unei şipci de lemn sau cu un agitator mecanic.
2.17. Verificarea concentraţiei soluţiei se poate face prin determinarea densităţii acesteia, fie cu ajutorul
unui areometru, fie prin cântărire. În cazul când se utilizează areometru, densitatea trebuie să fie cuprinsă
între valorile 1,08...1,09 g/cm3 pentru soluţia de LSC şi 1,07 ...1,08 g/cm 3 pentru soluţia de DISAN, la
temperatura soluţiei de 15...25oC.
În cazul când se foloseşte metoda cântăririi se procedează astfel: se cântăreşte un vas de sticlă gradat
având o capacitate de 1 litru, mai întâi gol şi uscat (M 1), apoi plin cu apă până la semnul de 1 litru (M) şi,
în cele din urmă, tot până la semn, cu soluţie de aditiv (M 2). Densitatea soluţiei de aditiv se calculează cu
relaţia:

2.18. Soluţiile de aditivi se vor păstra în butoaie metalice sau din PVC bine închise, astfel încât să se evite
eventualele impurificări sau modificarea concentraţiei datorită evaporării apei.
În cazurile în care butoaiele nu au asigurat o închidere etanşă (de ex. butoaie acoperite cu capac), soluţie
se va prepara în cantităţi care se consumă în cel mult 2 zile.
2.19. Butoaiele în care se păstrează soluţiile de aditivi vor fi în prealabil bine curăţate în interior de orice
impurităţi (praf, grăsimi, păcură etc.) şi nu vor fi folosite decât numai în acest scop. Pe aceste butoaie se
va scrie cu vopsea denumirea aditivului pe care-l conţine.
Stabilirea compoziţiei betonului
2.20. În "cazurile curente", definite la pct. 2.4.a, stabilirea compoziţiei betonului se face ţinând seama de
prevederile din "Instrucţiunile tehnice privind stabilirea compoziţiei betoanelor", indicativ C.128-71, precum
şi de următoarele indicaţii suplimentare:
a) Proporţia de aditiv LSC va fi:
- în cazurile în care se folosesc cimenturi cu până la 15% adaosuri; 0,750...1,0 litri soluţie de LSC pentru
100 kg de ciment, ceea ce corespunde de 0,15...0,20% LSC substanţă uscată, în unităţi de masă faţă de
ciment;
- în cazurile în care se folosesc cimenturi cu peste 15% adaosuri: 1,00...1,25 litri soluţie de LSC pentru
100 kg de ciment, respectiv 0,20...0,25% LSC substanţă uscată, în unităţi de masă faţă de ciment;
- în cazul utilizării aditivului DISAN, proporţia de aditiv va fi de 1,00...1,50 litri soluţie pentru 100 kg ciment,
ceea ce corespunde la 0,2...0,3% substanţă activă uscată, în unităţi de masă faţă de ciment.
b) Cantitatea de apă de amestecare stabilită iniţial conform Instrucţiunilor tehnice C.128-71, se va reduce
cu cca 10% în cazul aditivului LSC şi cu 10...20% în cazul aditivului DISAN, astfel încât, pe bază de
încercări preliminare pe beton proaspăt, să se obţină consistenţa necesară.
Aprecierea consistenţei necesare se poate face pe baza experienţei dobândite la executarea unor lucrări
similare sau ţinând seama de următoarele recomandări:
- pentru elemente masive cu armături rare, o tasare de maximum 5 cm;
- pentru elemente curente, o tasare de 5...8 cm;
- pentru elemente cu secţiuni subţiri sau armături dese, o tasare de 8...11 cm.
În cazul utilizării aditivului DISAN, suplimentar se va verifica volumul de aer oclus, conform prevederilor
din STAS 3479-67. Volumul de aer oclus trebuie să se încadreze în limitele date în tabelul 1, în funcţie de
dimensiunea maximă a agregatului.
TABELUL 1
 Dimensiunea maximă a
10 16 20 31 40 71
agregatului, mm

% aer oclus, max. 7 6 5 4,5 4 3

Dacă procentul de aer oclus din masa betonului proaspăt nu se încadrează în limitele date în tabel, se va
corecta în consecinţă proporţia de aditiv, confecţionându-se un nou amestec şi procedându-se la o nouă
verificare a acestei caracteristici.
Deoarece condiţiile referitoare la conţinutul de aer oclus prevăzute în tabelul 1 trebuie să fie asigurate la
locul de punere în lucrare, se va proceda în modul următor:
- se verifică conţinutul de aer oclus pentru aceeaşi şarjă la staţia de preparare şi după transport la locul de
punere în lucrare;
- dacă conţinutul de aer oclus determinat la locul de punere în lucrare nu se încadrează în limitele
prevăzute în tabelul 1, se va corecta proporţia de aditiv sau raportul A/C în mod corespunzător. Pe
amestecul nou rezultat se va verifica din nou volumul de aer oclus, definitivându-se în acest caz proporţia
optimă de aditiv ce trebuie respectată.
c) Pentru efectuarea încercărilor preliminare pe baza cărora se definitivează compoziţia betonului, se
procedează astfel:
- luând de bază compoziţia amestecului de beton care îndeplineşte condiţia de consistenţă şi de volum de
aer oclus (în cazul utilizării aditivului DISAN), se vor prepara în paralel două amestecuri suplimentare, în
aceeaşi cantitate şi folosind aceleaşi materiale, la care cantitatea de ciment va diferi cu +10% şi respectiv
-10%, faţă de cantitatea adoptată pentru primul amestec, agregatele, apa şi proporţia de aditiv
menţinându-se constantă.
Pentru fiecare amestec se va verifica consistenţa şi suplimentar, în cazul utilizării aditivului DISAN,
volumul de aer oclus, confecţionându-se câte 12 epruvete cubice, în conformitate cu prevederile din STAS
1275-70.
Epruvetele se vor păstra şi încerca în conformitate cu prevederile din STAS 1275-70. Încercările se vor
efectua pe serie de 6 epruvete la vârsta de 7 zile, respectiv 28 zile.
d) Din cele 3 compoziţii se va alege aceea care va îndeplini, atât condiţiile stabilite cu privire la
consistenţă şi volum de aer oclus pentru betonul proaspăt, cât şi rezistenţele medii prevăzute în tabelul 2.
Rezistenţele medii obţinute pe epruvetele încercate la 28 zile constituie o verificare suplimentară.
TABELUL 2
Condiţii privind rezistenţa la compresiune la 7 zile

