Traducere din englezd

si note de Petre Solomon

ART
 CUPRINS

PARTEAINTAI
Vatra gi salamandra 11
PARTEAA DOUA
Ciurulgi nisiput ......81
PARTEAA TREIA
Strdlucireafocului. ......727
 PARTEA INTAI

Vatra;i salamandra

Era o plScere sE dai foc.

Era o inc6ntare sd vezi cum se mistuie, cum se innegresc
qi cum se transformd.lucrurile. Cu pumnii incleqtali pe
botul de aramd al acelui qarpe uriag, care improqca kero-
sen veninos deasupra lumii, omul simlea cum ii zvAcneqte
sAngele in tAmple, iar m6inile ii erau ca m6inile unui dirijor
fantastic, execut6nd toate simfoniile focului pentru a redu-
ce istoria la zdrenle qi la tdciuni. Cu simbolica lui cascl
numerotatd ,,45L", trasd peste figura flegmaticd, ai cdrei
ochi ardeau cu o flacird portocalie la gdndul dezastrului
iminent - scdpdrd aprinzdtorul, iar casa fu inghilitd de o
vdlvdtaie enorm6, care mistui gi cerul nocturn, vopsindu-l
in ro;u, in galben gi-n negru. Era impresurat de un roi de
licurici. Tare-ar fi vrut sd se distreze, cain copilSrie, vdrAnd
in foc obezea infipt6 intr-un bd!, in vreme ce e5rlile foq-
nitoare ca aripile unor porumbei mureau in fala porlii qi
pe gazonul din curte, ridic6ndu-se in vdldtuci scAnteietori
gi spulberdndu-se in vAntul innegrit gi el de atita pArjol.
Pe fafa lui Montag incremenise rAnjetul feroce al tutu-
ror oamenilor atin;i gi fascinali de foc. $tia c6, intorcAn-
du-se la stalia de pompieri, va vedea in oglindd fafa p6rlitd
a unui trubadur al focului, care-i va face cu ochiul. Mai
tdrzitt, c6nd se va duce la culcare, va simli pe intuneric
cum r6njetul focului ii line ca intr-un cleqte mugchii faciali.

11
 RAY BRADBURY

RAnjetul acela n-avea si dispard niciodatd. Nu-;i amintea

s5-1fi pdrdsit vreodati pAnd acum.
iqi atArnd in cuier casca neagrl ca un gAndac gi o lus-
trui, apoi lgi ag6!5 cu grijd pelerina ignifugd. Iar dupS ce-qi
ingddui luxul unui dug, porni fluierAnd, cu mdinile in buzu-
nare, de-a lungul ultimului etaj al secliei de pompieri, pdn6
la cobordrea de urgenld. Se aruncd in gol, dar in ultima
clip6, la un pas de catastrofd, igi scoase mAinile din buzu-
nare gi se agdli de stdlpul strdlucitor de alamS; se opri
din cddere, scrAgnind, cu cilcAiele la cAliva centimetri de
podeaua de beton.
Iegi din seclia de pompieri gi porni in lungul strdzii
invdluite in noapte, spre stalia de metrou; trenul pneu-
matic luneci f[rd zgomot pe qinele unse, prin mdruntaiele
p5mAntului, gil scuipd apoi afard., cu un hohot de aer cald,
drept pe scara rulantd impodobitd cu pl6ci ca smAnt6na,
care il ridic6 la suprafafa suburbiei.
Fluier6nd, ieqi in aerul liniqtit al noplii. O porni spre co$,
fdrd sd se gandeascd la ceva anume. inainte de a 4iunge la
co{ul strdzii, incetini totu;i pasul, ca gi cum s-ar fl stdrnit
un vAnt de undeva sau ca qi cum l-ar fi strigat cineva pe
nume.
fn ultimele c6teva nopli, mergAnd spre casd in lumina
stelelor, Montag simlise o ciudatd strAngere de inimd ln
apropierea trotuarului de dupd colfql acela. Avea senzalia
cd, doar cu o clipd inainte ca el sd dea colfuI, mai fusese
cineva pe-acolo. Aerul pdrea incdrcat cu o liniqte aparte,
ca qi cum cineva ar fi aqteptat in locul acela, in tdcere, qi
abia cu o clipd inainte de ivirea lui s-ar fi prefdcut intr-o
umbr6, lds6ndu-l sd treac6. Nasul lui adulmeca un fel de
mireasmd vagi, sau poate cd pielea de pe mAini qi de pe fa!6
inregistra, exact in locul acesta, un spor de temperaturE,
pesemne din pricina prezenlei unui alt om, cdci se gtie c5 o

