Algebra

GHEORGHE ADALBERT SCHNEIDER
MEMORATOR ȘI ÎNDRUMAR
DE MATEMATICĂ
ALGEBRĂ
PENTRU LICEU
EDITURA HYPERION
Această lucrare a fost elaborată în conformitate cu
programele școlare actuale aprobate de Ministerul Educației
și Cercetării.
Comenzi pentru cărţile editurii noastre se pot

face la următoarea adresă de e-mail:
editurahyperion@yahoo.de
sau la tel. / fax 0251-531133
sau la telefon 0744628656
Copyright © Editura Hyperion
Descrirea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SCHNEIDER, GHEORGHE-ADALBERT
Memorator și îndrumar de matematică: algebră
pentru liceu / Gheorghe-Adalbert Schneider, - Craiova:
Hyperion, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-606-589-006-0
512(075.35)
1. Mulțimi și elemente de logică matematică
1.1 Mulțimea numerelor reale
1.1.1 Numere reale
1) Mulțimea numerelor naturale: = 0, 1, 2, ⋯ , .
2) Mulțimea numerelor întregi: = ⋯ , −2, −1, 0, 1, 2, ⋯ , .

3) Mulțimea numerelor raționale: = | , ∈ , ≠ 0.

4) Mulțimea numerelor iraționale, formată din numerele
reprezentate de o fracție zecimală, infinită, neperiodică și pe care o
notăm − .
5) Mulțimea numerelor reale: = ∪ − .
Evident au loc relațiile:
a) ⊂
⊂ ⊂
⊂ ⊂⊂ b) − ⊂⊂ c) ∩ − = ∅.

6) O fracție ordinară este ireductibilă dacă c.m.m.d.c. , =

= 1.
"
Exemple: , , .
! #

7) O fracție ordinară este reductibilă dacă există cel puțin un

număr prim prin care fracția se poate simplifica.
! ! ! "
Exemple: = ", = , !$ = &.
$ !%

8) Fracțiile ordinare care reprezintă numărul rațional se

transformă în fracție zecimală după formula: = ', '! ' '" ⋯.

!
Exemple: =0, 3 - fracție zecimală periodică simplă
"

=0,41(6) - fracție zecimală periodică mixtă.
!
1.1.2 Operații algebrice cu numere reale
Operațiile algebrice pe mulțimea numerelor reale sunt: adu-
narea și înmulțirea. Ele se definesc ca extensii ale operațiilor
3
de adunare și înmulțire din mulțimea numerelor raționale.
a) Proprietățile adunării
1) Asociativitatea: ) + + + , = ) + + + , ∀), +, , ∈ ;
2) Comutativitatea: ) + + = + + ) ∀), + ∈ ;
3) Element neutru 0: ) + 0 = 0 + ) = ) ∀) ∈ ;
4) Element opus: : ) + −) = −) + ) ∀) ∈ ; numărul – )
se numește opusul lui ).
b) Proprietățile înmulțirii
1) Asociativitatea: )+, = )+, ∀), +, , ∈ ;
2) Comutativitatea: )+ = +) ∀), + ∈ ;
3) Element neutru 1: ) ∙ 1 = 1 ∙ ) = ) ∀) ∈ ;
! !
4) Element inversabil : ) ∙ ∙ ) = 1 ∀ ) ∈ , ) ≠ 0;
1 1
!
numărul se numește inversul lui ).
1
c) Proprietate de legătură între înmulțire și adunare
1) Distributivitatea înmulțirii față de adunare:
)+ + , = )+ + ), ∀), +, , ∈ .
Observație. Ca operații derivate ale adunării și înmulțirii se
pot defini operațiile de scădere și împărțire.
a) ) − + = ) + −+, ∀), + ∈ ;
!
b) ): + = ) ∙ , + ≠ 0.
3
1.1.3 Calcule cu numere reale reprezentate prin litere
a) Formule de calcul prescurtat
1) ' + 4 = ' + 2'4 + 4 ;
2) ' − 4 = ' − 2'4 + 4 ;
3) ' − 4 = ' + 4' − 4;
4) ' + 4" = ' " + 3' 4 + 3'4 + 4 " ;
4
5) ' − 4" = ' " − 3' 4 + 3'4 − 4 " ;
6) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5 + 2'4 + 2'5 + 245;
7) ' − 4 + 5 = ' + 4 + 5 − 2'4 + 2'5 − 245;
8) ' " + 4 " = ' + 4' − '4 + 4 ;
9) ' " − 4 " = ' − 4' + '4 + 4 ;
10) ' − 4 = ' − 4' 6! + ' 6 4 + ⋯ + '4 6 + 4 6! ,
≥ 2, ∈ ;
11) ' + 4 = ' + 4' 6! − ' 6 4 + ⋯ − '4 6 + 4 6! ,
≥ 2, ∈ , impar.
b) Alte formule algebrice utile
1) ' + 4 = ' + 4 − 2'4;
2) ' " + 4 " = ' + 4" − 3'4' + 4;
3) ' & + 4 & = ' + 4 − 2' 4 = 8' + 4 − 2'49 −
−2' 4 ;
4) ' + 4 = ' + 4' & − ' " 4 + ' 4 − '4 " + 4 & ;
5) ' $ + 4 $ = ' + 4 " − 3' 4 ' + 4 ;
6) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5 − 2'4 − 2'5 − 245;
7. ' + 4 + 5 − '4 − '5 − 45 =
1
= 8' − 4 + 4 − 5 + 5 − ' 9;
2
8) ' " + 4 " + 5 " − 3'45 = ' + 4 + 5' + 4 + 5 − '4 −
!
−'5 − 45 = ' + 4 + 58' − 4 + 4 − 5 + 5 − ' 9.

9) ' + 4 + 5" − ' " − 4 " − 5 " = 3' + 44 + 55 + '.
c) Proprietățile puterilor cu exponent întreg
1) ' ∙ ' = ' : ;
2) ' : ' = ' 6 , ' ≠ 0;
3) ' = ' ;
4) '4 = ' ∙ 4 ;
< <?
5) ; > = , 4 ≠ 0.
= =?
5
Aplicații
1. Să se arate că dacă ', 4 ∈ , astfel încât ' + 4 = 1, atunci:
a) ' + 4 = 1 − 2'4 b) ' " + 4 " = 1 − 3'4.
Soluție: Se aplică formulele 1) și 2) de la 1.1.3 b).
2. Să se arate că dacă ', 4, 5 ∈ , astfel încât ' + 4 + 5 = 0,
atunci: ' " + 4 " + 5 " = 3'45.
Soluție: Se aplică formula 8) de la 1.1.3 b).
3. Să se descompună în factori:
' 4 − 5 + 4 5 − ' + 5 ' − 4.
Soluție: ' 4 − 5 + 4 5 − ' + 5 ' − 4 = ' 4 − ' 5 +
+4 5 − 4 ' + 5 ' − 5 4 = '4' − 4 − 5' − 4 +
+5 ' − 4 = ' − 4'4 − '5 − 45 + 5 = ' − 44 −
−5 ' − 5.
1.1.4 Ordonarea numerelor reale
Introducem pe relațiile < respectiv ≤ astfel:
a) ) < + dacă + − ) > 0;
b) ) ≤ + dacă + − ) ≥ 0.
a) Proprietatea de trihotomie. Oricare ar fi ), + ∈ este
adevărată una și numai una din relațiile ) < +, ) = +, ) > +.
b) Proprietățile relației ≤ :
1) ) ≤ ), ∀) ∈ (reflexivitate);
2) ) ≤ +, + ≤ ) ⇒ ) = + (antisimetrie);
3) ) ≤ +, + ≤ , ⇒ ) ≤ , (tranzitivitate).
Relația ≤, este reflexivă, antisimetrică și tranzitivă și deci este
o relație de ordine pe mulțimea R.
Relația < este tranzitivă, dar nu este reflexivă și antisimetrică
și deci nu este relație de ordine pe mulțimea R.
c) Relația ≤ este o relație de ordine totală pe R, deoarece
∀), + ∈ avem ) ≤ + sau + ≤ ).
6
d) Proprietăți de legătură ale relației ≤ cu operațiile de
adunare și înmulțire:
1) ) ≤ +, , ∈ R ⇒ ) + , ≤ + + ,;
2) ) ≤ +, , ≤ L ⇒ ) + , ≤ + + L;
3) ) ≤ +, , > 0 ⇒ ), ≤ +,;
4) ) ≤ +, , < 0 ⇒ ), ≥ +,;
5) ) ≤ +, , ≤ L, ) > 0, + > 0, , > 0, L > 0, implică ⇒ ), ≤ +L.
Aplicații
1. Să se compare numerele: ' = 2MM și 4 = 9"" .
Soluție: ' = 2MM = 2!! M = 2048M ; 4 = 9"" = 3$$ >
> 3$" = 2187M . Atunci ' = 2048M < 2187M = 4. Deci ' < 4.
2. Fiind dat ' ∈ , să se compare numerele: 2' și ' + 1.
Soluție: 2' ≤ ' + 1 ⇔ ' ≤ 1 și 2' > ' + 1 ⇔ ' > 1.
Deci, dacă ' ≤ 1, ordinea este 2', ' + 1, iar dacă ' > 1, ordinea
este ' + 1, 2'.
1.1.5 Modulul unui număr real
), dacă ) ≥ 0U
Definiție. Valoarea absolută sau modulul unui număr real )
se definește astfel: |)| = R
−), dacă ) < 0
.
|)| ≥ 0, ∀) ∈ ;
Proprietăți:
|)| = 0 ⇔ ) = 0;
1)
|−)| = |)|, ∀) ∈ ;

2)
|)+| = |)| ∙ |+|, ∀), + ∈ ;

3)
5) V V = |3|, ∀), + ∈ , y ≠ 0;
4)
1 |1|
3
6) X|)| − |+|X ≤ |) + +| ≤ |)| + |+|, ∀), + ∈ ;
0, dacă ' = 0 U
7) |)| = ' ⇔ ) = R
±', dacă ' > 0
;
7
8) |)| < ', ' > 0 ⇔ − ' < ) < ';
9) |)| > ', ' > 0 ⇔ ) < −' sau ) > '.
Aplicații
a) |) + 2| = 6 b) X) − |) + 1|X = 1.
1. Rezolvați în R ecuațiile:
Soluție. a) |) + 2| = 6 ⇔ ) + 2 = ±6 ⇔ ) = 4 sau ) = −8.

b) X) − |) + 1|X = 1 ⇔ ) − |) + 1| = ±1 ⇔ |) + 1| = ) − 1 și
|) + 1| = ) + 1.
1) Dacă ) ≤ −1, ecuațiile devin: −) − 1 = ) − 1 și – ) − 1 =
= ) + 1 cu soluțiile ) = 0 și ) = −1, corectă fiind doar −1.
2) Dacă ) > −1, ecuațiile devin: ) + 1 = ) − 1 și ) + 1 = ) +
+1. Prima ecuație nu are soluție, iar a doua ecuație are soluție
orice ) > −1.
1.1.6. Aproximări, trunchieri, rotunjiri
1) Fiind dat numărul real pozitiv ) = ', '! ' ⋯ ' ⋯ atunci:
a) aproximația prin lipsă de ordinul a lui ) este:
)′ = ', '! ' ⋯ '
b) aproximația prin adaos de ordinul a lui ) este:
)′′ = ', '! ' ⋯ ' + 106 .
2) Fiind dat numărul real negativ ) = −', '! ' ⋯ ' ⋯
a) aproximația prin lipsă de ordinul a lui ) este:

atunci:
)′ = −', '! ' ⋯ ' − 106

b) aproximația prin adaos de ordinul a lui ) este:
)′′ = −', '! ' ⋯ ' .
3) Fiind dat numărul real ) = ', '! ' ⋯ ' ⋯ atunci
trunchierea de ordinul a lui ) este )′ = ', '! ' ⋯ ' .
4) Fiind dat numărul real ) = ', '! ' ⋯ ' ':! ⋯ atunci
rotunjirea lui ) la a n-a zecimală se calculează astfel:
8
a) Dacă ':! ∈ 0, 1, 2, 3, 4 , atunci ) = ', '! ' ⋯ ' .
b) Dacă ':! ∈ 5, 6, 7, 8, 9 , atunci ) = ', '! ' ⋯ ' + 106 .
Aplicații
1) Scrieți pentru ' = √3 și 4 = −√3 :
a) aproximațiile zecimale de ordinul 2;
b) trunchierile de ordinul 3;
Soluție. √3 = 1,7320508 ⋯ și −√3 = −1,7320508 ⋯.

c) rotunjirile la a 4-a zecimală.
a) '′ = 1,73, '′′ = 1,74 și 4′ = −1,74, 4′′ = −1,73.

b) '′ = 1,732 și 4′ = −1,732.
c) ' = 1,7321 și 4 = −1,7321.
1.1.7 Partea întreagă și partea fracționară a
unui număr real
Axioma lui Arhimede. Pentru orice număr real ), există și
este unic numărul întreg astfel încât ) ∈ 8, U + 1.U
Definiție. Fiind dat numărul real ), numim partea întreagă a
lui ) și o notăm cu 8)9, cel mai mare număr întreg, care este mai
mic sau egal cu ).
Definiție. Fiind dat numărul real ), numim partea fracționară
a lui ) și o notăm cu ) , diferența dintre numărul ) și partea lui
întreagă ( ) − ) .
Exemple.81,79 = 1, 8−2,39 = −3; 5,2 = 0,2, −3,1 = 0,9.
Aplicații
1. Să se calculeze: ^ _ + 1 ` și a _ + 1 b.
≤ _ + 1 < + 1⇒ c_ + 1d = .

Soluție. Se arată că:
a _ + 1 b = _ + 1 − ^ _ + 1 ` = _ + 1 − .

9
2. Fie ), + ∈ . Să se demonstreze că:
) = + ⇔ ) − + ∈ .
Soluție: ) = 8)9 + ) , + = 8+9 + + ⇒ ) − + =
= 8)9 − 8+9 + ) − + . Evident: ) = + ⇔ ) − + ∈ .
1.1.8 Operații cu intervale de numere reale
Fiind date numerele ', 4 ∈ , ' < 4, definim următoarele
submulțimi ale lui pe care le numim intervale:
1) 8', 49 = ) ∈ | ' ≤ ) ≤ 4 - interval închis în a și b
2) ', 4 = ) ∈ | ' < ) < 4 - interval deschis în a și b
3) 8', U4U = ) ∈ | ' ≤ ) < 4 - interval închis în a, deschis în b
4) ', U49U = ) ∈ | ' < ) ≤ 4 - interval deschis în a, închis în b
5) 8', U∞U = ) ∈ | ) ≥ ' - interval închis la stânga în a și
6) ', U∞U = ) ∈ | ) > ' - interval deschis la stânga în a și

nemărginit la dreapta
8) −∞, U49U = ) ∈ | ) ≤ 4 - interval nemărginit la stânga și

nemărginit la dreapta
9) −∞, 4 = ) ∈ | ) < 4 - interval nemărginit la stânga și

închis la dreapta în b
deschis la dreapta în b.
Operațiile cu intervale se definesc la fel ca operațiile cu
Distanța euclidiană dintre numerele reale ' și b se definește

mulțimi.
ca fiind numărul f', 4 = |' − 4|.

Aplicații
a) ) ∈ | ) ≤ 3 b) ) ∈ | 1 < ) < 5 .
1. Scrieți sub formă de intervale următoarele mulțimi:
Soluție. a) ) ∈ | ) ≤ 3 = −∞, U39U.

b) ) ∈ | 1 < ) < 5 = 1, 5.
) ∈ | f), 3 < 5 .
2. Să se determine mulțimea:
10
Soluție. f), 3 < 5 ⇔ |) − 3| < 5 ⇔ − 5 < ) − 3 < 5 ⇔
⇔ − 2 < ) < 8. Atunci: ) ∈ | f), 3 < 5 = −2, 8.
1.1.9 Inegalități
relației de ordine pe mulțimea . Se folosesc transformările

Pentru a demonstra inegalități, ne bazăm pe proprietățile
echivalente și se obține o sumă de pătrate mai mare sau egală cu

zero.
a) Inegalități ce pot fi folosite în cadrul demonstrării altor
1) Dacă ', 4 ∈ , atunci avem: ' + 4 ≥ 2'4.

inegalități.
Soluție. ' + 4 ≥ 2'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.

2) Dacă ', 4 ∈ : , atunci avem: ' + 4 ≥ 2√'4.

Soluție. ' + 4 ≥ 2√'4 ⇔g√' − √4h ≥ 0.
<= <:=
3) Dacă ', 4 ∈ : , atunci avem: ≤
<:= &
.
<= <:=
≤ ⇔ ' + 4 ≥ 4'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.
<:= &
Soluție.
& ! !
4) Dacă ', 4 ∈ : , atunci avem: ≤ + .
<:= < =
& ! !
≤ + ⇔ ' + 4 ≥ 4'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.
<:= < =
Soluție.
< i :=i <:=

5) Dacă ', 4 ∈ : , atunci avem: ≥
<:=
.
⇔ 2'2 + 42 ≥ ' + 42 ⇔
< i :=i <:=
≥
<:=
Soluție.
⇔ ' − 4 ≥ 0.
≤ ; + >.
<:= ! ! !
6) Dacă ', 4 ∈ : , atunci avem:
< i :=i < =
≤ ; + > ⇔ <i :=i ≤ <= ⇔
<:= ! ! ! <:= <:=
< i :=i < =
Soluție.
11
⇔ ' + 4 ≥ 2'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.
< =
7) Dacă ', 4 ∈ : , atunci avem: + ≥ 2.
= <
< =
+ ≥ 2 ⇔ ' + 4 ≥ 2'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.
= <
Soluție.
8) Dacă ', 4, 5 ∈ , atunci avem: ' + 4 + 5 ≥ '4 + 45 + 5'.

Soluție. ' + 4 + 5 ≥ '4 + 45 + 5' ⇔
⇔ 2' + 24 + 25 ≥ 2'4 + 245 + 25' ⇔
⇔ ' − 4 + 4 − 5 + 5 − ' ≥ 0.
9) Dacă ', 4, 5 ∈ , atunci avem: ' + 4 + 5 ≥ 3 √'45 .
j
!
Soluție. Se folosește identitatea 8) de la 1.1.3 b) :
' " + 4 " + 5 " − 3'45 = ' + 4 + 58' − 4 + 4 − 5 +

5 − ' 9⇒ ' " + 4 " + 5 " − 3'45 ≥ 0 ⇒ ' " + 4 " + 5 " ≥ 3'45.
Se înlocuiește ' " cu ', 4 " cu 4 și 5 " cu 5 și se obține inegalitatea
dorită.
10. Dacă ', 4, ), + ∈ , atunci avem:
' + 4 ) + + ≥ ') + 4+ .
Soluție. După efectuarea calculelor se obține '+ − 4) ≥

(Inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski)
≥ 0.
11. Dacă ', 4, ), + ∈ , atunci avem:
√' + 4 + _) + + ≥ _' + ) + 4 + + .
(Inegalitatea lui Minkovski)
_' + 4 ) + + ≥ ') + 4+.

Soluție. După ridicarea la pătrat se obține inegalitatea:
a) Dacă ') + 4+ ≤ 0, inegalitatea este evident adevărată.

b) Dacă ') + 4+ > 0, ridicând la pătrat ambii membri ai
inegalității obținem: '+ − 4) ≥ 0.
12
Aplicații
1. Să se arate că oricare ar fi ', 4, 5 ∈ ∗: avem:
<= =l l< <:=:l
≤
<:= =:l l:<
+ + .
<= <:= =l =:l l< l:<

Soluție. Se aplică inegalitatea 3) și obținem:
≤ ≤ ≤
<:= & =:l & l:< &
, , . Se adună membru cu
membru cele trei inegalități.
2. Să se arate că oricare ar fi ', 4, 5 ∈ ∗: avem:
' 4 + 4 5 + 5 ' ≥ '45' + 4 + 5.
'4, 45, 5' și se obține: ' 4 + 4 5 + 5 ' ≥ '4 c+ab5 +

Soluție. Se aplică inegalitatea 8) pentru numerele reale
+' 45 = '45' + 4 + 5.

3. Să se arate că dacă ', 4 > 0, ' + 4 = 1, atunci sunt
!
adevărate următoarele inegalități:
a) '4 ≤ b) 2' " + 4 " ≥ ' + 4 .
&
!
Soluție. a) 1 = ' + 4 ≥ 2√'4 ⇒ '4 ≤
&
b) 2' " + 4 " ≥ ' + 4 ⇔ 2' + 4" − 6'4' + 4 ≥
.
!
≥ ' + 4 − 2'4 ⇔ 2 − 6'4 ≥ 1 − 2'4 ⇔ '4 ≤
&
.
4. Să se arate că dacă ', 4, 5 ∈ , ' + 4 + 5 = 0, atunci sunt
a) ' ≥ 445 b) '4 + 45 + 5' ≤ 0.

adevărate următoarele inegalități:
Soluție. a) ' ≥ 445 ⇔ −4 − 5 ≥ 445 ⇔

⇔ 4 + 5 + 245 ≥ 445 ⇔ 4 − 5 ≥ 0.
b) '4 + 45 + 5' ≤ 0 ⇔ '4 + 45 + 5' ≤ ' + 4 + 5 ⇔
⇔ ' + 4 + 5 + '4 + 45 + 5' ≥ 0 ⇔
⇔ 2' + 24 + 25 + 2'4 + 245 + 25' ≥ 0 ⇔
⇔ ' + 4 + 4 + 5 + 5 + ' ≥ 0.
13
1.2 Elemente de logică matematică
1.2.1 Propoziție, predicat, cuantificatori
Notăm propozițiile cu: m, n, o, ⋯.

1) Numim propoziție un enunț care este fie adevărat fie fals.
adevăr 1 și notăm pm = 1, iar dacă propoziția este falsă are

Dacă o propoziție este adevărată spunem că are valoarea de
valoarea de adevăr 0 și notăm pm = 0.

Exemple.
a) ,,2+3=5” este o propoziție adevărată.
2) Fiind dată propoziția m, numim negația propoziției m,

b) ,,10 este număr impar” este o propoziție falsă.
propoziția notată ¬m și care este adevărată atunci când m este falsă

și falsă atunci când m este adevărată.
a) Fiind dată propoziția m: , ,11 este număr prim” , avem că m

Exemple.
este adevărată și atunci propoziția ¬m este falsă.

b) Fiind dată propoziția m: , ,3 divide pe 7” , avem că m este falsă
și atunci propoziția ¬m este adevărată.
3) Fiind date propozițiile m și n, numim conjuncția
propozițiilor m și n, propoziția notată m∧n, care este adevărată
atunci când m și n sunt adevărate și falsă când cel puțin una din
propoziții este falsă.
a) Fiind date propozițiile: m: , ,22 este număr par” și n: ,,8>5”

Exemple.
avem că m și n sunt adevărate și atunci propoziția m∧n este
b) Fiind date propozițiile: m: ,,1 + 2 + 3 > 2 + 3 + 4” și

adevărată.
n: , , Medianele unui triunghi sunt concurente” , avem că m este

falsă și n este adevărată și atunci propoziția m∧n este falsă.
4) Fiind date propozițiile m și n, numim disjuncția
propozițiilor m și n, propoziția notată m∨n, care este adevărată
14
atunci când cel puțin una din propozițiile m și n este adevărată și
falsă când propozițiile m și n sunt false.
a) Fiind date propozițiile: m: , ,1 = 5” și n: ,,12> 3” avem că m

Exemple.
este falsă și n este adevărată și atunci propoziția m∨n este
b) Fiind date propozițiile: m: ,,1 + 2 = 5” și n: ,,12 divide pe 50”

adevărată.
avem că m și n sunt false și atunci propoziția m∨n este falsă.