Raportul R 7/Rb, consistenţa betonului

corespunzând unei tasări a conului (în cm) de:
Tipul de ciment

2 2,1...5 5,1...8 8,1...11*)

- cimenturi pentru lucrări

curente cu max. 15%
adaosuri 0,75 0,70 0,68 0,65

- idem, cu peste 15%

adaosuri 0,70 0,65 0,63 0,60

- cimenturi cu rezistenţe
iniţiale sau finale mari 0,85 0,80 0,78 0,75
 - cimenturi rezistente la
agresiuni sulfatice sau cu
căldură de hidratare 0,65 0,60 0,58 0,55
redusă
*) Numai pentru amestecurile cu aditiv LSC.
2.21. În "cazurile speciale", definite la pct. 2.4 b, stabilirea compoziţiei betonului se va face pe bază de
studii preliminare, efectuate de către un laborator de specialitate şi ţinând seama de următoarele indicaţii:
a) De la caz la caz, proiectantul sau executantul trebuie să stabilească caracteristicile urmărite pentru
betoanele respective şi condiţiile tehnice de îndeplinit, acestea putându-se referi la: marca betonului,
rezistenţele necesare la diferite termene sau faze tehnologice, rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, gradul de
impermeabilitate etc.
b) Studiile preliminare vor cuprinde încercări efectuate în paralel pe amestecul de beton fără aditiv şi cu
adaos de aditiv, în proporţiile alese astfel încât să se respecte condiţiile stabilite.
c) Pe baza concluziilor rezultate din studiul preliminar se va stabili de către laboratorul de specialitate
compoziţia betonului corespunzător cerinţelor lucrării respective, indicate de către proiectant sau
executant.
2.22. Proporţia de aditiv se menţine atât timp cât nu se schimbă lotul de aditiv sau sursa de agregate.
Prepararea betonului
2.23. Înainte de începerea lucrării, se va face un instructaj cu personalul ce va lucra la prepararea
betoanelor, în vederea dozării corecte a componenţilor betonului şi în special a proporţiei de aditiv stabilită
prin încercările preliminare. Nu sunt admise abateri de dozare a soluţiei de aditiv mai mari de 0,1
litri/litru.
2.24. Se va asigura o bună omogenizare a soluţiei de aditiv înainte de utilizare.
2.25. Cantitatea de soluţie de aditiv stabilită pentru un amestec de beton şi dozată se introduce la
preparea odată cu apa de amestecare.
2.26. Durata de malaxare trebuie să se încadreze în prevederile prescripţiilor în vigoare pentru betonul
fără aditiv.
Punerea în lucrare a betonului
2.27. La punere în lucrare a betoanelor cu aditiv se vor respecta prevederile din "Normativul pentru
executarea lucrărilor de beton şi beton armat", indicativ C.140-71, precum şi eventualele prevederi
suplimentare menţionate în proiectul sau în caietul de sarcini al lucrării.
2.28. În vederea verificării caracteristicilor betoanelor preparate cu aditiv, laboratorul unităţii executante va
efectua determinările pe materialele componente, beton proaspăt şi întărit, conform prevederilor din STAS
1799-73, completate eventual în caietele de sarcini.
[top]
3. ADITIVI ÎNTÂRZIETORI DE ÎNTARIRE PENTRU BETOANE SI MORTARE,
RETARGOL SI REPLASAT
 
