MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

BULETINUL POMPIERILOR
Nr. 2(16) – 2007
(serie nouă)

EDITURA MINISTERULUI INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

BUCUREŞTI - 2007
 Publicaţie editată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
Fondată în 1955
Apare semestrial
www.revista.pompieri.go.ro/alte publicaţii

COLEGIUL DE REDACŢIE:

Preşedinte: general-locotenent Vladimir SECARĂ

Editor coordonator: general de brigadă drd. Constantin ZAMFIR

Redactor-şef: colonel Valentin UBAN

Secretar responsabil de redacţie: locotenent-colonel drd. ing. Cristian DAMIAN

Traduceri: ec. Valentin Th. MARINESCU

Difuzare: Nicoleta MARIN

Lucrările au fost elaborate de un colectiv din Inspecţia de Prevenire –

Direcţia Pompieri a I.G.S.U.
Coordonator lucrare: colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ

© Copyright: I.G.S.U.

® Drepturile asupra materialelor publicate aparţin autorilor

Redactare: cms. şef Vişan Georgeta

Tehnoredactare şi copertă: sinsp. Tudorache Carmen
Grafician: Lavinia Dima

Tipărit la Tipografia MIRA

 CUPRINS
Armonizarea legislaţiei naţionale cu cea europeană

1. PERSPECTIVE PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR

DUPĂ INTEGRAREA ÎN U.E. - autor: general de brigadă drd.
Constantin ZAMFIR - adjunct al inspectorului general I.G.S.U. ................. 5
2. APLICAREA REGLEMENTĂRILOR EUROPENE PRIVIND
LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR ŞI SERVICIILOR ÎN
DOMENIUL SECURITĂŢII LA INCENDII – autori col. dr. ing.
Sorin CALOTĂ - Şeful Direcţiei Pompieri I.G.S.U. ..................................... 9
3. STUDIU PRIVIND ARMONIZAREA REGLEMENTĂRILOR
NAŢIONALE PRIVIND INSTALAŢIILE DE STINGERE A
INCENDIILOR CU REGLEMENTĂRILE EUROPENE- autori:
col. dr. ing. Sorin CALOTĂ, col. dr. ing. Ioan VALE, mr. ing. Costel
Marian PIETREANU, cpt. ing. Ionel – Puiu GOLGOJAN -Direcţia
Pompieri I.G.S.U.......................................................................................... 22
4. CLASIFICAREA EUROPEANĂ A PRODUSELOR PENTRU
CONSTRUCŢII DIN PUNCT DE VEDERE AL REACŢIEI LA
FOC - autor: col. dr. ing. Sorin CALOTĂ - Şeful Direcţiei Pompieri -
I.G.S.U.......................................................................................................... 98
5. PREVENIREA INCENDIILOR ÎN UNELE STATE
EUROPENE - autori: Traducere şi adaptare: col. dr. ing. Sorin
CALOTĂ, mr. ing. Constanţa ENE, mr. drd. ing. George SORESCU,
lt. ing. Victor GRAURE slt. ing. Cătălin NETCU, chim. Dan
ANDRONESCU - Direcţia Pompieri I.G.S.U........................................... 114
6. STUDIU COMPARATIV PRIVIND ORGANIZAREA
ACTIVITĂŢII DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII LA INCENDIU ÎN STATELE MEMBRE ALE
UNIUNII EUROPENE - autor: lt. col. ing. Daniel RADU Direcţia
Pompieri I.G.S.U........................................................................................ 234

3
 PERSPECTIVE PENTRU PREVENIREA INCENDIILOR
DUPĂ INTEGRAREA ÎN U.E.

General de brigadă Constantin ZAMFIR

Adjunct al inspectorului general I.G.S.U.

Abstract
The work presents fire prevention expectation after European
integration, the main directions of action, applying provisions of European
regulation, elaborate a new conceptions regarding fire statistic who will
determinate a better preventive measures.
Au trecut aproape 240 de ani de la momentul în care autorităţile emiteau
primele documente de prevenire a incendiilor, urmărind să asigure cetăţenilor şi
aşezărilor siguranţa atât de necesară derulării unei vieţi şi civilizaţii fireşti.
De-a lungul timpului, au fost emise multe reglementări de prevenire a
incendiilor. Experienţa acumulată, eficientizarea în timp a structurii
organizatorice, creşterea competenţei profesionale a personalului inspecţiei
a condus la realizarea unuia dintre cele mai bune niveluri de protecţie la foc
a cetăţenilor din Europa şi pot asigura preluarea şi aplicarea eficientă a
noilor atribuţii conforme cu reglementările europene.
Dezvoltarea metodelor de prevenire, instruirea proprie şi informarea
preventivă a cetăţenilor au fost preocupări ale pompierilor încă de la
înfiinţarea instituţiei, conţinutul concepţiei de prevenire îmbogăţindu-se
continuu în practica de zi cu zi.
Astfel, în ultimii ani se constată creşterea frecvenţei manifestării
factorilor de risc care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul
înconjurător şi valorile patrimoniului naţional. Analiza evenimentelor din
acest an indică menţinerea vulnerabilităţii comunităţilor la manifestarea
situaţiilor de urgenţă, deşi capacitatea de răspuns a instituţiilor specializate a
crescut simţitor de la an la an. În acest context se impune acordarea unei
5
atenţii mult mai mari consolidării capacităţii instituţiilor specializate şi a
autorităţilor locale, regionale şi naţionale pentru prevenirea producerii
situaţiilor de urgenţă.
Prevenirea este mult mai puţin costisitoare decât răspunsul la
evenimentele produse, fie ele incendii sau inundaţii. Ca urmare, prevenirea
situaţiilor de urgenţă trebuie să constituie o activitate prioritară a tuturor
componentelor sistemului naţional de management a situaţiilor de urgenţă, a
tuturor persoanelor fizice şi juridice de pe teritoriul naţional.
Riscul de incendiu este cel mai frecvent risc care se manifestă pe
teritoriul naţional. Incendiul afectează, uneori ireversibil, domenii
importante ale activităţii vieţii economice şi sociale, precum construcţii,
instalaţii, păduri, culturi agricole. Atât prin frecvenţă şi pagube produse, cât
şi prin numărul de victime, incendiul produce cele mai mari pierderi cu
consecinţe directe şi indirecte. Ca urmare, prevenirea incendiilor a constituit
şi va constitui o preocupare majoră pentru fiecare comunitate.
Din acest punct de vedere este interesantă tendinţa tot mai accentuată
existentă în statele membre ale U.E., prezentată într-un material din acest
număr de revistă, de orientare prioritară a activităţii spre prevenire. După ani
de zile în care s-au depus eforturi financiare şi umane doar pentru întărirea
intervenţiei, neglijând aproape complet zona preventivă, s-a ajuns la
concluzia că activitatea de prevenire este mult mai eficientă pentru
asigurarea unui nivel corespunzător de securitate a cetăţenilor. În România
se ştia acest lucru de foarte mulţi ani. De aceea, nu întâmplător, experienţa
pozitivă românească a convins multe state să întărească segmentul prevenirii
incendiilor sub diferitele forme: elaborare de reglementări, control
preventiv, informare preventivă, elaborare statistici.
Lipsa unei politici comunitare privind apărarea împotriva
incendiilor, a unui mecanism specific de acţiune similar celui existent pentru
protecţie civilă, lipsă datorată organizării diferite a structurilor de apărare
împotriva incendiilor, de la stat la stat, nu trebuie să îngrădească schimbul
de idei şi experienţă în acest domeniu. Libera circulaţie a persoanelor,
mărfurilor şi serviciilor, unul din principiile de bază al Pieţii Interne
Europene, impune acţiuni concertate pentru stabilirea unui nivel minim de
securitate la incendiu.
Un pas important în această direcţie îl constituie Directiva
nr. 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii şi prevederile
despre securitatea la incendiu, inclusiv în documentele subsecvente, cum ar
fi Documentul Interpretativ nr. 2.
„Securitatea la incendiu”, una dintre cerinţele esenţiale ale Directivei
89/106/CEE, arată că strategia de apărare împotriva incendiilor se bazează
6
pe prevenirea acestor fenomene, urmărind reducerea la minim a
împrejurărilor favorabile iniţierii şi dezvoltării incendiilor. Această prevedere
evidenţiază importanţa activităţii de prevenire a incendiilor, ce trebuie sprijinită
şi dezvoltată pornind de la strategii şi proceduri eficiente şi transparente.
Inspecţia de Prevenire este, în prezent, o structură specializată a
Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, o componentă
importantă a acesteia fiind prevenirea incendiilor. Existenţa Inspecţiei de
Prevenire, structură cu tradiţie şi experienţă îndelungată, cu realizări
deosebite de-a lungul anilor, constituie o garanţie, dar şi un avantaj în
deplina integrare europeană în acest domeniu.
Armonizarea reglementărilor naţionale cu cele europene şi aplicarea
lor nu este un proces facil, dar am convingerea că experienţa şi competenţa
personalului din Inspecţia de Prevenire asigură preluarea şi aplicarea
eficientă a noilor reglementări, în scopul îndeplinirii cerinţei esenţiale
„securitate la incendiu” pentru construcţii şi instalaţiile aferente acestora.
Schimbările permanente care au avut şi au loc în continuare în
organizarea structurilor cu atribuţii în prevenirea incendiilor dovedesc
importanţa şi dorinţa de perfecţionare şi eficientizare a acestei preocupări cu
rol de apărare a populaţiei, a bunurilor şi a mediului în situaţii de urgenţă.
Concepţia europeană privind securitatea la incendiu va determina
modificări majore, esenţiale, atât în ceea ce priveşte fabricarea,
comercializarea şi utilizarea produselor pentru construcţii, a clasificării lor
din punct de vedere al comportării la foc, cât şi în elaborarea unor noi
reglementări tehnice privind construcţiile, securitatea la incendiu în special.
În toate actele normative subsecvente Legii nr. 307 privind apărarea
împotriva incendiilor, recent elaborate de Inspecţia de Prevenire, s-a urmărit
cu prioritate preluarea reglementărilor şi standardelor europene, chiar dacă
se ia astfel înainte altor autorităţi care nu au reuşit armonizare atât de
necesară. Au fost avute în vedere îndeosebi standardele europene privind
montarea, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere şi de detectare a
incendiului, care prezintă diferenţe de abordare faţă de unele norme tehnice
româneşti încă nearmonizate de ministerul de resort.
Prin urmare, intrarea în U.E. trebuie să permită valorificarea
superioară a experienţei dobândite în activitatea de prevenire a incendiilor.
Trebuie preluate însă şi formele eficiente existente în alte state, îndeosebi,
privind acordarea unui rol important comunităţilor locale, întăririi
componentei preventive a serviciilor voluntare.
Ţinând cont de tendinţele actuale de pe plan european, de obiectivele
strategiei Guvernului şi strategiei sectoriale a ministerului, Inspecţia de
Prevenire acţionează deja în următoarele direcţii prioritare:
7
 • aplicarea strictă a prevederilor reglementărilor europene aplicabile;
• exercitarea cu fermitate şi competenţă, cu respectarea deplină a
legalităţii, a autorităţii de stat în domeniul apărării împotriva incendiilor prin
activităţi specifice;
• acţiuni mai eficiente pentru cunoaşterea prevederilor
reglementărilor privind noua clasificare europeană a produselor pentru
construcţii din punct de vedere al comportării la foc de către producători,
patroni, utilizatori şi proiectanţi, pentru a asigura un nivel competitiv pentru
produsele şi serviciile de proiectare naţionale;
• planificarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire a incendiilor
de către Inspectoratul General şi inspectoratele judeţene pentru situaţii de
urgenţă, preponderent la instituţii publice, operatori economici cu risc mare
şi foarte mare de incendiu, ori obiective în care se desfăşoară activităţi
socio-economice şi culturale la care participă un număr mare de persoane;
• elaborarea unei noi concepţii privind statistica incendiilor care va
determina optimizarea măsurilor preventive;
Principala prioritate o reprezintă crearea unei culturi a prevenirii
incendiilor prin informarea publicului asupra riscurilor existente şi educarea
populaţiei cu privire la măsurile practice pe care le poate lua pentru
reducerea vulnerabilităţii.
Cetăţeanul, ca principal beneficiar al politicii de securitate, are dreptul şi
datoria de a contribui activ la construcţia ei cotidiană, printr-un comportament
participativ şi responsabil. Cetăţeanul are dreptul de a fi informat cu privire la
riscurile la care este supus în cadrul comunităţii, dar în acelaşi timp are obligaţia
de a avea un comportament preventiv, de a participa activ la prevenirea
incendiilor, şi în general, la prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă în
cadrul comunităţii locale. În cadrul acestui comportament preventiv un loc
important îl ocupă eliminarea neglijenţelor.
Evenimentele din această vară, cu o creştere nemaiîntâlnită a
arderilor necontrolate de mirişti, au demonstrat că în acest domeniu mai sunt
multe de făcut. Este necesară dezvoltarea la nivel naţional a unei concepţii
integrate de conştientizare a publicului, precum şi a factorilor de decizie şi a
celorlalţi actori implicaţi, pentru cunoaşterea diferitelor tipuri de riscuri
specifice, a măsurilor de prevenire a acestora, precum şi a comportamentului
care trebuie adoptat în cazul producerii lor, a unei mentalităţi adecvate la
nivelul comunităţilor locale prin angrenarea în acest efort a tuturor factorilor
educaţionali: şcoala, biserica, organizaţiile nonguvernamentale etc.
O astfel de concepţie este necesară pentru a crea o societate informată şi
rapidă în reacţii, capabilă să-şi reducă vulnerabilitatea la incendii şi alte
dezastre.
8
 APLICAREA REGLEMENTĂRILOR EUROPENE
PRIVIND LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR
ŞI SERVICIILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII
LA INCENDII

Col. dr. ing. Sorin CALOTĂ

Şeful Direcţiei Pompieri I.G.S.U.

Abstract
The work presents the way of applyinng European regulation
regarding free circulation of goods and utilities in fire security fields.

Armonizarea reglementărilor naţionale privind prevenirea

incendiilor cu reglementările europene a fost abordată ca o direcţie prioritară
de acţiune, având în vedere respectarea principilor europene fundamentale
privind libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor.
Libera circulaţie a mărfurilor reprezintă principalul obiectiv şi în
acelaşi timp principiul de bază al Pieţii Interne Europene. Astfel, în art. 9 al
Tratatului de la Roma, care a stat la baza înfiinţării Uniunii Europene, a fost
stipulată crearea şi menţinerea unei uniuni vamale care să acopere întregul
comerţ cu bunuri şi care să implice interzicerea tarifelor la importul şi
exportul de produse între Statele Membre, ca şi a altor taxe cu efect
echivalent, respectiv desfiinţarea barierelor din calea circulaţiei libere a
mărfurilor, eliminarea restricţiilor cantitative, a monopolurilor naţionale, a
subvenţionărilor din partea statului şi a taxelor discriminatorii.
Principalele dispoziţii ale Tratatului U.E. care precizează că este
interzisă orice barieră în calea circulaţiei mărfurilor în interiorul U.E. sunt :
Art. 28. – interzice restricţiile cantitative la importuri, ca şi orice
măsură cu efect echivalent;
Art. 29. – interzice restricţiile cantitative la exporturi, ca şi orice
măsură cu efect echivalent;
9
 Art. 30. – prevede derogări de la interdicţiile menţionate la art. 28 şi
art. 29., justificate prin anumite motive specifice. Astfel, art. 30 autorizează
Statele Membre să limiteze circulaţia liberă a mărfurilor din motive de
moralitate publică, ordine sau securitate, protecţia sănătăţii şi a securităţii
persoanelor şi animalelor, protecţia plantelor, protecţia patrimoniului
naţional referitor la valori artistice, istorice sau arheologice, protecţia
proprietăţii industriale şi comerciale. Aceste interziceri sau restricţii nu pot,
totuşi, să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau de restricţii
deghizate pentru comerţul între Statele Membre.
Prin măsură cu efect echivalent, Curtea de justiţie a definit orice
reglementare a unui Stat Membru susceptibilă de a împiedica direct sau
indirect actual sau potenţial comerţul intracomunitar. Se remarcă, pe de o
parte, necesitatea efectului asupra comerţului, pe de altă parte, absenţa a
intenţiei discriminatorii.
Bariere în calea liberei circulaţii a mărfurilor pot fi: bariere
private sau bariere stabilite prin reglementări – create de Statele Membre
(legi, dispoziţii ş.a.). Barierele reglementare pot fi :
1. Bariere fiscale:
- Reglementări vamale;
- Taxe fiscale naţionale ş.a.
2. Bariere nefiscale:
- Bariere tehnice;
- Proceduri de autorizare;
- Proceduri discriminatorii pentru vânzare ş.a.
Barierele tehnice sunt definite ca fiind obstacole în calea liberei
circulaţii a mărfurilor care sunt consecinţa aplicării, la mărfuri provenind
dintr-un alt Stat Membru şi în care au fost legal fabricate şi comercializate, a
unor reglementări care impun cerinţe suplimentare acestora, cum ar fi cele
referitoare la proiectare, formă, mărime, greutate, compoziţie, prezentare,
etichetare, ambalare.
Art. 28-30 din Tratatul U.E. se aplică atunci când prevederi ale
legilor naţionale sunt incompatibile cu Legea comunitară. Justiţia şi
administraţia sunt obligate să aplice Legea comunitară, care deţine
supremaţia faţă de legea naţională.
Înlăturarea barierelor tehnice se realizează prin :
- Armonizarea legislativă (art. 95 din Tratatul U.E.)
• Vechea Abordare (reglementări detaliate pentru produse)
• Noua Abordare: directive pentru cerinţe esenţiale şi
marcajul CE
10
 - Recunoaştere mutuală - O metodă de a înlătura barierele tehnice
în domeniul nearmonizat
Armonizarea legislativă
Până în anul 1985, politica comunitară de eliminare a barierelor
tehnice în calea liberei circulaţii a mărfurilor a constat în armonizarea
specificaţiilor tehnice de fabricare a produselor în detrimentul stabilirii nivelurilor
de performanţă ale acestora. Acest concept, cunoscut sub numele de ″Old
Approach″ (″Vechea Abordare″), a condus la amplificarea legislaţiei comunitare
cu sute de directive cu un pronunţat caracter tehnic, ca şi la proceduri laborioase
şi dificile de luare a deciziilor, adoptarea directivelor pentru armonizarea tehnică
având la bază decizia unanimă a Consiliului.
Rezoluţia Consiliului din 7 mai 1985: Noua Abordare pentru
armonizare tehnică şi standarde (″New Approach to Technical Harmonization
and Standards″) a stabilit următoarele principii, fundamental noi:
- Armonizarea legislativă se limitează numai la cerinţele esenţiale de
securitate ale produselor (cerinţe care trebuie să asigure protecţia sănătăţii, a
mediului, securitatea muncii şi a persoanelor) pe care acestea trebuie să le
satisfacă pentru a beneficia de libera circulaţie în cadrul Comunităţii;
Aceste cerinţe esenţiale sunt stabilite prin elaborarea unui nou tip de
directive (directivele „Noua Abordare“).
- Organizaţiile europene de standardizare (CEN, CENELEC) primesc
mandat din partea Comisiei Europene pentru a furniza producătorilor un set de
specificaţii tehnice în conformitate cu cerinţele esenţiale definite în directive, în
documente numite standarde europene armonizate;
Produsele fabricate în conformitate cu standardele armonizate
beneficiază de prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale
corespunzătoare.
- Statele Membre sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a se
asigura că produsele sunt introduse pe piaţă şi puse în funcţiune numai dacă
ele nu ameninţă securitatea şi sănătatea persoanelor sau alte interese publice
din domeniul directivei, atunci când sunt instalate, întreţinute şi utilizate
corespunzător şi în conformitate cu scopul preconizat. Acest lucru induce
obligaţia de supraveghere a pieţii din partea Statelor Membre.
- Statele Membre trebuie să accepte prezumţia că produsele care poartă
marcajul CE respectă toate prevederile directivelor relevante pentru
aplicarea marcajului. În consecinţă, Statele Membre nu pot interzice,
restricţiona sau împiedica introducerea pe piaţă şi utilizarea pe teritoriul
lor a produselor purtând marcajul CE, cu excepţia cazului în care
prevederile legate de aplicarea marcajului sunt incorect aplicate.
11
 Rezoluţia Consiliului privind Abordarea Globală a evaluării
conformităţii, din 21.12.1989 stabileşte principiile de bază asupra politicii
comunităţii privind evaluarea conformităţii :
- definirea unor module corespunzătoare diferitelor faze ale
procedurilor de evaluare şi stabilirea criteriilor de utilizare a acestor
proceduri prin desemnarea organismelor care aplică aceste proceduri şi de
aplicare a marcajului CE;
Abordarea Globală a fost completată cu Decizia 93/465/CEE din
22 iulie 1993 privind modulele pentru diferite faze ale procedurilor de
evaluare a conformităţii şi regulile de afişare şi utilizare a marcajului CE de
conformitate, pentru a fi utilizate în directivele tehnice de armonizare.
- promovarea la nivelul Statelor Membre a unor sisteme naţionale
centrale de acreditare şi folosirea tehnicilor de comparare între acestea;
- promovarea la nivel comunitar a unei organizaţii de acreditare
(ulterior European Accreditation - EA);
Pentru fiecare domeniu reglementat a fost desemnată o autoritate
competentă.
Pentru domeniul reglementat „Produse pentru construcţii“ autoritatea
competentă este Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Pentru produsele pentru construcţii cu rol în securitate la incendiu
(recunoaştere/desemnare organisme de atestare a conformităţii,
supravegherea pieţei), autoritatea este Ministerul Administraţiei şi Internelor
(Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) prin Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă.
Recunoaşterea mutuală
Prima interpretare a termenului de barieră tehnică, din punct de
vedere al dreptului comunitar, apare prin Hotărârea Curţii de Justiţie din
20.02.1979 în cazul 120/78 (dosarul - ,,Cassis de Dijon”) şi reafirmată în
hotărârea din 26.06.1980 în Dosarul nr. 788/79, care a furnizat Comisiei
interpretări ce au permis o monitorizare mult mai strictă a aplicării regulilor
Tratatului privind libera circulaţie a mărfurilor.
Curtea a dat o definiţie generală a barierelor la liberul schimb care sunt
interzise de către dispoziţiile articolelor 30 - 36 din Tratatul Economic şi
Comercial European (EEC): ,,orice măsură naţională capabilă să împiedice,
direct sau indirect, actual sau potenţial, schimbul intra - comunitar” .
În hotărârea sa din 20.02.1979, Curtea indică scopul acestei definiţii
ca şi aplicarea la regulile comerciale şi tehnice :
- Orice produs fabricat şi vândut legal într-un Stat Membru trebuie,
în principiu, să fie admis pe piaţa oricărui alt Stat Membru.
12
 - Orice produs care se importă dintr-un alt Stat Membru trebuie în
principiu să fie admis pe teritoriul Statului Membru care îl importă dacă a
fost fabricat legal, adică conform normelor şi proceselor de fabricaţie care
sunt obişnuite şi tradiţional acceptate în ţările exportatoare.
Acest principiu implică faptul că Statele Membre, când stabilesc
normele comerciale sau tehnice care ar putea să afecteze libera circulaţie a
mărfurilor, nu trebuie să stabilească un punct de vedere exclusiv naţional.
Principiile deduse de către Curte implică faptul că Statele
Membre nu pot, în principiu, să interzică vânzarea pe teritoriul său a
unui produs fabricat legal şi vândut într-un alt Stat Membru, chiar
dacă produsul este fabricat conform cu cerinţe ale calităţii sau tehnice
care diferă de acelea naţionale.
Începând cu anul 1984, a fost adoptată Directiva 83/189/CEE
modificată prin Directiva 98/34/CE pentru aplicarea, în domeniul
nereglementat a principiilor statuate de Hotărârea Curţii de Justiţie. Aceasta
obligă statele membre să comunice Comisiei orice proiect de reglementare
tehnică referitor la produse şi, începând cu anul 1999 şi la servicii
informatice, înainte de a fi adoptat în legislaţia naţională.
Comisia şi statele membre recurg astfel la un sistem de control
preventiv. Pe o perioadă de trei luni, cât durează notificarea, Statele Membre
nu trebuie să aplice reglementarea. Procedura suprimă obstacolele în calea
liberei circulaţii a produselor înainte să apară, ceea ce permite evitarea
acţiunilor retroactive, totdeauna negative. Conform Hotărârii Curţii de
Justiţie din 30.04.1996 ("CIA Security"), orice reglementare tehnică
nenotificată în stadiul de proiect nu poate fi aplicată şi, pe cale de
consecinţă, nu poate fi invocată contra persoanelor.
Directiva Consiliului 83/189/CEE din 28 martie 1983 de stabilire
a procedurii pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor
şi regulamentelor tehnice (JO L 109, 26.04.1983) şi Decizia nr.
3052/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13
decembrie 1995 de stabilire a procedurii pentru schimbul de informaţii
referitoare la măsurile naţionale de derogare de la principiile de liberă
circulaţie a mărfurilor în cadrul Comunităţii prevăd că atunci când un
Stat Membru ia măsuri pentru a împiedica libera circulaţie sau plasarea pe
piaţă a unui anumit model sau tip de produs fabricat legal sau introdus pe
piaţă într-un alt Stat Membru, va notifica Comisia în mod corespunzător, în
cazul în care efectul direct sau indirect al măsurii este:
– interzicerea generală a mărfurilor,
– refuzul de a permite ca mărfurile să fie introduse pe piaţă,
– modificarea modelului sau tipului de produs înainte de a fi pus sau
menţinut pe piaţă, sau
13
 – retragerea mărfurilor de pe piaţă.
Se precizează detaliat modalitatea şi forma de notificare.
Fiecare stat membru stabileşte şi informează Comisia despre
autoritatea sau autorităţile naţionale competente pe care le-a numit pentru a
transmite sau primi informaţiile menţionate în prezenta decizie. Statele
Membre stabilesc un punct de contact, care poate fi autoritatea naţională
competentă sau autorităţile menţionate sau a unei reţele de puncte de
contact care să acţioneze ca punct iniţial pentru toate întrebările privind
motivele pentru care alte reglementări naţionale nu sunt recunoscute şi
despre modul general de funcţionare al prezentei decizii.
Aceste documente au fost actualizate prin Directiva 98/34/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului, privind procedura pentru
schimb de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor
tehnice, amendată prin Directiva 98/48/CE a Parlamentului European şi
a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial nr. L204 din 5 august 1998,
precum şi prin Regulamentul Consiliului nr. 2679/98 din 7 decembrie
1998 privind funcţionarea pieţei interne în legătură cu libera circulaţie
a mărfurilor între Statele Membre.
Printre altele, se prevede că în cazul în care Comisia consideră că
apare un obstacol într-un Stat Membru, aceasta va notifica Statul Membru
respectiv asupra motivelor care au condus la această concluzie a Comisiei şi
îi va cere să ia toate măsurile necesare şi proporţionate pentru a elimina
obstacolul respectiv într-o perioadă pe care o va determina în funcţie de
urgenţa cazului respectiv.
În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea textului, statul
membru:
- va informa Comisia asupra măsurilor pe care le-a întreprins sau
intenţionează să le întreprindă pentru punerea în aplicare a alin. 1, sau
- va comunica o concluzie motivată conform căreia nu există un
obstacol care să constituie o încălcare a art. 30-36 din Tratat.
Termenul „obstacol” este definit ca un obstacol în calea liberei
circulaţii a mărfurilor între Statele Membre care este imputabil unei Stat
Membru, fie că implică sau nu o acţiune sau inacţiune din partea acestuia,
care ar putea constitui o încălcare a art. 30-36 din Tratat şi care:
(a) duce la o perturbare gravă a liberei circulaţii a mărfurilor
împiedicând, întârziind sau deturnând fizic sau în alt fel importul acestora
într-un stat membru, exportul dintr-un stat membru sau transportul printr-un
stat membru;
14
 (b) cauzează pierderi serioase persoanelor lezate, şi
(c) necesită acţiuni imediate pentru împiedica continuarea,
extinderea sau intensificarea perturbării sau prejudiciului respectiv;
În legislaţia naţională, Hotărârea Guvernului nr. 1016 din 25
iunie 2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului
de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice,
precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale
între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi
Comisia Europeană stabileşte măsurile pentru aplicarea prevederilor
documentelor europene menţionate mai sus.
Ca punct naţional de contact, pentru primirea, transmiterea şi
solicitarea informaţiilor şi documentelor ce fac obiectul schimbului de
informaţii în domeniul reglementărilor tehnice între România şi statele
membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisie este stabilit Ministerul
Economiei şi Comerţului.
Punct de contact în domeniul securităţii la incendiu este Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative prin Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă - Inspecţia de Prevenire – Direcţia Pompieri
Organele administraţiei publice centrale, precum şi celelalte
autorităţi cu funcţie de reglementare au următoarele obligaţii:
a) să se organizeze pentru a asigura operativ primirea, transmiterea,
solicitarea şi prelucrarea informaţiilor şi documentelor, de la şi către
Compartimentul pentru schimb de informaţii pentru reglementări tehnice;
b) să desemneze şi să comunice Compartimentului pentru schimb de
informaţii pentru reglementări tehnice persoanele de contact responsabile
pentru fiecare dintre activităţile ce decurg din prevederile legii;
c) să ia în considerare, în cadrul procesului de definitivare a
proiectelor de reglementări tehnice, observaţiile primite de la Comisie şi de
la celelalte state membre ale Uniunii Europene;
d) să ia măsurile corespunzătoare pentru planificarea elaborării şi
adoptării reglementărilor tehnice conform prevederilor legii.
Prin urmare, conform acestui act normativ orice reglementare tehnică, cu
incidenţă asupra liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor trebuie notificată
la CE înainte de a putea fi adoptată şi aplicată, dacă nu este emisă în
aplicarea unor reglementări europene.
Aplicarea documentelor europene în domeniul securităţii la incendiu
În domeniul reglementat de Legea nr. 608/2001, republicată,
produsele cu rol în securitatea la incendiu, cu marcaj CE, au circulaţie liberă
pe teritoriul României. Serviciul Supravegherea Pieţei controlează însă
corectitudinea utilizării marcajului CE.
15
 În această categorie intră toate produsele care fac obiectul unor
standarde europene armonizate: componente ale sistemelor de detectare şi
semnalizare (EN 54/2 – 12), hidranţi interiori (EN 671/1,2), componente ale
sistemelor de stingere cu gaze (EN 12094/1-13), componente ale sistemelor
de stingere cu apă ( EN 12259-1 – 12), dispozitive de evacuare naturală a
fumului şi gazelor fierbinţi (EN 12101), componente ale sistemelor de
stingere cu pulberi (EN 12416/1,2), componente ale sistemelor de stingere
cu spumă(EN 13562/1), hidranţi subterani(EN 14339), hidranţii supraterani
(EN 14384) ş.a.
Aceste standarde armonizate includ cerinţe pentru aplicarea
marcajului CE. Ca urmare la încheierea perioadei specifice de coexistenţă,
aplicarea lor va deveni obligatorie în proiectare, comercializare, utilizare.
În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001, trebuie să se ţină
seama că, în prezent, există o singură piaţă, Piaţa unică europeană, în care
produsele circulă liber, indiferent de statul membru unde au fost prima dată
introduse pe piaţă. Restricţii (severe) apar pentru produsele din afara U.E.
(de exemplu, prin produs importat se înţelege acum un produs din afara
spaţiului U.E.). Metodologia pentru certificarea mijloacelor tehnice
destinate apărării împotriva incendiilor este în situaţia de a fi trimisă spre
notificare. Metodologia face diferenţa între produsele deja introduse pe piaţa
europeană într-un alt stat membru şi cele importate sau cele pentru care se
solicită introducerea pentru prima dată pe piaţa europeană în România.
În primul caz, este necesar un simplu aviz de introducere pe piaţă,
dacă nu există diferenţe între reglementarea tehnică din statul de
provenienţă şi cea română, diferenţe justificate de note naţionale notificate
şi acceptate de U.E. De exemplu, în cazul hidranţilor subterani, adâncimea
de îngropare şi modul de cuplare pot fi specifice fiecărei ţări.
În cazul produselor importate sau a celor noi, pentru care se doreşte
introducerea pentru prima dată pe piaţa europeană, este necesară certificarea
conform reglementărilor tehnice elaborate pentru fiecare categorie de
produse şi aprobate prin ordin al ministrului internelor şi reformei
administrative. Şi aceste reglementări vor trebuie să urmeze procedura de
notificare pentru a evita orice barieră tehnică. În cazul în care pentru unele
categorii de produse vor fi aprobate standarde europene, desigur că acestea
vor fi incluse în reglementările respective.
În domeniul securităţii la incendiu, cerinţă esenţială pentru
construcţii, au fost transpuse prevederile Directivei nr. 89/106/CEE privind
produsele pentru construcţii, preluată în legislaţia naţională prin HG nr.
622/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Toate actele normative
16
subsecvente acestei hotărâri, care reveneau în atribuţia instituţiei noastre au
fost adoptate şi sunt prezentate în tabelul de mai jos:
LEGISLAŢIE
EUROPEANĂ
Directiva Consiliului nr.
89/106/CEE privind
produsele pentru
construcţii
Documentul Interpretativ
nr. 2
Decizii CE
Rezoluţia Consiliului din 7
mai 1985: Noua Abordare
pentru armonizare tehnică şi
standarde (″New Approach
to Technical Harmonization
and Standards″ )
LEGISLAŢIE NAŢIONALĂ
Hotărârea Guvernului României nr. 622/21.04.2004
privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
produselor pentru construcţii, modificată şi completată
prin HGR nr. 796/14.07.2005
Regulament privind clasificarea şi încadrarea produselor
pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la
foc, aprobat prin Ordin comun MTCT nr. 1822/ 7.10.2004) şi
MAI. 94/ 26.10.2004), modificat şi completat prin Ordinul
comun : MTCT(nr. 133 /2006) şi MAI (nr. 1234 / 2006)
Hotărârea Guvernului României nr. 891/03.06.2004
privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei
produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea
nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor,
modificată şi completată prin HGR nr. 140/24.02.2005.
Metodologia de control privind supravegherea pieţei
produselor pentru construcţii cu rol în satisfacerea cerinţei
de securitate la incendiu, aprobată prin Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor nr. 607/2005, modificată şi
completată prin Ordinul nr. 1100/14.12.2005
Procedura de desemnare a organismelor pentru atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii, aprobată prin
Ordin comun – MTCT (nr. 2134/2004), MAI (nr. 460/2004)
Regulament de organizare şi funcţionare al Comisiei de
Recunoaştere a organismelor pentru atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii cu rol în
satisfacerea cerinţei securitate la incendiu - aprobată cu
OMAI.585/2005
Ordinul Inspectorului General al Inspectoratului General
pentru Situaţii de Urgenţă nr. 1103 IG/2005 privind
aprobarea „Procedurii de evaluare în vederea
recunoaşterii laboratoarelor şi organismelor pentru
atestarea conformităţii produselor pentru construcţii cu rol
în satisfacerea cerinţei securitate la incendiu”;

Prin actele normative menţionate mai sus au fost definite atribuţiile

IGSU ca autoritate în domeniul desemnării organismelor de evaluare a
conformităţii produselor, precum şi ca autoritate în domeniul supravegherii
pieţei, pe deplin conforme cu cerinţele europene specifice, asigurând
17
totodată şi condiţiile pentru schimbul de informaţii la nivel naţional şi, prin
punctul naţional de contact, la nivel european.
Totodată, s-a asigurat preluarea standardelor europene armonizate
referitoare la euroclasele de comportare la foc, evitând astfel orice barieră
tehnică în calea liberei circulaţii a produselor pentru construcţii cu rol în
securitate la incendiu.
În elaborarea acte normative subsecvente Legii nr. 307/2006 privind
apărarea împotriva incendiilor, s-a avut în vedere şi înlăturarea oricăror
posibile bariere tehnice în calea liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor:
Problematica
Act normativ
implicată
Hotărârea Guvernului pentru aprobarea categoriilor de Libera circulaţie a
construcţii, instalaţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau serviciilor
autorizării privind securitatea la incendiu
H.G. nr. 1739 din 06.12.2006
Hotărârea Guvernului pentru stabilirea contravenţiilor la Libera circulaţie a
Normele generale de apărare împotriva incendiilor mărfurilor şi a
H.G. nr. 537 din 06.06.2007 serviciilor
Normele generale de apărare împotriva incendiilor Libera circulaţie a
O.M.A.I. nr. 163/2007 mărfurilor şi a
serviciilor
Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi Libera circulaţie a
desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă mărfurilor şi a
O.M.A.I. nr. 1474/2006 serviciilor

Aprobarea tarifelor la eliberarea avizelor şi autorizaţiilor de

securitate la incendiu şi protecţie civilă -
O.M.A.I. nr. 1433/2006
Norme metodologice de avizare şi autorizare privind securitatea Libera circulaţie a
la incendiu şi protecţie civilă serviciilor
O.M.A.I. nr. 1435/2006
Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de Libera circulaţie a
avizare a normelor şi reglementărilor tehnice specifice de apărare mărfurilor şi a
împotriva incendiilor, elaborate de ministere şi organe ale serviciilor
administraţiei publice centrale
O.M.A.I. nr. 1436/2006
Codul deontologic al personalului din IGSU şi structurile
subordonate -
O.M.A.I. nr. 1489/2006
Stabilirea criteriilor pentru consiliile locale şi operatorii
economici care trebuie să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu
atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor -
O.M.A.I. nr. 106/2007

18
 Metodologia de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu Libera circulaţie a
O.M.A.I. nr.130/2007 mărfurilor şi a
serviciilor

Metodologia de elaborare şi structura cadru a planului de

analiză şi acoperire a riscurilor -
O.M.A.I. nr.132/2007
Metodologia de identificare, evaluare şi control al riscurilor de Libera circulaţie a
incendiu mărfurilor şi a
O.M.A.I. Nr.210/2007 serviciilor

În elaborarea tuturor acestor acte normative s-a urmărit, cu

prioritate eliminarea oricăror prevederi care ar putea fi interpretate ca
bariere în calea liberei circulaţii a produselor şi a serviciilor.
Astfel, în cuprinsul Normelor Generale se fac referiri clare la
utilizarea reglementărilor şi a standardelor europene, precum şi la
recunoaşterea certificatelor, atestatelor sau altor documente similare emise
conform reglementărilor europene de organisme recunoscute pe plan
european. Au fost avute în vedere îndeosebi standardele europene privind
montarea, verificarea şi întreţinerea instalaţiilor de stingere şi de detectare a
incendiului, care prezintă diferenţe de abordare faţă de unele norme tehnice
româneşti încă nearmonizate.
În reglementările privind elaborarea scenariilor de incendiu şi
evaluare a riscurilor de incendiu au fost introduse precizări privind utilizarea
euroclaselor de comportare la foc, precum şi a documentelor recunoscute pe
plan european.
Totodată, au fost intensificate activităţile de explicare a noilor
reglementări având în vedere dificultăţile certe de receptare a noilor
concepte atât de personalul inspecţiilor judeţene, cât şi de specialiştii din
societatea civilă (arhitecţi, verificatori, proiectanţi ş.a.).
În prezent, Direcţia Pompieri analizează implicaţiile adoptării
Directivei Consiliului nr. 2006/123/CE privind serviciile pe piaţa
internă europeană asupra activităţilor de avizare-autorizare şi de prestări
de servicii, astfel încât la momentul intrării în vigoare să fie pregătit
un set de acte normative pe deplin conforme cu acest document
European.

19
 ANEXA

Ghidul practic referitor la concepţia şi aplicarea articolelor 28 – 30 din

Tratatul UE (editat de Comisia Europeană - DG Piaţa Internă) conţine
jurisprudenţa referitoare la explicarea terminologiei şi la aplicarea
articolelor în diferite cazuri.

Exemple de cazuri semnificative:

1.Articolele din Tratat se referă la "măsuri ale statelor membre".
Noţiunea de stat membru este interpretată în sens larg, luând în considerare
activităţile organismelor publice, inclusiv instituţiile administrative, de
reglementare sau judiciare. Se aplică nu numai administraţiei centrale dar şi
la administraţia locală şi regională.
Caz:
Un organism profesional căruia legislaţia naţională îi conferă
atribuţii privind un anumit domeniu profesional ia anumite măsuri având ca
efect interzicerea liberei circulaţii a produselor.
Analiză: Este o încălcare clară a art. 28.
(Dosar 266-267/87, The Queen vs. Royal Pharmaceutical Society of Great
Britain)

2. Recunoaşterea mutuală înseamnă că un stat membru nu poate, în

principiu, interzice vânzarea pe teritoriul său, a unui produs fabricat legal şi
comercializat în alt stat membru, chiar dacă produsul este fabricat după
prescripţii tehnice sau calitative diferite de cel impuse propriilor produse.
Caz :
Un stat membru doreşte printr-o reglementare să limiteze, pe
teritoriul său, utilizarea denumirii de "bere" numai la produsele sale
fabricate în anumite condiţii (o anumită concentraţie de alcool). Un
importator doreşte să comercializeze o băutură mai alcoolizată, produsă
curent în alt stat membru.
Analiză: Este o încălcare clară a art. 28. Dacă conţinutul diferit de
alcool este menţionat pe etichetă,măsura nu este justificată de protecţia
consumatorului şi nici de concurenţa neloială.
(Dosar 176-84 European Commission vs. Germany)

3. Obligaţia de a cere o licenţă (certificat) de import este un

exemplu evident de măsură cu efect echivalent, interzisă prin articolul 28.
20
 La fel obligaţia de a obţine un certificat, mai ales dacă certificatul
trebuie să dovedească că produsul importata fost supus unui anumit
tratament în celălalt Stat Membru (certificat de origine sau de autenticitate
etc.).
(Dosar 251-78 Denkavit Futtermittel vs. Minister fur Ernahrung)

4. Măsurile care "incită la cumpărarea doar a produselor naţionale

sau care impun această cumpărare prin acordarea unor avantaje" sunt
considerate măsuri cu efect echivalent fiind o tentativă evidentă de a
controla fluxul de importuri.
(Dosar 249/81 European Commission vs. Ireland – campania BUY IRISH)

5. Reglementările care impun condiţii referitoare la forma,

dimensiunile, greutatea, compoziţia, prezentarea, identificarea doar pentru
produsele importate sunt măsuri de efect echivalent.
Caz: un stat membru cere ca margarina să fie vândută numai în
ambalaj cubic pentru a fi diferenţiată de unt.
Analiză: Este o încălcare clară a art. 28. Măsura nu se justifică prin
protecţia consumatorului, deoarece acesta poate fi informat prin mijloace
mai puţin restrictive.
(Dosar 261/81 Rau vs. De Smedt)

6. Caz :
Un stat membru impune ca sistemele de detectare şi semnalizare
(detectoare punctuale) fabricate şi comercializate într-un alt stat membru să
fie conforme cu norma naţională NBN S21-100 şi să fie agrementate de un
organism (Belgian Organisation for Security Certification) în urma unor
încercări.
Analiza: Este o încălcare clară a art. 28. Curtea consideră că statele
membre trebuie să ţină seama de testele şi controalele efectuate în statele
membre exportatoare care furnizează garanţii echivalente. Statele membre
importatoare trebuie să se limiteze la controale prin sondaje. Statul membru
trebuie să returneze plata încercărilor efectuate.
(Dosar 254/05 European Commission vs. Belgium).

21
 STUDIU PRIVIND ARMONIZAREA
REGLEMENTĂRILOR NAŢIONALE PRIVIND
INSTALAŢIILE DE STINGERE A INCENDIILOR
CU REGLEMENTĂRILE EUROPENE

Col. dr. ing. Sorin CALOTĂ

Col. dr. ing. Ioan VALE
Mr. ing. Costel Marian PIETREANU
Cpt. ing. Ionel-Puiu GOLGOJAN
Direcţia Pompieri I.G.S.U.

Abstract
The work aims to analyze the differences between projection norms
in our country and European standards in this field, showing the necessity
to harmonize national regulations concerning fire extinguish installations
with European regulations.
Având în vedere noul statut al României de stat membru al U.E., cu
obligaţia de a respecta riguros reglementările europene, dar şi progresul
tehnic remarcabil din ultimii ani, care a dus la o varietate tot mai mare de
produse şi instalaţii de stingere a incendiilor, inclusiv de agenţi de stingere,
se impune analiza diferenţelor dintre normele de proiectare din ţara noastră
şi standardele europene din domeniu. Standardele, fiind voluntare, au un
caracter de recomandare, dar devin obligatorii, ca standarde armonizate,
când sunt elaborate de CEN în urma unui mandat al Comisiei Europene.
Pentru anumite situaţii se prezintă şi o analiză comparativă cu alte
reglementări din ţările Uniunii Europene. Detalii sunt prezentate în Anexa 1
la prezentul studiu.
Ca stat membru al U.E, România aderă la principalele obiective ale
Uniunii Europene:
– promovarea unei dezvoltări continue, armonioase şi echilibrate a
ţărilor membre;
22
 – crearea unei pieţe unice, armonizarea reglementărilor existente în
ţările membre şi transformarea lor pe baze noi în norme europene;
– libertatea de mişcare pentru bunuri, persoane, servicii şi capital,
crearea de noi locuri de muncă etc.
Libera circulaţie a mărfurilor reprezintă principalul obiectiv şi în
acelaşi timp, principiul de bază al Pieţii Interne Europene. Astfel, în art. 9 al
Tratatului de la Roma, care a stat la baza înfiinţării Uniunii Europene, a fost
stipulată crearea şi menţinerea unei uniuni vamale care să acopere întregul
comerţ cu bunuri şi care să implice interzicerea tarifelor la importul şi
exportul de produse între Statele Membre, ca şi a altor taxe cu efect
echivalent, respectiv desfiinţarea barierelor din calea circulaţiei libere a
mărfurilor, eliminarea restricţiilor cantitative, a monopolurilor naţionale, a
subvenţionărilor din partea statului şi a taxelor discriminatorii. Piaţa
construcţiilor, ca parte a Pieţei Unice – unde concurenţa să se poată
manifesta liber – are o pondere însemnată şi de aici importanţa atribuită
sistemului de reglementări în construcţii, în scopul bunei desfăşurări a
activităţilor din acest sector.
Armonizarea bazei tehnice pentru proiectarea construcţiilor şi pentru
sortimentul, calitatea şi performanţele materialelor, echipamentelor şi în
general a produselor de construcţii trebuie să asigure creşterea mobilităţii
proiectanţilor şi/sau a întocmirii de proiecte, eliminarea barierelor tehnice şi
comerciale din industria construcţiilor, tratarea în acelaşi mod în toate ţările
europene a diferitelor tipuri de structuri, materiale şi produse.
Din punct de vedere juridic, măsurile de armonizare a sistemului de
reglementări tehnice s-au dispus, în principal, prin trei acte ale Consiliului
Uniunii Europene şi anume:
• Directiva privind Produsele pentru Construcţii nr. 89/106/EEC.
• Directiva Lucrărilor Publice nr. 89/440/EEC;
• Directiva privind libera circulaţie a serviciilor nr. 2006/123/EC;
Aceste directive stabilesc atât principiile de funcţionare ale pieţei în
domeniul construcţiilor şi criteriile de elaborare a normelor tehnice, cât şi
modul de corelare/interpretare a legilor, normelor şi decretelor din statele
membre ale U.E.
Spre deosebire de celelalte directive tip Noua Abordare, Directiva
privind Produsele pentru Construcţii nu prevede cerinţe esenţiale pentru
produse, ci pentru construcţiile în care sunt încorporate produsele
respective. Cerinţele esenţiale sunt:
1. Rezistenţa mecanică şi stabilitate;
23
 2. Securitate la incendiu;
3. Igiena, sănătate şi mediu înconjurător;
4. Securitate în exploatare;
5. Protecţie împotriva zgomotului;
6. Economia de energie şi izolarea termică.
Corespunzător celor şase cerinţe esenţiale s-au elaborat şase acte
denumite Documente interpretative (Interpretative Documents, ID)
notate ID1...ID6 (pentru cerinţa securitate la incendiu a fost elaborat ID 2)
care detaliază cerinţele pentru proiectare, produse şi construcţii. Conform
acestor documente, legislaţia trebuie să se refere în principal la:
A) reglementări tehnice privind proiectarea construcţiilor;
B) standarde referitoare la cerinţele de calitate ale materialelor şi
produselor folosite la realizarea construcţiilor;
C) specificaţii privind modul de întocmire a agrementelor tehnice
pentru noi produse, echipamente, materiale, procedee etc.
Comisia a dispus ca de elaborarea sistemului european de standarde,
agremente şi reglementări CE să se ocupe trei dintre cele mai importante
organisme de standardizare: Comitetul European de Standardizare (Comité
Européen de Normalisation, CEN), Comitetul European de Standardizare
Electrotehnică (CENELEC), Institutul European de Standardizare în
Telecomunicaţii (ETSI), respectiv pentru agrementele tehnice: European
Organisation for Technical Approvals (EOTA).
România în calitate de stat membru trebuie nu numai să fie capabilă
să creeze condiţii pentru producerea bunurilor conform standardelor
comunitare, dar trebuie să fie capabilă să garanteze că toate produsele
introduse pe piaţă – proiecte, materiale, echipamente etc. – corespund
standardelor. Aceasta înseamnă nu numai adaptarea de către toate statele
membre a legislaţiei potrivite, dar şi crearea tuturor structurilor, tehnicilor
etc. necesare aplicării efective a noii legislaţii. Aceste structuri – laboratoare
de încercări, organisme de certificare, de metrologie etc. – trebuie să câştige
încrederea comunităţii europene prin acreditare şi, după caz, notificare.
Încă înainte de aderare, ca o condiţie din acquis-ul comunitar, toate
standardele naţionale conflictuale cu cele europene au fost anulate. În unele
cazuri justificate, prin legislaţia naţională se admite o perioadă de
coexistenţă între standardele naţionale şi cele europene de 3 până la 5 ani.
În sensul celor precizate trebuie să subliniem faptul că lista
cuprinzând indicativele de referinţă ale standardelor romane care transpun
standarde europene armonizate şi ale specificaţiilor tehnice recunoscute din
24
domeniul produselor pentru construcţii este aprobată prin Ordinul
ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 448 din 27 iunie
2007.
Art. 36 alin.(1) din H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor
de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, republicată ,
precizează clar că utilizarea claselor naţionale de comportare la foc a fost
permisă numai până la data admiterii în U.E.
Noua concepţie europeană privind securitate la incendiu, cuprinsă în
Documentul Interpretativ nr. 2, se referă şi la diferitele tipuri de instalaţii,
atât la cele utilitare, cât şi la cele de stingere a incendiului. Documentul
prezintă o nouă abordare a evaluării instalaţiilor într-o construcţie, analizând
atât rolul lor în funcţionalitatea clădirii, respectiv în protecţia împotriva
incendiului, cât şi rezistenţa lor la foc, deci, atât ca perioadă de timp în
care pot să asigure funcţia pentru care au fost proiectate şi executate, cât şi
din punct de vedere al contribuţiei lor la propagarea incendiului.
Documentul Interpretativ nr. 2 prezintă pe scurt principalele tipuri
de instalaţii şi componente pentru instalaţii pentru detectare şi alarmare la
incendiu, controlul fumului, instalaţii de stingere a incendiilor, instalaţii
pentru căile de evacuare şi pentru securitatea echipelor de salvare.
În vederea elaborării specificaţiilor tehnice sunt prezentate criterii
privind expunerea sau acţiunea care trebuie luată în considerare în
elaborarea reglementărilor europene sau/şi naţionale, criteriile de
performanţă şi caracteristicile apreciate ca semnificative în evaluarea
contribuţiei la îndeplinirea de către construcţie a cerinţei esenţiale, fără a se
enumera clase de performanţă ca în cazul altor categorii de produse.
Un efort deosebit a fost depus de către comitetele tehnice din cadrul
CEN pentru elaborarea standardelor pentru diferite tipuri de instalaţii şi
componente ale instalaţiilor, din care multe au fost aprobate în ultimii 2-3
ani, dar o parte sunt încă în fază de proiect.
Au fost elaborate familii de standarde pentru familii de
instalaţii/componente ale instalaţiilor. Aceste standarde de produs oferă
prezumţia de conformitate, adică permit aplicarea marcajului CE pe
produsul care îndeplineşte toate cerinţele standardului, aplicând schema de
atestare a conformităţii precizată (de regulă în Anexa ZA).Ca urmare, vor
putea fi proiectate, comercializate sau utilizate numai acele instalaţii
sau componente de instalaţii care sunt conforme cu standardele
europene armonizate. Pentru aceste produse nu trebuie eliberat agrement
tehnic.
25
 Aceste standarde sunt standarde armonizate, elaborate sub un
mandat al Comisiei Europene (M 109) şi publicate în JOCE – Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene. Ca urmare, aplicarea lor este
obligatorie.
Unele standarde se referă la ghiduri de proiectare, montare,
întreţinere (cum sunt, de exemplu, SR EN 12845, SR EN 12416-2/2002).
Prevederile acestor standarde vor trebui incluse în normativele de
specialitate.
Actualizarea normativelor de proiectare şi executare a instalaţiilor
aferente construcţiilor şi a reglementarilor specifice de proiectare şi
executare a instalaţiilor şi sistemelor de stingere a incendiilor, instalaţiilor
de detectare şi semnalizare a incendiilor, de iluminat de siguranţă,
instalaţiilor şi a sistemelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi cu
prevederilor standardelor române armonizate, presupune următoarele:
– includerea noilor clase de comportare la foc şi a nivelurilor admise
pentru unele produse pentru construcţii (conducte şi canale tehnice, cabluri
electrice, canale de ventilare) destinate utilizării în instalaţiile respective,
corelate cu respectarea criteriilor de performanţă specifice acestora, stabilite
de deciziile Comisiei Europene, transpuse în legislaţia din România prin
Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii
pe baza performantelor de comportare la foc, aprobat prin Ordinul M.T.C.T
- M.A.I nr. 1822/394/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
– introducerea principiilor de proiectare, execuţie şi exploatare
prevăzute de standardele europene specifice;
– introducerea cerinţelor de proiectare şi construcţie pentru
componentele instalaţiilor de stingere, prevăzute în standardele europene
armonizate;
– introducerea claselor de performanta la foc exterior pentru
acoperişuri şi învelitori pentru acoperişuri;
– introducerea principiilor şi criteriilor de performanţă specifice
stabilite de Documentul Interpretativ nr. 2 – Securitatea la Incendiu şi de
standardele europene armonizate;
Armonizarea legislaţiei este un proces continuu care evoluează în
contextul integrării europene propriu-zise. Armonizarea cu legislaţia
europeană implică cunoaşterea, în detaliu, a acesteia, adaptarea sa la
realităţile româneşti şi asigurarea coerenţei noii legislaţii armonizate.
Procesul armonizării legislaţiei naţionale cu cea comunitară este un proces
complex, îndelungat şi, practic, ireversibil. Problema armonizării implică
26
perfecţionarea actualelor reglementări, a structurării acestora în raport de
exigenţele comunitare.
Normativul pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor
de stingere a incendiilor, indicativ NP 086-05, este principala reglementare
naţională în vigoare referitoare la instalaţiile de stingere.
Lista tipurilor de instalaţii de stingere a incendiilor prevăzute de
acest normativ include:
1. Instalaţii de hidranţi interiori;
2. Instalaţii de hidranţi exteriori;
3. Coloane uscate;
4. Instalaţii cu sprinklere;
5. Instalaţii cu drencere;
6. Instalaţii cu apă pulverizată;
7. Instalaţii de stingere cu ceaţă de apă;
8. Instalaţii de stingere cu substanţe speciale:
a. Instalaţii cu CO2;
b. Instalaţi cu azot (IG-100);
c. Instalaţii cu FM 200;
d. Instalaţii de stingere cu argon (IG-01);
e. Instalaţii cu NAF SIII;
f. Instalaţii cu ECARO.
9. Instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli;
10. Instalaţii de stingere cu spumă;
11. Instalaţii de stingere cu pulberi;
12. Instalaţii de stingere cu abur.
În capitolele următoare se prezintă, comparativ, prevederile
normativului faţă de prevederile standardelor europene (din care unele sunt
standarde armonizate) pentru fiecare din aceste tipuri de instalaţii.

1. Instalaţii de hidranţi interiori

Normativul are prevederi detaliate privind hidranţii interiori, cu referiri
la standardele europene aplicabile. Se poate spune, din acest punct de
vedere, că se respectă obligativitatea ca produsele să fie conforme cu
prevederile standardelor europene.
Se prezintă, în continuare, traducerea în diferite limbi a termenului
Hidranţii de incendiu:
Engleză, English – hose, hydrant
27
 Daneză, Dansk (Danish) n. – brandhane,
Franceză, Français (French) n. - bouche d'incendie,
Germană, Deutsch (German) n. – Feuerhydrant,
Greacă, Ελληνική (Greek), n. - πυροσβεστικός κρουνός,
Italiană, Italiano (Italian) idrante,
Portugheză, Português (Portuguese) n. - hidrante (m),
Rusă, Русский (Russian) гидрант, пожарный кран,
Spaniolă, Español (Spanish) n. - hidrante, boca de incendio,
Suedeză, Svenska (Swedish) n. – brandpost.