5) Fiind date propozițiile m și n, numim implicația
propozițiilor m și n, propoziția notată m → n (m implică n, care
este falsă atunci și numai atunci când m este adevărată și n este
Exemplu. Fiind date propozițiile: m: , ,5 = 5” și n: ,,15< 5”

falsă.
avem că m este adevărată și n este falsă și atunci propoziția m → n
6) Fiind date propozițiile m și n, numim echivalența

este falsă.
propozițiilor m și n, propoziția notată m ↔ n (m echivalent cu n,

care este adevărată atunci și numai atunci când ambele propoziții
Exemplu. Fiind date propozițiile: m: , ,3 > 5” și n: ,,6 este

sunt adevărate sau ambele propoziții sunt false.
număr prim” avem că m și n sunt false și atunci propoziția m ↔ n

este adevărată.
7) Numim predicat un enunț care depinde de una sau mai
multe variabile și care pentru orice grupă de valori admisibile date
variabilelor se transformă în propoziție adevărată sau falsă.
Predicatele care depind de o variabilă se numesc predicate
unare, cele care depind de două variabile se numesc predicate
Exemplu. ,,}): 3) − 6 = 0", unde ) ∈ este un predicat

binare, etc.
unar. Pentru ) = 2 se transformă în propoziție adevărată, iar

pentru ) ≠ 2 se transformă în propoziție falsă.
8) Fiind dat un predicat unar }), unde ) ∈ , atunci
propoziția ,,există cel puțin o valoare ) ∈ pentru care }) este
15
asociată predicatului }) și se notează ∃)}).
o propoziție adevărată” se numește propoziție existențială
Exemplu. Propoziția: ∃)) − 3) + 2 = 0, unde ) ∈

este adevărată, deoarece ) = 1 verifică ecuația ) − 3) + 2 = 0.
9) Fiind dat un predicat unar }), unde ) ∈ , atunci
propoziția ,,oricare ar fi ) ∈ , }) este o propoziție adevărată”
se numește propoziție universală asociată predicatului }) și se
notează ∀)}).
Exemplu. Propoziția: ∀)) − ) + 2 = 0, unde ) ∈
este falsă, deoarece ) = 1 ∈ nu verifică ecuația ) − ) + 2 = 0.
1.2.2 Mulțimi. Corelarea elementelor de logică

matematică cu operațiile și relațiile cu mulțimi
a) Noțiunea de mulțime
1. Noțiunea de mulțime nu se definește, fiind o noțiune
Exemplu. = 1, 2, 3 este o mulțime notată cu A.

primară.
2. Dacă este o mulțime și ) un element al mulțimii , atunci

enunțul ,,) ∈ " este un predicat unar.
Dacă ' este un element dat al mulțimii , atunci ,,' ∈ " este
o propoziție și avem: ¬' ∈ ≡ '∉.
3. Fiind date două mulțimi și și dacă orice element al lui
este și element al lui , spunem că este inclusă în și notăm:
⊂ ⇔ ∀)) ∈ → ) ∈ .
Exemplu. Dacă = 1 și = 1,3 , atunci ⊂.
4. Fiind date două mulțimi și , spunem că ele sunt egale și
notăm = ⇔ ⊂ ∧ ⊂, dacă au aceleași elemente.
Exemplu. Dacă = 1, 2, 3 și = 1,2, 3 , atunci = .
5. Mulțimea care nu are nici un element se numește mulțimea
vidă și se notează ∅.
16
b) Operații cu mulțimi
1. Intersecția a două mulțimi și reprezintă mulțimea
elementelor care aparțin atât lui cât și lui . Se notează ∩ și
este definită de predicatul ) ∈ ∧ ) ∈ .
Exemplu. Dacă = 1, 2, 3 și = 1,2, 3, 4, 5 , atunci
∩ = 1, 2, 3 .
2. Reuniunea a două mulțimi și reprezintă mulțimea
elementelor care aparțin cel puțin uneia dintre mulțimile sau .
Se notează ∪ și este definită de predicatul ) ∈ ∨ ) ∈ .
Exemplu. Dacă = 1, 3 și = 1,2, 3, 4, 5, 6 , atunci
∪ = 1, 2, 3, 4, 5, 6 .
3. Diferența a două mulțimi și reprezintă mulțimea
elementelor care aparțin mulțimii și nu aparțin mulțimii . Se
notează − și este definită de predicatul ) ∈ ∧ )∉.
Exemplu. Dacă = 1, 3, 5, 9, 10 și = 1,2, 3, 4, 5 , atunci
− = 9, 10 .
4. Fiind dată mulțimea și submulțimea ⊂ , numim
complementara mulțimii în raport cu E mulțimea elementelor
care aparțin mulțimii și nu aparțin mulțimii A. Se notează se
notează = − și este definită de predicatul ) ∈ ∧ )∉.
Exemplu. Dacă E= 1, 3, 5, 7, 9, 11 și = 1, 3, 5 , atunci
= 7, 9, 11 .
5. Fiind date mulțimile și , numim produs cartezian al
mulțimilor și și notăm cu × mulțimea tuturor perechilor
ordonate ', 4 unde ' ∈ și 4 ∈ .
Exemplu. Dacă = 0, 1 și = 2, 3 , atunci:
× = 0, 2, 0, 3, 1, 2, 1, 3 .
c) Proprietăți ale mulțimilor
1) ∩ = ∩ - comutativitatea intersecției
2) ∪ = ∪ - comutativitatea reuniunii
3) ∩ ∩ = ∩ ∩ ) - asociativitatea intersecției
17
4) ∪ ∪ = ∪ ∪ ) - asociativitatea reuniunii
5) ∪ ∩ = ∪ ∩ ∪ ) – distributivitatea
6) ∩ ∪ = ∩ ∪ ∩ ) - distributivitatea
reuniunii față de intersecție
7) ∪ = ∩
intersecției față de reuniune
∩ = ∪ - legile lui De Morgan.

8. × ∪ = × ∪ ×
× ∩ = × ∩ × .
Aplicații
a) ∪ = b) − − = − ∪
1. Demonstrați egalitățile:
Soluție. a) ) ∈ ∪ ⇔ ) ∈ și ) ∈ ⇔ ) ∈ .
b) ) ∈ − − ⇔ ) ∈ − și ) ∉ ⇔ ) ∈ și
) ∉ și ) ∉ ⇔ ) ∈ și ) ∉ ∪ ⇔ ) ∈ − ∪ .
2. Determinați ) ∈ , astfel încât să aibă loc egalitatea:
), 2, 3, 7 = 1, 2, ) + 2, 7 .
Soluție. Trebuie ca ) = 1 și ) + 2 = 3, adică ) = 1.
1.3 Condiții necesare, condiții suficiente

În matematică, teorema reprezintă o propoziție adevărată care
stabilește că un anume obiect matematic are o anume proprietate.
Orice teoremă trebuie demonstrată, folosind fie axiomele
cunoscute, fie alte teoreme cunoscute.
Forma generală a unei teoreme este: })! , ) , ⋯ , ) ⇒

Exemplu. În orice triunghi medianele sunt concurente.
⇒ Q)! , ) , ⋯ , ) , unde })! , ) , ⋯ , ) , Q)! , ) , ⋯ , ) sunt

predicate n-are. Predicatul })! , ) , ⋯ , ) se numește ipoteza
teoremei, iar predicatul Q)! , ) , ⋯ , ) se numește concluzia
teoremei. Spunem că })! , ) , ⋯ , ) este o condiție suficientă
18
pentru Q)! , ) , ⋯ , ) , iar Q)! , ) , ⋯ , ) este o condiție
necesară pentru })! , ) , ⋯ , ) .
Exemplu. Dacă ) = +, atunci ) = + , unde ), + ∈ .
}), +: , , ) = +" este ipoteza teoremei, iar ), +: , , ) = + "
Fiind dată teorema: })! , ) , ⋯ , ) ⇒ Q)! , ) , ⋯ , ) ,

este concluzia teoremei.
dacă propoziția Q)! , ) , ⋯ , ) ⇒ })! , ) , ⋯ , ) este
})! , ) , ⋯ , ) ⇒ Q)! , ) , ⋯ , ) se numește teoremă directă.

adevărată, atunci ea se numește teoremă reciprocă, iar
În acest caz scriem })! , ) , ⋯ , ) ⇔ Q)! , ) , ⋯ , ) și citim

})! , ) , ⋯ , ) este echivalent cu Q)! , ) , ⋯ , ) .
Exemplu. ) = + ⇔ ) = + , unde ), + ∈ .
1.4 Tipuri de raționamente logice

a) Metoda reducerii la absurd
Fiind dată propoziția m → n, numim contrara acestei
propoziții, propoziția ¬m → ¬n.
Deoarece formula m → n ↔ ¬n → ¬m este o tautologie ( este
adevărată indiferent de valorile de adevăr ale lui m și n, rezultă că
teorema directă m → n este echivalentă cu teorema contrară a
reciprocei ¬n → ¬m.
Metoda reducerii la absurd constă în înlocuirea demonstrării
teoremei directe cu demonstrarea contrarei reciprocei.
b) Metoda inducției matematice
Inducția reprezintă metoda de raționament prin care din
Exemplu. Din propozițiile particulare adevărate: 2 = 1 ∙ 2,

propoziții particulare se obține o propoziție generală.
2 + 4 = 2 ∙ 3, 2 + 4 + 6 = 3 ∙ 4, 2 + 4 + 6 + 8 = 4 ∙ 5 formulăm
propoziția generală: ,,2 + 4 + 6 + ⋯ + 2 = + 1”, care se
poate demonstra că este adevărată.
19
Dacă propoziția generală are o infinitate de cazuri particulare,
atunci demonstrația se face prin metoda inducției matematice,
care are la bază următorul principiu, numit principiul inducției
Fie }, unde ∈ o propoziție. Dacă:

matematice:
a) }0 este adevărată și

b presupunând că } este adevărată pentru = ∈ , rezultă
că este adevărată și pentru = + 1, atunci } este adevărată
pentru orice număr ∈ .
Pentru a demonstra că o propoziție } este adevărată pentru

Metoda inducției matematice.
orice ∈ , ≥ % se parcurg două etape:

a) etapa verificării: se verifică, că }% este adevărată;
b) etapa demonstrației: se arată că dacă }, ∈ , ≥ % este
adevărată, atunci și } + 1 este adevărată.
Aplicații
4 − 1
1. Să se demonstreze prin inducție matematică egalitatea:
1 + 3 + 5 + ⋯ + 2 − 1 = , ∈ ∗.
3
4 − 1
Soluție. Notăm:
}: 1 + 3 + 5 + ⋯ + 2 − 1 = .
3
14 ∙ 1 − 1
a }1: 1 = sau }1: 1 = 1 adevărat.
3
b) Vom demonstra că } ⇒ } + 1.
+ 14 + 8 + 3
} + 1: 1 + 3 + ⋯ + 2 + 1 = .
3
Adunăm la ambii membri ai lui } expresia 2 + 1 :
4 − 1
1 + 3 + ⋯ + 2 + 1 = + 2 + 1 .
3
Ne rămâne să demonstrăm că:
20
4 − 1 + 14 + 8 + 3
+ 2 + 1 = ,
3 3
Verificare se face prin calcul direct.
2 ≥ − 1, ≥ 2.
2. Să se verifice prin inducție matematică inegalitatea:
Soluție. Notăm }: 2 ≥ − 1.

a) }2: 2 ≥ 2 − 1, care este evident adevărată.
} + 1: 2:! ≥ + 1 − 1 sau } + 1: 2:! ≥ + 2.
Înmulțim ambii membri ai lui } cu 2 și obținem:
2 ∙ 2 ≥ 2 − 1 ⇔ 2:! ≥ 2 − 2.
2 − 2 ≥ + 2 ∀ ≥ 2 ⇔ ≥ 2 + 2 ∀ ≥ 2

Ne rămâne să demonstrăm că:
care este evident.

3. Să se arate că pentru orice ∈ − 0 avem:
5:! ∙ 2: + 3: ∙ 2:! se divide cu 19.
Soluție. Notăm f = 5:! ∙ 2: + 3: ∙ 2:! și
}: f se divide cu 19.
a) }1: f! se divide cu 19 sau }1: 1216 se divide cu 19, ceea

ce este adevărat.
f:! = 5:" ∙ 2:" + 3:" ∙ 2:" = 5 ∙ 5:! ∙ 2 ∙ 2: +

+3:" ∙ 2:" = 50 ∙ 5:! ∙ 2: +3:" ∙ 2:" =
= 505:! ∙ 2: + 3: ∙ 2:! − 3: ∙ 2:! +
+3:" ∙ 2:" = 50f − 3: ∙ 2:! + 3:" ∙ 2:" =
= 50f − 3: ∙ 2:! 50 − 3 ∙ 2 = 50f − 3: ∙ 2:! ∙ 38
care se divide cu 19, deoarece f și 38 se divid cu 19.
c) Probleme de numărare
Fiind dată mulțimea finită, numim cardinalul mulțimii și
notăm cu ̿ numărul de elemente al mulțimii .
21
a) Dacă = 1, 2, 3, 4 , atunci ̿ = 4.
Exemple.
b) Dacă = 6, 12, 20, 30, ⋯ , 72 , atunci ̿ = 7.

Proprietăți. Dacă și sunt mulțimi finite, atunci:
× = ̿ ∙ ;
a)
b)
∪ = ̿ + − ∩ ;
c)
∪ ∪ = ̿ + + ̿ −
∩−
∩−
∩+

+ ∩ ∩ ;
d)
− = ̿ −
∩ ;
e) ̿ = ⇒ } = 2 .
Aplicații
1. Fie mulțimea: = 1, 2, ⋯ , 100 . Să se determine câte
Soluție. Numerele divizibile cu 3 sunt 3, 6, ⋯, 99 și sunt în

numere din mulțime sunt divizibile cu 3.
total c d = 33.
!%%
"
2. Într-o sală sunt 5 băieți și 6 fete. Fiecare băiat dansează cu
Soluție. Notăm cu mulțimea băieților și cu mulțimea

fiecare fată. Stabiliți câte perechi băiat-fată au dansat.
fetelor. Atunci

× = ̿ ∙ = 5 ∙ 6 = 30.
22
2. Funcții definite pe mulțimea numerelor
naturale(șir)
2.1 Șiruri
Definiție. Fiind dată o mulțime oarecare , numim șir de
elemente din mulțimea o funcție : ∗ → .
Dacă ⊂ , atunci șirul se numește șir de numere reale.
Notăm = ', iar șirul de numere reale cu ' ! .
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este strict crescător
dacă ' < ':!, ∀ ∈ ∗ .
Exemplu. Fie ' ! , ' = 3 + 7. Atunci:
':! = 3 + 1 + 7 = 3 + 10 > 3 + 7 = ' .
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este strict descres-
cător dacă ' > ':!, ∀ ∈ ∗.
Exemplu. Fie ' ! , ' = − + 1. Atunci:
':! = − + 1 + 1 = − < − + 1 = ' .
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este monoton cres-
cător dacă ' ≤ ':!, ∀ ∈ ∗.
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este monoton des-
crescător dacă ' ≥ ':!, ∀ ∈ ∗.
Definiție. Șirul de numere reale ' ! este mărginit dacă
există un număr pozitiv , astfel încât |' | ≤ , ∀ ∈ ∗ .

Exemplu. Fie ' ! , ' = . Atunci ' = :! < 1.
:!
2.2 Progresii aritmetice
2.2.1 Noțiunea de progresie aritmetică
Definiție. Un șir ' ! de numere reale se numește
progresie aritmetică, dacă există un număr real o, numit rație,
precedentul adunând o ( ' = '6! + o, ∀, ≥ 2.

astfel încât fiecare termen, începând cu al doilea se obține din
Folosind formula din definiție rezultă relația:

23
' − '6! = o, ∀, ≥ 2.
al său '! și rația o.

O progresie aritmetică este bine determinată de primul termen
Exemple. a) Șirul ' ! , dat de ' = este progresie

aritmetică deoarece ' − '6! = 1, ∀, ≥ 2 .
b) Șirul ' ! , dat de ' = nu este progresie aritmetică
deoarece ' − '6! = 2 − 1, care nu este constantă.
2.2.2 Formula termenului general al progresiei aritmetice
Teoremă. Termenul general al progresiei aritmetice ' !
' = '! + − 1o.

este dat de formula:
Exemplu. a) Pentru progresia aritmetică ' ! , '! = 2,

o = 3, avem: ' = '! + − 1o = 2 + 3 − 1 = 3 − 1.
Aplicații
1. Să se determine progresia aritmetică ' ! știind că
'& = 7 și '# = 15.
Soluție. '& = '! + 3o = 7 și '# = '! + 7o = 15. Rezolvând
sistemul obținem '! = 1 și o = 2.
2. Fie ' ! o progresie aritmetică. Dacă ' = și
' = , ≠ să se calculeze ', m ∈ ∗ .
Soluție. Avem: ' = '! + − 1o = și ' = '! +
+ − 1o = . Rezolvând sistemul format obținem o = −1 și
'! = + − 1. Atunci ' = '! + m − 1o = + − 1 − m +
+1 = + − m.
3. Se consideră șirul: 1, 5, 9, ⋯. Determinați rangul termenu-
lui 401.
primul termen '! = 1 și rația o = 4. Notăm cu rangul termenu-

Soluție. Se observă că șirul este o progresie aritmetică cu
lui 401 și avem: 401 = 1 + − 1 ∙ 4 ⇒ = 101.
24
2.2.3 Suma primilor termeni ai unei progresii aritmetice
Teoremă. Fie ' ! o progresie aritmetică și = '! +
+' + ⋯ + ' suma primilor n termeni ai săi. Atunci este
'! + '
adevărată formula:
= , ≥ 1.
2
Exemple. a) Fiind dată progresia aritmetică ' ! , ' =
= 3 − 1, avem '! = 2, '!% = 29, iar suma primilor 10 termeni
2 + 2910
ai săi este egală cu:
!% = = 155.
2
b) Se consideră șirul 1, 3, 5, 7, ⋯. Acesta este progresie aritmetică
cu primul termen '! =1 și rația o = 2. Atunci termenul 1000 este
'!%%% = 1 + 999 ∙ 2 = 1999. Suma primilor 1000 de termeni ai
1 + 1 999 ∙ 1 000
șirului este egală cu:
!%%% = = 1 000 000.
2
Aplicații
1. Să se determine progresia aritmetică ' ! știind că
'! + '" = 8 și & = 22.
Soluție. '! + '" = 8 ⇒ '! + '! + 2o = 8 ⇒ '! + o = 4.
'! + '& 4
& = 22 ⇒ = 22 ⇒ 2'! + 3o = 11.
2
Rezolvând sistemul format din cele două ecuații obținem: '! = 1
și o = 3.
1 + 3 + 5 + ⋯ + ) = 100.
2. Să se rezolve ecuația:
Rația progresiei este o = 2, primul termen '! = 1 și suma

Soluție. Notăm cu n numărul termenilor progresiei aritmetice.
= 100. Atunci:
25
8'! + ' 9 82'! + − 1o9
= = = 100 ⇒ = 100.
2 2
3. Fie ' ! o progresie aritmetică și suma primilor k
termeni ai săi. Să se demonstreze că dacă = și = ,
≠ , atunci = m ∀m ∈ ∗ .
8'! + ' 9
Soluție.
= ⇒ = ⇒ 2'! + − 1o = 2.
2
8'! + ' 9
= ⇒ = ⇒ 2'! + − 1o = 2.
2
o − = 0 ⇒ o = 0 ≠ . Atunci '! = 1.

Scăzând membru cu membru cele două relații obținem:
^'! + ' `m 1 + 1m

= = = m.
2 2
2.2.4 Alte proprietăți ale progresiilor aritmetice

1. Fiind dată progresia aritmetică ' ! , are loc relația:
'6! + ':!
' = ∀, ≥ 2.
2
2. Dacă un șir de numere reale ' ! are proprietatea:
'6! + ':!
' = ∀, ≥ 2,
2
atunci acest șir este o progresie aritmetică.
3. Fiind date numerele '! , ', ⋯ , ' în progresie aritmetică,
' + '6:! = '! + ' ∀, ≥ 2.

are loc relația:
Aplicații
1. Dacă numerele ' − 45, 4 − '5, 5 − '4 sunt în progresie
aritmetică, atunci și numerele ', 4, 5 sunt în progresie aritmetică
26
sau ' + 4 + 5 = 0.
Soluție. Deoarece numerele ' − 45, 4 − '5, 5 − '4 sunt în
' − 45 + 5 − '4
progresie aritmetică, atunci are loc relația:
4 − '5 = ⇒ ' − 45 + 5 − '4 − 24 +
2
+2'5 = 0 ⇒ ' + 5 − 4 − 4' + 4 + 5 = 0 ⇒

⇒ ' + 4 + 5' − 4 + 5 − 4' + 4 + 5 = 0 ⇒ ' + 4 + 5 ∙

'+5
∙ ' − 24 + 5 = 0 ⇒ ' + 4 + 5 = 0 sau 4 = .
2
2. Să se arate că dacă ' > 0, 4 > 0, 5 > 0 sunt în progresie
1 1 1
aritmetică, atunci și numerele:
, ,
√4 + √5 √5 + √' √' + √4
Soluție. Fie o rația progresiei. Notăm:

sunt în progresie aritmetică.
1 √5 − √4 √5 − √4
= = = . Analog obținem:
√4 + √5 5−4 o
1 √5 − √' 1 √4 − √'
= = , = = .
√5 + √' 2o √' + √4 o
Evident 2 = + .
2.3 Progresii geometrice

2.3.1 Noțiunea de progresie geometrică
Definiție. Un șir 4 ! de numere reale se numește
progresie geometrică, dacă există un număr real n, numit rație,
precedentul înmulțit cu n ( 4 = 46! ∙ n, ∀, ≥ 2.

astfel încât fiecare termen, începând cu al doilea se obține din
4
Folosind formula din definiție rezultă relația:
= n, ∀, ≥ 2.
46!
27
termen al său '! și rația n.
O progresie geometrică este bine determinată de primul
geometrică deoarece 6 = 2 ∙ 3, 18 = 6 ∙ 3, 54 = 18 ∙ 3, 162 =

Exemplu. a) Șirul dat de 2, 6, 18, 54, 162 este progresie
= 54 ∙ 3. Rația progresiei este 3.

2.3.2 Formula termenului general al progresiei geometrice
Teoremă. Termenul general al progresiei aritmetice 4 !
4 = 4! n6! ∀, ≥ 2.
este dat de formula:
Exemplu. a) Pentru progresia geometrică 4 ! , 4! = 2,

n = 2, avem: 4 = 4! ∙ n6! = 2 ∙ 26! = 2 .
Aplicații
1. Să se determine progresia geometrică 4 ! știind că
4 = 6 și 4& = 54.
Soluție. 4 = 4! n = 6 și 4& = 4! n" = 54. Împărțind a doua
ecuație la prima obținem n = 9 ⇒ q=±3 și apoi 4! = ±2.
2. Fie 4 ! o progresie geometrică. Dacă 4 = și
4 = , ≠ să se calculeze 4, m ∈ ∗ .
Soluție. Avem: 4 = 4! n6! = și 4 = 4! n6! = .
6 6
! 6!
Împărțind membru cu membru cele două relații obținem:
n6 = ⇒ n = ; > și 4! = ∙ ; > .

3. Se consideră șirul: 1, 3, 9, 27, 81,⋯. Determinați rangul
termenului 6561.
primul termen '! = 1 și rația q= 3. Notăm cu rangul termenu-

Soluție. Se observă că șirul este o progresie geometrică cu
lui 6561 și avem: 6561 = 1 ∙ 36! ⇒ 36! = 3# ⇒ = 9.
28
2.3.3 Suma primilor termeni ai unei progresii geometrice
Teoremă. Fie 4 ! o progresie geometrică cu rația n ≠ 1
și = 4! + 4 + ⋯ + 4 suma primilor n termeni ai săi. Atunci
1 − n
este adevărată formula:
= 4! , ≥ 1.
1−n
Exemplu. a) Fiind dată progresia geometrică 1, 2, 4, 8, ⋯
avem 4! = 1, n = 2, iar suma primilor 9 termeni ai săi este:
1 − 2M
M = 1 ∙ = 511.
1−2
Aplicații
1. Să se determine progresia geometrică 4 ! știind că
= 4 și " = 13.
1 − n 1 − n"
Soluție. Avem:
4! = 4 și 4! = 13 ⇒ 4! 1 + n = 4 și
1−n 1−n
4! 1 + n + n = 13.
Rezolvând sistemul format obținem: 4! = 1 și q= 3.
încât pentru orice ∈ ∗ suma primilor n termeni ai săi este dată

2. Să se decidă dacă este progresie geometrică un șir astfel
de formula = 3 + 1.
Soluție. Pentru ≥ 2, avem ' = − 6! = 3 + 1 −
−3 − 1 − 1 = 3. '! = ! = 4. Evident șirul nu este progresie
geometrică.
2.3.4 Alte proprietăți ale progresiilor geometrice
1. Fiind dată progresia geometrică 4 ! , are loc relația:

4 = _46! ∙ 4:! ∀, ≥ 2.
2. Dacă un șir de numere reale 4 ! are proprietatea:
29
4 = _46! ∙ 4:! ∀, ≥ 2
atunci acest șir este o progresie geometrică.
3. Fiind date numerele 4! , 4 , ⋯ , 4 în progresie geometrică
are loc relația:
4 ∙ 46:! = 4! ∙ 4 ∀, ≥ 2.
Aplicații
1. Dacă numerele ', 4, 5 sunt în progresie geometrică, atunci
' " 4 + 54 + 5 = 4 " ' + 4' + 4 .

are loc egalitatea:
Soluție. Deoarece ', 4, 5 sunt în progresie geometrică, rezultă

că 4 = '5. Atunci avem:
' " 4 + 54 + 5 = ' " 4 + 5'5 + 5 = ' ∙ '54 + 5 ∙
∙ ' + 5 = 4 '4 + '5' + '5 = 4 '4 + 4 ' + 4 =
= 4 " ' + 4' + 4 .
2. Să se determine ) ∈ , astfel încât numerele ) + 1, 4) + 1,
8) + 11 să fie în progresie geometrică.
Soluție. Numerele ) + 1, 4) + 1, 8) + 11 sunt în progresie
geometrică dacă 4) + 1 = ) + 18) + 11⇔
⇔ 16) + 8) + 1 = 8) + 8) + 11) + 11 ⇔

⇔ 8) − 11) − 10 = 0 ⇔ ) = 2 sau )−=
#
.
Soluția corectă este ) = 2.
30
3. Funcții, lecturi grafice
3.1 Noțiunea de funcție
1) Definiția funcției
Definiție. Fiind date două mulțimi nevide A și B, prin funcție
element ) ∈ îi punem în corespondență un element unic y∈ .

