Diminuarea biodiversităţii

         Este un fapt incontestabil, dispărând anual zeci de specii de plante şi

animale. Procesul nu este o noutate pentru viaţa de pe Terra, căci în decursul
istoriei geologice dispariţiile de forme de viaţă au fost continui ele fiind o
consecinţă inevitabilă a mecanismului evoluţiei.

        În urmă cu milioane de ani în urmă episoadele de extincţie (dispariţiile în

masă) aveau cauze naturale, fie de ordin geofizic (erupţii vulcanice,
modificări climatice, deriva continentelor, impact meteoric), fie de ordin
bilogic (lipsa hranei, molime). După 1850 se constată odată cu revoluţia
industrială impactul omului asupra biodiversităţii se face simţit la toate
paliere: diversitatea genetică, a speciilor, a ecosistemelor şi culturală.

 1)         Scăderea diversităţii genetice- poate lua aspecte grave, având

repercusiuni asupra economiei şi societăţii. Varietatea genetică arată în ce
măsură o specie se poate adapta unor condiţii schimbate de viaţă. Lipsa
acestei variabilităţi genetice poate duce la dispariţia speciei.

2)         Scăderea diversităţii speciilor – este cea mai pregnantă prin

aspectele ei dramatice. Se consideră că anual dispar pe cale naturală, fără
impactul omului, intre 1- 10 specii de animale. Datorită omului, între 1900-
1987 au fost distruse cca 50 specii de mamifere. În ceea ce priveşte plantele,
în ultimii 60 de ani, în Europa, au dispărut 50% din speciile de fungi
(ciuperci) în climatul de tip mediteraneean, cca 10% din totalul de plante sunt
în pericol să dispară, în Bangladesh mai există doar 6% din vegetaţia
originară.

3)         Scăderea diversităţii ecosistemelor:

a)       în ecosistemul de apă dulce – trăiesc peşti, amfibieni,

nevertebrate, microorganisme şi plante acvatice. Schimbările de
habitat, introducerea de elemente exotice, poluarea chimică şi termică
duc la reducerea drastică a biodiversităţii, fără a mai vorbi despre
reducerea numărului de exemplare ale unei specii.

b)       zonele umede – reprezintă un alt grup de ecosisteme care au fost

supuse unei accentuate distrugeri. Este vorba despre bălţi, lacuri puţin
adânci, terenuri inundabile, turbării.În SUA din 1 milion kmp de
 terenuri umede 54% au fost secate. În Europa distrugerea lor a fost de
60 –90%. În economia Terrei, ca factor natural şi antropic, zonele
umede sunt importante din multe puncte de vedere. Ele au rolul de a
echilibra inundaţiile, de a stabiliza pâmza freatică şi viiturile, de a
reţine impurităţile şi acţionează ca un depoluator natural şi protejează
liniile de ţărm. Sunt importante economic  deoarece în perioadele în
care nu sunt inundate oferă bune terenuri de păşune sau teren agricol;
din ele se extrage stuf, papirus, turbă. Unul din cele mai importante
roluri pe care le au zonele umede se referă la biodiversitate. Aici îşi
depun icrele numeroase specii de peşti şi se află locul de cuibărit pentru
specii de păsări stabile sau de pasaj.

4)         Pierderea diversităţii culturale – poate fi o consecinţă a diminuării

varietăţii genetice, a speciilor sau ecosistemelor. Culturile tradiţionale sunt
legate de anumite tipuri de funcţii economice: agricultură, pescuit, creşterea
vitelor. Modificarea ecosistemelor, de exemplu, de la pădure la păşune, de
înlocuire a unui anumit tip de cereale cu altul de import, poate determina
alterarea, dacă nu chiar dispariţia unor culturi sau populaţii. În Brazilia,
începând din 1900, în fiecare an a dispărut un trib de indieni, aborigenii din
Noua Zeelandă aproape au pierit, iar cei din Australia sunt şi ei în pericol, nu
prin exterminare războinică, ci prin neadaptarea la invadatoarea civilizaţie
europeană.