3.1. Aditivii întârzietori RETARGOL Şi REPLASAT se utilizează în stare lichidă şi se adaugă la prepararea
betoanelor, respectiv mortarelor odată cu apa de amestecare, putându-se obţine o întârziere a timpului de
întărire de până la 18 ore pentru betoane şi de până la 24 ore pentru mortare.
Domeniul de utilizare
3.2. Aditivii întârzietori se utilizează la prepararea betoanelor de orice marcă, dar având consistenţa de
minimum 4 cm tasarea (conform STAS 1759-70), în scopul:
- evitării rosturilor de lucru la: întreruperea betonării, executarea fundaţiilor masive, executarea
elementelor de mare suprafaţă, execuţia coloanelor şi piloţilor pentru fundaţii şi execuţia recipienţilor;
- menţinerea proprietăţilor betonului proaspăt pe perioada necesară, în cazul transportului acestuia la
distanţe mari sau pe timp călduros.
3.3. La prepararea mortarelor de zidărie sau de tencuială de marcă M 25, M 50, M 100, în scopul
prelungirii intervalului de timp între preparare şi punere în lucrare, se recomandă numai aditivul
RETARGOL.
3.4. Se interzice utilizarea aditivilor în condiţii de temperatură sub +5 oC.
3.5. În cazul betoanelor situate în medii agresive utilizarea aditivilor este condiţionată de avizul unui
institut de specialitate.
Condiţii tehnice pentru materialele componente
Cimenturi
3.6. La prepararea betoanelor şi mortarelor se pot utiliza toate tipurile de ciment indicate în Instrucţiunile
tehnice C.19-72, cu excepţia următoarelor:
- cimenturi aluminoase A 400, A 500, A 600;
- ciment alb PA 300.
În general, efectul de întârziere a întăririi este cu atât mai eficient cu cât proporţia de adaos de ciment este
mai mare.
Agregate
3.7. Se vor utiliza agregate naturale care îndeplinesc condiţiile tehnice prevăzute în STAS 1667-70
"Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane obişnuite cu lianţi hidraulici. Condiţii generale".
Apa
3.8. Pentru confecţionarea betoanelor şi mortarelor la care se utilizează aditivi întârzietori, apa trebuie să
îndeplinească condiţiile prevăzute în STAS 790-73 "Apă pentru mortare şi betoane. Condiţii tehnice şi
metode de încercare".
Aditivi
3.9. Aditivii trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice date în anexa 1.
Verificarea efectului de întârzietor al aditivilor pe şantier se va face prin încercări preliminare, conform cpt.
3.12.
3.10. Depozitarea şi păstrarea aditivilor se va face în ambalaje închise din material PVC, în locuri ferite de
acţiunea directă a soarelui şi a îngheţului.
Stabilirea compoziţiei betonului
3.11. Proporţia în care se utilizează aditivii întârzietori depinde de:
- tipul de aditiv utilizat (RETARGOL, respectiv REPLAST);
- tipul de ciment folosit;
- durata necesară menţinerii lucrabilităţii;
- condiţiile de temperatură.
Limitele în care se poate să varieze proporţia de aditiv sunt independente de marca betonului şi
corespund intervalului caracteristic tipului de aditiv.
- pentru RETARGOL, (0,9 0,4) litri aditiv la 100 kg ciment;
- pentru REPLAST, (1,7 0,7) litri aditiv la 100 kg ciment.
3.12. Compoziţia betonului se stabileşte în conformitate cu prevederile din Instrucţiunile tehnice C.128-71,
reducându-se cantitatea de apă de amestecare cu cca 10%.
Se prepară trei amestecuri de beton corespunzător proporţiilor de aditiv minime, medii şi maxime. Pe
amestecurile obţinute se verifică consistenţa dorită, care însă nu poate fi sub 4 cm tasarea conului.
Din fiecare amestec se iau în găleţi probe de cca 10 litri de beton, care se acoperă cu folie de polietilenă
şi se păstrează în condiţiile de temperatură ale lucrării.
După trecerea intervalului de timp prevăzut ca necesar menţinerii lucrabilităţii, se procedează la vibrarea
probelor de beton folosind un vibrator de interior.
Se consideră că proporţia optimă de aditiv, este aceea corespunzătoare amestecului la care apare lapte
de ciment în 30...45 secunde de vibrare.
3.13. Adoptând proporţia de aditiv rezultată ca optimă, se prepară trei amestecuri de beton variind dozajul
de ciment, conform prevederilor din Instrucţiunile tehnice C.128-71.
Din cele trei amestecuri de beton se vor preleva la prepararea câte 12 epruvete pentru verificarea
rezistenţelor la compresiune la 7 şi 28 zile. Prelevarea şi încercarea epruvetelor se va face conform
prevederilor din STAS 1275-70. Epruvetele respective se vor păstra în laborator timp de trei zile în tipare
acoperite se vor păstra în laborator timp de trei zile în tipare acoperite cu folii de polietilenă, după care,
până la vârsta de 7 zile se vor păstra în apă sau nisip umed, iar apoi în aer la temperatura de 20 2oC şi
umiditate relativă de 65 5%.
3.14.Definitivarea compoziţiei betonului se va face pe baza rezistenţelor la 7 zile, ţinând seama de
condiţiile minime date în tabelul 3.
TABELUL 3
 Raportul minim R 7/Rb, consistenţa
betonului corespunzând unei tasări a
conului (în cm) de:
Tipul cimentului

4...8 8,1...11 >11

- cimenturi pentru lucrări curente,

cu maximum 15% adaosuri 0,68 0,65 0,62

- idem, cu peste 15% adaos

0,62 0,60 0,57

- cimenturi cu rezistenţe iniţiale

sau finale mari 0,78 0,75 0,72

- cimenturi rezistente la agresiuni

sulfatice sau cu căldură de
hidratare redusă 0,58 0,55 0,52

Rezultatele obţinute la 28 zile constituie o verificare suplimentară.