definită pe A cu valori în B înțelegem o lege f prin care fiecărui
Notăm : → , ) = +.
Mulțimea A se numește domeniul de definiție al funcției.
Mulțimea B se numește codomeniul sau mulțimea în care
funcția ia valori.
f este legea de corespondență între cele două mulțimi.
x se numește argumentul funcției.
Exemplu. Corespondența ∶ → , unde

y se numește imaginea lui x prin funcția f.
= −2, −1, 0, 1, 2 , = 0, 1, 2, 3, 4 , ) = )

este funcție deoarece −2 = 4, −1 = 1, 0 = 0, 1 = 1
și 2 = 4.
2) Funcții egale
Definiție. Fiind date funcțiile : → și ∶ → ,
spunem că funcțiile f și g sunt egale dacă: = , = și
) = ), ∀) ∈ .
Exemplu. Funcțiile , ∶ − 1 → , ) = ) − 1 și
) − 1 ) − 1) + 1
) = sunt egale deoarece ) = =
)−1 )+1
= ) − 1 = ).
3) Imaginea unei funcții
Definiție. Fiind dată funcția : → , numim imaginea
funcției f , mulțimea = ) | ) ∈ pe care o notăm Im .
31
Exemplu. Pentru funcția ∶ −1, 0, 1 → , ) = ) + 5 ,
avem: −1 = 4, 0 = 5, 1 = 6 și Im = 4, 5, 6 .
4) Restricția și prelungirea unei funcții
Definiție. Fiind date funcțiile : → și ∶ → , astfel
încât ⊂ și ) = )∀) ∈ , spunem că funcția f este
restricția funcției g la A , iar funcția g este prelungirea funcției f
Exemplu. : 80, 19 → , ) = ) + 1, : −2, 2 → ,

la C.
) = ) + 1.
5) Graficul unei funcții
Definiție. Fiind dată funcția : → , numim graficul
funcției f , mulțimea ), +|) ∈ , + = ) pe care o notăm .
Exemplu. Pentru funcția : −2, 0, 1 → , ) = ) + 3,
graficul său este: = −2, 1, 0, 3, 1, 4 .
3.2 Funcții numerice
Definiție. Funcția : → , se numește funcție numerică,
dacă ⊂ și ⊂ .
Exemplu. Funcția ∶ 0, 1 → 0, +∞ este numerică.
Fiind dată funcția numerică : → reprezentăm geometric
graficul funcției f reprezentând în planul ¡¢ toate punctele
), + ∈ .
Definiție. Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem că:
a) f este crescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ , )! < ) ⇒
⇒)! ≤ ) .
b) f este strict crescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ ,
)! < ) ⇒ )! < ) .
c) f este descrescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ , )! <
< ) ⇒ )! ≥ ) .
d) f este strict descrescătoare pe , dacă pentru orice )! , ) ∈ ,
32
)! < ) ⇒ )! > ) .
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) + 2 este strict cres-
cătoare deoarece: )! , ) ∈ , )! < ) ⇒ )! − ) < 0 și atunci
)! − ) = )! + 2 − ) + 2 = )! − ) < 0.
Observație. a) Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem
că funcția f este monotonă dacă și numai dacă f este crescătoare
b) Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem că funcția f

sau descrescătoare.
este strict monotonă dacă și numai dacă f este strict crescătoare
Definiție. Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem că

sau strict descrescătoare.
ea este mărginită dacă există > 0, astfel încât să avem:

|)| ≤ , ∀) ∈ .
1
Exemplu. Funcția ∶ → , ) =
1 i :!
este mărginită,
2)
deoarece |)| = V V ≤ 1, ∀) ∈ .
)2 +1
ea este nemărginită dacă oricare ar fi > 0, ∃) ∈ astfel
încât să avem: |)| > .
Exemplu. Funcția ∶ 0, +∞ → , ) = ) + 3 este ne-
mărginită, deoarece oricare ar fi > 0, ∃) ∈ 0, +∞ astfel
încât să avem: |)| > ⇔ ) + 1 > ⇔ ) > − 1. Luăm
) = 8 − 19 + 1.
Definiție. Mulțimea ⊂ £ se numește simetrică față de
origine dacă ∀) ∈ , rezultă că −) ∈ .
Definiție. Fiind dată funcția numerică ∶ → , unde este
mulțime simetrică, spunem că ea este funcție pară dacă −) =
= )∀) ∈ .
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) + 1 este funcție
pară, deoarece −) = −) + 1 = ) + 1 = ).
33
Definiție. Fiind dată funcția numerică ∶ → , unde este
−) = −)∀) ∈ .
mulțime simetrică, spunem că ea este funcție impară dacă
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) " − ) este funcție

impară, deoarece −) = −)" + ) = −) " + ) = −).
ea este funcție periodică dacă există un număr ¤ ≠ 0, astfel încât
) + ¤ = )∀) ∈ .
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) + 1 este funcție
periodică de perioadă 1, deoarece ) = ) + 1 = ) + 2 =
= ) + 1.
3.3 Compunerea funcțiilor
Definiție. Fiind date funcțiile : → , : → , ⊂ ,
o: → , unde o) = g)h.

numim compunerea funcției g cu funcția f , funcția notată
Exemple. a) Fie : 1, 2, 3 → 4, 5, 6 , 1 = 4, 2 = 5,

3 = 6 și : 4, 5, 6 → 7, 8, 9 , 4 = 7, 5 = 8, 6 = 9.
Atunci o: 1, 2, 3 → 7, 8, 9 și o1 = g1h = 4 =
= 7, o2 = g2h = 5 = 8, g3h = 6 = 9.
b) Fie , : → , ) = ) + 1, ) = ) − 1. Atunci:
o: → , o) = ) = ) + 1 = ) + 1 − 1 = )
și o: → , og) = g)h = ) − 1 = ) − 1 + 1 =
= ).
1:!
Aplicații
1. Se consideră funcția : − 1 → , ) =
16!
.
a) Să se rezolve ecuația: oo) = 2.
b) Să se rezolve ecuația: ooo) = 2.
c) Să se rezolve ecuația: oooo) = 2.
Soluție.
34
x +1
+1
 x +1 x −1 2x
( f f )( x ) = f ( f ( x )) = f = = =x .
 x −1 x +1
−1
2
x −1
x +1
a) ( f f f )( x ) = ( f f )( f ( x )) = f ( x ) = .
x −1
x +1
Ecuaţia devine: = 2 ⇒ x + 1 = 2x − 2 ⇒ x = 3 .
x −1
b) ( f f f f )( x ) = ( f f )( f f ( x )) = ( f f )( x ) = x .
Ecuaţia devine: x = 2 .
x +1
c) ( f f f f f )( x ) = ( f f f f )( f ( x )) = f ( x ) =
x −1
x +1
Ecuaţia devine: = 2 ⇒ x + 1 = 2x − 2 ⇒ x = 3 .
2. Fie funcția ∶ → , ) = ) + 1. Să se determine

x −1
funcția g ∶ → astfel încât f g ( x ) = 2 x + 3 .

Soluție. f g ( x ) = 2 x + 3 ⇔ f ( g ( x )) = 2 x + 3 ⇔
⇔ g ( x) + 1 = 2 x + 3 ⇔ g ( x) = 2 x + 2 .
35
4. Funcția de gradul I
4.1 Ecuația de gradul I
Definiție. Ecuația liniară ') + 4 = 0, unde ', 4 ∈ ,
' ≠ 0 se numește ecuație de gradul întâi.
=
Soluția ecuației de gradul întâi este ) = −
<
.
.
"
Exemplu. Ecuația 2) − 3 = 0 are soluția ) =

Aplicații
) + 1) + 2 + 18 = ) + 3) + 4.

Soluție. a) Prin desfacerea parantezelor obţinem:

2 2
x + 2 x + x + 2 + 18 = x + 3 x + 4 x + 12 ⇒ 4 x = 8 ⇒ x = 2 .
3 + 2) 4) − 2 5 + 2)
+ = + 1.
1 + 2) 7 + 16) + 4) 7 + 2)
Soluție. a) Se aduce la acelaşi numitor şi se ţine seama de
2
egalitatea 7 + 16 x + 4 x = (1 + 2 x )(7 + 2 x ) şi se obţine ecuaţia:
2 2
(3 + 2 x )(7 + 2 x ) + 4 x − 2 = (5 + 2 x )(1 + 2 x ) + 7 + 16 x + 4 x ⇒
7
⇒ 8x − 7 = 0 ⇒ x = .
8
4.2 Funcția afină
a) Definiția funcției afine
Funcția ∶ → , ) = ') + 4 = 0, unde ', 4 ∈ , se
numește funcție afină.
36
Funcția : → , ) = ') + 4 = 0, unde ', 4 ∈ , ' ≠ 0
Exemplu. a) Funcția : → , ) = ) + 4 este funcție

se numește funcție de gradul întâi.
b) Funcția ∶ → , ) = 6 este funcție afină și se mai

afină și se numește funcție de gradul întâi.
numește funcție constantă.

b) Monotonia funcției de gradul întâi
Funcția de gradul întâi ∶ → , ) = ') + 4, unde
', 4 ∈ , ' ≠ 0 este:
1) strict crescătoare dacă ' > 0;
2) strict descrescătoare dacă ' < 0.
Exemple. a) Funcția ∶ → , ) = 2) + 4 este crescă-
toare, deoarece ' = 2 > 0.
b) Funcția ∶ → , ) = −) + 2 este descrescătoare,
deoarece ' = −1 < 0.
c) Semnul funcției de gradul întâi
Funcția de gradul întâi ∶ → , ) = ') + 4, unde
', 4 ∈ , ' ≠ 0 are semnul dat de tabelul:
4
) − ∞ − +∞
'
) = ') + 4 semn contrar lui ' 0 semnul lui '
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = −) + 4 are semnul:
) − ∞ 4 +∞
) = −) + 4 + 0 −
d) Inecuații liniare cu o necunoscută
capătă una din formele: ') + 4 ≥ 0 sau ') + 4 > 0 sau ') + 4 ≤
Inecuația care în urma unor transformări elementare succesive
37
≤ 0 sau ') + 4 < 0, unde ', 4 ∈ se numește inecuație liniară
Dacă ' ≠ 0, inecuație liniară cu o necunoscută devine

cu o necunoscută.
1:" 1:
inecuație de gradul întâi cu o necunoscută.
< ⇔ 32) + 3 < 25) + 2⇔
"
Exemplu.
⇔ 6) + 9 < 10) + 4 ⇔ − 4) + 5 < 0.
Rezolvarea inecuației de forma ') + 4 ≥ 0 unde
', 4 ∈ .
e)
=
Prezentăm mai jos două metode de rezolvare
1) Dacă ' > 0, ') + 4 ≥ 0 ⇔ ') ≥ −4 ⇔ ) ≥ −
<
;
=
Dacă ' < 0, ') + 4 ≥ 0 ⇔ ') ≥ −4 ⇔ ) ≤ − ;
<
Dacă ' = 0, ') + 4 ≥ 0 ⇔ 4 ≥ 0;
Dacă 4 ≥ 0, atunci orice ) ∈ este soluție.
Dacă 4 < 0, atunci nu există soluție a inecuației.
3
Exemplu. – 2) + 3 ≥ 0 ⇔ −2) ≥ −3 ⇔ 2) ≤ 3 ⇔ ) ≤ .
2
2) Se studiază semnul funcției : → , ) = ') + 4 și se
Exemplu. Pentru rezolvarea inecuației ) − 2 ≥ 0 facem

determină semnul funcției interpretând tabelul.
tabelul:
) − ∞ 2 +∞
) − 2 − 0 +
Soluția este ) ∈ 82, +∞.U
Pentru celelalte 3 cazuri: ') + 4 > 0 sau ') + 4 ≤ 0 sau
') + 4 < 0 se procedează analog.
f) Poziția relativă a două drepte. Sisteme de ecuații de
') + 4+ = 5 U
gradul I
Sistemul R , ', 4, 5, , , m ∈ , se rezolvă
) + + = m
38
folosind metoda reducerii sau metoda substituției, învățate în
ciclul gimnazial.
drepte în plan. Soluția sistemului )% , +% , reprezintă punctul de

Cele două ecuații ale sistemului reprezintă ecuațiile a două
intersecție al celor două drepte din plan.

Două drepte în plan pot fi concurente, paralele sau confundate.
Dacă cele două drepte sunt concurente, atunci sistemul are soluție
unică și se numește compatibil determinat. Dacă cele două drepte
sunt paralele, atunci sistemul nu are soluție și se numește
incompatibil. Dacă cele două drepte sunt confundate, atunci
sistemul are o infinitate de soluții și se numește incompatibil.
Exemplu. Să se rezolve și să se interpreteze geometric
2) + + = 4 U ) + 2+ = 3 U
sistemele de ecuații:
a) R b) R
3) − 2+ = −1 2) + 4+ = 7
.
soluția ) = 1, + = 2. Punctul 1, 2 reprezintă punctul de intersec-

Soluție. a) Folosind metoda reducerii sau substituției se obține
ție al graficelor dreptelor 2) + + − 4 = 0 și 3) − 2+ + 1 = 0.

b) Înmulțind prima ecuație cu −2 și adunând la a doua ecuație
obținem: 0 = 1. Sistemul este incompatibil și atunci cele două
drepte ) + 2+ − 3 = 0 și 2) + 4+ − 7 = 0 sunt paralele.
39
5. Funcția de gradul al doilea
5.1 Ecuația de gradul al doilea
a) Forma ecuației de gradul al doilea
') + 4) + 5 = 0, ', 4, 5 ∈ , ' ≠ 0.

Ecuația de gradul al doilea are forma:
Discriminantul ecuației este: ∆= 4 − 4'5.

Dacă ∆> 0, atunci ecuația are două soluții reale date de:
−4 ± √∆
)!, = .
2'
Dacă ∆= 0, atunci ecuația are o soluție reală dată de:
−4
)!, = .
2'
Dacă ∆< 0, atunci ecuația nu are nici o soluție reală.
Exemple. a) Ecuația ) − 3) + 2 = 0 are ∆= 1 și soluțiile 1
b) Ecuația ) − 4) + 4 = 0 are ∆= 0 și soluția 2.

și 2.
c) Ecuația ) − ) + 1 = 0 are ∆= −3 și nu are soluții reale.

b) Relațiile lui Viete
') + 4) + 5 = 0, ', 4, 5 ∈ , ' ≠ 0,

Fiind dată ecuația de gradul al doilea:
= l
relațiile lui Viete, sau relațiile între rădăcini și coeficienți sunt:
)! + ) = − și )! ) = .
< <
Formule importante:
)! + ) = )! + ) − 2)! ) ;
)! " + ) " = )! + ) " − 3)! ) )! + ) ;
1)
)! & + ) & = )! + ) − 2)! ) = ⋯;

2)
)! $ + ) $ = )! + ) " − 3)! ) )! + ) .

3)
4)
40
Exemple. Fără a rezolva ecuația ) − ) + 2 = 0, să se
a) )! + ) b) )! " + ) " c) )! & + ) & .

calculeze:
Soluție. Avem: )! + ) = 1 și )! ) = 2.
a) )! + ) = )! + ) − 2)! ) = 1 − 4 = −3.
b) )! " + ) " = )! + ) " − 3)! ) )! + ) = 1 − 6 = −5.
c) )! & + ) & = )! + ) − 2)! ) = −3 − 2 ∙ 4 = 1.
c) Formarea ecuației de gradul al doilea când se cunosc
rădăcinile
Dacă se cunosc rădăcinile )! , ) ale ecuației, notăm )! + ) =
= , )! ) = } și atunci ecuația de gradul al doilea care are ca
rădăcini pe )! și ) este: ) − ) + } = 0.
= 1 + 2 = 3, } = 1 ∙ 2 = 2, iar ecuația care are ca rădăcini pe 1

Exemplu. Dacă 1 și 2 sunt rădăcini ale unei ecuații, atunci
și 2 este: ) − 3) + 2 = 0.
d) Descompunerea trinomului de gradul al doilea în
factori de gradul întâi
Fiind dat trinomul de gradul al doilea ') + 4) + 5,
', 4, 5 ∈ , ' ≠ 0, având rădăcinile )! , ) , atunci avem:
') + 4) + 5 = ') − )! ) − ) .
Exemplu. Fiind dat trinomul ) − 5) + 4, ecuația asociată
acestuia este ) − 5) + 4 = 0 cu rădăcinile 1 și 4, și atunci:
) − 5) + 4 = 1) − 1) − 4.
e) Semnele rădăcinilor ecuației de gradul al doilea
') + 4) + 5 = 0, ', 4, 5 ∈ , ' ≠ 0,

Fiind dată ecuația de gradul al doilea:
și )! + ) = , )! ) = }, atunci avem:
a) dacă } > 0, > 0, atunci ambele rădăcini sunt pozitive.
b) dacă } > 0, < 0, atunci ambele rădăcini sunt negative.
41
c) dacă } < 0, > 0, atunci o rădăcină este pozitivă și una este
d) dacă } < 0, < 0, atunci o rădăcină este pozitivă și una este

negativă, mai mare în valoare absolută fiind cea pozitivă.
e) dacă } < 0, = 0, atunci o rădăcină este pozitivă și una este

negativă, mai mare în valoare absolută fiind cea negativă.
f) dacă } = 0, > 0, atunci o rădăcină este 0 și cealaltă este

negativă, ele fiind egale în valoare absolută.
g) dacă } = 0, < 0, atunci o rădăcină este 0 și cealaltă este

pozitivă.
h) dacă } = 0, = 0, atunci ambele rădăcini sunt egale cu 0.

negativă.
Observație. Dacă ∆< 0, atunci rădăcinile nu sunt reale și în

consecință nu au semne.
Exemple. a) Ecuația ) − 5) + 1 = 0 are ∆= 21, = 5,
} = 1. Atunci ambele rădăcini sunt pozitive.
!
b) Ecuația 2) − 7) − 1 = 0 are ∆= 57, = și } = − .

Atunci o rădăcină este pozitivă și una negativă, mai mare în
valoare absolută este cea pozitivă.
5.2 Funcția de gradul al doilea
de forma ∶ → , ) = ') + 4) + 5, ', 4, 5 ∈ , ' ≠ 0.

a) Definiție. Se numește funcție de gradul al doilea funcția
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) + ) + 1 este func-

ție de gradul al doilea.
b) Monotonia funcției de gradul al doilea
1) Dacă ' > 0, funcția este strict descrescătoare pe intervalul
−4 −4 U
§−∞, U ¨U și strict crescătoare pe intervalul © , +∞ . U
2' 2'
2) Dacă ' < 0, funcția este strict crescătoare pe intervalul
42
−4 U −4
§−∞, U ¨ și strict descrescătoare pe intervalul © , U+∞U.
2' 2'
Exemplu. Funcția ) = ) − 2) + 7 este strict descres-
cătoare pe intervalul −∞, U19U și crescătoare pe intervalul 1, +∞.
c) Forma canonică a funcției de gradul al doilea
4 4 − 4'5
Forma canonică a trinomului de gradul al doilea este:
') + 4) + 5 = ' ª§) + « − ¬.

2' 4'
Exemple. a) Pentru funcția ) = 2) − 4) + 5, avem:

3
) = 2 ©) − 1 + ¨ = 2) − 1 + 3.
2
b) Pentru funcția ) = −) + 2) + 1, avem:
) = −8) − 1 − 29 = −) − 1 + 2.
d) Maximul sau minimul funcției de gradul al doilea
1) Dacă ' > 0, funcția de gradul al doilea are un minim egal cu
∆ 4
− și care se realizează pentru ) = − .
4' 2'
2) Dacă ' < 0, funcția de gradul al doilea are un maxim egal cu
∆ 4
− și care se realizează pentru ) = − .
4' 2'
Exemple. a) Funcția ) = ) − ) + 2 are un minim egal cu
∆ −7 7 4 −1 1
− =− = , obținut pentru ) = − =− = .
4' 4 4 2' 2 2
b) Funcția ) = −2) + ) + 1 are un maxim egal cu:

∆ 9 9 4 1 1
− =− = , obținut pentru ) = − =− = .
4' −8 8 2' −4 4
e) Graficul funcției de gradul al doilea
Graficul funcției de gradul al doilea este o parabolă:
43
1) cu vârful în jos dacă ' > 0
y
O x
2) cu vârful în sus dacă ' < 0 y
O x
f) Semnul funcției de gradul al doilea

1) Dacă ∆< 0, semnul funcției este dat de tabelul:
) − ∞ +∞
) semnul lui '
2) Dacă ∆= 0, semnul funcției este dat de tabelul:
+∞
=
) − ∞ −
<
) semnul lui ' 0 semnul lui a
3) Dacă ∆> 0, semnul funcției este dat de tabelul:

) − ∞ )! ) +∞
) semnul lui ' 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a
Exemple. a) Pentru funcția ) = ) + ) + 3 avem:
44
∆= −11 < 0 și atunci funcția păstrează semnul lui ' = 1, adică
b) Pentru funcția ) = ) − 3) + 2 avem: )! = 1, ) = 2

este pozitivă pe R.
și atunci semnul funcției este dat de tabelul:
) − ∞ 1 2 +∞
) + 0 − 0 +
Aplicații
∶ → , ) = ') + 4) + 5, ' ≠ 0

1. Să se determine funcția de gradul al doilea
al cărui grafic trece prin punctele 1, −2, 3, 0, −1, 12.
' + 4 + 5 = −2
Soluție. Se pun condiţiile: f (1) = −2, f (3) = 0, f ( −1) = 12 .
Se obține sistemul: ®9' + 34 + 5 = 0U

' − 4 + 5 = 12
cu soluțiile: ' = 2, 4 = −7, 5 = 3. Atunci ) = 2) − 7) + 3.
) − 2), ) ∈ 82, +∞U U

2. Să se studieze monotonia funcției
: → , ) = R .
2) − 7, ) ∈ −∞, 2
2
[ )
Soluție. a) Pe 2, + ∞ , f ( x ) = x − 2 x este crescătoare,
U U funcția f ( x ) = 2 x − 7 este crescătoare și

Pe intervalul −∞, 29
iar punctul de minim este (2, 0) .
−3 < 0 rezultă că funcţia este crescătoare.

toate punctele graficului se găsesc sub punctul (2, − 3) . Deoarece
: → , ) = ) − ' + 1) + ' − 3

3. Să se arate că vârfurile parabolelor asociate funcției:
unde ' ∈ , se găsesc pe o parabolă.
45
Soluție. Coordonatele vârfului sunt:
2
a +1 − a + 2 a − 13
xv = , yv = .
Scoatem din prima ecuație ' = 2) − 1, înlocuim în a doua

2 4
ecuație și obținem: 4+ = −2) − 1 + 22) − 1 − 13 ⇒

4+ = −4) + 4) − 1 + 4) − 2 − 13 ⇒ y = –x2 + 2x – 4, adică
ecuaţia unei parabole.
4. Să se arate că oricare ar fi ' ∈ , parabolele asociate
funcțiilor < : → , < ) = ) + ' − 4) + 2 − ' trec prin
cel puțin un punct fix.
Soluție. Fie y = x2 + (a – 4) x + 2 – a ⇒ a(x – 1) + x2 – 4x –
− y + 2 = 0 (∀) a ∈ R ⇒ x – 1 = 0 şi x2 – 4x – y + 2 = 0 ⇒
⇒ x = 1, y = –1.
46
6. Mulțimi de numere
6.1 Numere reale
6.1.1 Puteri cu exponent întreg
Definiție. Dacă ' ∈ , și ∈ , atunci definim ' % = 1 și
!
' = '
°±∙ ±²±
' ∙ ⋯±³
∙ ' . Dacă în plus ' ≠ 0, atunci ' 6 =
<¹
.
´µ ¶·¸
Observație. Operațiile 0% și 06 nu au sens.

Proprietăți. Pentru orice ', 4 ∈ și , ∈ care nu conduc
<?
la operații fără sens, avem:
1) ' ' = ' : = ' 6
<¹
2)
3) ' 6! = ' 6 4) ' = '
< <?
5) '4 = ' 4 6) ; > =
= =?
.
Exemple. a) 2! 2 = 2!: = 2" = 8.
b) 2" & = 2"∙& = 2! .
6.1.2 Radicali
Definiție. Fiind dat numărul real și pozitiv a și numărul
pozitiv x, astfel încât ) = '.

natural n, numim radical de ordinul n al numărului a, numărul real
Radicalul de ordin n al lui a se notează: √' .

¹
Definiție. Fiind dat numărul real și negativ a și numărul
numărul real negativ x, astfel încât ) = '.

natural impar n, numim radical de ordinul n al numărului a,
1) Dacă ' ∈ , atunci √' = |'|.

Proprietăți.
i¹
2) Dacă n este impar, atunci √−' = − √' .

¹ ¹
47
Dacă ' > 0 și , , m ∈ , atunci √' = √' .
3) Amplificarea radicalului:
¹ ¹º
Dacă ' > 0 și , , m ∈ , atunci √' = √' .

4) Simplificarea radicalului:
¹º ¹
a) Dacă n este par și ' ≥ 0, 4 ≥ 0 atunci √'4 = √' √4.

5) Radicalul unui produs a doi factori:
¹ ¹ ¹
b) Dacă n este impar atunci √'4 = √' √4 .

¹ ¹ ¹
c) Dacă n este impar și ' < 0, 4 < 0 atunci √'4 =

¹
= _|'| _|4|.
¹ ¹
Dacă ', 4 ∈ , atunci √' √4 = √'4.

6) Produsul a doi radicali:
¹ ¹ ¹
7) Radicalul câtului a două numere:
»= =
¹
¹ < √<
a) Dacă n este par și ' ≥ 0, 4 ≥ 0 atunci ¹
√=
.
b) Dacă n este impar și ', 4 ∈ , 4 ≠ 0 atunci » =

¹ <
=
.
√'

=
_4
»= =
¹ <
c) Dacă n este impar și ' < 0, 4 < 0 atunci
¹
_|<|
= ¹
_|=|
.
8) Câtul a doi radicali:
= » .
¹
√< ¹ <
Dacă ', 4 ∈ , 4 ≠ 0 atunci ¹
√= =
a) Dacă n este par atunci √' 4 = |'| √4.

9) Scoaterea unui factor de sub radical:
¹ ¹
b) Dacă n este impar atunci √' 4 = ' √4.

¹ ¹
48
a) Dacă n este par și ' ≥ 0, atunci ' √4 = √' 4.
10) Introducerea unui factor sub radical:
¹ ¹
b) Dacă n este par și ' < 0, atunci ' √4 = − √' 4 .

¹ ¹
c) Dacă n este impar atunci ' √4 = √' 4.

¹ ¹
a) Dacă n este par și ' ≥ 0, atunci g √' h = √' .

11) Ridicarea la putere a unui radical:
¹ ¹
b) Dacă n este impar și ' ∈ , atunci g √' h = √' .

¹ ¹
a) Dacă m, n sunt impare și ' ∈ , atunci _ √' = √'.

12) Extragerea radicalului din radical:
¹ ? ¹?
b) Dacă m par sau n par și ' ≥ 0, atunci _ √' = √' .

¹
? ¹?
Exemple. a) √64 = √2$ = √2.

