TALPES ELENA 13.06.

2021

PROIECT LATINA

HANNIBAL

Introducere

Hannibal era fiul lui Hamilcar Barca, comandantul forțelor cartagineze în Primul Război Punic. El s-
a născut, așadar, într-o perioadă extrem de tensionată în
Marea Mediterană, când Republica Romei începea să-și
stabilească supremația în zonă și să-și extindă influența în
tot bazinul mediteraneean. Cetatea Cartagina, al doilea cel
mai puternic jucător politic din zonă după Roma, a fost
direct afectată de puterea crescândă a rivalului de pe Tibru.
Rezultatul a fost declanșarea conflictelor cunoscute drept
Războaiele Punice, trei la număr, desfășurate între 264 și
146 î.Hr., despre care istoricii spun că au fost printre cele
mai mari războaie de până atunci. În cele din urmă,
conflicul s-a sfârșit cu victoria categorică a Romei și
distrugerea Cartaginei, arsă din temelii la finalul ultimului
război punic.

Însă în timpul celui de-al Doilea Război Punic, când

Hannibal a comandat armata cartagineză, romanii au
suferit mai multe înfrângeri, între care cea mai cunoscută
este cea de la Cannae. Aceasta a rămas în istorie drept una
dintre cele mai mari reușite strategice din istoria militară,
dar și ca una dintre cele mai mari înfrângeri din istoria
Romei. Bătălia de la Cannae nu a fost însă singura în care
Hannibal a reușit, prin geniul său militar, să-i învingă pe
romani. Cartagina a repurtat alte victorii importante la Trebia și Lacul Trasimene și, să nu uităm,
Hannibal a condus o invazie de succes a peninsulei italice, traversând Pirineii și Alpii cu o armată de mii
de soldați, călăreți și elefanți și ocupând teritoriile romane timp de 15 ani.
TALPES ELENA 13.06.2021

Cum a ajuns Hannibal la Roma

Al Doilea Război Punic a fost declanșat în anul 218, la trei ani după venirea lui Hannibal la
conducerea Cartaginei. El era hotărât încă de la început să poarte acest nou război chiar în inima
peninsulei italice, unde dorea să ajungă după un marș rapid prin Hispania și Galia de Sud. Hannibal
intenționa să supună Roma nu printr-un atac direct, ci deschizând un front în teritoriile de nord ale
cetății și cucerindu-i pe rând pe toți aliații Romei.

Aflând de planurile cartagineziilor, romanii au încercat să-și întârească sistemul defensiv atacând
trebuile celtice din Nordul Italiei care s-ar fi aliat cu Hannibal. Ei au anexat astfel, preventiv, teritoriile
organizate apoi în noua provincie Galia Cisalpina.

Hannibal a plecat în fruntea armatei sale la sfârșitul primăverii în anul 2015 din Noua Cartagina,
aflată pe coasta de Est a peninsulei Iberice. Primele
obstacole:triburile de la poalele Pirineilor, pe care trebuia să
le înfrângă pentru a putea traversa munții.

Potrivit unor surse istorice, comandantul cartaginez a

intrat în Galia cu 40.000 de soldați și 12.000 de călăreți. Prin
Galia a trecut mai ușor, înțelegându-se cu căpeteniile
triburilor locale;astfel, Hannibal a reușit să ajungă în luna
septembrie la Rhône înainte ca romanii să aibă timp să ia
măsuri împotriva sa. Forțele sale numărau atunci 38.000 de
soldați, 8000 de călăreți și 38 de elefanți (cei mai mulți nu
vor supraviețui însă traversării Alpilor din cauza condițiilor
meteo).

Potrivit istoricului roman Titus Livius, trecerea Alpilor

a fost extrem de dificilă și i-a costat pe cartaginezi aproape
jumătate din totalul forțelor armate.