Pentru actualizarea prevederilor legislaţiei din ţara noastră se impune,

pentru aceste produse, actualizarea listei standardelor ca referenţial, cu
standardele care intră sub incidenţa Directivei privind produsele pentru
construcţii 89/106/EEC, prevăzute în Jurnalul Oficial C 304 din 13
decembrie 2006, standarde armonizate prin mandatul M109, standarde
menţionate ca referenţial în NP 086-05.
SR EN 671-1:2002. Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor.
Sisteme echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri
semirigide
SR EN 671-1:2002/AC:2003. Sisteme fixe de luptă împotriva
incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 1: Hidranţi interiori echipaţi
cu furtunuri semirigide
SR EN 671-2:2002. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor. Sisteme
echipate cu furtun. Partea 2: Hidranţi interiori echipaţi cu furtunuri plate
SR EN 671-2:2002/A1:2004. Sisteme fixe de luptă împotriva
incendiilor. Sisteme echipate cu furtun. Partea 2: Hidranţi interiori echipaţi
cu furtunuri plate.
De asemenea, pentru hidranţii interiori există şi alte standarde române
aplicabile pentru aceste produse, standarde care nu sunt menţionate ca
referenţial în NP 086-05:
SR EN 671-3:2002. Instalaţii fixe de lupta împotriva incendiilor.
Sisteme echipate cu furtun. Partea 3: Întreţinerea hidranţilor interiori
echipaţi cu furtunuri semirigide si a sistemelor echipate cu furtunuri plate.
SR EN 14540:2004. Furtunuri de luptă împotriva incendiilor.
Furtunuri aplatizabile etanşe pentru sisteme fixe.
SR EN 694:2002. cu amendamentele SR EN 694:2002/AC:2003 şi SR
EN 694:2002/AC:2004. Furtunuri de luptă împotriva incendiului. Furtunuri
semirigide pentru sisteme fixe.
28
 Deoarece standardul SR EN 671-3: 2002 nu este menţionat ca
referenţial în normativul NP 086-05, în continuare se prezintă detaliat
diferenţele dintre prevederile privind întreţinerea hidranţilor interiori:

Verificare şi întreţinere
Nr.
NP 086-05 SR EN 671-3: 2002
crt.
Sunt prezentate la Sunt prezentate la
1.
art. 28.1 art. 4 şi art. 6
Periodic: Periodic:
Modul de manevrare robinete; Este amplasat în locul proiectat;
2.
Starea furtunului; Nu este vreun defect vizibil
Acces la hidranţii interiori. Acces la hidranţii interiori
Anual:
Desfăşurare completă a furtunului,
3. –
presurizare şi verificarea unei liste
de aspecte specifice de control.
O dată la cinci ani:
Presurizarea furtunurilor la
4. – presiunea maximă de lucru în
conformitate cu
EN 671-1 şi EN 671-2

2. Instalaţii de hidranţi exteriori

Pentru aceste tipuri de instalaţii, în documentele europene, nu există

deocamdată prevederi cu privire la proiectarea instalaţiilor cu hidranţi
exteriori.
Se impune ca, în noua legislaţie armonizată cu legislaţia europeană să
se introducă şi obligativitatea ca produsele să respecte standardele europene
armonizate specifice respectiv SR EN 14339: 2006 - Hidranţi de incendiu
subterani, precum şi a SR EN 14384: 2006 - Hidranţi de incendiu
supraterani, standarde a căror perioadă de coexistenţă cu specificaţiile
naţionale a expirat.
Faţă de vechile standarde (STAS 695-80 Hidrant subteran, STAS 3479
- Hidrant suprateran) apar diferenţe :
- Dimensionale;
- privind materialele utilizate (care trebuie să fie conforme cu EN
1503-1 şi EN 1503-3);
- presiunea nominală (10, 16, 25 bari la hidranţii subterani, 16 bari
la cei supraterani, faţă de 10 bari la standardele vechi);
29
 - necesitatea adoptării unor anexe naţionale, privind condiţiile
specifice ţării noastre, respectiv posibilitatea racordării accesoriilor pentru
alimentarea cu apă, din dotarea serviciilor de pompieri, privind culoarea,
adâncimea de îngheţ ş.a..

3. Coloane uscate
Prevederi în
reglementările
Prevederile normei Prevederi în din ţările
Observaţii
naţionale standardele europene membre ale
Uniunii
Europene
prEN 14586: 2002,
Specification for
landing valves for dry
Cap. 5 din NP 016-05 Vezi Anexa 1 –
riser and other dry main
systems for firefighting
in buildings

4. Instalaţii cu sprinklere

Prevederile normei naţionale Prevederi în SR EN 12845-05 Observaţii

Art. 4.26 din NP 086-05
Se face menţiunea asupra
obligativităţii folosirii pentru
instalaţiile interioare de apă
pentru incendiu numai a
conductelor metalice
Obligativitatea echipării tehnice a clădirilor cu instalaţii cu sprinklere
Art. 7.1 – 7.3 din NP 086-05
La art. 17.1 permite utilizarea mai
multor materiale pentru conducte
(fibră de sticlă armată, azbociment, Vezi
polietilenă de mare densitate) precum tabelul 1
şi detalii privind grosimea acestor
conducte
Nu se fac referiri la obligativitatea
echipării clădirilor cu instalaţii cu
sprinklere. Beneficiarul este cel care
solicită proiectarea unei instalaţii cu
Vezi
sprinklere conform pct. 4.1 din acest
anexele
standard
nr. 2, 3 şi 4
Proiectul trebuie aprobat de
la prezentul
autoritatea competentă.
studiu
Se face totuşi o clasificare a
spaţiilor protejate cu sprinklere la art.
6, Anexele A, B, C din SR EN 12845:
2005

30

Art. 7.4 din NP 086-05
separare prin elemente de
construcţie fără contribuţie la
foc (incombustibile) sau prin
alte dispozitive corespunzătoare
(ecrane, cortine)
Art. 7.5 din NP 086-05
Două tipuri de instalaţii: apă-
apă şi apă-aer
Art. 7.6 din NP 086-05
Temperatura încăperilor între 4-
1000C
Art. 7.11 din NP 086-05
Rezerva de sprinklere dată în
funcţie de numărul celor
montate
Art. 7.17 din NP 086-05
Distanţa între deflector şi
tavanul continuu (8-40 cm)
Art. 7.17 din NP 086-05
Distanţa faţă de perete să nu fie
mai mare decât jumătatea
distanţei dintre sprinklere în caz
curent
Soluţii tehnice
Art. 5.3 prevede compartimentări
ale spaţiilor protejate cu sprinklere
Vezi
conform legislaţiei în vigoare dar nu
anexa nr. 2
mai puţin de 60 de minute. La pct. 6.2
la prezentul
se specifică că pentru riscul LH
studiu
compartimentările au rezistenţa la foc
de cel puţin 30 minute.
Tipuri de instalaţii
La art. 11 se fac referiri la cinci
tipuri de instalaţii apă-apă, apă-aer,
mixte, instalaţii cu preacţionare,
instalaţii în derivaţie
Art. 11.1.1. excluderea
posibilităţii îngheţării apei şi
temperatura mediul ambiant să nu
depăşească 950C
Art. 11.2.1. exclude posibilitatea
îngheţării apei iar temperatura mediul
ambiant să nu depăşească 700C
Art. 20.1.3 prezintă un număr
exact de capete sprinkler, funcţie de
riscul spaţiilor protejate precum şi
condiţii de păstrare a acestora.
Art. 12.4.12 şi 12.4.14 fac referire
la modul de amplasare a sprinklerelor
Pentru
faţă de tavanele suspendate
detalii
Art. 12.1 precizează distanţe de
privind
cel puţin: 0,3 sau 0,5 m pentru LH şi
clasificările
OH şi de 1m pentru HHS şi HHP
LH, OH, HH
Art. 12.4.2 menţionează distanţa
vezi
maximă faţă de tavan la 0,3m sub
anexa nr. 3
tavane combustibile şi 0,45 m faţă de
la prezentul
tavanele sau acoperişurile încadrate în
studiu
euroclasele A1 sau A2 (sau
echivalente).
Art. 12.4.1, tabelele 19 şi 20
precizează distanţa în funcţie de
modul de dispunere a sprinklerelor,
tipul tavanului, produsele pentru
construcţii utilizate, etc
31

Art. 7.23 din NP 086-05
Numărul de sprinklere aferente
unui ACS
800 pentru apă-apă
600 pentru apă-aer
Dimensionarea instalaţiilor de stingere cu sprinklere
Art. 7.37 – 7.46 din NP 086-05
Caracteristici sprinklerelor,
Aria protejată este calculată în
funcţie de caracteristicile
funcţionale ale sprinklerelor
Art. 7.49 din NP 086-05
Calcul dimensionare în funcţie
de cel mai dezavantajat
sprinkler d.p.d.v. hidraulic
Rezerva de sprinklere
Art. 7.11 din NP 086-05
Specifică faptul că rezerva
de sprinklere este:
– egală cu nr. de sprinklere
dacă instalaţia are până la 30 de
sprinklere;
– 5 – 25 % pentru celelalte
instalaţii dar nu mai puţin de 30
buc., procentul mare aplicându-
se pentru instalaţiile cu număr
mic de sprinklere.
Art. 11.1.3 pentru sistemul apă-
apă şi cu preacţionare se foloseşte
criteriul arie protejată pentru un ACS
Art. 11.2.2 pentru sistemul apă-aer şi
mixte se foloseşte criteriul volum maxim
aer (gaz inert) pentru un ACS
În SR EN 12845-05 nu se fac
referiri la caracteristicile sprinklerelor
în sensul celor precizate în NP 086-
05.
Aria maximă de pe care o poate
asigura un sprinkler nu trebuie să
depăşească anumite valori standard
(tabelele 19 şi 20).
În SR EN 12845-05 se precizează
două metode de dimensionare a
conductelor: predimensionare (pe
baza unor tabele şi parţial al unor
calcule hidraulice) şi complet
dimensionate în funcţie de densitatea
de stropire a unui grup de patru
sprinklere)
Art. 7.12 din
NP 086-05
Rezerva de
sprinklere
rezistente la
În art. 20.1.3. din SR EN 12845-05
coroziune cu
se menţionează rezerva de sprinkere
temperaturi
astfel:
de declanşare
– 6 buc. pentru instalaţii LH;
mai mari de
– 24 buc. pentru instalaţii OH;
900C trebuie
– 36 buc. Pentru instal. HHS şi
să fie egală cu
HHP.
numărul de
sprinklere al
instalaţiei în
sectorul cel
mai mare
32
 Alimentarea cu apă
Rezerva de apă nu se poate În art. 8.1.1. din SR EN 12845-05
determina în condiţiile menţio- se menţionează intervalul de timp
nate la art. 13.1 din NP 086-05. pentru care se asigură caracteristicile
Pentru determinarea acesteia se de debit şi presiune:
utilizează date precizate la art. – 30 min. pentru instalaţii LH;
3.2.3.2 şi 3.2.3.3 din STAS – 60 min. pentru instalaţii OH;
1478-90 – 90 min. pentru instalaţii HH.
Presiunea maximă a apei
În art. 8.2. din SR EN 12845-05
se menţionează faptul că presiunea
maximă a apei în instalaţiile în care
înălţimea pe verticală între două
sprinklere mai mică de 45 metri nu
trebuie să depăşească presiunea de 12
NP 086-05 bar .
Nu reglementează presiunea
De asemenea pentru instalaţiile în
maximă din instalaţiile de
care înălţimea pe verticală între două
stingere cu sprinklere
sprinklere mai mare de 45 metri se
admit presiuni mai mari de 12 bar
numai la refularea pompelor şi în
conductele de distribuţie şi
conductele secundare de distribuţie
(art. 8.2.2).
Grupuri de pompare acţionate de motoare diesel
În art. 10.9.1. din SR EN 12845-
Art. 14.3 din NP 086-05 05 se menţionează faptul că pompa
Precizează faptul că pompa fixă
acţionată de motorul diesel să intre în
cu motor cu ardere internă care
funcţiune în maximum 15 secunde de
este prevăzut pornire automată
la pornire.

Pe lângă prescripţiile de proiectare a instalaţiilor de stingere cu

sprinkler, pentru a îndeplini rolul funcţional în caz de incendiu, se prevăd şi
prescripţii de proiectare pentru unele elemente de construcţie.
În acest sens, o problemă spinoasă de armonizare a reglementărilor
româneşti cu cele europene o constituie, spre exemplu, protecţia golurilor
caselor de scări şi a scărilor rulante. În continuare, se prezintă o analiză
comparativă a principalelor prevederi normative care se regăsesc în P118-
99, NP 086-05 şi SR EN 12845: 2005

33
 P 118-99
Art. 2.4.38. Golurile
funcţionale din planşeele
intermediare rezistente la foc,
se protejează prin elemente de
întârziere a propagării focului,
se protejează prin elemente
rezistente la foc, prevăzute
după caz, cu dispozitive de
autoînchidere sau închidere
automată în caz de incendiu.
În cazuri justificate când
nu se pot realiza elemente
rezistente la foc, protecţia
golurilor poate fi asigurată
numai prin prevederea pe
conturul golului (sub planşeu),
a unor ecrane C0 (CA1) şi
perdele de apă cu intrare în
funcţiune automată în caz de
incendiu sau alte sisteme de
protecţie agrementate tehnic
NP 086-05
Art. 8.1 Instalaţiile cu
drencere pot fi utilizate pentru:
– protecţia împotriva
propagării incendiilor, utilizând
perdele de apă;
– stingerea incendiilor.
Art. 8.2. Perdelele de apă
pentru protecţia împotriva
propagării incendiilor folosind
drencere se pot prevedea pentru:
– ...;
– protecţia golurilor scărilor
rulante;
– ... .
Art. 8.23. Drencerele pentru
protecţia golurilor se amplasează
cu cel puţin 40 cm deasupra
golurilor protejate şi cu orificiul de
stropire orientat în jos. ...
SR EN 12845: 2005
12.4.11 Scări rulante şi casele
scărilor
Numărul de sprinklere trebuie
să fie mai mare în jurul tavanului
deschis format de scările rulante,
scări etc. Sprinklerele trebuie
amplasate la o distanţă cuprinsă între
1,5 m şi 2 m unul de celălalt. Dacă,
datorită structurii, distanţa minimă nu
poate fi păstrată, pot fi folosite spaţii
mai mici cu sprinklere aşezate
adiacent astfel încât să nu se ude unul
pe celălalt.
Distanţa orizontală dintre
sprinklere şi deschiderea tavanului nu
trebuie să depăşească 0,5 m. Aceste
sprinklere trebuie să fie capabile să
fumizeze debitul minim necesar per
sprinkler în restul zonei de protecţie
de sub tavan.
Din considerente de calcule
hidraulice trebuie luate în considerare
doar sprinklerele de pe latura mai
lungă a deschiderii.
Observaţii
În aplicarea prevederilor art.
2.4.38 din normativul P118-99,
prin perdele de apă în contextul
corelării cu prevederile din
normativul NP 086-05, se
înţeleg instalaţii de stingere cu
drencere.
Se va avea în vedere pentru
reglementările ce vor fi
revizuite ca perdelele de apă să
fie realizate de instalaţii de
stingere cu sprinklere deschise,
cu apă pulverizată, drencere în
funcţie de destinaţie.

34
 Verificarea şi testarea elementelor componente ale instalaţiilor de stingere
cu sprinklere:

Verificare şi întreţinere
Nr.
NP 086-05 SR EN 12845-05
crt.
Sunt prezentate pe elemente componente Sunt prezentate în funcţie de
1. ale instalaţiilor de stingere cu sprinklere periodicitatea executării verificărilor
art. 28.9 – 28.22 art. 20
Manometre: Manometre:
2.
control săptămânal/lunar control săptămânal
Dispozitive de semnalizare optice şi
Verificarea gongului hidraulic:
3. acustice:
Verificări săptămânale
control trimestrial
Reţea de conducte şi suportul
Conducte, armături, fitinguri:
4. acestora:
control anual
Verificări trimestriale
Capete sprinkler: Capete sprinkler:
5.
control anual Verificări trimestriale
Racord alimentare la pompele mobile:
6. –
control lunar
Robinete de oprire principale:
Verificări săptămânale
Celelalte robinete:
Robinete: Verificări trimestriale
7.
control şi verificare săptămânal / lunar Robinete de închidere, clapete de
alarmă, clapete de reţinere, robinete de
alarmă şi supape de sens:
Verificare o dată la trei ani
Robinete: Robinetele cu flotor din rezervoarele
8. Întreţinere: anual sau ori de câte ori este de apă
nevoie Verificare anuală
Aparat de control şi semnalizare apă
9. – – aer:
Verificări semestriale
Nivelurile de apă din sursele de apă:
10. –
Control săptămânal
Pornirea pompelor automate:
Verificări săptămânale
11. –
Verificarea anuală a debitului
pompelor automate
35
 Verificare anuală a cuvelor şi a
filtrelor la aspiraţia pompelor
Pornirea motorului diesel:
Verificări săptămânale
12. –
Identificarea anuală a defectelor de
repornire a motorului diesel
Instalaţia de încălzirea care asigură
ca apa din instalaţia de stingere cu
13. –
sprinklere să nu îngheţe:
Verificări săptămânale
Bateriile de pornire a motorului
14. – diesel:
Verificări lunare
Surse de alimentare cu apă şi
15. – alarmarea acestora:
Verificări trimestriale
Surse de alimentare cu energie
16. – electrică:
Verificări trimestriale
Alarma la unitatea de pompieri şi a
17. – centralei de alarmare:
Verificări semestriale
Rezervoare de apă şi hidrofoare:
Verificare o dată la trei ani
18. –
Golire, curăţare şi control intern cel
puţin o dată la 10 ani.
Verificarea trimestrială a pieselor de
19. –
schimb

Testări

Dispozitive de alarmare optică şi acustică:

1. –
control trimestrial
Dispozitive de măsurare:
2. –
Testări
Capete sprinkler:
Testări cel puţin o dată la cinci ani
3. Metodele de încercare menţionate conform –
Anexei 1 din NP 086-05 sunt date în standardul SR
ISO 6182-1:1997
Capete sprinkler cu răspuns rapid:
4. –
Testări

36
 Alte observaţii:

– Nu se reglementează în standardul european numărul maxim de

sprinklere de pe o ramură;

Traducerea cuvântului sprinkler în diverse limbi ale statelor din

Europa:

Engleză, English – sprinkler

Daneză, Dansk (Danish) n. - sprinkler, sprøjte, vandvogn, spreder,
stænkeprop, v. tr. - strø, drysse, småregne
Olandeză, Nederlands (Dutch) sproeier
Franceză, Français (French) n. - arroseur, canon arroseur, asperseur,
diffuseur, v. tr. - arroser, asperger
Germană, Deutsch (German) n. – Sprinkler, v. - sprenkeln
Greacă, Ελληνική (Greek) n. - ψεκαστήρας, ραντιστήρι, ψεκαστής,
(αυτόματο) ποτιστήρι, πυροσβεστικός ψεκαστήρας (οροφής)
Italiană, Italiano (Italian) spruzzatore, irrigatori
Portugheză, Português (Portuguese), n. - regador (m), dispositivo
borrifador de água para apagar incêndios
Rusă, Русский (Russian) пульверизатор, спринклер, тушитель,
дождевальная установка, лейка, кропило
Spaniolă, Español (Spanish) n. - aspersor, rociador, regador, regadera,
v. tr. - regar con regadera
Suedeză, Svenska (Swedish) n. - stänkflaska, stril, färgspruta,
sprinkler, sprutapparat, sprutmunstycke

În continuare, se prezintă centralizat, principalele prevederi ale

legislaţiei din unele ţări din Europa privind obligativitatea instalaţiilor cu
sprinklere precum şi corelarea cerinţelor privind stabilitatea la foc a
construcţiilor dacă se prevăd astfel de instalaţii.

37
Tabelul 1 – Tabel centralizator cu principalele prevederi legislative din unele state ale Europei cu privire la obligativitatea
dotării clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere
Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Funcţie de > 32 m > 32 m
înălţimea de > 32 m
înălţime înălţime
depozitare şi Pentru
> 32 m Pentru Pentru
înălţimi >
bunurile Pentru înălţimi înălţimi înălţimi
22 m se
depozitate, dar > 22 m se > 22 m se > 22 m se
Comparti- reduc
Austria Nu – – în general se reduc cerinţele – – reduc reduc –
mente largi cerinţele
impun privind cerinţele cerinţele
privind
sprinklere rezistenţa la foc privind privind
rezistenţa
dacă aria este a structurii rezistenţa rezistenţa
la foc a
mai mare de la foc a la foc a
structurii
1800 m2 structurii structurii
Arii mai mari
Belgia Da – – – – – – – – – –
de 2000 m2
> 2000 m 2
> 2000 m2
sarcină Arii mai
sarcină >1000 m2
termică mari de
termică mare >1000 m2 arii arii spaţii
mare 600 m2 în
> 5000 m2 spaţii de de odihnă
> 1000 m2 > 5000 m2 clădiri
alte situaţii odihnă multietajat
multietajate alte situaţii multietajate
Poate multietajate e
Danemarca Da – > 2000 m2 Poate – – – – Arii mai
determina Limitarea Limitarea
mono- determina mari de
mărirea ariei compartiment compartim
etajate mărirea ariei 2000 m2
comparti- elor de la 600 entelor de
comparti- pentru
mentelor de la 2000 m2 la 600 la
mentelor de mono-
la 1000 m2 la 2000 m2
la 1000 m2 etajate
10000 m2
la 10000 m2
Reduc cu 30 Obligatoriu Reduc cu 30 de Reduc cu 30 Reduc cu Reduc cu Parcaje
de minute pentru minute cerinţele de minute 30 de 30 de subterane:
Elveţia – cerinţele de depozite şi – – de rezistentă la cerinţele de minute minute – – > 4000 m2
rezistentă la centre foc a rezistentă la cerinţele cerinţele de un etaj;
foc a comerciale structurilor foc a de rezistentă > 2000 m2
38
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
structurilor structurilor rezistentă la foc a mai multe
la foc a structurilor etaje
structurilor Parcaje
suprateran
e:
> 4000 m2
pentru
închise;
> 8000 m2
pentru un
nivel
deschis;
Parcaje
automatiza
te:
> 50 maşini
Comparti- Comparti-
Compar- Comparti-
mente mente
timete mente Compartimen
nelimitate Compartimente nelimitate
nelimi-tate nelimitate te nelimitate Frecvent
sau nelimitate sau sau
sau redu- sau sau obligatoriu
reducerea la reducerea la reducerea
cerea la reducerea la reducerea la întocmire
Finlanda Da jumă- jumătate a – – – la jumătate –
jumătate a jumătate a jumătate a studii de
tate a incendiului şi a
incendiului incendiului incendiului şi securitate la
incendiului 25% extragere incendiului
şi 25% şi 25% 25% incendiu
şi 25% fum şi 25%
extra-gere extragere extragere fum
extragere extragere
fum fum
fum fum
Arii mai mari Arii mai mari Pentru mai
de 3000 m2 de 3000 m2 şi mult de
sau cu mai mici de cinci etaje
restaurante 6000 m2; subterane
Franţa Nu – Sau o – Arii mai mari – – – – – – şi numai
cantitate de 6000 m2 pentru
mai mare de cu evaluarea etajul al
10000 kg riscului şi şaselea.
vopsea aprobarea Opţional se
39
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Permite prefectului montează
creştere aria detecţie
de depozi- dacă
tare a bunu- etajele 3-5
rilor peri- sunt
culoase de subterane
la 1000 m2 şi numai la
la 2.000 m2 nivelul nr. 3
Sarcina
termică mai
mare de 15
kWh/m2 şi
Arii mai mari
arii mai mari
de 3000 m2
de
sau etaje Arii mai mari
Arii mai 400 m2
subterane de 1200 m2
mari de Sarcina
mai mari de Depozitare cu
3600 m2 termică mai
500 m2 înălţimea de
sau mai mare de 45
Rezistenţă peste 7,5 m.
mari de 22 kWh/m2 şi Parcaje
la foc a Sarcina
metri arii mai mici subterane
pereţilor mai termică mai
înălţime de la mai mult
mică de 60 mare de 15
sau 400 m2 de 4 metri
Germania Da de minute şi kWh/m2 şi arii – – – – – –
subterane Deschideri Parcaje
planşee; nu mai mari de
(cu mai mari de amplasate
este 400 m2
excepţia 40 metri şi sub alte
necesară Sarcina
bisericilor, structuri fără clădiri
evacuarea termică mai
unităţilor de performanţe
fumului, se mare de 45
învăţământ de compor-
pot mări kWh/m2 şi arii
şi a tare la foc
distanţele mai mici de
muzeelor) Înjumătă-
de evacuare 400 m2
ţeşte apa
de până la
necesară
35 metri
pentru
serviciile de
pompieri
Determină

40
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
mărirea
compartime
ntului de
incendiu de
3-10 ori în
funcţie de
capacitatea
structurii
portante
Determină
creşterea
primului
nivel al
subsolului
de la 1000
m2 la 3500
m2 şi
nivelurile
supraterane
de la 500 m2
la 1750 m2
Determină
mărirea
distanţelor
de evacuare
cu 15 m
pentru
înălţimi mai
mari de 5 m
şi cu 20 m
pentru
înălţimi mai
mari de 10
m. Nu este
necesară
evacuarea

41
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
fumului
Aria unui
singur etaj
Aria unui
este mai
singur etaj Dacă
mare de Dacă ultimul
este mai ultimul etaj
14000 m2 şi etaj circulabil
mare de circulabil
Irlanda Nu – – dacă aria cu este la mai mult – – – – –
4000 m2 este la mai
risc mare de 30 metri
Toate mult de 30
este mai
centre metri
mare de 1000
comerciale
m2

Parcaje
subterane
multietajate
astfel: mai
mult
Clădiri cu
Mai mult de 4 etaje
Italia Nu – – – – – – mai mult de – –
1000 paturi închise,
30 kg/m2
5 etaje
deschise
Parcaje
automatiza
te
Clădiri cu Clădiri cu Sarcina Sarcina Închise sau
aria mai Clădiri cu înălţimea termică mai termică mai subterane
mare de înălţimea mai mai mare mare de mare de cu
3000 m2 sau mare de 60 m de 60 m 225/m2 225 MJ/m2. capacitate
Dacă
mai mul de Parcaje închise Cazarea Clădiri cu Clădiri cu mai mare
evacuarea
3 etaje cu cu mai mult de copiilor se înălţimea înălţimi mai de 50 de
Luxemburg – – – – persoanelor –
aria mai 20 autov. face pe mai mai mare mari de 60 autov.
se face pe
mare de Dublarea mult de trei de 60 m metri Permite
coridoare
1000 m2 compartimentel etaje cu Arhive, Arhive cu mărirea
Nu se or până la 1600 deşeuri biblioteci aria mai distanţei de
prevăd m2 menajere cu arii mai mare de evacuare
separări de depozitate mari de 600 m2 de la 30
42
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
90 de în clădire 600 m2 Dublarea metri la 40
minute Se pot comparti- de metri
pentru un dubla ariile mentului: dacă sunt
singur etaj până la 1600 m2 mai mult
Nu sunt 1600 m2 pentru de 20 de
necesare pentru mono- autov.
separările clădiri etajate;
de 60 monoetajat 3200 m2
minute între e sau 3200 pentru
diversele m2 pentru multietajate
unităţi din clădiri
centrul multietajate
comercial
Aria maximă
pe nivel în
Dacă
clădiri Dublul ariei
ultimul etaj
multietajate maxime pe Dacă
circulabil
peste nivel la clădiri ultimul etaj
este la mai
14.000 m2 multietajate circulabil
mult de 30
În Anglia şi dacă mai mare de este la mai
metri
Ţara Galilor înălţimea < 40.000 m2 mult de 30
Arii mai
pentru 18 m dacă metri
mari de
compartime 4000 m2 înălţimea < Dacă ultimul În Scoţia în Reducerea
4000 m2
nte > 2000 dacă 18 m, 8.000 etaj circulabil Scoţia dacă clădiri mai rezistenţei
Marea Reducerea
Nu m2. înălţimea m2 dacă este la mai mult sunt mai mulţi – – mari de la foca –
Britanie rezistenţei
În Scoţia este mai înălţimea este de 30 metri de 6 persoane 18m structurii
la foc a
obligatorii în mare de 18 mai mare de înălţime cu 30 de
structurii cu
toate m 18 m minute
30 de
centrele Galerii Reducerea dacă
minute
comerciale publice cu rezistenţei la înalţimea
dacă
lăţimi mai foc cu 30 de este intre
înalţimea
mari de 10 minute dacă 5 m şi 30m
este < 5 m
m înălţimea este
sau 18 m<
Reducerea < 30 m
h < 30m
rezistenţei
la foc cu 30

43
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
de minute
dacă
înălţimea
este < 30 m
Da > 1800 m2
> 1800 pentru clădirii
m2 > 1800 m2 monoetajate
> 1800 m2 > 1800 m2
pentru pentru > 1200 m2 În clădiri
pentru pentru Sprinklere sau
clădirii clădirii pentru clădirii cu mai Clădiri compartim Clădiri cu
clădirii clădirii Clădiri personal de
mono- mono- monoetajate mult de un multietajate ente cu un etaj cu
monoetajate monoetajate multietajate cu supraveghere
Norvegia etajate etajate şi sarcina etaj dacă – cu aria mai aria mai aria mai
> 800 m2 > 800 m2 aria mai mare pe timp de
> 800 > 800 m2 termică mai sunt mare de mare de mare de
pentru pentru de 800 m2 noapte +
m2 pentru mare de 400 realizate 800 m2 1800 m2 1800 m2
clădiri clădiri măsuri pasive
pentru clădiri MJ/m2 din lemn
multietajate multietajate
clădiri multietajate > 800 m2
multiet pentru clădiri
ajate multietajate
Clădiri cu
înălţimi mai
mari de 70
metri
Magazine
Depozite de înălţime
de Compartime
artificii Se reduce
desfacere a nte de
Compartimen rezistenţa
artificiilor incendiu
te de incendiu la foc de la Clădiri cu
sau mai mari de Clădiri cu
mai mari de 30 până la înălţimi mai
depozite cu 1000 m2 înălţimi mai
Olanda Da – 1000 m2 – – – 60 minute mari de 70 –
aria Mai mult de mari de 70
Mai mult de sau se metri
comparti- 10000 kg de metri înălţime
10000 kg de măresc înălţime
mentului de bunuri cu
bunuri cu lungimile
incendiu pericol de
pericol de căilor de
mai mare de incendiu
incendiu evacuare şi
1000 m2
a aria
compartim
entelor sau
se reduc
44
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
numărul de
hidranţi
> 600 > 10000 m2
Parcaje
persoane pentru un
subterane
sau etaj > 55 m > 55 m
Polonia – – – > 55 m înălţime – – – cu mai mult
stadioane > 2500 m2 înălţime înălţime
de 100 de
cu > 3000 clădire
autov.
persoane multietajată
Platouri de
filmare
Garaje şi
amenajate
Construcţii parcaje
şi închise,
destinate subterane
studiouri de
depozitării Clădiri pentru mai
televiziune Clădiri înalte
Construcţii materialelor înalte şi mult de 50
şi scene şi foarte
de producţie combustibile foarte de auto-
amenajate, înalte cu
încadrate în cu aria Clădiri înalte şi înalte cu turisme,
cu arii mai densitatea
în construită mai foarte înalte cu densitatea precum şi
mari de 150 sarcinii
categoriile mare de 750 densitatea sarcinii la cele
m2, inclusiv termice mai
A, B, C de m2 şi sarcinii termice termice mai supra-
buzunarele mare de
pericol de densitatea de mai mare de mare de terane
depozitele 420 MJ/m2;
incendiu cu sarcină 420 MJ/m2; 420 MJ/m2; închise cu
şi atelierele Clădiri
România – aria termică de Clădiri publice – – – – Clădiri mai mult
anexă ale publice cu
construită peste 1680 cu aria mai publice cu de trei
ale aria mai
de peste MJ/m2; mare de 1250 aria mai niveluri
acestora; mare de
2000 m2 şi Depozite cu m2 şi densitatea mare de
Clădiri 1250 m2 şi
densitatea stive înalte sarcinii termice 1250 m2 şi
înalte şi densitatea
de sarcină (peste 6 mai mare de densitatea
foarte înalte sarcinii
termică de metri) şi 840 MJ/m2 sarcinii
cu termice mai
peste 420 densitatea de termice mai
densitatea mare de
MJ/m2 sarcină mare de
sarcinii 840 MJ/m2
termică mai 840 MJ/m2
termice mai
mare de 420
mare de
MJ/m2.
420 MJ/m2;
Clădiri
publice cu -
45
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
aria mai
mare de
1250 m2 şi
densitatea
sarcinii
termice mai
mare de
840 MJ/m2
Compartime
nt > 3500
m2 şi
sarcina
termică >
850 MJ/m2
Compartimen
Mărimea
t > 2000 m2
maximă a
Compartime şi sarcina
compartime
nt > 1500 termică > 850
ntelor se Obligatorie
m2 şi MJ/m2 Obligatorie Obligatorie
reduce dacă dacă
sarcina Mărimea dacă ultimul dacă ultimul Obligatorie
sarcina ultimul etaj
termică > maximă a etaj se află la etaj se află la Creşterea dacă
Creşterea termică este Creşterea se află la
500 MJ/m2 compartiment mai mult de 28 mai mult de distanţei ultimul etaj În parcaje
distanţei de mare sau distanţei de mai mult de
Spania Da Compartime elor se m 28 m de se află la automa-
evacuare dacă evacuare 80 m
nt > 2500 reduce dacă Creşterea Creşterea evacuare mai mult de tizate
cu 25% clădirea cu 25% Creşterea
m2 sarcina distanţei de distanţei de cu 25% 80 m
este distanţei de
Creşterea termică este evacuare cu evacuare cu
înglobată în evacuare
distanţei de mare sau 25% 25%
alte clădiri cu 25%
evacuare cu dacă clădirea
Oferă
25% este
posibilitatea
înglobată în
dublării
alte clădiri
compartime
ntelor şi
reducerea
rezistenţei
la foc a
structurii

46
 Locuri cu
Aero- Centre Cămine Locuinţe
Ţara aglomerări Industrie Depozite Hoteluri Cămine, aziluri Spitale Birouri Parcaje
porturi comerciale şcolare rezidenţiale
de pers.
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Performanţe Performanţe
bazate pe bazate pe
Perfor- Perfor-
Performanţe norme dar norme dar cele Performanţe Performanţ Performanţe Performanţe Performanţe Performanţe
manţe manţe
Suedia Da bazate pe depozitele în mai multe bazate pe e bazate bazate pe bazate pe bazate pe bazate pe
bazate pe bazate pe
norme general sunt hoteluri se norme pe norme norme norme norme norme
norme norme
protejate cu prevăd cu
sprinklere sprinklere
1. mai
multe etaje
Arii mai mari Dacă subterane;
Dublarea
de 8000 m2 paturile 2. > 13,65
mărimi ariei Înălţimi mai Înălţimi mai
Înălţimi mai Mai mult de sunt la o m înălţime
Ungaria – – – compartiment mari de 13,65 – – mari de
mari de trei 3 etaje înălţime închisă
ului de m 31,65 m
13,65 m mai mare 3. > 20
incendiu
înălţime de 13,65 m autov. pe
comparti-
ment

47
 5. Instalaţii cu drencere
În Normativul NP 086-05 este prevăzut un întreg capitol (capitolul 8)
referitor la instalaţiile cu drencere (soluţii tehnice de realizare, dimensionare ş.a.)
În standardele europene şi în literatura de specialitate analizată
termenul drencer are un înţeles diferit faţă de reglementările
româneşti.Astfel în EN 12845 (varianta în limba engleză) drencerul
(drencher) este definit ca un sprinkler utilizat pentru a pulveriza apa peste o
suprafaţă pentru a asigura protecţia împotriva expunerii la foc. În varianta în
limba franceză pentru aceeaşi definiţie se utilizează termenul perdea de apă
(rideau d'eau) preluat în varianta în limba română a standardului menţionat.
Drencerele, în accepţiunea din reglementările tehnice româneşti, pot
fi asociate, ca principiu de funcţionare, cu sprinklerele deschise sau, uneori,
cu sprinklerele de inundare (deluge sprinkler systems). Sprinklerul deschis
(open sprinkler; sprinkleur ouvert) este definit în SR EN 12845 ca un
sprinkler neobturat de un element termosensibil.
La punerea în funcţiune, instalaţiile cu sprinklere deschise refulează
apă prin toate sprinklerele instalaţiei. De obicei, elementul de activare a
acestei instalaţii este o instalaţie de detectare şi semnalizare cu detectoare de
incendiu. Se asigură astfel o protecţie cu apă a spaţiului protejat. Aceste
instalaţii sunt utilizate în special în situaţia riscurilor speciale unde viteza de
propagare a incendiului este mare sau pentru protecţia pe exterior a clădirii
protejate împotriva incendiilor.
În SR EN 12845 sunt prevăzute drencere, definite, cum s-a menţionat
mai sus, ca pulverizatoare de perdea de apă, doar la protecţie teatrelor
(anexa F) :
În teatre, unde există o cortină de securitate între scenă şi sală,
cortina de securitate trebuie prevăzută cu o linie de drencere formând o
perdea de apa controlată de un robinet cu deschidere rapidă (de exemplu
robinet de trecere) amplasat într-o poziţie accesibilă.
Toate atelierele, cabinele de probă, decorurile, magaziile şi spaţiile de
dedesubtul scenei trebuie însă protejate cu sprinklere.
Pentru armonizarea reglementărilor naţionale cu cele europene, atât
pentru instalaţiile cu sprinklere, cu apă pulverizată cât şi pentru drencere se
impune preluarea, ca referenţiale, şi a următoarelor standarde europene
armonizate, care intră sub incidenţa Directivei privind produsele pentru
construcţii 89/106/EEC, prevăzute în Jurnalul Oficial C 304 din 13
decembrie 2006:
SR EN 12259-1+A1:2002/A2:2004. Componentele sistemelor de tip
sprinkler si cu apa pulverizata. Partea 1: Sprinklere.
48
 SR EN 12259-1+A1:2002/A3:2006. Componente pentru sisteme cu
sprinklere şi apă pulverizată. Partea 1: Sprinklere.
SR EN 12259-2:2002 . Partea 2: Sistem de supape de alarma apa-apa.
SR EN 12259-2:2002/A1:2002. Partea 2: Sistem de supape de alarma
apa-apa.
SR EN 12259-2:2002/A2:2006. Partea 2: Sistem de supape de alarmă
apă-apă.
SR EN 12259-2:2002/AC:2003. Partea 2: Sisteme de supape de
alarma apă-apă.
SR EN 12259-3:2002. Sisteme de supape de alarma apa-aer.
SR EN 12259-3:2002/A1:2003. Partea 3: Sistem de supape de alarma
apă-aer.
SR EN 12259-3:2002/A2:2006 Partea 3: Sisteme de supapă de alarmă
apă-aer.
SR EN 12259-4:2002. Partea 4: Dispozitive de alarmare cu motor
hidraulic
SR EN 12259-4:2002/A1:2003. Partea 4: Dispozitive de alarmă cu
motor hidraulic.
SR EN 12259-5:2003 .Partea 5: Detectoare de curgere a apei.
În fază de proiect :
prEN 12259-6, Fixed firefighting systems – Components for sprinkler
and water spray systems – Part 6: Pipe couplings.
prEN 12259-7, Fixed firefighting systems – Components for sprinkler
and water spray systems – Part 7: Pipe hangers.
prEN 12259-8 Fire protection - Components for automatic sprinkler
systems - Part 8: Pressure switches
prEN 12259-9 Fixed firefighting systems - Components for sprinkler
and water spray systems - Part 9: Deluge valve assemblies
prEN 12259-10Fixed firefighting systems - Components for
sprinklers and water spray systems - Part 9: Deluge Valves
prEN 12259-11Fixed firefighting systems - Components for sprinkler
and water spray systems - Part 11: Medium and high velocity water sprayers
prEN 12259-12 Fixed firefighting systems - Components for sprinkler
and water spray systems - Part 12: Pumps
Aceste standarde armonizate se referă la componente pentru
instalaţiile cu sprinklere şi includ cerinţe pentru aplicarea marcajului CE. Ca
urmare la încheierea perioadei specifice de coexistenţă aplicarea lor va
deveni obligatorie, în proiectare, comercializare, utilizare.
49
 6. Instalaţii cu apă pulverizată

Prevederi în
Prevederile normei reglementările din
Standarde europene Observaţii
naţionale ţările membre ale
Uniunii Europene
prEN 14816 Termen de
Fixed firefighting finalizare a
Cap. 9 din NP 086-05 systems - Water spray – standardului
systems - Design and februarie
installation 2009

Standardul european este în curs de elaborare.

7. Instalaţii de stingere cu ceaţă de apă

Prevederile normei
Standarde europene Observaţii
naţionale
prEN 14972
Cap. 10 din NP 086- Fixed firefighting systems -
–
05 Watermist systems - Design and
installation
Obligativitatea echipării tehnice a clădirilor cu instalaţii cu sprinklere
Proiectarea se realizează de firme
autorizate, în funcţie de obiectivele
protecţiei la incendiu: stingerea
Art. 10.1 – 10.4 din incendiului, controlul incendiului,
NP 086-05 limitarea incendiului, limitarea
propagării căldurii.
Proiectul trebuie aprobat de
autoritatea competentă.
Standardul nominalizează materialele
care în contact cu apa produc reacţii
Nu sunt recomandate violente sau care conduc la obţinerea –
în cazurile în care apa unor cantităţi semnificative de
în contact cu produşi periculoşi: metale reactive
substanţele combusti- (litiu, sodiu, potasiu, magneziu,
bile care ard, formează titaniu, zirconiu, uraniu şi
amestecuri explozive plutoniu);metale alcoxidice cum ar fi
sau toxice. sodiu metoxid; metalamidă; carbid;
derivaţi halogenaţi (clorura de
benzoil şi clorura de aluminiu);
hidruri; silani; pentasulfura de fosfor
ş.a.
50
 Componentele instalaţiei
Componentele trebuie să
îndeplinească cerinţele din EN 54,
EN 12094 sau, pentru cele specifice,
Art. 10.5 din NP 086- cerinţele din Anexa A.
05 enunţă Cerinţele sunt stabilite în funcţie de
–
componentele fără obiectivul în care vor fi instalate
cerinţe tehnice (clase de risc conform EN 12845,
tipul de incendiu (clasa A, B, C),
destinaţii speciale (tuneluri de
cabluri) etc.
Alimentarea cu apă
Alegerea tipului de alimentare cu apă
Art. 11.1-11.4 din NP
se face în funcţie de criteriile de –
086-05
protecţie şi de nivelul riscului
Amplasarea duzelor
Art. 10.26 din NP
086-05
În funcţie de pericolul
de incendiu,
combustibilitate,
În funcţie de manualul producă-
rezistenţa la foc a
torului, precum şi de tipul de risc de –
elementelor de
incendiu şi de configuraţia incintei
construcţii, poziţia
grinzilor şi
instalaţiilor, precum şi
de parametrii hidraulici
daţi de producător
Presiune de pulverizare a apei
Art. 10.40 din NP
086-05
- Înaltă , peste 34 - Înaltă , peste 35 bari
bari - Medie, 12,5 – 35 bari –
- Medie, 12 – 34 bari - Joasă, până la 12,5 bari
- Joasă, 6 – 12
bari
Verificări
Verificări anuale. Se descrie
În NP 086-05 nu sunt
conţinutul unui program de verificări.
prevăzute –
Este prevăzută necesitatea unor
instruiri speciale

51
 8. Instalaţii de stingere cu substanţe speciale:

Proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a

incendiilor cu gaze inerte este reglementată de Normativul NP 086-05,
care prevede următoarele tipuri :
a. Instalaţii cu CO2;
b. Instalaţi cu azot (IG-100);
c. Instalaţii cu FM 200;
d. Instalaţii de stingere cu argon (IG-01);
e. Instalaţii cu NAF SIII;
f. Instalaţii cu ECARO.

Normativul NP 086-05 stabileşte parametrii de proiectare şi

metodologia de calcul a acestor instalaţii pentru instalaţiile de stingere a
incendiilor cu gaze inerte care nu necesită licenţă de proiectare (CO2, azot,
argon) şi gaze inerte specifice unui anumit producător (FM 200, INERGEN,
NAF SIII, ECARO). Parametri de proiectare sunt: debitul specific, volum
specific, concentraţia specifică, presiunea de lucru etc. De asemenea, este
precizat şi modul de exploatare, întreţinere şi reparare a acestor instalaţii.
Substanţele speciale utilizate în instalaţii de stingere a incendiilor
trebuie să îndeplinească cerinţele impuse de protocolul de la Montreal,
semnat la 16 septembrie 1987.
În acest sens, odată cu interzicerea folosirii halonilor ca substanţe de
stingere, s-au identificat noi soluţii de înlocuirea a acestora, cu substanţe
denumite şi agenţi de stingere „curaţi”. La nivel internaţional, pentru
instalaţiile de stingere cu gaz, s-a elaborat seria de standarde ISO 14520,
care cuprinde în părţile sale, cele mai uzuale substanţe de stingere.
În legislaţia din ţara noastră se regăsesc doar o parte din substanţele
speciale de stingere precizate în seria de standarde menţionată.
Substanţele de stingere care nu sunt specificate de normativele din ţara
noastră:
– Triodide (FIC – 13I1);
– CEA 308;
– CEA 410;
– NovecTM 1230;
– FE – 241;
– FE – 13;
– FE – 36.
52
 Heptan
Substanţă de Concentraţie Concentraţie LC50 NOAEL LOAEL
stingere de stingere minimă de (%) (%) (%)
(%) proiectare (%)
FIC-12I1 3,5 4,6 > 12,8 0,2 0,4
FC – 2 – 1 – 8 7,3 8,8 > 81 30 > 30
FC – 3 – 1 – 10 5,9 7,1 > 80 40 > 40
FK – 5 – 1 – 12
4,5 5,9 > 10 10 > 10
(NovecTM1230)
HCFC Blend A 10 13 64 10 > 10
HFC 23 12,7 16,5 > 65 50 > 50
HFC 236 fa 6,5 8,5 > 47,5 10 15

Tabel comparativ asupra unor caracteristici ale substanţelor speciale de stingere care nu
sunt cuprinse în reglementările din România

Pentru instalaţiile de stingere cu CO2 se impune ca pentru

actualizarea prevederilor din legislaţia din ţara noastră, menţionarea ca
referenţial a următoarelor standarde, care intră sub incidenţa Directivei
privind produsele pentru construcţii 89/106/EEC, prevăzute Jurnalul Oficial
C 304 din 13 decembrie 2006:
SR EN 12094-7:2002 Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 7: Condiţii si metode
de încercare pentru duzele sistemelor cu CO2
SR EN 12094-7:2002/A1:2005 Sisteme fixe de luptă împotriva
incendiilor. Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 7:
Condiţii şi metode de încercare pentru duzele sistemelor cu CO2
Alte standarde specifice instalaţiilor de stingere cu substanţe
speciale.
EN 25923:1993 Fire protection - Fire extinguishing media - Carbon
dioxide (ISO 5923:1989)
EN 27201-2:1994 Fire protection - Fire extinguishing media -
Halogenated hydrocarbons - Part 2: Code of practice for safe handling and
transfer procedures (ISO 7201-2:1991)
De asemenea, pentru componentele instalaţiilor de stingere cu gaz,
se impune introducerea în reglementările naţionale a standardelor europene
armonizate.Componentele acestor instalaţii trebuie să respecte cerinţele
standardelor din seria SR EN 12094 Instalaţii fixe de luptă împotriva
incendiului. Elemente componente pentru instalaţii de stingere cu gaz.
53
 SR EN 12094-1:2004 Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 1: Cerinţe si metode
de încercare pentru dispozitive electrice automate de comanda si
temporizare, stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească
echipamentul de control şi semnalizare a incendiului, care comandă
instalaţia de stingere a incendiului cu gaze inerte. Aceste cerinţe reprezintă o
particularizare a cerinţelor standardelor SR EN 54-1:1998 Sisteme de
detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 1: introducere şi SR EN 54-
2+AC:2000 Sisteme de detectare şi de alarmă la incendiu. Partea 2:
echipament de control şi semnalizare.
Celelalte părţi ale standardelor din seria 12094 stabilesc încercările
la care sunt supuse elementele componente ale instalaţiilor de stingere cu
gaze inerte: dispozitive neelectrice automate de comandă şi temporizare –
partea 2:2004; dispozitive manuale de declanşare şi de oprire – partea
3:2004; ansambluri de supape şi declanşatoarele lor – partea 4:2004;
distribuitoare de înaltă şi joasă presiune şi declanşarea lor – partea 5:2006;
dispozitive neelectrice de scoatere din funcţiune – partea 6:2006; duzele
sistemelor cu CO2 – partea 7:2002/A1:2005; racorduri – partea 8:2006;
detectoare speciale de incendiu – partea 9:2004; manometre şi presostate –
partea 10:2004; dispozitive mecanice de cântărire – partea 11:2004;
dispozitive de alarmare pneumatice – partea 12:2004; dispozitive odorizante
pentru instalaţiile de stingere cu CO2 de joasă presiune – partea 16:2004.
Elementele componente neelectrice sunt supuse, în principal, la
următoarelor încercări:
ƒ Funcţionare;
ƒ Rezistenţa la presiune internă;
ƒ Etanşeitate;
ƒ Rezistenţa la temperaturi înalte şi joase;
ƒ Caracteristicile de curgere;
ƒ Coroziune;
ƒ Rezistenţa la vibraţii etc.
În plus, echipamentele electrice mai sunt încercate la suprasarcină,
variaţii ale tensiunii de alimentare, umiditate etc.
Standardele europene aplicabile sunt :
SR EN 12094-2. Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 2: Cerinţe şi metode
de încercare pentru dispozitive neelectrice automate de comandă şi
temporizare.
54
 SR EN 12094-3. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 3: Cerinţe şi metode
de încercare pentru dispozitive manuale de declanşare şi de oprire
SR EN 12094-4. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 4: Cerinţe şi metode
de încercare pentru ansambluri de supape şi declanşatoarele lor
SR EN 12094-5 Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor -
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 5:Condiţii ăi metode
de încercare pentru distribuitoare de înaltă şi joasă presiune şi acţionările lor
pentru sistemele cu CO2.
SR EN 12094-6. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor -
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 6: Condiţii şi metode
de încercare pentru dispozitivele neelectrice de scoatere din funcţiune a
sistemelor de stingere cu CO2.
SR EN 12094-7. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor -
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 7: Condiţii şi metode
de încercare pentru duzele sistemelor cu CO2 (standard european
armonizat).
SR EN 12094-9. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 9: Cerinţe şi metode
de încercare pentru detectoare speciale de incendiu.
SR EN 12094-10. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 10:Cerinţe şi metode
de încercare pentru manometre şi presostate
SR EN 12094-11. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 11: Cerinţe şi metode
de încercare pentru dispozitive mecanice de cântărire.
SR EN 12094-12. Sisteme fixe de lupta împotriva incendiilor.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 12: Cerinţe şi metode
de încercare pentru dispozitive de alarmare pneumatice.
SR EN 12094-13. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiilor -
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 13: Condiţii şi
metode de încercare pentru clapete antretur.
SR EN 12094-13/AC. Sisteme fixe de luptă împotriva incendiului.
Componente pentru sisteme de stingere cu gaz. Partea 13: Condiţii şi
metode de încercare pentru clapetele antretur.
Aceste standarde armonizate se referă la componente pentru
instalaţiile de stingere cu gaze şi includ cerinţe pentru aplicarea marcajului
CE. Ca urmare la încheierea perioadei specifice de coexistenţă aplicarea lor
va deveni obligatorie, în proiectare, comercializare, utilizare.
55
 Indicativul
substanţei
Denumirea Standardul
gazoase de Denumirea chimică Formula chimică
comercială de referinţă
stingere a
incendiului
Triodide ISO 14520-2:
CF 3 I Trifluoroiodomethane CF3I
FIC – 13I1 2006
ISO 14520-3:
FC – 2 – 1 – 8 Perfluoropropane CF3CF2CF3 CEA 308
2000
ISO 14520-4:
FC – 3 – 1 – 10 Perfluorobutane C4F10 CEA 410
2000
Dodecafluoro-2- CF 3 CF 2 C(O)CF(CF 3 ) 2 3MTM ISO 14520-5:
FK – 5 – 1 – 12
methylpentan-3-one NovecTM 1230 2006

HCFC Blend A –

ISO 14520-6:
NAF S–III
2006
HCFC – 123 Dichlorotriftuoroethane CHCl2CF3
HCFC – 22 Chlorodifluoromethane CHCIF2
HCFC – 124 Chlorotetrafluoroethane CHCIFCF3
Isopropenyl-1 - C10H16
methylcyclohexene
ISO 14520-7:
HCFC 124 Chlorotetrafluoroethane CHCIFCF3 FE – 241
2000
HFC – 125 ISO 14520-8:
HFC 125 Pentafluoroethane CHF2CF3 FE – 25
2006
ECARO
HFC 227ea ISO 14520-9:
HFC – 227ea Heptafluoropropane CF3CHFCF3
FM – 200 2006
ISO 14520-
HFC 23 Trifluoromethane CHF3 FE – 13
10:2005
ISO 14520-
HFC 236 fa Hexafluoropropane CF3CH2CF3 FE – 36
11:2005
ISO 14520-
IG – 01 Argon Ar Argotec
12:2005
ISO 14520-
IG – 100 Nitrogen N2 Azot
13:2005
Nitrogen (50 %) N2 ISO 14520-
IG – 55 Argonite
Argon (50 %) Ar 14:2005

Nitrogen (52 %) N2
ISO 14520-
1G – 541 Argon (40 %) Ar Inergen
15:2005
Carbon dioxide (8 %) CO2

56
 9. Instalaţii de stingere a incendiilor cu aerosoli
În acest moment, În Europa, au fost elaborate două proiecte de
standarde europene privind cerinţele şi metodele de încercare a elementelor
componente specifice acestor instalaţii şi respectiv reguli de proiectare,
instalare şi întreţinere. În prezent, nu sunt prevăzute de legislaţia naţională
cerinţele şi metode de încercare pentru elementele componente ale
instalaţiilor de stingere a incendiilor cu aerosoli. Aceste standarde sunt:
prEN 15276-1. Fixed firefighting systems - Condensed aerosol
extinguishing systems - Part 1: Requirements and test methods for
components
prEN 15276-2. Fixed firefighting systems - Condensed aerosol
extinguishing systems - Part 2: Design, installation and maintenance.
De asemenea, la nivel internaţional, pentru aceste tipuri de instalaţii
există standardul ISO/CD 14520-16. Aerosol fire extinguishing
systems – Physical properties and system design – Part 16: General
requirements.

10. Instalaţii de stingere cu spumă

Prevederi în
Prevederi în
Prevederile normei reglementările din
standardele Observaţii
naţionale ţările membre ale
europene
Uniunii Europene
Obligativitatea echipării tehnice cu instalaţii de stingere a incendiilor cu spumă
Deşi nu se menţionează
în mod expres, conform
prevederilor din NP 086-
05 se înţelege că aceste
tipuri de instalaţii de
folosesc pentru stingerea prEN 13565-2: 2007 – –
incendiilor la rezervoare
de depozitare produse
petroliere (24.6, 24.7,
24.8, 24.9, 24.10, 24.20,
24.21, etc.)