¼i ¼i
b) √8 ∙ 5 = √2" ∙ 5 = 2 √5.
j j j
c) g√'h = √' .

a) Dacă n este par și ' > 0, 4 > 0, atunci:

Compararea radicalilor:
' < 4 ⇔ √' < √4 .

¹ ¹
b) Dacă n este impar și ', 4 ∈ atunci:

' < 4 ⇔ √' < √4 .
¹ ¹
Exemplu. 3√5 = √3 ∙ 5 = √45 și 5√3 = √5 ∙ 3 =

= √75. Atunci evident 3√5 < 5√3.
Raționalizarea numitorului unei fracții se face amplificând
fracția cu conjugata numitorului.
1 √' √'
Exemple.
a = = , ' ≠ 0;
√' √' ∙ √' '
1 √' √'
j j
b j = j = ;
√' √' ∙ √'
j '
49
1 √' − √4 √' − √4
c = = , ' ≠ 4;
√' + √4 g√' + √4hg√' − √4h '−4
1 √' + √4 √' + √4
d = = , ' ≠ 4;
√' − √4 g√' − √4hg√' + √4h '−4
1 √' + √'4 + √4
j j j
e j = j =
√' − √4 g √' − √4hg√' + √'4 + √4 h
j j j j j
√' + √'4 + √4
j j j
= , ' ≠ 4.
'−4
Formulele radicalilor compuși
Dacă ' > 0, 4 > 0, ' ≥ 4, și 5 = _' − 4, atunci avem:
'+5 '−5
a »' + √4 = ½ +» ;
2 2
'+5 '−5
b »' − √4 = ½ −» .
2 2
3+1 3−1
¾¿ÀÁÂÃÄ. »3 − √8 = ½ −½ = √2 − 1.
2 2
Aplicații
2√3, 3√2, √15, 6√2.

1. Să se ordoneze crescător numerele:
Soluție. 2√3 = √12, 3√2 = √18, 6√2 = √72.

Evident ordinea este: 2√3, √15, 3√2, 6√2.
50
2. Să se verifice egalitatea:
»5 + √24 + »5 − √24 = √12.
ÅÆÃÄțÇÀ. »5 + √24 + »5 − √24 = √3 + √2 + √3 − √2 =

= 2√3 = √12.
6.1.3 Puteri cu exponent rațional
Definiție. Fie ' > 0, , ∈ ∗ , ≥ 2. Atunci ' ¹ = ¹√' ,

?
1
și '6 = . Pentru ' = 0, avem: 0 = 0.
√' ,
¹
Proprietăți. Pentru ' > 0, 4 > 0 și m, n ∈ avem:

' ∙ ' É = ' :É ;
' : ' É = ' 6É , unde ' ≠ 0;
1)
' É = ' É ;
2)
'4 = ' ∙ 4 ;
3)
' '
4)
Ê ; > = , unde 4 ≠ 0.
4 4
6.1.4 Puteri cu exponent real

Proprietăți. Pentru ' > 0, 4 > 0 și m, n ∈ avem:
' ∙ ' É = ' :É ;
' : ' É = ' 6É , unde ' ≠ 0;
1)
' É = ' É ;
2)
'4 = ' ∙ 4 ;
3)
' '
4)
Ê ; > = , unde 4 ≠ 0.
4 4
Exemple. a) 2√ ∙ 26√ = 2√6√ = 2% = 1.
& &
b) g2√3h = 2& ∙ g√3h = 16 ∙ 9 = 144.
51
Compararea puterilor cu exponent real
Dacă ' > 1 și ), + ∈ , atunci ' 1 < ' 3 ⇔ ) < +.
Dacă 0 < ' < 1 și ), + ∈ , atunci ' 1 < ' 3 ⇔ ) > +.
Exemplu. 1 < √2 < √3 ⇒ 3! < 3√ < 3√" .
6.2 Logaritmi
Definiție. Logaritmul unui număr real pozitiv A este expo-
nentul x la care trebuie să ridicăm un număr real pozitiv și diferit
Scriem: log < = ), unde > 0, ' > 0, ' ≠ 1.

de 1, notat a și numit bază, pentru a obține pe A.
Observație. log < 1 = 0, ' > 0, ' ≠ 1.

Exemple. a) log 8 = 3, deoarece 2" = 8.
! 6
b) log ¼ 4 = −2, deoarece ; > = 2 = 4.
i
Proprietăți.
Dacă > 0, > 0, ' > 0, ' ≠ 1, 4 ∈ , atunci:
1) log < = log < + log < .

Ë log < = log < − log < .

1
Ë′ log < = − log < .

Í log < = = 4 log < .
Í′ log < ' = = 4.
log <
Î log < √ = .
¹

Exemple. a) log 5 ∙ 6 = log 5 + log 6.
b) log 20 = log 4 ∙ 5 = log 4 + log 5 = 2 + log 5.
c) log 4" = 3 log 4 = 3 ∙ 2 = 6.
Formula de schimbare de bază a unui logaritm
Dacă > 0, ' > 0, ' ≠ 1, 4 > 0, 4 ≠ 1 atunci:
52
log =
log < =
.
log = '
Exemplu. a) Având logaritmul log & 20 îl schimbăm în baza
log 20 log 4 + log 5 2 + log 5
astfel: log & 20 = = = .
log 4 2 2
Compararea logaritmilor care au aceeași bază
Dacă 0 < ' < 1, atunci 0 < ) < + ⇔ log < ) > log < +.
Dacă ' > 1, atunci 0 < ) < + ⇔ log < ) < log < +.
Exemple. a) 0 < 0,5 < 1 și atunci log %, 5 > log %, 8.
b) 3 > 1 și atunci log " 8 < log " 10.
Aplicații
1. Să se aducă la forma cea mai simplă expresia:
1 2 3 4 5 6 7
lg + lg + lg + lg + lg + lg + lg .
2 3 4 5 6 7 8
1 2 3 4 5 6 7
Soluție. lg + lg + lg + lg + lg + lg + lg =
2 3 4 5 6 7 8
1 2 3 4 5 6 7 1
= lg ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = lg = lg 1 − lg 8 = − lg 8 .
2 3 4 5 6 7 8 8
2. Să se aducă la forma cea mai simplă expresia:
log 1 2 + log 1 4 + log 1 8 + log 1 16 + log 1 32.
2 4 8 16 32
Soluție. log 1 2 + log 1 4 + log 1 8 + log 1 16 + log 1 32 =
2 4 8 16 32
53
−1 −1 −1 −1
1 1 1 1
= log 1   + log 1  + log 1   + log 1   +
2 2 4 4 8 8 16  16 
−1
1
+ log 1   = −1 − 1 − 1 − 1 − 1 = −5 .
32  32 
3. Să se demonstreze inegalitatea:
1 1 1
+ + <2.
log 2 8 log 4 8 log 6 8
Soluție. Se trec logaritmii în baza 8 şi se obţine:
2
log 8 2 + log 8 4 + log 8 6 < 2 ⇔ log 8 48 < 2 ⇔ 48 < 8
4. Să se arate că dacă Ð, Ñ ∈ Ò, Ó, atunci:

2 ab 2 ab
log a + log b ≥2.
a+b a+b
Soluție.
2 ab 2 ab 1
≤ ab ⇒ log a ≥ log a ab = log a ab =
a+b a+b 2
1 2 ab 1 1
=
2
(1 + log a b ) și log b
a+b
≥
2
log a ab =
2
(logb a + 1) .
Atunci:
2 ab 2 ab 1 1
log a + log b ≥ (1 + log a b ) + (1 + logb a ) =
a+b a+b 2 2
54
1 1  1  1
= 1+ ( log a b + logb a ) = 1 +  log a b +  > 1+ ⋅2 = 2
2 2  log b a  2
6.3 Mulțimea numerelor complexe

6.3.1 Numere complexe sub formă algebrică
, = ) + +Ô | ), + ∈ , Ô = −1 .
Definiție. Mulțimea numerelor complexe este:
Scrierea , = ) + +Ô se numește forma algebrică a numărului

complex z. Numărul ) ∈ se numește partea reală a lui z și se
notează À ,, iar numărul + ∈ este coeficientul părții imagina-
re a lui z și se notează ÕÁ ,.
Exemplu. Pentru numărul complex 2 + 3Ô, 2 este partea reală
și 3 este coeficientul părții imaginare.
Conjugatul unui număr complex
Fiind dat numărul complex , = ) + +Ô, numărul ,̅ = ) − +Ô se
Exemple. Conjugatul lui 3 + Ô este 3 − Ô și conjugatul lui

numește conjugatul numărului complex z.
2 − Ô este 2 + Ô.
Egalitatea a două numere complexe
Două numere complexe ,! = )! + +! Ô și , = ) + + Ô sunt
egale dacă și numai dacă )! = ) și +! = + .
Exemplu. Numerele complexe ) + 1 + +Ô și 2) + 2+ − 1Ô
sunt egale dacă ) + 1 = 2) și + = 2+ − 1, adică ) = 1, + = 1.
Puterile numărului i
Puterile numărului i sunt: Ô = Ô, Ô = −1, Ô " = −Ô, Ô & = 1,
Ô = Ô, Ô $ = −1, Ô = −Ô, Ô # = 1, ⋯. Pentru ∈ × ∗ avem:
55
1, = 4
Ô, = 4 + 1U
Ô = Ø .
−1, = 4 + 2
−Ô, = 4 + 3
Exemple. Ô MM = −Ô, Ô!%%% = 1, Ô %%! = Ô, Ô %!% = −1.
Operații cu numere complexe
Fiind date numerele complexe ,! = )! + +! Ô și , = ) + + Ô,

1) Adunarea numerelor complexe
,! + , = )! + +! Ô + ) + + Ô = )! + ) + +! + + Ô.

definim:
Exemplu. 2 + 3Ô + 5 − Ô = 7 + 2Ô.

2) Scăderea numerelor complexe
,! − , = )! + +! Ô − ) + + Ô = )! − ) + +! − + Ô.

definim:
Exemplu. 5 − 2Ô − 3 − 5Ô = 5 − 3 + −2 + 5Ô =

= 2 + 3Ô.

3) Înmulțirea numerelor complexe
,! ∙ , = )! + +! Ô ∙ ) + + Ô =
definim:
= )! ) − +! + + )! + + +! ) Ô.

Exemplu. 3 − Ô2 + Ô = 6 + 1 + 3 − 2Ô = 7 + Ô.

4) Împărțirea numerelor complexe
,! )! + +! Ô )! + +! Ô) − + Ô
definim:
= = =
, ) + + Ô ) + + Ô) − + Ô
)! ) + +! + ) +! − )! +
= + Ô.
) + + ) + +
56
1 + Ô 1 + Ô2 + Ô 2 − 1 + 1 + 2Ô
¾¿ÀÁÂÃÄ. = = =
2 − Ô 2 − Ô2 + Ô 4+1
1 + 3Ô 1 3
= = + Ô.
5 5 5
Proprietăți ale numerelor complexe
1) ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , = ,Ú! + ,Ú .
2) ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! − , = ,Ú! − ,Ú .
3) ÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! ∙ , = ,Ú! ∙ ,Ú .
ÙÙÙÙÙÙ
4) = ,̅ .
,
ÙÙÙÙÙÙ
,! ,Ú!
Ê § « = .
, ,Ú
6) ,̿ = ,.
7) , ∈ ⇔ ,̅ = ,.
8) , ∈ Û ⇔ ,̅ = −,.
Exemple. a) Fiind date ,! = 1 + Ô și , = 2 − Ô, atunci
ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , = ,Ú! + ,Ú = 1 − Ô + 2 + Ô = 3.
b) Fiind date ,! = 2 + Ô și , = 1 − Ô, atunci
,! ∙ , = ,Ú! ∙ ,Ú = 2 − Ô ∙ 1 + Ô = 3 + Ô.
ÙÙÙÙÙÙÙÙ
Modulul unui număr complex
Modulul numărului complex , = ) + +Ô este numărul pozitiv
|,| = _) + + .
Exemplu. Pentru , = 3 + 4Ô, |,| = √3 + 4 = 5.
Proprietăți ale modulului unui număr complex
1) |,| = 0 ⇔ , = 0.
2) |,! ∙ , | = |,! | ∙ |, |.
3) |, | = |,| .
,! |,! |
Î Ü Ü = .
, |, |
57
5) |,| = |,̅|.
6) |,! + , | ≤ |,! | + |, |.
1
Ý z ∙ zÙ = |z| − caz particular − |,| = 1⇔ ,̅ = .
,
Aplicații
1. Să se arate că dacă ,! , , ∈ Û − astfel încât |,! | = |, | =
= 1, atunci:
,! + ,
Im = 0, dacă ,! , ≠ −1.
1 + ,! ,
1 1
ÅÆÃÄțÇÀ. |,! | = |, | = 1 ⇒ ,Ú! = și ,Ú = .
,! ,
Știm că Im , = 0 ⇔ ,̅ = ,.
ÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , ,! + ,
Vom demonstra că = .
1 + ,! , 1 + ,! ,
1 1
ÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙ
,! + , ,ÙÙÙÙÙÙÙÙÙ +
! + , ,Ú! + ,Ú ,Ú! + ,Ú ,! ,
= = = = =
1 + ,! , ÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙÙ ,! , 1 + ,Ú! ,Ú 1 + 1 ∙ 1
1 + ,! , 1 + ÙÙÙÙÙÙ
,! ,
,! + ,
= .
1 + ,! ,
6.3.2 Reprezentarea geometrică a numerelor complexe

1) Interpretarea geometrică a unui număr complex
Fiind dat numărul complex , = ) + +Ô, punctul ), + se
numește imaginea geometrică a numărului complex z. Numărul z
Exemplu. Pentru , = 2 + 5Ô, punctul 2, 5 este imaginea

se numește afixul punctului M.
geometrică a lui z, iar z este afixul punctului M.
58
Interpretarea geometrică a modulului unui număr
complex
Fiind dat numărul complex , = ) + +Ô, modulul lui z
Exemplu. Pentru , = 3 + 4Ô, imaginea geometrică a lui z este

reprezintă distanța dintre origine și imaginea geometrică a lui z.
ÙÙÙÙÙ | = √3 + 4 = 5.
punctul 3, 4, iar |,| = |¡
Interpretarea geometrică a conjugatului unui număr
complex
Fiind dat numărul complex , = ) + +Ô, conjugatul lui z este
,̅ = ) − +Ô. Imaginea geometrică a lui ,̅ este simetricul imaginii
geometrice a lui z față de axa ¡).
Exemplu. Fiind dat , = 2 − Ô, atunci ,̅ = 2 + Ô. Imaginea
geometrică a lui ,̅ este punctul 2, 1 care este simetricul față de
axa Ox a punctului 2, −1.
Interpretarea geometrică a sumei a două numere complexe
care au imaginile geometrice ! )! , +! și ) , + , atunci
imaginea geometrică a sumei ,! + , este al patrulea vârf
)! + ) , +! + + al paralelogramului ¡! , unde O este
Exemplu. Fiind date numerele complexe ,! = 1 + Ô și

originea axelor de coordonate.
, = 2 + 3Ô, imaginile geometrice ale acestora sunt punctele

! 1, 1 și 2, 3. Imaginea geometrică a lui ,! + , =
= 3 + 4Ô este punctul 3, 4 și evident ¡! este
paralelogram.
Interpretarea geometrică a diferenței a două numere
complexe
care au imaginile geometrice ! )! , +! și ) , + , atunci
59
imaginea geometrică a diferenței ,! − , este imaginea
geometrică a sumei ,! + −, , adică al patrulea vârf
)! − ) , +! − + al paralelogramului ¡! ′ , unde O este
originea axelor de coordonate și ′ g−), − + h este imaginea
geometrică a lui −, = −) − + Ô.
Interpretarea geometrică a produsului dintre un număr
real și un număr complex
Fiind date numerele ' ∈ și , = ) + +Ô ∈ Û, care are
imaginea geometrică ), +, atunci imaginea geometrică a
numărului ', este punctul ′ '), '+, care este coliniar cu
punctele O și M și în plus ¡ ′ = |'|¡.
Aplicații
dacă și numai dacă ,Þ + ,ß = ,à + ,á .

1. Să se demonstreze că patrulaterul ABCD este paralelogram
,Þ + ,ß ,à + ,á
Soluție. Segmentele AC și BD au același mijloc O. Atunci
= ⇔ ,Þ + ,ß = ,à + ,á .
2 2
2. Fie numerele complexe ,! = ' + 4Ô şi , = 5 + fÔ,
,! + ,
având ca imagini geometrice punctele A şi respectiv B. Să se arate
că aâixul mijlocului al segmentului 89 este .
2
Soluție. Se proiectează punctele , , pe axele de coordo-
<:l =:å

nate. Proiecțiile lui M pe axe au coordonatele : și .
6.3.3 Rezolvarea de ecuații în C

Ecuația de gradul întâi cu coeficienți complecși
Forma ecuației: ', + 4 = 0, ', 4 ∈ Û.
4
ÅÆÃÄțÇæ ÀçÄæțÇÀÇ: , = − . Se înmulțește cu conjugata
'
60
Exemplu. Ecuația 1 + Ô, = Ô are soluția:
numitorului și se aduce la forma cea mai simplă.
Ô Ô1 − Ô 1 + Ô 1 1
,= = = = + Ô.
Ô+1 1 − Ô 2 2 2
Ecuația de gradul al doilea cu coeficienți reali rezolvată
în C
') + 4) + 5 = 0, ', 4, 5 ∈ , ' ≠ 0.

Discriminantul ecuației este: ∆= 4 − 4'5.

Dacă ∆> 0, atunci ecuația are două soluții reale și distincte.
Dacă ∆= 0, atunci ecuația are două soluții reale și egale.
Dacă ∆< 0, atunci ecuația are două soluții complex conjugate:
−4 ± Ô√−∆
)!, = .
2'
Exemplu. Ecuația ) − 2) + 2 = 0, are ∆= −4 și soluțiile:
2 ± Ô√4 2 ± 2Ô
)!, = = = 1 ± Ô.
2 2
Ecuația de gradul al doilea cu coeficienți complecși
rezolvată în C
') + 4) + 5 = 0, ', 4, 5 ∈ Û, ' ≠ 0.

Discriminantul ecuației este: ∆= 4 − 4'5 = + Ô ,
−4 ± √∆ −4 ± + Ô
unde m și n urmează să se determine.
Soluțiile ecuației sunt: )!, = = .

2' 2'
Exemplu. Ecuația , − Ô, − 1 − Ô = 0 are ∆= Ô +
+41 + Ô = Ô + 4Ô + 4 = Ô + 2 . Soluțiile ecuației sunt:
Ô ± _Ô + 2 Ô ± Ô + 2
)!, = = ⇒ )! = Ô + 1, ) = −1.
2 2
61
7. Funcții și ecuații
7.1 Funcții
7.1.1 Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate. Funcții
inversabile
Definiție. O funcție ∶ → se numește injectivă dacă

Injectivitate
oricare ar fi ', 4 ∈ , ' ≠ 4, rezultă ' ≠ 4.

Consecință. O funcție ∶ → este injectivă dacă oricare
ar fi ', 4 ∈ , astfel încât ' = 4, rezultă ' = 4.
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = 3) + 1 este injectivă
deoarece ' = 4 ⇒ 3' + 1 = 34 + 1 ⇒ ' = 4.
Observație. O funcție ∶ → nu este injectivă dacă
există ', 4 ∈ , ' ≠ 4, astfel încât ' = 4.
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) − 4) + 3 nu este
injectivă deoarece 1 ≠ 3 și 1 = 3 = 0.
Modalitate grafică de a verifica dacă o funcție numerică
O funcție numerică ∶ → este injectivă dacă orice

este sau nu injectivă
paralelă la axa Ox dusă prin punctele codomeniului, intersectează

graficul funcției în cel mult un punct.
Definiție. O funcție ∶ → se numește surjectivă dacă

Surjectivitate
oricare ar fi 4 ∈ , există cel puțin un element ' ∈ astfel încât

' = 4.
1) O funcție ∶ → este surjectivă dacă Im = .

Consecințe.
2) O funcție ∶ → este surjectivă dacă oricare ar fi 4 ∈ ,

ecuația în ), ) = 4 are cel puțin o soluție în mulțimea A.
Exemplu. Funcția : 1, 2, 3 → ', 4 , 1 = 2 = ',
3 = 4, este surjectivă deoarece Im = .
Observație. O funcție ∶ → nu este surjectivă dacă
există cel puțin un punct 4 ∈ , astfel încât oricare ar fi ' ∈ ,
62
' ≠ 4.
Exemplu. Funcția : → , ) = ) nu este surjectivă
deoarece ecuația ) = −5 ⇔ ) = −5 nu are soluții în Z.
O funcție numerică ∶ → este surjectivă dacă orice

este sau nu surjectivă

graficul funcției în cel puțin un punct.
Definiție. O funcție ∶ → se numește bijectivă dacă este

Bijectivitate
Consecință. O funcție ∶ → este bijectivă dacă și numai

injectivă și surjectivă.
dacă oricare ar fi 4 ∈ , există un unic ' ∈ astfel încât ' =

= 4.
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = 4) − 3 este evident
Observație. O funcție ∶ → nu este bijectivă dacă nu

atât injectivă cât și surjectivă și atunci este bijectivă.
Exemple. Funcția ∶ → , ) = ) − 4) + 3 nu este

este injectivă sau nu este surjectivă.
injectivă, iar funcția : → , ) = ) nu este surjectivă și

atunci cele două funcții nu sunt bijective.
O funcție numerică ∶ → este bijectivă dacă orice

este sau nu bijectivă

graficul funcției într-un singur punct.
Inversabilitate
Definiție. O funcție ∶ → se numește inversabilă dacă
există o funcție ∶ → astfel încât o = 1Þ și o = 1à.
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = 2) + 1, este inversabilă
63
)−1
deoarece pentru funcția ∶ → , ) = avem:
2
)−1 )−1
ê) = ) = § «=2∙ + 1 = ) și
2 2
2) + 1 − 1
ê) = g)h = 2) + 1 = = ).
2
Consecință. O funcție ∶ → este inversabilă dacă și
numai dacă este bijectivă. Inversa funcției f se notează cu 6! .
Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) + 2 este bijectivă
deoarece este injectivă și surjectivă.
Graficele a două funcții inverse f și 6! sunt simetrice față de

Interpretare geometrică
prima bisectoare.
7.1.2 Funcția putere cu exponent natural
Definiție. Funcția ∶ → , ) = ) , unde ∈ , ≠ 0
se numește funcție putere de gradul n.
Dacă n este par graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
dacă n este impar graficul funcției este prezentat în fig. 2.
y y
O x O x
fig. 1 fig. 2
Observație. Reprezentarea grafică a unei astfel de funcții se
face prin puncte.
7.1.3 Funcția radical
80, U∞U → , ) = ¹√), par U
Definiție. Funcția : ë
→ , ) = ¹√), impar
se
64
numește funcție radical de ordinul n.
Dacă n este par graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
dacă n este impar graficul funcției este prezentat în fig. 2.
y y
O x O x
fig. 1 fig. 2
face prin puncte.
Definiție. Dacă ' > 0 și ' ≠ 1, funcția : → 0, ∞,

7.1.4 Funcția exponențială
) = ' 1 se numește funcție exponențială.

Observație. Funcția exponențială este bijectivă și inversabilă.
1) Dacă 0 < ' < 1, funcția exponențială este strict descrescătoare

Monotonia funcției exponențiale
2) Dacă ' > 1 funcția exponențială este strict crescătoare pe R.

pe R.
Dacă 0 < ' < 1 graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
Graficul funcției exponențiale
dacă ' > 1 graficul funcției este prezentat în fig. 2.

y y
O x O x
fig. 1 fig. 2
65
face prin puncte.
7.1.5 Funcția logaritmică
Definiție. Dacă ' > 0 și ' ≠ 1, funcția : 0, ∞ → ,
) = log < ) se numește funcție logaritmică.
Observație. Funcția logaritmică este bijectivă și deci inver-
sabilă, inversa ei fiind funcția exponențială cu aceeași bază ca
funcția logaritmică.
1) Dacă 0 < ' < 1, funcția logaritmică este strict descrescătoare

Monotonia funcției logaritmice
pe 0, ∞.
2) Dacă ' > 1 funcția logaritmică este strict crescătoare pe
0, ∞.
Dacă 0 < ' < 1 graficul funcției este prezentat în fig. 1, iar
Graficul funcției logaritmice
dacă ' > 1 graficul funcției este prezentat în fig. 2.

y y
O x O x
fig. 1 fig. 2
face prin puncte.
7.2 Ecuații
7.2.1 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații iraționale
Ecuații iraționale
Orice ecuație în care necunoscuta se găsește sub unul sau mai
66
mulți radicali se numește ecuație irațională.
1) funcțiile de sub radicalii de ordin par să fie ≥ 0.

Înainte de rezolvarea unei ecuații iraționale se pun condițiile:
2) ambii membri ai ecuației trebuie să aibă același semn.