Stabilirea compoziţiei mortarelor
3.15. Limitele în care poate să varieze proporţia de aditiv, în funcţie de masa mortarului, sunt:
- pentru mortare M 25 (2,4 0,3) litri aditiv/100 kg ciment;
- pentru mortare M 50 (2,1 0,3) litri aditiv/100 kg ciment;
- pentru mortare M 100 (1,6 0,3) litri aditiv/100 kg ciment;
3.16. Pentru stabilirea proporţiei optime de aditiv se vor prepara trei amestecuri având compoziţia
rezultată din Instrucţiunile tehnice C.17-71 şi adăugând aditiv în cantităţile corespunzătoare proporţiei
minime, medii şi maxime, indicate la pct. 3.15.
3.17. Amestecurile obţinute se păstrează în cutii metalice sau găleţi acoperite cu folii de polietilenă, în
condiţiile de temperatură ale lucrării respective.
3.18. Proporţia optimă de aditiv se stabileşte prin determinarea consistenţei mortarului conform STAS
2634-70, punând condiţia ca, diferenţa dintre valoarea consistenţei (C 1) determinată imediat după
prepararea şi (C2) determinată după intervalul de timp necesar menţinerii lucrabilităţii să nu depăşească 3
cm.
Prepararea betoanelor şi mortarelor
3.19. Prepararea betoanelor şi mortarelor cu aditivi întârzietori se face conform prevederilor din
prescripţiile tehnice în vigoare pentru betoane şi mortare fără aditivi.
3.20. Înainte de începerea lucrării, se va face instructaj cu personalul ce va lucra la prepararea betoanelor
şi mortarelor, în vederea dozării corecte a componenţilor şi în special a proporţiei de aditiv stabilită. Nu
sunt admise abateri la dozarea soluţiei de aditiv mai mari de 0,1 litri/litru.
Aditivul trebuie să se omogenizeze înainte de utilizare. Cantitatea de aditiv stabilită pentru un amestec de
beton sau mortar se introduce la preparare odată cu apa de amestecare.
Măsuri în timpul transportului
3.21. Transportul betoanelor sau mortarelor cu aditivi întârzietori se va face cu mijloacele şi în condiţiile
prevăzute pentru amestecurile fără aditivi.
3.22. În cazul stocării mortarului pe o durată mai mare de o oră, se vor folosi cutii bine închise, umezite în
prealabil, iar amestecul se acoperă cu rogojini sau prelate.
Punerea în lucrare a betoanelor
3.23. Betoanelor vor fi puse în lucrare respectând prevederile din Normativul C.140-71. În cazul
transportării pe o distanţă mare sau depozitării accidentale de câteva ore, este interzis să se corecteze
consistenţa betonului prin adăugare de apă.
3.24. La betonarea elementelor se pot utiliza aditivi întârzietori numai în zona în care se prevede un rost
de întrerupere; în acest caz lăţimea betonului din zona rostului va fi de cca 1 m.
Rosturile de lucru vor avea poziţiile stabilite în conformitate cu prevederile din Normativul C.140-71.
3.25. În cazul întreruperii betonării se vor avea în vedere următoarele:
- reluarea betonării trebuie să înceapă înainte de consumarea intervalului de timp în care zona turnată
anterior îşi menţine caracteristicile betonului proaspăt;
- la turnarea noului strat de beton se va urmări o revibrare a zonei anterioare, pentru asigurarea unei
legături intime;
- dacă la reluarea turnării, stratrul anterior şi-a pierdut proprietăţile betonului proaspăt, acesta va fi
îndepărtat pe întreaga zonă în care nu prezintă o structură compactă.
Punerea în lucrare a mortarelor
3.26. Punerea în lucrare a mortarelor cu aditiv RETARGOL se face conform prevederilor din "Normativul
pentru executarea zidăriilor din cărămizi şi blocuri ceramice", indicativ C.126-75, precum şi din
"Normativul pentru executarea tencuielilor umede", indicativ C.18-75.
3.27. În cazul stocării mortarului un timp mai îndelungat de la preparare, înainte de punerea în operă se
va verifica dacă aceasta îndeplineşte condiţia de consistenţă cerută, fiind permisă adăugarea de apă
pentru corectarea acesteia.
Păstrarea betoanelor şi mortarelor puse în lucrare
3.28. Suprafeţele libere ale betoanelor proaspete vor fi ferite de acţiunea directă a razelor solare sau a
curenţilor de aer. După întărire se vor adopta măsurile de protecţie prevăzute în Normativul C.140-71,
luându-se măsuri ca, în primele 24 ore, betonul să nu fie în contact direct cu apa.
La întreruperea betonării, betonul turnat anterior va fi protejat până la reluarea lucrului, acoperindu-se
întreaga lui suprafaţă din zona respectivă cu folii de polietilenă, prelate sau rogojini.
3.29. Suprafeţele tencuite vor fi ferite de acţiunea directă a apei (ploaie, eventuale infiltraţii) sau de
acţiunea directă a razelor solare şi a curenţilor de aer, acoperindu-se cu folii de polietilenă, saci umezi,
rogojini, timp de 24 ore, după care suprafeţele respective se vor umezi de 2 ori pe zi, timp de 6 zile de la
terminarea tencuielii.
Verificarea calităţii betoanelor şi mortarelor
3.30. Verificarea calităţii betoanelor se face conform preverilor din Normativul C.140-71, iar verificarea
calităţii mortarelor conform prevederilor din STAS 2634-70.
[top]
4. ADITIV ACCELERATOR DE PRIZA SI ÎNTARIRE - CLORURA DE CALCIU -
 
Definirea produsului
4.1. Clorura de calciu tehnică folosită la betoane trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în
STAS 2073-75 pentru tipul C.
4.2. Clorura de calciu tehnică tip C este o substanţă solidă, de culoare albă-gălbuie sau cenuşie.
4.3. În conformitate cu prevederile din STAS 2073-75, clorura de calciu tehnică tip C se livrează ambalată
în butoaie din tablă de oţel, închise ermetic, cu un conţinut net de 100 kg.
4.4. Clorura de calciu fiind foarte higroscopică, butoaiele se vor transporta în vehicule acoperite şi se vor
depozita în încăperi cu umiditate redusă.
Domeniul de folosire
4.5. Clorura de calciu se poate folosi ca accelerator de priză şi de întărire pentru betoane simple şi
armate, grele şi uşoare, preparate cu orice fel de ciment, pe bază de clinker portland.
Utilizarea clorurii de calciu este recomandată în următoarele cazuri:
- betonări pe timp friguros;
- betonarea elementelor de construcţii, la care urmează a se face o decofrare timpurie.
4.6. Adaosul de clorură de calciu asigură efectul scontat în cazul betoanelor vârtoase şi plastice; în cazul
betoanelor fluide efectul clorurii de calciu este redus.
4.7. Nu se admite folosirea clorurii de calciu la:
- construcţii la care apariţia unor pete pe suprafaţa betonului nu este admisă;
- construcţii de beton armat care în cursul exploatării se vor afla în mediu umed;
- construcţii care se află situate la mai puţin de 100 m de cabluri de înaltă tensiune, centrale electrice,
staţii de transformare etc.
- betoane cu permeabilitate redusă;
- elemente de construcţii din beton precomprimat;
- elemente armate cu plase sudate.
Prepararea soluţiei de clorură de calciu
4.8. Clorura de calciu se foloseşte sub formă de soluţie de concentraţie de 20%, care se adaugă odată cu
apa de amestecare prepararea betonului.
4.9. Procentul optim de clorură de calciu, care urmează să fie adăugat la prepararea betoanelor, se va
stabili pentru fiecare tip de ciment.
4.10. Încercările ce trebuie făcute pentru stabilirea cantităţii optime de clorură de calciu sunt următoarele:
- încercări asupra cimentului pentru determinarea timpului de priză;
- încercări asupra betoanelor pentru determinarea cantităţii de apă de amestecare.
Încercări asupra cimentului
4.11. Se determină timpul de priză (conform STAS 227-68), utilizând proporţiile de clorură de calciu
indicate în tabelul 4.
TABELUL 4