Standardul prEN 13565-2 (în fază de proiect final) prezintă importante

diferenţe faţă de NP 086:

57
 • Domeniile de aplicare sunt precizate mult mai detaliat, printre altele:
Pericol Joasă înfoiere Medie înfoiere Înaltă înfoiere
Rezervoare cu lichide inflamabile Da Nu Nu
Cuve rezervor şi arii de colectare Da Da Da
Hale de fabricaţie Da Da Da
Hangare aviaţie Da ≤ 1400 m2 Da
Zone (staţii) pentru transfer Da Da Da
combustibil
Depozite materiale plastice Da Nu Da
Deşeuri Da Nu Nu
Gaze naturale lichefiate Nu Nu Da
Depozite de anvelope Da Nu Da
Hârtie în rulou Nu Nu Da
Aplicaţii navale(debarcadere etc.) Da Da Nu
Transformatoare cu ulei Da Nu Da
Tuneluri de cabluri Nu Nu Da
GPL Nu Da Da
Depozite cu combustibili clasele A Da Nu Da
şi B
• Nu se recomandă utilizarea instalaţiilor cu spumă pentru stingerea
incendiilor de:
- Substanţe chimice (nitrat de celuloză, de exemplu);
- Echipament electric;
- Metale (sodiu, potasiu etc.);
- Materiale care reacţionează cu apa;
- Matale combustibile (aluminiu, magneziu ş.a.).
• Componentele instalaţiei trebuie să îndeplinească cerinţele
standardului SR EN 13565-1. Pentru a fi comercializate, instalate şi utilizate
trebuie să aibă marcajul CE
Perioada de coexistenţă a standardului EN 13565-1:2003 Fixed
firefighting systems — Foam systems — Part 1: Requirements and test
methods for components este 01.03.2008 (SR EN 13565-1:2004 Sisteme
fixe de lupta împotriva incendiilor. Sisteme cu spuma. Partea 1: Cerinte si
metode de încercare pentru componente)
•Spumanţii utilizaţi trebuie să fie conformi cu EN 1568/1, 2, 3, 4),
inclusiv clasificaţi în clasele de performanţă la stingere conform acestor
standarde.Aceste standarde au fost preluate ca standarde române, respectiv :
- SR EN 1568-1:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi
concentraţi. Partea 1: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de
medie înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apă.
- SR EN 1568-2:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi
concentraţi. Partea 2: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de
înaltă înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apă.
58
 - SR EN 1568-3:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi
concentraţi. Partea 3: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de
joasă înfoiere pentru aplicare pe lichide nemiscibile cu apă.
- SR EN 1568-4:2002 Produse de stingere a incendiilor. Spumanţi
concentraţi. Partea 4: Specificaţii pentru spumanţi concentraţi de
joasă înfoiere pentru aplicare pe lichide miscibile cu apă.
• Formulele de calcul de proiectare ţin seama,(prin coeficienţi tabelaţi)
de coeficientul de înfoiere şi de clasa de performanţă la stingere;
• Sunt prevăzute cerinţe privind protecţia mediului;
• Sunt prevăzute cerinţe pentru verificări (săptămânale, lunare,
semestriale, anuale).
Traducerea cuvântului spumă în diverse limbi ale statelor din Europa
Engleză, English: foam
Daneză, Dansk (Danish) n. - skum, fråde, hav v. intr. - skumme, fråde
v. tr. - opskumme
Olandeză, Nederlands (Dutch) schuim, zeeschuim
Franceză, Français (French) n. - mousse (chimique), v. intr. - mousser,
faire mousser
Germană, Deutsch (German) n. - Schaum, Schaumstoff, v. - löschen
mit schaum
Greacă, Ελληνική (Greek) n. - αφρός, αφρώδες υλικό, v. - αφρίζω
Italiană, Italiano (Italian) gommapiuma, schiuma,
Portugheză, Português (Portuguese) n. - espuma (f)
Rusă, Русский (Russian) пена, пениться, переливаться через край
Spaniolă, Español (Spanish), n. - caucho espumoso, gomaespuma,
espuma, espumoso,
Suedeză, Svenska (Swedish), n. – skum, v. – skumma
11. Instalaţii de stingere cu pulberi
Prevederile
Prevederi în standardele europene
normei Observaţii
SR EN 12416-2:2005
naţionale
Obligativitatea echipării tehnice a clădirilor cu instalaţii cu pulberi
În NP 086-05 În SR EN 12416-2:2005 nu se fac referiri la
nu se fac obligativitatea echipării clădirilor cu instalaţii cu
referiri în mod pulberi. La capitolul Introducere sunt enunţate
expres la unele recomandări privind protecţia spaţiilor cu
obligativitatea astfel de instalaţii precum şi contraindicaţii de
59
 echipării folosire a acestora.
clădirilor cu Riscuri care pot fi protejate utilizând sistemele de
instalaţii cu stingere cu pulbere includ următoarele:
pulberi. - lichide inflamabile sau combustibile şi gaze
Conform pct. 8 combustibile;
din Anexa nr. - solide combustibile având caracteristici de ardere
26 din NP 086- similare cu naftalina şi răşină, care se topesc când
05 se prevăd sunt implicate într-un incendiu;
astfel de - combustibili cum ar fi lemn, hârtie, sau materiale
instalaţii textile amplasate astfel încât pulberea stingătoare
conform să poată să ajungă pe toate suprafeţele care ard în
reglementărilor cazul unui incendiu.
tehnice în Sistemele cu pulbere stingătoare nu trebuie să fie
vigoare utilizate pentru a asigura protecţie pentru
următoarele:
- produse chimice care conţin oxigen în structură
cum ar fi nitratul de celuloză;
- combustibilii amplasaţi astfel încât există un risc
de ardere în profunzime sau de incendiu mocnit la
care agentul stingător nu poate ajunge
Tipuri de pulberi şi gaze propulsoare
La art. 5 din SR
Conform pct. 1 EN 12416-
din Anexei nr. 2:2005 se face
26 din NP 086- precizarea ca la
05 se pot folosi folosirea unei
pulberi pe bază alte pulberi decât
de bicarbonat Art. 5 menţionează ca unic agent de stingere cea pe bază de
de sodiu, de pulberea pe bază de bicarbonat de sodiu bicarbonat de
bicarbonat de sodiu în
potasiu, sulfat proiectare se
de amoniu, aplică coeficienţi
carbonat de proporţionali cu
sodiu, sulf, uree eficienţa de
stingere
Nu există
cerinţe privind
Art. 5: pulberea trebuie să fie conformă cu SR EN
conformitatea
615
pulberii cu un
standard
Conform pct. 5
Art. 4 menţionează ca gaz propulsor pe lângă cele
din Anexei nr.
două menţionate de normele române şi
26 din NP 086-
următoarele: Argon, Heliu şi aer.
05 se pot folosi

60
 ca gaz La tab. 1 din SR
propulsor EN 12416-
următoarele: 2:2005 există
azot comprimat restricţii privind
şi dioxid de conţinutul
carbon lichefiat maxim de apă
din gazului
propulsor.
Soluţii tehnice
Se impune ca
elementele
Art. 25.8 din
componentele ale
NP 086-05
instalaţiilor de
prevede Art. 6 Sistemele cu pulbere pot fi alcătuite din
stingere cu
subansamblurile următoarele subansambluri :
pulberi pentru
unei instalaţii - unitate rezervor cu pulbere incluzând regulator
părţile mecanice
de stingere cu de presiune;
să fie conforme
pulberi : - unitate gaz propulsor cu sistem de întârziere
cu SR EN 12416-
- rezervoare de mecanic şi/sau electric;
1 iar pentru cele
stocare - sistem de declanşare şi comandă
cu rol de detectare
- sisteme de - vane principale, vane distribuitoare;
şi respectiv
vehiculare - duze pentru inundare totală sau aplicare locală;
circuite electrice
- sisteme de - subansambluri pentru sisteme cu pulbere
să fie conforme
comandă şi complete
cu SR EN 54
punere în Toate aceste subansambluri intră sub incidenţa
respectându-se
funcţiune marcajului CE (cerinţe standardizate obligatorii)
astfel cerinţele
- instalaţii de
pct. 6 din
semnalizare
standardul SR EN
12416:2-2005
Dimensionare
Art. 25.21 din
NP 086-05
Cantitatea de
pulbere pentru o
repriză de
Art. 10.2. Cantitatea de pulbere este calculată
stingere în
funcţie de volumul spaţiului protejat, ariile
volum ţinând
deschiderilor spaţiului protejat, debitul instalaţiilor –
cont de volumul
de ventilare şi timpul de descărcare.
spaţiului
Formula este mult mai complexă.
protejat,
intensitatea de
stingere şi
timpul de
stingere
61
Art. 25.19 din
Art. 10.3.1 timpul de descărcare nu trebuie să
NP 086-05
depăşească 30 minute
timpul de –
descărcare este
de 30 minute
Art. 25.26 din
NP 086-05 La folosirea CO2
prevede ca şi conform art. 4.2
cantităţi de gaz din
Art. 4.1 Cantitatea de gaz se calculează în funcţie
pentru SR EN 12416:
de zona de inundare cea mai defavorabilă hidraulic
vehiculare 2005, volumul
care asigură timpul de descărcare, asigurând
următoarele refulat de CO2 nu
totodată şi o cantitate care asigură golirea
cantităţi: trebuie să
rezervorului şi curăţarea conductelor.
15 l/ kg pulbere depăşească 5%
pentru CO2 din volumul
25 l/kg pentru incintei protejate.
azot
Documentaţie:
Art. 15.1. precizează documentaţie ce trebuie
nu există
furnizată utilizatorului.
prevederi
Art. 15.2: Persoanele care lucrează în interiorul
Condiţii de zonelor protejate trebuie să fie instruite şi antrenate
instruire: nu de utilizator cu operarea sistemului şi cu măsurile
există prevederi de luat înainte, pe durata şi după declanşarea
pulberii.
Art. 15.3. Utilizatorul trebuie să fie efectueze
verificări zilnice, lunare şi anuale, în conformitate
cu instrucţiunile producătorului.
Tipurile de verificări sunt detaliate. Inspecţiile
Verificări : nu
trebuie să fie făcute de personal competent,
există prevederi
desemnat special pentru această muncă, instruit în
legătură cu responsabilităţile sale, cu o aprofundată
cunoaştere a sistemului. Este prevăzut un registru
al instalaţiei.
Observaţii:
– în SR EN 12416-2:2005 nu se fac referiri la: intensităţile de
stingere ale pulberilor,
– reprizele de stingere din NP 086-05 se aplică pentru toate
instalaţiile cu pulberi iar în SR EN 12416-2:2005 se fac referiri la cantităţi
de rezervă de pulberi în situaţia în care avem mai mult de cinci zone
separate de descărcare. Aceste două aspecte prezentate sunt diferite atât ca şi
concept, cât şi ca funcţionalitate, în primul caz cea de-a doua repriză fiind
refulată în acelaşi spaţiu ca şi prima repriză, iar în al doilea caz prevederea
62
unei cantităţi de rezervă fiind necesară pentru asigurarea agentului de
stingere pentru stingerea unui eventual incendiu în alt spaţiu protejat decât
cel în care are loc evenimentul.
– Rezervorul pentru pulberi trebuie amplasat conform SR EN 12416-
2: 2005 cât mai aproape de zona de inundare.
Trebuie de asemenea să se ţină cont de faptul că standardul EN 12416-
1: 2003 are perioada de coexistenţă cu standardele naţionale până la data de
01.03.2008, standardul EN 12416-1:2001 Fixed firefighting systems —
Powder systems — Part 1: Requirements and test methods for
components până la data de 01.04.2004 cu amendamentul EN 12416-
1:2001/A1:2004 până la data de 01.06.2005, iar EN 12416-2:2001 Fixed
firefighting systems — Powder systems — Part 2: Design, construction
and maintenance până la 01.04.2004
LA nivel european au fost identificate următoarele standarde specifice
instalaţiilor de stingere a incendiilor cu pulberi:
EN 615:1994 Fire protection - Fire extinguishing media -
Specification for powders (other than class D powders)
EN 615:1994/A1:2001 Fire protection - Fire extinguishing media -
Specifications for powders (other than class D powders)
EN 615:1994/AC:2006 Fire protection - Fire extinguishing media -
Specifications for powders (other than class D powders).
Traducerea cuvântului pulbere în diverse limbi ale statelor din Europa
Engleză, English: powder;
Daneză, Dansk (Danish), n. - pulver, pudder, krudt, kraft, v. tr. - pudre,
pulverisere, bistro, v. intr. - pudre sig, pulveriseres;
Oleandeză, Nederlands (Dutch), poeder, kruit, poeier, pulver,
bepoederen, verpulveren, bestrooien;
Franceză, Français (French), n. - poudre, v. tr. - v. intr. - se pulvériser
Germană, Deutsch (German), n. - Pulver, v. – pulverisieren, löschen
mit pulver;
Greacă, Ελληνική (Greek), n. - σκόνη, πούδρα, σκονάκι (φάρμακο),
πυρίτιδα, μπαρούτι, v. - κονιορτοποιώ/-ούμαι, τρίβω σε σκόνη, πουδράρω,
βάζω πούδρα;
Italiană, Italiano (Italian), polvere;
Portugheză, Português (Portuguese), n. - pó (m), v. - pulverizar, empoar;
Rusă, Русский (Russian), порошок, порох, пудра, толочь,
пудриться;
Spaniolă, Español (Spanish), n. - polvo, pólvora, polvos;
Svenska (Swedish), n. - pulver, stoft, krut, puder, kläm, fart, v. -
pulvrisera, pudra, beströ, rusa iväg;
63
 12. Instalaţii de stingere cu abur
Prevederi în
Prevederile normei Prevederi în reglementările din
Observaţii
naţionale standardele europene ţările membre ale
Uniunii Europene
Cap. 26 din NP 086-05 – – –
Documentele europene consultate nu conţin referiri la acest tip de
instalaţie de stingere.
Concluzii
Au fost prezentate, informativ, câteva deosebiri între reglementările
româneşti şi standardele europene. Aceste deosebiri sunt deseori
importante, vizând atât principiile de proiectare, instalare şi întreţinere, cât
şi structura instalaţiei şi componentelor acesteia, precum şi performanţele
necesare şi metodele de determinare ale acestora.
Standardele europene specific, difuzate numai de Asociaţia de
Standardizare din România – ASRO, trebuie atent şi din vreme studiate şi
însuşite.
Multe standarde de produs (menţionate mai sus), elaborate pentru
componentele instalaţiilor de stingere oferă prezumţia de conformitate,
adică sunt standarde armonizate care permit aplicarea marcajului CE pe
produsul care îndeplineşte toate cerinţele standardului. Ca urmare, vor
putea fi proiectate, comercializate sau utilizate numai acele instalaţii
sau componente de instalaţii care sunt conforme cu aceste standarde
europene armonizate. Aplicarea lor este obligatorie, de la data încetării
perioadei de coexistenţă cu standardele naţionale. Trebuie să se ţină seama
că legislaţia comunitară prevalează asupra legislaţiei naţionale.
Unele standarde se referă la ghiduri de proiectare, montare,
întreţinere (cum sunt, de exemplu, SR EN 12845, SR EN 12416-
2 /2002).Prevederile acestor standarde vor trebui incluse urgent în
normativele de specialitate. Până atunci, în situaţiile în care nu există
prevederi specifice în reglementările româneşti sau acestea sunt
contradictorii cu reglementările europene se aplică precizările art. 62 din
Normele generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007.
Proiectarea, montarea, exploatarea, verificarea şi mentenanţa
instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor se efectuează conform
standardelor europene de referinţă şi reglementărilor tehnice specifice.
64
 Anexa 1

Principalele prevederi ale reglementărilor din ţările Uniunii Europene

cu privire la instalaţiile de stingere a incendiilor

Marea Britanie

În această ţară prevederile reglementărilor tehnice specifice

domeniului securitate la incendiu, aplicabile din aprilie 2007, sunt
structurate pe două segmente, astfel:

A. Clădiri de locuit (dwellinghouse)

În aceste tipuri de clădiri se recomandă a se folosi sistemele de
sprinklere residentiale.
Realizarea protecţiei cu sprinklere poate fi utilizată ca măsură
alternativă unde prevederile reglementărilor tehnice sunt opţionale.
Proiectarea şi realizarea sistemelor de sprinklere trebuie realizată în
concordanţă cu standardul BS 9251:2005 Sisteme de sprinklere pentru
clădiri de locuit şi rezidenţiale – Cod practic şi DD 252:2002
Componente pentru sisteme de sprinklere rezidenţiale – Specificaţii şi
metode de testare pentru sprinklere rezidenţiale.
Acolo unde este obligatorie amplasarea sprinklerelor, acestea vor fi
amplasate în toată construcţia realizându-se astfel protecţia ei. Unde
sprinklerele sunt instalate ca o măsură compensatorie pentru reducerea
riscului se acceptă ca acestea să protejeze numai o parte din clădire.
Precizări pot fi găsite în Sprinklere de protecţie: Utilizarea şi beneficiile
sprinklerelor încorporate în construcţii şi structuri. BFSA (2006)
ISBN: 0 95526 280 1.
Dacă clădirile de locuit au două sau mai multe etaje şi pardoseala
situată la mai mult de 4,5 m faţă de nivelul solului (specific construcţiilor de
locuit cu patru ori mai multe niveluri), este obligatorie montarea sistemelor
de sprinklere în tot spaţiul construcţiei. Acestea trebuie proiectate şi
executate în concordanţă cu prevederile BS 9251:2005. O alternativă pentru
protecţia căilor de evacuare în cazul construcţiilor de locuit cu pardoseala
ultimului nivel situată la mai mult de 7,5 m mai sus de nivelul terenului o
constituie utilizarea sistemului de protecţie cu sprinklere.
65
 B. Alte construcţii decât cele de locuit (dwellinghouse)
Acolo unde se menţionează utilizarea sistemelor de sprinklere, este
obligatorie proiectarea şi instalarea acestora în întreaga construcţie ori în
unele părţi, astfel:
a) pentru clădirile de locuit (dwellinghouse) şi cele rezidenţiale se vor
respecta prevederile reglementărilor tehnice menţionate la punctul A.
b) pentru clădirile nerezidenţiale ori de locuit sau rezidenţiale care nu
intră sub incidenţa lui BS 9251:2005 se aplică:
- cerinţele standardului BS 5306 – 2:1990, incluzând clasificarea
riscurilor relevante împreună cu cerinţele adiţionale de protecţie a vieţii.
- cerinţele standardului BS EN 12845:2004, incluzând clasificarea
riscurilor relevante împreună cu cerinţele speciale de protecţie a vieţii
sistemelor.
Orice sistem de sprinklere instalat trebuie să satisfacă cerinţele din
Partea B a Reglementărilor în Construcţii. Oricum, pot fi împrejurări unde
cerinţa particulară de protecţie a vieţii, specificată în BS 5306 – 2 ori BS EN
12845 este nepotrivită ori nu e necesară.
Rezerva de apă pentru sistemele de sprinklere constă în:
a) pentru sisteme proiectate şi executate după BS 5306 – 2:
- două surse de apă independente una de alta care se supun
prevederilor BS 5306 – 2, paragraful 13.1.2.
- două rezervoare, unde:
- 1. rezervoarele trebuie să fie de Tip A, Tip D ori alt echivalent,
(conform BS 5306 – 2, paragraful 13.1.2); şi
- 2. orice tip de pompă care trebuie să se supună cerinţelor BS 5306 –
2, paragraful 17.4.1.5; şi
- 3. capacitatea fiecărui rezervor ar trebui să fie echivalentă cu cel
puţin jumătate din volumul minim de apă specificat al unui rezervor plin,
potrivit evenimentului; ori
- 4. un rezervor echivalent cu jumătatea volumului de apă specific al
unui singur rezervor şi altul care va trebui să nu fie mai puţin decât jumătate
din volumul minim al capacităţii rezervorului (conform BS 5306 – 2, Table
25); potrivit evenimentului; şi
- 5. oricare ansamblu de rezervoare de apă utilizat în variantele de la
punctele 3 şi 4, va avea rezerva totală de apă prevăzută incluzând orice
scurgere care să-i reducă capacitatea, rezerva trebuie să fie cel puţin
echivalentul unui singur rezervor plin conform cerinţelor Tabelelor 21, 22,
23 sau 24, potrivit evenimentului şi proiectului reţelei de conducte.
66
 b) pentru sisteme proiectate şi executate conform prevederilor
standardului BS EN 12845:
- două surse de rezervă de apă care să satisfacă cerinţele BS EN
12845, paragraful 9.6.1, fiecare fiind independentă de cealaltă, ori
- două rezervoare de apă de rezervă, unde:
- 1. rezervor de înălţime sau de stocare echipat cu cel puţin o pompă
care trebuie să satisfacă cerinţele EN 12845, paragraful 9.6.2 b), şi
- 2. staţii de pompe ce trebuie să se supună prevederilor BS EN 12845,
paragraful 10.2 şi
- 3. capacitatea fiecărui rezervor este echivalentul a jumătate din
volumul de apă minim menţionat pentru capacitatea unui singur rezervor
plin, potrivit evenimentului; ori
- 4. un rezervor ce are cel puţin echivalentul a jumătate din volumul de
apă al unui rezervor plin şi altul ce nu va fi mai puţin decât volumul minim
al rezervorului cu capacitatea redusă; şi
- 5. oricare ansamblu de rezervoare de apă utilizat în variantele de la
punctele 3 şi 4, va avea rezerva totală de apă prevăzută incluzând orice
scurgere care să-i reducă capacitatea, rezerva trebuie să fie cel puţin
echivalentul unui singur rezervor plin conform cerinţelor EN 12845, Tabelul
9, 10 ori paragraful 9.3.2.3 ca, potrivit evenimentului şi proiectului reţelei
de conducte.
Acolo unde pompele se utilizează pentru scoaterea apei din rezervoare,
fiecare pompă trebuie să fie amplasată astfel încât să scoată apa din fiecare
rezervor şi orice pompă sau fiecare rezervor ar trebui să fie izolate.
Alimentarea cu apă a reţelei de sprinklere să se facă separat de cea a
altor sisteme fixe de stingere a incendiilor.

Racorduri de alimentare şi hidranţi

Racordurile de alimentare cu apă sunt instalate şi echipate cu vane
astfel încât serviciile de salvare şi intervenţie la incendiu să poată racorda
furtunurile de apă la ele în vederea stingerii incendiilor.
Racordurile de alimentare cu apă pot fi de tip uscat care sunt
alimentate de la autospecialele serviciilor de salvare şi intervenţie la
incendiu. Alternativ, pot fi folosite coloane care vor fi ţinute umplute
complet cu apă, de la rezervoare ori pompe din clădire. Trebuie să existe
posibilitatea de alimentare a coloanelor umede de la o autospecială de
intervenţie în caz de urgenţă.
67
 Prevederi pentru racordurile de alimentare
Construcţiile care au ascensoare destinate serviciilor de pompieri
trebuie prevăzute cu racorduri de alimentare în aceste ascensoare, acolo
unde este necesar, pentru protejarea scărilor de evacuare. Dacă construcţiile
sunt dotate cu sisteme de sprinklere, atunci puţurile ascensoarelor destinate
intervenţiei pompierilor trebuie să fie prevăzute pe fiecare etaj, dacă acesta
este la mai mult de 18 m de nivelul de acces al autospecialelor de
intervenţie, dar nu mai mult decât 60 m de racordurile din exterior ale
puţurilor ascensoarelor, măsurată pe o distanţa corespunzătoare liniilor de
furtun întinse.
Dacă construcţiile nu sunt dotate cu sisteme de sprinklere pe fiecare
etaj, când acesta este la mai mult de 18 m de nivelul de acces al
autospecialelor de intervenţie, ar trebui să nu fie mai mult de 45 m de la
racordurile din exterior destinate protecţiei scărilor şi 60 m de la racordurile
puţurilor ascensoarelor, măsurată pe o rută corespunzătoare liniilor de furtun
întinse. Până la satisfacerea criteriului de 45 m de furtun este necesar
protecţia în plus a racordurilor din scările de evacuare. Aceasta nu implică
necesitatea ca aceste scări să fie proiectate ca puţuri de ascensoare destinate
intervenţiei pompierilor.
Racordurile se prevăd acolo unde nu este prevăzut accesul
autovehiculelor.
Proiectarea şi construcţia racordurilor de alimentare
Acestea trebuie amplasate pentru a proteja închiderile casei de scări ori
coridorul, acolo unde se prevede acest lucru. Pentru proiectarea şi realizarea
racordurilor de alimentare este necesar să se respecte prevederile The Building
Regulation 2000 – Fire Safety, Volumul 2 - Alte construcţii decât cele de locuit
(dwellinghouse), reglementare intrată în vigoare în aprilie 2007, precum şi cele
ale standardului BS 9990:2006. Racordurile de alimentare care deservesc
conducte cu apă se prevăd în construcţii cu pardoseala ultimului nivel la mai
mult de 50 m deasupra nivelului accesibil autospecialelor de intervenţie .În
construcţiile mai mici, unde se prevăd racorduri de alimentare oricare din
coloanele cu apă sau uscate sunt potrivite.
Prevederi pentru hidranţi proprii
Construcţia, care are o suprafaţă de 280 mp ori mai mare, este
amplasată la distanţă mai mare de 100 m de la hidranţi exteriori de incendiu
se prevede cu hidranţi proprii, astfel :
a. Construcţii prevăzute cu racorduri de alimentare – trebuie prevăzuţi
hidranţi la mai puţin de 90 m de racordurile interioare de alimentare uscate.
68
 b. Construcţii care nu sunt prevăzute cu racorduri de alimentare -
trebuie prevăzuţi hidranţi la mai puţin de 90 m de intrarea în clădire, dar nu
mai puţin de 90 m de apartament.
Fiecare hidrant trebuie indicat clar printr-un marcaj, afişat în
apropiere într-o poziţie vizibilă în concordanţă cu BS 3251:1976.
Acolo unde rezerva de apă este insuficientă, ori nu se asigură
presiunea şi debitul în conductă, ori este prevăzut un alt sistem, sursa
alternativă de rezervă trebuie să fie prevăzută în concordanţă cu următoarele
recomandări:
1. un rezervor fix de apă cu capacitatea cel puţin 45 000 litri, ori
2 .sursă naturală (izvor, râu, canal de apă ori lac) capabilă să aibă o
rezervă de cel puţin 45000 litri de apă tot timpul anului, care să permită
accesul autospecialelor de intervenţie, ori
3. ori alte căi care să ofere rezerva de apă necesară stingerii incendiilor
considerate potrivite de serviciile de salvare şi intervenţie la incendiu.
Belgia
Se prevăd instalaţii automate de stingerea incendiilor tip sprinkler în
următoarele spaţii:
ƒ magazine, atât în spaţiile de vânzare cât şi în spaţiile de
depozitare, a căror suprafaţă este egală sau mai mare de 2000m2, inclusiv
spaţiile ocupate de galantare şi mobilă;
ƒ magazine, aşa cum este mai sus, spaţiile de vânzare şi depozitare
trebuie echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor. În jurul
fiecărui cap de pulverizare trebuie să fie un spaţiu de cel puţin 60cm.
Această măsură nu se aplică în magazine în care cantitatea de materiale
combustibile, în aria de vânzare, nu depăşeşte 1000 kg pe nivel.
ƒ excepţia cerinţelor de mai sus fac spaţiile frigorifice cu o
temperatură medie mai mică sau egală cu 40C şi o suprafaţă care nu
depăşeşte 150 m2 şi care dacă este situată deasupra unui magazin, trebuie
echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor.
Danemarca
ƒ Generalităţi – un sistem de stingere automat de tip sprinkler este
un sistem instalat, controlat şi întreţinut în conformitate cu DS431, Normă
pentru sisteme automate de stingere de tip sprinkler în clădiri şi Directiva
251 a DBI, Sisteme automate de stingere de tip sprinkler. Sistemul trebuie
echipat cu un echipament care transmite semnalul de alarmă la unităţile de
pompieri.
69
 ƒ Instituţii de asistenţă socială – acestea includ aziluri de bătrâni,
sanatorii şi alte instituţii pentru persoane care necesită îngrijire, incluzând şi
spitalele.
- Compartimentele de incendii care cuprind spaţii de dormit trebuie
echipate cu sisteme de detecţie şi semnalizare. Pe căile de evacuare trebuie
montate detectoare de fum. În instituţiile dotate cu echipamente de stingere
a incendiilor de tip sprinkler, detectoarele de fum se amplasează doar pe
căile de evacuare.
- Construcţiile cu mai mult de un nivel, cu o arie a spaţiilor de
dormit mai mare e 1000 m2, trebuie dotate cu instalaţii sprinkler. Sistemul
trebuie să permită alarmarea tuturor camerelor de control ale instituţiei.
Fiecare compartiment de incendiu poate avea o arie maximă de 2000 m2.
(Fără un sistem sprinkler, compartimentele de incendiu pot avea o
suprafaţă de maxim 600 m2 în clădiri cu mai mult de un etaj şi 2000 m2 în
clădirile parter. Se admite un număr de maxim 50 de paturi pe
compartiment).
ƒ Spaţii de vânzare – includ de asemenea şi spaţiile de depozitare.
Aria maximă a compartimentelor de incendiu este de 600 m2.
- Compartimentele de incendiu cu arii mai mari de 2000 m2 în clădiri
cu un etaj sau 1000 m2 în clădiri cu mai mult de un etaj trebuie protejat cu
instalaţii de stingere a incendiilor de tip sprinkler. Compartimentele de
incendiu protejat cu instalaţii de tip sprinkler pot depăşi 10000 m2 dacă
cerinţele de securitate la incendiu descrise la pct. 6.1 partea 1 pot fi obţinute
prin măsuri compensatorii. (Măsuri compensatorii pot fi instalaţiile de
evacuare automată a fumului sau echipamentele de detecţie şi semnalizare)
ƒ Clădiri de producţie şi depozitare cu maxim 1 nivel
- Clădirile cu mai mult de 1000 m2 trebuie împărţite în
compartimente de incendiu în funcţie de riscurile de incendiu.
Compartimentările la foc trebuie realizate în construcţii cu mai mult de 2000
m2.
- Compartimentele de incendiu mai mari de 5000 m2 trebuie
protejate cu instalaţii de tip sprinkler. Compartimentele de incendiu cu o
mare densitate de sarcină termică (de exemplu depozitarea materialelor
ambalate în ambalaje combustibile) trebuie protejate cu instalaţii de stingere
de tip sprinkler dacă au o arie mai mare de 2000 m2. Compartimentele de
incendiu protejat cu instalaţii de tip sprinkler pot depăşi 10000 m2 dacă
cerinţele de securitate la incendiu descrise la pct. 6.1 partea 1 pot fi obţinute
prin măsuri compensatorii.
70
 ƒ Parcaje – cerinţele se referă doar la parcajele care au peste
100 m2
- Parcajele cu o arie mai mare de 600 m2 trebuie echipate cu
instalaţii de stingere a incendiilor de tip sprinkler.
- Parcajele pe un singur nivel, subterane sau supraterane, trebuie
echipate cu instalaţii sprinkler doar dacă au peste 2000 m2;
- Instalaţiile sprinkler trebuie montate dacă parcajul este prevăzut cu
deschideri libere de cel puţin 5% din suprafaţa pardoselii. Deschiderile
trebuie să fie uniform distribuite şi fără acoperiri. Nu este admisă o distanţă
orizontală mai mare de 12 m până la o deschidere.

Finlanda
Clădiri de producţie şi depozitare
Partea E1 a Codului Naţional de Construcţii oferă reguli şi
recomandări în ceea ce priveşte securitatea la incendiu a clădirilor.
Documentele referitoare la sistemele şi echipamentele care măresc
securitatea la incendiu sunt oferite de către ministerul de interne.
Riscurile de incendiu
Clase
Construcţiile de producţie şi depozitare sunt împărţite în două clase de risc:
Clasa 1 – activităţi asociate unui risc mic sau mediu de incendiu.
Clasa 2 – activităţi asociate unui risc mare sau foarte mare sau acolo
unde există risc de explozie.
Ghidul oferă exemple de clase asociate activităţilor economice.
Clasificarea s-a făcut în concordanţă cu ramurile industriei ţinându-se cont
de frecvenţa probabilă de aprindere, materialele combustibile, în special
sarcina termică a acestora, combustibilitatea şi fumul pe care îl degajă,
amplasarea acestor materiale combustibile, cantitatea lor şi agentul cu care
pot fi stinse.
Principala activitate determină încadrarea clădirii în una din cele două
clase. Totuşi, activităţile din diverse compartimente ale clădirii pot fi tratate
separat, de la caz la caz.
Încadrarea în clasele de risc ale clădirii presupune proiectarea acesteia
în funcţie de aceasta. Schimbarea clasei de risc implică reanalizarea întregii
structuri.
Operaţiuni individuale
Spaţiile de lucru care prezintă riscuri ridicate, filtre, silozuri, sisteme
de extracţie a prafului, benzi transportoare şi spaţii mici care prezintă risc de
71
explozie sunt în general protejate fie printr-un sistem de stingere local, fie
prin separarea spaţiului cu elemente de construcţie EI 60 realizate din
materiale cel puţin din clasa A2-s1, d0.
Nivelul de protecţie
Construcţiile de producţie şi depozitare trebuie dotate cu echipamente
care să uşureze operaţiunile de salvare şi stingere, în concordanţă cu nivelul
de protecţie. Nivelul de protecţie influenţează clasele de risc, dimensiunea
maximă a compartimentului de incendiu, evacuarea fumului şi gazelor
fierbinţi, caracteristicile elementelor portante. Detaliile nivelului de
protecţie sunt stabilite împreună cu unităţile locale de pompieri.
Nivelul 1 de protecţie – echipamente de primă intervenţie, şi, unde este
cazul, suplimentarea acestora.
o Echipamentele de primă intervenţie se referă la echipamentele care
pot fi acţionate de o singură persoană şi destinate stingerii începuturilor de
incendiu, ca de exemplu hidranţii interiori şi stingătoarele portative de
incendiu. Acestea sunt aplicabile clasei de risc 1;
o Suplimentarea echipamentelor se referă la reţelele de hidranţi
exteriori şi la utilizarea agenţilor de stingere speciali. Aceste echipări se
referă în principal la clasele de risc 2.
Nivelul de protecţie 2 – un sisteme de alarmare care transmite un
semnal de alarmă la o subunitate de intervenţie. Acest sistem include şi
echipamentele de la nivelul 1 de protecţie.
- Un sistem de detectare automată a incendiului se prevede acolo unde
detectarea timpurie a incendiului şi transmiterea rapidă a semnalului de
incendiu la subunităţile de pompieri coroborate cu echipamentele de primă
intervenţie micşorează riscul deteriorării proprietăţii şi măreşte siguranţa
utilizatorilor. Ar trebuie să fie posibilă intervenţia pompierilor în maxim 10
minute de la iniţierea alarmei. Dacă acest lucru nu este posibil, este
recomandabil ca construcţia respectivă să aibă propriu echipaj de pompieri
voluntari sau o remiză de pompieri.
Nivelul de protecţie 3 – un sistem de stingere automat şi
echipamentele de primă intervenţie menţionate la nivelul 1.
- Un sistem de stingere automat de tip sprinkler este folosit acolo unde
apa este recomandată ca agent de stingere şi acolo siguranţa utilizatorilor,
valoarea bunurilor protejate, compartimente de incendiu mari impune
utilizarea unui asemenea sistem de stingere.
72
 - Sistemele automate de stingere cu spumă pot fi folosite atât pentru
lichide inflamabile cât şi pentru substanţe solide. De asemenea pot fi
utilizate şi alte sisteme automate de stingere a incendiilor.
Sisteme de stingere locale – se referă la protecţia locală a unui utilaj,
de obicei cu acţionare automată. Este utilizat pentru protecţia utilajelor care
prezintă un risc ridicat de incendiu, acumulări de praf şi pulberi
combustibile, benzi transportoare şi spaţii mici care prezintă un risc ridicat
de foc sau explozie.
Clasa de incendiu ale clădirilor
Clădiri din clasa P1
Nu este limitat numărul de niveluri sau înălţimea clădirii. Clădirea
poate fi încadrată atât în clasa 1 cât şi în clasa 2 de risc de incendiu. O
construcţie cu mai mult de 2 niveluri în care activităţile desfăşurate se
încadrează în clasa 2 sau se găsesc mai multe de 50 de utilizatori trebuie să
fie întotdeauna de tipul P1.
Clădiri din clasa P2
O clădire din clasa P2 poate avea un regim de înălţime de maxim 2
niveluri şi nu poate depăşi 9 m. O construcţie cu un singur nivel poate,
totuşi, depăşi înălţimea de 9 m (E1 tabelul 3.2.1). O clădire cu un singur
nivel poate adăposti activităţi cu riscuri încadrate atât în clasa 1 cât şi în
clasa 2. O construcţie cu două niveluri poate adăposti numai riscuri de clasa
1. în construcţie îşi pot desfăşura activitatea un număr maxim de 50 de
utilizatori.
Clădiri din clasa P3
Clădirile din clasa P3 pot avea maxim un nivel şi nu pot depăşi 14 m
înălţime (E1 tabelul 3.2.1). O clădire din clasa P3 poate adăposti numai
activităţi din clasa 1. Dacă acestea sunt din clasa 2, nivelul de protecţie al
construcţiei este 3.
Dacă o clădire cu un singur nivel are facilităţi cu două niveluri,
construcţia poate fi considerată ca fiind un singur compartiment de incendiu,
cu activităţile din porţiunea cu 2 niveluri asociate părţii cu un singur nivel.
Pardoseala celui de-al doilea nivel nu trebuie să depăşească 15% din aria
construită a întregii construcţii, dar nu mai mult de 200000 m2. Rezistenţa la
foc a pardoselii este luată ca şi cum ar fi compartimente diferite. Aceasta nu
se aplică dacă suprafaţa celui de-al doilea etaj nu depăşeşte 50000 m2.
Platformele deschise pentru depozitare, şi platformele utilizate pentru
întreţinerea utilajelor nu sunt considerate a fiind niveluri. Trebuie asigurată
o cale de evacuare de pe acestea şi de pe pasarelele de acces spre o locaţie
considerată sigură. Distanţa maximă va fi de 45 m.
73
 Condiţia esenţială pentru stingerea incendiilor şi salvarea vieţii
oamenilor va fi dată de asigurarea construcţiei şi a vecinătăţilor.
Dacă locaţia, o parte considerabilă construcţiei, ori există cazuri
excepţionale ce se supun unui pericol specific cu privire la protecţia vieţii
ocupanţilor precum şi din punct de vedere al protecţiei la foc, este
obligatoriu ca acea construcţie să fie prevăzută cu dispozitive ori sisteme
care să îmbunătăţească protecţia la foc în concordanţă cu cele menţionate în
autorizaţie.
Când se alege un dispozitiv pentru îmbunătăţirea protecţiei la foc el va
fi asigurat de modul de operare şi proprietăţile ce sunt aplicabile obiectului.
Instalaţiile care trebuie să funcţioneze în timpul incendiului vor fi
realizate astfel încât să fie menţinute corect în funcţiune pentru perioada de
timp cerută.
Proprietarul ori utilizatorul construcţiei vor supraveghea funcţionarea
corectă a dispozitivelor ce asigură protecţia la foc.
Construcţiile vor fi prevăzute, cu echipamente de primă intervenţie
pentru stingerea incendiului, aşa că utilizatorii spaţiilor vor fi capabili să
poată să stingă incendiul în faza incipientă. Cantitatea şi tipul de echipament
de primă intervenţie pentru stingerea incendiilor este stabilit de serviciile de
pompieri.
Coloanele uscate vor amplasate în fiecare casă de scară în toată
construcţia cu mai mult decât 8 etaje şi în plus în fiecare casă de scară din
construcţiile clasa P2 cu mai mult de 3 şi 4 niveluri.
Dacă un sistem automat de stingere a incendiului este instalat în clădire ori
în compartimentul de incendiu pot fi permise derogări cu privire la:
- prevederi legate de aria construită a construcţiei şi a
compartimentului de incendiu,
- prevederi privind lungimea căilor de evacuare,
- prevederi privind densitatea de sarcină termică,
- prevederi legata de suprafeţe,
- prevederi care să prevină propagarea incendiului la vecinătăţi şi
să reducă consecinţele în zona incendiată.
Aceste derogări vor da posibilitatea echipelor de intervenţie şi salvare
la incendiu să intervină pentru a stinge incendiul în faza iniţială fără a le
pune în pericol viaţa.
Construcţiile din clasa P2 cu 3-4 niveluri trebuie să fie prevăzute cu un
sistem automat de stingere a incendiului, care este potrivit scopului.
74
 Structuri portante
Structurile portante sunt realizate în conformitate cu partea E1 a
Codului Naţional pentru Construcţii al Finlandei (capitolul 6). Excepţii pot
fi permise în construcţii cu un singur nivel, astfel:
o Clasa R15 pentru clădiri din clasa P1 dacă construcţia este
protejată cu sisteme automate de stingere şi dacă structura de rezistenţă este
realizată din materiale din clasa A2-s1, d0;
o Clasa R30 dacă clădirea este protejată cu un sistem automat de
stingere;
o Clasa R15 în construcţii clasa P2 care adăpostesc activităţi din
clasa 1 dacă acestea sunt construite din materiale din clasa A2-s1, d0;
o Clasa R15 în construcţii clasa P2 care adăpostesc activităţi din
clasa 2 dacă construcţia este protejată cu sisteme automate de stingere a
incendiilor şi structura este realizată din materiale din clasa A2-s1, d0.
Cerinţele pentru structura acoperişului care nu afectează structura de
rezistenţă a construcţiei sunt prezentate în partea E1 tabelul 6.2.1 din codul
naţional. Aplicarea excepţiilor este condiţionată de categoria materialelor
utilizate pentru acoperiş care trebuie să fie cel puţin din clasa A2-s1, d0,
astfel încât să fie evitată prăbuşirea progresivă a construcţiei.
Franţa
Spaţiu de depozitare local reprezintă o arie din spaţiul de vânzare
utilizată pentru depozitarea mărfurilor necesare pentru o zi de lucru. Acestea
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
o Volumul maxim al compartimentului nu trebuie să depăşească
300m3. Acest volum poate fi majorat la 500m3 dacă volumul este protejat cu
instalaţii automate de stingere a incendiilor.
Spaţiile de procesare şi/sau preparare a alimentelor care sunt
amplasate în spaţii accesibile publicului trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
− Aria maximă individuală nu trebuie să depăşească 500m2 şi una din
laturile spaţiului să nu depăşească 20m
ele sunt:
− Protejate de un sistem de stingere automat dacă oferă spaţii
accesibile publicului larg.
Măsuri de securitate la incendiu în spaţii accesibile publicului şi pe
căile de evacuare
Protecţia la foc în aceste spaţii trebuie asigurată în funcţie de
importanţa spaţiului şi de riscurile prezente:
75
 a) Construcţiile în care spaţiile de vânzare, inclusiv spaţiile
anexe, depăşesc 3000 m2:
− Stingătoare de incendiu cu apă pulverizată de cel puţin 6 l,
uniform distribuite, cu un minim de 1 stingător la 250 m2, astfel încât
distanţa maximă între stingătoare să nu depăşească 15 m;
− Stingătoare adecvate riscurilor specifice;
− Hidranţi interiori Dn 20 mm sau Dn 40 mm. Numărul de
hidranţi trebuie astfel determinat încât orice punct să fie protejat de două
jeturi;
− Un sistem automat de stingere a incendiilor cu apă.
b) Construcţiile din categoriile 1, 2 şi 3 pentru care spaţiile de
vânzare şi spaţiile anexe, nu depăşesc 3000m2:
− Aceleaşi condiţii ca mai sus, dar fără sistem automat de
stingere a incendiilor cu apă
Măsuri speciale pentru mărfuri şi articole periculoase
Cu excepţia cerinţelor articolului GZ8, buteliile de butan sunt
admise în spaţii în care publicul are acces, dacă capacitatea unei butelii nu
depăşeşte 3 kg, iar cantitatea totală per punct de vânzare nu depăşeşte 25 kg.
Această capacitate totală poate fi extinsă la 100 kg dacă spaţiul este protejat
cu sisteme automate de stingere cu apă.
Hale de ambalare
Volumul maxim al spaţiilor în care se depozitează şi se manevrează
ambalajele, a depozitelor de deşeuri este limitată la 100m3. Acest volum
poate fi mărit la 300 m3 dacă volumul este protejat cu instalaţii automate de
stingere cu apă.
Depozite
Depozitele sunt limitate astfel:
o La 1500 m3 în subsoluri, parter şi etaj dacă publicul are
acces la un nivel peste cel în care sunt depozitate mărfurile sau acolo
unde construcţia este parţial ocupată de o a trei entitate.
o La 3000 m3 la parter şi etajele superioare acolo unde
publicul nu are acces la nivelul imediat superior celui în care sunt
depozitate mărfurile şi există aceeaşi activitate în toată construcţia.
Acolo unde spaţiile de depozitare sunt protejate cu instalaţii
automate de stingere a incendiilor cu apă, volumele definite mai sus pot fi
majorate la 5000 respectiv 10000 m3.
76
 Acces de urgenţă
Atunci când depozitul subteran nu este prevăzut cu 2 căi de evacuare
sau protejat cu sisteme automate de stingere a incendiilor cu apă, trebuie
prevăzută o cale de acces în podeaua etajului de deasupra, de forma unui
pătrat cu latura de 60 cm sau cerc cu diametru de 60 cm.

Spania
Categorii de construcţii:
o A – construcţii care adăpostesc activităţi industriale şi alte
activităţi sau afaceri;
o B – construcţii care adăpostesc activităţi industriale şi alăturat
alte construcţii care adăpostesc alte activităţi industriale;
o C – construcţii care adăpostesc activităţi industriale şi la cel
puţin 3 metri de alte construcţii care adăpostesc alte activităţi industriale
Nivelurile de risc:
1. < 425 MJ/m2;
2. < 850 MJ/m2;
3. < 1275 MJ/m2;
4. < 1700 MJ/m2;
5. < 3400 MJ/m2;
6. < 6800 MJ/m2;
7. < 13600 MJ/m2;
8. > 13600 MJ/m2.
Suprafaţa maximă a compartimentului de incendiu în mall-uri este
de 2500 m2 dar poate fi majorat până la 10000 m2 dacă este echipat cu
instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler şi cel mai înalt
punct din care trebuie evacuate persoane nu depăşeşte 10 m. Dimensiunea
compartimentului este nelimitată dacă există instalaţii de stingere de tip
sprinkler şi există căi de evacuare pe fiecare nivel.
Instalaţii automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se prevăd
pentru:
o Toate clădirile mai înalte de 80 m;
o Spaţii de preparare a hranei din spitale şi spaţii de cazare dacă
puterea instalată depăşeşte 20kW;
o În spaţii de preparare a hranei din alte construcţii dacă puterea
instalată depăşeşte 80kW;
o În hoteluri şi moteluri mai înalte de 28m;
o În magazine cu o arie mai mare de 1500m2 dacă densitatea de
sarcină termică depăşeşte 500MJ/m2;
77
 o În parcări automate.
Instalaţii de stingere a incendiilor trebuie prevăzute în staţiile de
transformare dacă temperatura de inflamare a dielectricului este mai mică de
3000C şi puterea transferată depăşeşte 1000kVA printr-un singur
transformator sau 4000kVA prin staţie.
Table 2.1
Aria maximă permisă pentru fiecare compartiment de incendiu (m2)
Nivelul riscului Categoriile de construcţii
de incendiu A B C
Mic
1 1000 4000 6000
2 1000 4000 6000
Mediu
3 500 3500 5000
4 400 3000 4000
5 300 2500 3500
Mare
6 2000 3000
7 Nu este admis 1500 2500
8 Nu este admis 2000

Dacă construcţia este protejată cu instalaţii automate de stingere a

incendiilor de tip sprinkler suprafeţele din tabelul de mai sus pot fi majorate
cu 100%.
Dacă o construcţie de tipul C este protejată cu instalaţii automate de
stingere de tip sprinkler dimensiunile compartimentelor de incendiu nu sunt
normate, atât timp cât distanţa faţă de cea mai apropiată de construcţie este
mai mare de 10 m.
Dacă într-un depozit cu un singur nivel sunt prevăzute instalaţii
automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler şi trape de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi, capacitatea portantă a elementelor de construcţie
poate fi redusă astfel:
Nivelul riscului de Depozit cu un singur nivel
incendiu A B C
De l a 60 la nici o De la 30 la nici o
Mic De la 90 la 60
cerinţă cerinţă
De la 60 la nici o
Mediu De la 120 la 90 De la 90 la 15
cerinţă
Mare Nu este permis De la 120 la 30 De la 90 la 15
78
 O instalaţie automată de stingere a incendiilor de tip sprinkler poate
substitui orice cerinţă referitoare la instalaţiile de detectare a incendiilor.

Instalaţiile automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se

prevăd pentru:
a) clădiri de producţie
Categorii de construcţii Risc de incendiu Aria
A Mediu >500
B Mediu >2500
B Mare >1000
C Mediu >3500
C Mare >2000

b) clădiri de depozitare
Categorii de construcţii Risc de incendiu Aria
A Mediu >300
B Mediu >1500
B Mare >800
C Mediu >2000
C Mare >1000

Suplimentar faţă de prevederile naţionale de mai sus, fiecare regiune

sau oraş adoptă suplimentare. De exemplu, Barcelona obligă ca orice
construcţie cu o înălţime mai mare de 50m trebuie echipată cu sisteme
automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler.

Norvegia
Instalaţiile automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se
prevăd la:
o atrium şi arii mai mari de 200 m2 din spaţii de cazare temporară.
Dacă aria nu depăşeşte 800 m2 instalaţiile de tip sprinkler pot lipsi dacă
compartimentările dintre camere şi căile de evacuare se fac cu elemente
A60.
o Spitale şi instituţii de îngrijire cu unul sau mai multe niveluri
construite din lemn sau alte construcţii cu risc ridicat de incendiu.
o Magazine cu un singur nivel a căror suprafaţă, limitată de
compartimentările antifoc, depăşeşte 1800 m2 sau magazine pe mai multe
niveluri a căror suprafaţă desfăşurată depăşeşte 800 m2. Suprafaţa de 1800
m2 poate fi dublată dacă sunt prevăzute sisteme de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi.
79
 o Construcţii pentru industrie, comerţ şi depozitare a căror
suprafaţă, limitată de compartimentările antifoc, depăşeşte 1800 m2 sau
construcţii pe mai multe niveluri a căror suprafaţă desfăşurată depăşeşte 800
m2. Suprafaţa de 1800 m2 poate fi dublată dacă sunt prevăzute sisteme de
evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi densitatea de sarcină termică nu
depăşeşte 50MJ/m2.

Portugalia
Instalaţiile automate de stingere a incendiilor de tip sprinkler se
prevăd la:
o Parcaje subterane acolo pot exista mai mulţi de 100 de persoane
sau mai mult de 50 de utilizatori, indiferent de numărul de niveluri, şi în
toate parcajele automate;
o Clădiri de birouri, clădiri publice, hoteluri, mall-uri, aerogări, gări,
autogări;
o Construcţii de producţie şi depozitare unde pot exista mai mult de
100 de persoane;
o Atrium cu o înălţime mai mare de 20m;
o Spaţii greu accesibile, stabilite, de la caz la caz, de unităţile de
pompieri.
Instalaţiile de tip sprinkler pot fi utilizate pentru dublarea
compartimentului de incendiu, astfel:
− Clădiri de locuit, birouri, instituţii de învăţământ, clădiri publice,
hoteluri, mall, clădiri de sport , muzee şi galerii de artă de la 1600m2 la 3200
m2;
− parcaje de la 6400 m2 la 128002 la cele supraterane şi de la 3200 la
2
6400 m pentru cele subterane;
− Spitale de la 800 la 1600 m2;
− Biblioteci şi arhive de la 800 la 1600 m2 la cele supraterane şi de la
400 la 800 m2 la cele subterane.

80
 Anexa 2

Clasificarea utilizatorilor şi a riscului de incendiu pentru

clădirile protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Generalităţi
Clasa de risc de incendiu pentru care sunt concepute sistemele de
stingere tip sprinkler trebuie determinată înainte de începerea proiectării
instalaţiei sprinkler.
Clădirile şi spaţiile care urmează a fi protejate de sisteme automate de
sprinklere trebuie încadrate în următoarele clase de risc:
– risc mic de incendiu – LH;
– risc mediu de incendiu – OH;
– risc mare de incendiu - HH.
Clasificarea ţine seama de materialele depozitate şi sarcina termică.
Exemple sunt prezentate în anexa 3.

În cazul în care zone cu risc de incendiu diferit comunică între ele,

criteriile de proiectare pentru zona cu riscul mai mare trebuie aplicate şi cel
puţin primelor două conducte de sprinkler din zona cu risc mai mic.

Clase de risc de incendiu

Clădirile şi spaţiile protejate care îndeplinesc una sau mai multe
condiţii de risc de incendiu prezentate mai jos, trebuie clasificate ca
aparţinând unui risc de incendiu, după cum urmează:

Risc mic -LH

Locurile cu materiale cu sarcina termică mică, combustibilitate mică şi
cu nici un compartiment de incendiu mai mare de 126 m2 cu o rezistenţă la
foc de cel puţin 30 min. Pentru exemple trebuie consultată anexa A.

Risc mediu -OH

Locurile unde sunt procesate sau fabricate materiale combustibile cu o
sarcină termică medie şi combustibilitate medie. Pentru exemple trebuie
consultată anexa 3.
81
 Riscul mediu se împarte în 4 subgrupe:
- OH1, risc mediu grupa 1;
- OH2, risc mediu grupa 2;
- OH3, risc mediu grupa 3;
- OH4, risc mediu grupa 4.
Materialele pot fi depozitate în încăperi încadrate în OH1, OH2 şi
OH3 dacă următoarele condiţii sunt îndeplinite:
a) protecţia întregii încăperi trebuie proiectată conform clasei OH3
minimum;
b) nu trebuie depăşită înălţimea maximă de depozitare stabilită în
tabelul 1.
c) aria maximă de depozitare a unei stive trebuie să fie de maximum
de 50 m2 la cel puţin 2,4 m de orice alt loc de depozitare a unei alte stive.
Când procesul desfăşurat în clădire este încadrat la OH4, zona
trebuie tratată ca fiind de risc HHS (depozitare cu risc ridicat)..

Tabelul 1 - Înălţimea maximă de depozitare pentru OH1, 0H2 şi 0H3

Categorie de Înălţime maximă de depozitare, m

depozitare Alte tipuri de depozitare
Vrac sau stivuite (ST1)
(ST2 -ST6)

3,5
Categoria I 4,0 2,6
1,7

2,6
Categoria II 3,0
1,7

1,7
Categoria III 2,1
1,

1,2
Categoria IV 1,2
NOTĂ: În toate aceste cazuri protecţia trebuie să fie conform criteriilor pentru
OH3

82
 Risc mare -HH

Activităţi cu risc mare – HHP

Clasa„ activitate cu risc ridicat„ acoperă activităţile unde materialele

implicate au o sarcină termică mare şi combustibilitate mare şi incendiile au
o dezvoltare rapidă sau intensă.

HHP se împarte în 4 subgrupe:

- HHP1 Activităţi cu risc mare grupa 1;

- HHP2 Activităţi cu risc mare grupa 2;
- HHP3 Activităţi cu risc mare grupa 3;
- HHP4 Activităţi cu risc mare grupa 4.

NOTĂ - Protecţia împotriva HHP4 este în general asigurată cu sisteme de

stingere prin inundare, care nu fac obiectul prezentului standard.
6.2.3.2Depozite cu risc mare - HHS
Clasa „ activitatea cu risc mare„ acoperă depozitele de mărfuri în care
înălţimea de depozitare depăşeşte limitele date la riscul mediu - OH
Depozitele cu risc mare HHS se subîmparte în 4 categorii:

- HHS1 depozite cu risc mare categoria I;

- HHS2 depozite cu risc mare categoria II;
- HHS3 depozite cu risc mare categoria III;
- HHS4 depozite cu risc mare categoria IV.

NOTĂ - Exemple sunt prezentate în anexele 4 şi 5.

