ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar nr.

Facultatea de Securitate şi Apărare

GEALAPU Andreea-Ioana

Programul de studii universitare de licență:

Securitate și Apărare

Tema: FORȚA INTERNAȚIONALĂ DE ASISTENȚĂ

PENTRU SECURITATE

Curs – Operații întrunite

1
 Contextul internațional

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au marcat intrarea umanităţii într-o nouă

fază, lumea înţelegând că terorismul a devenit un pericol de nivel mondial. Terorismul
pândeşte de oriunde, iar lumea civilizată se dovedeşte, la rândul ei, incapabilă să facă
faţă unor astfel de „provocări” împotriva umanităţii, cele mai elocvente fiind
atentatele teroriste de la Madrid (2004) şi Londra (2005). La 11 septembrie 2001, pe
teritoriul S.U.A. au avut loc trei atacuri teroriste asupra celor două clădiri World
Trade Center din New York şi asupra Pentagonului din Washington. Atacurile au
constat în deturnarea unor curse aeriene americane interne de pasageri şi în prăbuşirea
acestora asupra obiectivelor respective. Atacurile s-au soldat cu moartea pasagerilor, a
peste 2000 persoane din incinta clădirilor din New York, inclusiv a câtorva sute de
angajaţi ai Pentagonului. Un al patrulea avion deturnat nu şi-a atins ţinta (după toate
probabilităţile Casa Albă), din cauza unor revolte ale pasagerilor. Pentru normalizarea
situaţiei, Consiliul de Securitate al O.N.U., prin rezoluţia nr.1386 a instituit misiunea
ISAF – International Security Assistance Force/Forţa Internaţională pentru Asistenţă
şi Securitate. Aceasta a fost constituită din militari aparţinând celor 19 state, care şi-au
desfăşurat activitatea în cadrul operaţiunii „FINGAL”. Iniţial, mandatul misiunii a
fost de şase luni, fiind apoi prelungit prin Rezoluţiile Consiliului de Securitate al
O.N.U. cu nr.1413 şi nr.1444 din 2002. Operaţia „ISAF”, condusă de NATO, are ca
principală misiune, asigurarea securităţii în capitala Afganistanului, Kabul şi
împrejurimile acesteia.
În perioada imediat următoare căderii regimului taliban de la sfârșitul lui 2001,
provocările reinstaurării păcii și stabilității și a reconstruirii Afganistanului păreau
formidabile. Țara fusese efectiv în război mai mult de două decenii și avea cea mai
mare suprafață de teren minat din lume. Potrivit Programului ONU de Dezvoltare,
70% dintre cei 22 de milioane de locuitori erau subnutriți, iar durata medie de viață a
acestora era de 40 de ani. În perioada ce a urmat, s-au realizat progrese semnificative,
care permit NATO, comunității internaționale și afganilor înșiși să fie mândri de o
serie de reușite.1

Baza legală

ISAF a fost desășurată prima dată în 2001 pe baza unei cereri de asistență de către
autoritățile afgane și un mandat de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor
Unite (ONU), care a autorizat înființarea forței pentru a ajuta guvernul afgan în
menținerea securității în Kabul și zonele înconjurătoare.2

Misiune, obiective, scopuri

Atunci când NATO prelua sarcina coordonării Forţei Internaţionale de Asistenţă

de Securitate (ISAF) din Afganistan în vara anului 2003, Alianţa îşi asuma un
angajament politic pe termen lung pentru sprijinirea guvernului şi a poporului afgan.
În acelaşi timp, angajamentul NATO reprezenta un indiciu clar al modului în care
Alianţa se adapta la cerinţele securităţii secolului XXI – o Alianţă pregătită şi dornică
1
Mihai Carp, Construirea stabilității în Afganistan, Revista NATO, 2006, accesat la data de 23.11.2018 în:
https://www.nato.int/docu/review/2006/issue1/romanian/art2.html.
2
Vasile Vreme, Rolul Afganistanului în ecuația Marilor Puteri, Revista Forțele Terestre, 2010, accesat la data
de 23.11.2018 în: http://www.revista.forter.ro/2010_1_t/02-fm/02.htm.