Soluţie cm3/1 kg ciment 25 50 75 100 125 150

Conţinut în % de CaCl2 0,5 1,0 1,5 2 2,5 3,0

4.12. Cantitatea optimă de clorură de calciu, care urmează să fie folosită la execuţia lucrării, reprezintă
procentul maxim care nu reduce timpul de începere a prizei sub o oră, ţinând seama că la prepararea
betoanelor se admite maximum:
- 3% CaCl2 din masa cimentului, la betoane simple;
- 2% CaCl2 din masa cimentului, la betoane armate.
4.13. În cazul în care la unele cimenturi nu se constată, prin încercările specificate la punctele 4.11 şi
4.12, accelerări importante ale prizei, atunci nu se va folosi clorura de calciu.
Încercări asupra betonului
4.14. Cu procentul optim de clorură de calciu determinat prin încercările efectuate asupra cimentului, se
vor face încercări pe betoane în scopul verificării efectului de accelerare a întăririi precum şi stabilirea
cantităţii de apă de amestecare.
4.15. Compoziţia betonului se stabileşte în conformitate cu prevederile din Instrucţiunile tehnice C.128-71,
reducând însă cantitatea de apă de amestecare cu cca 5%.
4.16. Se prepară două amestecuri de beton, din care un amestec cu proporţia de aditiv stabilită pe baza
încercărilor asupra cimentului şi alt amestec fără aditiv.
Cele două amestecuri vor avea aceleaşi consistenţă şi dozaj de ciment.
4.17. Din fiecare amestec se vor preleva 6 epruvete pentru verificarea rezistenţelor la compresiune la 3
zile. Prelevarea şi încercarea epruvetelor se face conform prevederilor din STAS 1275-70.
4.18. Epruvetele respective vor fi păstrate în tipare în condiţiile de mediu în care urmează să se execute
lucrarea.
4.19. Rezistenţele obţinute pe epruvete la vârsta de 3 zile trebuie să fie mai mari cu minimum 15% în
cazul amestecului cu clorură, decât aceea stabilită la aceeaşi vârstă pe epruvetele fără aditiv.
În cazul în care nu se realizează această condiţie se renunţă la utilizarea clorurii de calciu.
Prepararea şi punerea în lucrare a betonului
4.20. La prepararea betonului cu clorură de calciu se vor respecta prevederile din prescripţiile tehnice în
vigoare pentru betonul obişnuit.
4.21. Se recomandă a se lua măsuri pentru punerea în lucrare a betonului cu clorură de calciu în
maximum o oră de la preparare.
4.22. Decofrarea elementelor turnate din beton cu clorură de calciu se face pe baza încercărilor pe cuburi
de control, păstrate în condiţiile de temperatură ale lucrării şi ţinând seama de condiţiile prevăzute în
Normativul C.140-71.
[top]
5. ADITIV ANTIGEL-ANTIGERO
 