Pentru rezolvarea unei ecuații iraționale nu există o metodă
generală. Prin diverse metode, ecuația trebuie transformată
succesiv într-o ecuație care nu mai conține radicali și care poate fi
rezolvată folosind cunoștințele acumulate.
Printre metodele folosite amintim:
a) ridicarea succesivă la putere;
b) folosirea formulelor pentru radicalii compuși;
c) folosirea proprietăților proporțiilor;
d) înmulțirea ecuației cu expresii conjugate;
e) amplificarea unor fracții cu conjugata numitorului;
f) efectuarea unor substituții.
√) + 2 − √2 − ) = 2.
Exemplu. Să se rezolve în R ecuația:
Soluție. Punem mai întâi condițiile: ) + 2 ≥ 0 și 2 − ) ≥ 0,

care prin rezolvare ne dau ) ∈ 8−2, 29. Trecem radicalul −√2 − )
√) + 2 = √2 − ) + 2.
în partea dreaptă pentru a pozitiva ambii membri și obținem:
) + 2 = 2 − ) + 4 + 4√2 − ) ⇔ 2) − 4 = 4√2 − ) ⇔
Ridicăm la pătrat ambii membri ai ecuației și obținem:
⇔ ) − 2 = 2√2 − ). Punem condiția suplimentară ) − 2 ≥ 0 ⇔

) ∈ 82, U∞.U Condiția este acum ) ∈ 8−2, 29 ∩ 82, U∞ = 2 U.
Ridicând la pătrat obținem ) − 2 = 0 ⇔ ) = 2, care este
soluție corectă deoarece 2 ∈ 2 .
Inecuații iraționale
Orice inecuație în care necunoscuta se găsește sub unul sau
mai mulți radicali se numește inecuație irațională.
67
ca funcțiile de sub radicalii de ordin par să fie ≥ 0.
Înainte de rezolvarea unei inecuații iraționale se pun condițiile
Pentru a ridica la putere pară ambii membri ai inecuației,

aceștia trebuie să aibă același semn.
Pentru rezolvarea unei inecuații iraționale nu există o metodă
generală. Prin diverse metode, inecuația trebuie transformată
succesiv într-o inecuație care nu mai conține radicali și care poate
fi rezolvată folosind cunoștințele acumulate.
c) amplificarea unor fracții cu conjugata numitorului;
Exemplu. Să se rezolve inecuația ) + 1 ≤ √) + 1.

d) efectuarea unor substituții.
Soluție. Evident ) + 1 ≥ 0. Avem două cazuri:

a) ) + 1 ≤ 0 ⇔ ) ≤ −1 ⇔ ) ∈ −∞, U−19U, caz în care avem:
) + 1 ≤ 0 ≤ √) + 1 și atunci inecuația este satisfăcută de orice
) ∈ −∞, U−19U.
b) ) + 1 > 0 ⇔ ) > −1 ⇔ ) ∈ −1, +∞. Putem acum ridica la
) + 2) + 1 ≤ ) + 1 ⇔ ) ≤ 0 ⇔ ) ∈ −∞, U09.U Soluția

pătrat ambii membri ai inecuației și obținem:
inecuației este −1, +∞ ∩ −∞, U09U = −1, U09.U

Soluția finală este: −∞, U−19U ∪ −1, U09 =U−∞, 0.
Sisteme de ecuații iraționale
Orice sistem de ecuații în care cel puțin o necunoscută se
găsește sub unul sau mai mulți radicali se numește sistem de
ecuații iraționale.
Înainte de rezolvarea unui sistem de ecuații iraționale se pun
1) funcțiile de sub radicalii de ordin par trebuie să fie ≥ 0.

condițiile:
2) ambii membri ai ecuației trebuie să aibă același semn.
68
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuații iraționale nu există o
metodă generală. Prin diverse metode, sistemul de ecuații trebuie
transformat succesiv într-un sistem în care măcar o ecuație nu mai
conține radicali și care poate fi rezolvat folosind cunoștințele
acumulate.
c) amplificarea unor fracții cu conjugata numitorului;
) + + = 25
Exemplu. Să se rezolve sistemul: ë .U
√) + _+ = 7
Soluție. Notăm √) = ì și _+ = p și obținem sistemul:
R + p = 25,U care prin rezolvare ne dă soluțiile: ì = 3, p = 4 și
ì
ì + p = 7
ì = 4, p = 3. Atunci ) = 9, + = 16 sau ) = 16, + = 9.
7.2.2 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații exponențiale
Ecuații exponențiale
Orice ecuație în care necunoscuta sau o expresie care conține
necunoscuta se găsește la exponent se numește ecuație exponen-
țială.
injectivitatea funcției exponențiale: ' 1 = ' í1 ⇒ ) = ).

În cadrul rezolvării unei ecuații exponențiale se folosește
1) ' > 0, ' ≠ 1, 4 > 0, ' 1 = 4 ⇔ ) = log < 4.

Există câteva categorii de ecuații exponențiale:
Exemplu. Ecuația 3 1 = 2 ⇒ ) = log " 2.

2) ' > 0, ' ≠ 1, ' 1 = ' í1 ⇔ ) = ).
Exemplu. Ecuația 2 1 :! = 21 ⇔ ) + 1 = 2) ⇔ ) = 1.
i
3) ', 4 > 0, ' ≠ 1, 4 ≠ 1 ' ≠ 4, ' 1 = 4 í1 . Se logaritmează

ecuația într-o bază 5 > 0 și 5 ≠ 1.
69
Exemplu. Ecuația 2 1:! = 3 16 se logaritmează în baza 2 și
se obține: ) + 1 = ) − 2log 3 ⇒ ) = ⋯.
Exemplu. Pentru ecuația 2 1 + 4 1 = 72 se folosește

4) Ecuații în care se folosește o substituție.
substituția 2 1 = + și ecuația devine: + + + − 72 = 0.

Inecuații exponențiale
Orice inecuație în care necunoscuta sau o expresie care
conține necunoscuta se găsește la exponent se numește inecuație
exponențială.
Pentru rezolvarea unei inecuații exponențiale nu există o
metodă generală. Prin diverse metode, inecuația trebuie
transformată succesiv în una sau mai multe inecuații mai simple
care pot fi rezolvate folosind cunoștințele acumulate.
În cadrul rezolvării unei inecuații exponențiale se folosește
a) dacă 0 < ' < 1, atunci ' 1 < ' í1 ⇔ ) > ).
proprietatea funcției exponențiale:
b) dacă ' > 1, atunci ' 1 < ' í1 ⇔ ) < ).
Exemplu. Pentru a rezolva inecuația 2 1 + 4 1 < 2 se face
substituția 2 1 = +, se obține inecuația + + + − 2 < 0, care are
soluția + ∈ −2, 1⇔ − 2 < + < 1 ⇔ − 2 < 2 1 < 1.
2 1 > −2 ⇒ ) ∈ și 2 1 < 1 ⇒ 2 1 < 2% ⇒ ) < 0. Soluția
inecuației este: ) ∈ ∩ −∞, 0 = −∞, 0.
Sisteme de ecuații exponențiale
Orice sistem de ecuații în care necunoscuta sau o expresie care
conține necunoscuta se găsește la exponent se numește sistem de
ecuații exponențiale.
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuații exponențiale nu există
o metodă generală. Prin diverse metode, sistemul de ecuații
trebuie transformat succesiv într-un sistem care poate fi rezolvat
folosind cunoștințele acumulate.
70
a) împărțirea membru cu membru a celor două ecuații;
b) înmulțirea membru cu membru a celor două ecuații;
c) logaritmarea uneia sau ambelor ecuații;
3 1 ∙ 4 3 = 36U
Pentru a rezolva sistemul 1 3
4 ∙ 3 = 48
Exemplu. se
12 1 ∙ 12 3 = 12" ⇒12 1:3 = 12" ⇒ ) + + = 3 ⇒ + = 3 − ).

înmulțesc membru cu membru cele două ecuații și se obține:
Se înlocuiește + cu 3 − ) și se obține o ecuație exponențială.

3 1 ∙ 4"61 = 36, cu soluția ) = 2. Rezultă + = 1.
7.2.3 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații logaritmice
Ecuații logaritmice
Orice ecuație în care necunoscuta sau o expresie care conține
necunoscuta se găsește ca bază sau argument al unui logaritm se
numește ecuație logaritmică.
Înainte de rezolvarea unei ecuații logaritmice se pun condi-
1) funcțiile de sub logaritmi să fie > 0.

țiile:
2) funcțiile ce reprezintă bazele logaritmilor să fie > 0 și diferite

de 1.
injectivitatea funcției logaritmice: log < ) = log < ) ⇒

În cadrul rezolvării unei ecuații logaritmice se folosește
⇒ ) = ).
1) log 1 ) = ', ' ∈ ⇒ ) = )< .

Există câteva categorii de ecuații logaritmice:
Exemplu. log 1 ) − 2) + 4 = 2.
Se pun mai întâi condițiile: ) − 2) + 4 > 0 și ) > 0, ) ≠ 1.
Rezultă ) ∈ 0, 1 ∪ 1, +∞. Ecuația devine ) − 2) + 4 = ) ,
Cu soluția ) = 2, care este corectă deoarece 2 ∈ 0, 1 ∪ 1, +∞.
2) ' > 0, ' ≠ 1, log < ) = log < ) ⇒ ) = ).
Exemplu. log ) + ) + 1 = log ) + 2) + 2.
71
Se pun mai întâi condițiile: ) + ) + 1 > 0, ) + 2) + 2 > 0,
care după rezolvare ne dau ) ∈ .
log ) + ) + 1 = log ) + 2) + 2 ⇒ ) + ) + 1 = ) +
+2) + 2 ⇒ ) = −1, soluție corectă.
3) log 1 ) = log í1 ). Se folosește formula:
1
log í1 ) = și se obține ecuația:
log 1 )
1
log 1 ) = ⇒ log 1 ) = ± 1⇒ ) =
log 1 )
= ) . ±!
Exemplu. log 16! ) + 1 = log 1:! ) − 1.

Se pun condițiile: ) + 1 > 0, ) − 1 > 0, ) + 1 ≠ 1, ) − 1 ≠ 1 ⇒
⇒ ) > 1 și ) ≠ 2.
Se obține ecuația ) + 1 = ) − 1±! .
a) ) + 1 = ) − 1 ⇒ 1 = −1, fals.
1
b ) + 1 = ⇒ ) − 1 = 1⇒ ) = 2 ⇒ ) = ±√2.
)−1
Corectă este soluția ) = √2.
Inecuații logaritmice
Orice inecuație în care necunoscuta sau o expresie care
conține necunoscuta se găsește ca bază sau argument al unui
logaritm se numește inecuație logaritmică.
Înainte de rezolvarea unei inecuații logaritmice se pun condi-
1) funcțiile de sub logaritmi să fie > 0.

țiile:
2) funcțiile ce reprezintă bazele logaritmilor să fie > 0 și diferite

de 1.
Pentru rezolvarea unei inecuații logaritmice nu există o
metodă generală. Prin diverse metode, inecuația trebuie
transformată succesiv în una sau mai multe inecuații mai simple
care pot fi rezolvate folosind cunoștințele acumulate.
72
În cadrul rezolvării unei inecuații logaritmice se folosește
a) dacă 0 < ' < 1, atunci log < ) < log < )⇔) > ).
proprietatea funcției logaritmice:
b) dacă ' > 1, atunci log < ) < log < )⇔) < ).
Exemplu. log ) − 1 > 3. Se pune condiția ) − 1 > 0 ⇒
⇒ ) > 1 ⇒ ) ∈ 1, ∞.
log ) − 1 > 3⇒ log ) − 1 > log 9 ⇒ ) − 1 > 9 ⇒) > 10
Soluția va fi ) ∈ 1, ∞ ∩ 10, ∞ = 10, ∞.
Sisteme de ecuații logaritmice
Orice sistem de ecuații în care necunoscuta sau o expresie care
conține necunoscuta se găsește ca bază sau argument al unui
logaritm se numește sistem de ecuații logaritmice.
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuații logaritmice nu există
o metodă generală. Prin diverse metode, sistemul de ecuații
trebuie transformat succesiv într-un sistem care poate fi rezolvat
) + + = 5 U
folosind cunoștințele acumulate.
Exemplu. R . Se pun condițiile ) > 0,
log ) + log + = 2
+ > 0. A doua ecuație se scrie: log )+ = 2 ⇒ )+ = 4.
) + + = 5U
Rezolvând sistemul
R
)+ = 4
obținem ) = 1, + = 4 sau ) = 4, + = 1.
73
8. Metode de numărare
8.1 Mulțimi finite ordonate
Definiție. Mulțimea A se numește mulțime finită dacă = ∅,
natural ≥ 1 și o funcție bijectivă ∶ 1, 2, ⋯ , → .

caz în care mulțimea A are 0 elemente, sau dacă există numărul
se numește cardinalul mulțimii A. Se notează = card, sau

Numărul natural n este numărul elementelor mulțimii finite și
= ̅.
Exemplu. Mulțimea = ', 4, 5 are cardinalul 3.
1) Dacă mulțimile și sunt finite și există o funcție bijectivă

Proprietăți ale mulțimilor finite
∶ → , atunci ̅ = Ù .
2) Dacă mulțimile A și B sunt finite și ∩ = ∅, atunci mul-
∪ = ̅ + Ù .
țimea ∪ este finită și ÙÙÙÙÙÙÙ
3) Dacă mulțimea A este finită și ⊂ este o submulțime a sa,
− = ̅ − Ù.
atunci − este mulțime finită și ÙÙÙÙÙÙÙÙ
Definiție. O mulțime finită A, împreună cu o ordine de
dispunere a elementelor sale bine determinată se numește mulțime
Exemplu. Fiind dată mulțimea = 1, 2, 3 se pot forma

ordonată.
mulțimile ordonate 1, 2, 3 , 1, 3, 2 , 2, 1, 3 , 2, 3, 1 , 3, 1, 2, ,

3, 2, 1 . Aceste mulțimi au aceleași elemente, dar diferă prin
ordinea elementelor.
Probleme de numărare importante
1) Fiind date mulțimile A și B finite, ̅ = , Ù = , atunci
numărul funcțiilor ∶ → este egal cu .
submulțimi ale mulțimii A este egal cu 2 .

2) Fiind dată mulțimea A având n elemente, atunci numărul de
3) Fiind date mulțimile A și B finite, ̅ = , Ù = , atunci

ÙÙÙÙÙÙÙÙ
mulțimea × este finită și × = ̅ × Ù.
74
8.2 Permutări
Definiție. Fiind dată mulțimea A finită, orice mulțime ordona-
tă care se poate forma cu elementele mulțimii A se numește per-
mutare a mulțimii A.
mulțimii A îl notăm cu } = ! = 1 ∙ 2 ∙ 3 ∙ ⋯ ∙ .
Dacă mulțimea A are n elemente, atunci numărul permutărilor
Convenim ca }% = 0! = 1.
Relații de recurență. } = ∙ }6! ; } = − 1 ∙ }6 .
elemente, atunci numărul funcțiilor bijective ∶ → este egal

Remarcă. Fiind date mulțimile A și B având fiecare câte n
cu !.
Exemple. a) 5! = 1 ∙ 2 ∙ 3 ∙ 4 ∙ 5 = 120.
! 1 ∙ 2 ∙ ⋯ ∙ − 1 ∙
b = = .
− 1! 1 ∙ 2 ∙ ⋯ ∙ − 1
8.3 Aranjamente
submulțimile ordonate cu m elemente, ≤ ale mulțimii A se

Definiție. Fiind dată mulțimea A având n elemente, atunci
Numărul aranjamentelor de n luate câte m se notează

numesc aranjamente de n luate câte m.

!
și este egal cu .
− !
Observație. = 1, = !.
%
Relații de recurență. :! = − ∙ .

= ∙ 6! ;
6!

mulțimea B având n elemente, ≤ , atunci funcții injective

Remarcă. Fiind dată mulțimea A având m elemente și
∶ → sunt în număr de .
5! 5! 5 ∙ 4 ∙ 3!
¾¿ÀÁÂÃÀ. a =

= = = 20.
5 − 2! 3! 3!
b) Numere de 5 cifre distincte care să înceapă cu cifra 1 sunt &M .
8.4 Combinări
Definiție. Fiind dată mulțimea A având n elemente, atunci
75
submulțimile cu m elemente, ≤ ale mulțimii A se numesc
Numărul combinărilor de n luate câte m se notează și este

combinări de n luate câte m.
! − 1 − 2 ⋯ − + 1
egal cu = =

− ! ! 1∙ 2∙3∙⋯∙ }
Observație. % = 1, = 1.
Formula combinărilor complementare. = 6 .

Relații de recurență.
a =
− 6!
6!
b = 6!

c) = + 6! .
6! 6!
numărul submulțimilor mulțimii A este egal cu 2 .

Remarcă. Fiind dată mulțimea A având n elemente, atunci
5∙4∙3
¾¿ÀÁÂÃÀ. a " = = 10.
1∙2∙3
− 1 − 2
" 1∙2∙3 −2
b = = .
− 1 3
1∙2
8.5 Binomul lui Newton
' + 4 = % ' + ! ' 6! 4 + ⋯ + ' 6 4 + ⋯ + 4 .
Formula binomului lui Newton
Coeficienții binomiali sunt: % , ! , , ⋯ , .

Termenul general al binomului este: ¤:! = ' 6 4 .
a) % + ! + + ⋯ + = 2 ;

Sume cu coeficienți binomiali cunoscute:
b) % − ! + − ⋯ + −1 = 0;

c) % + + & + ⋯ = 26! ;
d) ! + " + + ⋯ = 26! .
76
Exemple. a) ) + 1& = ) & + &! ) " + & ) + &! ) + 1 =
= ) & + 4) " + 6) + 4) + 1.
#
b) Termenul la patrulea al dezvoltării g√2 + √3h este:
#6" "
¤& = ¤":! = #" g√2h √3 = 56 ∙ 4√2 ∙ 3√3 = 672√6.
Aplicații
n
1. Să se calculeze suma următoare: ∑ k !⋅ k ;
k =1
n n n
k =1 k =1 k =1
[
Soluție. ∑ k ! k = ∑ k !( k + 1 − 1) = ∑ k !( k + 1) − k ! = ]
n
[ ] [ ]
= ∑ ( k + 1) !− k ! = (2!− 1) + ... + ( n + 1) !− n ! = ( n + 1) !− 1 .
k =1
2. Să se rezolve ecuaţia 1 = 42.
2 2
Ax = 42 ⇒ x ( x − 1) = 42 ⇒ x − x − 42 = 0 ⇒
Soluție.
⇒ x = −6 sau x = 7 . Corespunde x = 7 .
3. Să se determine x , y , n ∈ N dacă în dezvoltarea:
n
(
x+ y )
avem: T2 = 240, T3 = 720, T4 = 1080 .
Soluție.
1 n −1 2 n−2 2 3 n −3 3
Cn x y = 240; Cn x y = 720; Cn x y = 1080
1
Împărţim membru cu membru prima relaţie la a doua şi a doua
3
la a treia şi scoatem din fiecare relaţie obţinută raportul: ;
x n − 1 x 2n − 4 x n − 1 2n − 4
= , = ⇒ = = ⇒
y 6 y 9 y 6 9
⇒ n = 5; x = 2, y = 3 .
77
9. Elemente de probabilități
9.1 Evenimente. Operații cu evenimente
Evenimente
Definiție. Numim eveniment orice situație determinată de
unul sau mai multe posibile rezultate ale unei experiențe.
Evenimentele se reprezintă în matematică ca mulțimi ce conțin
probele care le realizează.
Evenimentele care pot fi realizate de o singură probă se
numesc evenimente elementare, iar evenimentele care pot fi
realizate de cel puțin două probe se numesc evenimente compuse.
Exemplu. Considerăm experiența aruncării unui zar.
Evenimentul apariției feței cu numărul 3 este un eveniment
elementar. Evenimentul apariției unei fețe cu număr par este
evenimentul apariției unei fețe cu unul din numerele: 2 sau 4 sau 6
și este un eveniment compus.
Definiție. Evenimentul care nu se realizează la nici o probă a
experienței se numește eveniment imposibil.
Definiție. Evenimentul care se realizează la fiecare efectuare a
unei experiențe se numește eveniment sigur.
Exemplu. Considerăm experiența aruncării unui singur zar.
Evenimentul obținerii unui număr mai mic decât 12 este
evenimentul sigur, deoarece orice număr apare pe zar este mai
mic decât 12. Evenimentul obținerii numărului 12 este
evenimentul imposibil, deoarece 12 nu poate apare pe nici o față
Definiție. Evenimentele și se numesc compatibile dacă

a zarului.
Evenimentele și se numesc incompatibile dacă nu există

există probe care le realizează simultan.
nici o probă care să le realizeze simultan

Exemplu. Considerăm experiența aruncării unui singur zar.
78
este = 3, 6 . Evenimentul B al obținerii pe o față a unui număr
a) Evenimentul A al obținerii pe o față a unui număr multiplu de 3
mai mic decât 4 este = 1, 2, 3 . Cele două evenimente sunt

compatibile deoarece 3 este proba care le realizează simultan.
3 este = 1, 2 . Evenimentul B al obținerii pe o față a unui

b) Evenimentul A al obținerii pe o față a unui număr mai mic decât
număr mai mare decât 4 este = 5, 6 . Cele două evenimente

sunt incompatibile deoarece nici o proba care le realizează
simultan.
Operații cu evenimente
1) Reuniunea a două evenimente A și B se notează cu ∪ și
este evenimentul care se realizează atunci când se realizează
2) Intersecția a două evenimente A și B se notează cu ∩ și

evenimentul A sau se realizează evenimentul B.
3) Evenimentul contrar evenimentului A se notează l este

este evenimentul care realizează simultan evenimentele A și B.
evenimentul care se realizează atunci când nu se realizează

evenimentul A.
Exemple. Considerăm experiența aruncării unui singur zar și
− evenimentul apariției unui număr par,

evenimentele:
− evenimentul apariției unui număr mai mic decât 4

− evenimentul apariției unui număr mai mare decât 3.
Atunci avem: = 2, 4, 6 , = 1, 2, 3 , = 4, 5, 6 . Evident:
∪ = 1, 2, 3, 4, 6 , ∩ = 2 , iar evenimentul B este contrar
evenimentului C.
9.2 Probabilitatea unui eveniment
Definiție. Numim probabilitatea unui eveniment raportul
dintre numărul cazurilor favorabile realizării evenimentului și
Probabilitatea evenimentului A se notează }.

numărul cazurilor egal posibile.
79
Exemplu. Considerăm o urnă care conține 3 bile albe și 5 bile
, iar probabilitatea
"
negre. Numărul cazurilor egal posibile este 8. Probabilitatea ca ex-
#
.
trăgând o bilă din urnă aceasta să fie albă este

#
ca bila să fie neagră este
9.3 Proprietăți ale probabilităților

1) 0 ≤ } ≤ 1; } = 1, }∅ = 0.
2) }l = 1 − }.
} ∪ = } + } − } ∩ .

3) Dacă A și B sunt evenimente compatibile atunci:
ca 5 să nu apară și cu l evenimentul contrar, adică evenimentul

Exemple. a) Se aruncă două zaruri. Notăm cu A evenimentul
5 5 11
ca 5 să apară cel puțin o dată.
} = § « ⇒ }l = 1 − } = 1 − § « = .

6 6 36
b) Aruncând un zar, să calculăm probabilitatea apariției unui
− evenimentul apariției unui număr mai mic decât 4;

număr mai mic decât 4 sau a unui număr par. Notăm:
− evenimentul apariției unui număr par.

Evident = 1, 2, 3 și = 2, 4, 6 și ∩ = 2 .
" " !
} ∪ = } + } − } ∩ = + −
$ $ $
= $.
9.4 Probabilități condiționate
Definiție. Fiind date două evenimente A și B cu } > 0,
probabilitatea evenimentului A condiționată de evenimentul B
} ∩
(știind că s-a realizat B) este:
}à = .
}
Din formula de mai sus rezultă } ∩ = } ∙ }à .
80
Exemplu. O urnă conține 4 bile albe și 3 bile negre. Se extrag
pe rând din urnă 2 bile și se pun pe masă. Determinăm
probabilitatea să avem pe masă o bilă albă și una neagră în această
Notăm: −evenimentul de a obține o bilă albă la prima extragere

ordine.
−evenimentul de a obține o bilă neagră la a doua extragere.

∙ = .
& "
} ∩ = } ∙ }Þ =
$
9.5 Evenimente independente
dacă } ∩ = } ∙ }.

Definiție. Două evenimente A și B se numesc independente
!
Exemplu. Doi vânători trag simultan asupra unui lup. Proba-
"
bilitatea ca primul vânător să atingă lupul este și probabilitatea
!
&
ca al doilea vânător să atingă lupul este . Notând cu A și B eve-
nimentele ca primul vânător și respectiv al doilea vânător să
! ! !
atingă lupul, constatăm că acestea sunt independente și atunci:
} ∩ = } ∙ } = ∙ = .
" & !
9.6 Schema lui Poisson
nând 'ï bile albe și 4ï bile negre. Se extrage din fiecare urnă câte o
Se consideră n urne conținând bile albe și negre, urna i conți-
bilă. Notând cu mï , Ô = 1, 2, ⋯ , probabilitatea ca extrăgând din

urna i o bilă aceasta să fie albă și nï = 1 − mï , atunci probabilita-
tea obținerii a k bile albe și − bile negre este egală cu coefici-
entul lui ) din dezvoltarea polinomului:
m! ) + n! m ) + n ∙ ⋯ ∙ m ) + n .
Exemplu. Se consideră 3 urne care conțin: prima 2 bile albe și
3 bile roșii, a doua 3 bile albe și 4 bile roșii, iar a treia 4 bile albe
și 5 bile roșii. Din fiecare urnă se extrage câte o bilă. Avem:
81
2 3 3 4 4 5
m! = , n! = , m = , n! = , m! = , n! = . Polinomul este:
5 5 7 7 9 9
2 3 3 4 4 5
§ ) + « § ) + « § ) + «.
5 5 7 7 9 9
Probabilitatea obținerii unei bile albe și două roșii este egală cu
2 4 5 3 3 5 3 4 4
coeficientul lui x al acestui polinom. Acest coeficient este egal cu:
∙ ∙ + ∙ ∙ + ∙ ∙ .
5 7 9 5 7 9 5 7 9
9.7 Schema lui Bernoulli
Poisson în care urnele sunt identice. Atunci m! = m = ⋯ = m =

Schema lui Bernoulli este un caz particular al schemei lui
= m și n! = n = ⋯ = n = n = 1 − m. Atunci probabilitatea de
a obține k bile albe și − bile negre este egală cu coeficientul
lui ) din dezvoltarea binomului m) + n , adică m n6 .
, iar probabilitatea de a obține banul este .

! !
Exemplu. Se aruncă de 5 ori o monedă. Probabilitatea de a

obține stema este
1 1 Ê
Polinomul este:
§ ) + « . Probabilitatea de a obține de 3 ori stema și de 2

2 2
! " !
banul este egală cu coeficientul lui ) " , adică " ∙ ; > ∙ ; > .