Depozitare
Generalităţi
Riscul total de incendiu al mărfurilor depozitate se determină în
funcţie de combustibilitatea materialelor stocate, inclusiv ambalajele lor şi
modul de stocare.
Pentru a determina criteriile de proiectare necesare pentru mărfurile
depozitate trebuie urmată procedura din figura 2.
83
 Este un
risc DA Se utilizează Anexa G
special? criterii specifice Riscuri
speciale

NU
Anexa B
Se utilizează Metodologia
Conţine metodologia de
material de clasificare a
clasificare mărfurilor
plastic sau DA
cauciuc? depozitate

NU
Se Anexa C
Se consultă utilizează Lista
lista categorii alfabetică cu
alfabetică DA specifice produse

Figura 2 - Schemă de determinare a claselor de risc la incendiu pentru

depozite
NOTĂ - Atunci când nici una din aceste anexe nu este în
totalitate aplicabilă şi există date reale obţinute din experimente,
acestea pot fi utilizate pentru a stabili cerinţele de proiectare.
Moduri de depozitare
Modurile de depozitare trebuie clasificate după cum urmează
- ST1: vrac sau stivă;
- ST2: palete pe un singur rând, cu alei cu lăţimea mai mare de 2,4 m;
- ST3: palete pe mai multe rânduri (inclusiv duble );
- ST4: stelaje;
- ST5: rafturi cu lăţime mai mică sau egală cu 1m;
- ST6: rafturi cu lăţime cuprinsă între 1 m şi 6 m.
Exemple tipice de moduri de depozitare sunt prezentate în figura 3.
Pentru fiecare mod de depozitare există limitări specifice ale înălţimii
de stocare, depinzând de tipul şi modul de proiectare al instalaţiei de
stingere tip sprinkler (a se vedea 7.2). Pentru ca instalaţia sprinkler să fie
eficientă trebuie îndeplinite cerinţele de limitare şi protecţie din tabelul 2.
84
 Tabelul 2
Cerinţe de limitare şi protecţie pentru diverse moduri de depozitare

Protecţie suplimentară
Mod de faţă
Limitări Note aplicabile
depozitare de sprinklere la plafon sau
acoperiş
Depozitarea trebuie să se
facă în stive care nu
ST1 Nu este cazul 2,3
depăşesc suprafaţa de 150
m2 pentru C lll şi C IV
Rânduri unice la intervale
ST2 Nu este cazul 2
de 2,4 m
Depozitarea se limitează la
ST3 stive care nu depăşesc stive Nu este cazul 2
care nu depăşesc suprafaţa
2
Intervalul dintre rânduri Sunt recomandate
ST4 este egal sau mai mare sprinklere 1,2
de 1,2 m intermediare
Intervalul dintre rânduri Sunt obligatorii sprinklere
1
este mai mic de 1,2 m intermediare
Fie intervalul dintre
Sunt recomandate
rânduri este mai mare de
ST5 sprinklere 1,2
1,2 m, fie stivele de
intermediare
depozitare nu depăşesc
2

Sunt obligatorii sprinklere

Fie intervalul dintre intermediare sau, dacă este
rânduri este mai mare de imposibil,trebuie instalate
1,2 m, fie stivele de despărţituri verticale
ST6 1,2
depozitare nu depăşesc incombustibile şi continui
stive care nu depăşesc pe toată înălţimea,
suprafaţa de 150 m2 longitudinal şi transversal
pentru fiecare raft

NOTA 1 - Când tavanul este la mai mult de 4 m de materialele depozitate, trebuie utilizate
sprinklere de raft.
NOTA 2 - Stivele de depozitare trebuie separate de un interval de cel puţin 2,4 m.
NOTA 3 - Stivele de depozitare nu trebuie să depăşească suprafaţa de 150 m2 pentru C şi
C II.

85
 Figura 3 - Moduri de depozitare
Legendă:
1 Vrac sau stive (ST1)
2 Stelaje (ST4)
3 Palete pe mai multe rânduri (ST3)
4 Palete pe un singur rând (ST2)
5 Rafturi (ST5/6)

86
 Anexa 3

Clasificarea riscurilor tipice pentru construcţii în funcţie

de activităţile desfăşurate

Tabelele A1, A2 şi A3 conţin listele cu clasificarea riscurilor minime,

Tabelele trebuie de asemenea folosite ca ghid pentru activităţi nemenţionate
în mod special. Tabelele trebuie utilizate împreună cu Anexa 2 din prezentul
studiu.
Tabelul A.1 - Activităţi clasificate ca risc mic
Şcoli şi alte instituţii educaţionale (anumite spaţii)
Birouri (anumite spaţii)
Închisori
Tabelul A.2 - Activităţi clasificate ca risc mediu
Activitate Grup de risc mediu
OH1 OH2 OH3 OH4
Sticlă şi Fabrici de sticlărie
Produse lucrări de ciment laboratoare lucrări de vopsire fabrici de lumânări de
chimice fotografice fabrici de săpun ceară,
fabrici de film fabrici de chibrituri,
fotografic ateliere de vopsele

Industrie fabrici de pre- ateliere de fabrici de materiale

mecanică lucrare foi de automobile electronice,
metal ( tole ) ateliere de fabrici de
construcţie echipamente radio ,
mecanică fabrici de frigidere,,
fabrici de maşini de
spălat
Alimente abatoare, lăptării brutării, fabrici pentru hrana distilerii de alcool
şi băutură fabrici de animalelor
biscuiţi , mori de cereale
fabrici de bere fabrici de supe şi
fabrici de legume deshidratate
ciocolată, fabrici de zahăr
cofetării

Diverse spitale, laboratoare studiouri de teatre şi

hoteluri, (fizice), radiodifuziune, cinematografe,
biblioteci spălătorii, gări, săli de concert, fabrici
(excluzând parcuri de sere de tutun
depozitele de maşini,
cărţi), restaurante, muzee
şcoli,
birouri
87
 Hârtie ateliere de legătorie, procesarea deşeurilor
fabrici de carton, de hârtie
fabrici de hârtie,
tipografii

Cauciuc şi fabrici de cabluri, fabrici de frânghii

materiale modelare prin
plastice injectare (material
plastic),
fabrici de materiale
plastice şi mărfuri
de materiale plastice
(excluzând materiale
plastice spongioase),
fabrici de mărfuri de
cauciuc ,
fabrici de fibre
sintetice (excluzând
acrilicele)
lucrări de
vulcanizare

Grup de risc mediu

Activitate
OH1 OH2 OH3 OH4
Birouri şi săli de informatică magazine mari, săli de
magazine (fără arhive) centre comerciale expoziţii
birouri
Textile şi fabrici de articole fabrici de mochete bumbăcării,
îmbrăcăminte de piele (exclusiv cauciuc si ateliere de
materiale plastice prelucrare a
spongioase), inului ,
ţesături, ateliere de
fabrici de panouri prelucrare a
fibroase, cânepii
fabrici de
încălţăminte,
fabrici de tricotaje,
fabrici de lenjerie,
fabrici de saltele
(exclusiv materiale
plastice spongioase),
ateliere de cusut,
ateliere de ţesături,
filaturi

88
Lemne ateliere de prelucrare ferăstraie,
a lemnului, fabrici de
fabrici de mobilă plăci
(fără materiale aglomerate,
plastice spongioase), fabrici de
expoziţii de mobilă, placaj
fabrici de mobile
tapiţate (fără
materiale plastice
spongioase)

NOTĂ - În cazul în care la utilizările din OH 1 şi OH 2 se găseşte vopsea sau alte zone de risc
similar ridicat de incendiu, aceste zone trebuie tratate ca OH 3.

Tabelul A.3 - Activităţi clasificate ca activităţi de risc mare

HHP1 HHP2 HHP3 HHP4

Fabrică de fabrică de mecanisme de fabrică de nitrat de fabrică de
linoleum şi aprindere a focului, celuloză artificii
acoperiri de sol, fabrică de factor de
Fabrică de material m3 (a se vedea
vopsea, culori tabelul ib. 1) materiale
şi lacuri plastice spongioase,
Fabrică de cauciuc spongios şi articole
răşină, negru de cauciuc spongios
de fum şi de [excluzând M4 ( a se
terebentină vedea tabelul 1)]
Fabrică de
înlocuitori de distilarea gudronului
cauciuc depouri de autobuze,
Fabrică de camioane neîncărcate şi
rumeguş vagoane de cale ferată

89
 Anexa 4

Metodologie de clasificare pe categorii a mărfurilor depozitate specifice

clădirilor protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Generalităţi
Riscul de incendiu al mărfurilor depozitate (definite ca produs şi
ambalajul său) este o funcţie de sarcina calorifică (kW) care la rândul ei este
o funcţie de puterea calorifică (kJ/kg) şi a vitezei de ardere (kg/s).
Puterea calorifică este determinată de materialul sau de amestecul de
materiale din care sunt făcute mărfurile. Viteza de ardere este determinată
atât de materialele implicate, cât şi de configuraţia materialului.
Pentru clasificarea mărfurilor, prezenta metodă analizează la început
materialul implicat pentru obţinerea “ factorului material” şi apoi modifică,
dacă este necesar, numai configuraţia mărfurilor pentru a determina
categoria. Dacă nu se impune nici o modificare,”factorul material“ singurul
determinant al categoriei.

Factor material (M)

Generalităţi
Pentru a determina factorul material când mărfurile sunt compuse
dintr-un amestec de materiale se utilizează Figura B1. Pentru aceasta
trebuie considerat că mărfurile depozitate includ toate materialele de
ambalaj şi paletei suport. Pentru scopul acestei evaluări, se recomandă să fie
tratat cauciucul în acelaşi fel ca şi materialele plastice,
Pentru determinarea categoriei trebuie folosiţi următorii patru factori
materiali;
Factor material 1
Produse incombustibile în ambalaj combustibil şi produse cu
combustibilitate redusă sau medie în ambalaje combustibile/incombustibile.
Produse cu conţinut redus de materiale plastice ca cele definite mai jos:
- conţinut de materiale plastice neexpandate mai mic de 5 % din masă
(incluzând paleta);
- conţinut de materiale plastice expandate mai mic de 5 % din volum.
EXEMPLE:
- părţi metalice cu/fără ambalaj de carton pe palete de lemn;
- alimente în saci;
- alimente în conserve;
90
 - ţesături de materiale nesintetice;
- articole de piele;
-produse de lemn;
-ceramică în cutii de carton/lemn;
-unelte de metal în ambalaj de carton/lemn;
-cartonul cu butelii de material plastic sau recipiente de sticlă umplute
cu lichide neinflamabile;
-aparate electrice mari ( cu puţin ambalaj ).

Legendă:

1. Factor material 1
2. Factor material 2
3. Factor material 3
4. Factor material 4
x % materiale plastice expandate, în volum
y % materiale plastice neexpandate, în masă

Figura B1 - Factor material

Factor material 2
Mărfurile care au un conţinut energetic mai ridicat decât mărfurile cu
factor material 1, de exemplu mărfurile ce conţin materiale plastice în
cantitate mai mare aşa cum este prezentat în figura B.1.
EXEMPLE:
- mobilier de lemn sau metal cu scaune de material plastic;
- echipament electric cu componente sau ambalaj de material plastic;
91
 - cabluri electrice pe mosor sau în cartoane;
- ţesături sintetice.
Factor material 3
Materialele care sunt predominant de materiale plastice neexpandate (a
se vedea figura B.1.) sau materiale cu un conţinut energetic similar.
EXEMPLE:
- baterii de autovehicule fără electrolit;
- serviete de material plastic;
- computere;
- căni acoperite de material plastic neexpandat.
Factor material 4
Materialele care sunt predominant de materiale plastice expandate
(mai mult de 40 % din volum) sau materiale cu un conţinut energetic similar
(a se vedea figura B.1).
EXEMPLE:
- saltele spongioase;
- ambalaj de polistiren expandat;
- capitonaje cu material spongios.
Mod de depozitare
Efectul modului de depozitare
După determinarea factorului material, pentru a se determina cea mai
bună încadrare pe categorii, se va face referire la modurile de depozitare
prezentate în coloana 1 a tabelului B.1.
Dacă o categorie apropiată se încadrează de asemenea în tabelul C1, trebuie
să fie aleasă cea mai mare valoare dintre cele două valori.
Tabelul B.1 - Categorii în funcţie de modul de depozitare
Factor material
Mod de depozitare
1 2 3 4
Container de
materiale plastice
Cat. I, II, III Cat. I, II, III Cat. I, II, III Cat. IV
expus cu conţinut
neinflamabil

Suprafaţă de
materiale plastice Cat. III Cat. III Cat. III Cat. IV
neexpandate expusă

92
 Suprafaţă de
materiale plastice Cat. IV Cat. IV Cat. IV Cat. IV
expandate expusă
Structuri deschise Cat. II Cat. II Cat. III Cat. IV
Materiale de tip
Cat. I Cat. I Cat. II Cat. IV
blocuri pline
Material pulverulent
Cat. I Cat. II Cat. II Cat. IV
sau granular
Nici un tip special Cat. I Cat. II Cat. III Cat. IV
Tipurile de depozitare din tabele sunt explicate după cum urmează:
Container de material plastic expus cu conţinut neinflamabil
Se aplică doar containerelor de material plastic care conţin lichide sau
solide neinflamabile şi care sunt în contact direct cu containerul.
NOTĂ – Această configuraţie nu se aplică pieselor metalice depozitate
în cutii de materiale plastice.
Categoria I: recipiente cu lichide neinflamabile;
Categoria II: recipiente mici (≤ 50 I) cu solide neinflamabile;
Categoria III: recipiente mari (> 50 I) cu solide neinflamabile.
Exemple
- butelii de materiale plastice conţinând băuturi nealcoolice sau lichide
cu mai puţin de 20 % conţinut de alcool;
- tuburi sau flacoane de materiale plastice cu pudră inertă, ca pudra de
talc.
Conţinuturile neinflamabile acţionează ca un mediu absorbant de
căldura şi reduc viteza de ardere a containerelor. Lichidele sunt mai
eficiente decât solidele deoarece conduc căldura mai uşor,
Suprafaţă de materiale plastice neexpandate expusă
Categoria trebuie să fie mărită la III sau IV în cazul mărfurilor la care
suprafaţa de material plastic expusă se întinde pe una sau mai multe părţi
sau pe mai mult de 25 % din suprafaţă.
EXEMPLE:
- piese metalice depozitate în casete de PVC;
- conserve alimentare ambalate în film de material plastic retractabil.
Pentru casete de depozitare de polipropilenă şi polietilenă nu se aplică
Suprafaţă de materiale plastice expandate expusă
Materialele plastice expandate expuse sunt mult mai periculoase decât
materialele plastice neexpuse. Este recomandat de a fi tratat ca o categorie IV.
93
 Structură deschisă
Materialele cu structură foarte deschisă prezintă în general un risc mai
mare decât materialele cu o structură închisă. Suprafaţa mare împreună cu
accesul mai uşor al aerului măresc riscul de ardere.
Creşterea riscului poate fi substanţială, mai ales, cu combustibilii
obişnuiţi.

EXEMPLE:
- cartonul are factor material de 1;
- cartoanele plane sunt de categoria I;
- cutiile goale asamblate sunt de categoria II (din cauza accesului uşor
al aerului);
- rolele stocate vertical sunt fie de categoria III sau mai mare (risc
special) în funcţie de modul de depozitare (stivuite, legate sau nelegate etc.).

Materiale tip blocuri pline

Materialele solide sub formă de blocuri pline au un raport redus
suprafaţă la faţă de volum/masă. Aceasta reduce viteza de ardere şi permite
reducerea categoriei.
EXEMPLU:
- blocuri compacte de cauciuc, dale de vinilin depozitate în blocuri
etc.
Această configuraţie nu se aplică blocurilor de material plastic
expandat (categoria IV).
Materiale granulare sau pudră

Materialele granulare exclusiv materialele plastice expandate care se

împrăştie în timpul unui incendiu şi tind să domolească focul şi sunt, în
consecinţă, astfel mai puţin riscante decât materiile prime originare.
EXEMPLU:
Granulele de materiale plastice folosite pentru turnare prin injecţie şi
depozitate în cutii de carton.
Această clasificare nu se aplică în cazul depozitării în rafturi.

Fără depozitare specială

Mărfurile care nu au nici una din caracteristicile menţionate mai sus,
de exemplu mărfurile în cartoane.
94
 Anexa 5

Lista alfabetică a produselor depozitate şi a categoriilor pentru clădirile

protejate cu instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere

Tabelul C.1 trebuie folosit pentru a determina categoria produselor

depozitate pentru care orice fel de ambalaj, cu sau fără palete, nu este mai
riscant decât o cutie de carton sau un singur strat de împachetare în carton
ondulat.
Tabelul C.1 – Produse depozitate şi categorii

Produs Categorie Comentarii

Adezivi I Se cere protecţie specială pentru solvenţi
inflamabili
Carton asfaltat II In rulouri orizontale
Carton asfaltat III In rulouri verticale

Baterii, pile uscate II

Baterii, pile umede II Se cere protecţie specială pentru
acumulatori goi de material plastic
Bere I
Bere II Containere în cutii de lemn
Cărţi II
Lumânări III
Pânză gudronată III
Negru de fum II
Carton (toate tipurile) II Depozitat plat sau orizontal
Carton (cu excepţia celui III Rulouri depozitate vertical
Carton (ondulat) III Rulouri depozitate orizontal
Carton (ondulat) IV Rulouri depozitate verticale
Cutii de carton III Cutii goale, grele şi asamblate
Cutii de carton II Cutii goale, uşoare şi asamblate
Dale de mochetă III
Mochete, fără substrat de spumă II Stocarea pe rafturi necesită instalarea de
sprinklere de rafturi
Cartoane parafinate plate II
Cartoane parafinate montate III
Celuloză III În baloturi fără nitrit, fără acetat
Pastă de celuloză I
Ceramică II
Cereale II In cutii
Mangal II Excluzând mangalul impregnat
Ţesături sintetice III Depozitate plat
95
Ţesături de lână sau bumbac II
Haine II
Covor de fibră II
Dulciuri de cofetărie II
Plută II
Baloturi de bumbac II Măsuri speciale, este necesară o arie
protejată mai mare
Olărit I
Aparate electrice I Predominant construcţie metalică
Cabluri sau fire electrice II Stocarea pe rafturi necesită sprinklere de
rafturi
Produs Categorie Comentarii
Alfa N1) III Vrac sau baloturi
Fertilizatori solizi II Poate cere măsuri speciale
Panouri de fibre II
Mecanisme de aprindere a III
focului (grătar)
In II Pot fi necesare măsuri speciale, pentru
mărirea suprafeţei implicate
Făină II În saci sau pungi de hârtie
Alimente în conserve I În cutii de carton şi tăvi
Ingrediente alimentare II În saci
Mobilă, umplută II Cu fibre şi materiale naturale dar
excluzând materialele plastice
Mobilă de lemn II
Blănuri II În cutii plate
Fibră de sticlă I Neprelucrată
Sticlărie I Goală
Seminţe I În saci
Cânepă II Pot fi necesare măsuri speciale, pentru
mărirea suprafeţei implicate
Piei II
lută II
Tricotaje II A se vedea haine
Carton stratificat II
Articole de piele II
Pânză de in II
Linoleum III
Chibrituri III
Saltele II
Carne I Răcită sau îngheţată
Articole metalice I
Lapte pudră II În saci sau pungi

96
Rechizite II
Vopsele I Pa bază de apă
Hârtie II Foi depozitate pe orizontală
Hârtie III Masa < 5 kg/100 m2 (de exemplu hârtie
igienică), role depozitate pe orizontală
Hârtie IV Masa < 5 kg/100 m2 (de exemplu hârtie
igienica), role depozitate pe verticală
Hârtie III Masa = 5 kg/100 m2 (de exemplu ziare),
role depozitate pe verticală
Hârtie II Masa = 5 kg/100 m2 (de exemplu ziare),
role depozitate pe orizontală
Hârtie bitumată III
Hârtie, materie primă II Rulouri, baloturi
Hârtie, deşeu III Pot fi necesare măsuri speciale, pentru
mărirea suprafeţei implicate
Perne II Pene sau puf
Cârpe, zdrenţe II Vrac sau baloturi
Răşină II Excluzând lichidele inflamabile
Pânză pentru acoperiş în rulouri II Stocat pe orizontală
Pânză pentru acoperiş în rulouri III Stocat pe verticală
Frânghie de fibre naturale I
Pantofi I
Săpun, solubil în apă II

Aţe de fibre naturale I

Zahăr II In pungi sau saci
Textile A se vedea ţesături
Lemn de construcţie tăiat III In stive ventilate
Lemn de construcţie tăiat II
Lemn de construcţie ne tăiat II In stive neventilate
Tutun II Foi şi produse finite
Cauciucuri depozitate pe IV Cele depozitate pe verticală nu fac
orizontală obiectul acestui standard
Fibre vegetale II Căpiţă, paie, cânepă, bumbac etc.
Ceară (parafină) IV
Împletituri de răchită III
Vin I
Lemn A se vedea lemn de construcţie
Lemn, placă aglomerată, placaj II Depozitată plat, excluzând stivele
ventilate
Pasta de lemn II Baloturi
Foi de placaj de lemn IV
Rumeguş IV Baloturi

97
 CLASIFICAREA EUROPEANĂ A PRODUSELOR
PENTRU CONSTRUCŢII
DIN PUNCT DE VEDERE AL REACŢIEI LA FOC

Colonel dr. ing. Sorin CALOTĂ

Şeful Direcţiei Pompieri I.G.S.U.

Abstract
The work presents an European classifications of products for
construction from the fire reaction point of view.

Directiva 89/106/CEE referitoare la produse pentru construcţii

stabileşte reguli cu valabilitate generală pe teritoriul Pieţei interne
comunitare privind libera circulaţie a produselor pentru construcţii :
cerinţele esenţiale, specificaţiile tehnice de referinţă, sistemele de evaluare a
conformităţii, organizarea instituţională necesară. Modalităţi de aplicare a
Directivei au fost ulterior stabilite prin decizii ale Comisiei Europene (peste
60 de decizii). Unele decizii ale Comisiei Europene se referă la sistemul de
euroclase privind cerinţa de securitate la incendiu şi condiţiile de clasificare
a produselor pentru construcţii din punct de vedere ale acestei cerinţe (cu
relevanţă în stabilirea sistemelor de evaluare a conformităţii pentru libera
circulaţie a produselor), de exemplu Decizia Comisiei nr. 00/147/CE din 8
februarie 2000 referitoare la clasificarea performanţelor de reacţie la foc ale
produselor pentru construcţii.
Toate aceste documente au fost preluate în legislaţia naţională prin
Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru
construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin
ordin comun – Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
(nr. 1822/07.10.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor
(nr. 394/26.10.2004) cu modificările şi completările ulterioare.
98
 Deciziile Comisiei reflectă noua concepţie europeană privind
testarea şi clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al
comportării la foc, rezultat al consensului intervenit după ani îndelungaţi de
cercetări. Astfel, a fost elaborat un sistem coerent, unitar şi complex de
euroclase de reacţie la foc şi, respectiv, de rezistenţă la foc.
Sistemul de clasificare în euroclase stabilit prin Decizia Comisiei nr.
00/147/CE nu este un sistem închis, definitiv. El a fost şi va fi completat în
viitor prin alte sisteme de clasificare pentru situaţii şi produse deosebite,
scopul final fiind asigurarea unei caracterizări complete şi corecte a tuturor
produselor, pentru a asigura o protecţie optimă utilizatorilor şi bunurilor.
Aceste noi sisteme sunt incluse în modificările corespunzătoare ale
Regulamentului menţionat mai sus.
Conceptul de reacţie la foc este mult mai larg decât
combustibilitatea, incluzând nu numai comportarea la ardere, dar şi fluxul
de căldură degajat (ca principal parametru), emisia de fum şi gaze de ardere
(efluenţii incendiului), radiaţia de căldură, propagarea flăcării ş.a.
Creşterea importanţei cerinţei ″securitate la incendiu″, în contextul
priorităţii acordate pe plan european asigurării vieţii, sănătăţii şi siguranţei
cetăţenilor, a determinat perfecţionarea metodelor de încercare la foc pentru
a corespunde situaţiilor tot mai variate şi mai complexe întâlnite la
alcătuirea unei construcţii şi la conţinutul ei.
Spre deosebire de vechile metode de încercare, cu caracter empiric,
noile metode de încercare se fundamentează pe scenarii de referinţă, care
reproduc situaţiile unor incendii reale, scenarii elaborate după mai bine de
20 de ani de cercetări fundamentale în domeniul termodinamicii incendiului.
Sistemul de clasificare privind reacţia la foc are la bază contribuţia
produsului - în utilizarea finală - la iniţierea şi propagarea incendiului în
camera focarului sau într-o cameră dată. Scenariul de referinţă ia în
considerare un incendiu, iniţiat într-o cameră, care se poate dezvolta şi care
poate atinge eventual flashover.
Incendiul este un proces complex de ardere, cu evoluţie
nedeterminată, incluzând şi alte fenomene de natură fizică şi chimică
(transfer de căldură, formarea flăcărilor , schimbul de gaze cu mediul
înconjurător , transformări structurale produse în materialele de construcţie
şi elementele de rezistenţă etc.).
Agenţii termici, chimici, electromagnetici ori biologici rezultaţi în
urma incendiului acţionează asupra construcţiilor,instalaţiilor şi utilizatorilor
putând produce multiple efecte negative (deformaţii, reducerea rezistenţei,
instabilitate, prăbuşire, respectiv arsuri, intoxicaţii, traumatisme, panică ş.a.).
99
 În evoluţia unui incendiu în interiorul unei încăperi intervin cinci
faze:
• iniţierea incendiului;
• faza de ardere lentă;
• faza de dezvoltare a incendiului.
În această fază, arderea poate evolua în mai multe direcţii:
− Dacă aerul necesar arderii este în cantitate suficientă, apare
fenomenul de flash-over (termen anglo-saxon intraductibil, preluat ca atare
în literatura de specialitate europeană, inclusiv în standardul de terminologie
SR-EN ISO 13943).
− Dacă incinta este închisă,cantitatea de aer necesar arderii devine
în timp insuficientă. Rezultă o încetinire, apoi o regresie în dezvoltarea
focului, care poate să se stingă spontan.
− Dacă în situaţia de regresie a incendiului are loc o admisie
bruscă de aer (prin spargerea geamului, deschiderea uşii, spărturi sub planul
neutru ş.a.) are loc o admisie bruscă de aer proaspăt şi se produce fenomenul
de backdraft (termen intraductibil) care are manifestări similare celui de
flash-over.
• faza de incendiu generalizat;
• faza de regresie.
Cercetările experimentale din ultimii ani au permis identificarea
parametrilor ce caracterizează fenomene specifice care delimitează clar
aceste faze. Pe de altă parte a fost studiată comportarea la foc a diferitelor
materiale (pentru cele celulozice fiind stabilite modele termodinamice cu
grad ridicat de reproductibilitate), îndeosebi privind contribuţia acestora la
dezvoltarea incendiului.
Scenariul de referinţă include 3 situaţii de incendiu, corespunzând la
trei faze în dezvoltarea incendiului :
- iniţierea incendiului prin aprinderea unui produs cu o flacără
mică, pe o suprafaţă limitată a produsului;
- dezvoltarea incendiului-ce poate atinge flashover-simulată de un
singur produs arzând în colţul camerei (metoda SBI) generând
un flux de căldură pe suprafeţele adiacente;
- faza post-flashover, când toate produsele combustibile
contribuie la incendiu.
Alte scenarii de incendii pentru situaţii particulare (incendiu într-o
cameră mică, incendiu pe faţadă ş.a.) sunt în curs de analiză, în vederea
elaborării standardelor respective.
100
 1. Iniţierea incendiului prin aprinderea unui produs cu o flacără
mică

Teoria termică a aprinderii presupune că fiecare material se

caracterizează printr-o temperatură critică de aprindere. Definirea unei
temperaturi de inflamare sau de aprindere în cazul solidelor este o problemă
mult mai complexă decât în cazul lichidelor. O temperatură de aprindere nu
poate fi definită în termenii unei temperaturi medii a masei solidului.
Generarea volatilelor inflamabile implică descompunerea solidului, proces
ireversibil, deci nu este un echivalent pentru presiunea de vapori de
echilibru a lichidelor.
Definirea acestei temperaturi ca o temperatură de suprafaţă
presupune două tipuri de condiţii pentru încălzirea până la temperatura de
aprindere : fie de la un flux de căldură constant ( inclusiv după aprinderea
volatilelor ), fie de la un flux variabil, care scade la valori mai mici după
aprindere, ducând la stingerea flăcării pentru pierderi mari de căldură.
Dacă fluxul de căldură este continuu, temperatura de aprindere este definită
ca temperatura de suprafaţă minimă la care debitul de volatile este suficient
pentru a asigura o flacără susţinută la suprafaţă. Pentru simplificare, poate fi
considerată ca o problemă de transfer de căldură la o suprafaţă tip placă
plană subţire infinită, material complet inert, opac, cu proprietăţi termice
uniforme, cu neglijarea descompunerilor chimice, pentru care se poate
aplica ecuaţia conducţiei căldurii în regim nestaţionar. De regulă, nu se ia în
considerare fenomenul de generare internă de căldură datorită reacţiilor
chimice (fără izvoare interioare de căldură ), iar multe cazuri sunt reduse la
cazul unidimensional. Acest caz este descris de ecuaţia cunoscută:
∂T ∂ 2T
=a 2
∂τ ∂x
λ
unde : a = - difuzivitatea termică ;
ρc
λ - conductivitatea termică ;
c - căldura masică.
Cel mai simplu caz este cazul plăcii plane omogene, de grosime 2δ
şi lungime infinită, de temperatură T0, expusă pe ambele feţe la temperatura
T∞ , modalitatea de calcul fiind expusă în manualele de specialitate

101
 Analiza aprinderii foilor sau plăcilor care nu pot fi considerate ca
subţiri termic (adică Bi > 0,1 ) necesită soluţii complexe de tipul :

θ ∞
sin μ n l
= 2∑ exp(− μ n aτ ) cos μ n l
2

θ0 n = 1 μ n l + sin μ n l cos μ n l

β
unde βn sunt rădăcinile ecuaţiei : ctgμ n = n
Bi

Cazuri mai complexe apar la fenomenul de aprindere în cazul unei

plăci încălzite pe o singură faţă , cu potenţiale pierderi de căldură pe ambele
feţe. Se poate considera în acest caz un solid semi-infinit supus unui flux
uniform de căldură. Plăcile ″groase termic″ pot fi analizate aproximativ cu
modelul capacităţii calorice concentrate, în timpul fazelor iniţiale ale
încălzirii, înainte ca pierderile de căldură din faţa de dedesubt să devină
semnificative.
Distribuţia de temperatură este dată de ecuaţia stabilită de Welty :
θ x
= 1 − erf
θ0 2 aτ
Viteza de creştere a temperaturii suprafeţei depinde de valoarea
λ2
raportului = λρc - numit inerţie termică. Temperatura suprafeţei pentru
a
materiale cu inerţie termică mică (cum ar fi spuma de poliuretan) creşte
repede la încălzire, favorizând aprinderea.
În cazul încălzirii de la un flux de radiaţie se obţine în final ecuaţia :

γ = β [ 1 - exp ( β2 ) erfc ( β ) ]-1

AR QR τ
unde : γ = este denumit modulul energiei.
θ s ρc aτ
Ecuaţia este utilizată în cazul aprinderii pilot a lemnului, fiind
confirmată experimental. În ecuaţia de mai sus, se ţine seama că AR
coeficientul de absorbţie pentru lemn, nu rămâne constant dacă suprafaţa
este expusă unui flux de căldură radiant, deoarece suprafaţa se înnegreşte ca
rezultat al carbonizării, care începe la temperaturi mai mari de 200oC.
Similar se comportă toate materialele care carbonizează.
102
 Din experimentele efectuate se poate aprecia că parametrii care
influenţează aprinderea materialelor solide şi iniţierea incendiului într-o
incintă sunt :
• parametrii sursei de aprindere :
- tipul sursei: radiantă (aria, intensitatea radiaţiei, durata, banda
spectrală), convectivă (temperatura fluidului, viteza fluidului, durata),
conductivă (temperatura suprafeţei,suprafaţa de contact, rezistenţa de
contact, durata);
- localizarea sursei faţă de combustibil;
- caracteristicile sursei potenţiale de aprindere (temperatura,
energia, mărimea flăcării);
• parametrii materialului combustibil, care pentru un solid sunt :
dimensiunile (în principal grosimea), orientarea, inerţia termică, compoziţia,
conţinutul de umiditate, conductivitatea termică, densitatea, suprafaţa
specifică, temperatura iniţială, temperatura de aprindere în condiţii
specifice, aprinzibilitatea, emisivitatea suprafeţei, greutatea pe unitatea de
suprafaţă( la textile).
Numărul mare de parametri care pot interveni aleatoriu în iniţierea
incendiului fac extrem de dificilă stabilirea unor relaţii cu caracter general,
reproductibile. Sunt stabilite unele relaţii generale, a căror aplicare în
practică a dat rezultate satisfăcătoare (de exemplu, relaţia de
proporţionalitate între viteza de creştere a temperaturii şi inerţia termică,
relaţia de proporţionalitate între difuzivitatea termică şi grosimea maximă a
unei epruvete din lemn care poate fi aprinsă).
Pe baza acestor cercetări teoretice, în Decizia CE menţionată , pentru
faza de iniţiere a incendiului a fost stabilită o metodă de încercare detaliată
în standardul SR EN ISO 11925-2 Aprinzibilitatea produselor pentru
construcţii la contactul direct cu flacăra. Acest standard specifică o
metodă de încercare pentru determinarea aprinzibilităţii produselor pentru
construcţii utilizate vertical, la contactul direct cu o flacără mică.
Această metodă permite evaluarea tuturor materialelor, inclusiv a
celor multistrat, care se topesc , fără a fi aprinse şi nu mai vin în contact cu
flacăra.
Standardul prevede două tipuri de proceduri: una care se aplică
pentru produse obişnuite şi una pentru produse care se topesc.
Sunt precizate caracteristicile sursei de aprindere (temperatura,
energia, mărimea flăcării). Nu se utilizează surse radiante.
103
 Încercările se execută într-o cameră de ardere confecţionată din oţel
inoxidabil. Se supun încercării 6 epruvete, decupate cu ajutorul unui şablon
din produsul pentru construcţii care urmează a fi încercat, 3 pe direcţie
longitudinală şi 3 pe direcţie transversală, având dimensiunile de (250 x 90)
mm pentru produse obişnuite şi (250 x 180) mm, pentru produse care se
topesc.
Pentru fiecare din cele 6 epruvete se înregistrează următoarele date:
- dacă se produce aprinderea sau, pentru prima epruvetă, dacă
materialul se topeşte sau nu mai vine în contact cu flacăra, fără a fi aprins ;
- dacă vârful flăcării atinge cota de 150 mm şi intervalul de timp
după care se produce;
- distanţa maximă de propagare a flăcării (mm);
- dacă prezintă incandescenţă;
- dacă există picături arzânde;
- mărimea zonei deteriorate.
Distanţa maximă de propagare a flăcării (FS), precum şi apariţia de
picături sau particule arzânde intră în criteriile de clasificare pentru
euroclasele B, C, D, E, respectiv BFL, CFL, DFL, EFL.
Datorită aspectelor teoretice menţionate, temperatura de aprindere nu
este determinată deocamdată ca parametru de clasificare.Sunt în curs de
elaborare metode de încercare a aprinzibilităţii materialelor celulozice în
câmp radiant.

2. Dezvoltarea incendiului - ce poate atinge flashover - simulată

de un singur produs arzând în colţul camerei (metoda SBI) generând
un flux de căldură pe suprafeţele adiacente

Arderea lentă este a doua fază de evoluţie a unui incendiu, cu

caracteristici şi parametri distincţi:
• Faza de ardere se caracterizează printr-o ardere limitată la aria
focarului şi o propagare ascendentă a flăcării.
• Radiaţia termică este neglijabilă.
• Câmpul de temperaturi nu este modificat esenţial.
Arderea se propagă la materialele din vecinătatea sursei de iniţiere,
care sunt termodegradate profund, dar nu distruse complet. Din
descompunerea materialelor se degajă gaze care se acumulează în atmosfera
ambiantă şi formează cu aerul un amestec combustibil, care poate fi aprins
de flăcări, precum şi gudroane, care ajung în zonele încă neatinse de flăcări.
104
 Durata acestei faze depinde de natura, cantitatea şi modul de
distribuţie a materialelor combustibile în incintă, de dimensiunea şi
amplasarea surselor de aprindere şi de cantitatea de căldura transferată de la
acestea, având o mare importanţă întrucât determină timpul disponibil
pentru salvare şi efectuarea cu succes a operaţiunilor de stingere.
După aprinderea materialului combustibil şi după ce arderea devine
stabilă, pot fi evidenţiate trei posibilităţi de evoluţie a incendiului :
− incendiu local - dacă materialul combustibil este izolat, fără punţi
de combustibil către alte zone cu materiale aprinzibile;
− ardere cu viteză mică sau autostingere - dacă ventilaţia este
insuficientă ;
− evoluţia spre faza următoare - faza de dezvoltare a incendiului -
când există suficient combustibil, iar cantitatea de aer permite propagarea
incendiului în toată incinta; faza de dezvoltare poate evalua la flash-over.
• În această fază, incendiul are caracter asemănător cu incendiile în
aer liber: cu flacără ascendentă şi viteză de ardere determinată de fluxul de
căldură de la flacără la suprafaţa combustibilului QF:
QF − Q p
m=
Lv
în care: m - viteza de ardere;
Qp - fluxul pierderilor de căldură;
Lv - căldura necesară pentru producerea volatilelor (pentru lichide
identic cu căldura latentă de vaporizare).
Pentru majoritatea combustibililor, cca.30 % din căldura degajată de
flăcări este radiată către zone limitrofe, iar restul este dispersat convectiv în
flacăra ascendentă.
În cazul unui incendiu de incintă (compartiment), căldura nu este
pierdută total către împrejurimi, o parte fiind transferată gazelor de ardere
care se acumulează sub plafon. Încă din primele momente ale incendiului
stratul de gaze fierbinţi şi fum acumulat sub plafon va radia către zonele
joase ale incintei cu intensitate crescătoare, deoarece în timp cresc
concentraţia de fum, grosimea stratului şi temperatura. Efectul este creşterea
vitezei de ardere calculată acum cu ecuaţia :
QF + QE − Q p
m=
LV
în care QE reprezintă fluxul termic radiat de plafon.
105
 Ca urmare se va intensifica propagarea flăcărilor peste întreg stratul
de combustibil aprins iniţial, cât şi la materialele învecinate, incendiul
intrând în următoarea fază de evoluţie - incendiu dezvoltat.
În cazurile, suficient de dese, când nu este posibilă cunoaşterea
conţinutului combustibil al incintei focarului, dezvoltarea incendiului este
adesea evaluată printr-o creştere proporţională cu pătratul timpului ;
2
⎛ τ ⎞
Q = Qo ⎜ ⎟
⎝ τ dezv ⎠
unde timpul de dezvoltare τdezv este definit ca timpul în care se atinge debitul
de căldură degajat Qo .
Pentru viteza de dezvoltare a incendiului s-a propus şi alte relaţii de
creştere parabolică, după o perioadă de iniţiere (incubaţie):
Q = βf (τ - τo )2
în care βf este un coeficient experimental de creştere a incendiului (kW/s2)
şi τo durata perioadei de iniţiere.Dezvoltarea parabolică descrisă mai sus
este idealizată şi apreciată ca nerealistă, deoarece un incendiu care se
propagă ascendent se va dezvolta exponenţial. Nu s-a reuşit însă elaborarea
unei alte variante care să descrie incendiul când nu sunt cunoscute tipul,
localizarea şi geometria sarcinii termice din incinta focarului, datele
experimentale fiind încă insuficiente.
Propagarea incendiului în jurul focarului poate fi considerată ca o
succesiune de aprinderi nesimultane şi include o multitudine de procese
variate care niciodată nu se desfăşoară în acelaşi mod şi care depind de un
număr mare de parametri: tipul materialului combustibil, distribuţia sa,
gradul de dispersie, dimensiunea incintei, accesul de aer, mediul ambiant al
incintei etc.
Propagarea incendiului din zona focarului iniţial va fi rapidă dacă
sunt implicate suprafeţe verticale sau dacă există o configuraţie tip colţ
(coş).Propagarea rapidă a incendiului este favorizată şi de tipul de material
implicat: termoplasticile pot să se topească şi să curgă, creând focare noi (de
exemplu, în cazul plafoanelor false din polistiren ).
Pot fi evidenţiate două tipuri de propagare, în funcţie de direcţiile
diferite ale curentului de aer şi ale propagării flăcării:
- cazul propagării flăcării în aceeaşi direcţie cu aerul (ascendent);
- cazul propagării flăcării în direcţie opusă cu aerul (în jos, lateral sau
în contracurent).
106
 Primul caz permite obţinerea unor viteze de propagare mult
superioare.
A fost dezvoltat un model teoretic pentru propagarea ascendentă a
flăcării. Ecuaţia de bază este :
dx p x f − x p
=
dt τ
în care : xp - poziţia frontului de piroliză;
xf - înălţimea flăcării;
τ - constantă de timp, luată uzual ca timpul de aprindere
corespunzător fluxului de căldură.
Înălţimea flăcării este proporţională cu debitul total de căldură
degajat pe unitatea de suprafaţă a peretelui. Pentru rezolvarea ecuaţiei au
fost dezvoltate mai multe scheme analitice şi numerice.
Experimentările au arătat influenţa asupra propagării flăcării pe
suprafaţa solidelor combustibile a următorilor parametri :
- Orientarea suprafeţei şi direcţia de propagare
Interpretarea fizică a variaţiei de comportare în funcţie de unghiul de
orientare constă în interacţiunea fizică între flacără şi zona de combustibil
nears. Flacăra rezultată din ardere are tendinţa de orientare în sus (forma de
con vertical).Datorită acestei orientări, flacăra va avea tendinţa să se
lungească adiacent suprafeţei verticale, ocupând tot stratul limită de la
suprafaţă, asigurând astfel preîncălzirea stratului de combustibil nears direct
prin convecţia şi radiaţia flăcării şi produselor de ardere. Acest mecanism
devine dominant la unghiuri mai mari de 18o, crescând spre 90o. Debitul
volatilelor determină atât înălţimea flăcărilor, cât şi extinderea zonei de
preîncălzire a combustibilului neafectat. Experimental [de Ris] această
dependenţă este reprezentată de ecuaţia:
wPv = Lpn
unde: wPv - viteza de propagare verticală ;
LP - lungimea zonei de piroliză ;
n - coeficient experimental , n ≅ 0,5.
Experimental s-a constatat că propagarea ascendentă pe o suprafaţă
verticală are viteza maximă, fiind de 2-8 ori mai mare (funcţie de natura
materialului) decât viteza de propagare pe suprafaţă orizontală.
- Grosimea combustibilului;
- Inerţia termică;
- Geometria epruvetei;
107
 Scenariul de referinţă sintetizează aceste rezultate ale cercetărilor în
metoda descrisă de standardul SR EN 13823 Încercarea ″ Un singur
produs arzând (SBI) ″
Principiul metodei se referă la încercarea unei epruvete realizată sub
forma a două părţi constructive verticale care formează un colţ în unghi
drept, care este expusă la flacăra unui arzător aşezat la partea inferioară a
colţului. Flacăra este obţinută prin arderea gazului propan injectat printr-o
cutie de nisip.
Prin urmare s-a ales cazul caracteristic acestei faze, al unui singur
obiect arzând, izolat, urmărind a determina propagarea incendiului la
împrejurimi în configuraţia cea mai favorizantă, cea de colţ.
Dispozitivul de încercare SBI, foarte complex, constă dintr-o incintă
de încercare, aparatura SBI (cărucior, cadru suport, arzătoare, hotă, colector,
conducte), sistemul de alimentare cu propan, sistemul de evacuare a fumului
şi echipamentul general de măsurare.
Se înregistrează următorii parametri : timpul până la aprindere,
propagarea flăcării, degajarea de căldură, producerea fumului, apariţia de
picături/particule arzânde.
Se calculează fluxul de căldură degajat RHR, cantitatea totală de
căldură degajată THR, viteza de dezvoltare a focului FIGRA, propagarea
laterală a flăcării LFS, viteza de emisie a fumului SMOGRA, emisia totală
de fum TSP600s. Comportarea la ardere a produsului este dată sub formă de
grafice, prin programe de calcul specifice.
FIGRA, THR600s, LFS, SMOGRA intră în parametrii de clasificare
pentru euroclasele A2, B, C, D.

3. Faza post-flashover, când toate produsele combustibile

contribuie la incendiu

După producerea fenomenului de flash-over, arderea devine

generalizată. Suprafeţele expuse ale tuturor materialelor combustibile din
incintă încep să ardă. Fluxul de căldură generat prin ardere atinge maximul,
ca urmare se ating temperaturi înalte, ce pot ajunge la 1100oC. Aceste valori
se menţin până când viteza de generare a volatilelor inflamabile începe să
descrească ca rezultat al epuizării treptate a combustibilului.
108
 În timpul acestei faze, structurile de rezistenţă şi elementele de
construcţii sunt cele mai afectate de incendiu, ele pot să se fisureze sau să se
prăbuşească.
Parametrul care caracterizează faza incendiului generalizat este
temperatura gazelor din incintă. Experimentările urmăresc determinarea
evoluţiei probabile a temperaturii, în funcţie de timp, în vederea estimării
efectelor acesteia asupra structurilor de rezistenţă ale compartimentului.
Majoritatea modelelor sunt în parte teoretice, în parte empirice. Partea
teoretică vizează calculul coeficientului transferului de căldură în structură
şi calculul debitului de aer intrat. Partea experimentală urmăreşte
determinarea prin măsurători a vitezei de ardere a combustibilului (de regulă
prin viteza pierderii de masă). Este unanim recunoscută în literatura de
specialitate reproductibilitatea foarte slabă a incendiilor de compartiment
(Friedman, Heckestad, P.H.Thomas). Pe baza acestor modele au fost
elaborate diferite regimuri de încălzire pentru determinarea performanţelor
de rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii. Din punct de vedere al
încercării materialelor prezintă relevanţă contribuţia la foc a materialelor din
incinta incendiată, în faza incendiului generalizat toate materialele fiind în
stare de ardere.

Metodele de încercare stabilite ca standarde de referinţă sunt

următoarele:
SR EN ISO 1182 - Încercarea de incombustibilitate
Acest standard specifică o metodă de încercare pentru determinarea
performanţelor de incombustibilitate pentru materialele de construcţie, în
cazul expunerii la o temperatură de aproximativ 7500C. Nu se aplică pentru
încercarea materialelor care sunt acoperite, placate sau laminate.
Incombustibilitatea este o caracteristică intrinsecă şi ca urmare independentă
de utilizarea finală a produsului.
Se efectuează 5 încercării pe epruvete diferite, având fiecare un
volum de (80 + 5) cm3, condiţionate în prealabil. Acestea se introduc într-un
cuptor standardizat, a cărui temperatură medie se stabilizează, cu cel puţin
10 minute înaintea încercării, la (750 + 5)0C. Durata încercării este de 30 de
minute.
Se înregistrează următorii parametri:
- creşterea de temperatură, Δ T, în grade Kelvin, pentru fiecare
epruvetă, precum şi media aritmetică a celor 5 determinări;
109
 - apariţia şi durata flăcărilor susţinute, tf, pentru fiecare epruvetă şi
media aritmetică a celor 5 determinări;
- pierderea de masă, Δm pentru fiecare epruvetă, precum şi media
aritmetică a celor 5 determinări.
Aceşti 3 parametri (ΔT, tf, Δm) intră în criteriile de clasificare pentru
euroclasele A1, A2, respectiv A1FL, A2FL.
SR EN ISO 1716 – Încercarea de determinare a căldurii de
ardere (puterii calorifice superioare)
Acest standard specifică o metodă pentru determinarea puterii
calorifice superioare pentru un volum constant de materiale de construcţie
(metal, lemn, beton, piatră, vată minerală, polimeri).
Încercarea se efectuează cu ajutorul unui calorimetru calibrat. Este
necesară o probă de produs având o suprafaţă minimă de 0,5 m2.
Puterea calorifică superioară este o caracteristică intrinsecă şi ca
urmare independentă de utilizarea finală a produsului.
Pentru produse omogene puterea calorifică superioară se determină
direct, pentru produsele neomogene se determină indirect după anumite
relaţii în funcţie de datele obţinute pentru componenţii substanţiali şi
nesubstanţiali.
Puterea calorifică superioară (PCS) intră în criteriile de clasificare pentru
euroclasele A1, A2, respectiv A1FL, A2FL.
Toţi parametrii determinaţi prin standardele menţionate sunt incluşi
în Decizia 00/147/CE care stabileşte criteriile de performanţă pentru
clasificarea produselor pentru construcţii din punct de vedere al reacţiei la
foc, definite şi simbolizate ca în tabelul 1:
Tabel 1
Simbol Criterii de performanţă
ΔT Creşterea de temperatură
Δm Pierderea de masă
Tf Durata de persistenţă a flăcării
PCS Putere calorifică superioară
FIGRA Viteza de dezvoltare a incendiului
THR600 s Degajare totală de căldură
LFS Propagarea laterală a flăcării
SMOGRA Viteza de emisie a fumului
TSP600 s Emisia totală de fum
FS Propagarea flăcării

110
 Trebuie menţionat că unele criterii (FIGRA, SMOGRA, TSP600s) nu
reprezintă mărimi fizice, ci parametri determinaţi prin calcule laborioase şi
complexe.
Deoarece contribuţia la foc a unui produs depinde de proprietăţile
sale intrinseci, de acţiunea termică, dar şi de utilizarea finală, devine
esenţială testarea produselor în condiţiile de utilizare finală. A rezultat un
sistem de clasificare în euroclase care poate fi considerat complet şi direct
aplicabil la toate produsele. Sunt luate în considerare două categorii de
produse: produse de construcţii, exclusiv pardoselile şi, respectiv, produsele
pentru pardoseli.
Principiile noii concepţii de clasificare sunt:
- Datele de fundamentare şi domeniul de aplicare al clasificării
stabilite pentru un produs trebuie să fie identificabile în informaţia asociată
marcajului CE (cele esenţiale), ca şi în raportul de clasificare (într-o
prezentare completă).
- Produsele generice trebuie să fie testate şi clasificate într-un mod
unitar şi consecvent pretutindeni în Europa;
- Un produs trebuie astfel testat încât clasificarea să reprezinte
performanţa produsului în utilizarea finală. Când utilizarea finală nu este
cunoscută, produsul trebuie testat în condiţii standardizate privind suportul
şi modul de montaj.
- Deoarece contribuţia potenţială la foc a unui produs poate varia în
funcţie de condiţiile de utilizare finală, un produs poate fi încadrat în
diferite euroclase corespunzătoare configuraţiei de încercare adoptată (de
exemplu încercarea produsului pe suport combustibil sau incombustibil).
Utilizarea finală poate include diferite aspecte: orientarea produsului, relaţia
cu alte produse adiacente(suport,încastrări etc.) ş.a.
Toate produsele pentru construcţii (cu excepţia produselor pentru
pardoseli) trebuie testate în poziţie verticală.
În standardul SR EN 13238 sunt prezentate câteva condiţii de montaj
reprezentative, relevante pentru serii de suporturi standard, în vederea
limitării numărului de teste necesare.
Decizia 00/147/CE stabileşte şi euroclasele de performanţă privind
reacţia la foc a produselor pentru construcţii, cu excepţia pardoselilor :
Pot fi definite astfel 7 clase de performanţă privind reacţia la foc:
Clasa F – Produse pentru care nu se determină performanţe şi care nu pot fi
clasificate în clasele A1, A2, B, C, D, E;
Clasa E – Produse capabile să reziste pentru o scurtă perioadă la acţiunea
unei flăcări mici fără propagarea semnificativă a flăcării; criterii conform
EN ISO 11925/2;
111
Clasa D – Suplimentar faţă de clasa E: produse care rezistă o perioadă lungă
la acţiunea unei flăcări mici şi sunt capabile să suporte acţiunea termică a
unui singur produs arzând, cu o degajare limitată de căldură; criterii
conform EN ISO 11925/2 şi EN 13823;
Clasa C – Suplimentar faţă de clasa D: produse care la acţiunea unui singur
produs arzând prezintă o propagare laterală a flăcării limitată; criterii
conform EN ISO 11925/2 şi EN 13823;
Clasa B – Suplimentar faţă de clasa C: condiţii mai severe: criterii conform
EN ISO 11925/2 şi EN 13823; Nu are loc flashover;
Clasa A2 – Produse care într-un incendiu în faza dezvoltată nu contribuie
semnificativ la sarcina termică şi dezvoltarea incendiului; criterii conform
EN ISO 1182, EN 13823, EN ISO 1716; Nu are loc flashover;
Clasa A1 – Produse care nu contribuie la foc în nici o fază a incendiului, ele
satisfac automat toate cerinţele celorlalte clase; criterii conform EN ISO
1182 şi EN ISO 1716;
Decizia prevede clasificări suplimentare pentru produsele din clasele A2, B,
C, D, în funcţie de prezenţa picăturilor/particulelor arzânde (subclasele d1,
d2, d3) şi de emisia de fum (subclasele s1, s2, s3).
Odată încadrate într-o clasă de reacţie la foc, produsele trebuie
utilizate numai în condiţiile de utilizare finală pentru care au fost testate.
Concluzii
Noul sistem de clasificare este deja utilizat în România.Laboratorul
de încercări la foc din cadrul Centrului Naţional pentru Securitate la
Incendiu şi Protecţie Civilă este acreditat pentru toate metodele de încercare
prevăzute în deciziile europene şi poate încadra produsele pentru construcţii
în euroclasele de reacţie la foc.
Până de curând, statele din UE au avut metode diferite de încercare a
combustibilităţii şi, corespunzător, clasificări diferite ale produselor pentru
construcţii pentru fiecare stat în parte (de exemplu, în Franţa - clasele M0-M4, în
Germania - clasele A1,A2, B1-B3, în Marea Britanie - clasele 0 – 4 etc.).Unele
din aceste clase naţionale au fost echivalate, pentru o perioadă de tranziţie, cu
euroclasele de reacţie la foc (a se vedea studiul d-lui lt. col. ing. Daniel Radu
publicat în Buletinul Pompierilor nr. 1/2006).Această echivalare a fost punctuală
şi s-a putut realiza numai atunci când parametrii de încercare şi clasificare din
metoda naţională puteau fi echivalaţi cu scenariile de referinţă pentru euroclase.
Decizia de echivalare a fost luată în comitete ce au reunit specialişti în securitate
la incendiu, reprezentanţi ai producătorilor, autoritatea competentă (de regulă,
Ministerul de Interne), proiectanţi.
În România, STAS 11357 clasifica materialele şi elementele de
construcţii din punct de vedere al combustibilităţii în 2 grupe:
112
incombustibile C0 şi combustibile (cu patru clase C1 , C2 ,C3 ,C4 ) pe
baza unor criterii de clasificare (creşterea temperaturii în cuptor,
pierderea de masă, mărimea zonei arse pe lungimea epruvetei, durata
flăcării, apariţia picăturilor ş.a.) determinate prin metode naţionale de
încercare (STAS 8558, SR 7248, STAS 8025, STAS 12982). Aceste
metode se aplicau pe o epruvetă prelevată din produsul respectiv, iar
clasificarea avea aplicabilitate generală pentru toate utilizările finale
posibile. Toate aceste standarde sunt anulate, fiind conflictuale cu
standardele europene în vigoare (condiţie a acquis-ului comunitar).
Art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor
de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, republicată ,
precizează clar că utilizarea claselor naţionale de comportare la foc (deci
inclusiv clasele de combustibilitate C0…..C4) a fost permisă numai până la
data admiterii în U.E.
Conform art. 36 alin (2) rapoartele de încercare/clasificare la foc
pentru produse pentru construcţii, elaborate conform claselor naţionale de
comportare la foc, nu mai sunt valabile după data admiterii în U.E.
Deoarece fostele metode de încadrare în clase de combustibilitate se
bazau pe principii de determinare diferite de scenariile de referinţă pentru
euroclase nu se poate face o echivalare între fostele clase de combustibilitate
şi euroclasele de reacţie la foc.
De exemplu, pentru încadrare în clasa C0 , parametrii de clasificare
erau, conform STAS 8558, creşterea temperaturii în cuptor şi pierderea de
masă.Pentru încadrare în euroclasa A1 , aparent adecvată pentru echivalare,
parametrii de clasificare sunt: Δ T şi Δ m şi Tf sau PCS şi FIGRA şi LFS şi
THR 600s (inclusiv criterii suplimentare privind emisia de fum şi căderea de
picături arzânde). Diferenţele sunt evidente. În plus, există diferenţe majore
între aparatura de încercare şi aparatura de măsurare utilizate.
Pentru a depăşi unele blocaje induse de neactualizarea unor
reglementări, cum ar fi P118, vor trebui înlocuite, punctual, cu caracter
provizoriu, în cuprinsul acestor normative, vechile clase de combustibilitate
cu euroclasele de reacţie la foc.Noul cod de securitate la incendiu va trebui
să includă referiri precise la euroclase, fundamentate tehnic şi adecvate
diferitelor utilizări preconizate.
Totodată vor trebui armonizate metodele de evaluare a riscului de
incendiu (GT-030-01 şi cele similare).Preluarea nefundamentată a claselor
de combustibilitate la elaborarea acestor ghiduri nu asigură întotdeauna o
evaluare corectă a riscului specific. Euroclasele de reacţie la foc permit o
evaluare mult mai complexă a contribuţiei unui produs de construcţii la
iniţierea şi propagarea incendiului şi deci o estimare mult mai aproape de
realitate a riscului de incendiu.
113
 PREVENIREA INCENDIILOR
ÎN UNELE STATE EUROPENE

Traducere şi adaptare:
Col. dr. ing. Sorin CALOTĂ
Mr. ing. Constanţa ENE
Mr. drd. ing. George SORESCU
Lt. ing. Victor GRAURE
Slt. ing. Cătălin NETCU
Chim. Dan ANDRONESCU
I.G.S.U.

Abstract
The work presents the fire prevention activity in some European
states.

