2.2.

Reglementări internaționale privind transportul rutier

Reglementările naționale în domeniul transportului rutier sunt foarte diverse de la țară la țară
iar măsurile de protejare a participării cărăuşilor rutieri naționali la traficul internațional sunt foarte
diferite. La toate acestea se adaugă şi măsurile de protejare a drumurilor , şoselelor, podurilor,
împotriva uzurii, cauzate de camioane străine care circulă pe teritoriul național, pentru evitarea
poluării mediului înconjurător şi de apărare a activității turistice.
Reglementările de care trebuie să se țină seama la efectuarea transporturilor
rutiere internaționale sunt:
1.Conventia referitoare la contractul de transport internațional rutier(CMR)
Semnată la Geneva la 19 mai 1956, CMR aparține seriei de convenții internaționale inițiată de
Comisia Economica ONU pentru Europa (CEE). Prin această convenție sunt reglementate în mod
uniform condițiile generale în care se încheie şi se execută contractul de transport rutier de mărfuri,
reprezentat prin "Scrisoare de trasură tip CMR". CMR se aplică oricărui transport internațional de
mărfuri, dacă pentru un astfel de transport a fost încheiat un contract de transport de mărfuri pe
şosele, cu titlu oneros, cu vehicule, dacă locul primirii mărfurilor şi locul prevăzut pentru eliberare,
aşa cum sunt indicate în contract sunt situate în două țări diferite, din care cel puțin una este parte
contractantă. Țara noastră a aderat la această convenție în baza Decretului 451/20.11.1972.
Contractul de transport tip CMR se prezintă sub forma scrisorii de trăsură şi se consideră încheiat
atunci când marfa a fost încărcată în autocamioane iar conducătorul auto a semnat scrisoarea de
trăsură de preluare a mărfii.
Scrisoarea de trăsură se întocmeşte în 3 exemplare originale, semnate de expeditor şi
transportator, din care: primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoțeşte marfa până la
destinație iar al treilea exemplar rămâne la transportator.
Scrisoarea de trăsură trebuie să conțină obligatoriu următoarele elemente: numele şi adresa
expeditorului, locul şi data întocmirii scrisorii de intenție, numele şi adresa transportatorului, locul şi
data primirii mărfi pentru transport, locul prevăzut pentru eliberarea mărfii, numele şi adresa
destinatarului mărfii, denumirea curentă a mărfii şi felul ambalajului, numărul coletelor
(menționându-se şi marcajele respective), cantitatea exprimată în kg, precum şi în alte unități, după
caz, instrucțiuni privind formalitățile vamale, mențiunea că transportul respectiv este supus regimului
stabilit prin CMR şi nici unei alte clauze contrare, termenul în care transportul trebuie efectuat (în
general, în contractele de transport CMR se precizează termenul maxim de efectuare al transportului),
valoarea declarată a mărfii (răspunderea cărăuşului este limitată), instrucțiunile expeditorului către
transportator cu privire la conservarea calității mărfii în timpul transportului şi manipulării şi lista
documentelor remise transportatorului pentru ca acesta să răspundă în caz de rătăcire sau deteriorare
a lor;
Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pricinuite transportatorului din cauza
inxactității datelor înscrise în scrisoarea de trăsură.
Transportatorul este obligat, ca la primirea mărfii, să verifice exactitatea mențiunilor referitoare
la numărul coletelor, cât şi starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.
