Page 1 of 6

Tema 8:Structura și rolul funcţiei contabile

Există o serie de funcţii administrate şi gestionate în cadrul unei afaceri. Acestea

includ funcţiile de:
1. Aprovizionare (achiziții)
2. Producție/Prestare de servicii
3. Marketing şi vânzări
4. Resurse umane
5. Administraţie generală (funcția administrativă)
6. Cercetare-dezvoltare
7. Financiar-contabilă.

1. Funcția de aprovizionare are scopul de a se asigura că achiziţiile de la furnizori

(bunuri/servicii) reprezintă cea mai bună afacere în ceea ce priveşte preţul, cantitatea,
calitatea şi termenul de livrare (mix de achiziție) și mai ales că acestea sunt într-adevăr
necesare. Preocupări cheie în plus ar fi: termenii de plată, nivelul stocurilor.
Avantajele existenței unei funcții de achiziție sunt următoarele:
 departamentul conține personal specializat în negocierea cu furnizorii;
 constituirea unei baze de date cu furnizorii pentru diferite bunuri achiziționate de
entitate;
 realizarea tuturor achizițiilor printr-un departament specializat permite obținerea unor
reduceri de preț (fiind negociate cantități mari);
 departamentul urmărește modul în care își îndeplinesc furnizorii obligațiile
contractuale;
 departamentul exercită un control asupra achizițiilor efectuate de diferite
departamente.

2. Funcția de producție/prestare de servicii planifică, organizează, îndrumă și controlează

activitățile necesare pentru a obține produse și a presta servicii. Preocupări cheie vizează
calitatea materiilor prime, dar și a produselor finite, costurile, risipa/eficiența, nivelul
stocurilor, termenele legate de producție.

3. Funcția de marketing şi vânzări se va ocupa de toate aspectele legate de gestionarea

relaţiilor organizației cu clienţii săi și marketingul produsului/serviciului.
Marketingul este procesul care identifică, anticipează și satisface nevoile
consumatorului într-un mod profitabil. Activitățile de marketing diferă în funcție de natura
activității desfășurate de o organizație și de modul în care sunt vândute serviciile și produsele.
Mixul de marketing este un set de variabile controlabile pe care le utilizează o
organizație pentru a influența piața țintă. Aceste variabile sunt produs, preț, loc și
promovare. Mixul ideal este cel care realizează un echilibru potrivit între toate aceste
elemente. Preocupări cheie vizează nevoile clienților, calitatea, strategii privind promoțiile,
strategii privind canalul de distribuție, strategii privind prețul.
 Page 2 of 6

4. Funcția de resurse umane este responsabilă cu utilizarea eficientă a resurselor umane și

bunăstarea generală a personalului. Principalele atribuții sunt:
 analiza si structurarea posturilor;
 recrutarea personalului;
 evaluarea performanței personalului;
 training si dezvoltarea personalului;
 stabilirea pachetelor de remunerare;
 îndeplinirea obligațiilor sociale și legale ale entității legate de resursa umană.

5. Funcția administrativă realizează sarcini care nu sunt executate de alte funcţii (de
exemplu, conformitatea cu reglementările legale în domeniul securităţii la locul de muncă,
servicii de întreţinere şi reparaţii, curăţenie, secretariat etc). Aceasta constă în oferirea
suportului administrativ.

6. Funcția de cercetare-dezvoltare are rolul de a dezvolta în cadrul organizației noi

produse/servicii sau de a le îmbunătăți. De exemplu, companiile din industria farmaceutică au
departamente de cercetare/dezvoltare pentru dezvoltarea de medicamente noi. Funcția de
cercetare-dezvoltare ar trebui să sprijine strategia organizației și să fie strâns corelată cu
marketingul. Nevoile consumatorilor identificate de marketing trebuie să influențeze
dezvoltarea de noi produse.

7. Funcția financiar-contabilă
Funcția financiar-contabilă face parte din sistemul de afaceri mai larg și nu
funcționează izolat. Aceasta gestionează operațiunile financiare ale organizației și oferă
informații și pentru alte departamente.
Sistemul informațional contabil trebuie să fie adecvat pentru a-și îndeplini
funcţiile. Un sistem informațional reprezintă un ansamblu de elemente implicate în
procesul de colectare, transmitere și prelucrare de informație. Tipul tranzacţiilor
desfăşurate şi natura afacerii organizației afectează sistemul contabil.
Activitatea de contabilitate:
 trebuie să respecte o gamă largă de reglementări pentru a evita eventuale sancţiuni
legale;
 tinde să fie formală şi procedurală;
 companiile stabilesc proceduri scrise, iar acestea fac parte dintr-un manual de
proceduri.
 Page 3 of 6