1. Introducere
La realizarea acestui studiu s-a utilizat materialul documentar
Prevention of fires and other incidents (Prevenirea incendiilor şi a altor
incidente), elaborat în anul 2004 de Raddnings Verket (Agenţia suedeză a
serviciilor de salvare), pe baza răspunsurilor date la un chestionar, de 13
state europene (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Irlanda,
Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Suedia, Olanda, Marea Britanie şi
Grecia). Majoritatea comentariile din text aparţin colegilor suedezi.
2. Apărarea împotriva incendiilor la nivel european
Apărarea împotriva incendiilor a fost, de sute de ani, o preocupare
majoră pentru statele europene. Experienţa câştigată în urma marilor
incendii a dus la îmbunătăţirea securităţii la incendiu. Scopul principal este
acelaşi: optimizarea siguranţei cetăţenilor şi proprietăţii, dar metodele şi
mijloacele utilizate diferă mult de la ţară la ţară.
114
 Diferă şi importanţa care se acordă securităţii la incendiu ca unul din
riscurile majore pentru societate. În UE securitatea la incendiu este de
competenţa fiecărui stat membru şi rolul UE se limitează la unele referiri în
domeniul protecţiei civile. Nu există legislaţie comunitară în acest domeniu
care să evidenţieze cele mai bune metode („best practice”), să stabilească
obiective comune sau un nivel unic de securitate la incendiu.
Un exemplu în acest sens îl constituie Recomandarea Consiliului
86/666/CEE din 22 decembrie 1986 privind apărarea împotriva incendiilor
în hoteluri existente. S-a constatat că reglementarea, având caracter de
recomandare, nu a fost implementată în nici una dintre statele membre. În
acest document se menţionează că statele membre pot recurge la măsuri
diferite de cele enunţate dacă se ajunge la un rezultat cel puţin echivalent. În
cazul în care unele măsuri nu pot fi aplicate din motive economice,
antiseismice sau arhitecturale, soluţiile adoptate trebuie să asigure
respectarea nivelului minim global de securitate prevăzute de recomandare.
Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată şi dezvoltată
la nivel european a fost caracterizată în secolul trecut, ca fiind preponderent
direcţionată către stingerea incendiilor şi limitarea propagării acestora, cu
efecte pozitive în dezvoltarea tehnicii de intervenţie, definirea şi impunerea
unor condiţii şi criterii de performanţă.
În ultima perioadă, la nivelul statelor membre se constată o tendinţă
accentuată de orientare a activităţii de apărare împotriva incendiilor înspre
zona preventivă. Au fost promovate şi dezvoltate metode de analiză de risc
de incendiu, s-a îmbunătăţit calitatea controlului preventiv, s-a impus prin
reglementări obligativitatea informării cetăţenilor şi salariaţilor cu privire la
pericolele de incendiu la care sunt supuşi prin afişarea acestora de către
autorităţile administraţiei publice locale, respectiv conducerea operatorilor
economici, s-au completat măsurile specifice de prevenire şi stingere a
incendiilor la locuinţe prin impunerea detectorilor rezidenţiali pentru noile
construcţii.
Nu există însă un schimb de informaţii şi de experienţă în acest
domeniu între statele europene. Nu există o reţea sau structură care să lege
autorităţile de securitate la incendiu din statele europene.
Astfel de legături constituie o importantă parte din cooperarea
europeană şi funcţionează cu succes în numeroase alte domenii (de
exemplu, mecanismul de protecţie civilă, deja implementat, având în vedere
însă riscuri transfrontaliere; riscul de incendii nu se încadrează în acest
domeniu, fiind o problemă locală/naţională).
115
 Unele documente UE includ aspecte de prevenire a incendiilor şi
securitate la incendii. Securitatea la incendiu, ca problemă orizontală, este
analizată de diferite agenţii şi organisme europene. De exemplu, cerinţa
„securitate la incendiu” figurează printre cerinţele esenţiale pentru
construcţii – în Directiva nr. 89/106/CEE referitoare la produse pentru
construcţii.
Dar securitatea la incendiu include multe elemente care
interacţionează şi care sunt abordate ca un întreg la nivel naţional. Aceeaşi
abordare holistică se impune a fi practicată şi la nivel european şi
internaţional. În această direcţie, Suedia a propus înfiinţarea unui organism
care să reunească autorităţile naţionale de securitate la incendiu.
În Europa activează două asociaţii profesionale care au ca scop
promovarea unui nivel unitar al apărării împotriva incendiilor în ţările
membre: CTIF - Asociaţia internaţională a serviciilor de incendiu şi salvare,
al cărei principal obiectiv îl constituie colaborarea serviciilor de intervenţie
în caz de incendiu şi CFPA Europe - Asociaţia autorităţilor naţionale
europene privind apărarea împotriva incendiilor, membră a Consiliului
european consultativ pe probleme de securitate şi incendii (EFSAC)., în care
România este membră. Membrii CFPA Europe sunt, de asemenea, membrii
ai CFPA International, care cuprinde circa 30 de asociaţii naţionale de
protecţie împotriva incendiilor din întreaga lume.
Pentru promovarea reglementărilor UE, la nivel european activează,
alături de organismele europene de standardizare CEN, CENELEC şi ETSI,
structuri precum: EURALARM – Asociaţia europeană a producătorilor şi
instalatorilor de sisteme de apărare împotriva incendiilor şi securitate,
EUROFEU – Comitetul european al producătorilor de echipamente de
apărare împotriva incendiilor şi de autospeciale, care promovează politica
generală comună la nivel european privind stingerea incendiilor, CEA -
Comitetul European de Asigurare care colaborează cu organismele europene
de standardizare la elaborarea reglementărilor UE în domeniul specific,
Grupului european al laboratoarelor pentru încercări la foc (EGOLF).

3. Obiective naţionale şi strategii privind prevenirea incendiilor

Realitatea a dovedit că, pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire

a incendiilor sunt necesare obiective naţionale de prevenire a incendiilor.
Majoritatea statelor membre au obiective naţionale stabilite de guvern sau
de agenţii ale acestuia. Câteva state au numai ghiduri tehnice sau
116
reglementări. Obiectivele naţionale sunt uneori adaptate la nivel local prin
obiective specifice. O problemă comună este cea a determinării şi măsurării
efectelor măsurilor propuse. Rezultatul s-a dovedit a fi pozitiv atunci când
activităţile desfăşurate şi mai ales problemele cu care s-au confruntat cei
implicaţi în realizarea obiectivelor au fost făcute publice. Obiectivele
naţionale, fiind determinate de prevederile legislative proprii şi de situaţia
operativă specifică, nu vor dispărea nici în contextul stabilirii pe viitor a
unor obiective la nivel european.
O strategie naţională trebuie să fie publică şi explicită. Ea trebuie
elaborată pentru o perioadă determinată şi trebuie să includă scopuri precise.
Reglementările trebuie elaborate în raport cu strategia. Trebuie menţionate
beneficiile, dificultăţile, limitările, costurile.
În realizarea strategiei şi evaluarea progresului trebuie utilizate
statistici. Sunt necesare date pentru a stabili obiective şi a măsura efecte.
Toate datele trebuie definite: altfel va fi dificil de măsurat efectele. Pentru
implementarea unor astfel de sisteme trebuie definiţi indicatori.
Obiectivele naţionale de prevenire a incendiilor sunt stabilite prin
legislaţie, dar pot exista şi obiective stabilite prin planuri şi programe de
acţiune. Trebuie să fie implicate toate părţile interesate (administraţie
publică centrală şi locală, asociaţiile profesionale, ONG-uri ş.a.) în stabilirea
de obiective naţionale realizabile. Când responsabilităţile acestora sunt
definite, trebuie să devină parte în cadrul acţiunilor.
Obiectivele naţionale de prevenire a incendiilor sunt dezvoltate, de
regulă, în cooperare cu alte structuri interesate care au responsabilităţi
definite. Indicatorii sunt utilizaţi în explicarea şi înţelegerea rezultatelor.
Astfel de măsurători asigură evaluarea activităţilor de prevenire a
incendiilor şi a efectelor acestora.
În astfel de strategii trebuie determinate şi pierderile estimate.
Pierderile totale includ toate tipurile de pierderi economice directe şi
indirecte. Trebuie luate în calcul, de asemenea şi costurile de prevenire a
incendiilor.
Trebuie menţionat cum programele pot reduce totalul costurilor
privind victimele şi pagubele ca urmare a incendiilor, în special atunci când
activitatea a fost efectuată în strânsă relaţie cu companiile de asigurări.
Din comparaţii la nivel internaţional se pot trage învăţăminte. În
acest sens pot fi utilizate anumite valori din fiecare ţară. În ciuda
diferenţelor naţionale este nevoie de colaborare la nivel UE privind apărarea
împotriva incendiilor.
117
 Ca un posibil obiectiv european poate fi considerat stabilirea unui
nivel de securitate comparabil în întreaga Europă, dar atât timp cât
securitatea la incendiu este rezultatul mai multor factori care
interacţionează, acest lucru este dificil. Astfel de obiective pot fi construite
prin obiective naţionale.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel (răspunsuri la chestionar):

¾ Austria
Există ghiduri tehnice de apărare împotriva incendiilor. Ele sunt
elaborate de specialişti din serviciile de pompieri. Acestea au caracter de
recomandare şi reprezintă performanţele necesare. Specialiştii fac apel la ele
când evaluează securitatea la incendiu. Ghidurile tehnice de apărare
împotriva incendiilor sunt publicate.
¾ Belgia
Este dificil de coordonat strategiile privind securitatea la incendiu
deoarece autorităţile federale au competenţe în asigurarea standardelor de
bază privind securitatea la incendiu fără a preciza destinaţia clădirii.
Autorităţile regionale elaborează reguli specifice pentru spitale, şcoli, ş.a.
Legea din 1979 menţionează că regele determină, prin decret, standardele de
bază privind securitatea la incendiu pentru anumite categorii de clădiri
independent de destinaţia lor. În prezent, standardele de bază se aplică doar
la clădirile noi. Unul din obiective este elaborarea de standarde de bază
privind securitatea la incendiu pentru toate clădirile. “Consiliul superior”
privind securitatea la incendiu dă un aviz pe proiectul legii privind
securitatea la incendiu. Consiliul este format din specialişti în securitatea la
incendiu (reprezentanţi ai sectorului public şi privat).
Nu există obiective privind asigurarea datelor statistice. Se
intenţionează a se face în curând astfel de statistici.
¾ Danemarca
Potrivit Codului Construcţiilor “Clădirile trebuie construite şi
echipate în vederea obţinerii unui nivel acceptabil de securitate la incendiu
şi unei protecţii împotriva propagării la clădirile vecine. Trebuie să existe
posibilităţi acceptabile de salvare a persoanelor şi pentru forţele de
pompieri”.
Parlamentul a decis ca, pe baza informaţiilor, analizelor şi
cercetărilor privind incendiile şi salvările, printr-o evaluare a riscului din
fiecare oraş, să se stabilească structura şi organizarea fiecărei brigăzi de
pompieri. În plus, Parlamentul a decis să întărească încrederea populaţiei, de
118
exemplu, prin difuzarea informaţiilor privind primul ajutor şi prima
intervenţie în caz de incendiu.
Ca obiectiv naţional, Agenţia Daneză de Management al Situaţiilor
de Urgenţă a implementat un plan de reducere a numărului de victime ca
urmare a incendiilor.
Astfel de obiective nu sunt comunicate publicului, dar stau la baza
susţinerii campaniilor, prospectelor, filmelor video etc. Ele sunt comunicate
bineînţeles autorităţilor prin mail ori publicaţii.
¾ Finlanda
Nu există strategii specifice privind securitatea la incendiu.
Securitatea la incendiu este parte a unor strategii şi programe referitoare la,
de exemplu, prevenirea accidentelor casnice sau electrice.
Ministerul de interne elaborează planuri anuale şi cincinale cu
obiective generale. Pentru perioada 2000-2004, un obiectiv general l-a
constituit reducerea numărului de incendii şi alte accidente.
În planul anual sunt înscrise trei direcţii:
- dezvoltare şi de difuzare a informaţiilor şi activităţilor de instruire
pentru publicul larg;
- controale de prevenire în obiective de risc;
- îmbunătăţirea cooperării cu diferite autorităţi, ONG-uri, etc.
Ministerul de Interne pregăteşte în acest moment o strategie mai
detaliată şi planuri de acţiune privind prevenirea accidentelor. Planurile
anuale ale ministerului de interne sunt discutate cu organizaţiile implicate
(unele ONG-uri). Acţiunile ministerului se bazează pe statisticile serviciilor
de salvare şi rapoartele anuale ale Oficiilor regionale ale Statului, precum şi
ale organizaţiilor implicate.
¾ Germania
Nu există proiecte naţionale cu obiective definite. Protecţia la
incendiu trebuie asigurată prin menţinerea standardelor de apărare împotriva
incendiilor. De exemplu, aplicarea reglementărilor privind timpul de răspuns
standard al brigăzilor de pompieri sau solicitarea unor caracteristici ale
structurilor şi amplasării construcţiilor pentru minimizarea situaţiilor de
producere a incendiilor şi de propagare a focului şi fumului, ceea ce permite
salvarea persoanelor şi animalelor.
Asociaţiile de pompieri au iniţiat proiecte privind creşterea
numărului de detectoare de fum în locuinţele private şi clădirile rezidenţiale.
Câteva brigăzi de pompieri conduc campanii locale cu sprijinul financiar al
societăţilor de asigurări. Rezultatele nu sunt centralizate.
119
 Asociaţiile de pompieri elaborează materiale informative. Acestea
sunt distribuite populaţiei în principal pe perioada unor acţiuni preventive.
Brigăzile de pompieri asigură pe plan local, asistenţa tehnică privind
cerinţele şi instalarea corectă a detectoarelor de fum. Rezultatele nu sunt
centralizate.
Asociaţiile de pompieri iniţiază proiecte educaţionale şi informative
privind protecţia la incendiu. Grupe de specialişti au elaborat conceptele şi
materialele necesare şi predau în grădiniţe şi şcoli generale despre
comportamentul corect în caz de incendiu ori îi pregătesc pe educatori şi
profesori în aceste teme. Aceste sarcini sunt îndeplinite de către brigăzile
locale de pompieri. Următorul obiectiv este instruirea adulţilor. Anumite
reglementări ale landurilor privind prevenirea incendiilor şi răspunsul la
dezastre cuprind educaţia privind prevenirea incendiilor ca atribut oficial al
brigăzilor de pompieri. Nu sunt date privind rezultatele îndeplinirii acestui
obiectiv.
¾ Grecia
Ca în majoritatea ţărilor, există obiective naţionale privind
securitatea la incendiu care se referă la scăderea numărului de incendii şi al
consecinţelor acestora. Acestea se pot rezuma astfel:
- securitatea vieţii;
- protecţia corespunzătoare;
- protecţia mediului.
Acestea nu sunt cuantificabile şi sunt stabilite de către Guvern.
Autorităţile şi în special H.F.C.M (Comandamentul Corpului de Pompieri
Elen) implementează activităţile inclusiv informarea publică, instruirea
continuă a pompierilor, recrutarea noilor pompieri, achiziţionarea
echipamentului modern de intervenţie la incendii, publicarea reglementărilor
noi privind apărarea împotriva incendiilor, creşterea numărului de controale
de prevenire a incendiilor etc.
Există probleme reale de comunicare. S-au făcut progrese mici, iar
publicul nu reacţionează în caz de incendiu în clădiri, deşi pare îngrijorat de
incendiile de pădure care constituie o prioritate a Guvernului.
Notă: în anii 2006-2007 stingerea incendiilor de pădure a devenit o
problemă naţională dramatică, fiind necesar un sprijin european.
¾ Irlanda
Raportul privind securitatea la incendiu şi serviciile de pompieri
(2002) a reflectat nevoia de dezvoltare a obiectivelor şi strategiilor naţionale
explicite. În acest moment, obiectivele de securitate la incendiu sunt mai
mult implicite decât explicite.
120
 Obiectivele curente implicite ar putea fi descrise ca:
- prevenirea deceselor, în particular a cazurilor multiple din clădiri în
care publicul are acces;
- prevenirea/reducerea pierderilor ca urmare a incendiilor, deşi sunt
măsuri luate pentru asigurarea securităţii persoanelor care contribuie la
protecţia bunurilor;
- protecţia infrastructurii naţionale şi locale (exemplu : aeroport,
spital) privind pierderea sau distrugerea activităţilor economice vitale prin
incendii (exemplu: turism, industria de IT).
Principalele strategii sunt:
- asistenţa tehnică privind securitatea la incendiu;
- asigurarea că protecţia activă şi pasivă se face corespunzător;
- asigurarea că “persoana care controlează” are calificare
corespunzătoare responsabilităţilor şi cum poate să-şi îndeplinească
atribuţiile;
- efectuarea de controale.
Acestea pot fi însumate prin cei trei “I” ai securităţii la incendiu –
Ingineria clădirii, Instruirea utilizatorilor şi Implicarea celor responsabili.
Raportul a identificat nevoia de dezvoltare şi implementare a obiectivelor în
acest domeniu. A mai ieşit în evidenţă natura diferită a organizaţiilor
implicate şi absenţa cadrului adecvat de coordonare.
O altă soluţie este de a măsura eficienţa şi eficacitatea resurselor
utilizate în activitatea de prevenire a incendiilor, în a stabili balanţa optimă
între cei trei “I”, de exemplu concentrarea prea mare pe inginerie şi prea
puţin pe educaţie şi implicare poate avea efecte negative. Obiectivele şi
strategiile implicite definite mai sus au condus, trecând prin cadrul
legislativ, la asigurarea instruirii, informării publice şi implicarea fiecărei
organizaţii care are responsabilităţi în acest sens.
¾ Italia
Obiectivele rezultă din acte legislative şi sunt implementate de cei
care au responsabilităţi la diferite niveluri. Obiectivele se referă la
simplificări administrative, actualizarea reglementărilor în acord cu
dezvoltarea tehnică şi industrială, intensificarea studiilor şi activităţilor de
cercetare, dezvoltarea culturii de securitate în special cea referitoare la
activităţi cu risc major.
¾ Norvegia
În anul 2001, Ministerul Muncii şi Administraţiei Guvernamentale a
prezentat Parlamentului un raport special privind prevenirea incendiilor şi
exploziilor – rezultat al eforturilor ultimilor zece ani şi a stabilit noi strategii
121
şi obiective în acest domeniu. Raportul a fost discutat de Parlament în iunie,
iar propunerile din acesta au fost aprobate în deplin consens. Potrivit
raportului, principalele strategii în următorii 5 ani sunt:
- controlul public, dezvoltarea legislaţiei, informarea şi alte iniţiative
publice vor fi direcţionate înspre reducerea riscurilor;
- riscul de incendiu, explozii şi alte accidente va fi redus cât mai
mult posibil;
- riscul de incendiu şi explozii din întreprinderi va fi redus continuu.
Noile obiective naţionale în domeniul prevenirii incendiilor şi
exploziilor sunt:
- fără incendii şi explozii atât în general cât şi în legătură cu
transportul materialelor periculoase în care pot avea loc peste 4 victime într-
un singur eveniment (de exemplu peste 4 victime);
- media numărului victimelor în incendii în locuinţe va fi redusă
considerabil în comparaţie cu cea din 1995-1999 (media 53);
- pierderile materiale ca urmare a incendiilor, exploziilor şi altor
accidente nu va fi mai mare decât media din 1995-1999 (media 2,7 coroane
norvegiene);
- fără incendii cu pierderi ireparabile la patrimoniul cultural naţional.
Aceste obiective sunt comunicate în diverse moduri. Planul strategic
2002-2005 se bazează pe obiective. Obiectivele şi strategiile sunt cuprinse
în toate documentele privind securitatea la incendiu şi sunt publice.
Obiectivele şi strategiile naţionale sunt comunicate la nivel naţional.
Serviciile de pompieri stabilesc obiective suplimentare pentru propria
activitate.
¾ Suedia
Pentru o bună coordonare, SRSA a adoptat un plan de acţiune 2002-
2004, care include 3 obiective concrete de atins. Acestea sunt:
- reducerea numărului de victime în incendii de locuinţe cu 10%;
- reducerea numărului de incendii în clădiri cu 10%;
- reducerea numărului incendiilor majore (mai mari de 160000 euro)
cu 10%.
Obiectivele sunt comunicate în conferinţe. Toţi responsabilii au
propriile domenii de responsabilitate. Este relativ uşor de verificat
rezultatele prin urmărirea statisticilor anuale, dar este dificil de găsit cine a
efectuat această muncă. În plus, unele administraţii locale au obiective
proprii.
În legea viitoare privind serviciile suedeze de salvare, activităţile de
prevenire a incendiilor vor avea un loc important. Ideea este ca proprietarii
122
clădirilor să fie mai competenţi în ceea ce priveşte responsabilităţile lor de a
se proteja pe ei şi proprietatea. Parlamentul preferă în general legi fără prea
multe detalii. Noua lege va stabili câteva obiective naţionale privind
incidentele/accidentele şi va determina fiecare autoritate locală să formuleze
propriile obiective.
Controalele preventive pot fi reformate şi se vor referi în viitor şi la
controale proprii, ale sistemelor interne de management al apărării împotriva
incendiilor.
¾ Olanda
Obiectivele generale privind securitatea la incendiu sunt:
- riscul pentru utilizatori, pompieri şi alt personal de intervenţie ce ar
putea deveni victime ca urmare a incendiilor, trebuie să fie redus;
- incendiul trebuie menţinut în proporţii rezonabile;
- riscul poluării inacceptabile a mediului, ca urmare a incendiilor,
trebuie să fie redus;
- riscul pierderilor materiale ridicate ca urmare a incendiilor trebuie
să fie în dependenţă cu costurile pentru controlul pagubelor.
Un nou obiectiv şi unul din mijloacele de îndeplinire a obiectivelor
de mai sus, este de a pregăti populaţia, organizaţiile private/publice şi
autorităţile locale în acord cu responsabilităţile lor privind organizarea şi
menţinerea securităţii la incendiu şi/sau obligaţia de a informa privind
accidentele şi incendiile.
Obiectivele generale privind securitatea la incendiu sunt cuprinse în
legislaţie şi documentaţii specifice. Informarea publică este asigurată de
autorităţile locale.
Pentru a conştientiza cetăţenii privind securitatea la incendiu, se
aplică un program naţional. Modalitatea principală este ajungerea
informaţiei la public. Televiziunea este media dominantă. Organizaţiile
publice/private şi autorităţile locale vor fi informate privind programul prin
conferinţe, buletine speciale şi publicaţii specializate.
Datorită numărului relativ mic de accidente, instrumentele de
măsurare a îndeplinirii obiectivelor sunt reduse.
¾ Marea Britanie
Obiectiv naţional – reducerea incendiilor cu decese în locuinţe cu
20% pentru media anilor 2004-2009 faţă de media 1999-2004.
În Scoţia nu există obiective şi efecte cuantificabile pentru serviciile
de pompieri, abordarea fiind diferită faţă de Anglia şi Ţara Galilor.
În multe comunităţi locale sunt utilizaţi indicatorii de performanţă şi
există date despre îndeplinirea acestora, stabilite de organisme oficiale de
123
audit pentru toate autorităţile publice: Societatea de Audit Scoţia şi Comisia
Financiară. Indicatorii de performanţă nu sunt totuşi un scop ci mai degrabă
reflectă performanţe locale ca date de intrare cuantificate în planificarea
resurselor.
MANAGEMENTUL RISCULUI DE INCENDIU

Prevenirea Protecţia Intervenţia

incendiilor la Serviciilor
incendiu de pompieri

Figura: Concepţia de securitate la incendiu în Anglia.

Securitatea la incendiu poate fi descrisă ca rezultat al câtorva
activităţi. Securitatea la incendiu conduce de asemenea la o protecţie mai
mare a pompierilor la intervenţii.
¾România
Strategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă aprobată prin Hotărârea
Guvernului reprezintă un document de planificare pe termen scurt şi mediu,
elaborat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul
General pentru Situaţii de Urgenţă, care formulează principiile şi direcţiile
prioritare de acţiune şi prevede resursele necesare pentru prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă.
Strategia de prevenire a situaţiilor de urgenţă formează documentul
cadru pentru pregătirea şi adoptarea unor măsuri şi acţiuni specifice vizând
reducerea impactului produs de manifestarea factorilor de risc specifici
asupra populaţiei, bunurilor şi mediului:
124
 - reducerea impactului produs de manifestarea factorilor de risc
specifici asupra populaţiei, bunurilor şi mediului printr-o planificare, la
nivel naţional şi local, pe termen scurt şi mediu, a unui set de acţiuni şi
măsuri specifice;
- elaborarea de către autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale a programelor proprii în domeniul de competenţă;
- pregătirea autorităţilor, instituţiilor, organelor şi organismelor
potrivit atribuţiilor legale pe care le au în domeniul situaţiilor de urgenţă.
Un capitol important din strategie este destinat riscului de incendiu
ca cel mai frecvent risc care se manifestă pe teritoriul naţional, producerea
lui reprezentând o situaţie de urgenţă de tip special, fenomen care afectează
domenii importante ale activităţii vieţii economice şi sociale, precum
construcţii, instalaţii, amenajări, păduri, mijloace de transport, culturi
agricole etc.
Prin Strategia sectorială a Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative privind reforma instituţională, obiectivul fundamental pentru
etapa imediat următoare îl constituie întărirea capacităţii instituţionale a
structurilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În acord cu
cerinţele impuse în procesul de integrare europeană şi pe baza concluziilor
desprinse în urma analizelor-diagnostic, la nivelul Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative au fost stabilite ca priorităţi:
- deconcentrarea atribuţiilor structurilor din aparatul central al
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative din aparatele proprii ale
inspectoratelor generale (similare), concomitent cu diminuarea posturilor de
conducere şi a efectivelor cu până la 50%;
- stabilirea numărului de posturi în structurile de ordine şi siguranţă
publică, în strictă concordanţă cu numărul de indicatori aprobaţi de minister
prin legea anuală a bugetului de stat;
- evaluarea nivelului optim al efectivelor de ordine şi siguranţă
publică, necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege;
- elaborarea unor soluţii alternative care să conducă la îmbunătăţirea
activităţii în domeniul de referinţă;
- implementarea unor metode şi tehnologii moderne pentru
managementul în timp real al crizelor non-militare;
- realizarea efectivă a unui parteneriat cu societatea civilă prin:
- întărirea capacităţii de promovare a unei imagini coerente, credibile
şi stabile a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
Programul „Asigurarea integrităţii patrimoniului public şi privat prin
prevenirea şi intervenţia la incendii”, stabileşte obiective naţionale a căror
125
îndeplinire se analizează periodic la nivelul Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative. Acestea se referă la:
- Eficientizarea activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă;
- Indicatori de performanţă (de eficienţă: inspectori de prevenire la
100.000 locuitori, fizici: acţiuni de informare publică, controale şi acţiuni de
prevenire a incendiilor, de rezultat: procentul cauzelor de incendiu şi
încălcărilor la normele de apărare împotriva incendiilor înlăturate operativ în
raport cu cele constatate.

4. Programe la nivel naţional şi local în statele europene

Programe comunitare de apărare împotriva incendiilor, aplicate atât

la nivel naţional cât şi local, sunt implementate în toată Europa. Acestea
implică toţi factorii decizionali, iar responsabilităţile sunt definite pe
parcursul derulării algoritmului de securitate – din partea
autorităţilor/organizaţiilor către posibilele victime. Sunt identificate
grupurile ţintă, o parte din acestea având nevoie de o abordare specifică.
Astfel de programe includ, pe lângă legislaţie şi tehnici specifice, activităţi
cum sunt informarea, educarea şi executarea de exerciţii.
Este necesară concentrarea eforturilor către incendiile produse la
locuinţe şi către educarea copiilor. Trebuie totodată să se acţioneze
împotriva arsonului. Serviciile de pompieri trebuie să desfăşoare o activitate
de prevenire mai intensă şi să extindă programele specifice diferitelor
categorii sociale. Trebuie evaluate răspunsurile şi rezultatele programelor.
Proprietarii clădirilor şi ai platformelor industriale au acces la
informaţie, dar se confruntă atât cu controale, cât şi cu presiunea cadrului
legal. Rezultatele sunt măsurate şi comparate cu obiectivele naţionale.
Programele sunt comunicate şi dezbătute în sensul că se realizează o mai
bună înţelegere a problemelor complexe precum şi nevoia asumării unei
responsabilităţi crescute.
Apărarea împotriva incendiilor în comunitatea europeană înseamnă
în primul rând implementarea unei culturi de securitate respectiv a unei
educaţii legate de securitatea la incendiu. Prevenirea incendiilor are drept
scop reducerea riscului de apariţie a incendiilor, nu modalităţile de
intervenţie după producerea unui incendiu. Majoritatea incendiilor la
locuinţe pot fi prevenite prin măsuri simple, riscul major la producerea unui
incendiu de locuinţă fiind fumatul şi folosirea abuzivă a aparatelor
electrocasnice. Mai multe informaţii pot fi găsite pe site-urile:
www.firekills.uk, www.firesafetytoolbox.org.uk.
126
 Introducerea programelor legate de prevenirea incendiilor reprezintă
un proces complex deoarece sistemul implică mai multe părţi diferite.
Programele au legătură cu obiectivele naţionale şi sunt dezvoltate într-un
proces care include atât cadrul legislativ, cât şi educaţia. Există atât la nivel
local, cât şi naţional, diferite organizaţii care deţin cunoştinţe în domeniu şi
care doresc să se implice în aceste programe. Parteneriatul include
obiectivele industriale şi proprietarii diferitelor obiective unde sunt necesare
controale de prevenire. Sunt folosite mai multe metode pentru atingerea
obiectivelor propuse.
Trebuie implicate toate părţile interesate. Acestea includ
administraţiile centrale şi locale, instituţii, servicii de pompieri, posibile
victime şi grupuri vulnerabile. Statisticile ajută în identificarea grupurilor şi
domeniilor ţintă.
Responsabilitatea pentru acţiunile întreprinse trebuie să aparţină
municipalităţii locale, unde pot fi identificate riscurile şi acţiunile
implementate. Serviciile de pompieri au rolul de a conduce activităţile, deci
prezenţa lor în prevenirea incendiilor trebuie să fie evidentă.
Activitatea de prevenire nu este voluntară. Sunt necesare noi
reglementări pentru a schimba vechile sisteme. Presiunea executată de
guvern asupra autorităţilor locale este utilă. Statele trebuie să găsească
metode prin care să arate cum sunt folosite resursele financiare alocate
pentru prevenirea incendiilor. Populaţia trebuie să cunoască cum sunt
folosiţi banii publici. De exemplu: în Norvegia, din anul 1991, s-a aplicat
strategia de a folosi mai multe fonduri pentru prevenirea incendiilor.
În Marea Britanie, unităţile de pompieri sunt foarte des controlate,
iar activitatea lor în domeniul prevenirii incendiilor este raportată către
guvern. Aceste controale au legătură cu strângerea de fonduri. Se va face o
cerere către serviciile de pompieri prin care acestea vor arăta modul în care
au fost cheltuiţi banii publici.
Complexitatea procesului este evidentă. Uniunea Europeană poate fi
un teritoriu pe care se pot prezenta exemple pozitive şi pe care se pot face
schimburi de experienţă.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel:
¾ Austria
Proiecte în curs de desfăşurare
Există un progres constant în domeniul prevenirii incendiilor şi al
securităţii la incendiu. Unele teme sunt: Reglementări comune; dezvoltarea,
revizuirea ghidurilor tehnice , implementarea standardelor Uniunii Europene
127
în legătură cu clasificarea din punct de vedere al rezistenţei la foc şi al
reacţiei la foc.
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Simplificarea şi standardizarea legislaţiei.
¾ Belgia
Proiecte în curs de desfăşurare
O problemă importantă o reprezintă competenţa împărţită pe două
niveluri (naţional şi regional). Sunt în curs de desfăşurare mai multe proiecte
(în domeniul prevenirii incendiilor):
• Reformarea unităţilor de pompieri
• Propuneri pentru modificarea standardelor de bază
• Analiza riscului (studiu)
• Statistica şi refacerea bazelor de date
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Riscul de incendiu reprezintă un element important care trebuie luat
în seamă la stabilirea legilor şi a standardelor.
¾ Danemarca
Proiecte în curs de desfăşurare
Se află în curs de publicare un „ Ghid de securitate”. S-a hotărât
sistematizarea datelor şi experienţei rezultate în urma incendiilor. Fuziunea
companiilor de asigurări a avut drept rezultat implementarea unei baze de
date care este compatibilă cu programul DEMA pentru înregistrarea
incendiilor. Acest lucru face posibilă compararea daunelor înregistrate cu
eforturile trupelor de pompieri şi cu cauza de incendiu. Ingineria securităţii
la incendiu este pe cale să fie implementată.
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Numărul victimelor produse în urma incendiilor.
Educarea copiilor şi a tinerilor în domeniul securităţii la incendiu.
Arsonul poate fi considerat una din cauzele principale ale incendiilor
(poate ajunge până la 40% din totalul incendiilor).
Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes
Programele daneze de învăţare din şcoala primară au avut un răspuns
foarte bun şi o cerere foarte mare, bazându-se pe personaje foarte
mediatizate pe posturile naţionale de televiziune.
¾ Finlanda
Proiecte în curs de desfăşurare
Nevoia de a acorda mai multă atenţie prevenirii incendiilor şi a
accidentelor. În acest sens, cea mai mare problemă o reprezintă schimbarea
128
mentalităţii unităţilor de pompieri în ceea ce priveşte prevenirea incendiilor.
Rolul unităţilor de pompieri trebuie schimbat de la activ la proactiv.
Securitatea la incendiu la spitale şi la adăposturi sunt priorităţile
ultimilor ani. Un model suplu, pentru analizarea securităţii la incendiu şi a
siguranţei evacuării, a fost folosit pentru aşezăminte sociale, clinici
medicale şi instituţii.
Prevenirea arsonului reprezintă un proiect aflat în desfăşurare de mai
mulţi ani şi care continuă să fie un subiect deosebit de important.
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Munca de prevenire bazată pe luarea în considerare a riscului.
Deoarece resursele nu vor creşte, este recomandat ca rezultatele să se atingă
prin abordarea activităţilor într-un mod mai eficient.
Nevoia unui mediu de viaţă mai sigur pentru populaţia în vârstă.
Date referitoare la accidente, de o mai bună calitate, cât şi o analiză
mai sistematizată a datelor.
Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes
Activităţi de informare legate de incendiile izbucnite dintr-o cauză
de natură electrică direcţionate atât către consumatori cât şi către
profesionişti. Antrenament în vederea creşterii siguranţei la locurile de
muncă unde se lucrează la temperaturi înalte.
¾ Germania
Proiecte în curs de desfăşurare
Numărul cazurilor de arson cauzate de copii este destul de ridicat.
Datorită iniţiativei asociaţiei pompierilor, mai multe landuri au implementat
instruirea privind securitatea la incendiu în cadrul legislativ corespunzător
fiecărui land. La celelalte landuri, acest aspect se află în faza de dezvoltare,
fiind necesară armonizarea condiţiilor.
În Germania, mor în urma incendiilor între 450 şi 500 de persoane
(aproximativ 6 victime la un milion de locuitori), 80% dintre acestea în
clădiri rezidenţiale. Populaţia trebuie să fie mai bine educată în ceea ce
priveşte securitatea la incendiu şi să adopte mijloace proprii de apărare
împotriva incendiilor cum ar fi detectoarele de fum. Reglementările Uniunii
Europene, cum sunt Eurocodurile, reprezintă un element important în
accelerarea procesului.
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Obiectivele landurilor nu sunt, din păcate, uniforme. Mai multe
landuri se concentrează asupra următoarelor subiecte:
• Educarea populaţiei în legătură cu prevenirea incendiilor;
129
 • Efortul de a ajunge la statistici concludente, care pot conduce
la dezvoltarea unei mai bune securităţi la incendiu.
¾ Grecia
Proiecte în curs de desfăşurare
În Grecia, principalele probleme din domeniul prevenirii incendiilor
sunt concentrate, în special asupra platformelor industriale care prezintă risc
foarte mare de incendiu şi asupra complexelor de clădiri, centrelor de
recreare şi de divertisment. În ultimele două cazuri, poliţia şi municipalitatea
locala sunt de asemenea implicate. Principalele proiecte aflate în desfăşurare
se află la metrou, la tuneluri prin care trec autostrăzi, aeroporturi şi la
structura stadionului olimpic din Atena.
Notă: datele au fost transmise înainte de desfăşurarea Jocurilor
Olimpice.
Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes
Trebuie menţionat că majoritatea clădirilor din Grecia sunt
confecţionate din beton, care este un material rezistent la foc.
¾ Irlanda
Proiecte în curs de desfăşurare
• Completarea legislaţiei primare;
• Introducerea metodelor de încercare şi a standardelor din
Uniunea Europeană.
Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes
O parte dintre autorităţile din domeniul apărării împotriva incendiilor
au implementat programe de calitate legate de anumite categorii de clădiri.
¾ Italia
Proiecte în curs de desfăşurare
Reforma din Ministerul de Interne a avut o mare influenţă asupra
sectorului prevenirii incendiilor prin crearea Direcţiei Centrale de Prevenire
şi Securitate în domeniul tehnic. La începutul anului 2002 o serie de direcţii
au fost reorganizate, având următoarele obiective:
ƒ simplificarea proceselor tehnico-administrative;
ƒ creşterea calităţii studiilor care stau la baza reglementărilor
tehnice din domeniul prevenirii incendiilor;
ƒ dezvoltarea unor noi reglementări tehnice referitoare la acele
activităţi care nu au fost încă abordate;
ƒ continuarea unor programe mai vechi care au drept scop
îmbunătăţirea serviciilor oferite comunităţii cum ar fi „În
siguranţă împreună şi prevenirea incendiilor”
130
 (informaţiile pot fi obţinute accesând site-ul
www.vigilfuoco.it), „Reguli privind controlul produselor”,
„Laboratorul Europa 1”, „Laboratorul Europa 2”.
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
În acest moment atenţia este concentrată asupra următoarelor
sectoare:
- folosirea unor metodologii tehnice legate de securitatea la
incendiu în special pe linia combaterii accidentelor majore;
- creşterea spiritului şi culturii de apărare împotriva incendiilor la
nivel naţional;
- întărirea sistemului de voluntariat prin completarea legislaţiei;
Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes
- în luna iunie 2002 au fost adoptate măsuri excepţionale de
organizare pentru a creşte rigurozitatea examinării rapoartelor
referitoare la activităţile legate de riscurile majore. Monitorizarea
acestei activităţi de către Comitetele Regionale Tehnice a avut
drept rezultat dublarea randamentului ca urmare a măsurilor
adoptate;
- Cursuri speciale de antrenament pentru pregătire personalului
serviciilor de urgenţă au avut loc la nivel regional.
¾ Norvegia
Proiecte în curs de desfăşurare
În ultimii 12 ani, eforturile au fost concentrate către îmbunătăţirea
activităţii de prevenire a incendiilor. În acest scop la fiecare serviciu
regional a fost angajat cel puţin un specialist la 10.000 locuitori. În acest
moment se fac eforturi pentru extinderea cooperării între serviciile de
pompieri şi autorităţile locale cu atribuţii de control în domeniul energetic.
În acest moment se desfăşoară un proiect care să asigure prevenirea
incendiilor în locuinţe private pentru persoanele cu dizabilităţi. Proiectul se
derulează în cooperare cu importanţi investitori străini.
Un proiect asemănător se desfăşoară şi are drept scop evitarea
distrugerilor din patrimoniul naţional.
Legat de pierderea de vieţi omeneşti în urma incendiilor, se
desfăşoară un proiect privind incendiile la locuinţe. Date din statistica
cauzelor de incendiu constituie baza proiectului; elementele componente ale
proiectului sunt instalaţiile şi echipamentele electrice, utilizarea pe scară
largă a instalaţiilor de gaze, comportamentul oamenilor legat de riscul la
incendiu.
131
 O comisie de experţi întruniţi la Ministerul Justiţiei a propus o serie
de măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii privind cercetarea cauzelor de
incendiu. Stabilirea unei comisii regionale de cercetare a cauzelor de
incendiu, formată din un ofiţer din partea poliţiei, un inspector din domeniul
energetic şi ofiţeri din serviciul local de prevenire, a fost una dintre
principalele propuneri.
Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes
Prevenirea incendiilor s-a concentrat asupra hotelurilor, spitalelor şi
instituţiilor de ajutor social în ultimii 10 ani, ceea ce a dus la scăderea la
doar 4 morţi în urma incendiilor din 1986.
O preocupare permanentă legată de: incendiile în locuinţe, montarea
detectoarelor şi amplasarea stingătoarelor în locuinţe a condus la scăderea
numărului de victime în urma incendiilor cu 10% în perioada 1991-2000.
¾ Suedia
Proiecte în curs de desfăşurare
În Suedia au loc anual cca. 10.000 de incendii care au drept cauză de
incendiu acţiunea intenţionată (arson). Majoritatea au fost iniţiate de către
copii şi tineri, problemă care a fost studiată în mod special. Factorii sociali
şi daunele generale în urma incendiilor au afectat clădirile publice (şcoli,
clădiri medicale, terenuri de sport).
Securitatea la incendiu pe timpul desfăşurării evenimentelor
muzicale reprezintă o altă problemă cu care s-au confruntat serviciile
suedeze pentru situaţii de urgenţă.
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Chestiunile legate de comportamentul uman reprezintă singurul şi
cel mai important factor legat de securitatea la incendiu.
Erorile, rutina şi ignoranţa contribuie la apariţia incendiilor. În acest
sens trebuie implementate soluţii tehnice privind prevenirea incendiilor care
să fie aduse la cunoştinţa cetăţenilor.
¾ Olanda
Proiecte în curs de desfăşurare
O problemă delicată o reprezintă punerea în practică a legislaţiei.
Legislaţia are tendinţa de a se dezvolta într-un mod complex.
Reglementările din domeniul construcţiilor sunt foarte greu de implementat.
Olanda se confruntă cu un deficit de inspectori instruiţi la un nivel
corespunzător.
Se fac mari eforturi în procesul de obţinere a certificatului de atestare
care se obţine pe termen lung şi în urma unor analize amănunţite a modului
în care s-au efectuat controalele.
132
 Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Menţinerea legislaţiei şi crearea responsabilităţii în ceea ce priveşte
securitatea la incendiu.
¾ Marea Britanie
Proiecte în curs de desfăşurare
Unul dintre principalele proiecte îl reprezintă dezvoltarea cooperării
strategice între comunităţile locale. Procedurile de intervenţie la incendiu s-au
dezvoltat pentru a veni în sprijinul serviciilor de pompieri. Cursul privind
procedurile de intervenţie din cadrul proiectului cooperării strategice între
comunităţile locale demonstrează înlesnirea modalităţilor de acţiune la case,
clădiri din domeniul sănătăţii şi locuinţe, astfel încât serviciile de pompieri şi-au
maximizat randamentul. Informaţii pe site-ul: www.firesafetytoolbox.org.uk
Sectoare vitale pentru proiectele viitoare
Securitatea la incendiu constituie o parte integrantă a
managementului riscului de incendiu şi a reducerii acestuia.
Planurile de viitor trebuie direcţionate inevitabil în vederea sprijinirii
obiectivelor legate de risc.
Nu este lipsit de importanţă continuarea colaborării cu publicul şi cu
partenerii, folosind cele mai eficiente mijloace. (www.firekills.gov.ul)
Programe de prevenirea incendiilor care au avut succes
În fiecare an au loc cel puţin două campanii naţionale cu tema:
Concepte de prevenire, detecţie şi salvare.
Toate campaniile au avut perioade pre şi post-campanie care au fost
realizate cu ajutorul evaluărilor statistice şi în urma cărora au putut fi luate
măsuri de reducere a numărului de victime şi schimbarea mentalităţii în
rândul populaţiei.
În Scoţia a fost introdus managementul integrat al riscului. Acest
proces va demara în scurt timp în Anglia şi Ţara Galilor.
5. Incendii cu victime
Ţara Populaţia Incendii cu Morţi/1 Observaţii/Comentarii
(mil.) victime milion
(2001)
Austria 8 52 morţi 6,5 Număr de victime de la toate
tipurile de incendii
Belgia 10,2 Nu este disponibil
Danemarca 5,4 74 morţi în 13,7 Aceste cifre se referă la toate
72 incendii incendiile cu victime indiferent
de tip, construcţie, inclusiv
incendii la autovehicule
133
Finlanda 5,2 77 morţi în 14,8 66 au murit în clădiri. Întrucât
67 incendii morţii nu se înregistrează în
mod curent în sistemul de
raportare centralizat pentru
incendii, aceste date se bazează
pe informaţiile din mass media.
Germania 82,4 600 7,3 estimat 500-600.
Grecia 10,5 64 victime 6,1 Datele de mai sus se referă la toate
(1 pompier) victimele indiferent de tip,
construcţie, zonă (pădure-oraş) etc.
Irlanda 3.96 58 morţi 14,5 Aceste cifre includ toate
victimele care s-au înregistrat
în 28 zile de incendii la care au
participat (răspuns) pompierii.
Ele includ incendiile din toate
categoriile de construcţii şi din
alte locuri (de exemplu incendii
la autovehicule). Marea
majoritate a victimelor s-a
înregistrat în clădiri de locuit. În
2001 s-au înregistrat două
victime într-o construcţie
clasificată ca alta decât de locuit
şi una într-o situaţie din
exteriorul construcţiei (în 1998 -
45, în 1999 - 51, în 2000 - 43).
Italia 56 Circa 1060 1,9 Nu sunt disponibile date
referitoare la 2001. În
conformitate cu statisticile
prezentate în anii anteriori,
numărul de victime cauzate de
incendii este de 1,9 la un milion
de locuitori.
Norvegia 4,5 65 morţi în 14,4 Cifrele se referă la toate
54 incendii incendiile soldate cu morţi
indiferent de tip (47 incendii
soldate cu morţi, 53 victime în
2000, 60 victime în 1999).
Portugalia 10 6,1 61 103 morţi în 2002 (76 în
locuinţe şi 37 în industrie,
inclusiv 1 pompier).
61 morţi în 2001 (56 în locuinţe

134
 şi 6 în industrie).
53 morţi în 2000 (48 în locuinţe
şi 5 în industrie).
Suedia 8,9 137 morţi 15,4 Aceste cifre se referă la toate
în 121 incendiile indiferent de tip,
incendii construcţie, vehicul etc.
1999: 100 incendii - 110 victime.
2000: 92 incendii - 98 victime.
2002: 126 incendii - 137 victime.
Olanda 16,2 62 morţi 3.8 38 dintre aceste 62 victime s-au
înregistrat la incendii în locuinţe.
Nu s-a înregistrat nici un pompier.
Marea 58 627 morţi 10,8 O persoană a cărei moarte este
Britanie în 560 atribuită unui incendiu este
incendii contabilizată ca victimă chiar
între morţii care s-au produs în
ultimele săptămâni sau luni.
Această cifră este supusă
revizuirii când s-a primit ultima
informaţie care confirmă cauza
morţii. Valoarea estimată a
acestei cifre revizuite este 606.
Consideraţii generale
Raportul decese/un milion de oameni este cu siguranţă mai mare.
Este util să se determine tendinţele privind modul de colectare a datelor an
de an. Asociaţia Internaţională pentru Studiul Asigurărilor din Domeniul
Economiei (The International Association for the Study of Insurance
Economics) elaborează în fiecare an un buletin numit Statistici ale
Incendiilor în Lume (World Fire Statistics). Cifrele prezentate aici pentru
Suedia nu sunt cifrele oficiale de care se dispune. Ei dau cifre mai mari din
anumite raţiuni. Se poate verifica la www.genevaassociation.org.
Exemple de incendiu tipic cu victime în unele ţări:
¾ Austria
Într-o seară o persoană a aprins o lumânare în camera de zi. Persoana
a plecat la culcare şi a uitat să stingă lumânarea. Lumânarea a generat o
ardere mocnită a fost sesizată mult timp, dar a produs o cantitate mare de
fum. Incendiul s-a propagat şi a fost sesizat de un vecin care a anunţat
pompierii. Pompierii au sosit şi au spart uşa. Pompierii echipaţi cu aparate
de respiraţie au stins incendiul în camera de zi şi simultan au căutat în
apartament. Ei au găsit persoana în pat. Persoana a fost scoasă la aer curat.

135
Reanimarea a eşuat. Deşi incendiul nu a afectat direct dormitorul, acesta s-a
umplut cu fum şi persoana a murit prin inhalare de fum.
¾ Belgia
Este un incendiu într-o locuinţă privată. (fără date suplimentare)
¾ Danemarca
Un incendiu tipic cu victime include un bărbat de peste 65 ani care
locuia singur. Incendiul a fost generat de fumat, combinat cu abuzul de
alcool sau droguri/medicamente. Moartea s-a produs înainte de sosirea
pompierilor.
¾ Finlanda
Un om de vârstă mijlocie care locuia singur a adormit sau a leşinat
din cauza ţigării care a căzut sau a ibricului care a dat în foc.
¾ Germania
Victime au fost o mamă şi unul din copii săi. Nesupravegheat de
părinţi, copilul cel mare se juca cu chibrituri şi o lumânare. Pompierii au
putut salva tatăl şi doi dintre copii din mansarda apartamentului cu ajutorul
scărilor. Mama şi un copil au fost găsiţi morţi. Supravieţuitorii au fost duşi
la spital cu intoxicaţie severă prin inhalare de fum. Apartamentul nu avea
detector de fum. Pompierii au stins incendiul rapid.
¾ Grecia
Victima a fost o bătrână ce locuia singură care a folosit o candelă
agăţată în apropierea hainelor şi cărţilor. Când au sosit pompierii a fost
găsită moartă pe pardoseala dormitorului. Victima a încercat să iasă, dar a
fost prea târziu. În apartament nu era nici un mijloc tehnic de apărare
împotriva incendiilor. Incendiul a fost foarte uşor de stins.
¾ Portugalia
Două incendii tipice:
• Într-o locuinţă privată, cauzat de supraîncălzirea cablurilor şi
sistemelor electrice.
• În mica industrie, cauzat de funcţionarea necorespunzătoare a
echipamentelor, maşinilor şi instalaţiilor electrice.
¾ Suedia
Victima a fost un bărbat de vârstă mijlocie care locuia singur. El era
cunoscut ca fumător şi consumator de bere şi băuturi alcoolice. Uneori
adormea fumând în fotoliu, pe canapea sau în pat. Vecinii şi prietenii erau
conştienţi de acest risc după unele incidente. Când au sosit pompierii l-au
găsit mort pe pardoseală. Probabil victima a fost neglijentă cu ţigara. În
micul apartament nu exista un detector de fum. Incendiul a fost uşor de
controlat.
¾ Olanda
136
 Victima a fost o persoană în vârstă. Incendiul s-a produs noaptea
când persoana dormea. În casă nu exista un detector de fum. Cauza
probabilă a incendiului a fost un echipament care funcţiona sau era utilizat
defectuos. Incendiul a fost uşor de controlat.
¾ Marea Britanie
Incendiul s-a declanşat în holul de la parterul unei case cu două etaje
şi terasă. Incendiul a părut să fie de natură accidentală şi a fost găsită o
persoană de sex feminin în faţa camerei de zi de la parter, decedată. Un
bărbat şi trei copii s-au evacuat înaintea sosirii pompierilor.
Raportul victimelor în incendiu, morţi/1 milion de locuitori variază
mult. Diferenţele între ţări pot proveni de la:
Mai mult sau mai puţin de la lumânări
Persoane în vârstă care locuiesc în case
Sisteme de încălzire Focuri deschise
Consumul de alcool Utilizarea de lemn, nu cărămizi şi
pietre
Număr de pompieri profesionişti Număr de pompieri voluntari
Mai mult sau mai puţin echipament Trasee de cabluri
electric
Diferenţe între case Gradul de conştiinţă (conştientizare)
Obiceiul de a fuma Oameni vârstnici în instituţii
(instituţionalizaţi)
Vârsta medie Reglementări severe privind locuinţele
Comportamentul uman Obiceiul de a bea
Climatul şi cultura Norme pentru instalaţii electrice
0Cauzele deceselor în incendii nu pot fi stabilite uşor. Ele sunt
specifice fiecărei naţiuni. Caracteristicile comportamentale sunt cele mai
importante. Este de asemenea complicat deoarece numai factorii umani
precum consumul total de tutun sau alcool nu pot explica diferenţele.
Trebuie să se înţeleagă cum şi unde sunt utilizate astfel de droguri şi de către
cine. De exemplu tabelul următor:
Fumători în unele ţări europene. Bărbaţi/femei
Danemarca 31/27
Germania 40/32
Grecia 47/29
Finlanda 27/20
Norvegia 30/30
Suedia 16/19
137
 Olanda 33/27
Marea Britanie 28/26
Prin comparaţie cu datele de mai sus, rezultă că nu există legătură
între numărul de incendii cu victime şi numărul de fumători.