 Dacă acesta nu are mijloace rezonabile pentru aceste verificări, el va scrie în scrisoarea de trăsură
rezervele sale care trebuie motivate, precum şi rezervele pe care le face cu privire la starea aparentă a
mărfii şi a ambalajului ei.
Aceste rezerve nu angajează pe expeditor, dacă acesta nu le-a acceptat în mod expres în
scrisoarea de trăsură.
Expeditorul are dreptul să ceară verificarea de către transportator a greutății brute a mărfii
precum şi verificarea conținutului coletelor. La rândul său, transportatorul poate cere plata
cheltuielilor de verificare.
Rezultatul verificării se consemnează în scrisoarea de trăsură. Scrisoarea de trăsură face dovada
condițiilor contractului de transport şi a primirii mărfii de către transportator.
Expeditorul răspunde față de cărăuş pentru nedeclararea corectă a mărfii privind caracteristicile
acesteia, care ar putea produce avarierea autovehiculului sau altor mărfuri pe care le transportă ,sau
care , ar putea provoca daune persoanelor care vin în contact cu marfa.
2. Convenția vamală referitoare la transportul internațional de mărfuri sub
acoperirea caructului TIR.
Convenția T.I.R. încheiată la Geneva, la 15 ianuarie 1959, acordă transportatorilor avantaje de
ordin vamal,menite să faciliteze traficul internațional de mărfuri. Țara noastră a aderat la această
conveție în anul 1963.
Autovehiculele care circulă sub acoperirea carnetelor T.I.R. beneficiază de eliminarea
operațiunilor de deschidere în punctele vamale ale țărilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea ce
determină reducerea duratei transportului şi diminuează posibilitatea degradării mărfurilor perisabile.
De asemenea, carnetul T.I.R. scuteşte transportatorii de depunerea unor garanții vamale,
proporționale ca mărime cu valoarea mărfurilor transportate.
Pentru fiecare vehicul rutier se întocmeste un carnet TIR, valabil pentru o singură călătorie.
Organele vamale din țara de expediere, după controlul vamal al autocamionului respectiv, aplică
acestuia sigiliile TIR. Organele vamale din țările de tranzit controlează autocamioanele numai sumar,
verificând în special starea sigiliilor. În cazuri extreme ele pot ordona desfacerea unor sigilii, care
apoi vor fi înlocuite cu altele, a căror serie va fi menționată în carnetul TIR, purtat de conducătorul
autocamionului respectiv.
În țara noastră, "ROMTRANS" îndeplineşte rolul de Asociație garanta pentru aplicarea
Convenției TIR pentru autocamioanele româneşti şi străine care circulă prin România sub acoperirea
carnetelor TIR.
Convenția referitoare la contractul de transport internațional al mărfurilor pe calea rutieră
(C.M.R.) semnată la Geneva, la 19 mai 1956, CMR aparține seriei de convenții internaționale inițiate
ce Comisia Economica ONU pentru Europa ( CEE). Prin această convenție sunt reglementate, în mod
uniform, condițiile generale în care se încheie şi se execută contractul de transport rutier de mărfuri,
reprezentat de scrisoarea de trasură CMR.
CMR se aplică oricărui transport internațional de mărfuri cu vehicule, în cazul în care pentru un
asfel de transport a fost încheiat un contract de transport de mărfuri pe şosele, cu titlu oneros, dacă
locul primirii mărfurilor şi locul prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în contract, sunt
situate în 2 țări diferite, din care cel puțin una este țară contractantă, independent de domiciliul şi
naționalitatea părților contractante.
Țara noastră a aderat în această convenție în baza Decretului 451/20.XI.1972.