t2
 Fahrenheit 451

asemenea pr ezenl6, poate ridica temperatura aerului cu zece

grade, timp de o clip6. Era ceva cu neputinld de explieat.
Ori de cAte ori trecea collul, vedea numai trotuarul alb,
nebdtltorit, curb pe alocuri; o singurd datd z6rise parc5,
intr-o noapte, o umbri mistuindu-se repede Ia capdtul unei
peluze - prea repede ca sd-gi poatd alinti privirile asupra
ei sau sd-i vorbeasci.
insd in noaptea asta iqi incetini pasul qi aproape cI se
opri. Eul s6u lSuntric, luAndu-i-o inainte spre co!, auzise
un fel de goaptd nedeslugitd. SA fi fost risuflarea euiva?
Sau era, poate, o simplS presiune a aerului, provocatd de
prezenlaunui om care aqtepta intr-o tdcere deplin6?
Dadu colful.
Frunzele toamnei se vAnzoleau deasupra trotuarului
Iuminat de lund, in aqa fel inc6t fata care se plimba pe-aco-
lo pdrea ci std pe o platfomd mobil5, pus6-n migcare de
vdnt gi de frunze. Iqi linea capul plecat, pentru a privijocul
frunzelor st6rnit de pantofii ei. Avea o fali delieatS, albd
ca laptele, cu o expresie de licomie suav6, de neobosit6 9i
atotcuprin zdtoare curiozitate. Pdrea uluitd de tot ce vedea,
iar ochii ei negri erau atAt de concentrali asupra lumii,
incAt nu le scdpa nicio miqcare. lmbricdmintea fetei era
albd qi pdrea cd gopteqte. Privind-o, avu senzalia c[-i aude
miqcarea mAinilor in timp ce mergea gi foqnetul aproape
imperceptibil al felei ei palide, care se intoarse c6nd tgi dddu
seama c5la un pas distan!6 se afla un bdrbat care aqtepta
in mijlocul trotuarului.
Coroane-le copacilor fognird deasupra ei, ca o ploaie uscatd.
Fata se opri uimit6, dar nu se dddu inapoi, ci rimase locului,
privindu-lpe Montag cu niqte ochi atAt de negri, strdluci-
tori gi vii, incAt el avu impresia cd spusese ceva neobignuit
de frumos. $tia insd prea bine cd buzele lui se miqcaserd
doar pentru a rosti un simplu salut, iar c6nd fata se ardtd