După traversarea Alpilor, prima mare confruntare dintre Hannibal și romani a avut loc la Trebia.
Romanii au fost complet luați prin surprindere de invazia cartaginezilor:ei se așteptau să poarte acest
război în Peninsula Iberică, unde își trimiseseră trupele. Astfel, comandantul roman Publius Cornelius
Scipio a trebuit să-și aducă înapoi soldații trimiși în Iberia și să-l intercepteze pe Hannibal la timp. A avut
loc o confruntare la Ticinus, iar în urma victoriei Cartaginei, triburile galice și ligurice s-au alăturat cauzei
lui Hannibal, a cărui forță armată a ajuns din nou la 40.000 de oameni. Însuși Scipio a fost rănit în acele
lupte și a fost forțat să se retragă dincolo de râul Trebia. Aici trebuia să aștepte întâririle trimise de
Roma, sub forma unei armate conduse de consulul Sempronius Longus.
TALPES ELENA 13.06.2021

Bătălia de pe Trebia

A avut loc în luna decembrie și i-a oferit lui

Hannibal șansa de a-și dovedi superioritatea
strategică în fața romanilor, al căror comandant –
Sempronius Longus – s-a lăsat atras într-un atac
direct sub condiții dificile, fără a-și da seama că
era o capcană.

La Trebia s-au confruntat 30.000 de soldați

din partea Cartaginei și 42.000 din partea Romei.
Cei din urmă au suferit cele mai mari pierderi, de
aproximativ 26.000-28.000 de oameni, în timp ce Hannibal a pierdut doar 4.000-5.000.

Batalia de la Lacul Trasimene

Următoarea confruntare majoră dintre Hannibal și romani a avut loc la jumătate de an după
Trebia, la Lacul Trasimene. Aceasta urma să fie, credeau romanii, bătălia prin care urmau să-și ia revanșa
pentru înfrângerea suferită în decembrie 218 î.Hr. Din nou, generalii romani și-au făcut prost
socotelile:bătălia a rămas cunoscută drept cea mai mare ambuscadă din istoria militară, iar armata
romană a fost cea care a căzut în ea. Aici s-au confruntat cei 55.000 de soldați ai lui Hannibal (cu 2500 de
victime la finalul bătăliei) cu cei 30.000 soldați romani (15.000 uciși).

Armata romană a fost condusă de consulul Gaius Flaminius, care a murit în bătălie. Romanii au
fost atrași pe malul lacului Trasimene într-o poziție dezavantajoasă, având lacul în dreapta, iar în stânga
o zonă împădurită de dealuri unde, după cum aveau să afle cu surprindere, Hannibal își ascunsese
trupele.

Batalia de la Cannae

La câteva săptămâni după această a doua victorie cartagineză, Hannibal a orchestrat cea mai mare
victorie strategică în fața Romei, la Cannae, în sudul peninsulei italice.

Refăcându-și forțele după cele două înfrângeri, romanii au decis să-l confrunte pe Hannibal cu o
armată semnificativ mai numeroasă, de 86.000 de soldați. De data aceasta, romanii se bazau pe
superioritatea numerică, Hannibal având la dispoziție doar 50.000 de oameni. Însă după cum avea să o
dovedească generalul cartaginez, superioritatea numerică nu înseamnă nimic și poate fi învinsă cu
ușurință de o strategie genială. Iar strategia lui Hannibal de la Cannae a fost într-adevăr genială, spun
toți istoricii militari. Ea se studiază în școlile militare chiar și în zilele noastre!
TALPES ELENA 13.06.2021

Armata romană a fost spulberată în bătălia care a durat doar o zi:potrivit estimărilor istorice, au
murit între 53.500 și 70.000 de soldați romani, în timp ce Hannibal a pierdut doar 10% din totalul
trupelor (adică 5700). Înfrângerea a avut și un efect moral devastator asupra Romei:se spune că s-a
decretat o zi națională de doliu pentru că nu exista nicio persoană în Republică care să nu fi avut o rudă
sau o cunoștință moartă în bătălia de la Cannae.

Romanii și-au luat revanșa față de Hannibal abia în anul 202 î.Hr., în bătălia de la Zama, pe care au
câștigat-o doar după ce strategii Romei au studiat cu atenție tacticile cartaginezului. Astfel, Hannibal a
rămas în istorie drept unul dintre cei mai mari generali din Antichitate, alături de alte nume mari precum
Alexandru cel Mare și Iulius Caesar, admirat de alți militari și două milenii mai târziu, inclusiv de
Napoleon.

Contents
Introducere..................................................................................................................................................1
Cum a ajuns Hannibal la Roma....................................................................................................................2
Bătălia de pe Trebia.....................................................................................................................................3
Batalia de la Lacul Trasimene......................................................................................................................3
Batalia de la Cannae....................................................................................................................................3