3.Convenția internațională referitoare la transportul mărfurilor perisabile.

4.Conventia asupra circulației rutiere şi protocolul privind semnalizarea rutieră.
5.Convenția pentru asigurarea împotriva răspunderii civile (cartea verde).
6.Convenția vamală privind importul temporar al autovehiculelor rutiere.
7.Acordul european privind stabilirea prescripțiilor uniforme administrative pentru
efectuarea transporturilor rutiere de persoane şi mărfuri.
8. Acordul european privind transportul internațional al mărfurilor periculoase.
9.Convențiile bilaterale încheiate între țările participante la traficul internațional şi
protocoalele internaționale încheiate în baza acestor convenții.
10.Reglementările interne din fiecare țară referitoare la modul de desfăşurare  a
transporturilor rutiere pe teritoriul național.

3.4. Reglementări internaționale aplicabile în domeniul transportului feroviar

Transport ferovir internațional de mărfuri
Transporturile feroviare internaționale de mărfuri în Europa sunt reglementate prin Convenția
privind transporturile feroviare internaționale (COTIF) la care participă toate țările europene plus
Turcia, Siria, Iran şi Irak care are ca anexă Regulile uniforme privind contractul de transport
internațional de mărfuri pe calea ferată (CIM).
COTIF prevede obligația căilor ferate de a prelua marfă spre transport dacă predatorul se
conformează condițiilor convenției, transportul este posibil cu mijloacele normale ale căilor ferate din
itinerar, transportul nu este impiedicat de condiții care nu depind de calea ferata (de exemplu
suspendarea traficului în puncte de frontieră din cauza aglomerării vagoanelor staționate etc.).
CIM exclude de la transport obiectele rezervate transportului poştal, cele agabaritice pe oricare
din trosoanele țărilor tranzitate, cele interzise în oricare din țările tranzitate.
Unele mărfuri sunt admise condiționat: animalele vii numai cu însoțitor, transporturi funerare
etc. CIM pretinde ca marfa să fie prezentată într-un ambalaj corespunzător, care să protejeze marfa
contra şocurilor manevrării vagoanelor sau intemperiilor şi să preîntâmpine deteriorarea altor mărfuri
în cazul coletăriei.
Verificarea ambalajului cade în sarcina căii ferate numai dacă încărcarea se face de ea. Marfa
trebuie să fie corect şi vizibil etichetată (cel puțin 10 colete pentru vagoanele închiriate complet)
astfel încat coletele să fie uşor identificate iar controlul vamal să fie simplu.
Formalitățile vamale se îndeplinesc de calea ferată în baza documentelor anexate la scrisoare de
trăsură. Calea ferată nu raspunde însă de exactitatea datelor înscrise nici de suficiența documentelor
anexate. Expeditorul şi destinatarul au dreptul să ceară existența unui mandatar la formalitățile
vamale.
 Termenul de executare a contractului rezultă din însumarea a trei timpi: timpul de expediere, de
transport şi timpi suplimentari (eventuali). Marfa poate circula în regim de mică şi mare viteză.
La mare viteză se calculează 24 de ore pentru primii 400 km şi în continuare pentru fiecare
fracțiune indivizibilă de 400 km. La mică viteză distanța este de 300 km. La fel pentru transporturile
prin coletărie. Termenul de expediere este de 12 ore, respectiv o zi. Termenele suplimentare se referă
la timpii necesari formalităților vamale, întreruperii traficului, reținerea mărfii pentru verificare,
pentru scoaterea animalelor pentru vizitele veterinare, refacerii încărcăturii etc. Operațiunile de
predare la transport sunt reglementate de regulile stației. În consecința încărcarea se face fie de cărăuş
fie de expeditor. Similar se stabileşte greutatea şi numărul coletelor.
La stația de destinație marfa se eliberează destinatarului împreună cu scrisoarea de trăsură contra
semnătura şi plata costurilor puse în sarcina destinatarului. Marfa predată fără obiecții se consideră
corespunzătoare. În caz contrar destinatarul are dreptul să facă reclamație. Termenul de prescripție
este de un an. Dreptul la reclamație îl are şi expeditorul.