6. Rapoarte şi statistici

Statisticile la nivel naţional reprezintă baza pentru activitatea de

prevenire viitoare. Acestea furnizează date despre incendiile din diferite
tipuri de clădiri sau activităţi, precum şi numărul deceselor produse şi
cauzele care au dus la acestea.
Statisticile sunt utilizate pentru identificarea tendinţelor, pentru
scopuri informative, pentru planificarea misiunilor. Statisticile pot fi
utilizate pentru dezvoltarea şi evaluarea politicii de securitate la incendiu şi
pentru întocmirea unor previziuni în ceea ce priveşte nivelul incendiilor şi
numărul victimelor. Precampaniile şi postcampaniile folosesc aceste cifre, şi
la rândul lor sunt utilizate pentru implementarea strategiilor de reducere a
efectelor negative. Există diferenţe între cerinţele legale şi necesitatea
realizării unei baze de date la nivel naţional cu acest tip de informaţii.
Majoritatea informaţiilor fac referire la victimele de pe urma incendiilor.
Unele ţări obţin marea majoritate a informaţiilor de la poliţie – poate
şi pentru că poliţia este implicată mai mult în investigarea cauzelor
incendiilor. Unele servicii de pompieri au în derulare sau intenţionează să
implementeze programe speciale de investigare a cauzelor incendiilor. Vor
fi astfel mai multe detalii despre funcţionarea corespunzătoare a mijloacelor
P.S.I. sau a echipamentelor, comportamentului şi responsabilităţii, acordând
o atenţie deosebită cauzelor. Cooperarea cu companiile de asigurări poate fi
îmbunătăţită. În mod normal acestea comunică doar costul total la nivel
naţional al pagubelor produse la incendiu.
Statisticile trebuie să fie suficient de detaliate pentru a putea fi
folosite la realizarea noilor reglementări. Actualmente, cercetătorii sunt
utilizatorii cei mai frecvenţi. Autorităţile vor trebui de asemenea să
folosească aceste informaţii furnizate de statistici şi să să întocmească
analize temeinice. Efectul de feed-back cauzat de interacţiunea dintre
producerea incendiilor şi prevenirea incendiilor trebuie în continuare
dezvoltat şi îmbunătăţit.
Toate statele consultate au solicitat îmbunătăţirea statisticilor şi nu
înmulţirea acestora. Ele trebuie folosite adecvat. Toţi termenii trebuie să fie
foarte bine definiţi altfel rezultatele nu pot fi utile. Se impune necesitatea
138
unor Statistici Europene privind Incendiile (statistici detaliate care să
contribuie la analiza cost/beneficiu). Statisticile trebuie să fie folosite de
agenţiile naţionale să sprijine întocmirea unor reglementări şi să furnizeze
informaţii pentru găsirea unor noi soluţii pentru combaterea evenimentelor
nedorite.
Statisticile privind incendiile sunt esenţiale pentru fiecare naţiune în
parte. Statisticile realizate de brigăzile de pompieri sunt doar o singură
sursă, pe lângă acestea mai existând şi cele ale companiilor de asigurări şi
ale altor organizaţii de profil. Programele de cercetare a cauzelor de
incendiu pot furniza detalii importante pentru îmbunătăţire.
Unele statistici pot fi utilizate de către Comisia Europeană pentru a
crea o imagine despre problemele de securitate la incendiu în Europa.
Sistemele naţionale sunt baza de plecare. Toate aceste cifre trebuie bine
definite, la ora actuală existând mari preocupări în ceea ce priveşte situaţia
actuală a statisticilor incendiilor la nivel internaţional. Cu sprijinul Comisiei
se pot face mai multe eforturi pentru îmbunătăţirea statisticilor cu scopul de
a înţelege mai bine necesitatea şi modalitatea de abordare a securităţii la
incendiu.
O bază de date bună care conţine definiţii şi cifre exacte şi concrete
este un obiectiv naţional. S-a remarcat faptul că eficienţa unui sistem se
dovedeşte după o utilizare de câţiva ani. Precizia cifrelor este esenţială
atunci când acestea sunt folosite la cercetări ştiinţifice. Compatibilitatea
poate fi o problemă a schimbului de informaţii între sectoare, un exemplu
elocvent în acest sens fiind faptul că nu se ştie cu siguranţă dacă poliţia şi
companiile de asigurări au aceleaşi definiţii. O primă măsură de
îmbunătăţire ar fi ca toate sistemele să aplice acelaşi set de definiţii.
Pentru dezvoltarea obiectivelor şi programelor eficiente şi pentru
înţelegerea problemelor legate de incendii este nevoie mai mult decât de
statisticile brigăzilor de pompieri. Un sistem naţional sănătos furnizează
feedback-ul necesar optimizării programelor. Trebuie să se cunoască şi
costurile. Compania de asigurări poate să ofere informaţii privind costurile,
însă trebuie ştiut că acestea nu acoperă toate pierderile survenite în urma
unui incendiu. Concluziile trase în urma stabilirii cauzelor incendiilor
reprezintă un element esenţial atunci când acestea sunt comparate cu
statisticile generale.
Este nevoie de statistici ale incendiilor la nivel european. În prezent
există astfel de statistici care fac comparaţie vizavi de problema deceselor
persoanelor în urma producerii incendiilor. În fiecare an „World Fire
Statistics“ publică astfel de cifre. Unii participanţi la proiect sunt de acord
139
cu cifrele publicate de aceştia, în timp ce alţii nu. Italia refuză total aceste
cifre. În cadrul acestui proiect, numărul deceselor de pe urma incendiilor a
fost furnizat de către autorităţile naţionale. Dar aspectele care ar trebui
introduse în aceste statistici variază de la o ţară la alta. Organizaţia
Mondială a Sănătăţii dispune de aceleaşi cifre. Nu se pot înţelege
diferenţele, dacă nu folosim aceeaşi termeni.
Pentru a putea fi în stare să furnizăm statistici ale incendiilor la nivel
european şi să putem da o dimensiune problemelor, este nevoie de sisteme
naţionale şi:
- acordul în ceea ce priveşte cerinţele minime;
- utilizarea unor definiţii stabilite de comun acord;
- punerea accentului pe decesele de pe urma incendiilor şi pe costul
total al pagubelor;
- comentarii şi declaraţii de la fiecare naţiune;
- date bine stabilite de furnizare a datelor.
Statisticile privind incendiile de pădure sunt centralizate datorită
faptului că sunt reglementate de directive ale Uniunii Europene. Pompierii
pot încerca să coopereze cu World Fire Statistics, chiar dacă misiunea
acesteia este la nivel mondial şi nu numai european.
Raportul anual al incendiilor
În răspunsurile primite de la statele europene se observă necesitatea
unui schimb mai intensiv de informaţii între ţări. Trebuie găsite cele mai
bune metode şi idei.
Schimbul anual de informaţii între naţiuni este o modalitate de a
învăţa. Pe lângă statisticile naţionale sunt necesare informaţii cu privire la
tendinţe, probleme, practici eficiente, exemple pozitive şi legislaţie nouă sau
în curs de realizare. Acest schimb de informaţii poate fi iniţiat şi apoi
dezvoltat pas cu pas. Orice informaţie scrisă va trebui să fie simplă. Reţeaua
este modalitatea cea mai simplă pentru a realiza schimbul de informaţii.
Se impune necesitatea unei mai bune cooperări între autorităţile
naţionale de securitate la incendiu. Cooperarea implică mai mult decât
statisticile. Este bine să se aibă în vedere cadrul în care se petrec acestea şi
să se interpreteze de ce au loc. Un raport naţional general poate cuprinde:
- Fondul şi informaţia din statistici;
- Experienţele şi rezultatele privind securitatea la incendiu;
- Lecţii învăţate şi experienţe trăite la incendii;
- Cele mai bune metode;
140
 - Concluziile la nivel naţional;
- Programe;
- Probleme principale şi tendinţe – reacţii după incendiile majore.
În acest sens, Uniunea Europeană poate oferi un sprijin important.
Comisia poate furniza o explicaţie privind importanţa unor astfel de
rapoarte, necesitatea cooperării şi schimbului de experienţă. Uniunea
Europeană poate de asemenea să se comporte ca un coordonator, chiar dacă
Comisia nu este organismul primar care primeşte aceste informaţii.
Uniunea Europeană are nevoie de realităţi importante care să poată
exprima o serie de informaţii despre dificultăţile întâlnite la incendii.
Calitatea trebuie să fie la standarde ridicate.
European Commission‘s Joint Research Centre a organizat în
Septembrie 2003 un seminar – „Lecţii învăţate de la incendiile din clădiri”.
Prin intermediul acestor lecţii s-a observat că marea majoritate a
reglementărilor importante se fac în urma producerii unor incendii majore.
Greşeli s-au făcut la toate nivelurile (prevenire, planificare, intervenţie) şi se
găsesc în toate domeniile (tehnic, organizatoric, comportamental). Greşeli se
produc adesea în multe sectoare (construcţii, proprietarul, chiriaşii, unităţile
de pompieri) iar incendiile nu ţin cont dacă aceste clădiri sunt mai vechi sau
mai noi.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel :
¾ Austria
Nu există statistici şi rapoarte reale. Există diferenţe de la land la
land. Momentan se implementează un nou sistem pentru Viena.
¾ Belgia
Cum sunt centralizate statisticile Există un raport anual care este
incendiilor de către brigăzile de pompieri? întocmit de brigada de pompieri şi
care este înainta la SPF Interior

Este obligatorie întocmirea acestor Nu

statistici?
Cum sunt prezentate statisticile? (bază de date şi rapoarte anuale)
La momentul acesta nu sunt realizate statistici la nivel naţional.
Există un studiu despre cum ar trebui realizate acestea. Brigăzile locale de
pompieri investighează majoritatea incendiilor majore. Rapoartele sunt
înaintate la SPF Interior, dar nu există o bază de date care să conţină aceste
rapoarte.

141
 Unele brigăzi de pompieri au luat parte la un plan experimental zonal
de analiză a riscurilor. Informaţiile dobândite sunt necesare activităţii
viitoare a brigăzilor de pompieri.
¾ Danemarca
Există un format standard. Cifrele sunt furnizate
Cum sunt centralizate anual de brigăzile de pompieri către Agenţia de
statisticile incendiilor de Management al Situaţiilor de Urgenţă din
către brigăzile de pompieri? Danemarca. Aproximativ 60% din totalul
brigăzilor de pompieri oferă mai multe informaţii
decât prevede legea. Sistemul se va schimba în
anul 2005.
Este obligatorie întocmirea Nu
acestor statistici?
În rapoarte anuale întocmite de Agenţia de
Cum sunt prezentate Management al Situaţiilor de Urgenţă din
statisticile? Danemarca. Calculele locale se fac prin
intermediul programelor DEMA.
Statisticile sunt utilizate iniţial pentru furnizarea realităţilor în ceea
ce priveşte capacitatea de răspuns la incendiu a sistemului de urgenţă danez.
Pe termen lung acestea vor fi utilizate la identificarea tendinţelor şi la
întocmirea analizelor de risc necesare muncii de prevenire. Noile metode
bazate pe evaluarea riscurilor necesită statistici tot mai bune.
Companiile de asigurări întocmesc la rândul lor şi ele statistici dar o mare
parte din aceste date nu sunt disponibile. Se fac eforturi de către Brigada de
Pompieri din Copenhaga pentru rezolvarea acestei neînţelegeri, instituţie ce se
află în relaţii bune de cooperare cu aceste companii de asigurări.
Se cooperează cu societăţile de asigurări şi pentru obţinerea
informaţiilor legate de costul total al pierderilor provocate de incendii.
¾ Finlanda
Brigăzile de pompieri completează formularele
Cum sunt centralizate rapoartelor pentru fiecare eveniment în parte. Aceste
statisticile incendiilor formulare sunt colectate într-un sistem de baze de date
de către brigăzile de computerizat, acesta din urmă fiind sursa din care sunt
pompieri? realizate statisticile de către brigăzile de pompieri şi
autorităţile centrale.
Este obligatorie Da, conform Legii serviciilor de salvare: - Autoritatea
întocmirea acestor municipală de salvare furnizează informaţii cu privire
statistici? la date, resurse, colaborări şi alte activităţi desfăşurate
de serviciile de salvare, acestea fiind centralizate de
Biroul Naţional de statistici.

142
 Statisticile întocmite la nivelul brigăzii de pompieri,
municipal, regional, provincial, naţional, etc. sunt
Cum sunt prezentate
publicate în diferite articole, rapoarte, studii şi acoperă
statisticile?
o varietate de domenii. Pe viitor Ministerul de Interne
va publica statisticile anuale.
Datele sunt utilizate:
- pentru activitatea de analiză a riscurilor;
- pentru concepţiile generale;
- pentru identificarea frecvenţei de producere a unor tipuri de
accidente, cauze de producere a incendiilor, etc;
- pentru monitorizarea tendinţelor;
- pentru evaluarea şi îmbunătăţirea legislaţiei, programelor şi
activităţilor esenţiale.
Rapoarte de monitorizare a tendinţelor şi a conştientizării sunt
întocmite periodic. Ultimul a fost întocmit în anul 2002 şi cuprinde
considerente asupra tipurilor de risc la care este supusă populaţia şi vizavi
de activitatea serviciilor locale de pompieri.
Nu există un sistem care să centralizeze date de la diferitele
accidente. Datele finale obţinute sunt destul de fragmentate, acest lucru
datorându-se faptului că unele organisme întocmesc propriile lor statistici
utilizând metodele proprii. Statisticile furnizate de organismele
guvernamentale precum şi cele furnizate de Centrul naţional de statistică
cuprind date referitoare la decese accidentale, accidente industriale şi de
trafic rutier. Companiile de asigurări au cele mai relevante date statistice
care privesc pierderile materiale.
Potenţialul acestor date încă trebuie descoperit. Instituţiile academice
utilizează adesea în cercetările lor aceste date. Brigăzile de pompieri devin
din ce în ce mai conştiente de aceste posibilităţi, din moment ce noul sistem
de analiză al riscurilor se bazează foarte mult pe aceste date.
¾ Germania
Cum sunt centralizate Formulare comune sunt utilizate de toate
statisticile incendiilor de landurile dar colectarea datelor se face, în parte,
către brigăzile de pompieri? diferit de la land la land. Germania nu deţine o
statistică care să cuprindă toate datele la nivel
naţional, furnizate de brigăzile de pompieri.
Landurile realizează statisticile pe baza
rapoartelor lunare sau anuale.
Este obligatorie întocmirea Nu
acestor statistici?

143
 Statisticile la nivel local sunt publicate de
brigăzile municipale de pompieri. În mod
Cum sunt prezentate
normal, landurile fac o conferinţă anuală de
statisticile?
presă în care sunt prezentate statisticile brigăzilor
de pompieri.
Statisticile referitoare la operaţiunile desfăşurate de brigăzile de
pompieri sunt utilizate pentru identificare tendinţelor. Tendinţele sunt de
definire clară a atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor şi a
atribuţiilor de verificare tehnică. Sunt utile pentru planificarea misiunilor şi
pentru analiza costurilor brigăzilor de pompieri. Statisticile furnizate de cele
16 landuri nu sunt uniforme şi conţin puţine date comune care pot fi
comparate. Acestea nu sunt suficient de bine diferenţiate pentru a constitui
un sprijin real pentru activitatea de prevenire a incendiilor. În consecinţă,
landurile publică doar statisticile anuale ale brigăzilor de pompieri.
Cauzele producerii incendiilor sunt investigate şi stabilite de
specialiştii poliţiei în criminalistică, brigăzile de pompieri neprimind
întotdeauna rezultatele cercetării.
Ca sursă alternativă de furnizare a statisticilor pot fi menţionate
companiile de asigurări care le întocmesc după propriile criterii.
Asociaţia pentru Dezvoltarea Protecţiei la Incendiu (Association for
the Advancement of Fire Protection), un partener de încredere al industriei
de apărare împotriva incendiilor şi brigăzile de pompieri lucrează
actualmente la crearea unei baze de date digitale şi la un sistem de analiză a
statisticilor: Inter STRES şi STRES (N.A. sistemul a devenit funcţional
începând cu 2006). Sistemul – care trebuie să fie utilizat la nivel naţional –
implică în primul rând brigăzile de pompieri, dar şi un număr însemnat de
pompieri voluntari. Sistemul permite brigăzilor de pompieri stabilirea unor
repere.
Pentru majoritatea părţilor implicate acest sistem nu este utilizat
pentru analize sau pentru activitatea de prevenire a incendiilor. Excepţie fac
unele brigăzi de pompieri care întocmesc statisticii amănunţite, obţinând
astfel informaţii esenţiale pentru activitatea de prevenire a incendiilor.
¾ Grecia
Cum sunt centralizate Există un format standard. Datele sunt furnizate
statisticile incendiilor de zilnic de către brigăzile de pompieri Directoratului
către brigăzile de pompieri? de Informatică al Comandamentului Corpului de
Pompieri Elen.

144
Este obligatorie întocmirea Da
acestor statistici?
Sunt prezentate în rapoartele anuale ale
Cum sunt prezentate
Directoratului de Informatică al Comandamentului
statisticile?
Corpului de Pompieri Elen.
Statisticile sunt utilizate pentru identificarea tendinţelor şi pentru
furnizarea datelor pentru informări. Sunt rareori detaliate suficient pentru a
putea furniza date necesare activităţii de realizarea a noilor reglementări.
Aceste date sunt utilizate de Uniunea Companiilor Greceşti de Asigurări.
Fiecare incendiu este cercetat minuţios de către brigada de pompieri
în a cărei zonă de competenţă s-a produs. Rapoartele sunt transmise
Directoratului de Informatică al Comandamentului Corpului de Pompieri
Elen şi stocate într-o bază de date din care se extrage raportul anual.
Atunci când se confruntă cu incendii majore sau atunci când se
impune, ofiţerii de pompieri strâng informaţii de la ofiţerii de poliţie pentru
a putea identifica arsoniştii. Când avem de-a face cu incendii de proporţii se
implică şi experţii din domeniul incendiilor care întocmesc un raport cu date
detaliate despre producerea incendiului, pagubele produse şi măsurile de
repunere în funcţiune a instalaţiilor şi clădirilor afectate.
Nu există analize speciale. Doar cercetătorii din cadrul instituţiile
academice încearcă să întocmească analize, cu toate că, datele nu sunt
suficiente şi adecvate pentru această activitate. Datele sunt înaintate pentru
prelucrare altor organizaţii precum Autoritatea de Protecţie Civilă.
¾ Irlanda
Brigăzile de pompieri compilează şi transmit
Cum sunt centralizate statisticile sinteze anuale Departamentului de mediu şi
incendiilor de către brigăzile de Guvernului care publică Buletinul Anual de
pompieri? Statistică a Incendiilor. Unele autorităţi din
domeniul apărării împotriva incendiilor au un
sistem de întocmire al statisticilor pe
calculator, fapt ce simplifică această activitate,
dar acest lucru nu este încă universal.
Da. Secţiunea 34 din Legea apărării împotriva
Este obligatorie întocmirea incendiilor din 1981. O formula de raportare la
acestor statistici? nivel naţional a fost realizată în ultimii ani
pentru simplificarea introducerii datelor pe
calculator, insă mai există unele dificultăţi de
colectare şi prelucrare a datelor.
Statisticile sunt prezentate sub forma unor
Cum sunt prezentate statisticile?
publicaţii anuale.
Raportul realizat în anul 2002 subliniază stadiul subdezvoltat al
cercetării incendiilor în Irlanda. Activitatea de cercetare a cauzelor
145
incendiilor este nesemnificativă sau lipseşte cu desăvârşire, spre deosebire
de activitatea poliţiei de investigare a posibilelor crime produse. Feed-back-
ul care ar trebui să existe între incendii ca evenimente şi protecţia la
incendiu a unei clădiri nu a fost realizat.
Statisticile brigăzilor de pompieri sunt întocmite anual.
Un domeniu în care lucrurile stau relativ bine este acel al rapoartelor
privind numărul victimelor. Fiecare eveniment fatal este raportat imediat de
autorităţile din domeniul apărării împotriva incendiilor. Sunt luate în
considerare şi datele despre victimele cauzate de incendii provenite de la
ziare sau de la Biroul Central de Statistică. Orice tendinţă observată este
utilizată în cadrul campaniilor de informare preventivă ale Consiliului
Naţional de Securitate. Acest consiliu lucrează actualmente la o cercetare
pentru îmbunătăţirea nivelului de cercetare a cauzelor şi circumstanţelor de
producere a incendiilor soldate cu victime.
Procesul de cercetare a cauzelor incendiilor de către poliţie
reprezintă o sursă de informare, dar este folosit ca probă în instanţă şi nu
este disponibil pentru a putea să se tragă învăţăminte. Statisticile publicate
sunt uneori utilizate la studiile întreprinse de institutele de cercetare.
¾ Italia
Cum sunt centralizate Cu ajutorul rapoartelor de intervenţie executate
statisticile incendiilor de către de pompieri (ofiţer de pompieri, subofiţer sau
brigăzile de pompieri? comandant de echipaj).
Este obligatorie întocmirea Da.
acestor statistici?
Cum sunt prezentate Prin intermediul formelor standardizate ale
statisticile? rapoartelor de intervenţie.
Rapoartele şi statisticile sunt utilizate pentru monitorizarea
internaţională, gestionarea resurselor pompierilor şi pentru fixarea
priorităţilor activităţilor.
Buletinele şi statisticile sunt utilizate şi transmise de asemenea către
oficiile independente ale Brigăzii Naţionale de Pompieri care, împreună cu
autorităţile locale sunt responsabile pentru managementul politic şi
administrativ. În afara acestui fapt, website-ul oficial www.vigilfuoco.it
conţine o pagină de web denumită „Securitatea şi Prevenirea Incendiilor”,
care furnizează informaţii statistice.
Datele sunt folosite de alte organisme ale administraţiei în scopurile
impuse de lege.
¾ Norvegia
Cum sunt centralizate Pe formate standardizate. Cifrele sunt transmise
statisticile incendiilor de continuu Directoratului pentru Securitate la
către brigăzile de pompieri? Incendiu şi Securitate Electrică.
146
 Nu. Dar toate brigăzile de pompieri le întocmesc şi
Este obligatorie întocmirea aproape toate incidentele provocate de incendii
acestor statistici? sunt raportate. Sistemul funcţionează din 1986.
Cauzele de producere a incendiilor sunt stabilite de
Poliţie şi transmise Directoratului.
Sub forma rapoartelor anuale şi pe website-ul
Cum sunt prezentate Directoratului www.dbe.no . Datele referitoare la
statisticile? victimele produse în urma incendiilor sunt
introduse pe web tot timpul.
Directoratul a iniţiat în 1986 un proiect de colectare şi înregistrare
sistematică a datelor privind incendiile şi alte intervenţii la care au fost
chemaţi pompierii. Serviciile municipale de pompieri sunt obligate să
raporteze Directoratului, astfel că, statistica naţională privind incendiile este
alcătuită din rapoarte de la toate municipalităţile. În statistici au fost incluse
ulterior şi rapoartele poliţiei şi ale întreprinderilor industriale referitoare la
accidentele care implică substanţe periculoase. Pentru a întregi informaţiile
oferite de serviciile de pompieri se adaugă informaţii şi de la societăţile de
asigurări care furnizează cifre referitoare în general la costul pagubelor
produse. În completare poliţia precizează cauzele incendiilor produse. Până
în prezent, se poate face o conexiune între cauzele incendiilor raportate de
poliţie care sunt aproximativ 70% din numărul incendiilor raportate de către
serviciile de pompieri. Companiile de asigurări raportează Directoratului
suma totala a pierderilor şi nu defalcat pe companii sau pe tipurile de
incendii.
Serviciile de pompieri completează 4 tipuri de rapoarte:
- Raportul solicitărilor care se completează cu toate solicitările şi alte
tipuri de asistenţă oferită. Acesta reprezintă practic un raport cu circuit
intern pentru serviciile de pompieri.
- Raportul incendiilor produse în clădiri – se completează cu toate
intervenţiile la clădiri, avioane şi vase. Raportul se trimite urgent
Directoratului şi poliţiei districtuale. Raportul trebuie să conţină informaţii
referitoare la data incendiului, adresa, etc. Acesta mai conţine: datele iniţiale
şi asistenţa dată, originea, cum a fost stins incendiul şi ce a oprit extinderea
incendiului. Apoi se specifică dacă a fost realizat dispozitivul şi dacă
echipamentele au funcţionat corespunzător. Se notează decesele sau rănirile
precizând vârsta şi sexul, precum şi valoarea pagubelor materiale produse.
- Raportul accidentelor care implică transportul substanţelor
periculoase – se completează în urma accidentelor ce implică substanţe
periculoase care se petrec pe şosele sau căi ferate şi care trebuie trimise fără
147
întârziere Directoratului. În aceste rapoarte se mai precizează informaţii cu
privire la condiţiile de trafic, tipul autovehiculului care transportă
substanţele periculoase, tipul accidentului şi cauza producerii acestuia. De
asemenea se precizează în acest raport tipul substanţelor periculoase
implicate şi se analizează posibilitatea de propagare a accidentului.
- Raportul trimestrial al apelurilor şi a altor tipuri de asistenţă – este
un raport cumulativ care se înaintează Directoratului la sfârşitul fiecărui
trimestru. În acesta sunt descrise şi celelalte situaţii care nu au fost trecute în
celelalte rapoarte. Raportul nu este unul detaliat, dar în schimb prezintă
situaţia accidentelor de trafic la care au fost solicitaţi pompierii, situaţia
incendiilor produse în maşini, situaţia asistenţei ambulanţei, etc.
Întotdeauna se va pune problema dacă trebuie să se întocmească
rapoarte mai stufoase şi detaliate, chiar dacă acest lucru presupune un număr
mai mic de rapoarte, sau dacă trebuie să se întocmească rapoarte mai puţin
detaliate, acest lucru presupunând un număr mai mare de rapoarte.
În Norvegia s-a ales soluţia de compromis: varianta rapoartelor
relativ detaliate cu privire la incendiile produse în clădiri şi accidentele care
implică transportul substanţelor periculoase, la care se adaugă şi numărul
tuturor tipurilor de asistenţă acordată. După 16 ani sistemul este utilizat
eficient de serviciile de pompieri. Se estimează că numărul rapoartelor
înaintate Directoratului acoperă 100% domeniul de activităţi.
Serviciile de pompieri utilizează statisticile mai ales pentru
justificarea activităţii lor şi pentru a putea face o comparaţie între costurile
destinate activităţii lor operaţionale cu costurile altor municipalităţi.
Statisticile sunt luate în considerare şi atunci când se stabilesc ordonanţele
municipale şi atunci când se hotărăşte finanţarea pentru desfăşurarea
corespunzătoare a misiunilor serviciilor de pompieri.
Directoratul publică statisticile naţionale privind incendiile atât în
reviste, cât şi pe web.
Se fac eforturi deosebite pentru a optimiza introducerea şi utilizarea
informaţiile din baza de date. De ani buni se colectează date de la incendii şi
se realizează studii statistice. Acest lucru ajută în procesul decizional şi în
munca de relaţii publice. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea sistemului statistic
reprezintă una din priorităţi.
¾ Portugalia
Cum sunt centralizate În urma producerii fiecărui incendiu. Brigada
statisticile incendiilor de către de pompieri întocmeşte un raport către Centrul

148
 brigăzile de pompieri? Districtual de Coordonare

Este obligatorie întocmirea Da

acestor statistici?
Cum sunt prezentate Este prezentată serviciului intern şi Şcolii
statisticile? Naţionale de Pompieri.
¾ Suedia
Cum sunt centralizate Există un format standard. Cifrele sunt raportate de
statisticile incendiilor de către brigăzile de pompieri în fiecare luna la SRSA.
către brigăzile de
pompieri?
Este obligatorie întocmirea Nu.
acestor statistici?
Sub forma rapoartelor anuale întocmite de SRSA..
Cum sunt prezentate
Sunt făcute şi pe un CD. Astfel se pot face diferite
statisticile?
calcule.
Statisticile sunt folosite pentru identificarea tendinţelor. Rareori sunt
detaliate suficient pentru a fi utilizate la realizarea de noi reglementări.
Uneori sunt utilizate pentru analize cost-beneficiu. Aproape toate incendiile
majore sunt cercetate de brigăzile locale de pompieri. Rapoartele sunt
transmise la SRSA şi introduse într-o bază de date din care anual se extrage
un raport.
În jur de 30 de brigăzi, care au aproximativ 40 de ofiţeri specialişti,
au participat la programul naţional de cercetare a cauzelor incendiilor iniţiat
de SRSA. În fiecare an sunt cercetate aproape 500 de evenimente. Poliţia
participă la cercetare doar atunci când s-a comis o crimă sau există
suspiciune de crimă. Confruntarea şi analiza detaliilor incendiilor se execută
pentru a ridica nivelul cunoştinţelor despre incendii. Un rol deosebit îl are
studierea dezvoltării incendiilor, supravegherea, analiza şi măsurile ce se
impun a se lua atunci când discutăm despre incendii cu victime, incendii de
cămine, precum şi alte tipuri semnificative de incendii. Programul determină
o mai bună cunoaştere a incendiilor şi a cauzelor de producere a acestora,
precum şi a defectelor instalaţiilor de detecţie şi semnalizare. Rezultatele
constatate sunt făcute public şi aduse la cunoştinţa producătorilor şi a celor
care le comercializează. Un alt aspect pozitiv îl reprezintă scăderea
numărului „cauzelor nedeterminate” din rapoartele de intervenţie. SRSA
este capabilă să răspundă necesităţilor datorate de apariţia unor noi riscuri
de incendiu prin intermediul grupului de ofiţeri angrenaţi în acest program
de cercetare a cauzelor de incendiu.
149
 Costul anual al acestui program este în jur de 0,3 milioane de euro.
Programul şi costurile acestuia sunt justificate de modalitatea eficientă de a
rezolva anumite probleme atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.
Brigăzile nu pot rezolva de unele singure toate problemele apărute la
incendii şi de aceea cooperarea membrilor cu SRSA a dus la obţinerea unor
rezultate bune în ceea ce priveşte securitatea produselor.
Brigăzile de pompieri propun o nouă legislaţie care să facă referire la
investigarea tuturor incendiilor precum şi a altor accidente. Ideea presupune
şi folosirea experienţei celor care lucrează efectiv în domeniu (ofiţerii de
pompieri).
Începând cu anul 1999 există un sistem voluntar de raportare a
incendiilor cu victime. Acestea sunt raportate de brigăzile de pompieri şi de
către poliţia locală. Informaţiile sunt culese de la presă. În acest fel sperăm
să identificăm toate incendiile produse (inclusiv pe cele la care nu intervine
brigada de pompieri). După mai mulţi ani de experienţă putem spune că
acum avem o bază de date cu informaţii mai detaliate. Aceste cunoştinţe
acumulate sunt extrem de utile campaniilor de informare preventivă. Una
din concluziile esenţiale care se desprinde este aceea că scopurile propuse
sunt greu de atins.
¾ Olanda
Cum sunt centralizate Biroul Central de Statistică (CBS), organism care
statisticile incendiilor de este responsabil cu publicarea statisticilor
către brigăzile de pompieri? incendiilor, deţine un sistem de baze de date
electronic. Cifrele sunt furnizate lunar de către
brigăzile de pompieri.
Este obligatorie întocmirea Completare acestor statistici nu este obligatorie.
acestor statistici?
Statisticile sunt prezentate în raportul anual
Cum sunt prezentate
„Statistica incendiilor”, întocmit de Biroul
statisticile?
Central de Statistică .
Statisticile sunt utilizate pentru identificarea tendinţelor, pentru
compararea diferitelor organizaţii şi pentru furnizarea datelor necesare
evaluărilor şi informărilor. Concluziile sunt folosite rar atunci când se
actualizează sau se întocmesc reglementări (detectoarele de fum sunt o
excepţie). Atribuţiile de cercetare a cauzelor de producere a incendiilor
majore revin brigăzilor locale de pompieri. Rapoartele sunt trimise la Biroul
Central de Statistică şi stocate într-o bază de date, din care anual se
alcătuieşte un raport.
150
 Ministerele, Inspecţiile ministerelor, autorităţile regionale/locale,
Institutul Naţional al Serviciilor de Pompieri Olandeze şi Managementul
Dezastrelor (institut de pregătire şi centru de cercetare multidisciplinar,
diferite institute de cercetare cu experienţă în domeniul securităţii la
incendiu etc.) stau la baza activităţii de cercetare în domeniul securităţii la
incendiu.
Raportul anual al Biroului Central de Statistică nu conţine informaţii
recente (sunt necesari aproximativ 2 ani pentru ca acest birou să
întocmească raportul) şi nu conţine informaţii foarte detaliate. Analiza
ulterioară a datelor furnizate este necesară pentru a atinge un nivel superior
al calităţii. Pentru îmbunătăţirea înţelegerii şi a utilităţii acestor rapoarte în
domeniul prevenirii incendiilor, colectarea datelor trebuie să presupună o
analiză în primul rând a cauzelor de producere a incendiilor. O atenţie
deosebită trebuie acordată conştientizării şi responsabilizării populaţiei.
¾ Marea Britanie
Cum sunt centralizate Prin intermediul analizei fiecărui eveniment în
statisticile incendiilor de către parte. Marea majoritate sunt întocmite manual şi
brigăzile de pompieri? codificate de guvern, care validează datele. În
jur de 30% din totalul acestora sunt colectate
direct de la brigăzile de pompieri. Există un
program de modernizare care intenţionează să
aducă procentul la 100% până cel târziu în anul
2006.
Este obligatorie întocmirea Nu, nu există legislaţie care oblige întocmirea
acestor statistici? statisticilor. În schimb există un acord între
comandanţii brigăzilor şi Guvern în ceea ce
priveşte furnizarea acestor date.
La nivel naţional şi la nivel de brigada locală.
Statisticile sunt publicate trimestrial şi anual în
Buletine Statistice. Editarea se face atât în
Cum sunt prezentate format electronic cât şi pe website-ul oficial al
statisticile? Biroului Adjunctului Primului Ministru – pentru
alte statistici este nevoie de cerere. Aceste date
sunt publicate şi sub forma indicatorilor de
performanţă.
Datele sunt folosite pentru dezvoltarea şi evaluarea securităţii la
incendiu – localizarea incendiului, cauza şi sursa de aprindere, etc.
Tendinţele sunt atent monitorizate şi se fac previziuni în ceea ce priveşte

151
incendiile, victimele etc. Datele sunt de asemenea folosite pentru
identificarea zonelor predispuse incendiilor.
Statisticile şi rapoartele sunt utilizate la planificarea campaniilor
naţionale făcute de Centrul Naţional Comunitar de Securitate la Incendiu.
Campaniile au la bază principiile prevenirii, detectării şi evacuării în caz de
incendiu. Campaniile naţionale recente s-au concentrat asupra dotării cu
detectoare de fum şi mentenanţei acestora, modalităţii de întocmire a
planurilor de evacuare în cazul producerii unui incendiu, pericolului
izbucnirii incendiilor datorate gătitului în bucătărie şi datorate fumatului în
locuinţe. Cea mai recentă campanie, desfăşurată chiar anul acesta, a pus
accent pe incendiile izbucnite în bucătărie datorită neatenţiei şi
nesupravegherii activităţii de gătit.
Date de la incendii la care serviciile de pompieri nu sunt neapărat
solicitate:
- Incendii în locuinţe: „Findings from the British Crime Survey”;
- Atitudini şi conştientizarea privind securitatea la incendiu: NCFSC:
Attitudes and awareness Monitor;
- Accidente neprevăzute:
- DTI - HASS & LASS statistics;
- DoH - Hospital Episode Statistics (HES);
Centrul Naţional Comunitar de Securitate la Incendiu desfăşoară
acţiuni de cercetare înainte şi după realizarea campaniilor individuale pentru
a putea stabili eficacitatea acestora şi anual se realizează un studiu care
cuprinde informaţii legate de securitatea la incendiu, tendinţele şi
conştientizarea populaţiei: Fire Safety – Attitudes and twarness monitor.
Datele sunt utilizate la analiza producerii incendiilor şi pentru
cercetări. Datele obţinute sunt utilizate în sprijinul şi pentru dezvoltarea
campaniilor de informare privind prevenirea incendiilor – alertare,
conştientizarea populaţiei, etc., precum şi pentru demonstrarea eficacităţii
sistemelor de detecţie automate / detector de fum autonom.
Datele adunate contribuie de asemenea la determinarea şi
implementarea strategiilor de prevenire a fenomenului de arson, precum şi
la strategiile din domeniul sănătăţii şi criminalisticii. Astfel se poate trage o
concluzie cu privire la nivelul de securitatea la incendiu atins de Scoţia şi de
comunităţi.
Există un grup care gestionează schimbul de informaţii dintre cele 8
autorităţi locale de apărare împotriva incendiilor. Date statistice sunt puse la
dispoziţie şi de Executivul scoţian pentru sprijinirea conceptelor de
152
securitate la incendiu. Acestea împreună cu cele 8 brigăzi de pompieri
elaborează o concepţie unitară de creştere a nivelului de securitate la
incendiu al comunităţii şi al concepţiei generale la nivelul întregii Scoţii.
Fiecare autoritate trebuie să întocmească un plan propriu privind securitatea
la incendiu a comunităţii. Performanţele atinse sunt identificate şi analizate
de către inspecţia de prevenire de la nivelul Inspectoratului general.
Una dintre iniţiativele cele mai recente este realizarea unui proiect
comun de date care implică autorităţile locale, pompierii şi alte agenţii.
Legislaţia recentă adoptată permite crearea de parteneriate la nivelul
comunităţilor care să constituie adevărate punţi de comunicare între
diferitele agenţii şi autorităţi astfel încât să se ajungă la creşterea siguranţei
comunităţii.

7. Prevenirea incidentelor (excluzând incendiile)

Constatări generale
Unitatea de pompieri este rareori implicată în prevenirea generală a
accidentelor. În unele ţări există iniţiative locale şi naţionale. Tendinţa este
în direcţia unei abordări mai extinse, conform căreia personalul care se
ocupă de stingerea incendiilor poate fi implicat într-o gamă mai largă de
activităţi.
Când inspectorii găsesc şi alte probleme pe lângă pericolul de
incendiu, notifică autorităţile competente.
Mutarea atenţiei de la intervenţie la prevenirea incendiilor va fi un
pas mare şi deloc simplu. Focalizarea pe mai multe accidente poate fi mai
dificilă.
Unităţile de pompieri au cunoştinţe care pot fi utile în prevenirea
generală a incidentelor. Experienţa obţinută de pe urma acţiunilor de
răspuns poate fi valoroasă în prevenirea accidentelor de zi cu zi. De
asemenea există motive întemeiate pentru ca instituţiile centrale să
coopereze în privinţa problemelor de mediu şi a prevenirii accidentelor. O
mişcare în direcţia acestor acţiuni există în unele state. De vreme ce acest
lucru implică costuri pentru aceste servicii este necesară o bază legislativă.
Această extindere a intereselor poate fi de asemenea o cale de a obţine o
eficienţă mai bună a banilor cheltuiţi pentru serviciile de pompieri.
Este o problemă complexă să începi o asemenea cooperare de vreme
ce toate sectoarele au propriul lor obiectiv mai degrabă restrâns. În unele
situaţii agenţiile naţionale au fost reunite pentru a coopera sau pentru a
153
fuziona sub forma unor noi agenţii cu scopuri mai largi. O unică agenţie
naţională este rareori desemnată de vreme ce sunt probleme de siguranţă
diferite pentru domenii diferite.
Interesele şi priorităţile se pot ciocni câteodată. Adesea banii sunt o
problemă deoarece siguranţa are un preţ. Cerinţele de securitate incluse
târziu în proiect atrag costuri ulterioare şi, chiar posibil, probleme ulterioare.
Sunt de asemenea zone unde obiectivele sau idealurile naţionale sau
europene pot fi greu de combinat. Problemele de mediu reprezintă un
domeniu unde pot fi identificate conflicte de scopuri.Halonii, freonii, pvc,
pcb şi câţiva inhibitori sunt foarte eficienţi în combaterea incendiului, dar
dăunează mediului. Siguranţa consumatorului este de asemenea un domeniu
în care serviciile de pompieri pot interveni.
Implicarea serviciilor de pompieri în mai multe tipuri de accidente
are nevoie de o legislaţie naţională. Trebuie să fie finanţată.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel:

¾ Austria
Autorităţile responsabile se pot baza şi pot consulta experţii
unităţilor de pompieri. Pe lângă securitatea la incendiu sunt controlate şi
substanţele periculoase.
Autorităţile responsabile pot consulta experţii unităţilor de pompieri
în problemele de mediu şi siguranţa consumatorului.
¾ Danemarca
După cunoştinţele noastre pompierii nu sunt implicaţi în activităţi de
acest gen.
În majoritatea cazurilor se are în vedere un compromis în conflictul
între considerentele de mediu şi prevenire incendiilor. Siguranţa
consumatorului este în competenţa Agenţiei Naţionale a Consumatorului din
Danemarca.
¾ Finlanda
Prin campanii locale şi naţionale, grupuri de lucru, programe etc.
Prevenirea incendiilor, prevenirea altor accidente şi promovarea
siguranţei sunt de obicei tratate într-o manieră integrată. Chiar legislaţia
identifică aceste lucruri, în sensul că nu există nici o menţionare a prevenirii
incendiilor, doar a prevenirii accidentelor ca sarcină a serviciilor locale de
salvare.
Sunt controlate substanţele periculoase, prevenirea generală a
accidentelor, adăposturile apărării civile.
154
 ¾ Germania
Ocazional, sunt organizate ateliere de lucru şi pot participa diferite
autorităţi. În cazul unui oraş mai mare pot coopera nivelele operaţionale. O
coordonare şi cooperare generală sistematică nu există. Autoritatea
responsabilă prin lege manageriază comunicarea şi cooperarea cu celelalte
autorităţi.
În momentul în care problemele sunt identificate, ele devin
responsabilitatea altei autorităţi, autoritatea responsabilă este avizată.
Germania are multe şi restrictive legi de mediu. Protecţia mediului şi
protecţia împotriva incendiilor adesea interacţionează. Interzicerea timpurie
a halonilor reprezintă un exemplu. Politicile de mediu adesea împiedică
utilizarea materialelor inhibitoare în mase plastice. În cazul incendiilor
acestea pot avea diferite efecte. Ele reduc producerea incendiilor, dar în caz
de incendiu, ele eliberează gaze toxice.
¾ Grecia
Unităţile de pompieri sunt în principal responsabile de prevenirea
incendiilor. Pentru prevenirea incidentelor sau pentru reducerea efectelor
incidentelor care nu au legătură cu incendiile (inundaţii, cutremure etc.),
autoritatea competentă informează publicul. Totuşi, unităţile de pompieri
sunt implicate în mai multe incidente/accidente pentru operaţiuni de salvare.
Pompierii greci controlează securitatea la incendiu. Dacă este
descoperită o problemă care nu priveşte securitatea la incendiu, se
informează autoritatea competentă.
Siguranţa mediului şi a consumatorului în relaţie cu prevenirea
incendiilor este rezolvată indirect prin restricţionarea propagării fumului. În
plus, arderea gunoaielor şi a deşeurilor în apropierea pădurilor este interzisă.
¾ Irlanda
Comitetul Naţional de Prevenire a Accidentelor din cadrul
Consiliului de Siguranţă Naţională, care include servicii medicale, servicii
de pompieri şi organizaţii pentru cei în vârstă, a creat proiecte pilot pentru
reducerea accidentelor. Ofiţerii care se ocupă de prevenirea incendiilor
contribuie cu aceste programe în zona lor. Autorităţile medicale au iniţiat
studii privitoare la accidente.
O comisie interdepartamentală pe probleme de Siguranţă Publică a
elaborat un raport asupra siguranţei publice în general, în 2002.
Câţiva pompieri sunt responsabili cu implementarea unei game
complete de reglementări în construcţii.

155
 Recomandarea CE din 22 Decembrie 1986 în legătură cu siguranţa la
foc la hoteluri a fost una dintre puţinele iniţiative pornite din perspectiva
consumatorului. Irlanda a inclus această recomandare în „Ghidul Măsurilor
de Prevenire a Incendiilor în Hotelurile Existente, Pensiuni şi Clădiri
Similare” publicat în 1989. Irlanda a contribuit de asemenea la studiul
APAVE (1996), la implementarea acestei recomandări la ţările europene.
¾ Italia
Brigada naţionala de pompieri este investita prin lege să desfăşoare
activităţi de prevenire a incendiilor, precum şi în caz de pericole tehnice
semnalarea altor autorităţi.
Brigada naţională de pompieri acţionează atunci când acest lucru
este cerut de către instituţia judecătorească, în calitate de consultanţi tehnici.
În cazul accidentelor tehnice, brigada de pompieri poate avea unele puteri
conferite de lege similare cu ale poliţiştilor (investigaţii ştiinţifice, interzicerea
accesului în zonă, colectarea probelor, interogarea martorilor etc.)
Pe lângă securitatea la incendiu se inspectează şi locurile cu risc de
explozie, locurile cu pericol de panică (teatre, discoteci), cu aglomerări de
persoane. Alte tipuri de inspecţii sunt cele după producerea unor dezastre
naturale. Aceasta este o activitate tipică în special după inundaţii şi
cutremure.
Ministerul Mediului este autoritatea competentă atât la nivel naţional
cât şi regional privind problemele de mediu. Ministerul de Interne şi
Ministerul Mediului au un protocol de colaborare la nivel local şi naţional în
părţile comune ce îi privesc. Inspecţia de prevenire consideră că fiecare
cauză de incendiu poate afecta siguranţa mediului. De exemplu, Decretul
Ministerial din 31.07.1934 conţine reguli privitoare la depozitele de ulei
mineral.
Ministerul Activităţilor de Producţie este responsabil pentru protecţia
consumatorului. Deoarece cele mai importante informaţii vin din comerţul
cu mărfuri periculoase în urma controlului autorităţilor, Italia a stabilit un
Sistem Rapid de Schimb de Informaţii în care sunt implicate un număr de
ministere. Brigada de pompieri acordă avizul tehnic către Administraţii
centrale în acest domeniu, precum şi în caz de incendiu.
¾ Norvegia
Unităţile de pompieri sunt implicate numai în mică măsură în
prevenirea incidentelor/accidentelor, altele decât cele referitoare la incendii.
Directoratul pentru Protecţie Civilă şi Planificare de Urgenţă are o
largă responsabilitate cu privire la siguranţa publică.
156
 Alături de securitatea la incendiu sunt controlate şi: securitatea
electrică (centrale electrice, reţele de distribuţie, industrie, rezidenţe,
sănătate şi servicii, vase, instalaţii de petrol), produse de consum (electrice
sau neelectrice), jucării, locuri de joacă etc.
¾ Suedia
Sunt câteva programe de prevenire şi în câteva cazuri unităţile de
pompieri sunt implicate.
În Ianuarie 2002, responsabilitatea pentru Programul SSPP a fost
preluată de Agenţia Suedeză pentru Servicii de Salvare de la Institutul
Naţional de Sănătate Publică.
În virtutea noii legislaţii protecţia împotriva accidentelor, rol
tradiţional al SRSA – este integrată cu normele de sănătate publică.
Programele sunt desfăşurate şi la cerere şi sunt bazate pe cooperarea
locală, regională şi naţională.
¾ Olanda
Ministerul de Interne şi Relaţiilor Regale prin Departamentul pentru
controlul dezastrelor şi serviciile de pompieri este autoritatea
guvernamentală cu expertizarea în securitatea la incendiu. Departamentul
armonizează reglementările şi acordă avizele generale, atât la nivel regional
cât şi la nivel local. Organizarea pompierilor şi protecţiei civile este atributul
de bază a autorităţilor locale. Sarcinile principale se referă la acţiunea în caz
de incendiu şi răspuns la dezastre a serviciilor de pompieri, de poliţie şi a
serviciilor medicale. La momentul potrivit, se solicită asistenţă Crucii Roşii
sau serviciilor de protecţia mediului. Pentru a asigura un răspuns rapid şi
eficient în cazul accidentelor produse în zonele de graniţă, Olanda a încheiat
protocoale de intervenţie transfrontalieră cu Germania şi Belgia.
Sarcinile serviciilor de pompieri locale sunt descrise în The Fire
Brigade Act (1985). Chiar dacă nu este un incendiu, pompierii au obligaţia
de a limita şi controla riscul asupra oamenilor şi animalelor care poate apare
în cazul unui accident. Dacă există pericolul ca unele bunuri să fie distruse,
pompierii pot solicita asistenţă tehnică.
Oricum, pompierii sunt solicitaţi la calamităţi; împreună cu alte
servicii municipale care sunt un important partener în prevenirea, limitarea
şi controlul riscurilor. Acest sistem cuprinde cinci elemente.
Primul element (proactiv) este avizul privind securitatea la proiectare
pentru construcţiile mari, parcurile industriale, şosele, tuneluri.
Al doilea element (preventiv), se ocupă de aspectele materiale care
pot preveni dezastrele or limita consecinţele acestora.
157
 Al treilea element (pregătirea) este pregătirea acţiunilor curente în
situaţia calamităţilor produse sau la aplicaţii precum şi la achiziţionarea
produselor.
Al patrulea element (intervenţia) reprezintă activitatea de intervenţie
la dezastre, salvări, stingere, detectare a substanţelor periculoase şi protecţia
mediului.
A cincilea element (monitorizarea) cuprinde activităţile care trebuie
desfăşurate pentru asistenţa răniţilor, refacerea forţelor de intervenţie,
readucerea la starea de normalitate, desfăşurarea evaluării pentru a învăţa
din experienţă.
Când problemele apărute fac obiectul altor inspecţii, acestea sunt
raportate autorităţilor responsabile.
Câteva cerinţe privind securitatea la incendiu fac obiectul Legii
pentru Mărfuri şi Alimente. Mai mult, Inspectoratul pentru Protecţia
Sănătăţii şi Sănătate Publică desfăşoară activităţi de cercetare pentru
echipamente de securitate la incendiu. Legea Mediului conţine măsuri de
prevenire a incendiului, în special în transportul şi depozitarea substanţelor
periculoase. Politica de mediu intervine şi în construcţia de clădiri, de
exemplu: nu sunt acceptate materialele care sunt toxice pentru mediu în
situaţia producerii unor incendii.
¾ Marea Britanie
Pompierii sunt implicaţi în prevenirea incendiilor în anumite limite,
dar sunt propuneri de a schimba acest lucru. Sănătatea şi securitatea
generală este monitorizată de către autorităţile locale sau Health & Safety
Executive.
Problemele de mediu şi securitatea consumatorului nu sunt incluse în
activităţile de prevenire desfăşurate de pompieri. În anumite situaţii
colaborează cu alte departamente guvernamentale.
În Scoţia se urmăreşte modelul din Anglia şi Ţara Galilor. Programul
comunităţii de parteneriat pentru securitate şi planificare poate integra
lucrătorii dintre diversele agenţii şi autorităţi.

8. Reţeaua europeană în domeniul prevenirii incendiilor

Propunerile statelor europene se prezintă astfel :
¾ Austria
Propunere
O astfel de reţea ar putea avea drept scop un nivel de securitate la
158
incendiu similar sau comun ţărilor participante.
Standardele pentru produsele de consum (de exemplu : vehicule,
mobilă), pentru cazare (exemplu : hoteluri) şi mijloace de transport
(exemplu: trenuri) vor asigura un anumit nivel de securitate. Pe de altă parte
standardizarea nivelului de securitate la incendiu la clădiri va rezulta din
aceleaşi motive de competiţie economică. Dar o astfel de reţea ar putea avea
de asemenea marele avantaj al schimbului de experienţă şi cunoştinţe.
Acceptarea recomandărilor de către UE ar putea fi o problemă.
Membrii reţelei ar trebui să fie specialişti. Numărul membrilor reţelei nu ar
trebui să fie prea mare pentru a nu pierde competenţele în luarea deciziilor.
¾ Belgia
Reţeaua ar favoriza cunoaşterea recomandărilor specialiştilor şi
astfel s-ar beneficia de avantajul experienţei altora.
¾ Danemarca
Propunere
Schimbul de cunoştinţe şi statistici este o bază importantă pentru
îmbunătăţirea securităţii la incendiu.
Cooperarea actuală între 5 ţări nordice pe probleme de prevenire a
incendiilor este considerată foarte necesară şi fructuoasă.
Rezultatul reţelei propuse ar fi o creştere mutuală a securităţii la
incendiu în toate ţările, experienţa uneia sau mai multor ţări poate fi utilă
tuturor.
Trebuie să se analizeze cu atenţie în ce măsură o astfel de cooperare
este gata să ia locul unor organizaţii oficiale sau neoficiale, ca de exemplu:
NEDIES, MARS, CEN, CTIF sau CFPA.
¾ Finlanda
Se acceptă crearea unei reţele între autorităţile statelor membre. În
acest moment când la nivel european nu există nici o temă privind
prevenirea incendiilor ar fi mai bine să se creeze mai întâi o imagine a
întregii situaţii şi să se identifice care sunt nevoile, dacă există, pentru
cooperare. Pentru a fi capabili de identificarea acestor nevoi este nevoie de o
descriere comparativă a situaţiei şi politicilor din statele membre.
Reţeaua trebuie să analizeze şi să difuzeze informaţii şi cunoştinţe
privind securitatea la incendiu la nivelul comunităţii. Obiectivele principale
ar putea fi îmbunătăţirea cunoştinţelor privind apărarea împotriva
incendiilor. Acestea vor permite identificarea sectoarelor şi riscurilor
specifice în care standardele comunitare ar putea fi necesare pentru
sprijinirea măsurilor naţionale.
159
 Un obiectiv ar putea fi schimbul de informaţii privind politica şi
dezvoltarea periodică şi rezultatele obţinute pentru promovarea eforturilor
statelor membre în acest domeniu.
Nu avem nici un fel de date privind incendiile din Europa. Este aproape
imposibil de făcut comparaţii privind de exemplu decesele ca urmare a
incendiilor. Datele din acest domeniu ar putea fi de interes comun. Datele ar
putea constitui informaţii pentru autorităţile în domeniul apărării împotriva
incendiilor dar şi pentru politicieni, legislativ şi cei care iau decizii.
¾ Germania
Propunere
Obiectivul reţelei ar putea fi schimbul de experienţă periodic privind
reglementările de prevenire a incendiilor, la nivelul specialiştilor. Scopul ar
fi armonizarea legislaţiei. Realizarea evaluării armonizate şi procedurilor de
analiză a incendiilor ce pot avea loc într-o clădire. Schimbul rezultatelor va
conduce la îmbunătăţirea protecţiei cetăţenilor din ţările membre. Asociaţia
pentru construcţii ARGEBAU, coordonează reglementările privind
prevenirea incendiilor în construcţii. Coordonarea este influenţată în acelaşi
timp de diferite interese din construcţii. De aceea, autoritatea unei reţele
europene va fi mică în Germania. Există mulţi parteneri europeni, dar nu
parteneri cu competenţe şi influenţe naţionale.
Propuneri de activităţi:
Dezvoltarea metodelor inginereşti armonizate de protecţie la foc,
metodelor de analiză şi evaluare a incendiilor, cercetării cauzelor de
incendiu, determinării legislaţiei minime pentru inspectorii de prevenire a
incendiilor, literaturii de specialitate.
Rezultate:
Rezultatele ar putea fi recomandări pentru statele membre UE.
Influenţă la nivel european privind posibile reglementări armonizate pentru
construcţii. Incendiile de amploare din statele membre pot constitui
învăţăminte pentru celelalte state. Construirea unei platforme de informare
şi consultare.
Subiecte specifice/Proiect
Cerinţe pentru echipamente electrice
Armonizarea obiectivelor apărării împotriva incendiilor în cadrul
UE.
O mai bună securitate în locuinţe şi clădiri de locuinţe, dezvoltarea
protecţiei la fum în clădiri.

160
 Optimizarea raportului dintre construcţie şi măsurile de protecţie
operaţională la foc şi timpul de răspuns şi performanţele serviciilor de
pompieri, ca obiectiv de protecţie al populaţiei din UE.
Avantaje şi dezavantaje
Germania consideră că nu este simplu de făcut o evaluare. Cu
siguranţă o astfel de reţea oferă multe avantaje pentru sistemul de protecţie
la foc din Germania. In anii recenţi s-a produs o uşoară degradare. Motivele
au fost de ordin economici dar şi politic.
Ar putea fi o bază viitoare pentru măsurile de prevenire a incendiilor
şi posibile presiuni politice din partea UE pentru realizarea unor
reglementări mai bune. Concentrarea cercetării ar putea oferi avantaje
economice. Protecţia la foc în tuneluri are mulţi adepţi în UE.
Un dezavantaj ar putea fi de ordin subiectiv, precum pierderea
influenţei politice a landurilor.
¾ Grecia
Este o propunere bună pentru coordonarea variatelor activităţi
privind apărarea împotriva incendiilor. În orice caz, privind experienţa avută
legată de atâtea grupuri şi organizaţii implicate în această problemă, nu
suntem atât de optimişti, dacă pentru această reţea europeană nu există
atribuţii clare şi nu are autoritatea stabilită.
Domenii
Reglementări europene privind apărarea împotriva incendiilor;
Prevenirea incendiilor;
Metode de încercare;
Ingineria de securitate la incendiu;
Rezultatul acestei munci ar putea fi coordonarea şi armonizarea.
Subiecte specifice/proiect
Educaţie publică;
Apărarea împotriva incendiilor în universităţi;
Coordonarea şi armonizarea în ţările UE.
¾ Italia
S-au identificat următoarele propuneri prioritare:
- iniţierea de acţiuni comune în acele domenii în care interacţiunea
cetăţenilor din anumite ţări este mai mare ca urmare a mobilităţii în Uniune,
cu excepţia atribuţiilor fiecărui stat membru pentru securitatea comunităţii.
Este cazul transportului, pentru care este necesară activitatea la nivel
internaţional.

161
 - elaborarea unor baze de date statistice, o dată ce au fost stabilite
criteriile privind colectarea datelor;
- pregătirea unei baze de date internaţionale, recunoscute de UE
privind certificatele pentru produsele din domeniul apărării împotriva
incendiilor;
- cooperarea cu toţi cei implicaţi zilnic în activităţi de salvare şi
stingerea incendiilor şi asociaţiile lor, precum FEU.
Domenii
Se urmăresc următoarele două obiective:
- acţiuni coordonate la nivel naţional privind riscurile ce privesc mai
multe ţări (exemplu: drumuri şi tuneluri CF internaţionale; transportul
internaţional al materialelor periculoase; reglementarea riscurilor
transfrontaliere, comercializarea produselor etc.;
- crearea unei baze de date complete privind accidentele.
Subiecte specifice/proiecte
Definirea elementelor comune privind managementul securităţii la
incendiu.
Avantaje şi dezavantaje
Pro: cel mai important obiectiv în scurt timp este stabilirea
metodelor de statistică comune pentru compararea nivelurilor de securitate
şi pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor privind scenariile de incendiu.
Contra: Ar putea necesita cheltuieli mari umane şi financiare
măsurabile dacă obiectivele şi termenele au fost stabilite.
¾ Irlanda
Propunere
Identificarea direcţiilor şi exemplelor de bună practică în domeniul
securităţii. Reţeaua să nu fie autoritate subordonată. Reţeaua îşi prezintă
recomandările printr-un grup de experţi.
Domenii
Întâlniri şi cercetare.
Avantaje şi dezavantaje
Pro: Beneficii datorate participării la discuţii şi dezbateri
internaţionale. Ajută la evaluări critice ale politicilor naţionale şi la
asigurarea unui profil mai bun pentru securitatea la incendiu. Umple golul
din acest moment.
Contra: Eforturi mai pentru a fi eficientă. Pot apărea conflicte cu alte
organizaţii.
¾ Norvegia
162
 Propuneri
Reţeaua va porni ca forum pentru schimbul de experienţă, idei şi
bune practici.
Subiecte specifice/proiect
Identificarea direcţiilor şi exemple de bună practică.
Discuţii privind raportarea diferitelor organisme implicate a
responsabilităţilor în prevenirea incendiilor.
Discutarea armonizării metodelor şi măsurilor de prevenire a
incendiilor.
¾ Suedia
Propuneri
Un singur organism nu se poate ocupa de conceptul de Securitate la
incendiu a Uniunii Europene. Grupurile de securitate la incendiu ale
comunităţii pot prezenta temele privind securitatea la foc. Ar putea să
asigure prezenţa părerii specialiştilor în cadrul Comisiei şi integrarea
soluţiilor privind securitatea la foc în alte domenii. Va fi importantă pentru
cooperarea dintre autorităţile naţionale.
Domenii
Producătorii se ceartă de regulă pentru menţinerea preţurilor mici la
produsele lor, pentru a ţine piept competitorilor. Unii au nevoie să solicite
securitate la incendiu şi costuri suplimentare pentru aceasta. Această reţea ar
putea să preia această competiţie.
Subiecte specifice
Un sistem de răspuns rapid pentru probleme privind apărarea
împotriva incendiilor cauzate de produse.