5.1. Aditivul "ANTIGERO" asigură posibilitatea executării lucrărilor de betonare în perioada de timp
friguros, evitând degradarea structurii betonului sub acţiunea îngheţului la începutul perioadei de întărire.
5.2. Calitatea aditivului "ANTIGERO" este garantată de producător, conform condiţiilor tehnice date în
anexa 2.
Aditivul "ANTIGERO" poate coborî punctul de congelare a apei până la - 10 oC fără a împiedica reacţiile de
hidroliză şi hidratare ale cimentului. De asemenea, aditivul are un caracter de accelerator de întărire şi un
efect secundar de plastifiant antrenor de aer. Aditivul conţine ioni de clor în proporţie redusă (0,8%), fără
să aibă efect de corodare a armăturii.
5.3. La utilizarea acestui aditiv se vor respecta prevederile din:
- "Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat", indicativ C.140-71;
- "Normativ pentru realizarea lucrărilor de construcţii-montaj pe timp friguros", indicativ C.16-62, în măsura
în care nu sunt modificate sau completate prin prevederile prezentelor instrucţiuni tehnice.
Domeniul de utilizare
5.4. Aditivul "ANTIGERO" se recomandă a se folosi la prepararea betoanelor grele destinate elementelor
şi structurilor de beton sau beton armat executate în perioada de timp friguros (construcţii civile sau
industriale, drumuri, piste de aeroport, canale de aducţiune etc.).
5.5. Aditivul "ANTIGERO" nu se va utiliza la:
- elemente sau structuri de beton precomprimat;
- construcţii masive;
- betoane cu dozaje mai mici de 280 kg ciment/m3;
- lucrări de beton sau beton armat expuse în medii agresive;
- lucrări de beton armat situate permanent în apă.
Materiale utilizate
Cimentul
5.6. Se vor utiliza în general cimenturi cu rezistenţe iniţiale mari şi cu degajări cât mai mari de căldură de
hidratare, respectiv cimentul de tip RIM, cimenturi cu fineţe de măcinare avansată, fără adaos sau cu
maximum 15% adaosuri.
5.7. Durata maximă de depozitare a cimenturilor este de 15 zile pentru cimentul de tip RIM şi 30 de zile
pentru celelalte tipuri.
5.8. Se interzice utilizarea cimenturilor a căror temperatură depăşeşte 40 oC.
Agregate
5.9. Agregatele trebuie să corespundă condiţiilor tehnice din STAS 1667-70.
Apa
5.10. Apa utilizată la prepararea betoanelor trebuie să corespundă condiţiilor tehnice prevăzute în STAS
790-73.
Aditiv
5.11. Aditivul se livrează sub formă de soluţie şi la depozitare se vor lua măsuri pentru evitarea
temperaturilor sub - 10oC.
Stabilirea compoziţiei betonului
5.12. La stabilirea compoziţiei betonului se va ţine seama de instrucţiunile tehnice C 128-71, cu
următoarele menţiuni:
- se va adopta raportul A/C minim posibil;
- utilizarea aditivului "ANTIGERO" permite reducerea cantităţii apei de amestecare cu cca 5% pentru
aceeaşi consistenţă faţă de amestecul fără aditiv;
- consistenţa va corespunde unei tasări de maximum 5 cm;
- volumul de aer oclus nu trebuie să depăşească 5%;
- nu se admite utilizarea concomitentă a aditivului ANTIGERO cu alţi aditivi.
Prepararea şi transportul betonului
5.13. Temperatura betonului la preparare trebuie să fie în aşa fel aleasă încât, în funcţie de distanţa şi
mijloacele de transport, temperatura la locul de punere în operă să fie de minimum +5 oC.
5.14. Se interzice utilizarea agregatelor îngheţate.
5.15. Durata minimă de malaxare trebuie să fie cu maximum 50% mai mare decât cea adoptată în condiţii
normale de temperatură.
5.16. Cantitatea de aditiv "ANTIGERO" pentru 100 kg ciment este de 6,3 0,2 litri.
5.17. Transportul betonului se face conform prevederilor din Normativul C.16-62.
 Punerea în lucrare a betonului
5.18. Lucrările premergătoare referitoare la cofraje şi armături, se fac conform prevederilor din Normativul
C 16-62.
5.19. Turnarea betonului trebuie astfel organizată încât să se desfăşoare continuu şi cât mai rapid.
5.20. La punerea în operă, betonul trebuie să aibă o temperatură de minimum +5 oC, iar în cazul turnării
betonului în straturi se va ţine seama ca temperatura stratului anterior să nu fie mai mică de 0 oC.
5.21. În cazul când temperatura mediului este sub - 10 oC, se interzice betonarea.
5.22. Este obligatorie compactarea betonului prin vibrare, respectând prevederile din "Instrucţiunile
tehnice pentru compactarea prin vibrare a betoanelor monolite şi prefabricate", indicativ C.132-71.
Protecţia şi decofrarea betonului
5.23. Protecţia betonului după turnare trebuie asigurată folosind panouri de rogojini sau alte materiale pe
toată durata necesară atingerii rezistenţei de minimum 50 daN/cm 2, verificarea făcându-se conform
Normativului C.16-62.
5.24. Decofrarea se va face ţinând seama de condiţiile prevăzute în Normativul C.16-62.
Controlul calităţii betonului
5.25. În vederea verificării caracteristicilor betoanelor preparate cu aditivul "ANTIGERO", laboratorul
şantierului va efectua determinările prevăzute în STAS 1799-73.
5.26. Controlul evoluţiei rezistenţelor betonului la temperaturi scăzute se face pe cuburi păstrate în
aceleaşi condiţii cu elementul respectiv.
La încercarea epruvetelor este necesară o desgheţare prealabilă a acestora, prin păstrarea lor în apă timp
de 8 ore la temperatura de 20 2oC.
[top]
6. ADITIV IMPERMEABILIZATOR PENTRU MORTARE- APASTOP P -
Definirea produsului
6.1. "Apastop P" este un aditiv impermeabilizator pentru mortare de ciment; acest aditiv este contraindicat
în cazul betoanelor. Mortarul cu adaos de "Apastop P" se aplică în mai multe straturi şi constituie o
hidroizolaţie rigidă.
Domeniul de utilizare
6.2. Aditivul "Apastop P" se utilizează la prepararea mortarelor aplicate la:
a) protejarea elementelor de construcţii contra umidităţii, ca de exemplu, prin: tencuieli exterioare la pereţi
în subteran, tencuieli la socluri de clădiri, stratul orizontal de rupere a capilarităţii la zidării, tencuieli
interioare în încăperi cu umiditate ridicată (băi publice, spălătorii etc.);
b) etanşarea construcţiilor care vin în contact direct cu apa ca de exemplu: cuve, bazine, rezervoare,
castele de apă, fără însă ca presiunea apei să depăşească 2 atmosfere. În cazul construcţiilor care vin în
contact cu ape agresive, stabilite conform prevederilor STAS 3349-74 "Betoane de ciment - Criterii pentru
aprecierea agresivităţii apei", utilizarea mortarelor cu adaos de "Apastop P" se face numai pe bază de
indicaţii tehnice elaborate de un laborator de specialitate, stabilit de comun acord de beneficiar şi
proiectant.
6.3. Nu se admite aplicarea mortarelor cu "Apastop P" la construcţii supuse vibraţiilor.
Materiale utilizate
6.4. La confecţionarea mortarelor cu adaos de "Apastop P" se utilizează cimenturi de tip portland, conform
prevederilor din instrucţiunile tehnice C.19-72.
6.5. Nisipul trebuie să corespundă prevederile STAS 1667-70, cu următoarele menţiuni suplimentare:
- nisipul va fi de natură silicioasă şi va proveni din cariere sau balastiere; nu se admite utilizarea nisipului
de mare sau a celui provenit din concasarea rocilor;
- granulozitatea nisipului trebuie să se încadreze în limitele indicate în tabelul 5.
TABELUL 5
Condiţii de granulozitate pentru nisip

Treceri în % de masă prin sită

Dimensiunea max. a
Conţinut
nisipului mm
0,2 1 3 5
 minim 0 50 90 -
3
maxim 6 70 100 -