Transportul de călători
În transportul feroviar de pasageri nu există un contract. Căile ferate elaborează condiții generale
de transport care devin astfel condițiile contractului de transport deschis. Întrucât majoritatea rețelei
feroviare europene este mai mult sau mai puțin în proprietatea statului, nerespectarea condițiilor de
transport se pedepseşte doar în cazurile speciale. Întarzierea trenurilor, nerespectarea condițiilor de
transport etc. rămân practic nesancționate. Pentru transporturile speciale: turism, transport de
vehicule, vagoane sau curse charter etc. pasagerii au şanse să impună respectarea sau să obtină
despăgubiri.
Călătoria pe calea ferată este condiționată de cumpărarea prealabilă a legitimației de călătorie. La
trenurile cu regim de rezervare al locurilor, vagoane de dormit etc. emiterea biletelor se face în limita
locurilor disponibile. Taxarea în tren în astfel de cazuri presupune o suprataxă penalizatoare.
Dimpotrivă, pe cursele locale, se impune tot mai mult emiterea biletelor prin automatele instalate în
vagon. Călătoria fără bilet se pedepseşte.
Căile ferate oferă condiții speciale de transport în vederea creşterii traficului național sau
internațional. O serie întreagă de formule de călătorie permit accesul la avantaje, mai ales de preț
importante: abonamentele lunare, călătoria în circuit, biletete de tip ‘eurorail’ pe timp şi nelimitate ca
distanță şi întreruperi, tarife preferențiale pentru tineri sau vârstnici, închirieri pentru grupuri, etc.
Trenurile turistice (destinate călătoriilor turistice) pot oferi avantaje substanțiale mai ales dacă sunt
legate cu pachetul de servicii turistice.
Trebuie menționat aici efortul deosebit făcut de țările dezvoltate pentru realizarea lanțului de
transport feroviar, auto, metro, etc. adică legarea trasportului de navetă de transportul urban pentru a
concura transportul automobilistic şi a reduce astfel poluarea. Viteza ridicată realizată de transportul
feroviar, avantajele de preț oferite pentru călătorii multiple, simplitatea dar mai ales siguranța – sub
raport al duratei – călătoriei au dus la ‘îndepartarea’ zonelor dormitor de centrele urbane.
4.5. Reglementări internaționale aplicabile în domeniul transportului naval
Autoritatea de stat în domeniul transportului naval este Ministerul Transporturilor care
elaborează şi promovează actele normative şi normele specifice aplicabile transportului naval,
urmăreşte activitatea acestora şi asigură aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din
acordurile şi convențiile la care România este parte.
Ministerul îşi exercită rolul de autoritate de stat în domeniul transportului naval prin activitățile
de reglementare, autorizare, coordonare, inspecție, control, supraveghere şi certificare a
infrastructurilor de transport naval al mijloacelor de transport naval, al activităților de transport naval,
al activităților conexe şi al activităților auxiliare acestora, precum şi al personalului care efectuează
aceste activități şi deserveşte mijloacele de transport naval prin Direcția Generală a Transporturilor
Maritime, direcție din cadrul Ministerului.
Funcția de autoritate de stat în domeniul siguranței navigației este îndeplinită de către Autoritatea
Navală Română care este un organ tehnic de specialitate aflat în subordinea Ministerului.
Autoritatea Navală Română este o instituție publică cu personalitate juridică, cu finanțare
extrabugetară.
Atribuțiile Autorității Navale Române sunt următoarele:
-aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului asumate prin acordurile şi convențiile
internaționale la care România este parte;
-elaborarea normelor tehnice naționale pentru construcție întreținerea şi repararea navelor;
-certificarea şi monitorizarea conformității navelor sub pavilion român şi a echipamentelor cu
normele tehnice legale;
-acordarea dreptului de arborare a pavilionului român, suspendarea sau retragerea acestui drept,
eliberarea actelor de naționalitate pentru navele care au obținut dreptul de arborare a pavilionului
român;
-înmatricularea şi ținerea evidenței navelor care arborează pavilion român, a navelor aflate în
construcție în România şi a personalului navigant român;
-transcrierea constituirii, transmiterii sau stingerii drepturilor reale asupra navelor care arborează
pavilion român, precum şi asupra navelor aflate în construcție.
Funcția de autoritate portuară este îndeplinită de administrațiile portuare care asigură
coordonarea activităților ce se desfăşoară în porturi.