9. Legislaţia de bază, autorităţi naţionale şi responsabilităţile

acestora

Aspecte generale
Toate statele au legi care reglementează „securitatea la incendiu”. De
regulă există o „lege de apărare împotriva incendiilor” care reglementează
activitatea inspecţiilor de prevenire şi a unităţilor de intervenţie.
Există de asemenea reglementări pentru securitatea la locul de
muncă, pentru lichide combustibile, explozibili, accidente majore, substanţe
periculoase, mediu, electricitate. Protecţia consumatorului cuprinde mai
mult sau mai puţin elemente de securitate la incendiu. Aceste reglementări

163
derivă dintr-o serie de Directive ale Uniunii Europene. Brigăzile de
pompieri şi autorităţile naţionale de apărare împotriva incendiilor reprezintă
agenţiile locale respectiv naţionale care gestionează aceste legi.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel:

¾ Austria
Cerinţele privind securitatea la incendiu revin pe de o parte Codului
Construcţiilor din Austria (Bauordnungen) şi legilor de apărare împotriva
incendiilor, iar pe de altă parte revin Codului Industrial din Austria
(Gewerbeordnung). Legile construcţiilor şi cele de apărare împotriva
incendiilor ale celor 9 landuri diferă de la unul la altul.
Pe parcursul procesului de autorizare a funcţionării unei clădiri,
autorităţile pot consulta brigăzile de pompieri şi alţi experţi din diferite
domenii.
¾ Belgia
Există două niveluri diferite în ceea ce priveşte legislaţia belgiană
privind securitatea la incendiu.
La nivel naţional: standarde de bază pentru clădirile nou construite,
standarde de bază ce sunt aceleaşi pentru şcoli, spitale, restaurante. Aceste
standarde au cinci anexe:
1. Terminologie
2. Clădiri joase
3. Clădiri medii
4. Clădiri înalte
5. Reacţii la foc
La nivel „regional/de comunitate” (3 zone (regiuni) şi 3 comunităţi):
fiecare are legislaţie asemănătoare şi specifică pentru spitale, hoteluri ş.a.
Brigăzile de pompieri execută controale de prevenire a incendiilor la
clădiri. Brigăzile de pompieri contribuie la îmbunătăţirea codurilor naţionale
şi regionale. Brigăzile de pompieri sunt organizate la nivel local (oraş,
district, municipalitate, ş.a.). şi sunt subordonate Serviciului Public Federal.
Acesta controlează activitatea brigăzilor de pompieri pe diferite tipuri de
activităţi: securitate la incendiu, organizare, pregătire, conducere etc.

¾ Danemarca
Legislaţiei privind securitatea la incendiu include două componente:
Legea de pregătire împotriva dezastrelor şi Legea construcţiilor.

164
 Legea de pregătire împotriva dezastrelor:
Ministerul Internelor şi Sănătăţii (MIH) şi Agenţia de Management a
Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca (DEMA) sunt autorităţile care
coordonează activitatea de securitate la incendiu. Agenţia de Management a
Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca este subordonată Ministerului
Internelor şi Sănătăţii conform Legii de pregătire împotriva dezastrelor
(Preparedness Act) şi reglementează cadrul general de desfăşurare a
activităţilor, atât la autorităţi cât şi la operatorii economici. Legea cuprinde
reguli pentru toate tipurile de servicii de salvare şi pentru securitatea la
incendiu. Agenţia de Management a Situaţiilor de Urgenţă din Danemarca
reglementează cadrul legal de desfăşurare a activităţii care implică un risc
de incendiu special. Directiva referitoare la produse de construcţii a fost deja
implementată în aceste reglementări. Implementarea acestei legi revizuite se
face începând cu anul 2003.
Legea construcţiilor:
Legea construcţiilor obligă Agenţia Naţională de Locuinţe şi
Întreprinderi să elaboreze reglementări în construcţii. Directiva referitoare la
produse de construcţii şi o serie de diferite standarde sunt implementate în
reglementările construcţiilor. Reglementările în construcţii includ şi aspecte
legate de securitatea la incendiu a construcţiilor. Există o reglementare
separată pentru coşuri de fum
Autorităţile locale sunt cele care execută majoritatea controalelor şi a
acţiunilor de supervizare.
¾ Finlanda
Există două principale acte normative, Legea serviciilor de salvare şi
Legea de utilizare a terenurilor şi construcţiilor, care acoperă domeniul
securităţii la incendiu. Pe baza acestor acte au fost emise o serie de decrete
şi ordine. Ministerul de Interne este responsabil în ceea ce priveşte aplicarea
Legii serviciilor de salvare, iar Ministerul Mediului pentru aplicarea Legii
construcţiilor.
Legea serviciilor de salvare reglementează responsabilităţile şi
sarcinile autorităţilor locale de salvare (brigăzile de pompieri). De asemenea
conţine şi prevederi din domeniul securităţii la incendiu. Conform acestor
prevederi, responsabilitatea privind securitatea la incendiu a clădirii revine
atât proprietarului cât şi utilizatorului. Autorităţile locale de salvare
urmăresc aplicarea acestor prevederi. Acestea deţin un rol important şi în
aplicarea altor reglementări de securitate.
165
 Legea de utilizare a terenului şi construcţie coroborată cu
reglementările în construcţii stabileşte un standard minim pentru proiectarea
şi construirea clădirilor. Reglementările privind securitatea la incendiu sunt
parte componentă a procesului de autorizare. Autorităţile locale de inspecţie
a clădirilor urmăresc aplicarea reglementărilor în construcţii. Autorităţile
locale de salvare sunt şi ele implicate în procesul de autorizare.
Există şi o serie de prevederi propuse de alte ministere care au un
impact semnificativ asupra securităţii la incendiu. Legea substanţelor
explozive şi a celor periculoase este în responsabilitatea Ministerului
Comerţului şi Industriei. Autoritatea pentru Siguranţa Tehnologică, care este
o autoritate centrală, şi serviciile locale de salvare aplică această legislaţie.
Legea Siguranţei Ocupaţiilor şi a Sănătăţii reglementează securitatea locului
de muncă şi este în responsabilitatea Ministerului Sănătăţii şi Afacerilor
Sociale.
¾ Grecia
Reglementarea de apărare împotriva incendiilor (Decretul
Prezidenţial P.D. 71/1987) este parte componentă a Reglementărilor
Naţionale în Construcţii. A fost introdusă în 1987 şi acoperă inclusiv noile
clădiri şi hotelurile existente. Clădirile construite înainte de 1987 respectă
diferite decrete şi reglementări emise de brigăzile de pompieri.
Protecţia pasivă la incendiu este parte componentă a Reglementărilor
de apărare împotriva incendiilor emise de Ministerul Mediului, pe când
protecţia activă la incendiu este în competenţa brigăzilor de pompieri.
Există legislaţie din domeniul apărării împotriva incendiilor pentru
cazuri speciale (de exemplu rafinăriile de petrol, instalaţii de gaze naturale
etc.). Legislaţia din domeniu este gestionată, în principal, de brigăzile de
pompieri, dar sunt implicate şi alte autorităţi (Ministerul Transporturilor,
Educaţiei, Sănătăţii Publice etc.).
¾ Irlanda
Există două acte normative principale care guvernează serviciile de
pompieri şi securitatea la incendiu în Irlanda, Legea serviciilor de pompieri
din 1981 şi Legea controlului construcţiilor din 1990. Ministerul Mediului şi
Autorităţile locale răspund în faţa Parlamentului (Dáil) de reglementările
privind securitatea la incendiu şi tot acest minister este cel care iniţiază
proiectele de acte normative care fac referire la această activitate.
Legea serviciilor de pompieri din 1981 (FSA) stabileşte autorităţile
care intervin la incendiu (37 de autorităţi locale) şi le dă în responsabilitate
166
apărarea împotriva incendiilor precum şi intervenţia în cazul altor situaţii de
urgenţă. Conţine de asemenea prevederi care stabilesc autorităţile
responsabile de apărare împotriva incendiilor în gestionarea securităţii la
incendiu a clădirilor (toate tipurile de clădiri mai puţin locuinţele
individuale).
Legea controlului construcţiilor din 1990 şi Reglementările naţionale
în construcţii conţin prevederi care stabilesc un minim de standarde de
performanţă pentru proiectarea şi construcţia clădirilor în Irlanda.
Reglementările în construcţii sunt bazate pe performanţă şi cuprind 12
secţiuni, de la A la M, dintre care evident face parte şi secţiunea B –
Securitatea la incendiu. Ministerul Mediului şi Autorităţile locale elaborează
ghiduri tehnice pentru conformitatea cu reglementările (Îndrumătorul tehnic
– Secţiunea B – Securitatea la incendiu).
Proprietarii construcţiilor sunt obligaţi să obţină de la Autoritatea de
Control a Construcţiilor un Certificat de Securitate la Incendiu înainte de a
începe construcţia. Acest certificat confirmă faptul că o construcţie este
realizată conform cu planurile depuse la autoritatea de control a clădirilor şi
va îndeplini cerinţele Părţii B (securitate la incendiu) din reglementările în
construcţii. Documentaţia este analizată de către ofiţeri (65 de ofiţeri care
sunt atestaţi profesional) şi este aprobată sau, după caz, respinsă. Acest
sistem funcţionează din 1992 şi este privit ca un pas important în
îmbunătăţirea standardelor de securitate a construcţiilor. Locuinţele
individuale trebuie să respecte Secţiunea B – Securitatea la incendiu din
cadrul Reglementărilor în construcţii, dar Certificatul de Securitate la
Incendiu nu se cere decât în cazul blocurilor de apartamente.
Există o serie de acte normative emise de departamentele
guvernamentale, precum Legea Substanţelor Periculoase din 1972 şi alte
reglementări asemănătoare (de exemplu licenţierea depozitelor de substanţe
petrolifere), care au un impact major asupra securităţii la incendiu.
¾ Italia
În Italia, Legea nr. 1570/1941, modificată şi completată de Legea
469/1961, atribuie Ministerului de Interne, prin intermediul Brigăzilor
naţionale de pompieri, coordonarea tuturor activităţilor legate de prevenirea
incendiilor, stingerea incendiilor şi a urgenţelor în general. Conform legii,
toate prevederile tehnice legate de prevenirea incendiilor sunt cuprinse într-
un decret al Ministerului de Interne, document ce este întocmit şi aprobat de
Comitetul Tehnic Ştiinţific Central de Prevenire a Incendiilor. Acesta este
un organism al Ministerului de Interne, constituit din reprezentanţi ai
167
Brigăzilor naţionale de pompieri şi din reprezentanţi ai altor ministere
implicate în activităţi de securitate. Reglementările tehnice sunt în
conformitate cu Reglementările Uniunii Europene şi sunt emise de
Compartimentul de Reglementare, Certificare şi Control din cadrul Direcţiei
Centrale de Prevenire şi Securitate Tehnică a Departamentului Serviciilor de
Pompieri Salvatori şi Apărare Civilă. Reprezentanţii Brigăzilor naţionale de
pompieri iau parte în procesele de reglementare de la nivel naţional (UNI şi
CEI) şi de la nivel european (CEN şi CENELEC).
¾ Norvegia
Directoratul de Securitate la Incendiu şi Securitate Electrică (DBE)
A fost înfiinţat la 1 Ianuarie 2001 prin fuziunea dintre Directoratul
de Securitate Electrică şi a Produselor din Norvegia şi Directoratul de
Prevenire a Incendiilor şi Exploziilor. Aria de responsabilitate a noului
directorat astfel creat include incendiile, exploziile, securitatea electrică,
transportul pe uscat al substanţelor periculoase, lichide şi gaze sub presiune,
securitatea produselor. Directoratul îşi desfăşoară activitatea conform Legii
Prevenirii Incendiilor şi Exploziilor, Legea Supervizării Instalaţiilor
Electrice şi a Echipamentelor Electrice şi Legea Controlului Produselor şi
Serviciilor de Consum. Directoratul de Securitate la Incendiu şi Securitate
Electrică este în subordinea Ministerului Muncii şi Administraţiei
Guvernamentale şi a Ministerului Copiilor şi Afacerilor Familiale. Începând
cu 1 iulie 2003, acest directorat s-a unit cu Directoratul de Apărare Civilă şi
Planificare a Urgenţelor rezultând un nou directorat de siguranţă publică.
Biroul Naţional de Administraţie şi Tehnologie a Construcţiilor
Reprezintă o legătură între Ministerul Guvernării Locale, industria
construcţiilor şi public. Biroul furnizează autorităţilor o privire de ansamblu
a problemelor care afectează industria de construcţii şi care încurajează
cooperarea dintre industrie şi sectorul public. Acest organism este
responsabil cu administrarea şi interpretarea reglementărilor naţionale în
construcţii şi are autoritatea de a administra un sistem centralizat al
aprobărilor proiectanţilor, constructorilor şi inspectorilor din industria de
construcţii. Biroul este responsabil de asemenea cu furnizarea informaţiilor
şi consultaţiei tehnice în ceea ce priveşte interpretarea reglementărilor în
construcţii la nivel naţional. Mai mult, acest organism întocmeşte studii de
cercetare care stau la baza revizuirii sau la baza simplificării
reglementărilor.
Legea Prevenirii Incendiilor şi Exploziilor

168
 Acest act a fost aprobat pe data de 14 iunie 2002 şi a intrat în vigoare
pe data de 1 iulie a aceluiaşi an. Acest document reprezintă un instrument
eficient în sprijinul unei activităţi performante de prevenire a incendiilor şi
exploziilor atât la nivel local cât şi la nivel central. Această reglementare
include măsuri preventive, de pregătire şi de intervenţie în domeniul
incendiilor şi exploziilor. Totodată, tratează şi problema siguranţei la
manipularea substanţelor periculoase şi la transportul bunurilor periculoase.
Legea Supervizării Instalaţiilor Electrice şi a Echipamentelor
Electrice
Această reglementare acoperă domeniul instalaţiilor şi
echipamentelor electrice (cu excepţia radiotelegrafiei şi radiotelefoniei).
Legea Controlului Serviciilor şi Produselor de Consum
Scopul reglementării este de a preveni daunele ce pot apărea pentru
sănătate datorită anumitor tipuri de produse sau datorită anumitor servicii.
Acest act se aplică în procesul de producţie, inclusiv la testarea, importul,
comercializarea, utilizarea şi alte operaţiuni de manipulare a produselor.
Orice persoană care produce sau care importă produse are datoria să obţină
informaţiile necesare dacă acţiunile lor pot produce sau nu daune sănătăţii
persoanelor.
Legea Planificării şi Construcţiei
Acest act conţine reglementări privind construcţiile, exproprierea,
refinanţarea şi codurile de construcţii. Reglementările în construcţii se
concentrează asupra atingerii unui nivel ridicat al calităţii construcţiilor şi a
unui proces eficient în planificare şi construcţie.
¾ Portugalia
Autorităţile Oficiale privind Securitatea la Incendiu
Evaluarea şi verificarea aplicării sistemelor şi măsurilor de
securitatea la incendiu (active/pasive) în construcţii implică câteva instituţii
precum:
- SNBPC – Serviciul Naţional de Apărare Împotriva Incendiilor şi
Protecţie Civilă – coordonează revizuirea reglementărilor şi este responsabil
cu verificarea;
- CSOPT – Consiliul Superior al Afacerilor Publice şi
Transporturilor – este responsabil cu legislaţia;
- IPQ – Institutul Calităţii din Portugalia - este responsabil cu
standardizarea, certificarea şi metodele;

169
 - LNEC - Laboratorul Naţional de Inginerie Civilă este responsabil
cu evaluarea comportării la foc a produselor;
- Brigăzile profesioniste de pompieri sunt responsabile cu evaluarea
şi controlul;
- Ministerul Economiei, pe lângă alte responsabilităţi mai are în
sarcină şi instalaţiile industriale.
SNBPC este un serviciu rezultat prin unirea fostului Serviciu
Naţional de Apărare împotriva Incendiilor cu fostul Serviciu Naţional de
Protecţie Civilă. Serviciul este în faza de acomodare având competenţele
celor două servicii cu accent deosebit pe securitatea la incendiu a clădirilor,
propuneri de măsuri legislative noi, întocmirea unor studii, elaborarea
criteriilor de analiză şi a planurilor de inspecţie.
În cadrul acestui nou serviciu există 14 tehnicieni care lucrează
permanent în domeniul securităţii la incendiu la 5 districte, urmând ca
pentru celelalte 13 districte să se mai angajeze un număr de 13 specialişti. În
cadrul fiecărei brigăzi de pompieri profesionişti există un număr de 12
specialişti care lucrează permanent în domeniul securităţii la incendiu.
Legislaţia actuală include multe reguli detaliate pentru diferite tipuri de
obiective. Regulile sunt prescriptive iar proprietarii trebuie să le urmeze. Pe
viitor, se preconizează că vor exista doar reguli cu caracter general, mai
puţin amănunţite şi bazate mai mult pe performanţă.
SNBPS lucrează la un proiect - RGSCI (Reguli Generale privind
Securitatea la Incendiu a Clădirilor) caracterizate de următoarele aspecte:
- să aibă aplicabilitate universală (independent de utilizare, natura
proprietăţii sau utilizării);
- să cuprindă întreg ciclul de viaţă al clădirii;
- să explice competenţele şi responsabilităţile tuturor entităţilor
implicate în proces;
- să conţină norme prescriptive acolo unde situaţia o impune;
- să respecte Euroclasele definite în 2000/147/CE şi 2000/367/CE;
- să respecte standardele EN specifice.
¾ Suedia
Există 3 mari părţi ale legislaţiei suedeze privind securitatea la
incendiu: Legea Serviciilor de Salvare din Suedia, Legea Substanţelor
Inflamabile şi Explozibile şi Legea Planificării şi Construcţiilor.
Legea Serviciilor de Salvare din Suedia şi Legea Substanţelor
Inflamabile şi Explozibile
170
 SRSA (Agenţia Serviciilor de Salvare din Suedia) este o autoritate
guvernamentală care reglementează securitatea la incendiu. În baza Legii
Serviciilor de Salvare din Suedia, SRSA lucrează la îmbunătăţirea
standardelor, reglementărilor şi recomandărilor cu caracter general. Legea
cuprinde reguli pentru toate tipurile de servicii de salvare şi supervizează
totodată şi securitatea la incendiu.
Legea Planificării şi Construcţiilor
Consiliul Locuinţei, Construcţiei şi Planificării este responsabil cu
managementul teritoriilor şi a resurselor de apă, dezvoltării urbane şi
construcţiei. Această reglementare implementează Directiva pentru
Produsele pentru Construcţii.
¾ Olanda
Sunt patru elemente principale de legislaţie privind securitatea la
incendiu: Legea serviciilor de pompieri din 1985, Legea locuinţei, Legea
muncii şi Legea mediului.
Ministerul de Interne, Departamentul de Control al Dezastrelor şi
pentru Servicii de Pompieri este autoritatea guvernamentală de expertiză în
domeniul securităţii la incendiu. Departamentul elaborează reglementări şi
dă avizul general atât pentru autorităţile locale, cât şi regionale.
Departamentul acţionează în baza Legii serviciilor de pompieri.
Ministerul locuinţei, planificării teritoriului şi mediului are sarcina
de a crea condiţiile pentru calitatea locuinţelor şi a altor construcţii şi
pentru calitatea vieţii în societatea de astăzi şi de mâine. Populaţia trebuie
să aibă suficient spaţiu pentru a locui în condiţii de sănătate, a se simţi în
siguranţă şi a avea respect pentru mediul în care locuieşte. Sarcinile
privind suprafeţele pentru locuinţe şi mediul au la bază Legea locuinţei şi
Legea mediului. Decretul (Legea) construcţiilor este de asemenea o bază
importantă de reglementare (nu numai pentru construcţii de locuit, ci şi
pentru construcţii şi amenajări care nu au destinaţie de locuinţe).
Inspecţii ale ministerelor
Atât Ministerul de Interne, cât şi Ministerul Locuinţei, Planificării
Teritoriului şi Mediului au câte un departament de inspecţie care este
responsabil pentru inspecţia periodică a autorităţilor regionale şi locale.
Autorităţile regionale şi locale sunt responsabile pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor şi realizează majoritatea supravegherilor şi incendiilor.
Ele au legislaţie locală suplimentară privind utilizarea construcţiilor sub
aspectul securităţii la incendiu.
¾ Marea Britanie
171
 Legislaţia care se aplică în mod curent în Anglia este destul de
complexă. Se aplică o legislaţie diferită în Anglia şi Ţara Galilor, în Scoţia
şi în Irlanda de Nord. În plus, insulele de pe Canalul Mânecii (“Channel
Islands“) şi în the Isle of Man au ansambluri legislative separate aplicând
legislaţie specifică.
În prezent, se utilizează peste 100 elemente, separate de legislaţie,
care acoperă securitatea la incendiu a construcţiilor aflate în exploatare. În
majoritatea construcţiilor securitatea la incendiu este acoperită de Legea
prevenirii incendiilor (the Fire Precautions Act) sau de Reglementările de
prevenire a incendiilor (la locul de muncă) (the Fire Precautions
(Workplace) Regulations), deşi se pot aplica elemente specifice de legislaţie
în funcţie de destinaţia construcţiei precum Legea teatrelor (pentru
construcţie folosită ca teatru) sau Legea licenţei (pentru o construcţie în care
se vinde alcool).
În cazul oricărei construcţii noi sau modificărilor constructive
avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu vor trebui luate în considerare
ca parte a procesului de aprobare (autorizare a construcţiei) prevăzut de
legislaţia relevantă a construcţiilor.
Guvernul Angliei propune modificări majore ale legislaţiei ce
acoperă securitatea la incendiu în construcţii din Anglia şi Ţara Galilor care
se intenţionează să intre în vigoare în următorii 1-2 ani. S-a anticipat că vor
fi modificări similare în Scoţia şi Irlanda de Nord în acelaşi timp.
Scoţia are responsabilitatea privind legislaţia în toate domeniile
referitoare la incendii. În consecinţă orice legislaţie nouă sau modificare la
legile existente este necesar să fie adoptată de Parlamentul Scoţiei. De
asemenea Scoţia are posibilitatea de a introduce legislaţie nouă, diferită,
care nu este necesar să existe şi în Anglia şi Ţara Galilor. Obligaţiile privind
securitatea la incendiu sunt prevăzute de Legea serviciilor de pompieri 1947
cu completările ulterioare.
În anul 2002, Executivul scoţian, a introdus o Carte albă conţinând
propuneri pentru adaptarea legislaţiei viitoare privind securitatea la incendiu
în Scoţia. Intenţia clară este de a introduce o nouă lege ce va înlocui Legea
din 1947 cu împuternicirile, obligaţiile şi responsabilităţile, inclusiv cele
referitoare la securitatea la incendiu. Aceasta este în discordanţă cu
propunerea actuală a Angliei şi Ţării Galilor de a utiliza metoda legislaţiei
subsidiare prin reglementare în procesul de adoptare înaintea unei noi serii
de modificări.

172
 Autorităţi naţionale
În Anglia şi Ţara Galilor, departamentul din guvern responsabil
pentru securitatea la incendiu în construcţii este Biroul primului
ministrului. Acelaşi departament este de asemenea responsabil pentru
reglementările din construcţii. În Scoţia şi Irlanda de Nord sunt
departamente guvernamentale separate.
Executivul scoţian este autoritatea statului competentă din Scoţia şi
îşi îndeplineşte responsabilităţile prin Divizia de planificare a situaţiilor de
urgenţă şi incendiilor care este parte a Departamentului de Justiţie. În
Divizia de planificare a situaţiilor de urgenţă şi incendiilor există o secţiune
pentru incendii (de pompieri). În plus există un Inspectorat al serviciilor de
pompieri, separat de Inspectoratul serviciilor de pompieri din Anglia şi Ţara
Galilor.

¾România
Conform Legii nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor,
apărarea împotriva incendiilor constituie o activitate de interes public,
naţional, cu caracter permanent, la care sunt obligate să participe, în
condiţiile prezentei legi, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,
precum şi toate persoanele fizice şi juridice aflate pe teritoriul României.
Coordonarea, controlul şi acordarea asistenţei tehnice de specialitate
în domeniul apărării împotriva incendiilor se asigură de Ministerul
Administraţiei şi Internelor, la nivel central prin Inspectoratul General
pentru Situaţii de Urgenţă, iar la nivel local prin inspectoratele pentru
situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă elaborează strategia
naţională de apărare împotriva incendiilor, care se prezintă Guvernului spre
aprobare de către ministrul administraţiei şi internelor. Inspectoratele pentru
situaţii de urgenţă judeţene şi al municipiului Bucureşti îşi exercită
atribuţiile specifice în zone de competenţă stabilite prin hotărâre a
Guvernului. Managementul situaţiilor de urgenţă determinate de incendii se
asigură prin componentele Sistemului Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă.
Autorităţile administraţiei publice locale asigură aplicarea măsurilor privind
activităţile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în planurile de analiză
şi acoperire a riscurilor, ce se întocmesc la nivelul localităţii şi judeţului.

173
 Persoanele fizice şi juridice răspund, potrivit legii, de stabilirea şi
aplicarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, precum şi de
consecinţele producerii incendiilor.
10. Cerinţe privind prevenirea incendiilor în clădiri
Generalităţi
Cerinţele de performanţă sunt cuprinse în manuale şi reglementări.
Securitatea la incendiu este o parte centrală a securităţii clădirilor şi trebuie
să fi înţeleasă de toţi cei implicaţi. Ingineria securităţii la incendiu este o
disciplină care trebuie cunoscută mai bine de către constructori, utilizatori şi
serviciile de pompieri. Serviciile de pompieri (atât serviciile de preventire
cât şi serviciile de intervenţie) trebuie să fie implicate în primele etape ale
construirii. Toate părţile trebuie să coopereze. Pe timpul vieţii unei clădiri
pot avea loc o serie de modificări (schimbare de destinaţie, modificări
constructive) care pot afecta securitatea la incendiu. Interconexiunile dintre
codul construcţiilor, reglementările de apărare împotriva incendiilor şi
răspunsul la incendiu trebuie să fie strâns legate, supervizate şi actualizate
pentru menţinerea nivelului de securitate la incendiu. În unele ţări,
autorităţile cu securitatea la incendiu sunt foarte implicate, în altele au un rol
redus.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel:
¾ Austria
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
Există 9 reglementări diferite privind construcţiile în Austria.
Dezvoltarea unei legislaţii comune este încă în evoluţie. Securitatea în caz
de incendiu va fi probabil inclusă în Constituţia federală.
Implementarea standardelor CEN în legislaţie este un proces în dezvoltare.
Există tabele corespondente privind clasificarea produselor de
construcţie din reglementările naţionale în standardele CEN.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Diferă de la land la land şi depinde de utilizare.
Clădiri rezidenţiale :
Pentru măsurile de securitate sunt responsabile autorităţile pentru
construcţii ale landului. Acestea pot apela la diferiţi specialişti, de ex:
serviciile de pompieri.
Construcţii industriale:

174
 Evaluarea securităţii la incendiu cade în responsabilitatea
autorităţilor pentru construcţii ale landurilor, autorităţile locale şi autorităţile
pentru locuri de muncă. Acestea pot fi serviciile de pompieri.
Documentaţie privind prevenirea incendiilor
Proprietarul sau utilizatorul are fie un concept (scenariu) de
securitate la incendiu ori autorităţile le dau îndrumări(cerinţe) scrise.
¾ Belgia
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
Reglementările pentru construcţii sunt în prezent, în întregime
prescriptive. În urma unui studiu, s-a decis modificarea reglementărilor
prescriptive şi elaborarea reglementărilor performanţiale. S-au elaborate
diferite reglementări ca de exemplu pentru ascensoare, reacţie la foc,
rezistenţă la foc.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
1. Proprietarul construcţiei solicită autorizaţie de construcţie la
autorităţile locale (primar);
2. Primarul solicită la serviciul de pompieri un aviz de securitate la
incendiu;
3. Serviciul de pompieri scrie un raport în baza reglementărilor
existente (reglementări generale şi specifice);
4. Raportul este trimis primarului şi proprietarului;
5. După construire, serviciul de pompieri verifică conformitatea între
raport şi construcţie.
Dacă nu este posibilă îndeplinirea reglementărilor, există o comisie
de acordare a derogărilor. Există unele probleme privind uniformizarea
rapoartelor şi diferitelor interpretări ale inspectorilor locali.
Documentaţie privind prevenirea incendiilor
Reglementările generale şi specifice descriu rezistenţa la foc, clasele de
construcţii, compartimentare, conceptul de evacuare, ascensoare, ş.a.
¾ Danemarca
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
Reglementările privind construcţiile sunt prescriptive dar sunt permis şi alte
soluţii dacă sunt argumentate pe bază de documente. În viitor se vor
implementa reglementările performanţiale (ingineria securităţii la incendiu).
Reglementările privind construcţiile vor fi atunci împărţite în două părţi –
una prescriptivă şi una performanţială. Se aşteaptă ca reglementările
performanţiale să fie utilizate în puţine clădiri. Directiva referitoare la
Produsele pentru Construcţii şi standardele europene de clasificare a

175
produselor pentru construcţii sunt implementate în legislaţia privind
construcţiile.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Documentaţie privind prevenirea incendiilor
Etapele pentru obţinerea autorizaţia de construire :
1. Proprietarul cere permis de construcţie;
2. Comitetul local pentru locuinţe convoacă pe toţi cei implicaţi la
consultări, inclusiv serviciul de pompieri ca specialişti;
3. Pentru anumite tipuri de proiecte (locuri cu risc de incendiu
ridicat) serviciul local de pompieri este responsabil cu partea de permis de
construcţie privind securitatea la incendiu;
4. În primă fază a proiectului este normal să se acorde permis privind
fundaţia clădirii;
5. Un permis de construcţie este emis pe baza proiectului detaliat;
6. Când clădirea este complet construită comitetul pentru locuinţe
emite autorizaţia care confirmă că autorităţile nu au găsit nicio
neconformitate. Nu se face nicio inspecţie înaintea începerii utilizării
construcţiei. Adesea apar probleme deoarece comitetul pentru locuinţe nu
are pregătire în domeniul securităţii la incendiu. Rezultă situaţii în care
ofiţerii de prevenire trebuie să utilizeze controale de prevenire pentru a
corecta greşelile.
¾ Finlanda
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
Este implementată prin legislaţia pentru construcţii cu o lege
separată privind aprobările pentru produse. Cele şase cerinţe esenţiale ale
CPD sunt incluse în legislaţia pentru construcţii.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Etapele pentru obţinerea autorizaţia de construire :
• Cerere scrisă pentru permis de construcţie. Cererea trebuie să includă
rapoarte specifice, desenele proprietarului şi altele asemenea.
• Autoritatea locală în construcţii aprobă permisul de construcţie. În
funcţie de exemplu, de nivelul autorităţilor municipale, organismul
de aprobare poate fi un comitet, o structură municipală, şeful unui
birou specific etc.
• Întrunirile şi inspecţiile necesare sunt specificate în permis, de
asemenea este specificat ce documente şi rapoarte trebuie să fie
prezentate autorităţii pentru construcţii.

176
 • În şedinţa iniţială sunt stabilite în detaliu cerinţe diferite, pot fi una
sau mai multe întâlniri şi care pot fi organizate chiar înainte ca
permisul să fie aprobat. Constructorul aranjează această întâlnire şi
printre participanţi sunt cel puţin proprietarul terenului, proiectantul
şef şi inspectorul în construcţii de la autoritatea locală pentru
construcţii.
• Constructorul are responsabilitatea generală privind respectarea
tuturor reglementărilor relevante. Aceasta include supravegherea
lucrărilor în care scop trebuie păstrat un document de inspecţie
pentru toate verificările şi inspecţiile.
• Unele inspecţii sunt realizate de autoritatea pentru construcţii. La
cerere supravegherea poate fi de asemenea încredinţată
constructorului în conformitate cu planul de supraveghere aprobat.
• Autoritatea pentru construcţii realizează inspecţia finală. Ea acoperă
în principal documentaţia. Documentele de securitate la incendiu
sunt considerate ca parte a procesului de aprobare. Autorităţile locale
pentru situaţii de urgenţă sunt în principal autorităţile municipale
implicate activ în procesul de aprobare a lucrării în strânsă
colaborare cu autorităţile pentru construcţii. Colaborarea poate lua
diverse forme: comitete comune, consultaţie scrisă, inspecţii comune
etc. În majoritatea municipalităţilor, autorităţile pentru construcţii se
sprijină puternic pe autorităţile pentru situaţii de urgenţă, experte
când este vorba de aspecte de securitate la incendiu. Implicarea
autorităţilor de salvare este considerată extrem de importantă şi în
noua legislaţie care intră în vigoare din ianuarie 2004. Aceasta este
menţionată ca una din sarcinile serviciilor locale de urgenţă.
Suplimentar la procesul de aprobare, în multe construcţii autorităţile
pentru situaţii de urgenţă realizează o inspecţie de prevenire a incendiilor
înaintea intrării în exploatare a construcţiilor. Acest tip de inspecţie este
realizat întotdeauna în obiective cu risc mare.
Documentaţie pentru prevenirea incendiilor
O cerinţă a documentaţiei specifice este concordanţa cu
instrucţiunile pentru utilizarea şi întreţinerea construcţiei. Aceste instrucţiuni
trebuie să cuprindă de exemplu ce tip de proceduri de întreţinere sunt
necesare pentru diverse echipamente şi sisteme.
Documentaţia de securitate trebuie să fie realizată pentru anumite
construcţii, atât noi cât şi existente. Acestea sunt construcţii rezidenţiale cu
cinci sau mai multe apartamente, locuri de muncă cu 30 sau mai multe

177
persoane prezente în construcţie, hoteluri, spitale, spaţii de asamblare,
construcţii industriale mai mari etc.
Documentaţia trebuie să cuprindă informaţii asupra riscurilor de
accident, măsurilor de prevenire, instruire, planuri de protecţie împotriva
direcţiilor etc.
¾ Germania
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
Standardele CEN sunt obligatorii. Eurocodurile sunt conţinute în
toate legile statului pentru construcţii. Excepţiile de la aceste standarde
trebuie să fie comunicate autorităţii statului pentru construcţii. Autoritatea
statului examinează cererea şi-şi poate da acceptul.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Etape în procesul de construcţie din Legea de proiectare şi
construcţie:
1. Proprietarul construcţiei foloseşte un arhitect autorizat pentru a
depune cererea de construcţie autorităţii municipale de autorizare a
construcţiilor (autoritatea pentru construcţii din oraş sau land). Cererea se
consideră depusă numai după completarea fără greşeli.
2. Autoritatea (autoritatea pentru construcţii) examinează cererea şi
consultă unele birouri stabilite prin lege. În conformitate cu tipul
construcţiei sau destinaţie aceasta poate implica serviciile profesioniste de
pompieri sau autorităţile de prevenire a incendiilor judeţene. Unele landuri
au experţi privaţi autorizaţi pentru prevenirea incendiilor.
2a) Unele landuri au un sistem rapid de aprobare a modului de
construcţie. Construcţiile care îndeplinesc toate cerinţele landului şi sunt
destinate pentru a fi utilizate ca şi construcţii de locuinţe sau pentru birouri
(de obicei construcţii sub regimul (limita) de clădire înaltă şi dimensiunea
maximă de 40 pe 40 m) trebuie să fie înregistrate numai la autoritatea de
autorizare a construcţiilor. Executarea planurilor construcţiei şi respectarea
tuturor reglementărilor de prevenire a incendiilor sunt responsabilitatea şi
obligaţia arhitectului şi proprietarului construcţiei.
3. După ce au fost consultate toate birourile, autoritatea pentru
construcţii emite o autorizaţie de construcţie care încorporează toate
recomandările acestor birouri. În funcţie de tipul construcţiei şi de
destinaţie, autorizaţia de construcţie poate conţine cerinţe speciale tehnice,
constructive şi de prevenire operativă a incendiilor. Dacă nu este cazul, se
aplică cerinţele generale de prevenire a incendiilor din codurile pentru
construcţii.

178
 4. Proprietarul construcţiei primeşte un document de la autoritate
(autoritatea pentru construcţii) şi anume autorizaţia de construcţie.
Proprietarul construcţiei poate face contestaţie în perioada prescrisă şi poate
contesta total sau parţial autorizaţia de construcţie. Odată expirată perioada
pentru contestaţii, autorizaţia de construcţie devine parte a ordonanţelor
pentru construcţii şi astfel devine validă.
5. Construcţia poate fi realizată.
În cazul construcţiilor deosebit de mari se realizează inspecţii în
cursul construcţiei. După încheierea construcţiei, proprietarul ei comunică
aceasta la autoritatea pentru construcţii. Aceasta poate executa o inspecţie
finală, totuşi aceasta nu este o condiţie. De regulă sunt obligatorii inspecţii
finale pentru construcţii speciale. Trebuie să fie prezentate toate certificatele
experţilor privind aspectele tehnice ale construcţiei (sisteme sprinkler,
sisteme de ventilare, iluminat de siguranţă etc.). Serviciile de pompieri şi
inspectorii de prevenire pot participa la inspecţiile construcţiilor. În
conformitate cu autorizaţia de construcţie proprietarul sau utilizatorul
construcţiei este responsabil pentru securitatea la incendiu pe întreaga durată
de existenţă a construcţiei. Acele tipuri de construcţii care sunt subiectul
inspecţiilor de prevenire a incendiilor sunt în atenţia inspectorilor deoarece
în orice moment pot apare deficienţe substanţiale cauzate de defecţiuni
funcţionale sau de utilizarea neautorizată a construcţiei.
Documentaţia pentru prevenirea incendiilor
Reglementările de protecţie la foc pentru construcţii din Germania
conţin cerinţe multiple pentru protecţia persoanelor, clasificări sub aspectul
rezistenţei la foc a elementelor de construcţii, protecţie la fum, materiale de
construcţii autorizate, tehnologia de protecţie la foc pentru a include
reglementări de inspecţie.
Există totdeauna căi alternative pentru a realiza scopurile de
protecţie la foc. Pentru construcţii speciale se aplică o documentaţie pentru
sisteme de prevenire a incendiilor.
¾ Grecia
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
Nu este implementată. Autorităţile par să nu aibă preocupări serioase
referitoare la aceasta cel puţin în prezent.
Lucrări de construcţie – securitate la incendiu
Etapele pentru obţinerea autorizaţiei de construire :
1. Proprietarul terenului, prin proiectanţi profesionişti, se adresează
autorităţilor locale pentru construcţii pentru autorizaţie de construcţie

179
depunând un dosar complet care include toate desenele şi calculele din
proiectul de arhitectură şi structură al construcţiei proiectate.
2. Acest dosar include printre altele proiectul de securitate la
incendiu în conformitate cu legislaţia din Grecia. Controlul proiectului de
protecţie pasivă la incendiu este realizat de Departamentul orăşenesc de
proiectare şi controlul măsurilor active de serviciul de pompieri local.
3. Când, după consultare proiectul de mai sus al construcţiei este
aprobat, este emisă autorizaţia de construcţie şi proprietarul poate începe
construcţia.
4. După terminarea construcţiei, responsabilitatea pentru măsurile de
securitate la incendiu revine proiectantului şi proprietarului.
5. Nu este obligatorie o inspecţie a autorităţilor pentru construcţii şi
serviciilor de pompieri, dar aceasta ar putea fi realizată în orice moment pe
durata de existenţă a construcţiei. Dacă construcţia este de interes public
major (supermarket, cinematograf, restaurant, obiectiv industrial etc.) este
obligatoriu să se obţină un certificat de protecţie la incendiu după inspecţie
şi înainte de darea în folosinţă. Valabilitatea acelui certificat de protecţie la
incendiu este de obicei 5 ani. Încălcarea reglementărilor de securitate la
incendiu intră sub incidenţa legii şi se pedepseşte.
În unele construcţii (de exemplu instalaţii industriale, suprafeţe de
întruniri publice etc.) instruirea angajaţilor este cerută de legislaţie cu scopul
de a obţine certificat de protecţie la incendiu. Instruirea include exploatarea
sistemelor de protecţie la incendiu. În plus, programul de instruire a al
angajaţilor este implementat la obiective cu risc mare care uneori include
scenarii de accidente pentru a verifica cooperarea între autorităţile implicate
şi salariaţi sau public. Sunt multe probleme în acest domeniu:
• În general, se constată o subestimare a necesităţii asigurării
securităţii la incendiu de către proiectanţii, inginerii, constructorii şi
utilizatorii construcţiei.
• Deşi aproape toate construcţiile trebuie să se doteze cu mijloace de
protecţie la incendiu în conformitate cu reglementările în domeniu,
de obicei numai proprietarii care trebuie să obţină o autorizaţie de
funcţionare de la autoritatea competentă instalează sistemele de
protecţie la incendiu necesare.
• Nu există un laborator oficial de încercări la foc, sunt doar câteva
standarde greceşti de încercări la foc şi cerinţele de performanţă la

180
 foc ale materialelor şi componentelor pentru construcţii sunt limitate
de legislaţie.
• Nu este suficientă cooperare între diverşii specialişti care sunt
implicaţi în proiectarea construcţiilor (arhitecţi, ingineri civili,
ingineri electricieni, experţi etc.). De multe ori planurile de securitate
la incendiu afectează proiectele arhitecturale şi aceasta creează unele
probleme, dacă nu există cooperare şi asigurare de mijloace de
apărare împotriva incendiilor.
În unele cazuri, sunt mai multe autorităţi care au jurisdicţie.
Deoarece adesea nu este o cooperare corespunzătoare între diferite autorităţi
şi nu sunt bine clarificate responsabilităţile, se constată dificultăţi şi
confuzie.
• Este un număr foarte limitat de experţi cu experienţă în domeniul
ingineriei securităţii la incendiu.
¾ Irlanda
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii este implementată.
În Legea controlului în construcţii 1990 şi în reglementările
subsecvente. Reglementările în construcţii 1997 stabilesc, în format
funcţional similar „Securităţii la incendiu”, ca standardele de securitate la
incendiu să fie aplicate în proiectarea şi realizarea construcţiilor din Irlanda.
Aceste reglementări sunt susţinute de de o serie de documente de conducere
tehnică, care includ Securitatea la incendiu TGD B, a cărei utilizare indică
conformitatea cu cerinţele funcţionale. TGD B conţine prevederi pentru
proiectanţi de a utiliza metode şi proiecte altele decât cele pe care le conţine,
care includ soluţii de inginerie a securităţii la incendiu pentru a realiza
conformitatea cu Reglementările.
În prezent TGD B sunt revizuite pentru a încorpora standardele
europene de performanţă la incendiu, de încercări şi de clasificare.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Conformitatea cu Reglementările naţionale pentru construcţii din
Irlanda este în responsabilitatea proiectantului, constructorului şi
proprietarului construcţiei. În prezent nu există un sistem de aprobare statuat
(ca în Anglia) sau o certificare statuată a sistemului de conformitate (ca în
Europa de sud). De mulţi ani a operat o certificare nestatuată a sistemului de
conformitate pentru scopuri de transfer a proprietăţii prin convenţie între
declaraţiile legale (Societatea juridică) şi de arhitectură (RIAI).
Oportunitatea şi posibilitatea de a introduce un sistem de certificare statuat,

181
care este oferit prin legislaţia din 1992, este examinată în prezent şi este
aşteptat în curând un raport provizoriu.
Deşi legislaţia din 1992 stabileşte de asemenea autorităţile de control
pentru construcţii (principalele 37 autorităţi locale) şi le dă împuterniciri
executive, ele nu au rol principal în realizarea conformităţii cu
Reglementările pentru construcţii, căci acesta se realizează efectiv la
vânzarea proprietăţii.
Excepţie este sistemul de certificare de securitate la incendiu descris
mai sus. În acest caz reglementările de control pentru construcţii, elaborate
în 1992 şi modificate în 1997, cer elaboratorilor să obţină un certificat de
securitate la incendiu, care constituie efectiv o verificare asupra aspectelor
privind securitatea la incendiu din proiect, înaintea începerii construcţiei.
Elaboratorul trebuie să prezinte o cerere autorităţii de control pentru
construcţii relevante pentru certificat de securitate la incendiu, cu desenele,
specificaţiile şi calculele corespunzătoare pentru a demonstra că proiectul
este în conformitate cu cerinţele Reglementărilor (şi TGD B sau o
alternativă acceptabilă). Se plăteşte un onorariu la depunerea cererii pentru a
acoperi costurile autorităţii de control pentru construcţii. Ofiţerii de
prevenire verifică proiectul pentru conformitate şi recomandă autorităţii de
control pentru construcţii să emită certificatul, cu sau fără condiţii, sau să-l
respingă. În fiecare an sunt procesate circa 6000 FSC. Construcţiile de locuit
individuale (nu şi blocurile de locuinţe) sunt excluse de la cerinţa de a
obţine certificat de securitate la incendiu, dar nu sunt exceptate de la
îndeplinirea cerinţelor Reglementărilor pentru construcţii care includ
securitatea la incendiu.
Investitorii sunt de asemenea obligaţi de lege să informeze despre
începerea lucrărilor pentru locuinţe autorităţile de control pentru construcţii
relevante înaintea începerii construcţiei Aceasta dă posibilitate inspectorilor
(ofiţeri pentru controlul construcţiilor) să viziteze amplasamentele în diverse
etape ale construcţiei. Nu este o cerinţă universală pentru inspecţii ale
amplasamentului/pe durata construcţiei (12,15 % din construcţii sunt
acoperite de comunicări valabile de începere a construcţiei). Securitatea la
incendiu este o parte centrală a activităţilor de control a construcţiilor din
Irlanda. La un număr de autorităţi locale, sarcina de administrare a
sistemului general de control a construcţiilor a fost încredinţată serviciului
de pompieri. Raportul global (2002) consideră că aceasta a fost o practică
benefică şi ar trebui să fie extinsă la toate autorităţile locale. Atenţia este
acum concentrată pe implementarea acestei recomandări.
182
 Documentaţie pentru prevenirea incendiilor
Ghidurile securităţii la incendiu pentru persoanele în control la
diferite categorii de construcţii conţin o recomandare ca un registru de
securitate la incendiu elaborat şi actualizat la construcţiile individuale.
Ghidurile conţin informaţii asupra problemelor acoperite de registru şi
ofiţerii de prevenire verifică pe timpul inspecţiilor dacă acesta este
actualizat. Una din problemele incluse în actualizarea Legii serviciilor de
pompieri, 1981 dă o bază statutară specifică acestei cerinţe de „bună
practică” căci este văzută în general ca un indicator bun al managementului
de securitate la incendiu la construcţii.
O altă problemă de luat în considerare este necesitatea de a lega
proiectul de securitate la incendiu în construcţii complexe de tipul
registrului de management al securităţii la incendiu menţionat mai sus.
Există pericolul ca avantajul caracteristicilor proiectului de securitate inerent
şi sistemele complexe de securitate active să fie pierdut când clădirea trece
de la etapa de construcţie la cea de utilizare sau când aceasta se modifică în
timp. Conceptul de „dosar de securitate a construcţiei” a fost aplicat ca o
„bună practică”. Modificările propuse la Legea serviciilor de pompieri 1981
vor da de asemenea posibilitatea pompierilor să ceară o persoană pentru
controlul construcţiilor pentru a avea o evaluare a securităţii la incendiu a
construcţiilor respective realizată şi raportată de o persoană competentă
profesional.
¾ Italia
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii este
implementată.
Multe standarde naţionale implementează standarde europene şi
prevederile acestora sunt incluse în reglementări. Acest proces a fost realizat
uşor, deoarece perceptele date de cerinţele fundamentale ale directivei au
fost deja prezentate în reglementările anterioare. Directiva a fost
implementată prin Decretul prezidenţial nr. 246/1993. Referitor la procesul
de reglementare a CEN, în conformitate cu Noua Abordare, Italia îşi
exprimă opinia prin UNI „Autoritatea de reglementară voluntară” care
include serviciile naţionale de pompieri. Pompierul participă în comitete
privind problematica de stingere a incendiilor şi în alte comitete care
acţionează pe linie de securitate. La sfârşitul votului formal în CEN şi după
ce standardele au obţinut statutul deplin, sunt implementate prin decret.
Serviciul naţional de pompieri din Italia este reprezentat în Comitetul
permanent al Directivei de un expert pompier permanent. Ofiţerii de

183
pompieri urmăresc şi participă la lucrările Grupul de reglementări în
domeniul incendiilor.
Procesul de construcţie –securitate la incendiu
În conformitate cu reglementările italiene, lucrările de construcţie se
supun obligaţiei de a obţine autorizaţie de construcţie sub controlul
Comisiei de construcţie municipale (prezentă în toate cele 8000
municipalităţi din Italia). În aceste comisii este reprezentat comandantul
serviciului de pompieri al provinciei.
Documentaţie pentru prevenirea incendiilor
Este prevăzută prin Decretul din 4 mai 1998 care specifică atât
documentele necesare pentru examinarea proiectului şi cele care trebuie
elaborate pentru a face inspecţia posibilă. Documentaţia necesară pentru a
obţine Certificatul de prevenire a incendiilor include:
- certificatul de ignifugare pentru uşi şi alte elemente de închidere (a
golurilor);
- declaraţia de montare corespunzătoare pentru uşi şi alte elemente
de închidere (a golurilor);
- declaraţia de aplicare corespunzătoare pentru elemente de protecţie
la incendiu, precum acoperiri intumescente;
- raportul tehnic privind rezistenţa la foc a elementelor de structură şi
a celor care nu intră în structura construcţiei;
- declaraţia de montare corespunzătoare pentru elementele clasificate
în conformitate performanţele lor de reacţie la foc;
- declaraţia de conformitate pentru instalaţii reglementate prin legea
46/1990 (producerea, transportul şi utilizarea energiei electrice şi a altor
instalaţii). Astfel de declaraţie constă din desenul (proiectul) instalaţiei, lista
de materiale utilizate şi declaraţia de montare (instalare) corespunzătoare;
- declaraţia de conformitate pentru instalaţii reglementate prin Legea
46/1990;
- declaraţia pentru montarea instalaţiilor de protecţie la descărcări
electrice atmosferice.
¾ Norvegia
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii este
implementată în legislaţia naţională. Reglementările tehnice fac trimiteri
către standardele de referinţă norvegiene care au preluat standardele
europene armonizate.
Una din modificările majore este cea din capitolul securitate la
incendiu. Codul de legi despre securitatea la incendiu a fost redus de la 32

184
de pagini cu soluţii pentru toate tipurile de construcţii. Noul concept trebuie
dezvoltat de Comitetul Nordic pentru Reglementări în Construcţii (NKB),
care de mult timp lucrează la aceste reglementări de prevenire. S-a lucrat în
cooperare cu alte ţări cu condiţii climatice similare, cu materiale de
construcţie similare, cu aceleaşi standarde de viaţă, dar sunt fonduri limitate
de a finanţa cercetările în dezvoltarea acestor noi cerinţe. Multe din aceste
lucruri au fost armonizate cu Directiva 89/106/EEC, cu modificările
ulterioare.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
În Norvegia, domeniul acesta este bine definit. Sistemul stipulează
obligaţia proprietarului şi arhitectului, proiectantului şi constructorului.
Firmele autorizate care să supervizeze, contracteze sau să construiască şi
firmele care verifică proiectele şi execuţia sunt înregistrate la autoritatea
locală care are aceste atribuţii. Autorităţile locale au un rol considerabil
redus în supravegherea clădirilor în construcţie.
Toate părţile care au contracte cu clientul pentru lucrările esenţiale
care se supun reglementărilor în construcţii trebuie să fie direct
răspunzătoare la autorităţile locale. Planurile de control trebuie să arate cine
este responsabilul din cadrul autorităţii de control şi cat este de performant
controlul. Evaluarea se bazează pe organizarea şi calitatea sistemului în
cadrul firmelor şi de calificarea experienţei din firmă.
Etapele pentru obţinerea autorizaţia de construire din Legea privind
planificarea construcţiilor:
1. Proprietarul clădirii răspunde de găsirea unei persoane competente
să realizez construcţia.
2. Autoritatea locală evaluează aplicarea prevederilor de către
firmele autorizate.
3. Arhitecţii autorizaţi, proiectanţii şi contractorii trebuie să fie
specificaţi pe plan, care confirmă că toate cerinţele sunt respectate şi au fost
luate în calcul.
4. Când clădirea a fost realizată autoritatea locală certifică practic
prin completarea unor procese verbale de control în acord cu PBA (Planning
and Building Act).
Certificatul înseamnă că autorităţile nu au găsit deficienţe. Acest
lucru se realizează înainte de exploatarea clădirii.
¾ Suedia
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii:
185
 Standardele pentru clădiri reprezintă prescripţiile principale. Acestea
acordă proprietarilor de clădiri mai multe opţiuni pentru proiectare tehnică
din punct de vedere al securităţii la incendiu precum şi modele de calcul.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Etapele pentru obţinerea autorizaţiei de construire din Legea privind
Planificarea Construcţiei.
- Constructorul solicită permisiunea de a construi şi face o notificare
de construcţie.
- Comitetul local invită la consultaţii verificatorii de proiecte, iar
aceştia pot apela la pompierii locali in calitate de experţi.
- La aceste consultaţii verificatorii verifică modul în care regulile
sunt respectate de către constructor, putându-se solicita şi un arbitru.
- Autorizaţia de construcţie este acordată numai dacă sunt prezentate
toate schiţele desenate şi părţile scrise. Toate cerinţele inclusiv securitatea la
incendiu trebuie să fie în acord cu legislaţia.
- Când clădirea este realizată complet, comitetul local acordă
certificatul după realizarea unui control, cu condiţia să nu existe observaţii.
- În acest sistem, proprietarii construcţiilor îşi asumă toată
răspunderea. Dar greşelile sistemului de control afectează securitatea.
SRSA elaborează materialele cu privire la securitatea la incendiu,
regulamentele şi modul de aplicare. Acest lucru se aplică de toate părţile, de
la arhitecţi până la comercianţi.
Inspectorii de prevenire nu sunt bucuroşi de această situaţie, întrucât
adesea inspectorii trebuie să corecteze greşelile în clădirile de construcţii.
Documentaţii de prevenire a incendiilor
Documentaţiile trebuie să cuprindă referiri la rezistenţa la foc a
clădirii şi elementelor de construcţii, compartimentările, planurile de
evacuare, funcţionarea în caz de incendiu a instalaţiilor de aer condiţionat,
controlul intern.
¾ Olanda
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
Legislaţia pentru construcţii cuprinde referiri la standardele CEN.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Etapele pentru obţinerea autorizaţiei de construire conform Legii
Caselor:
1. Constructorul solicită permisiunea de a construi.
2. Primarul face notificarea care este publicată în presa locală.
3. Autorizaţia este confruntată cu planul local de dezvoltare,
documentaţia de construcţie, legislaţia pentru construcţii naţională şi locală,
186
cu regulamentele pentru construcţii cu planul oraşului, comisia de
arhitectură.
4. Planul pentru riscuri are la dispoziţie 6 săptămâni pentru a primi
avizul.
5. Când autorizaţia respectă toate reglementările şi nu sunt obiecţii
de făcut aceasta este acordată.
6. Pe timpul construcţiei, inspecţiile pot fi efectuate şi din partea
autorităţii locale şi din partea celor naţionale. Când o construcţie suferă
modificări sau extinderi care nu sunt în acord cu autorizaţia iniţială
activităţile de construcţie sunt oprite. Autorităţile locale decid când şi în ce
condiţii pot fi continuate lucrările.
7. Cerinţele de prevenire a incendiilor sunt cele precizate la pct. 3.
Eficacitatea măsurilor de prevenire a incendiilor pot fi afectate de utilizarea
clădirii.
Pentru clădirile care în fiecare zi se confruntă cu riscuri de incendiu,
alte utilizări se permit doar cu mandat. Pentru a obţine acest act, proprietarul
este obligat să întocmească un act adiţional în care să fie precizate măsurile
de prevenire.
Controalele de prevenire pe timpul construcţiei se realizează de
corpurile de control responsabile cu aspecte cuprinse în procesul de construcţie.
Coordonarea între aceşti paşi (de către toate organele de control) necesită să fie
îmbunătăţită. Aceste modificări recente au fost făcute în Housing Act, The
Building Act, The Spatial Act and The Environmental Act.
Documentaţii de prevenire a incendiilor
În documentaţii trebuie să se ţină cont de dimensiunile
autospecialelor, poziţia clădirilor faţă de alte clădiri, de înălţime, volum,
rezistenţa la foc şi la fum, compartimentare, căi de evacuare, lifturi, uşi,
funcţionarea instalaţiilor de aer condiţionat.
¾ Marea Britanie
Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii a fost
implementată de Regulamentul Produselor pentru Construcţii care a intrat în
vigoare în 27 Decembrie 1991. Acest Regulament a fost modificat pe 01
ianuarie 1995, după adoptarea Directivei 93/68/CEE pentru modificarea
Directivei referitoare la Produsele pentru Construcţii.
Acest regulament impune produselor pentru construcţii să aceleaşi
caracteristici indiferent unde sunt încorporate trebuind să satisfacă cele şase
cerinţe esenţiale cuprinse în Directivă. Produsele pentru construcţii,
inscripţionate cu marcajul CE, se presupun că satisfac cerinţele esenţiale
187
diferenţiindu-se de cele care nu satisfac aceste cerinţe. Lipsa marcajului CE
nu reprezintă o încălcare a legii.
Regulamentul pentru Clădiri diferă în aplicare în Irlanda de
Nord şi Scoţia faţă de Anglia şi Ţara Galilor. Revizuirea din 2002 pentru
aprobarea Documentului B (securitatea la incendiu ) a fost publicat în 19
decembrie 2002 şi a intrat în vigoare pe 01 martie 2003. (vezi
http://www.safety.odpm.gov.uk/bregs/approvedb/index.htm).
Aceste modificări recunosc noile teste CEN şi standardele de
clasificare a reacţiei la foc şi rezistenţei la foc şi indică modul în care pot fi
utilizate şi aplicate împreună cu Regulamentul pentru Clădiri.
Cu privire la poziţia Scoţiei, al 6-lea Amendament din
Standardele Tehnice, intră în vigoare pe 4 martie 2002 şi recunoaşte
noile standarde de clasificare a reacţiei la foc şi rezistenţei la foc,
care pot fi utilizate începând cu această dată (vezi
http://www.scotland.gov.uk/build_regs/standards/contents.asp).
Similar în Anglia şi Ţara Galilor, Regulamentul pentru Construcţii
cuprinde ghiduri care indică modalităţile în care pot fi aplicate noile
standarde de clasificare a reacţiei la foc şi rezistenţei la foc.
În general Scoţia urmează procesul de identificare al Angliei şi Ţara
Galilor cu o excepţie ce se referă la controlul clădirilor, lucru menţionat în
Standardele cu Regulamentele pentru Construcţii (Scoţia) care au fost
modificate în 1990.
Procesul de construcţie – securitate la incendiu
Procesul de reglementare în Irlanda de Nord şi Scoţia diferă de
Anglia şi Ţara Galilor. În general, principiile sunt similare.
Constructorii solicită realizarea unui control la toate construcţiile în
lucru – independent de cerinţele impuse de Regulamentul pentru
Construcţii.
Sunt două tipuri de corpuri de control pentru clădiri – Autoritatea
Locală, iar în Anglia şi Ţara Galilor numai Inspectorii Acreditaţi.
Amândouă corpurile de control sunt plătite pentru serviciile lor.
Amândouă pot aviza înaintea începerii lucrărilor. Corpurile de control
verifică dacă proiectele respectă cerinţele din regulamente, inclusiv
securitatea la incendiu. Procesul de construcţie este monitorizat de către cele
două corpuri de control, prin inspecţii periodice până la ocuparea clădirii.
Odată ce clădirea este dată în folosinţă corpurile de control nu mai
au atribuţii, până când clădirea nu este deteriorată.
De la acest punct prevederile privind securitatea la incendiu sunt
urmărite de către Autoritatea pentru Incendii.
188
 Pe şantiere se respectă Regulamentul de Prevenire a Incendiilor din
1997 modificat în 1999 în urma cerinţelor Directivelor (89/391/EEC) şi
(89/654/EEC).
Corpurile de Control sunt obligate să se consulte pe timpul
procesului de control cu pompierii cu privire la aspecte securităţii la
incendiu, pentru a se asigura că orice cerinţă a pompierilor este cunoscută de
către constructor până nu este prea târziu din punct de vedere constructiv.
Deoarece Regulamentul pentru Construcţii şi Regulamentul de
Prevenire a Incendiilor nu prescriu standarde specifice aici sunt câteodată
probleme cu pompierii şi corpurile de control trebuie să aleagă cele mai
sigure căi.
Documentaţii de prevenire a incendiilor
În prezent clădirile care fac obiectul Regulamentului de Prevenire a
Incendiilor din 1971 trebuie să deţină o autorizaţie de securitate la incendiu.
Acest certificat este un document inclus de planurile de proiectare,
iar măsurile fizice de prevenire sunt detaliate în acestea.
¾România
În România, Directiva referitoare la Produsele pentru Construcţii
a fost preluată prin H.G. nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, republicată. Deciziile
C.E. privind clasificarea europeană din punct de vedere al comportării la foc
au fost preluate prin Regulamentul privind clasificarea şi încadrarea
produselor pentru construcţii, pe baza performanţelor de comportare la foc,
aprobat prin ordin comun –Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului (nr. 1822/07.10.2004) şi Ministerul Administraţiei şi Internelor
(nr. 394/26.10.2004), cu modificările şi completările ulterioare.
Sunt încă în vigoare şi se aplică Legea calităţii în construcţii nr.
10/1995,cu modificări ulterioare, Normativul tehnic P118/1999 privind
siguranţa la foc a construcţiilor, reglementări tehnice de proiectare,
executare şi exploatare a clădirilor cu diferite destinaţii (de locuit, sociale,
culturale etc). Aceste reglementări nu mai asigură condiţiile necesare în
vederea proiectării construcţiilor la nivel european, fiind în dezacord cu
cerinţele reglementărilor UE. Este în curs de elaborare Codul securităţii la
incendiu care va asigura o deplină armonizare cu reglementările europene
specifice.
Normele generale de apărare împotriva incendiilor, recent apărute,
au ţinut seama de necesitatea înlăturării barierelor tehnice în calea liberei
circulaţii a mărfurilor şi serviciilor.