9.8 Variabile aleatoare
Definiție. Se numește variabilă aleatoare o mărime care sub
)! ) )" ⋯ )
influența unor factori aleatori ia o mulțime finită de valori.
O variabilă aleatoare X are distribuția ;m m m ⋯ m >,

! "
unde )! , ) , )" , ⋯ , ) sunt valorile posibile, iar m!, m , m" ,
, ⋯ , m sunt probabilitățile cu care variabila X ia aceste valori.
Observație. m! + m + ⋯ + m = 1.
82
1 2 3 4 5 6
Exemplu. Variabila aleatoare care dă numărul punctelor la
aruncarea unui zar este: ð1 1 1 1 1 1ñ.

6 6 6 6 6 6
)! ) ⋯ )
Operații cu variabile aleatoare
Fiind date ' ∈ și ;m m ⋯ m >, atunci definim
!
1)
' + )! ' + ) ⋯ ' + )

adunarea variabilei X cu numărul a:
' + ; m m >.
⋯ m
)! ) ⋯ )
!
2) Fiind date ' ∈ și ;m m ⋯ m >, atunci definim
!
')! ') ⋯ ')

produsul variabilei X cu numărul a:
' ; m m ⋯ m >.
!
)! ) ⋯ )
3) Suma variabilelor independente ;m m ⋯ m > și
!
+! + ⋯ + ) + +! ) + + ⋯ ) + +
¢ ;n n ⋯ n >: + ¢ ; !m n m >.
! n ⋯ m n
)! ) ⋯ )
! !
4) Produsul variabilelor independente ;m m ⋯ m > și
)! +! ) + ⋯ )ï +ò ⋯ ) +
!
+! + ⋯ +
¢ ;n n ⋯ n >: ¢ ;m n m n ⋯ m n ⋯ m n >.
! ! ! ! ò ò
)! ) ⋯ )
Valoarea medie a unei variabile aleatoare
Valoarea medie a variabilei aleatoare ;m m ⋯ m > este

!
numărul = m! )! + m ) + ⋯ + m ).
Proprietățile valorilor medii
Dacă ' ∈ și variabilele aleatoare sunt independente, atunci:
' + = ' + ;
' = ' ;
1)
+ ¢ = + ¢;

2)
¢ = ¢.
3)
4)
83
)! ) ⋯ )
Dispersia unei variabile aleatoare
Dispersia variabilei aleatoare ;m m ⋯ m > este numărul

!
= 8 − 9 = m! )! − + m ) − + ⋯ +
+m ) − , unde = .
Este adevărată de asemenea formula = − .
Proprietățile dispersiei
1) ' = ' ;
2) ' + = ;
3) + ¢ = + ¢.
Abaterea medie pătratică a unei variabile aleatoare
Abaterea medie pătratică a unei variabile aleatoare X este:
= _ .
84
10. Elemente de calcul matriceal și sisteme de
ecuații liniare
10.1 Permutări
bijectivă ó: 1, 2, ⋯ , → 1, 2, ⋯ , .

Definiție. Numim permutare de gradul n orice funcție
Notăm cu mulțimea permutărilor de gradul n.
1 2 ⋯
Numărul tuturor permutărilor de gradul n este egal cu n!
Notăm permutarea de gradul n: ó = § «.
ó1 ó2 ⋯ ó
Fiind date permutările de gradul n, ó și ô numim compunerea

Compunerea permutărilor
lor ca fiind permutarea óô astfel încât óô = óô pentru

orice ∈ 1, 2, ⋯ , .
Proprietățile compunerii permutărilor
1) Asociativitate − óôõ = óôõ, ∀ó, ô, õ ∈ .
1 2 ⋯
2) Element neutru – ö = ; > este elementul neutru
1 2 ⋯
pentru compunerea permutărilor: öó = óö ∀ó ∈ .
3) Element invers – ∀ó ∈ , ∃ó 6! ∈ astfel încât să aibă
loc relațiile: óó 6! = ó 6! ó = ö.
Observație. Compunerea permutărilor nu este comutativă.
Transpoziție
÷ f'5ă = Ô
Se numește transpoziție funcția bijectivă:
ôï,ò : 1, 2, ⋯ , → 1, 2, ⋯ , , ôï,ò = ® Ô f'5ă = ÷ U.

, f'5ă ≠ Ô, ≠ ÷
Proprietățile transpoziției
1) ôï,ò = ôò,ï 2) ôï,ò 6! = ôï,ò 3) ôï,ò = ö.
85
Inversiune
Fiind dată permutarea ó ∈ , perechea Ô, ÷, Ô < ÷, unde
Ô, ÷ ∈ 1, 2, ⋯ , se numește inversiune a permutării ó, dacă
óÔ > ó÷.
Notăm ó numărul inversiunilor permutării ó.
Numărul øó = −1ù se numește semnul permutării ó.
Dacă øó = 1, permutarea ó se numește pară.
Dacă øó = −1, permutarea ó se numește impară.
Dacă ó, ô ∈ , atunci øóô = øóøô.
10.2 Matrice
complexe, o funcție : 1, 2, ⋯ , × 1, 2, ⋯ , → Û.

Definiție. Numim matrice de tipul (m, n) cu elemente numere
Notăm Ô, ÷ = 'ï,ò , Ô, ÷ ∈ 1, 2, ⋯ , × 1, 2, ⋯ , și ele se
Notăm , Û mulțimea matricelor de m linii și n coloane cu

numesc elementele matricei.
Notăm Û mulțimea matricelor de n linii și n coloane cu

coeficienți în C.
'!! '!
coeficienți în C.
Exemple. a) Pentru = = 2 avem: = ;' >.
! '
'!!
b) Pentru = 3, = 1 obținem matricea coloană = ð'! ñ.
'"!
c) Pentru = 1, = 2 obținem matricea linie = '!! '! .
Definiție. Două matrice , ∈ , Û sunt egale dacă are
loc egalitatea 'ïò = 4ïò , ∀Ô ∈ 1, 2, ⋯ , și ∀÷ ∈ 1, 2, ⋯ , .
1 ) ) 1
Exemplu. Matricele = ; > și = ; > sunt
)+1 3 2 3
egale dacă: 1 = ), ) = 1, ) + 1 = 2, 3 = 3 ⇔ ) = 1.
86
Operații cu matrice
Definiție. Fiind date , ∈ , Û , numim suma matricelor

1) Adunarea matricelor
5ïò = 'ïò + 4ïò , ∀Ô ∈ 1, 2, ⋯ , și ∀÷ ∈ 1, 2, ⋯ , .

A și B, matricea C ale cărei elemente sunt date de egalitățile
a) Comutativitatea – + = + ∀, ∈ , Û.

Proprietăți ale adunării matricelor
b) Asociativitatea – + + = + + ∀ , , ∈
∈ , Û.
c) Elementul neutru – este matricea nulă ¡ deoarece:
+ ¡ = ¡ + , ∀ ∈ , Û.
d) Element invers − ∀ ∈ , Û, ∃′ = − astfel încât
+ ′ = ′ + = ¡ . Matricea ′ se numește opusa matricei A.
Definiție. Fiind dată matricea ∈ , Û și ú ∈ Û numim

2) Înmulțirea cu scalari a matricelor
produsul dintre numărul ú și matricea A, matricea B, ale cărei

elemente sunt date de egalitățile 4ïò = ú ∙ 'ïò ∀Ô ∈ 1, 2, ⋯ ,
și ∀÷ ∈ 1, 2, ⋯ , .
a) 1 ∙ = , ∀ ∈ , Û.

Proprietăți ale înmulțirii cu scalari
b) ú ∙ û = úû, ∀ú, û ∈ Û, ∈ , Û.

c) ú + û ∙ = ú + û, ∀ú, û ∈ Û, ∈ , Û.
d) ú + = ú + ú, ∀ú ∈ Û, , ∈ , Û.
Definiție. Fiind date , ∈ , Û , numim produsul

3) Înmulțirea matricelor

matricelor A și B, matricea C ale cărei elemente sunt date de
5ï = ü 'ïò ∙ 4ò ∀Ô ∈ 1, 2, ⋯ , și ∀ ∈ 1, 2, ⋯ , .

òý!
87
1 2 0 1
Exemplu. = ; >, = ; >, atunci: ∙ =
3 4 2 3
1 2 0 1 1∙0+2∙2 1∙1+2∙3 4 7
=; >; >=; >=; >.
3 4 2 3 3∙0+4∙2 3∙1+4∙3 8 15
a) Asociativitatea − ∙ ∙ = ∙ ∙ ∀ , , ∈
Proprietăți ale înmulțirii matricelor
∈ , Û.
b) Elementul neutru în Û – este matricea unitate þ
1 0 0
0 1 0
deoarece: ∙ þ = þ ∙ , ∀ ∈ Û, unde þ = .
⋯⋯⋯⋯
0 0 1
matricelor − ∀ ∈ , Û șÔ , ∈ , Û atunci are loc

c) Distributivitatea la stânga a înmulțirii față de adunarea
egalitatea: ∙ + = ∙ + ∙ .
Transpusa unei matrice
Definiție. Fiind dată matricea = g'ïò h ∈ , Û, numim
transpusa matricei A, matricea notată = 4 ∈ , Û,
unde 4 = ', ∀ ∈ 1, 2, ⋯ , și ∀ ∈ 1, 2, ⋯ , .
1 2 3
Exemplu. Fiind dată = ; >, atunci transpusa
4 5 6
1 4
matricei A este matricea = ð2 5ñ.
3 6
Proprietăți ale operației de transpunere
a) ∀ ∈ , Û, avem: g h = .

b) ∀ ∈ , Û și ∀' ∈ Û, avem: ' ∙ = ' ∙ .

c) ∀, ∈ , Û avem + = + .
d) ∀ ∈ , Û și ∀ ∈ , Û, are loc relația:

∙ = .
88
10.3 Determinanți
= g'ïò h ∈ Û și este numărul

Definiție. Determinantul de ordin n este atașat matricei
det = ü øó ∙ '!ù! 'ù ⋯ 'ù ,

ù∈¹
unde este mulțimea permutărilor de gradul n și øó este
1 2 ⋯
semnul permutării ó = § «.
ó1 ó2 ⋯ ó
1 2 1 2
a) Pentru = 2, = ó! , ó , unde ó! = ;
Particularizare
> , ó = ; >.
1 2 2 1
Evident ó! este permutare pară și ó este permutare impară.
'!! '!
Atunci det = V' V = '!! ∙ ' − '! ∙ '! .
! '
1 2 3
b) Pentru = 3, " = aó! , ó , ó", ó& , ó , ó$, b, ó! = ; >,
1 2 3
1 2 3 1 2 3 1 2 3
ó = ; > , ó" = ; > , ó& = ; > , ó =
2 3 1 3 1 2 3 2 1
1 2 3 1 2 3
> , ó$ = ; >.
2 1 3 1 3 2
Avem øó! = øó = øó" = 1, øó& = øó = øó$ = −1.
=;
Deci permutările ó! , ó , ó" sunt pare și permutările ó& , ó , ó$ sunt
'!! '! '!"

impare. Atunci
det = '! ' '" = '!! ∙ ' ∙ '"" + '! ∙ '" ∙ '"! +
'"! '" '""
+'!" ∙ '! ∙ '" − '!" ∙ ' ∙ '"! − '! ∙ '! ∙ '"" − '!! ∙ '"∙ '"
1 2
Exemple. a) V V = 1 ∙ 4 − 2 ∙ 3 = 4 − 6 = −2.
3 4
1 2 3
b) 4 5 6 = 1 ∙ 5 ∙ 9 + 2 ∙ 6 ∙ 7 + 3 ∙ 4 ∙ 8 − 3 ∙ 5 ∙ 7 −
7 8 9
−2 ∙ 4 ∙ 9 − 1 ∙ 6 ∙ 8 = 45 + 84 + 96 − 105 − 72 − 48 = 0.
89
1) det = det ;
Proprietăți ale determinanților
2) Dacă adunăm la elementele unei linii(coloane) a unei matrice

pătratice elementele altei linii(coloane) înmulțite cu un număr dat,
atunci determinantul matricei rezultate este egal cu determinantul
matricei inițiale.
pătratice cu un număr ú se obține o matrice al cărui determinant

3) Dacă înmulțim elementele unei linii(coloane) a unei matrice
este egal cu determinantul matricei inițiale înmulțit cu ú.

4) Dacă elementele unei linii(coloane) ale unei matrice pătratice
au un factor comun, acest factor comun se poate scoate în fața
5) Dacă = 'ïò ∈ Û și 'ïò = 4ïò + 5ïò , ∀÷ ∈ 1, 2 ⋯ ,

determinantului.
'ïò , ÷ ∈ 1, 2 ⋯ , cu 4ïò respectiv 5ïò , atunci are loc relația:

și i fixat, și dacă B și C sunt matricele obținute din A, înlocuind pe
det = det +det.

6) Dacă schimbăm într-o matrice pătratică două linii(coloane)
între ele, obținem o matrice al cărui determinant este egal cu
opusul determinantului matricei inițiale.
7) Dacă într-o matrice pătratică două linii(coloane) sunt egale sau
proporționale, atunci determinantul matricei este egal cu 0.
Dezvoltarea unui determinant după o linie sau după o
Definiție. Fiind dată matricea = 'ïò ∈ Û și f

coloană
elementului 'ïò și-l notăm cu ïò determinantul obținut din f

determinantul de ordin n asociat matricei A, numim minorul
Notăm fïò = −1ï:ò ïò și-l numim complementul algebric

eliminând linia i și coloana j.
al elementului 'ïò .
a) Pentru = 2, folosind formula determinantului de ordinul 2

Particularizare
obținem f = '!! f!! + '! f! , care reprezintă dezvoltarea
90
determinantului f după linia 1. Asemănător se obțin dezvoltările
determinantului f după linia 2 și după coloanele 1 și 2.
b) Pentru = 3, folosind formula determinantului de ordinul 3
obținem f" = '!! f!! + '! f! + '!" f!" , care reprezintă
dezvoltarea determinantului f" după linia 1. Asemănător se obțin
dezvoltările determinantului f" după liniile 2 și 3, și după
c) Pentru = 4, asemănător obținem:

coloanele 1, 2 și 3.
f& = 'ï! fï! + 'ï fï + 'ï" fï" + 'ï& fï& , Ô = 1, 2, 3, 4 care repre-
zintă dezvoltarea determinantului f& după linia i și
f& = '!ò f!ò + 'ò fò + '"ò f"ò + '&ò f&ò , ÷ = 1, 2, 3, 4 care
reprezintă dezvoltarea determinantului f& după coloana j .
1 2 3
Exemplu. Calculăm determinantul ∆= 2 1 1 folosind
3 2 2
2 3 1 3
f! = −1:! V V = 2, f = −1: V
dezvoltarea după linia 2. Calculăm:
V = −7,
2 2 3 2
1 2
f" = −1:" V V = 4. Atunci:
3 2
∆= '! f! + ' f + '" f" = 2 ∙ 2 + 1−7 + 1 ∙ 4 = 1.
10.4 Matrice inversabile

Definiție. Matricea ∈ Û este inversabilă dacă ∃ ∈
∈ Û astfel încât să fie adevărate egalitățile = = þ .
Matricea B se numește inversa matricei A și se notează 6! .
Notăm cu ∗ matricea ale cărei elemente sunt complemenții
algebrici ai elementelor 'ïò din matricea transpusă a matricei A și
numim această matrice, adjuncta matricei A.
Matricea ∈ Û este inversabilă dacă și numai dacă are

Criteriu de inversabilitate
determinantul nenul ( A este nesingulară ).
91
Fiind dată matricea ∈ Û, astfel încât det ≠ 0,
Formula inversei unei matrice
1
atunci: 6! = ∗ , unde ∗ este matricea adjunctă a
det
matricei A.
1 2 3 1 2 3
Exemplu. Fie = ð2 1 2ñ. Atunci = ð2 1 1ñ , și
3 1 2 3 2 2
1 1
complemenții algebrici sunt: f!! = −1!:! V V = 0,
2 2
2 1 2 1
f! = −1!: V V = −1, f!" = −1!:" V V = 1,
3 2 3 2
2 3 1 3
f! = −1:! V V = 2, f = −1: V V = −7,
2 2 3 2
1 2 2 3
f" = −1:" V V = 4, f"! = −1":! V V = −1
3 2 1 1
1 3 1 2
f" = −1": V V = 5, f"" = −1":" V V = −3.
2 1 2 1
1 0 −1 1
det = 1 și atunci: 6! = ∗ = ð 2 −7 4 ñ.
det
−1 5 −3
10.5 Rangul unei matrice

Definiție. Fiind dată matricea ∈ , Û, , ∈ ∗ și
o ∈ ∗ , o ≤ min, , numim minor de ordinul r,determinantul
de ordin r care se formează cu elementele matricii A situate la
Definiție. Matricea ∈ , Û, , ∈ ∗ are rangul r dacă

intersecția a r linii și r coloane.
are un minor de ordin r diferit de 0 și toți minorii de ordin mai
Proprietate. Fie matricea ∈ , Û, , ∈ ∗ , ≠ 0,

mare decât r (dacă există) sunt egali cu 0.
și o ∈ ∗ . Rangul matricei A este egal cu r dacă și numai dacă
92
minorii de ordinul o + 1, dacă există să fie egali cu 0.
există un minor de ordinul r al matricei A, diferit de 0, iar toți
Proprietate. Fie , ∈ , Û, , ∈ ∗ . Atunci:

rang ≤ rang ∙ rang.
1 1 1 1
Exemplu. Fie = ð2 3 2 3ñ. Notăm o = rang.
1 3 1 3
Evident o ≤ min3, 4 = 3.
1 1
Considerăm minorul V V = 1 ≠ 0. Calculăm acum:
2 3
1 1 1
∆! = 2 3 2 = 0, deoarece coloanele 1 și 3 sunt egale.
1 3 1
1 1 1
∆ = 2 3 3 = 0, deoarece coloanele 2 și 3 sunt egale.
1 3 3
Conform proprietății de mai sus rangul matricei A este 2.
10.6 Sisteme de ecuații liniare

Regula lui Cramer. Sistemul liniar = , ∈ Û,
det = f ≠ 0, are soluție unică:
f! f f
)! = , ) = , ⋯ , ) = ,
f f f
unde fï este determinantul ce se obține din d înlocuind în el
Particularizare. Pentru = 3 sistemul este:

coloana i cu coloana termenilor liberi ( coloana B ).
'!! )! +'! ) + '!" )" = 4!

®'! )! +' ) + '" )" = 4 U,
'"! )! +'" ) + '"" )" = 4"
'!! '! '!" 4!
Matricea sistemului este: = ð'! ' '" ñ și = ð4 ñ.
'"! '" '"" 4"
Notăm det = f și presupunem f ≠ 0. Fie acum:
93
4! '! '!" '!! 4! '!"
f! = 4 ' '" , f = '! 4 '" ,
4" '" '"" '"! 4" '""
'!! '! 4!
f" = '! ' 4 .
'"! '" 4"
f! f f"
Soluțiile sistemului sunt: )! = , ) = , )" = .
f f f
Definiție. Se consideră sistemul de ecuații liniare = , și
rang = o. Orice minor de ordinul r al matricei A, diferit de 0
se numește minor principal.
Necunoscutele sistemului care corespund minorului principal
se numesc necunoscute principale, celelalte se numesc
necunoscute secundare.
Ecuațiile sistemului care corespund minorului principal se
numesc ecuații principale, celelalte se numesc ecuații
Definiție. Un sistem de ecuații liniare = , este

secundare.
Definiție. Un sistem de ecuații liniare = , este

incompatibil dacă nu are nici o soluție.
compatibil dacă are cel puțin o soluție. Dacă sistemul are o soluție
se numește compatibil determinat, iar dacă are mai multe soluții
Definiție. Fiind dat un sistem de ecuații liniare = ,

se numește compatibil nedeterminat.
matricea formată din elementele matricei A în ordinea normală și
extinsă a matricei A și se notează cu ̅.

ca ultimă coloană, coloana termenilor liberi se numește matricea
o + 1 obținut prin bordarea unui minor principal cu elementele

Definiție. Numim minor caracteristic orice minor de ordin
corespunzătoare ale coloanei termenilor liberi și cu cele ale uneia

dintre liniile rămase.
94
= este compatibil dacă și numai dacă rang = rang̅.
Teorema Kronecker-Capelli. Un sistem de ecuații liniare
)−++,=2
Exemplu. Considerăm sistemul: ® 2) + + + , = 7 .U
3) − + + 2, = 7
1 −1 1 1 −1 1 2
= ð2 1 1ñ și ̅ = ð2 1 1 7ñ.
3 −1 2 3 −1 2 7
det = −1 ⇒ rang = 3 ⇒ rangA Ú = 3.
Teorema lui Rouche. Un sistem de ecuații liniare =
este compatibil dacă și numai dacă toți minorii caracteristici sunt
egali cu 0.
Algoritm de rezolvare a unui sistem de m ecuații liniare cu
n necunoscute
b) Dacă o = , atunci sistemul este compatibil

a) Se calculează rangul sistemului r.
- Dacă o = , atunci sistemul este compatibil determinat

- Dacă o < , atunci sistemul este compatibil nedeterminat
c) Dacă o < , avem:
- Dacă toți minorii caracteristici sunt nuli atunci sistemul
-Dacă o = , atunci sistemul este compatibil determinat

este compatibil
-Dacă o < , atunci sistemul este compatibil nedeterminat

-Dacă cel puțin unul dintre minorii caracteristici este diferit
') + + + , = 4
de 0, atunci sistemul este incompatibil.
Exemplu. Fie sistemul ® ) + + + , = 3 ,U ' ∈ .

) + 2+ + , = 4
' 1 1
Fie = ð1 1 1ñ matricea sistemului, det = 1 − '.
1 2 1
Dacă det = 1 − ' ≠ 0 ⇔ ' ≠ 1, atunci o = 3 și avem:
95
o = = = 3 și deci sistemul este compatibil determinat și se
Dacă det = 1 − ' = 0 ⇔ ' = 1, atunci o < 3. Alegem

rezolvă prin regula lui Cramer.
1 1
∆= V V = 1 ≠ 0 ca determinant principal și atunci o = 2.
1 2
Avem o < = 3 și calculăm minorul caracteristic(există numai
1 1 4
unul) și anume: ∆ · = 1 1 3 = 1 ≠ 0 și atunci sistemul este
1 2 4
incompatibil.
Sisteme omogene de m ecuații liniare cu n necunoscute
1. Orice sistem liniar de m ecuații cu n necunoscute este
compatibil, având ca soluție soluția banală sau soluția 0
soluții în afară de soluția banală sau soluția 0 dacă o < .

2. Un sistem liniar de m ecuații cu n necunoscute are și alte
96
11. Structuri algebrice
11.1 Legi de compoziție
Definiție. Fiind dată o mulțime nevidă
, numim lege de
compoziție pe mulțimea M, o funcție õ:
×
→
.
Legea de compoziție se notează cu diverse simboluri: +,∙ ,∗ ,
°, ⊥, ⋯ și atunci se folosește una din notații õ), + = ) + +,
õ), + = ) ∙ +, õ), + = ) ∗ +, ⋯.
Exemple. a) Operația de adunare „+” pe mulțimile , , , Û.
b) Operația de înmulțire „∙” pe mulțimile , , , , Û.
Û.
c) Operațiile de adunare și înmulțire pe mulțimea matricelor
Definiție. Fie M o mulțime nevidă și õ:

×
→
o lege
de compoziție pe M. O submulțime nevidă Å ⊂
se numește
parte stabilă a lui M în raport cu legea õ, dacă oricare ar fi
), + ∈ Å, rezultă õ), + ∈ Å.
Exemple. a) Mulțimile de numere N, Z, Q sunt părți stabile
ale lui R în raport cu operația de adunare și în raport cu operația
de înmulțire.
ïò = : → , este injectivă este parte stabilă a mulțimii

b) Dacă A este o mulțime nevidă, atunci mulțimea funcțiilor:
= : → în raport cu compunerea funcțiilor, deoarece

compunerea a două funcții injective este tot funcție injectivă.
Aplicații
1. Să se arate în fiecare din următoarele cazuri că mulţimea
M este parte stabilă a mulţimii E în raport cu legea de compoziţie
specificată:
( )
a) M = −1, 0 , E = R, x ∗ y = xy + x + y ;
3 xy − 4 x − 4 y + 6
( )
b) ) M = 1, 2 , E = R, x ∗ y = .
2 xy − 3 x − 3 y + 5
97
a) ), + ∈ −1,0⇒ ) + 1 > 0, + + 1 > 0, ) < 0, + < 0.
Soluție. Se arate că ( ∀ ) x , y ∈ M rezultă x ∗ y ∈ M .
Se demonstrează:−1 < ) ∗ + < 0 ⇔ − 1 < )+ + ) + + < 0 ⇔

⇔ ) + 1+ + 1 > 0 și )+ + 1 + + < 0, adevărate.
b) x, y, ∈ (1, 2) ⇒ x = 1 + a, y = 1 + b unde a, b∈ (0,1).
3ab − a − b + 1
x ∗ y = (1 + a ) ∗ (1 + b ) = ... =
2 ab − a − b + 1
3ab − a − b + 1 ab
x∗ y >1⇔ >1⇔ >0
2 ab − a − b + 1 ab + (1 − a )(1 − b )
(1 − a ) ⋅ (1 − b )
x∗ y < 2 ⇔ >0
ab + (1 − a )(1 − b )
adevărată oricare ar fi a, b∈(0,1).
Proprietăți
O lege de compoziție notată ∗:

×
→
se numește
1) Asociativitatea
asociativă dacă ∀), +, , ∈

avem: ) ∗ + ∗ , = ) ∗ + ∗ ,.
a) Adunarea pe mulțimile de numere , , , , Û este asociativă

Exemple de legi asociative.
deoarece: ) + + + , = ) + + + , pentru orice ), +, , în fiecare
b) Înmulțirea pe mulțimile de numere , , , , Û este asociativă

din mulțimile din enunț.
deoarece: ) ∙ + ∙ , = ) ∙ + ∙ , pentru orice ), +, , în fiecare din
c) Adunarea matricelor pe mulțimea Û este asociativă

mulțimile din enunț.
deoarece: + + = + + , ∀, , ∈ Û.

d) Înmulțirea matricelor pe mulțimea Û este asociativă
deoarece: ∙ ∙ = ∙ ∙ , ∀, , ∈ Û.
e) Compunerea funcțiilor pe mulțimea = : → este
asociativă deoarece ooℎ = ooℎ, ∀, , ℎ ∈ Þ .
98
a) Scăderea pe mulțimile , , , Û, nu este asociativă deoarece:
Exemple de legi care nu sunt asociative
4 − 2 − 5 ≠ 4 − 2 − 5.
b) Scăderea matricelor pe mulțimea Û nu este asociativă
1 2 0 1 −1 0
deoarece: ; >−; > − ; >≠
3 4 2 3 1 2
1 2 0 1 −1 0
≠; > − ; >−; >.
3 4 2 3 1 2

×
→
se numește
2) Comutativitatea
comutativă dacă ∀), + ∈

avem: ) ∗ + = + ∗ ).
a) Adunarea pe mulțimile de numere , , , , Û este comutativă

Exemple de legi comutative
deoarece: ) + + = + + ) pentru orice ), + în fiecare din mulțimile
b) Înmulțirea pe mulțimile de numere , , , , Û este

din enunț.
comutativă deoarece: ) ∙ + = + ∙ ) pentru orice ), + în fiecare din
c) Adunarea matricelor pe mulțimea Û este comutativă

mulțimile din enunț.
deoarece: + = + , ∀, ∈ Û.
a) Scăderea pe mulțimile , , , Û, nu este comutativă deoarece:

Exemple de legi care nu sunt comutative
5 − 3 ≠ 3 − 5.
b) Scăderea matricelor pe mulțimea Û nu este comutativă
2 3 1 2 1 2 2 3
deoarece: ; >−; >≠; >−; >.
4 5 3 4 3 4 4 5
c) Compunerea funcțiilor pe mulțimea = : → nu
este comutativă deoarece fiind date funcțiile , : → , ) =
= ) + 1, ) = ) , o) = ) + 1 și o) = ) + 1 .