În organizațiile mai mari, gama de sarcini pe care funcția contabilă trebuie să le

efectueze este foarte largă. Acest lucru înseamnă adesea că departamentul financiar-
contabil este împărțit într-un număr de funcții diferite, fiecare dintre ele având un set
distinct de responsabilități:
1. Contabilitate financiară
2. Contabilitatea managerială/de gestiune
3. Gestiunea fiscală
4. Gestiunea trezoreriei
5. Mangement financiar
Unele dintre aceste funcţii pot fi reunite, în special în entităţile mai mici.
1. Contabilitatea financiară are rolul:
 de a înregistra tranzacţiile și evenimentele întreprinderii pentru determinarea
periodică a averii întreprinderii şi a rezultatului operaţiilor efectuate;
 de a furniza informaţiilor către utilizatorii externi (situaţiile financiare, situaţii ce
se publică în formă standardizată la încheierea fiecărui exerciţiu financiar în
conformitate cu standardele contabile relevante și legislația în vigoare);
 realizarea unor activităţi cum ar fi colectarea creanţelor, plata facturilor către
furnizori, salarizarea etc.
Contabilitatea financiară nu vizează furnizarea de informaţii în vederea desfăşurării
mai eficiente a afacerilor. Funcţia principală a situațiilor financiare este de a satisface nevoile
de informare ale utilizatorilor din afara organizaței (acționari, clienți, furnizori,
creditori etc) și mai puțin a managerilor. Astfel, echipa managerială a unei întreprinderi nu
ar putea să conducă numai pe baza datelor puse la dispoziţie prin contabilitatea financiară. O
serie întreagă de probleme şi rezolvări nu pot face obiectul contabilităţii financiare.

2. Contabilitatea managerială/de gestiune are rolul de a servi ca instrument pentru

planificare, control și luare a deciziilor de către managerii întreprinderii. Nu vizează
furnizarea de informaţii către utilizatorii externi.
Contabilitatea managerială se ocupă cu:
 furnizarea de informaţii la toate nivelurile manageriale;
 calcul de cost pentru evaluarea în situațiile financiare (calculul costului de
producție pentru evaluarea produselor finite);
 asistarea la pregătirea bugetelor şi planurilor de afaceri;
 furnizarea de informaţii pentru planificarea şi controlul afacerii referitoare la:
o profitabilitatea produselor;
o performanţa centrelor de cost/profit;
o oportunitatea investiţiilor;
o opţiunile alternative;
o informaţii referitoare la costuri utile în luarea unor decizii (de exemplu:
stabilirea sau modificarea prețurilor, la ce preț trebuie să vindem produsul
pentru a asigura obținerea de profit?; analiza costului şi identificarea unor
soluţii de reducere etc.)
Informaţia contabilă managerială produsă de contabilitatea de gestiune este
nestandardizată, adesea nemonetară. Rapoartele sunt înaintate conducerii într-o formă ușor
accesibilă acesteia la intervale de timp scurte - lunar, săptămânal sau zilnic. Deși nu există
standarde privind întocmirea și prezentarea informațiilor furnizate de contabilitatea
managerială, cele mai multe dintre organizații au câteva rapoarte interne de management
cheie comune: fișe de cost, bugete și rapoarte privind abaterile (ce compară sumele
bugetate cu cele realizate și identifică diferențele semnificative dintre acestea).
 Page 4 of 6

Spre deosebire de contabilitatea financiară care este normalizată, contabilitatea de

gestiune presupune flexibilitate în organizare. Prevederile existente în reglementările
contabile (OMFP 1802/2014 şi OMFP 1826/2003) se referă în principal la calculul costului
de producţie, informaţie utilizată şi pentru evaluarea în contabilitatea financiară. Entitățile
sunt încurajate însă (inclusiv prin OMFP 1826/2003) să întocmească bugete, să utilizeze
instrumente care să permită măsurarea şi managementul performanţei și să implementeze şi să
utilizeze sisteme de raportare internă, în funcţie de nevoile lor informaţionale. În acest sens,
se realizează rapoarte interne destinate managerilor care cuprind informaţii din mai multe
surse.

3. Gestiunea fiscală are ca rol:

 elaborarea strategiei fiscale a entității;
 asigurarea conformității cu legislația fiscală si satisfacerea cerințelor declarative;
 optimizarea fiscală.

4. Gestiunea trezoreriei, se ocupă cu:

 gestionarea eficientă a fondurilor companiei (planificare, control, utilizare);
 asistarea în atragerea de capital de pe piaţa de capital sau de la bănci;
 gestiunea riscurilor financiare.
Organizația trebuie să-şi gestioneze lichidităţile pentru a dispune întodeauna de
suficiente fonduri pentru a efectua plăţile importante, a continua să existe și a se dezvolta.
Dacă nu sunt disponibile lichidităţi trebuie să existe acorduri cu o bancă pentru a împrumuta
banii imediat, de exemplu prin intermediul unei facilităţi overdraft. Monitorizarea încasărilor
și plăților reale și compararea lor cu cele previzionate permit identificarea oportună a
problemelor.
Astfel, gestiunea trezoreriei implică activităţi cum ar fi:
o gestiunea conturilor bancare;
o încheierea de acorduri overdraft;
o plasarea excesului de lichidităţi;
o efectuarea de bugete de trezorerie;
o monitorizarea fluxurilor de trezorerie actuale.
 Page 5 of 6

Gestiunea fondului de rulment

Gestiunea fondului de rulment implică:
 evitarea unor stocuri mari prin creşterea vitezei de rotaţie a acestora;
 evitarea unor creanţe prea mari;
 negocierea unor termeni favorabili cu furnizorii.