13
 RAY BRADBURY

hipnotizatd de salamandra de pe bralul lui qi de discul cu

pasdrea Phoenix de pe pieptul lui, ii vorbi in sfArgit:
- De bund seamd cd egti noua noastrd vecinS, nu-i aga?
- Iar dumneata trebuie sd fii pompierul, rosti ea cu glas
tdrdgdnat,ridic6ndu-qi privirea de pe lnsemnele profesiei lui.
- Ce ciudat spui asta...
- A; fr gtiut chiar cu ochii inchigi, zise ea incet.
- Din pricina mirosului de kerosen? Nevasti-mea se
pldnge mereu din cauza lui, r6se el. N-ai cum sd scapi de
mirosul dsta.
- Nu, n-ai cum, rosti fata, cu teamd.
I se pdrea cd.fataii dd ocol, cercetAndu-l pe toate fefele,
scuturAndu-l uqor qi golindu-i buzunarele, fdrd sd se migte
mdcar.
- Benzina e ca un parfum pentru mine, spuse el, ca sd
rupd tdcerea prelungd
- Chiar aga sd fie?
- Fireqte. De ce nu?
Fata rdmase pulin pe gAnduri, apoi spuse:
- Nu gtiu.
Si, intorcdndu-se spre trotuarul care ducea spre casele
lor, addugd:
- Ai avea ceva impotrivd dac-ag merge cu dumneata?
Sunt Clarisse MeClellan.
- Clarisse... Iar eu sunt Guy Montag. Sd mergem. Dar
ce-!i veni sd te plimbi pe strdzi la o ord at6t de tdrzidl C?$i
ani ai?
Umblau in noaptea rdcoroasS, pe trotuarul argintiu, gi
in aer parcd plutea o mireasmd difuzd de caise qi fragi
proaspeli; insd uit6ndu-se in jur, igi dddu seama cd aga
ceva era cu neputinld in toiul toamnei.
Aldturi de el era acum numai fata, cu obrazul ei luminos
ca neaua, in bdtaia lunii, qi era sigur ci ea se gAndeqte Ia

t4
 Fahrenheit 457

intrebirile lui, strdduindu-se sd gdseasci rdspunsurile cele

mai potrivite.
- Prea bine, incepu ea. Am gaptesprezece ani gi sunt
nebunS. Unchiu-meu spune cd la vArsta asta e cu neputin-
!5 sd nu fii nebun. Ori de cAte ori te intreabd cineva cAfi
ani ai, rdspunde-i cd ai gaptesprezece gi ci eqti nebun6,
aqa m-a sfdtuit unchiul. Nu-i aqa cd-i pldcut sd te plimbi
la aceastd ord din noapte? imi place sd miros lucrurile qi
sd Ie privesc qi uneori umblu toatd noaptea pe-afard, ca sd
apuc rSsdritul soarelui.
Merserd un timp in tdcere, apoi fata spuse, ingAnduratd:
- $tii, nu mi-e deloc fric6 de dumneata.
Montag pdru surprins.
- De ce !i-ar fi fric6?
- Pei, multora le este. De pompieri adic6. Dar dumneata
nu egti dec6t un om, la urma urmei...
Se vdzu in ochii ei, parcd suspendat in doud picdturi
de ap5 strdlucitoare qi redus la dimensiunile unui omule!
negru, dar cu toate detaliile, cu buzele precis conturate,
ca gi cum ochii fetei ar fi fost doud crAmpeie miraculoase
de chihlimbar vioriu, capabile sd-l prindd gi sdJ pdstre-
ze intreg. Fala ei, intoars5 acum cdtre el, pdrea un strop
cristalin de lapte, pdtruns de o lumini difuzd qi egald. Nu
semdna defel cu lumina istericd a electricitSfii, dar cu ce
anume? Cu lumina ciudat de plicutd, bldndd qi mdgulitoa-
re a unei lumAndri. Odatd, in copildrie, intr-o seard cAnd
se intrerupsese curentul, maicS-sa gisise o lumAnare ;i
o aprinsese - scurt prilej de redescoperire a lumii, intr-o
lumind atAtde neobignuitS, incAt spaliul igi pierduse atunci
uriaqele dimensiuni qi se str6nsese, familiar, injurul lor, al
mamei qi-al fiului, transformali cu des6vArgire gi ndddjdu-
ind cd lumina electrici nu va reveni prea curAnd...