×
→
admite element
3) Element neutru
neutru dacă ∃ ö ∈

astfel încât să avem : ) ∗ ö = ö ∗ ) =
99
= ) ∀) ∈ .
Exemple de legi care admit element neutru
a) Numărul 0 este element neutru în raport cu adunarea
numerelor întregi, raționale, reale.
b) Numărul 1 este element neutru în raport cu înmulțirea
0 0
numerelor întregi, raționale, reale.
c) Matricea ; > este element neutru în raport cu adunarea
0 0
matricelor din .
d) Aplicația identică 1Þ a mulțimii A este element neutru în raport
cu compunerea funcțiilor din .
a) Mulțimea numerelor naturale pare 2 | ∈ este parte

Exemple de legi care nu admit element neutru
stabilă a lui în raport cu înmulțirea și legea indusă de înmulțire
exista ö ∈ 2 | ∈ încât )ö = ö) = ) ∀) ∈ 2 | ∈ ,

pe această mulțime nu admite element neutru. Într-adevăr dacă ar
atunci ö = 2 = 1 cu ∈ , ceea ce nu se poate.

4) Elemente simetrizabile
∗:
×
→
care admite element neutru. Un element ) ∈
se
Fie M o mulțime nevidă și o lege de compoziție notată
numește simetrizabil în raport cu legea de compoziție ∗ dacă

∃ ) ′ ∈
astfel încât să avem : ) ∗ ) ′ = ) ′ ∗ ) = ö.
Elementul ) ′ se numește simetricul elementului x față de legea de
compoziție ∗.
Observație. Dacă legea de compoziție ∗ este în plus și
asociativă, atunci simetricul unui element x dacă există este unic.
notată multiplicativ ∙ ∶
×
→
care este asociativă și care
Teoremă. Fie M o mulțime nevidă și o lege de compoziție
a) Dacă ö ∈
admite element neutru, atunci ö 6! = ö.
admite element neutru.
b) Dacă ) ∈
este inversabil, atunci și ) 6! este inversabil și are
loc relația: ) 6! 6! = ).
100
c) Dacă ), + ∈
sunt inversabile, atunci și )+ este inversabil și
are loc relația: )+6! = + 6! ) 6! .
Exemple de elemente simetrizabile în raport cu o lege de
a) Orice ) întreg, rațional, real sau complex este simetrizabil în

compoziție
raport cu adunarea și admite ca simetric pe – ).

b) Orice ) ≠ 0 rațional sau real este simetrizabil în raport cu
!
1
înmulțirea și admite ca simetric pe .
c) Orice matrice ∈ , Û este simetrizabilă în raport cu
adunarea matricelor și admite ca simetric pe – .
Exemple de elemente care nu sunt simetrizabile în raport
a) Orice ) ∈ ∗ nu este simetrizabil în raport cu adunarea

cu o lege de compoziție
deoarece −)∉ .
b) Orice ) ∈ ∗ nu este simetrizabil în raport cu înmulțirea
!
1
deoarece ∉ .
Aplicații
1. Fie legea de compoziţie definită pe R prin:
x ∗ y = axy − b ⋅ ( x + y ) + c ; a , b , c ∈ R
Să se determine relaţia ce există între a, b, c astfel încât legea
de compoziţie să fie asociativă.
Soluție. x ∗ ( y ∗ z ) = ( x ∗ y ) ∗ z (∀ ) x , y , z ∈ R ⇔
2 2
⇔ a xyz − ab ⋅ ( xy + xz + yz ) + ( ac − b ) ⋅ x + b ( y + z ) −
2
− bc + c = a xyz − ab ⋅ ( xy + xz + yz ) + ( ac − b ) ⋅ z +
2 2
+ b ( x + y ) − bc + c ⇔ ( ac − b − b ) ⋅ ( x − z ) = 0
2 2
(∀) x , z ∈ R ⇔ ac - b - b = 0 ⇔ b + b = ac
101
11.2 Grupuri
1. Semigrupuri. Monoizi
Definiție. Fiind dată o mulțime nevidă Å pe care s-a definit o
lege de compoziție ∗: Å × Å → Å, atunci perechea Å,∗ se numește
semigrup dacă legea ∗ este asociativă.
Dacă legea ∗ este în plus și comutativă, atunci semigrupul se
Definiție. Semigrupul
,∗ se numește monoid dacă legea
numește comutativ.
de compoziție ∗ admite și element neutru.

Dacă legea ∗ este în plus și comutativă, atunci monoidul se
numește comutativ sau abelian.
2. Grupuri
Definiție. Fiind dată o mulțime nevidă pe care s-a definit o
lege de compoziție ∗: × → , atunci perechea ,∗ se
a) ∗ este asociativă, adică ) ∗ + ∗ , = ) ∗ + ∗ , ∀), +, , ∈ .

numește grup dacă:
b) există element neutru în raport cu G, adică ∃ ö ∈ astfel

încât să avem : ) ∗ ö = ö ∗ ) = ) ∀) ∈ .
c) orice element din G este simetrizabil în raport cu ∗, adică
∀) ∈ , ∃ ) ′ ∈ astfel încât : ) ∗ ) ′ = ) ′ ∗ ) = ö.
Dacă în plus ∗ este comutativă, adică: ) ∗ + = + ∗ ) ∀), + ∈
∈ , atunci grupul se numește comutativ sau abelian.
Exemple. a) , +, adică mulțimea numerelor raționale
Elementul neutru este 0 și pentru orice ) ∈ , −) este opusul lui x.

împreună cu operația de adunare determină un grup abelian.
b)
, +, adică mulțimea matricelor de n linii și n coloane
cu coeficienți în R determină împreună cu adunarea un grup
comutativ.
Reguli de calcul într-un grup. Fie , ∙ un grup, ', 4, 5 ∈
și , ∈ . Atunci avem:
102
' ∙ ' = ' : ;
' = ' ;
a)
' 6! = ' 6! ;

b)
' ∙ 4 = ' ∙ 5 ⇒ 4 = 5 − simplificarea la stânga;

c)
4 ∙ ' = 5 ∙ ' ⇒ 4 = 5 – simplificarea la dreapta.

d)
e)
Aplicații
1. Să se demonstreze că mulţimea G are o structură algebrică
= 1, +∞; ) ∗ + = _) + − ) − + + 2;
de grup faţă de legea de compoziţie specificată.
Soluție. ) ∗ + ∗ , = ) ∗ + ∗ , =
= _) + , + ) + +) , + + , + ) ++ + , ;
) ∗ ö = )⇒ _) ö − ) − ö + 2 = ) ⇒ ö = 2⇒ ö = √2;
)
) ∗ ) , = ö ⇒ _) ) , − ) −) , + 2 = √2⇒ ) , = .
√) + 1

2. Să se demonstreze că mulţimea G are o structură algebrică

de grup faţă de legea de compoziţie specificată.
.
x+ y
G = ( −1,1); x ∗ y =
1:3::13
1 + xy
Soluție. ) ∗ + ∗ , = ) ∗ + ∗ , =
!:13:3:1
)+ö
) ∗ ö = )⇒ = ) ⇒ ö = 0;
1 + )ö ,
) + )
) ∗ ) , = ö ⇒ = 0 ⇒ ) , = −).
1 + )) ,
3. Să se demonstreze că mulţimea G împreună cu înmulțirea
matricelor determină o structură algebrică de grup faţă de legea de
compoziţie specificată.
103
 1 x 
G=  0  x ∈ Z .
 1 
1 ) 1 ö 1 ) 1 )+ö 1 )
Soluție. Înmulțirea matricelor este asociativă.
; >; >=; > ⇒ ; >=; > ⇒ ö = 0.
0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
1 0
Elementul neutru este matricea ; >.
0 1
1 ) 1 ) ,
1 0
; >; >=; > ⇒ ) , = −).
0 1 0 1 0 1
1 ) 1 −)
Atunci matricea
inversabilă a matricei ; > este ; >.

0 1 0 1
4. Să se arate că grupul (G, ⋅) este abelian dacă şi numai dacă:

' ' ' '
( ) ( )
xy = x y ' ∀ x , y ∈ G , unde x , y sunt simetricele lui x, y.
Soluție. ( xy ) ' = x ' y ' ⇒ y ' x ' = x ' y ' ⇒ x ' = yx ' y ' ⇒
e = xyx ' y ' ⇒ y = xyx ' ⇒ yx = xy .
5. Fie (G, ⋅) un grup şi a , b ∈ G care verifică relaţiile

' = 4 = '4 . Să se arate că b = ab a .
3 3
2 2 2
Soluție. a = ( ab ) ⇒ a = ab ⋅ ab ⇒ a = bab (1)
2 2 2
b = ( ab ) ⇒ b = ab ⋅ ab ⇒ b = aba (2)
(1) şi (2) ⇒ab = bab⋅aba = b⋅aba⋅ba = b⋅b⋅ba = b3a ⇒
⇒ a2b = ab3a ⇒ b2⋅b = ab3a ⇒ b3 = ab3a.
6. Fie (G, ⋅) un grup şi a, b ∈ G care verifică relaţiile
4 4 2
a = b = e şi ab = ba . Să se arate că:
2 3 2
a) a = e b) b a = ba ( ) .
Soluție. a) ab = ab⋅b = ba ⋅b = ba⋅ab ba⋅ba2 = b⋅ab⋅a2 =
2 2
104
=b⋅ba2⋅a2 = b2⋅a4 = b2 ⇒ ab2 = b2 ⇒ a = e.
b) b2a3 = b⋅ba2⋅a = b⋅ab⋅a = ba⋅ba = (ba) 2.
3. Subgrup al unui grup
Definiție. Fie ,∗ un grup. O submulțime nevidă ⊂ se
numește subgrup al lui G, dacă sunt verificate următoarele
a) ∀), + ∈ ⇒ ) ∗ + ∈ .
condiții:
b) ∀) ∈ ⇒ ) 6! ∈ .
Propoziție. Fie ,∗ un grup și ⊂ o submulțime nevidă.
Atunci este subgrup al lui G dacă și numai dacă oricare ar fi
), + ∈ avem ) 6! + ∈ .
Teoremă. Fie ,∗ un grup, ö elementul neutru al lui și
a) ö ∈ .
un subgrup al lui G. Atunci avem:
b) ,∗ este subgrup.
1) Fiind dat ,∗ un grup atunci = ö și = sunt

Exemple de subgrupuri.
subgrupuri ale lui .

2) Fiind dat ,∗ un grup și ' ∈ , atunci < ' >= ) | ∈
este subgrup al lui , deoarece ' ∙ ' = ' : ∈< ' > și
' 6! = ' 6! ∈< ' >.
Subgrupul < ' > se numește subgrupul ciclic generat de
elementul ' ∈ .
Aplicații
{ }
1. a) Să se arate că mulţimea Z k = kx x ∈ Z formează un
b) " ∩ = ! .
subgrup al grupului (Z, +).
Soluție. a) este evident.
105
b) ) ∈ " ∩ ⇒ ) = 3 = 5 ⇒ se divide prin 5 ⇒ k = 5n şi
atunci x = 3k = 15n ∈ Z15 ⇒ Z 3 ∩ Z 5 ⊆ Z 15
x ∈ Z15 ⇒ x = 15k = 5 ⋅ (3k ) ∈ Z 5 , x = 3 ⋅ (5 k ) ∈ Z 3 ⇒
x ∈ Z 3 ∩ Z 5 ⇒ Z15 ⊆ Z 3 ∩ Z 5 .

2. Să se arate că H =  A ∈ M 2 (Z)

A= { }
0
a

0

a
este subgrup al grupului M2 (Z), în raport cu adunarea matricelor.

0 0 0 0
Soluție. a) Fie , ∈ ⇒
⇒ = ; > și = ; > ⇒
' ' 4 4
0 0 0 0
⇒ + = ; > ∈ și = ; > ∈ .
'+4 '+4 −' −'
4. Morfisme și izomorfisme de grupuri

Definiție. Fiind date grupurile ,∗ și g′ , oh , se numește
morfism de grupuri funcția ∶ → ′ , care are proprietatea:
) ∗ + = )o+ ∀), + ∈ .
Definiție. Fiind date grupurile ,∗ și g′ , oh , se numește
izomorfism de grupuri funcția ∶ → ′ , care are proprietățile:
b) ) ∗ + = )o+ ∀), + ∈ .

a) f este bijectivă;
Propoziție. Fiind date grupurile ,∗ și g′ , oh , având

elementele neutre ö! ∈ și ö ∈ ′ și ∶ → ′ un morfism de
a) ö! = ö ;
grupuri, atunci avem:
b) g) ′ h = )′ ∀) ∈ , unde ) ′ este simetricul lui x,

iar )′ este simetricul lui ).
106
Aplicații
1. Să se arate că:
 1 k 
a) înmulţirea matricelor determină pe  0  k ∈ Z o
 1 
structură de grup;
b) grupul definit la punctul a) este izomorf cu grupul aditiv al
numerelor întregi.
Soluție. a) Se verifică cu ușurință axiomele grupului.
1 k 
b) Se defineşte f 0 
1 
=k.
 
2. Să se arate că:
a) x ∗ y = x + y − 2 determină pe Z o structură de grup abelian;
b) x y = x + y − 1 determină pe Z o structură de grup abelian;
c) între grupurile de la a) şi b) există un izomorfism de forma
f : Z → Z, f ( x) = x + a, a ∈ R .
Soluție. a) și b) Se verifică cu ușurință axiomele grupului.
c) Elementul neutru al grupului de la a) este 2 şi al grupului de la
b) este –1. Atunci f (2) = –1 ⇒ 2 + a = –1 ⇒ a = –3 şi atunci
f (x) = x – 3.
11.3 Inele
1) Definiția inelului
compoziție una notată aditiv ,,+" și alta notată multiplicativ ,,∙ "
Definiție. O mulțime nevidă A luată împreună cu două legi de
a) , + este grup abelian;

se numește inel dacă:
b) ,∙ este monoid;
)+ + , = )+ + ),, + + ,) = +) + ,) ∀), +, , ∈ .

c) înmulțirea este distributivă față de adunare, adică:
107
Dacă în plus legea de compoziție notată multiplicativ este
Exemple. a) , +, ∙, adică mulțimea numerelor întregi

comutativă, atunci inelul se numește comutativ.
împreună cu adunarea și înmulțirea determină o structură de inel.
înmulțire este 1, orice ) ∈ are ca opus pe – ).

Elementul neutru față de adunare este 0, elementul neutru față de
b)
, +,∙, ≥ 2, adică mulțimea matricelor de n linii și n
coloane cu coeficienți în R determină împreună cu adunarea
adunare matricea 0 și elementul neutru față de înmulțire matricea

și înmulțirea un inel necomutativ, având elementul neutru față de
unitate þ .
Definiție. Fie , +,∙ un inel. O submulțime nevidă S a lui A
a) ∀), + ∈ Å ⇒ ) − + ∈ Å;
se numește subinel al lui A dacă au loc următoarele:
b) ∀), + ∈ Å ⇒ )+ ∈ Å;
c) 1 ∈ Å.
Exemple. a) Fiind dat un inel , +,∙, evident A este un
b) , +, ∙ este subinel al inelului , +, ∙.

subinel al său.
Definiție. Fie , +,∙ un inel și ' ∈ , ' ≠ 0. Spunem că '
4 ∈ , 4 ≠ 0, astfel încât '4 = 0 (respectiv 4' = 0.

este divizor al lui 0 la stânga (respectiv la dreapta) dacă există
Un element ' ∈ , care este atât divizor la stânga cât și la
Exemple. Inelul , +,∙ are divizori ai lui 0 deoarece 2 ≠ 0

dreapta al lui 0 se numește divizor al lui 0.
3 ≠ 0 și 2 ∙ 3 = 0 .
Definiție. Spunem că inelul , +,∙ este fără divizori ai lui 0
dacă ∀), + ∈ , ) ≠ 0, + ≠ 0 ⇒ )+ ≠ 0.
Exemplu. Inelul , +, ∙ nu are divizori ai lui 0 deoarece
) ≠ 0, + ≠ 0 ⇒ )+ ≠ 0.
Definiție. Un inel comutativ cu cel puțin două elemente și
fără divizori ai lui 0 se numește domeniu de integritate.
108
2) Reguli de calcul într-un inel
1) Într-un inel , +,∙ cu cel puțin două elemente avem: 1 ≠ 0.
2) Pentru orice ) ∈ , avem: ) ∙ 0 = 0 ∙ ) = 0.
3) Pentru orice ), + ∈ , avem:
−)−+ = )+ și
−)+ = )−+ = −)+.
4) Pentru orice ), +, , ∈ avem:
)+ − , = )+ − ), și + − ,) = +) − ,).
5) Într-un inel , +,∙ fără divizori ai lui 0, dacă ) ≠ 0, atunci:
)+ = ), ⇒ + = , și +) = ,) ⇒ + = ,.
3. Morfisme și izomorfisme de inele
Definiție. Fiind date inelele , +,∙ și g ′ ,∗, oh , se numește
morfism de inele funcția ∶ → ′ , care îndeplinește
1) ) + + = ) ∗ + ∀), + ∈ ;

proprietățile:
2) ) ∙ + = )o+ ∀), + ∈ ;

3) ö∙ = ö¶ , unde ö∙ și ö¶ sunt elementele neutre în raport cu
operațiile multiplicative din cele două inele.
Definiție. Fiind date inelele , +,∙ și g ′ ,∗, oh , se numește
izomorfism de inele funcția ∶ → ′ , care îndeplinește
proprietățile:
a) f este morfism de inele.
Observație. Un morfism de inele ∶ → se numește en-

b) f este bijectivă.
domorfism al inelului A, iar un izomorfism de inele ∶ →

se numește automorfism al inelului A.
Aplicații
1. Să se arate că în orice inel comutativ , +,∙ sunt
adevărate egalitățile:
109
a) ' − 4 = ' − 4' + 4;
b) ' + 4 = ' + 2'4 + 4 ;
c) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5 + 2'4 + 2'5 + 245.
Soluție. a) ' − 4' + 4 = '' + '4 − 4' − 44 = ' +
+'4 − '4 − 4 = ' − 4 .
d) ' + 4 = ' + 4' + 4 = ' + '4 + 4' + 4 =
= ' + '4 + '4 + 4 = ' + 2'4 + 4 .
h) ' + 4 + 5 = ' + 4 + 5' + 4 + 5 = ' + '4 + '5 +
+4' + 4 + 45 + 5' + 54 + 5 = ' + '4 + '5 + '4 + 4 +
45 + '5 + 45 + 5 = ' + 4 + 5 + 2'4 + 2'5 + 245.
{ }
2. a) Să se arate că pe A = x + y ⋅ 7 x , y ∈ Z adunarea şi
înmulţirea determină o structură de inel.
 x y 
b) Să se arate că pe M =  7 y  x, y ∈ Z  adunarea şi
 x 
înmulţirea matricelor determină o structură de inel.
c) Să se arate că inelele de la a) şi b) sunt izomorfe.
Soluție. a) și b) Se verifică cu ușurință axiomele inelului.
c) Se stabileşte izomorfismul:
x y
(
f : A → M, f x + y ⋅ 7 =  ) 7y x
.
11.4 Corpuri
1) Definiția corpului
Un inel , +,∙ se numește corp dacă:
a) 1 ≠ 0;
b) ∀) ∈ , ) ≠ 0 este simetrizabil.
Dacă în plus legea de compoziție notată multiplicativ este
comutativă, atunci corpul se numește comutativ.
110
Exemple. , +,∙, , +,∙, Û, +,∙ sunt corpuri comutative.
Remarcă. Corpurile nu au divizori ai lui 0.
3. Morfisme și izomorfisme de corpuri
Definiție. Fiind date corpurile , +,∙ și g ′ ,∗, oh , se numește
morfism de corpuri funcția ∶ → ′ , care îndeplinește
1) ) + + = ) ∗ + ∀), + ∈ ;

proprietățile:
2) ) ∙ + = )o+ ∀), + ∈ ;

3) ö∙ = ö¶ , unde ö∙ și ö¶ sunt elementele neutre în raport cu
operațiile multiplicative din cele două corpuri.
Definiție. Fiind date corpurile , +,∙ și g ′ ,∗, oh , se numește
izomorfism de corpuri funcția ∶ → ′ , care îndeplinește
proprietățile:
a) f este morfism de inele.
b) f este bijectivă.
Aplicații
1. Se consideră = 0, 1, ', 4 un corp cu 4 elemente. Să se
a) '4 = 4' = 1
demonstreze relațiile:
b) ' = 4.
Soluție. Evident ' ≠ 0, ' ≠ 1, ' ≠ 4, 4 ≠ 0, 4 ≠ 1.
a) Presupunem că '4 = 0 ⇒ ' = 0 sau 4 = 0, fals.
Presupunem '4 = ' ⇒ 4 = 1, fals.
Presupunem '4 = 4 ⇒ ' = 1, fals.
Rezultă atunci că '4 = 1.
b) Presupunem că ' = 0 ⇒ ' = 0, fals.
Presupunem că ' = 1 ⇒ ' 4 = 4 ⇒ ''4 = 4 ⇒ ' = 4 , fals.
Presupunem că ' = ' ⇒ ' = 1, fals.
Rezultă atunci că ' = 4.
111
2. a) Să se arate că pe = a) + +√7 | ), + ∈ b adunarea și
) +
înmulțirea determină o structură de inel.
b) Să se arate că pe
= ;7+ ) > | ), + ∈ adunarea și înmul-
țirea determină o structură de inel.
c) Să se arate că inelele de la a) și b) sunt izomorfe.
Soluție. a), b) Se verifică cu ușurință.
) +
c) Se stabilește izomorfismul:
: →
, g) + +√7h = ;7+ ) >.
comutativ (Q, R, C, , p număr prim)

11.5 Inele de polinoame cu coeficienți într-un corp
Fie , +,∙ un corp comutativ. Forma algebrică a unui

1. Forma algebrică a unui polinom
polinom f având nedeterminata X și coeficienții '% , '! , ⋯ , ' ,

' ≠ 0 în corpul K este: = '% + '! + ' + ⋯ + ' .
Observație. Numărul natural n se numește gradul polino-
Exemple. a) : → , ) = 1 + 5 + 7 este un poli-

mului.
b) : Ê → Ê , ) = 2 + 3 + + 4 " este un polinom de

nom de gradul al doilea cu coeficienți în R.
gradul al treilea cu coeficienți în Ê .

