VALURILE

Valul este unda formată la suprafața mărilor sau oceanelor prin mișcarea oscilatorie a apei,
datorită vântului sau cutremurelor.

Un val (sinonim talaz) este o ondulație a unei suprafețe întinse de apă (lac, mare, ocean), ca
rezultat al mișcărilor de oscilație determinate de acțiunea vântului, de cutremure, de variația
bruscă a presiunii atmosferice, de atracția Lunii și Soarelui și de deplasarea unei nave prin
apă.

Se caracterizează prin:

 lungime de undă: distanța dintre două creste succesive;

 amplitudine: înălțime deasupra suprafeței calme;
 înălțime: dublul amplitudinii;
 perioadă: intervalul de timp necesar parcurgerii unei lungimi de undă;
 frecvență: numărul de perioade pe secundă.

După cauzele care le dau naștere, deosebim:

 a) valuri de vânt;
 b) valuri seismice;
 c) valuri anemobarice;
 d) valuri de maree;
  e) valuri de navă.

În afară de acțiunea cu rol modificator asupra uscatului, valurile de vânt formate pe suprafața
mărilor și oceanelor constituie unul dintre principalele elemente hidro-meteorologice care
influențează direct siguranța navigației.

Valurile de vânt se formează în urma acțiunii intermitente a vântului asupra stratului de apă
de la suprafața mării aflat în stare de repaus. Această acțiune constă într-o apăsare,
concomitent cu frecarea maselor de aer în mișcare de particulele de apă, care sunt scoase din
poziția de echilibra și determinate să execute o mișcare de oscilație. Inițial se formează
încrețituri mici, numite „valuri capilare" care, la încetarea vântului, se amortizează datorită
tensiunii superficiale. Dacă vântul se intensifică și acționează un timp mai îndelungat,
dimensiunile valurilor cresc, ele transformându-se în valuri gravitaționale. Valurile
gravitaționale sunt denumite:

 a) valuri libere (free waves), care după încetarea vântului își micșorează treptat
dimensiunile, consumând energia înmagazinată în procesul de frecare între ele a
moleculelor de apă și
 b) valuri forțate (forced waves), care continuă să se dezvolte, ca urmare a persistenței
și intensificării vântului, transformându-se în „valuri de furtună".

Elementele valurilor
 Frontul valului (în engleză wave front) este linia care trece de-a lungul crestei valului
și care este aproximativ perpendiculară pe direcția de propagare a profilului acestuia.

 Panta valului (în engleză wave slope) este unghiul format de tangenta la suprafața
valului cu linia orizontală în punctul de tangență. Are valori diferite și de regulă se ia
cea maximă. În practică se calculează prin raportul dintre înălțimea valului și jumătate
din lungimea sa.

 Viteza valului (în engleză wave velocity) este distanța parcursă de creasta valului în
unitatea de timp. Este un element al valurilor de translație și se apreciază în m/s sau
mile/h, calculându-se prin raportul dintre lungimea valului și perioada sa.

 Creasta valului (în engleză wave crest) este partea superioară a unui val, care este
spulberată pe vânt puternic. Este linia ce unește punctele cu cotele maxime ale
valului.

 Înălțimea valului (în engleză wave height) este distanța măsurată pe verticală între
creasta valului și linia de cea mai mică cotă a scobiturii imediat următoare. Se
apreciază din vedere sau cu aparate speciale, iar valorile se dau în metri sau picioare.
Înălțimea obișnuită a valurilor oceanice este de 5 m, iar valorile maxime măsurate
pînă în prezent sunt următoarele:

 21 m în bazinul nordic al Oceanului Pacific;

 15,6 m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic;
  14 m în emisfera sudică;
 11,5 m în Oceanul Indian.

 Scobitura valului (în engleză wave hollow) este un termen care se referă mai ales la
partea cea mai adâncă a văii dintre valuri.

 Lungimea valului (în engleză wave length) este distanța în metri sau în picioare
măsurată pe orizontală între două creste sau scobituri succesive de val. Valorile medii
ale valurilor oceanice sunt cuprinse între 69 m și 110 m. Valorile maxime ale lungimii
valurilor determinate pe baza unor numeroase observații sunt următoarele:

 170m în bazinul nordic al Oceanului Atlantic;

 214 m în bazinul sudic al aceluiași ocean;
 233 m în Oceanul Pacific;
 342 m în bazinul sudic al Oceanului Indian.

 Perioada valului (în engleză wave period) este intervalul de timp contat în secunde în
care două creste succesive de val trec prin dreptul unui punct fix de observație sau
timpul necesar ca o creastă de val să parcurgă o distanță egală cu lungimea valului.

 Reflexia valurilor (în engleză wave reflexion) este fenomenul de respingere a

valurilor de către peretele vertical al construcțiilor hidrotehnice sau al falezelor
abrupte în zone cu adâncimi mari. În cadrul acestui fenomen are loc combinarea
valurilor reflectate cu cele incidente, luînd naștere o agitație puternică numită
„clapoti" sau „resacă", deosebit de periculoasă în unele bazine portuare, pentru navele
staționate la cheu. Reflexia valurilor are loc și în zona centrală a unui ciclon tropical,
unde se produce o agitație a mării foarte puternică din cauza valurilor care se propagă
din direcții diferite.

 Refracția valurilor (în engleză wave refraxion) este schimbarea direcției de

propagare a valurilor ori de cîte ori frontul acestora se apropie de linia coastei sub un
unghi de înclinare. În cadrul acestui fenomen are loc o modificare a lungimii
valurilor, a căror creastă în final capătă o orientare paralelă cu linia coastei.