Fond de rulment= Active curente- Datorii curente

Capitalul de lucru/fondul de rulment este capitalul disponibil pentru desfășurarea
operațiunilor de zi cu zi ale unei organizații, calculat ca surplusul activelor curente asupra
datoriilor curente. Conducerea trebuie să decidă asupra echilibrului corespunzător pentru
fiecare componentă. Există avantaje în a ține fie soldurile mari, fie mici, privind elementele pe
baza carora este determinat fondul de rulment.
Avantaje solduri mari Avantaje solduri mici
Stocuri (active curente) Clienții sunt mulțumiți, Costuri de depozitare reduse.
deoarece pot primi imediat Riscuri mici privind degradarea
bunurile care sunt stocurilor.
disponibile. Nu apar
întreruperi ale procesului de
producție (materii prime) sau
ratarea comenzilor.
Entitea poate beneficia de
reduceri pentru achiziția de
cantități mari de stocuri.
Creanțe (active curente) Clienții sunt mulțumiți Risc mic de nerecuperare a
deoarece cumpără pe credit, crențelor.
ceea ce ar putea conduce la Creanțele se încasează mai
creșterea vânzărilor. repede.
Lichidități (active curente) Creditorii sunt mulțumiți Se poate investi mai mult pentru
deoarece facturile pot fi a obține profit
plătite cu promptitudine,
existând rezerve de lichidități
Furnizori (datorii curente) Se păstrează banii proprii Furnizorii sunt mulțumiți și pot
oferi reduceri.

Privind gestiunea fondului de rulment entitățile pot adopta:

 politica agresivă (un nivel de fond de rulment mai redus decat competitorii)
sau
 politica prudentă (un nivel de fond de rulment mai ridicat decat competitorii).
 Page 6 of 6

5. Managementul financiar este o funcție separată atât de contabilitatea de gestiune, cât şi de

contabilitatea financiară, deşi într-o organizaţie mică cele trei roluri pot fi efectuate de către
aceeaşi persoană.
Această funcție are rol în ceea ce privește atragerea de surse de finanţare şi de
controlul resurselor financiare, precum şi de următoarele decizii ale companiei:
a. Ar trebui să se împrumute de la bancă sau ar trebui să emită acţiuni?
b. Ce dividende ar trebui să fie distribuite?
c. Ar trebui să fie achiziţionate utilaje noi/vândute utilaje vechi?
d. Cât credit trebuie să se acorde clienţilor?
e. Ce reduceri ar trebui să fie acordate clienţilor care plătesc mai devreme?
Nivelurile superioare de management din cadrul funcției financiare pot fi, de
asemenea, responsabile de gestiunea trezoreriei şi de finanţarea generală a organizaţiei.

Relaţia funcţiei contabile cu alte departamente

Este necesară o bună coordonare între diferitele departamente ale unei organizaţii.
Spre exemplu:
 departamentul de achiziţii indică facturile valabile;
 departamentul financiar contabil produce informaţii de gestiune pentru luarea
deciziilor şi control;
 departamentul de resurse umane furnizează departamentului de contabilitate date
pentru determinarea drepturilor salariale.

Relatia departamentului financiar contabil cu departamentul achiziții

 plățile pot fi aprobate de departamentul achiziții, dar sunt efectuate de departamentul
financiar- contabil;
 deoarece perioada de creditare acordată de furnizori este relevantă pentru gestiunea
fondului de rulment, departamentul financiar contabil poate colabora cu departamenul
achiziții pentru a obține termene de decontare acceptabile de la furnizori;
 departamentul financiar contabil ar putea informa departamentul achiziții privind
prețul maxim ce poate fi plătit pentru materiile prime pentru a menține marja de profit;
 pentru elaborarea bugetului, departamentul financiar contabil poate consulta
departamentul achiziții pentru estimarea costurilor elementelor achiziționate.

Relatia departamentului financiar contabil cu departamentul marketing și vânzări

 pentru stabilirea bugetului de vânzări, departamentul financiar contabil ar putea
consulta departamentul marketing și vânzări pentru estimarea vânzărilor;
 departamentul financiar contabil ar putea asista departamentul marketing și vânzări în
elaborarea bugetului său și în evaluarea beneficiilor campaniilor publicitare;
 departamentul financiar contabil ar putea furniza informațiile pentru fundamentarea
strategiilor de preț (indiferent de strategia de preț utilizată prețul trebuie să acopere
costurile).

Departamentul financiar-contabil este esenţial pentru organizaţie deoarece:

 în cazul în care furnizează informaţii eronate, managerii vor lua decizii proaste,
 din lipsă de atenţie s-ar putea strecura tranzacţii importante neautorizate şi ar putea
apărea fraude,
 trebuie să respecte prevederile legale referitoare la organizarea contabilităţii.