2. Valoarea polinomului într-un punct.
∈ 89, = '% + '! + ' + ⋯ + ' , ' ≠ 0

Fiind dat polinomul de gradul n:
și ) ∈ , atunci ) = '% + '! ) + ' ) + ⋯ + ' ) se
Exemplu. Fiind dat polinomul : → , ) = 1 + +

numește valoarea polinomului f în punctul x.
+ , atunci 2 = 1 + 2 + 2 = 7.
3. Funcția polinomială
Fiind dat polinomul de gradul n:
112
∈ 89, = '% + '! + ' + ⋯ + ' , ' ≠ 0
și ) ∈ , atunci funcția ̅ ∶ → , ̅) = ) se numește
funcția polinomială atașată polinomului f.
4. Operații cu polinoame.
Teoremă. Fie , +,∙ un corp comutativ, ) ∈ și polinoa-
mele , ∈ 89. Atunci avem:
+ ) = ) + ), ) = )).
Exemplu. Pentru , ∈ , = 1 + , = 1 −
și ) = 2 avem: + 2 = 2 + 2 = 3 + −1 = 2 și
2 = 22 = 3 ∙ −1 = −3.
Teorema de împărțire cu rest. Fie , +,∙ un corp
comutativ, și polinoamele , ∈ 89, ≠ 0. Atunci există
polinoamele n, o ∈ 89, unic determinate, astfel încât:
= n + o, cu grad(r)<grad(g).
Observație. Polinomul f se numește deîmpărțit, g se numește
Exemplu. Fiind date polinoamele: , ∈ 89, = +

împărțitor, q se numește cât și r rest.
+ + 1 și = ) + 1, folosind algoritmul de împărțire a două

polinoame se obține n = și o = 1. Evident avem relația:
+ + 1 = + 1 ∙ + 1.
5. Divizibilitatea în inele de polinoame
Definiție. Fie , +,∙ un corp comutativ, și polinoamele
, ∈ 89. Spunem că f divide pe g și scriem | , dacă există
ℎ ∈ astfel încât = ℎ.
Exemplu. Fiind date polinoamele , ∈ 89, = + 1
și = − 1, împărțind polinomul g la f se obține câtul
n = − 1 și restul 0 și atunci rezultă că | .
Definiție. Fie , +,∙ un corp comutativ, și polinoamele
, ∈ 89. Un polinom f ∈ 89 se numește cel mai mare
113
divizor comun al polinoamelor f și g dacă îndeplinește următoarele
a) f | și f | ;
proprietăți:
b) dacă f′ ∈ 89 astfel încât f′ | și f′ | atunci f′ | f.

Notație. Cel mai mare divizor comun al polinoamelor f și g se
notează c.m.m.d.c (f, g).
Remarcă. Pentru determinarea celui mai mare divizor comun
Fiind date polinoamele = ) − 3) + 2 și

a două polinoame se folosește algoritmul lui Euclid.
= ) − 4) + 3, atunci folosind algoritmul lui Euclid obținem

Exemplu.
că: c.m.m.d.c (f, g)= ) − 1.

Definiție. Fie , +,∙ un corp comutativ. Polinoamele , ∈
∈ 89 se numesc prime între ele dacă c.m.m.d.c (f, g)= 1.
Exemplu. Polinoamele = ) + 1 și = ) − 1 sunt evident
prime între ele.
6. Rădăcinile unui polinom
Definiție. Fie , +,∙ un corp comutativ. Atunci ' ∈ se
numește rădăcină a polinomului ∈ dacă ' = 0.
Exemplu. ) = 1 este rădăcină a polinomului = − 1,
deoarece 1 = 0.
Teoremă. Fie , +,∙ un corp comutativ, ∈ 89 un poli-
nom și ' ∈ . Atunci există un unic polinom ∈ 89 astfel încât
= − ' + '.
Remarcă. ' reprezintă restul împărțirii polinomului f la
− '.
Exemplu. Fiind dat polinomul = + 1, atunci restul îm-
părțirii polinomului f la − 1 este 1 = 2 și avem relația:
= − 1 + 1 + 2.
Teorema lui Bezout. Fie , +,∙ un corp comutativ, ' ∈ și
∈ 89 un polinom. Atunci − ' | dacă și numai dacă ' este
rădăcină pentru polinomul f.
114
Teoremă. Se consideră polinomul ∈ 89, ≠ 0. Dacă nu-
mărul ' + √4, ', 4 ∈ , 4 > 0 și √4∉ este rădăcină a polinomu-
lui f, atunci și ' − √4 este rădăcină a polinomului f.
Exemplu. Ecuația ) − 2) − 1 = 0 are rădăcinile:
)! = 1 + √2 și ) = 1 − √2.
Teoremă. Se consideră polinomul ∈ 89, ≠ 0. Dacă nu-
mărul ' + 4Ô ∈ Û − și este rădăcină a polinomului f, atunci și
' − 4Ô este rădăcină a polinomului f.
Exemplu. Ecuația ) − 2) + 2 = 0 are rădăcinile:
)! = 1 + Ô și ) = 1 − Ô.
7. Polinoame ireductibile
Definiție. Fie , +,∙ un corp comutativ. Un polinom
∈ 89 având grad ≥ 1 se numește reductibil peste K dacă
există două polinoame , ℎ ∈ 89 având grad < grad
și gradℎ < grad astfel încât = ℎ.
Observație. Un polinom ∈ 89 având grad ≥ 1 și care
Remarcă. Dacă polinomul ∈ 89 este ireductibil peste K

nu este reductibil peste K se numește ireductibil peste K.
și ' ∈ , ' ≠ 0, atunci și polinomul ' este ireductibil peste K.

Dacă polinomul ∈ 89 este reductibil peste K și ' ∈ ,
' ≠ 0, atunci și polinomul ' este reductibil peste K.
Exemple. a) Orice polinom de gradul întâi = ' + 4 ∈
∈ 89, ' ≠ 0 este ireductibil peste K.
b) Polinoamele ∈ 89, având gradele 2 sau 3 sunt ireductibile
c) Polinomul = ) − 1 ∈ 89 este reductibil deoarece 1 și −1

peste K, dacă și numai dacă nu au rădăcini în K.
sunt rădăcini ale polinomului f și atunci = ) − 1 = ) − 1 ∙

∙ ) + 1.
d) Polinomul = ) + 1 este irductibil în 89 și reductibil în
Û , deoarece = ) + 1 = − Ô + Ô.
115
7. Relațiile lui Viete pentru un polinom de gradul 3
Fie polinomul = f + 5 + 4 + ' " , ', 4, 5, f ∈ , ' ≠ 0
unde poate fi unul din corpurile , , Û. Dacă )! , ) , )" sunt
4
rădăcinile polinomului f , atunci avem:
)! + ) + )" = −
'
5
)! ) + )! )" + ) )" = .U
'
f
)! ) )" = − '
Exemplu. Pentru ecuația ) " − 2) + 3) − 6 = 0, relațiile
)! + ) + )" = 2
lui Viete sunt:
®)! ) + )! )" + ) )" = 3.U

)! ) )" = 6
8. Relațiile lui Viete pentru un polinom de gradul 4
Fie polinomul = ö + f + 5 + 4 " + ' & , ', 4, 5, f, ö ∈
∈ , ' ≠ 0, unde poate fi unul din corpurile , , Û. Dacă
)! , ) , )" , )& sunt rădăcinile polinomului f , atunci avem:
4
)! + ) + )" + )& = −
'
5
)! ) + )! )" + )! )& + ) )" + ) )& + )" )& =
' .U
) ) ) + ) ) ) + ) ) ) + ) ) ) = − f
! " ! & ! " & " &
'
ö
)! ) )" )& = '
Exemplu. Pentru ecuația 2) & − ) " + 4) − 6) − 16 = 0,
relațiile lui Viete sunt:
116
1
)! + ) + )" + )& =
2
)! ) + )! )" + )! )& + ) )" + ) )& + )" )& = 2 .U
) ) ) + ) ) ) + ) ) ) + ) ) ) = 3
! " ! & ! " & " &
)! ) )" )& = −8
Aplicații
1. Un polinom împărţit cu x − 1, x + 1, x + 4 dă resturile 15, 7,
-80. Să se afle restul împărţirii polinomului prin
( x − 1)( x + 1)( x + 4) .
2
Soluție. P(x ) = ( x − 1)( x + 1)( x + 4) ⋅ C(x ) + ax + bx + c
P(1) = a + b + c = 15; P( − 1) = a − b + c = 7 ;
P( − 4) = 16 a − 4b + c = −80 . Se rezolvă sistemul.
2. Să se determine ' ∈ şi să se rezolve ecuaţia
x + 2 x + ax − 6 = 0 ştiind că între rădăcinile )! , ) , )" ale
acestora există relaţia )! = ) + )" .
3 2
)! + ) + )" = −2
Soluție. a) Avem relațiile lui Viete:
®)! ) + ) )" + )! )" = ' U

)! ) )" = 6
și relația suplimentară: )! = ) + )" . Înlocuind în prima relație
obținem: 2)! = −2 ⇒ )! = −1 și ) + )" = −1. Din ultima
relație ) )" = −6. Relația a doua se scrie: )! ) + )" + ) )" =
= ' ⇒ −1−1 − 6 = ' ⇒ ' = −5.
3. Se consideră ecuația ) " + ) + ) + ' = 0, ' ∈ cu
rădăcinile )! , ) , )" . Să se arate că oricare ar fi ' ∈ , între
)! + ) + )" = )! + ) + )" .

rădăcinile ecuației există relația:
)! + ) + )" = −1, )! ) + ) )" + )! )" = 1 ⇒

Soluție. Conform relațiilor lui Viete avem:
117
⇒ )! + ) + )" = )! + ) + )" − 2)! ) + ) )" + )! )" =
= 1 − 2 = −1 = )! + ) + )" .
4. Să se arate că polinomul }) = ) :! − + 1) + se
divide cu ) = ) − 1 .
Soluție. Evident }1 = 1 − + 1 + = 0, de unde
rezultă că }) se divide cu ) − 1.
}) = ) :! − ) − ) + = )) − 1 − ) − 1 =
= )) − 1) 6! + ) 6 + ⋯ + ) + 1 − ) − 1 =
= ) − 1) + ) 6! + ⋯ + ) − = ) − 1R),
unde R) = ) + ) 6! + ⋯ + ) − . Avem evident R1 = 0
și deci R) se divide cu ) − 1. Rezultă atunci că }) se divide
cu ) − 1 .
5. Să se determine ', 4 ∈ și să se rezolve ecuația:
) & − ' + 2) " − 2) + 4) + 1 = 0,
știind că admite ca rădăcină pe ) = 2 − √3.
Soluție. Dacă ecuația admite ca rădăcină pe )! = 2 − √3,
atunci admite ca rădăcină și pe ) = 2 + √3. Avem atunci:
)! + ) = 4 și )! ) = g2 − √3hg2 + √3h = 4 − 3 = 1.
Polinomul de gradul al doilea care are rădăcinile )! și ) este
) − 4) + 1. Se împarte polinomul
) & − ' + 2) " − 2) + 4) + 1 la polinomul ) − 4) + 1 și se
obține câtul ) = ) + 2 − ') + 5 − 4' și restul
R) = 4 − 15' + 18) + 4' − 4. Punem condiția ca R) = 0
pentru orice ) ∈ și rezultă 4 − 15' + 18 = 0 și 4' − 4 = 0.
Rezolvând obținem: ' = 1, 4 = −3.
118
BIBLIOGRAFIE
1. Manuale de matematică pentru clasa a IX-a.

2. Manuale de matematică pentru clasa a X-a.
3. Manuale de matematică pentru clasa a XI-a.
4. Manuale de matematică pentru clasa a XII-a.
5. Gheorghe Adalbert Schneider, Culegere de probleme de
algebră pentru clasele IX - XII, Editura Hyperion, Craiova 2010.
6. Gheorghe Adalbert Schneider, Matematică – exerciții și
probleme pentru clasa a-IX-a, Editura Hyperion, Craiova 2010.
probleme pentru clasa a-X-a, Editura Hyperion, Craiova 2010.
probleme pentru clasa a-XI-a, Editura Hyperion, Craiova 2010.
probleme pentru clasa a-XII-a, Editura Hyperion, Craiova 2010.
119
120
CUPRINS
1 Mulțimi și elemente de logică matematică . . . . . 3

1.1 Mulțimea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.2 Operații algebrice cu numere reale . . . 3
1.1.3 Calcule cu numere reale reprezentate prin
litere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.1.4 Ordonarea numerelor reale . . . . . . . . . . . 6
1.1.5 Modulul unui număr real . . . . . . . . . . . . 7
1.1.6 Aproximări, trunchieri, rotunjiri . . . . . . . 8
1.1.7 Partea întreagă și partea fracționară a
unui număr real . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.1.8 Operații cu intervale de numere reale . . . 10
1.1.9 Inegalități . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Elemente de logică matematică . . . . . . . . . . . 14
1.2.1 Propoziție, predicat cuantificatori . . . . . 14
1.2.2 Mulțimi. Corelarea elementelor de logică
matematică cu operațiile și relațiile cu mulțimi . 16
1.3 Condiții necesare, condiții suficiente . . . . . . . 18
1.4 Tipuri de raționamente logice . . . . . . . . . . . . 19
2 Funcții definite pe mulțimea numerelor naturale . . 23
2.1 Șiruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Progresii aritmetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2.1 Noțiunea de progresie aritmetică . . . . . . 23
2.2.2 Formula termenului general al progresiei
aritmetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
2.2.3 Suma primilor n termeni ai unei progresii
aritmetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2.4 Alte proprietăți ale progresiilor aritmetice 26
121
2.3 Progresii geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3.1 Noțiunea de progresie geometrică . . . . . 27
2.3.2 Formula termenului general al progresiei
geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.3.3 Suma primilor n termeni ai unei progresii
geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.3.4 Alte proprietăți ale progresiilor
geometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3 Funcții, lecturi grafice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.1 Noțiunea de funcție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.2 Funcții numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
3.3 Compunerea funcțiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4 Funcția de gradul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.1 Ecuația de gradul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
4.2 Funcția afină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
5 Funcția de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.1 Ecuația de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . 40
5.2 Funcția de gradul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . 42
6 Mulțimi de numere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.1 Numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.1.1 Puteri cu exponent întreg . . . . . . . . . . . 47
6.1.2 Radicali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
6.1.3 Puteri cu exponent rațional . . . . . . . . . . 51
6.1.4 Puteri cu exponent real . . . . . . . . . . . . . 51
6.2 Logaritmi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
6.3 Mulțimea numerelor complexe . . . . . . . . . . . 55
6.3.1 Numere complexe sub formă algebrică . 55
6.3.2 Reprezentarea geometrică a numerelor
complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
6.3.3 Rezolvarea de ecuații în C . . . . . . . . . . 60
7 Funcții și ecuații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.1 Funcții și ecuații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.1.1 Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate.
122
Funcții inverse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
7.1.2 Funcția putere cu exponent natural . . . . 64
7.1.3 Funcția radical . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
7.1.4 Funcția exponențială . . . . . . . . . . . . . . 65
7.1.5 Funcția logaritmică . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.2 Ecuații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
7.2.1 Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații
iraționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
exponențiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
logaritmice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
8 Metode de numărare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
8.1 Mulțimi finit ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
8.2 Permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
8.3 Aranjamente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
8.4 Combinări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
8.5 Binomul lui Newton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
9 Elemente de probabilități . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
9.1 Evenimente. Operații cu evenimente . . . . 78
9.2 Probabilitatea unui eveniment . . . . . . . . . 79
9.3 Proprietăți ale probabilităților . . . . . . . . . . 80
9.4 Probabilități condiționate . . . . . . . . . . . . . 80
9.5 Evenimente independente . . . . . . . . . . . . . 81
9.6 Schema lui Poisson . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
9.7 Schema lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
9.8 Variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
10 Elemente de calcul matriceal și sisteme de ecuații
liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
10.1 Permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
10.2 Matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
10.3 Determinanți . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
10.4 Matrice inversabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
123
10.5 Rangul unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
10.6 Sisteme de ecuații liniare . . . . . . . . . . . . . . 93
11 Structuri algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
11.1 Legi de compoziție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
11.2 Grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
11.3 Inele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
11.4 Corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
comutativ ( Q, R, C, , număr prim

11.5 Inele de polinoame cu coeficienți într-un corp
112
Tiparul executat la
EDITURA HYPERION
CRAIOVA
Str. Florilor Nr. 15
124

Algebra

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebra

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHEORGHE ADALBERT SCHNEIDER

Comenzi pentru cărţile editurii noastre se pot

Copyright © Editura Hyperion

Descrirea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

|−)| = |)|, ∀) ∈ ;

|)+| = |)| ∙ |+|, ∀), + ∈ ;

Soluție. a) |) + 2| = 6 ⇔ ) + 2 = ±6 ⇔ ) = 4 sau ) = −8.

a) aproximația prin lipsă de ordinul  a lui ) este:

)′ = −', '! ' ⋯ ' − 106

Soluție. √3 = 1,7320508 ⋯ și −√3 = −1,7320508 ⋯.

a) '′ = 1,73, '′′ = 1,74 și 4′ = −1,74, 4′′ = −1,73.

 ≤ _ + 1 <  + 1⇒ c_ + 1d = .

a _ + 1 b = _ + 1 − ^ _ + 1 ` = _ + 1 − .

6) ', U∞U = ) ∈  | ) > ' - interval deschis la stânga în a și

8) −∞, U49U = ) ∈  | ) ≤ 4 - interval nemărginit la stânga și

9) −∞, 4 = ) ∈  | ) < 4 - interval nemărginit la stânga și

Distanța euclidiană dintre numerele reale ' și b se definește

ca fiind numărul f', 4 = |' − 4|.

Soluție. a) ) ∈  | ) ≤ 3 = −∞, U39U.

relației de ordine pe mulțimea . Se folosesc transformările

echivalente și se obține o sumă de pătrate mai mare sau egală cu

1) Dacă ', 4 ∈ , atunci avem: '  + 4  ≥ 2'4.

Soluție. '  + 4  ≥ 2'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.

< i :=i <:=

8) Dacă ', 4, 5 ∈ , atunci avem: '  + 4  + 5  ≥ '4 + 45 + 5'.

Soluție. După efectuarea calculelor se obține '+ − 4) ≥

_'  + 4  )  + +   ≥ ') + 4+.

a) Dacă ') + 4+ ≤ 0, inegalitatea este evident adevărată.

<= <:= =l =:l l< l:<

'4, 45, 5' și se obține: '  4  + 4  5  + 5  '  ≥ '4  c+ab5  +

+'  45 = '45' + 4 + 5.

a) '  ≥ 445 b) '4 + 45 + 5' ≤ 0.

Soluție. a) '  ≥ 445 ⇔ −4 − 5 ≥ 445 ⇔

Notăm propozițiile cu: m, n, o, ⋯.

adevăr 1 și notăm pm = 1, iar dacă propoziția este falsă are

valoarea de adevăr 0 și notăm pm = 0.

2) Fiind dată propoziția m, numim negația propoziției m,

propoziția notată ¬m și care este adevărată atunci când m este falsă

a) Fiind dată propoziția m: , ,11 este număr prim” , avem că m

este adevărată și atunci propoziția ¬m este falsă.

a) Fiind date propozițiile: m: , ,22 este număr par” și n: ,,8>5”

avem că m și n sunt adevărate și atunci propoziția m∧n este

b) Fiind date propozițiile: m: ,,1 + 2 + 3 > 2 + 3 + 4” și

n: , , Medianele unui triunghi sunt concurente” , avem că m este

a) Fiind date propozițiile: m: , ,1 = 5” și n: ,,12> 3” avem că m

este falsă și n este adevărată și atunci propoziția m∨n este

b) Fiind date propozițiile: m: ,,1 + 2 = 5” și n: ,,12 divide pe 50”

avem că m și n sunt false și atunci propoziția m∨n este falsă.

Exemplu. Fiind date propozițiile: m: , ,5 = 5” și n: ,,15< 5”

avem că m este adevărată și n este falsă și atunci propoziția m → n

6) Fiind date propozițiile m și n, numim echivalența

propozițiilor m și n, propoziția notată m ↔ n (m echivalent cu n,

Exemplu. Fiind date propozițiile: m: , ,3 > 5” și n: ,,6 este

număr prim” avem că m și n sunt false și atunci propoziția m ↔ n

Exemplu. ,,}): 3) − 6 = 0", unde ) ∈  este un predicat

unar. Pentru ) = 2 se transformă în propoziție adevărată, iar

Exemplu. Propoziția: ∃))  − 3) + 2 = 0, unde ) ∈

1.2.2 Mulțimi. Corelarea elementelor de logică

Exemplu.  = 1, 2, 3 este o mulțime notată cu A.

2. Dacă  este o mulțime și ) un element al mulțimii , atunci

  ∩  =    ∪    - legile lui De Morgan.

1.3 Condiții necesare, condiții suficiente

Forma generală a unei teoreme este: })! , ) , ⋯ , ) ⇒

|−)| = |)|, ∀) ∈ ;

|)+| = |)| ∙ |+|, ∀), + ∈ ;

a) aproximația prin lipsă de ordinul a lui ) este:

)′ = −', '! ' ⋯ ' − 106

a) '′ = 1,73, '′′ = 1,74 și 4′ = −1,74, 4′′ = −1,73.

≤ _ + 1 < + 1⇒ c_ + 1d = .

a _ + 1 b = _ + 1 − ^ _ + 1 ` = _ + 1 − .

6) ', U∞U = ) ∈ | ) > ' - interval deschis la stânga în a și

8) −∞, U49U = ) ∈ | ) ≤ 4 - interval nemărginit la stânga și

9) −∞, 4 = ) ∈ | ) < 4 - interval nemărginit la stânga și

ca fiind numărul f', 4 = |' − 4|.

Soluție. a) ) ∈ | ) ≤ 3 = −∞, U39U.

relației de ordine pe mulțimea . Se folosesc transformările

1) Dacă ', 4 ∈ , atunci avem: ' + 4 ≥ 2'4.

Soluție. ' + 4 ≥ 2'4 ⇔ ' − 4 ≥ 0.

8) Dacă ', 4, 5 ∈ , atunci avem: ' + 4 + 5 ≥ '4 + 45 + 5'.

Soluție. După efectuarea calculelor se obține '+ − 4) ≥

_' + 4 ) + + ≥ ') + 4+.

'4, 45, 5' și se obține: ' 4 + 4 5 + 5 ' ≥ '4 c+ab5 +

+' 45 = '45' + 4 + 5.

a) ' ≥ 445 b) '4 + 45 + 5' ≤ 0.

Soluție. a) ' ≥ 445 ⇔ −4 − 5 ≥ 445 ⇔

adevăr 1 și notăm pm = 1, iar dacă propoziția este falsă are

valoarea de adevăr 0 și notăm pm = 0.

propozițiilor m și n, propoziția notată m ↔ n (m echivalent cu n,

Exemplu. ,,}): 3) − 6 = 0", unde ) ∈ este un predicat

Exemplu. Propoziția: ∃)) − 3) + 2 = 0, unde ) ∈

Exemplu. = 1, 2, 3 este o mulțime notată cu A.

2. Dacă este o mulțime și ) un element al mulțimii , atunci

∩ = ∪ - legile lui De Morgan.

Forma generală a unei teoreme este: })! , ) , ⋯ , ) ⇒

⇒ Q)! , ) , ⋯ , ) , unde })! , ) , ⋯ , ) , Q)! , ) , ⋯ , ) sunt

Fiind dată teorema: })! , ) , ⋯ , ) ⇒ Q)! , ) , ⋯ , ) ,

dacă propoziția Q)! , ) , ⋯ , ) ⇒ })! , ) , ⋯ , ) este

})! , ) , ⋯ , ) ⇒ Q)! , ) , ⋯ , ) se numește teoremă directă.

În acest caz scriem })! , ) , ⋯ , ) ⇔ Q)! , ) , ⋯ , ) și citim

Fie }, unde ∈ o propoziție. Dacă:

a) }0 este adevărată și

Pentru a demonstra că o propoziție } este adevărată pentru

orice ∈ , ≥ % se parcurg două etape:

Soluție. Notăm }: 2 ≥ − 1.

2 − 2 ≥ + 2 ∀ ≥ 2 ⇔ ≥ 2 + 2 ∀ ≥ 2

b) Vom demonstra că } ⇒ } + 1.

f:! = 5:" ∙ 2:" + 3:" ∙ 2:" = 5 ∙ 5:! ∙ 2 ∙ 2: +

b) Dacă = 6, 12, 20, 30, ⋯ , 72 , atunci ̿ = 7.

Soluție. Notăm cu mulțimea băieților și cu mulțimea

fetelor. Atunci

precedentul adunând o ( ' = '6! + o, ∀, ≥ 2.

Exemple. a) Șirul ' ! , dat de ' = este progresie

' = '! + − 1o.

Exemplu. a) Pentru progresia aritmetică ' ! , '! = 2,

primul termen '! = 1 și rația o = 4. Notăm cu rangul termenu-

lui 401 și avem: 401 = 1 + − 1 ∙ 4 ⇒ = 101.

o − = 0 ⇒ o = 0 ≠ . Atunci '! = 1.

^'! + ' `m 1 + 1m

' + '6:! = '! + ' ∀, ≥ 2.

⇒ ' + 4 + 5' − 4 + 5 − 4' + 4 + 5 = 0 ⇒ ' + 4 + 5 ∙

precedentul înmulțit cu n ( 4 = 46! ∙ n, ∀, ≥ 2.

Exemplu. a) Pentru progresia geometrică 4 ! , 4! = 2,

n6 = ⇒ n = ; > și 4! = ∙ ; > .

primul termen '! = 1 și rația q= 3. Notăm cu rangul termenu-

lui 6561 și avem: 6561 = 1 ∙ 36! ⇒ 36! = 3# ⇒ = 9.

încât pentru orice ∈ ∗ suma primilor n termeni ai săi este dată

1. Fiind dată progresia geometrică 4 ! , are loc relația:

' " 4 + 54 + 5 = 4 " ' + 4' + 4 .

element ) ∈ îi punem în corespondență un element unic y∈ .

Exemplu. Corespondența ∶ → , unde

= −2, −1, 0, 1, 2 , = 0, 1, 2, 3, 4 , ) = )

Exemplu. : 80, 19 → , ) = ) + 1, : −2, 2 → ,

b) Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem că funcția f

Definiție. Fiind dată funcția numerică ∶ → , spunem că

ea este mărginită dacă există > 0, astfel încât să avem:

Exemplu. Funcția ∶ → , ) = ) " − ) este funcție

o: → , unde o) = g)h.

Exemple. a) Fie : 1, 2, 3 → 4, 5, 6 , 1 = 4, 2 = 5,

2. Fie funcția ∶ → , ) = ) + 1. Să se determine

funcția g ∶ → astfel încât f g ( x ) = 2 x + 3 .

) + 1) + 2 + 18 = ) + 3) + 4.

Exemplu. a) Funcția : → , ) = ) + 4 este funcție

b) Funcția ∶ → , ) = 6 este funcție afină și se mai