5 minim 2 20 50 90

maxim 9 30 70 100
Obs. Se va utiliza numai nisip spălat în prealabil.
6.6. Aditivul "Apastop P" se prezintă sub formă de pulbere de culoare albă sau gri şi se fabrică de
Întreprinderea de produse chimice "Victoria" (Bucureşti str. Cobălcescu nr. 9).
Produsul "Apastop P" poate fi păstrat, în ambalajul în care este livrat, timp de 6 luni, fără a-şi pierde
proprietăţile. Depozitarea se face în spaţii închise şi uscate.
6.7. Apa pentru confecţionarea mortarelor cu "Apastop P" trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în
STAS 790-73; este interzis a se folosi apa de mare sau ape minerale.
Compoziţia mortarelor
6.8. Compoziţiile şi caracteristicile în stare proaspătă ale diferitelor straturi de mortare cu adaos de
"Apastop P" sunt arătate:
- pentru protejarea elementelor contra umidităţii, în tabelul 6;
- pentru etanşarea construcţiilor, în tabelul 7.
TABELUL 6
Mortare folosite în cazul protejării contra umidităţii (conform pct. 6.2.a)

Stratul
Compoziţia
1 2 şi 3 final

Ciment/nisip (în volume)

1:2 1:2,5 1:1

"Apastop P" (în % faţă de

masa cimentului) 0 3 0

Sortul de nisip utilizat (în mm)

0-3 0-5 0-1

Raportul A/C (orientativ)

0,45 0,42 0,58

Consistenţa (în cm) conform

STAS 2634/70) 13-15 8-16 11-13
TABELUL 7
Mortare folosite în cazul etanşării construcţiilor (conform pct. 6.2.b)
 Suprafeţe

Verticale Orizontale
Compoziţia
Stratul Stratul

1 2,3,4 final 2 3 final

Cimentul/nisip în volume
1:1 1:2,5 1:1 1:1,25 1:2,5 1:1

"Apastop P" (în % faţă de

masa cimentului) 0 3 0 3 3 0

Sortul de nisip utilizat (în

mm) 0-3 0-5 0-1 0-5 0-5 0-1

Raportul A/C (orientativ)

0,45 0,42 0,48 0,42 0,36 0

Consistenţa (în cm)