  Cauzele diminuării biodiversităţii

 Diminuarea biodiversităţii este de ordin natural  şi antropic.

Diminuarea de ordin natural se datoreaza unor cauze fizice (modificări ale

biotopului) sau unora de ordin biologic (modificări în biocenoză).

Diminuarea de ordin antropic:

1)       Creşterea populaţiei şi a consumării resurselor – în fiecare decadă

viitoare populaţia va creşte cu câte un miliard de oameni. Creşterea populaţiei
va face să fie depăşită capacitatea de suport de către Pământ a acestui sistem
care va fi condamnat la diminuare şi dispariţie. Ca atare, va trebui găsită o
strategie care să facă faţă creşterii populaţiei fără să pericliteze capacitatea de
suport a planetei.
2)       Îngustarea continuă a spectrului produselor comercializate în
domeniul alimentar – ameninţă diversitatea genetică şi a speciilor ce stau la
baza agriculturii, zootehniei şi pisciculturii.

3)       Evaluarea greşită a mediului şi a resurselor sale – duce la

disfuncţionalităţi grave, mai ales în timpul procesului de modificare a
habitatelor. Astfel, transformarea unei zone umede în teren agricol este
ineficientă economic şi biologic, exemplul cel mai concludent oferindu-l
Delta Dunării. Aici, cele 60.000 ha transformate din stufăriş în teren agricol în
incinta Pardina a dus la distrugerea unui habitat foarte bogat şi la
transformarea lui într-o zonă în curs de aridizare, deoarece agricultura a dat
rezultate tot mai proaste.

4)       Inechitatea în distribuţia beneficiilor din protejarea şi utilizarea

resurselor naturale – determină o scădere a interesului pentru creşterea
resurselor, pe de-o parte din partea celor care au contingenţă  directă cu ele,
locuitorii de la ţară, care au în mână producţia directă, dar beneficiază prea
puţin de pe urma ei, pe de altă parte din partea investitorilor de la oraş, care
nu cunosc situaţiile reale de pe teren, dar investesc pentru a trage foloase
mari, indiferent de ce lasă în urmă.

5)       Defecienţe în cunoaşterea ştiinţifică şi economică – duc la o greşită

percepţie a importanţei biodiversităţii. Ignoranţa a dus la distrugerea unor
culturi umane ce posedau o înţelegere tradiţională a naturii, la dispariţia unor
habitate de mare diversitate şi bogăţie şi la dispariţia a numeroase specii.

6)       Lipsa unui sistem instituţional şi legislativ bazat pe dezvoltarea

durabilă -  a dus la distrugerea habitatelor ţi a scăderii biodiversităţii. În
numeroase ţări conceptul de dezvoltare durabilă nu a fost înţeles ca un nivel
superior de integrare intersectorială al dezvoltării economice în limitele
capacităţii de suport al teritoriului luat în considerare, fapt care a dus la
planificări şi exploatări greşite.

Biodiversitatea este în curs de transformare datorită intervenţiei omului

(Homo Sapiens). El face să dispară într-un ritm rapid specii şi gene şi este
artizanul uneia dintre cele mai mari extincţii biologice pe care a cunoscut-o
globul în istoria sa geologică. El transformă ecosistemele, în general
sărăcindu-le prin perturbarea biotopurilor (a reliefului, climei, hidrografiei) şi
dezechilibrarea biocenozelor, dar şi prin modificarea funcţiei lor. Ştim în
acelaşi timp importanţa pe care o are biodiversitatea pentru glob în ansamblu
(relief,  peisaj, echilibru geochimic), pentru om  (factor de sănătate şi sursă de
medicamente) şi pentru sistemul său socio-economic (ca resursă).

Sărăcirea biosferei în gene, specii şi ecosisteme  poate deveni lipsa de hrană şi

supraindustrializarea prin cele două componente majore, sărăcirea resurselor
şi creşterea poluării.