2
să contribuie la lupta împotriva terorismului şi la eforturile mai ample ale comunităţii
internaţionale vizând asigurarea securităţii în zonele aflate în afara spaţiului euro-
atlantic.
Spre deosebire de alte misiuni ale NATO, de aproape trei ani, misiunea din
Afganistan prezintă în continuare provocări deosebite pentru Alianţă. Prin intermediul
ISAF, NATO îndeplineşte un rol cheie de asigurare a asistenţei în domeniul securităţii
şi realizează o revoluţie conceptuală. În îndeplinirea principalei sale misiuni, cea de a
asigura asistenţă autorităţilor afgane, Alianţa şi-a asumat noi şi complexe sarcini de
stabilizare într-un mediu de departe mai solicitant decât cel al altor operaţii conduse
de NATO. De aceea, din multe puncte de vedere, Afganistanul a devenit un caz-test
pentru transformarea NATO. ISAF şi NATO sunt supuse în fiecare zi unor teste care
vizează începând de la capacitatea lor de acţiona în zone îndepărtate şi deseori
periculoase, până la posibilitatea de a genera forţele necesare pentru îndeplinirea
cerinţelor militare ale unei misiuni care se desfăşoară la o mare distanţă. Asigurarea
succesului continuu al acestei misiuni este în egală măsură importantă pentru NATO
şi Afganistan.3

Efectivele participante la operație

Angajamentul NATO va fi în primul rând reprezentat de extinderea continuă a

ISAF. După ce şi-a extins misiunea în afara Kabulului, prin intermediul PRT-urilor,
mai întâi spre nordul şi apoi spre vestul ţării, ISAF este acum pregătit să se deplaseze
spre sudul şi, în cele din urmă, spre estul Afganistanului. Câţiva aliaţi, inclusiv
Canada, Olanda, Marea Britanie şi Statele Unite, vor lua conducerea în acest sens şi
este de aşteptat ca, de împreună cu alţi aliaţi şi parteneri să crească numărul PRT-
urilor conduse de ISAF la 14. În total, forţele ISAF vor număra în curând peste 15.000
de militari din 36 de ţări membre NATO şi partenere.
Lista comandanților pe tot parcursul operaţiei şi până în prezent: John C. Mc.Coll;
Hilmi Akin Zorlu; Norbert van Heyst; Gotz Gliemeroth; Rick J. Hillier; Jean-Louis
Py; Ethem Erdagi; Mauro del Vecchio; David J. Richards; Dan K. McNeill; David D.
McKierman; Stanley A. McChrystal; David H. Petraeus; John R. Allen; Joseph F.
Dunford; John F. Campbell.
Lista națiunilor participante la operație până în prezent:
-Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Croația, Cehia, Danemarca, Estonia, Franța,
Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Islanda, Letonia, Lituania, Luxemburg,
Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia,
Spania, Turcia, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. – Acestea sunt națiunile
membre NATO.
-Ucraina, Suedia, Elveția, Macedonia, Irlanda, Georgia, Finlanda, Bosnia și
Herțegovina, Azerbaijan, Austria și Armenia. – Acestea sunt națiunile din Consiliul
Parteneriatului Euro-Atlantic.
-Australia, Bahrain, El Salvador, Iordania, Malaezia, Noua Zeelandă, Mongolia,
Serbia, Singapore, Tonga, Coreea de Sud și Emiratele Arabe. – Acestea sunt națiunile
Non-NATO și Non-EAPC.

3
Ibidem.

3
Desfășurarea operației

Etapa 1: spre nord

În decembrie 2003, Consiliul Nord-Atlantic a acceptat ca, Comandantul Suprem

al Forțelor Aliate din Europa, generalul James Jones, să inițieze extinderea ISAF prin
preluarea comenzii echipei de reconstrucție provincială condusă de Germania (PRT)
din Kunduz. Celelalte opt PRT-uri care operează în Afganistan în 2003 au rămas sub
comanda Operațiunii Enduring Freedom, operațiunea militară condusă de SUA în
Afganistan.
La data de 31 decembrie 2003, componenta militară a PRT-ului Kunduz a fost
plasată sub comanda ISAF ca un proiect pilot și un prim pas în extinderea misiunii.
Șase luni mai târziu, la 28 iunie 2004, la summitul NATO de la Istanbul, liderii
aliați au anunțat planurile de a stabili alte patru PRT-uri în nordul țării: în Mazar-e
Sharif, Meymaneh, Feyzabad și Baghlan.
Acest proces a fost finalizat la 1 octombrie 2004, marcând încheierea primei faze
a extinderii ISAF. Domeniul de activitate al ISAF a acoperit apoi 3600 de kilometri
pătrați în nord și misiunea a reușit să influențeze securitatea în nouă provincii nordice
ale țării.