conform STAS 2634/70) 13-15 8-10 11-13 8-10 0 0
Notă: La dozarea cimentului, în cazul în care nu se utilizează cutii etalonate, se poate considera volumul
unui sac de ciment de circa 40 l.
6.9. Mortarele cu "Apastop P" pot avea la vârsta de 28 zile rezistenţa la compresiune de 200...250
daN/cm2.
Prepararea mortarelor
6.10. Prepararea mortarelor cu "Apastop P" comportă următoarele faze:
- amestecarea cimentului cu cantitatea corespunzătoare de adaos de "Apastop P", până la obţinerea unui
material omogen; operaţia se face manual, într-o cutie metalică sau folosind mijloace mecanizate,
evitându-se pierderea de material în timpul omogenizării;
- introducerea amestecului omogen de ciment şi aditiv în malaxor, împreună cu nisipul necesar;
amestecarea acestor componenţi timp de un minut, după care se adaugă cantitatea de apă necesară
obţinerii consistenţei indicate în tabelul 6, respectiv 7 şi se continuă amestecarea încă 3 minute.
6.11. Mortarele se vor prepara în apropierea locului de aplicare şi în cantităţi astfel stabilite încât punerea
în lucrare să se facă într-un interval de maximum 45 minute de la preparare.
6.12. La fiecare amestec de mortar se verifică consistenţa cu conul etalon, conform STAS 2634-70.
Pregătirea suprafeţelor suport
6.13. Suprafeţele suport se pregătesc înainte de executarea lucrărilor după cum urmează:
a) În cazul suprafeţelor de beton se vor remedia eventualele defecte, cum sunt zonele segregate, fisurile,
denivelările, zonele în care se constată pierderi timp de 24 ore la proba de umplere cu apă.
b) În cazul construcţiilor vechi, se vor îndepărta tencuielile care trebuie înlocuite.
c) Dacă suprafeţele suport de beton sunt netede, ele trebuie înăsprite prin mijloace mecanice sau manual.
În cazul zidăriilor de cărămidă, executate cu rosturi pline, rosturile zidăriei se vor curăţa pe o adâncime de
circa 1 cm, pentru a se asigura o legătură cât mai bună.
d) Suprafeţele suport se vor curăţa de praf, noroi, mortar vechi aderent. Curăţirea, după caz, se face prin
spălare cu apă, frecare cu perii de sârmă etc. Zonele murdare de substanţe grase se ard cu flacără şi se
curăţă apoi funinginea formată.
e) Suprafeţele suport trebuie să fie stropite cu apă înainte de aplicarea mortarului, pentru a nu se produce
absorbirea excesivă a apei din mortar, ceea ce ar dăuna adeziunii acestuia la suport.
6.14. Înainte de aplicarea straturilor de mortar cu "Apastop P", se vor executa eventualele străpungeri ale
elementelor de construcţii şi se vor introduce piesele de instalaţii, luând măsurile de fixare a acestora.
6.15. În cazul în care pe suprafaţa suport se produc infiltraţii de apă, se vor lua măsuri pentru obturarea
căilor de pătrundere a apei sau înlăturarea cauzelor; evitarea infiltraţiilor de apă se va asigura pe întreaga
perioadă de aplicare a straturilor de mortar precum şi minimum 7 zile după terminarea acestei operaţii.
Modul de aplicare a mortarelor cu adaos de "Apastop P"
6.16. Aplicarea mortarelor cu "Apastop P" se face respectând următoarele indicaţii cu caracter general:
- executarea lucrărilor de pregătire a suportului în conformitate cu prevederile de la pct. 6.13...6.15;
- vârsta minimă a betonului pe care se aplică mortarele se stabileşte astfel încât rezistenţa acestuia să fie
cel puţin 50% din marcă;
- mortarele se aplică mai întâi pe suprafeţele verticale şi, numai după terminarea acestora lucrări, se va
trece la aplicarea lor pe suprafeţele orizontale, respectând indicaţiile de la pct. 6.17...6.18;
- în cazul suprafeţelor suport verticale de beton se recomandă ca primul strat să fie aplicat prin aruncare
puternică cu mistria, pentru a se asigura o mai bună aderenţă;
- aplicarea unui nou strat se face numai după ce stratul precedent s-a întărit în suficientă măsură (a tras),
a fost frecat cu o perie şi stropit cu apă;
- la eventualele rosturi de lucru, întreruperea diferitelor straturi se va face decalat cu minimum 10 cm.
6.17. Aplicarea mortarelor pentru protecţia contra umidităţii (vezi tabelul 6) se face astfel:
- se aplică primul strat în aşa fel încât mortarul să acopere complet suportul, cu o grosime de 2...5 mm şi o
suprafaţă suficient de rugoasă;
- stratul 2 se aplică, pe suprafeţele verticale, în grosime de 5...7 mm, iar pe suprafeţele orizontale, în
grosime de 10...12 mm;
- stratul 3 se aplică, pe suprafeţele verticale, în grosime de 5...7 mm, iar pe suprafeţele orizontale, în
grosime de 14...16 mm;
- în cazul tencuielilor care nu se mai acoperă cu alte lucrări, trebuie aplicat un strat final în grosime de 2..3
mm.
6.18. Aplicarea mortarelor pentru etanşarea lucrărilor care vin în contact direct cu apa (vezi tabelul 7) se
face astfel:
a) În cazul suprafeţelor verticale:
- primul strat se aplică în conformitate cu prevederile de la pct. 6.17;
- straturile 2, 3 şi 4 se aplică astfel încât grosimea stratului 2 să fie de 4...6 mm, iar a celorlalte două
(straturi 3 şi 4) de 7...8 mm, fiecare;
- stratul final se aplică în grosime de 2...3 mm, prin frecare energică cu drişca metalică.
b) În cazul suprafeţelor orizontale:
- stratul 1, având grosimea conform pct. 6.17, se aplică prin frecare energică cu o perie - de păr ori fibră -
sau cu o mătură; aplicarea primului strat trebuie făcută în benzi, astfel încât să se evite circulaţia pe stratul
proaspăt aplicat;
- stratul 2, care are o consistenţă plastică, se întinde cu mistria în grosime de 8...10 mm;
- stratul 3, care are o consistenţă vârtoasă, se aplică imediat după aplicarea celui precedent; se
compactează prin batere cu mistria până la apariţia laptelui de ciment; grosimea stratului 3 astfel
compactat trebuie să fie de 20...24 mm;
- stratul final se realizează prin presărarea amestecului de ciment şi nisip (cca 0,250 kg/m 2), care se
freacă cu mistria.
c) Racordarea straturilor verticale de tencuială cu cele orizontale se execută respectând următoarele
indicaţii:
- stratul 1 şi stratul 2 se prelungesc pe suprafaţa orizontală cu 15..20 cm;
- aplicarea straturilor orizontale se va face după întărirea zonei prelungite a straturilor verticale şi după ce
aceasta a fost prelucrată conform prevederilor de la pct. 6.16;
- racordarea se execută la turnarea straturilor de mortar pe suprafaţa orizontală, realizându-se o scafă cu
o rază de cca 10 cm; scafa se execută cu sticla sau cu drişca profilată.
6.19. În tabelul 8 sunt date (în funcţie de scopul urmărit) grosimea totală a straturilor de mortar, precum şi
consumul de "Apastop P" necesar pe m2 de tencuială.
TABELUL 8

Protecţia contra Etanşări la lucrări care

Scopul urmărit
umidităţii vin în contact cu apa

Suprafeţe Verticale Orizontale Verticale Orizontale

Grosimea totală a
mortarului (în mm) 15 30 25 37

Consum de "Apastop P"

(kg/m2) 0,150- 0,400- 0,300- 0,500-
0,200 0,500 0,400 0,600
6.20. Prepararea mortarelor cu adaos de "Apastop P", precum şi aplicarea acestora se vor face numai de
muncitorii calificaţi, instruiţi în vederea aplicării corecte a prevederilor din prezentul normativ.
6.21. Aplicarea mortarelor cu "Apastop P" pe timp friguros se face în conformitate cu prevederile din
Normativul C.16-62, respectând următoarele indicaţii suplimemntare;
- închiderea spaţiilor în care se execută lucrarea şi asigurarea unei temperaturi constante de cel puţin
+5oC, în aşa fel încât suprafeţele suport să nu prezinte resturi de polei, zăpadă sau gheaţă;
- temperatura mortarelor aplicate să fie de +10oC până la +20oC;
- se interzice prezenţa unor surse de căldură situate în imediata apropiere a mortarului proaspăt aplicat.
6.22. În timpul execuţiei se vor lua măsuri de protecţie contra acţiunii directe a precipitaţiilor sau a razelor
solare.
Tratarea ulterioară a tencuielilor
6.23. Tencuielile în primele 7 zile se protejează cu folii de polietilenă, rogojini etc. menţinându-se
permanent în stare umedă.
6.24. Protejarea pe timp friguros se asigură prin încălzirea spaţiilor la o temperatură minimă de +5 oC timp
de circa 10 zile de la aplicarea mortarelor.
6.25. Bazinele, rezervoarele, castelele de apă etc. se recomandă a se umple cu apă după 4...5 zile de la
terminarea completă a lucrărilor de tencuire.
6.26. Nu se admite folosirea apei de mare sau a apelor minerale ca apă de udare.
[top]