15
 RAY BRADBURY

- Ag vrea sd te-ntreb ceva, ii spuse deodatd Clarisse

McClellan. De cAt timp egti pompier?
- De cdnd aveam doudzeci de ani, adicd de zece ani
incoace.
- Ai citit vreuna din cdrlile pe care le arzi?
Montag rAse.
- E interzis!
- A, desigur...
- E o muncd frumoasd. Luni o arzipe Millayl, miercuri
il arzipe Whitman2, vineri pe FaulkneC;pref6-i in cenug6,
apoi arde cenu;a; asta-i deviza noastr6.
Merseri mai departe, apoi fata il intreb5:
- E adevdrat) oare, cd pe vremuri pompierii stingeau
focul, in loc sd-l aprindd, ca acum?
- Ag, de unde!? Casele au fost intotdeauno neinflama-
bile, poli sd md crezi pe cuvdnt.
- Ciudat. Am auzit odatd c6, demult de tot, casele luau
foc din int6mplare gi era nevoie de pompieri ca sd, stingd'
fl5cirile.
Montag rAse. Fata ii aruncd o privire iscoditoare:
- De ce rdzi?
- Nu gtiu.
Incepu iar sd rdd6, dar se opri.
- De ce intrebi?
- RAzi in loc s6-mi rdspunzi la o intrebare cAt se poate de
serioasd. Ai face mai bine sdte gdndegti la ce te-am intrebat.
- Chiar egti chtdatd. ii zise el, oprindu-se qi privind-o.
N-ai pic de respect?

I Edna St. Vincent Millay, poetd americani (1892-1950).

2
Walt Whitman, cunoscutul autor al volumului de versuri Fire
de iarbd, (1819*1892).
3 William Faulkner, romancier american, laureat al premiului
Nobel (1897-1962).

16
 Fahrenheit 451

- Nu vreau sd jignesc pe nimeni. imi place doar sd md

uit oameni, poate cam prea mult, pesemne.
Ia
- Bine, dar semnul ista nu-{i spune nimic? lntrebd el,
bdtdndu-se peste cifrele 451", cusute pe mdneca de culoarea
cdrbunelui.
- Ba da, murmurd ea qi grdbi pasul. Te-ai uitat vreodati
la automobilele cu reaclie care gonesc pe bulevard?
- Vdd ci schimbi subiectul...
- Cdteodatd cred cd qoferii.nu gtiu ce e iarba, sau flo-
rile, pentru cd trec prea repede pe l6ngd ele qi nu le vdd.
Dacd i-ai ardta unui qofer o patd verde, !i-ar spune: ,,A,
da, asta-i iarbd!" Sau, privind o patd roz, ar zice: ,,Asta-i o
grddind de trandafiri!" Casele sunt pentru el pete.albe, iar
vacile sunt pete cafenii. Odatd, unchiul meu a mers ceva .

mai incet cu ma;ina pe-o Fosea - mergea cu patruzeci de

mile pe ord - qi l-au inchis timp de doud zile. Nu-i aga cd-i
nostim gi trist totodatd?
- Te gAndegti la prea multe, rdspunse Montag stAn-
jenit.
- Nu prea m5. duc la cursele de automobile sau in ,,par-
curile cu distracfii" si nici la televizor nu m5 uit, aqa cd
am timp berechet pentru tot felul de g6nduri trdsnite. Ai
vdzut panourile alea din afaraoraqului? Odinioard aveau
o lungime de qase-qapte metri, dar acum au de zece ori pe-
atAt: maginile incepuser6 sd goneascd atdt de repede, incdt
au trebuit sS lungeascd reclamele, ca sd se vad5.
- Nu qtiam asta, rAse Montag.
- Pun rimdqag cd mai qtiu un lucru pe care dumneata
nu-l gtiai: dimineafa, iarba e plind de rou6.
Nu-gi putea aminti dacd,stiuse sau nu treaba asta, ceea
ce il cam scoase din sdrite.
- Iar dac6 te uili bine - urmd ea-vezi un om in 1un5.
Montag nu mai privise de mult luna.

t7