Etapa 2: spre vest

La 10 februarie 2005, NATO a anunțat că ISAF va fi extinsă în continuare, în

vestul Afganistanului.
Acest proces a început la 31 mai 2006, când ISAF a preluat comanda a două
PRT-uri suplimentare, în provinciile Herat și Farah și a unei baze de sprijin în avans
(bază logistică) în Herat.
La începutul lunii septembrie, încă două PRT-uri conduse de ISAF în Occident au
devenit operaționale, una în Chaghcharan, capitala provinciei Ghor, și unul în Qala-e-
Naw, capitala provinciei Badghis, completând extinderea ISAF în vest.
Misiunea extinsă a ISAF a condus, în total, la nouă PRT-uri, la nord și la vest,
oferind asistență de securitate în 50% din teritoriul Afganistanului. Alianța a continuat
să pregătească extinderea ISAF, în sudul țării.
În septembrie 2005, Alianța a detașat temporar 2 000 de soldați în Afganistan
pentru a susține alegerile provinciale și parlamentare din 18 septembrie.

Etapa 3: la sud

La 8 decembrie 2005, miniștrii de externe ai NATO au aprobat un plan care a

pregătit calea pentru un rol și o prezență extinsă a ISAF în Afganistan. Primul element
al acestui plan a fost extinderea ISAF spre sud în 2006, cunoscută și sub numele de
Etapa 3.
Acest lucru a fost pus în aplicare la data de 31 iulie 2006, când ISAF a preluat
comanda din regiunea de sud a Afganistanului de forțele coaliției conduse de SUA,
extinderea zonei sale de operațiuni pentru a acoperi o suplimentare de șase provincii -
Daykundi, Helmand, Kandahar, Nimruz, Uruzgan și Zabul - și preluarea comenzii a
patru PRT-uri suplimentare.
ISAF extins a condus un număr de 13 PRT-uri în nord, vest și sud, acoperind
aproximativ trei sferturi din teritoriul Afganistanului.

4
 Numărul forțelor ISAF din țară a crescut, de asemenea, semnificativ, de la
aproximativ 10.000 înainte de expansiune la aproximativ 20.000 după.

Etapa 4: ISAF se extinde spre est, își asumă responsabilitatea pentru întreaga țară

La 5 octombrie 2006, ISAF a implementat stadiul final al extinderii sale, preluând

conducerea forțelor militare internaționale din estul Afganistanului de la coaliția
condusă de SUA.
Pe lângă extinderea zonei de operațiuni a Alianței, planul operațional revizuit a
pregătit și calea pentru un rol mai mare al ISAF în țară.4

Schema operației

Concluzie

Următorii ani vor fi decisivi pentru NATO şi ISAF, întrucât un Afganistan mai
stabil şi sigur va oferi beneficii ample. Prin aplicarea unei politici hotărâte şi constante
în Afganistan şi îndeplinirea misiunii mandatate de ONU, se va reuşi nu numai
victoria asupra terorismului şi asigurarea stabilităţii regionale, ci şi crearea unei vieți
mai bune pentru milioane de afgani, care continuă să depindă de sprijinul comunităţii
internaţionale.

BIBLIOGRAFIE
4
*** ISAF’s mission in Afghanistan (2001-2014), NATO, 2015, accesat la data de 23.11.2018 în:
https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_69366.htm.
5
*** International Security Assistance Force, Wikipedia, 2018, accesat la data de 23.11.2018 în:
https://en.wikipedia.org/wiki/International_Security_Assistance_Force.

5
1) Carp, Mihai, Construirea stabilității în Afganistan, în:
https://www.nato.int/docu/review/2006/issue1/romanian/art2.html.
2) *** International Security Assistance Force, în:
https://en.wikipedia.org/wiki/International_Security_Assistance_Force.
3) *** ISAF’s mission in Afghanistan (2001-2014), în:
https://www.nato.int/cps/en/natohq/topics_69366.htm.
4) Vreme, Vasile, Rolul Afganistanului în ecuația Marilor Puteri, în:
http://www.revista.forter.ro/2010_1_t/02-fm/02.htm.