189
 11. Ingineria securităţii la incendiu (F.S.E.) în ceea ce priveşte
reglementările de prevenire a incendiilor la construcţii
Aspecte generale
Sunt destul de puţine cazuri în care s-a folosit F.S.E. şi puţine
informaţii despre incendiile la clădirile unde au fost utilizate coduri
performante de bază. Deoarece aceste clădiri sunt complexe şi de
dimensiuni foarte mari au management foarte bun. S-a observat importanţa
pregătirii specialiştilor în acordarea asistenţei F.S.E. Acurateţea
documentaţiei privind prevenirea incendiilor trebuie să fie actualizată.
Experienţa în domeniul controalelor de prevenire a incendiilor este
redusă. Sunt ridicate semne de întrebare referitoare la deficienţele care nu
sunt raportate sau înţelese de către utilizatorii clădirilor sau de către
inspectorii de prevenire. De asemenea, sunt probleme privind transmiterea
informaţiilor referitoare la F.S.E. către toate părţile care le solicită.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel:
¾ Austria
Metodele F.S.E. sunt rar folosite. În Viena proiectele F.S.E. sunt
utilizate de către autorităţile locale sau serviciile de pompieri. Experienţa în
domeniul incendiilor izbucnite la clădiri care au fost proiectate utilizând
F.S.E. este redusă. Până în acest moment nu s-au înregistrat evenimente.
¾ Belgia
Experienţa în domeniul controalelor de prevenire a incendiilor la
astfel de clădiri este redusă.
¾ Danemarca
În Danemarca experienţa în domeniul controalelor de prevenire a
incendiilor la astfel de clădiri este redusă, deoarece încă nu au fost întocmite
standarde.
¾ Finlanda
Reglementările în domeniul construcţiilor nu au un caracter de
obligativitate în ceea ce priveşte construirea clădirilor la un nivel ridicat de
performanţă.
F.S.E. este un concept nou şi nu s-a răspândit pe scară largă, ceea ce
înseamnă că nu există multă experienţă în domeniu. Pentru moment
principala preocupare este cum să se asigure pregătirea şi educaţia necesară.
Serviciile de pompieri sunt sceptice în ceea ce priveşte conceptul în
ansamblu. În multe proiecte de construcţii autorităţile responsabile cu

190
acţiuni de salvare şi constructorii au intrat în conflict, unele soldându-se cu
acţionări în instanţă.
¾ Italia
Metoda FSE este direct utilizată de către proiectanţi în cazul unor
activităţi rar întâlnite, precum cele de platformele industriale în concordanţă
cu activităţile acestora. În unele cazuri, cum ar fi de exemplu rapoartele de
securitate privind activităţile cu risc major de accident, au fost realizate
ghiduri pentru a veni în sprijinul proiectantului. Aceste ghiduri sunt bazate
pe metodele FSE.
Metoda FSE este direct utilizată în unele aspecte de securitate la
incendiu a teatrelor, care sunt caracterizate de suprafeţe mari ale scenelor,
de aceea rezultatele testelor de rezistenţă la foc din cuptoarele de încercare
la foc nu pot fi interpretate obiectiv.
Următoarele coduri sunt acceptate pentru evaluarea rezistenţei la foc
în vederea eliberării Certificatului de Prevenire a Incendiilor:
- Norma UNI 9503 şi ENV 1993-1-2- Eurocode 3, pentru structurile
din oţel;
- Norma UNI 9502 şi ENV 1992-1-2- Eurocode 2, pentru beton şi
prefabricate;
- Norma UNI 9504 şi ENV 1995-1-2- Eurocode 5, pentru structuri
din lemn;
- Decretul 6/3/1986 cu privire la structurile din lemn;
- Buletinul nr. 1992/28.02.1999 emis de către Comitetul Naţional de
Cercetare, referitor la proiectare structurilor din oţel rezistente la foc.
¾ Norvegia
Responsabilităţile revin celor implicaţi în procesul de construire a
clădirii. Ofiţerii de prevenire a incendiilor şi autorităţile locale în acest
domeniu, nu mai au obligaţii, şi nici posibilitatea pentru a controla şi a
aduce remarci în cazul depistării unor greşeli de calcul sau incorectitudini pe
timpul procesului de proiectare.
Aceeaşi problemă din Norvegia, o regăsim şi în Suedia referitoare la
acurateţea documentaţiei de prevenire a incendiilor după mai mulţi ani de
reconstruire, schimbare de proprietari, cât şi schimbarea destinaţiei clădirii.
Istoria ne-a arătat că greşelile de calcul la proiectarea instalaţiilor automate
de stingere au dus la distrugeri majore în caz de incendiu.
¾ Suedia
Experienţa referitoare la incendiile la construcţiile complexe este
redusă. Experţii în domeniul ingineriei securităţii la incendiu se găsesc la
191
brigăzile de pompieri. În mod normal ei sunt pregătiţi la Universitatea
LUND – Departamentul Ingineriei Securităţii le Incendiu.
O altă problemă este aceea de a menţine documentaţia la zi, care să
poată fi utilizată de către proprietar, cât şi de ofiţerii de pompieri, atunci
când se produce un incendiu.
¾ Olanda
În Olanda metoda F.S.E. este foarte rar utilizată. Colectivele de
control (brigăzile de pompieri) nu sunt în acest moment capabile să judece
si/sau să aprecieze metoda F.S.E.
Ministerul Afacerilor Interne are în curs de desfăşurare un studiu
privind o metodă de proiectare a securităţii la incendiu. Autorităţile locale
aşteaptă foarte multe de la o astfel de metodă.
¾ Marea Britanie
Un număr mare e clădiri au fost construite ţinându-se seama de
principiile securităţii la incendiu, în ultimii 10-15 ani. Regulamentul
Construcţiilor din Marea Britanie este acum funcţional. Acesta permite
proiectanţilor de a propune soluţii pentru întrunirea condiţiilor în vederea
realizării securităţii la incendiu pentru utilizatori. Aprobarea este dată de
Corpul de Control al Construcţiilor, dar în timpul procesului de aprobare
brigada de pompieri trebuie să fie consultată, şi dacă este posibil, să obţină
acordul din partea acesteia.
Până de curând nu existau standarde sau coduri de proiectare care să
direcţioneze proiectarea şi construirea. BSD 250 a fost introdusă acum 6 ani
şi a construit baza principală de pornire în dezvoltarea ingineriei securităţii
la incendiu. Acesta a fost înlocuit cu BS 7974.
Sunt informaţii limitate despre incendiile care au avut loc la clădirile
proiectate ţinându-se seama de ingineria securităţii la incendiu.
¾România
Seria de standarde care definesc ingineria securităţii la incendiu (Fire
Safety Engineering - FSE) - ISO 133871 - 8: nu sunt preluate ca standarde
române. Există preocupări reduse pentru elaborarea unor reglementări care
să promoveze FSE.
12. Cerinţe de securitate la incendiu retroactive la clădiri

Consideraţii generale
În mod normal, nivelul de securitate al unei construcţii este schimbat
prin modificări constructive (modernizări) şi la schimbarea destinaţiei.
192
Securitatea la incendiu a unei clădiri poate fi controlată dacă este solicitat un
permis (aviz sau autorizaţie) de construcţie. Dacă viaţa este în pericol pot fi
dispuse noi măsuri de securitate la incendiu. Aceasta se realizează în
principal printr-o abordare legală privind apărare a împotriva incendiilor
care se aplică atât construcţiilor existente cât şi celor noi. Controalele de
prevenire se folosesc pentru a încerca să se îmbunătăţească securitatea la
incendiu. Sunt multe corelaţii între legislaţia privind construcţiile şi cea
privind apărarea împotriva incendiilor. Aceasta include corelaţii între
măsurile de prevenire a incendiilor şi tactica stingerii incendiilor. Evaluarea
riscului trebuie să fie actualizată de proprietar cât mai des.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel:

¾ Austria
Elaborarea legislaţiei permite cerinţe retroactive de securitate la
incendiu a construcţiilor dacă sunt afectate viaţa şi siguranţa oamenilor şi
dacă există pericol asupra mediului. Trebuie să fie luate în considerare
aspectele economice.
¾ Belgia
Modificările constructive sau schimbarea de destinaţie impun adesea
solicitarea de permis (aviz/autorizaţie) pentru o construcţie nouă şi pot fi
modificate nivelurile de securitate. Principalele standarde sunt elaborate
pentru construcţii noi şi nu pentru modernizări.
¾ Danemarca
Nu sunt astfel de aspecte în legislaţie. Controalele de prevenire sunt
utilizate pentru a încerca să se îmbunătăţească securitatea la incendiu prin
recomandări. Modificările constructive sau schimbarea de destinaţie
necesită permis (aviz/autorizaţie) ca pentru o construcţie nouă şi astfel pot fi
crescute nivelurile de securitate.
¾ Finlanda
Pot şi au fost emise cerinţe retroactive, dar nu ca parte a
reglementărilor obişnuite pentru construcţii. Directivele europene privind
securitatea la locul de muncă şi prevederile lor privind securitatea la
incendiu au fost incluse în legislaţia privind securitatea muncii. Legislaţia
serviciilor de salvare are de asemenea anumite cerinţe de securitate la
incendiu care se aplică atât construcţiilor noi cât şi celor existente.
Majoritatea acestor cerinţe se referă la managementul de securitate la

193
incendiu sau la echipamentul de securitate la incendiu precum dispozitivele
şi sistemele de alarmare în caz de incendiu (de detectare a fumului).
¾ Germania
De regulă, „se aplică protecţia de primă generaţie” fără cerinţe
retroactive la toate clădirile construite şi utilizate reglementar pe întreaga lor
durată de viaţă. Excepţiile sunt valabile în cazurile de dezvoltări curente
care prezintă pericol specific pentru persoane. În aceste cazuri „clauza de
primă generaţie” este secundară.
În cazurile schimbărilor de destinaţie sau de modificare constructivă
la o construcţie autorizată care necesită autorizare suplimentară pot fi
adaptate cerinţele de apărare împotriva incendiilor.
¾ Grecia
Legislaţia permite cerinţe retroactive de securitate la incendiu în
unele cazuri şi cu condiţia ca proprietarul construcţiei să aplice măsurile de
apărare împotriva incendiilor înaintea unei date bine definite. Modificările
constructive sau schimbarea de destinaţie, necesită adesea o nouă autorizaţie
de construcţie şi atunci pot fi crescute nivelurile de securitate.
¾ Irlanda
Legea apărării împotriva incendiilor din 1981 plasează
responsabilitatea asupra persoanelor aflate în control la construcţii de a lua
măsurile de prevenire rezonabile de apărare în caz de incendiu şi de asigura
siguranţa utilizatorilor din construcţii în caz de incendiu. Sunt stabilite
măsuri rezonabile în seria documentelor „Ghid privind securitatea la
incendiu” publicate de Departamentul Mediului şi Administraţiei Locale.
Când este publicat un document, o persoană în control trebuie să evalueze
clădirile pentru conformitatea cu ghidul dat. În caz de neconformitate
inspectorii de prevenire trebuie să decidă cum procedează pentru a realiza
nivelul de securitate cerut. Ei pot şi se implică în prevederea ulterioară de
măsuri de securitate la incendiu, pasive şi active. În ghiduri este prevăzut
raportul corespunzător ce trebuie realizat între managementul pasiv şi activ
şi de securitate la incendiu. Totuşi, unde poate fi legat de avantaje
comerciale, s-au găsit „persoane de control” mai dispuse să-şi îndeplinească
atribuţiile. Dotarea ulterioară cu sisteme automate de detectare şi alarmare
în caz de incendiu, împreună cu alte măsuri de apărare împotriva
incendiilor, ar putea fi comune în clădiri de primire turişti precum hoteluri,
case de oaspeţi etc.
¾ Italia
Toate reglementările tehnice elaborate începând din a doua jumătate
a anilor 80 includ, pe lângă prevederile pentru construcţii noi, o secţiune
194
distinctă referitoare la construcţiile existente, care indică prevederile minime
ce li se aplică, ca şi perioadele prevăzute pentru realizarea lucrărilor de
adaptare, care variază de obicei între 1 şi 7 ani, în funcţie de priorităţile de
securitate şi complexitatea lucrărilor.
¾ Norvegia
Legislaţia norvegiană nu include permisiunea de solicitări retroactive
pentru construcţii. Totuşi reglementările dau autorităţilor de specialitate
(pompierilor) atributul de a asigura standarde de securitate necesare în limite
economice rezonabile în construcţiile existente. Controalele de prevenire a
incendiilor executate în obiective se realizează pentru a îmbunătăţi
securitatea la incendiu. Modernizarea sau schimbarea de destinaţie necesită
adesea permis (aviz/autorizaţie) pentru construcţie nouă (care depinde într-
un anumit grad de mărimea procesului).
¾ Suedia
Nu există un asemenea aspect în legislaţia construcţiilor. Controalele
de prevenire sunt folosite pentru a îmbunătăţi securitatea la incendiu.
Modernizarea sau schimbarea destinaţiei necesită adesea permis
(aviz/autorizaţie) de construcţie nouă şi atunci nivelurile de securitate pot fi
crescute.
Legea serviciilor suedeze de salvare stabileşte într-un paragraf bazat
pe performanţă:
„Proprietarii sau utilizatorii clădirilor de locuit şi altor construcţii se
vor dota în mod rezonabil cu un echipament pentru stingerea incendiilor şi
pentru salvarea persoanelor în caz de incendiu sau altă situaţie de urgenţă şi
trebuie să ia acele măsuri necesare pentru prevenirea incendiilor şi pentru
limitarea consecinţelor acestora”.
¾ Olanda
Până în 2006 au putut fi vândute şi utilizate detectoare de fum bazate
pe tehnologia de ionizare. De atunci, acest tip de detectoare de fum sunt
interzise şi pot fi utilizate numai detectoare optice.
¾ Marea Britanie
Pompierii pot, când este cazul, să ceară prevederea de măsuri
suplimentare dacă s-au produs modificări la o construcţie fără aprobarea
organismului de control în construcţii sau a pompierilor. În plus, utilizatorul
trebuie să dea asigurări că măsurile de apărare împotriva incendiilor
prevăzute în construcţie sunt bazate pe evaluarea riscului care trebuie să fie
actualizată permanent. Deci pompierii pot cere asigurarea retrospectivă a
măsurilor de apărare împotriva incendiilor, indiferent dacă construcţia a
195
primit sau nu permis (aviz/autorizaţie) de construcţie, cu condiţia ca
cerinţele să fie rezonabile pentru situaţia respectivă.

13. Securitatea la incendiu a echipamentului şi mobilierului

Consideraţii generale
Serviciile naţionale de pompieri doresc anumite nivele de securitate
la incendiu, dar reglementările specifice sunt elaborate de alte structuri sau
în standarde internaţionale. Inspectorii de prevenire pot decide asupra
standardelor de incendiu privind echipamentul şi mobilierul în anumite
construcţii.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel:

¾ Austria
Referinţele sunt în concordanţă cu procedurile legale în vigoare.
Autorităţile fac controale înainte de a se permite utilizarea construcţiei.
Concluziile controalelor se consemnează în documentul de control. Numai
pentru construcţii publice există aprobate reglementări pentru mobilier
încercat.
¾ Belgia
Serviciile de pompieri încearcă să aibă influenţă asupra calităţii
anumitor echipamente, de ex. montarea uşilor.
¾ Danemarca
Nu sunt cerinţe, cu excepţia mobilierului, decoraţiunilor şi
expoziţiilor în locuri cu aglomerări de persoane precum săli de conferinţe,
discoteci, săli de expoziţie etc. (din controale a rezultat că este necesară o
mai bună colaborare între autorităţile cu atribuţii în domeniul prevenirii
incendiilor, problemelor de mediu şi securităţii la locul de muncă).
¾ Finlanda
Acest domeniu este acoperit, în principal, prin legislaţia de securitate
a produselor. Este o legislaţie specială privind cerinţele de securitate la
incendiu pentru saltele, precum şi scaune şi mobilier tapiţate.
¾ Germania
Sunt norme pentru echipament tehnic de prevenire a incendiilor la
construcţii. Condiţiile au fost incluse în legislaţia pentru controlul tehnic al
construcţiilor care cere controale regulate ale tehnologiei de construcţie prin
experţi. Proprietarii trebuie să îndeplinească această obligaţie. Rapoartele lor
de control sunt verificate în timpul controalelor de prevenire a incendiilor.
(Documentul de control ca urmare a controlului; în construcţiile oficiale
196
sunt reguli pentru mobilierul încercat – din cauza consideraţiilor de mediu
nu se permite utilizarea întârzietorilor de flacără pe bază de brom în bunurile
de consum. Este posibil să se realizeze o anumită clasificare pentru
mobilierul pentru locuinţe).
¾ Grecia
În reglementările din domeniul apărării împotriva incendiilor nu sunt
cerinţe pentru echipament şi mobilier. De multe ori acestea sunt utilizate de
proprietari, societăţile de asigurări la incendiu şi autorităţi.
¾ Irlanda
Sunt elaborate şi publicate standarde pentru furnizarea şi instalarea
echipamentului de securitate la incendiu de Autoritatea naţională de
standardizare a Irlandei. Aceste standarde reflectă amplificarea procesului
de armonizare europeană.
Securitatea la incendiu a mobilierului din locuinţe este reglementată
de Ministerul Întreprinderilor, Fabricării şi Utilizării care concordă cu
reglementările utilizatorilor (consumatorilor).
¾ Italia
În construcţiile în care echipamentul şi mobilierul, din cauza
caracteristicilor lor, pot reprezenta un risc pentru comunitate, sunt elaborate
reglementări specifice pentru cerinţe de reacţie la foc. Pentru echipamente,
în termeni generali, performanţele componentelor instalaţiilor sunt
reglementate prin proceduri şi prescripţii tehnice pentru instalaţii, pentru
dispozitive de securitate şi pentru alte elemente relevante pentru securitatea
primară. De exemplu: decretul D.M. din 31.07.1934 reglementează
utilizarea şi depozitarea uleiurilor minerale, recomandă aprobarea de către
Ministerul de Interne pentru dispozitivele de stingere a incendiilor utilizate
în suprafeţele de depozitare. Legea 186/1968 – referitoare la securitatea
instalaţiilor electrice – dă indicaţii de utilizare a normelor Biroului naţional
pentru standarde în domeniul electric, C.E.I. Legea 1083/1971 – tratează
utilizarea în siguranţă a gazelor combustibile - se referă la normele UNI-
CIG (UNI-CIG este ramura Biroului naţional de standardizare competent
pentru gaze). Legea 46/1990 stabileşte procedurile pentru instalaţii şi
montarea de instalaţii.
¾ Norvegia
Aceasta este abordată, în general, în timpul controalelor executate de
serviciile de pompieri.
Există de asemenea o reglementare numită Reglementări referitoare
la inflamabilitatea saltelelor şi a mobilierului tapiţat. Scopul acestor
reglementări este să prevină afectarea sănătăţii cauzată de saltele şi mobilier
197
tapiţat care au fost aprinse de la o ţigară care arde mocnit. Aceste
reglementări se aplică la producţia şi importul pentru vânzare şi la orice
vânzare de saltele şi mobilier tapiţat în scopuri comerciale. Orice persoană
care produce, importă pentru vânzare sau pe oricare altă cale saltele şi
mobilier tapiţat în scopuri comerciale va da asigurări că nivelul prescris de
securitate stabilit prin aceste reglementări este îndeplinit. Saltelele şi
mobilierul tapiţat trebuie să reziste aprinderii de la o ţigară care arde mocnit
în conformitate cu criteriile specifice stabilite în standardele europene.
¾ Suedia
SRSA încearcă să aibă o influenţă asupra agenţiilor care elaborează
standarde de produse. Pot fi făcute observaţii şi recomandări cu prilejul
controalelor de prevenire a incendiilor.
¾ Olanda
Unele cerinţe de securitate la incendiu pentru echipament şi mobilier
sunt luate în considerare în Legea alimentaţiei şi mărfurilor. În plus,
Inspectoratul pentru protecţia sănătăţii şi sănătate publică veterinară
realizează cercetări privind securitatea la incendiu pentru echipament şi
accesorii şi este responsabil pentru eventuala adaptare a reglementărilor.
Administraţia încearcă să creeze un comportament mai conştient şi mai
responsabil în ceea ce priveşte securitatea la incendiu în legătură cu
alegerea, achiziţionarea, utilizarea şi întreţinerea echipamentului şi
accesoriilor. Un permis (aviz/autorizaţie) de utilizare este un instrument
local care operează cu informaţii precum:
• construcţii (nerezidenţiale) în care sunt peste 50 persoane;
• construcţii pentru depozitarea de substanţe care sunt inflamabile
sau periculoase în caz de incendiu;
• construcţii în care îşi petrec noaptea mai mult de 10 persoane
care nu sunt rezidenţiale (de locuit) (hoteluri, spitale);
• construcţii de îngrijire zilnică a mai mult de 10 copii în vârstă de
până la 12 ani şi mai mult de 10 persoane cu dizabilităţi fizice
sau mentale.
Când este cerut un permis de utilizare (aviz/autorizaţie), rolul său
principal este să asigure măsuri suplimentare pentru prevenirea, controlul şi
lichidarea incendiului şi accidentelor în caz de incendiu. În principal, pentru
a crea compensarea riscurilor menţionate. Permisul de utilizare
(aviz/autorizaţie) foloseşte informaţii referitoare la mobilier, căi de
evacuare, instalaţii, motoare, gunoaie, stingătoare de incendiu.
¾ Marea Britanie
198
 Performanţa unor materiale precum mobilierul din casă este
controlată prin reglementări. În plus, pompierii şi utilizatorul trebuie să ia în
considerare echipamentul şi mobilierul prevăzute în funcţie de evaluarea
riscului de incendiu

14. Clădirile de patrimoniu

Există câteva ţări care au legi speciale pentru protecţia clădirilor de

patrimoniu. Trebuie să se aibă în vedere siguranţa vizitatorilor.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel :

¾ Austria
Nu este legiferat.
¾ Belgia
Nu este legiferat.
¾ Danemarca
Nu, cu excepţia controlului de prevenire a incendiilor, care se face
odată la cinci ani.
¾ Finlanda
Nu există specificate în legislaţie precizări referitoare la securitatea
la incendiu.
¾ Germania
Nu. Autorizaţia emisă pentru clădire – în funcţie de utilizare şi
durată – este aplicabilă şi pentru protecţia la incendiu.
¾ Grecia
Nu există nicio precizare suplimentară referitoare la securitatea la
incendiu în cazul clădirilor de patrimoniu.
¾ Irlanda
În primul rând, în cazul clădirilor din patrimoniu moştenite trebuie să
se prevadă nivelul securităţii la incendiu pentru persoanele care o folosesc şi
care trebuie să fie similare celor asigurate persoanelor care locuiesc în
clădiri de acelaşi tip. Oricum, dacă în cazul unor asemenea clădiri există
diferenţe în privinţa securităţii la incendiu faţă de clădiri moderne, trebuie să
se prevadă condiţii de conservare. Departamentul de Securitate la Incendiu
s-a dovedit foarte util prin demonstraţii care au făcut referiri la nivelul de
securitate la incendiu, de exemplu prin faptul că a ţinut cont de geometria

199
clădirilor de patrimoniu şi că e probat prin scenarii particulare de incendii că
este similar cu cel din cazul clădirilor moderne.
În Irlanda a fost elaborată o broşură cu persoanele care pot face
inspecţii de securitate la incendiu în cazul clădirilor de patrimoniu. Mai
multe publicaţii au făcut referiri la acest domeniu.
¾ Italia
Există două legi care fac referiri la clădirile de patrimoniu:
- Decretul ministerial 20/5/1992, „Regulamentul referitor la legile
privind securitatea la incendiu în cazul clădirilor de patrimoniu
având destinaţie de muzeu, galerii sau prezentări”
- Decretul prezidenţial 30/6/1995, „Regulamentul referitor la
securitatea la incendiu la foc în cazul clădirilor de patrimoniu având
destinaţie de librării şi arhive.”
¾ Norvegia
Există anumite ghiduri referitoare la prevenirea incendiului în cazul
clădirilor de patrimoniu. Proprietarilor le revine responsabilitatea de a avea
grijă de clădire. Autorităţile de prevenire şi stingere a incendiilor sau alte
autorităţi locale sunt obligate să identifice şi să îi înregistreze. Acest sistem
de identificări este baza folosită de ofiţerii locali care merg în inspecţii de
prevenire. Cum în Norvegia sunt un mare număr de clădiri de patrimoniu
există o colaborare deosebită între Inspectoratul pentru Monumente Vechi şi
Clădiri Istorice, Biroul Naţional al Tehnologiei Clădirilor şi Administraţiei
şi Directoratul pentru Securitate la Incendiu şi Electrică.
¾ Suedia
Doar referiri generale acolo unde se vorbeşte despre incendii.
¾ Olanda
Nu există precizări speciale în acest sens. Prevederile referitoare la
securitatea la incendiu nu pot fi diferite de prevederile din Actul clădirii, în
sensul că aceste prevederi nu trebuie să afecteze caracterul specific al
clădirii de patrimoniu. Numai dacă în mod cert specificul clădirii pune în
pericol clădirea în sine, din punct de vedere al securităţii la incendiu, modul
de folosire al clădirii trebuie adaptat.
¾ Marea Britanie
Nu este legiferat.
¾ România
Se aplică Normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice
unităţilor de cultură, aprobate prin Ordinul Ministerului Culturii
nr. 4138/1999, precum şi alte reglementări privind protejarea monumentelor
200
istorice şi al patrimoniului cultural naţional mobil, precum Legea nr.
422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, Legea
nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu
modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 311/2003 a muzeelor şi
colecţiilor publice, Legea nr. 564/2001 pentru aprobarea OG nr. 47/2000
pentru stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac
parte din Lista patrimoniului mondial.
Protecţia specială a monumentelor istorice şi a bunurilor culturale
mobile clasate, proprietate publică sau privată, este asigurată printr-un
program de acţiuni coordonate, indiferent de locul lor de amplasare şi de
starea lor de conservare. Protecţia specială se referă la situaţiile provocate de
calamităţi naturale, stare de urgenţă, stare de asediu sau conflict armat.
Inspecţiile judeţene pentru situaţii de urgenţă execută controale de
prevenire în unităţi de cultură, inclusiv de patrimoniu, care fac obiectul unei
informări către Ministerul Culturii şi Cultelor.
15. Controale de prevenire a incendiilor şi cerinţe în clădiri
rezidenţiale
Generalităţi
Sunt diferenţe mari privind controalele în locuinţe şi reglementările
privind detectoarele de fum. Există reglementări pentru construcţii
rezidenţiale cu risc ridicat şi special care prevăd căi de evacuare în caz de
incendiu. Se prevede curăţarea coşurilor de fum care este activitatea de
prevenire cea mai comună.

Situaţia în statele europene se prezintă astfel :

¾ Austria
Se execută controale de prevenire a incendiilor Diferă de la land la land
în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoarele de fum în locuinţe
Nu. Recomandare în ghidul
rezidenţiale? TRVB 115
Procentul de detectoare de fum Necunoscut, în orice caz foarte
mic
Există şi alte activităţi de prevenire a Diferă de la land la land
incendiilor obligatorii pentru locuinţe?
Există şi alte cerinţe privind prevenirea Diferă de la land la land
incendiilor în locuinţe rezidenţiale?
¾ Belgia
201
Se execută controale de prevenire a incendiilor Nu
în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoarele de fum în locuinţe Nu
rezidenţiale?
Procentul de detectoare de fum Necunoscut în prezent
Există şi alte activităţi de prevenire a Curăţarea coşurilor de fum,
incendiilor obligatorii pentru locuinţe? verificarea instalaţiilor
electrice
Există şi alte cerinţe privind prevenirea Nu
incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

¾ Danemarca
Se execută controale de prevenire a Nu, în general controalele de prevenire
incendiilor în locuinţele private? a incendiilor în locuinţe private nu sunt
obligatorii. Există reglementări speciale
privind clădirile de patrimoniu
Sunt obligatorii detectoare de fum în Nu.
locuinţe rezidenţiale?
Procentul de detectoare de fum Conform uniunii companiilor de
asigurări, 75% din locuinţe au cel puţin
un detector de fum. Nu există statistici
privind funcţionarea şi utilizarea lor.
Există şi alte activităţi de prevenire a Da. Curăţarea coşurilor de fum.
incendiilor obligatorii pentru locuinţe?
Există şi alte cerinţe privind Nu
prevenirea incendiilor în locuinţe
rezidenţiale?

¾ Finlanda
Se execută controale de prevenire a
incendiilor în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoare de fum în
locuinţe rezidenţiale?
Procentul de detectoare de fum
Există şi alte activităţi de prevenire a Imobile cu cinci sau mai multe
Da
Da, din 1999 pentru toate locuinţele
rezidenţiale
În 2002:
98%, din care 7% nu au funcţionat.
Procentul a rezultat din controalele de
prevenire a incendiilor executate în
2457 de locuinţe în diferite colţuri ale
ţării.

202
incendiilor obligatorii pentru apartamente trebuie să aibă
locuinţe? documentaţie care să cuprindă
informaţii privind prevenirea
accidentelor, instruire, planuri pentru
situaţii de urgenţă etc
Curăţarea coşurilor de fum la intervale
de timp reglementate
Există şi alte cerinţe privind Nu
prevenirea incendiilor în locuinţe
rezidenţiale?

¾ Germania
Se execută controale de prevenire a Nu
incendiilor în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoare de fum în Nu. Multe ministere ale construcţiilor
locuinţe rezidenţiale? de land nu acceptă obligativitatea
instalării detectorilor de fum în
construcţii rezidenţiale conform DIN.
Nu se prevăd controale de prevenire.
Procentul de detectoare de fum Necunoscut
Există şi alte activităţi de prevenire a Există cerinţe pentru două căi de
incendiilor obligatorii pentru locuinţe? evacuare în locuinţe. Una dintre ele
poate fi asigurată prin autoscara
pompierilor. Limitarea distanţelor de
evacuare în construcţii rezidenţiale şi
separarea părţilor de construcţie în
funcţie de înălţimea încăperilor.
Există şi alte cerinţe privind prevenirea Da. Controlul centralelor de încălzire
incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

¾ Grecia
Se execută controale de prevenire a Da
incendiilor în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoare de fum în În zonele cu risc ridicat (încăperi de
locuinţe rezidenţiale? încălzire a apei, depozite de benzină,
etc.)
Procentul de detectoare de fum 10%
Există şi alte activităţi de prevenire a Da, în locuinţele rezidenţiale din
incendiilor obligatorii pentru locuinţe? apropierea pădurilor
Există şi alte cerinţe privind prevenirea Doar pentru clădiri rezidenţiale înalte

203
incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

¾ Irlanda
Se execută controale de Nu atunci când sunt locuite. O proporţie ridicată
prevenire a incendiilor în a construcţiilor rezidenţiale noi sunt obiectul
locuinţele private? controalelor de prevenire care include
securitatea la incendiu la încheierea construirii.
Sunt obligatorii detectoare de Din 1992 detectorii de fum sunt obligatorii în
fum în locuinţe rezidenţiale? locuinţe. Consiliul Naţional de Securitate
recomandă instalarea lor în toate locuinţele şi
există programe pentru introducerea lor în case
de bătrâni. Există o politică guvernamentală de
a fu introduşi în toate clădirile publice.
Procentul de detectoare de 58% conform unui studiu
fum
Există şi alte activităţi de Proiectarea şi construcţia sunt reflectate în
prevenire a incendiilor Partea B (Securitatea la incendiu) din
obligatorii pentru locuinţe? Reglementarea privind construcţiile: căi de
evacuare, alte măsuri passive de securitate la
incendiu
Există şi alte cerinţe privind Program educaţional pentru şcoli primare
prevenirea incendiilor în (www.nsc.ie). Un studiu arată că majoritatea
locuinţe rezidenţiale? deceselor în urma incendiilor au loc în locuinţe,
ceea ce necesită dezvoltarea unui program în
următorii ani prin care pompierii să devină
“ambasadori ai mesajelor privind securitatea la
incendiu”

¾ Italia
Se execută controale de Pentru clădiri mai înalte de 24 m
prevenire a incendiilor în
locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoare de Parter şi unifamiliară – nu sunt obligatorii.
fum în locuinţe rezidenţiale? Pentru rezidenţe sociale (dormitoare, colegii,
etc.) – pot fi instalaţi detectori în funcţie de
evaluarea riscului de incendiu şi în condiţiile
impuse de reglementări.
Procentul de detectoare de Necunoscut
fum
Există şi alte activităţi de Protecţie pasivă, protecţie activă, răspunsul la
prevenire a incendiilor incendiu, sarcina termică, căi de evacuare.
204
obligatorii pentru locuinţe?
Există şi alte cerinţe privind Doar pentru clădiri rezidenţiale mai înalte de 24
prevenirea incendiilor în m.
locuinţe rezidenţiale? Pentru clădirile de peste 12 m există cerinţe
specifice.

¾ Norvegia
Se execută controale de Controale de prevenire de către serviciile de
prevenire a incendiilor în pompieri nu sunt obligatorii în locuinţe.
locuinţele private? Autorităţile de control la instalaţii electrice
fac controale, periodic dar rar.
Sunt obligatorii detectoare de Da
fum în locuinţe rezidenţiale?
Procentul de detectoare de fum Aprox 97%
Există şi alte activităţi de Da. Curăţarea coşurilor de fum. Cerinţe
prevenire a incendiilor speciale în construcţiile pentru personae cu
obligatorii pentru locuinţe? nevoi speciale.
Există şi alte cerinţe privind Da. Echipamente de stingere a incendiilor.
prevenirea incendiilor în locuinţe
rezidenţiale?

¾ Portugalia
Se execută controale de prevenire a Doar în clădiri mai înalte de 29m
incendiilor în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoare de fum în Da în clădiri publice şi turistice
locuinţe rezidenţiale?
Procentul de detectoare de fum 80% în clădiri turistice
0% în locuinţe
Există şi alte activităţi de prevenire a Da, în parcări subterane şi măsuri de
incendiilor obligatorii pentru locuinţe? protecţie active şi pasive, echipamente
de primă intervenţie în clădiri turistice
Există şi alte cerinţe privind Da, măsuri pasive şi constructive
prevenirea incendiilor în locuinţe precum compartimentare. Serviciul
rezidenţiale? Naţional de Pompieri şi Protecţie Civilă
distribuie material informativ privind
măsuri de prevenire în locuinţe

¾ Suedia
Se execută controale de prevenire a Nu sunt obligatorii
incendiilor în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoare de fum în Da
locuinţe rezidenţiale?
205
Procentul de detectoare de fum 68% din locuinţe
Există şi alte activităţi de prevenire a Da, curăţarea coşurilor de fum.
incendiilor obligatorii pentru locuinţe?
Există şi alte cerinţe privind prevenirea Nu
incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

¾ Olanda
Se execută controale de prevenire a Nu. Doar un guvern local execută
incendiilor în locuinţele private? controale în locuinţe.
Sunt obligatorii detectoare de fum în Nu pentru construcţiile existente. O
locuinţe rezidenţiale? dată cu intrarea în vigoare a Legii
construcţiilor acestea vor fi obligatorii
pentru noile locuinţe.
Procentul de detectoare de fum S-au vândut circa 1 milion. (cam 1 la
10 locuinţe).
Există şi alte activităţi de prevenire a Nu
incendiilor obligatorii pentru locuinţe?
Există şi alte cerinţe privind prevenirea Nu
incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

¾ Marea Britanie
Se execută controale de prevenire a Nu
incendiilor în locuinţele private?
Sunt obligatorii detectoare de fum în Obligatorii în toate construcţiile
locuinţe rezidenţiale? rezidenţiale şi comerciale, conform
reglementărilor locale sau British
Standard

Serviciile de pompieri organizează

campanii de încurajare a
proprietarilor să achiziţioneze
detectoare de fum. Autorităţi publice
şi private furnizează detectori de fum
Procentul de detectoare de fum 75-80% din proprietăţi au alarmă de
incendiu
Există şi alte activităţi de prevenire a Toate locuinţele rezidenţiale trebuie
incendiilor obligatorii pentru locuinţe? să aibă un anumit nivel de securitate
la incendiu. Acesta depinde de tipul
şi utilizarea construcţiei
Există şi alte cerinţe privind prevenirea Nu
incendiilor în locuinţe rezidenţiale?

206
 În România controalele de prevenire a incendiilor la gospodăriile
cetăţeneşti se execută de către serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă.
Nu este obligatorie montarea detectoarelor rezidenţiale. Nu se cunoaşte
numărul de locuinţe echipate cu detectoare rezidenţiale. Curăţarea coşurilor
de fum este o activitate obligatorie de prevenire a incendiilor ce intră în
responsabilitatea proprietarului.

16. Controale de prevenire

Generalităţi
În majoritatea ţărilor ofiţerii din serviciile de pompieri execută
controale de prevenire. Obiectivele care trebuie inspectate şi periodicitatea
sunt reglementate în unele ţări. S-a decis pe plan local ceea ce este suficient
şi relevant. Cooperarea între autorităţile locale şi inspecţiile comune
(prevenire incendii, construcţii, securitatea muncii) este normală. Se verifică
măsurile stabilite în autorizarea de utilizare a construcţiei iar deficienţele
sunt raportate la oficiul local de construcţii.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel:
¾ Austria
Ministerul austriac al comerţului acordă responsabilitatea landurilor
de a efectua controale în clădiri periodic. Intervalul de control diferă (ex. în
Viena clădirile speciale sunt controlate cel puţin o dată la 5 ani)
Prevederile privind aplicarea reglementărilor în construcţii (de ex.
lăţimea căilor de evacuare, acoperiri, soluţii constructive) sunt verificate în
câteva landuri la fiecare 2 ani.
¾ Belgia
Ofiţerii pompieri sunt delegaţi de autorităţile locale să execute
controale. Controalele se fac la cererea primarului.
¾ Danemarca
Prin „Preparedness Act”, MIN este abilitat să emită ordine prin care
autorizează DEMA să elaboreze reglementări privind periodicitatea
controalelor în funcţie de tipul obiectivului controlat. Prin reglementări sunt
stabilite şi obligaţiile proprietarilor obiectivelor controlate. Autorităţile
locale care coordonează serviciile de pompieri delegă ofiţerii pentru aceste
inspecţii.
¾ Finlanda
Autorităţile locale de salvare execută controale, la intervalul decis
prin reglementări de ministrul de interne. Există proceduri de control
cuprinzând aspectele ce trebuie urmărite şi consemnate.
207
 ¾ Germania
Depinde de la land la land. Controalele de prevenire sunt executate
de serviciile de pompieri în oraşele mari şi de birouri de protecţie la foc în
celelalte zone. Acestea fie sunt informaţi de către autorităţile care emit
autorizaţii de construcţie, fie participă la emiterea autorizaţiei de construcţie
ori sunt informaţi pe alte căi de noile clădiri. Inspectorii întocmesc o listă cu
clădirile şi planifică controalele ori ţin seama de periodicitatea maximă de
control de 5 ani. Controalele se fac împreună cu autoritatea care execută
controale la instalaţii şi echipamente. Inspectorul întocmeşte un raport cu
deficienţe. Deficienţele constructive sunt transmise la autoritatea în
construcţii. Deficienţele operaţionale şi tehnice sunt în responsabilitatea
serviciilor de pompieri. Proprietarii construcţiilor sau utilizatorii primesc un
raport cu deficienţe. În urma unei întâlniri cu proprietarii sau utilizatori,
autoritatea în construcţii şi serviciul de pompieri se stabileşte timpul
planificat pe etape pentru înlăturarea deficienţelor. În condiţii speciale se
acordă sancţiuni.
¾ Grecia
Controalele de prevenire sunt prevăzute în reglementările serviciilor
de pompieri. Fiecare clădire este controlată cam o dată la 2 ani (în funcţie de
posibilităţile serviciilor de pompieri). Instruirea pompierilor se face în
Academia de pompieri. Costurile controalelor sunt acoperite de guvern, însă
nu s-a făcut un studiu. Selectarea obiectivelor pentru control se face în
funcţiune de mai mulţi factori: construcţii autorizate, solicitării, riscul de
incendiu al obiectivului, data ultimului control etc.
¾ Irlanda
Conform Legii serviciilor de pompieri (1981) pompierii execută
controale de prevenire a incendiilor, însă nu trebuie şi nici nu pot să
controleze toate clădirile. Fiecare autoritate locală îşi întocmeşte planul
propriu de control, conform priorităţilor locale, care se pot schimba mereu.
Legislaţia nu specifică frecvenţa controalelor. Acest lucru fiind lămurit, în
practică, definirea controalelor cuprinde o gamă largă de activităţi, de la
verificări rapide şi limitate la anumite aspecte, până la lucruri detaliate
controlându-se în amănunt toată clădirea.
Se are în vedere elaborarea unui amendament la acest act legislativ
pentru a lărgi opţiunile de control pentru serviciile de pompieri. Acestea s-
au impus ca necesitate în practică de la elaborarea legislaţiei pe securitatea
la incendiu în 1981, unele lucruri fiind impuse de către legislaţia pentru
Securitatea Alimentelor şi Sănătate şi Securitate. Printre cele mai importante
208
prevederi este cea de a se impune cerinţa ca personalul care desfăşoară
controale să fie bine pregătit profesional.
Conceptul programelor de securitate la incendiu orientate spre
sectoare specifice, reprezintă noua orientare a controlului de prevenire.
Această nouă abordare urmăreşte etapele:
• Guvernul central dezvoltă obiectivele pentru sectoarele particulare;
• Ghidul pentru Securitatea la Incendiu a fost publicat şi lansat;
• Ghidul este diseminat şi suscită interes pe web, la seminarii
organizate de Consiliul Naţional pentru Securitate şi/sau alte autorităţi
locale sau prin solicitări adresate prin poştă.
• Procesul de autoevaluare reprezintă o sarcină a persoanei ce
desfăşoară controlul potrivit cerinţelor managementului de securitate la
incendiu (măsuri pasive şi active după caz).
¾ Italia
Există două tipuri de controale:
- Pentru emiterea certificatului de prevenire a incendiilor
- Pentru “poliţie criminală” (în serviciile de pompieri există poliţia
criminală şi poliţişti)
În plus, D.M. 16/2/1982 identifică activităţile care fac fac obiectul
controalelor precum şi frecvenţa lor.
Regulile principale de securitate pe locul de muncă (D.P.R.
547/1955, D.P.R. 89/1955 şi decretul 626/1994) implementate în câteva ţări
europene au fost identificate şi de către pompieri şi utilizate de autoritatea
de control.
Controalele comune cu justiţia sunt realizate de către unităţile de
pompieri şi ofiţerii de la poliţia criminalistică, potrivit competenţelor.
D.M. 4/5/1998 defineşte cerinţele pentru controale şi ce documente
trebuie elaborate.
În aria de activităţi impuse de Accidentele Majore, controalele sunt
desfăşurate Comisia de Inspecţii din cadrul Comitetului Tehnic Regional, în
vederea realizării unei evaluări preliminarii.
Controalele sunt prevăzute de Sistemul de Managementului de
Securitate în acord cu Decretul Lege 334/1999.
¾ Norvegia
Ofiţerii pompieri locali execută controale. În reglementări privind
controalele de prevenire a incendiilor sunt cuprinse perioadele şi lista
obiectivelor care trebuie controlate.
În ultimii 10- 12 ani prevenirea incendiilor şi-a desfăşurat activitatea
sub îndrumarea Directoratului pentru Securitatea la Incendiu şi Electrică. A
209
crescut numărul de inspectori de prevenire până la 500. Directoratul sprijină
municipalităţile în dezvoltarea metodelor şi ghidurilor care trebuie folosite
de ofiţerii de prevenire.
¾ Suedia
Ofiţerii pompieri locali execută controale de prevenire a incendiilor.
Legislaţia prevede periodicitatea controalelor şi lista clădirilor ce trebuie
controlate.
Legislaţia impune municipalităţii modurile de dezvoltare a metodelor
şi ghidează activitatea inspectorilor, asigurându-se că locuitorii şi-au luat
toate măsurile rezonabile de prevenire a incendiilor.
¾ Olanda
Controalele de prevenire a incendiilor se execută în baza legislaţiei
din 1985. Fiecare clădire care este obligată să aibă o autorizaţie de
funcţionare trebuie să fie controlată. Frecvenţa controalelor nu este
reglementată. Autorităţile locale sunt responsabile cu planificarea şi
conducerea controalelor. În viitor autorităţile locale de control vor fi
obligate să prezinte un plan de control şi o evaluare anuală. O atenţie
specială este acordată instrumentelor inspectorilor: mijloace de evaluare şi
de stabilire a sancţiunilor. Controalele nu trebuie doar să îmbunătăţească
securitatea la incendiu (efecte directe) dar şi conştientizarea necesităţii de a
asigura prevenirea incendiilor (efect indirect).
Controale specifice se execută pentru:
- clădiri (nerezidenţiale) cu peste 50 persoane;
- clădiri pentru depozitarea de substanţe inflamabile sau periculoase
în caz de incendiu;
- clădiri cu peste 10 persoane peste noapte, care nu sunt rezidenţiale
(hoteluri, spitale);
- clădiri de îngrijire pe timpul zilei cu peste 10 copii sub 12 ani sau
peste 10 persoane cu dizabilităţi fizice sau mentale.
Cei care execută controale sunt pregătiţi de Institutul pentru Servicii
de Pompieri şi Managementul Dezastrelor (NIBRA).
¾ Marea Britanie
Legislaţia este foarte complexă şi diferă în Anglia şi Tara Galilor,
Scoţia, Irlanda de Nord.
În plus Insulele Canalului şi Isle of Man au o legislaţie separată.
Acolo există peste 100 de elemente distincte în legislaţie care se referă la
securitatea la incendiu la clădiri.
În majoritatea clădirilor securitatea la incendiu este aplicată prin
două acte: Legea apărării împotriva incendiilor şi Regulamentul de apărare
210
împotriva incendiilor, dar şi alte legislaţii specifice cum ar fi Legea
Teatrelor sau prin actul ce se reglementează consumul de alcool.
În cazul clădirilor noi, măsurile de securitate la incendiu sunt
obligatorii şi se impun de către legislaţia pentru construcţii.
Guvernul Marii Britanii a propus modificări majore ale legislaţiei pe
linia securităţii la incendiu în Anglia şi Ţara Galilor ale căror efecte se
aşteaptă peste 1-2 ani.
Se anticipează că responsabilitatea controlului la majoritatea
clădirilor să revină serviciilor de pompieri. Modificări asemănătoare se
preconizează şi în Scoţia şi Irlanda de Nord.
¾România
Controalele se efectuează de inspectorii de prevenire a incendiilor, în
baza unor planificări lunare care ţin cont de calculul fondului de timp şi de
criteriile cuprinse în Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi
desfăşurare a activităţii de prevenire, aprobat prin ordin al ministerului
administraţiei şi reformei administrative, ţinându-se seama de:
a) clasificarea în funcţie de tipurile de risc a localităţilor, operatorilor
economici şi instituţiilor, pe baza criteriilor stabilite conform legii;
b) categoriile/clasele de importanţă/funcţiunile construcţiilor
/instalaţiilor/amenajărilor/monumentelor istorice, stabilite potrivit legii;
c) stadiile de proiectare/execuţie pentru realizarea lucrărilor aferente
asigurării cerinţei esenţiale de securitate la incendiu, precum şi la realizarea
adăposturilor de protecţie civilă, termenele de realizare planificate pe etape
şi de finalizare a lucrărilor, pentru obiectivele de investiţii;
d) termenele de implementare a măsurilor stabilite prin strategiile şi
programele de prevenire a situaţiilor de urgenţă;
e) concluziile rezultate din evaluarea periodică a situaţiei operative;
f) specificitatea riscurilor identificate în plan teritorial şi perioada de
manifestare a acestora;
g) ordinele primite, vizând acţiuni preventive prioritare.
La planificarea şi executarea controalelor se acordă prioritate
instituţiilor, amenajărilor, spaţiilor publice, precum şi operatorilor
economici care desfăşoară activităţi ce prezintă pericole de accidente majore
în care sunt implicate substanţe periculoase. Periodicitatea executării
controalelor nu trebuie să fie mai mare de 5 ani. La obiectivele în care se
constată nereguli majore privind apărarea împotriva incendiilor se
intensifică periodicitatea controalelor, până la soluţionarea acestora.
Controalele de prevenire a incendiilor se desfăşoară în baza unei
Proceduri generale de control, utilizând documente tipizate. Neregulile
211
constatate sunt raportate prin informări anuale ministerului internelor şi
reformei administrative şi ministerului de resort, în baza unei planificări
stabilite prin Ordin al Inspectorului General.
17. Neregulile cele mai des întâlnite în controalele de prevenire
Aspecte generale
În majoritatea ţărilor cele mai des întâlnite probleme sunt: erori în
proiectarea căilor de evacuare, compartimentelor de incendiu, pereţilor
rezistenţi la foc şi evaluarea necorespunzătoare a riscului de incendiu. De
asemenea, managementul defectuos şi utilizarea construcţiilor fără
autorizaţie de construire reprezintă un factor îngrijorător.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel :
¾ Austria
Deschiderea uşilor rezistente la foc.
¾ Germania
În principal se constată deficienţe referitoare la căile de evacuare.
Alte deficienţe frecvente sunt: funcţionarea fără autorizaţie sau fără
proceduri interne în caz de incendiu.
¾ Grecia
Principalele deficienţe: căile de evacuare, compartimentare, riscul la
incendiu.
O altă problemă este neconformitatea produselor pentru construcţii
cu standardele europene.
¾ Irlanda
În clădirile mai vechi mijloacele de evacuare sunt
necorespunzătoare.
Aceste clădiri nu au sisteme de detecţie şi de avertizare. În clădirile
noi sunt probleme la managementul securităţii la incendiu. S-a constatat că
la clădirile care au un management general de calitate, managementul
securităţii la incendiu este, de asemenea, de calitate.
Starea registrului de securitate la incendiu este o indicaţie bună
asupra situaţiei securităţii la incendiu în clădire.
Probleme cu noii manageri care nu sunt întotdeauna instruiţi privind
securitatea la incendiu.
¾ Italia
O problemă frecventă o reprezintă numeroasele clădiri de patrimoniu
naţional din Italia. Multe greşeli au fost notificate în Managementul
Securităţii la Incendiu.
212
 În domeniul comercial şi de producţie sunt cazuri în care nu se
respectă legislaţia în vigoare, atunci când aplicarea legislaţiei presupune
întreruperea activităţii.
¾ Norvegia
Cele mai des întâlnite probleme sunt: inundarea cu fum a căilor de
evacuare, greşeli în proiectarea pereţilor rezistenţi la foc şi structură
necorespunzătoare a clădirilor.
De asemenea, se mai întâlnesc clădiri care au reţele de sprinklere
necorespunzătoare.
¾ Suedia
Cele mai întâlnite nereguli sunt: căile de evacuare 59% urmate de
compartimentare – 15% şi evaluarea riscului de incendiu – 12%.
¾România
În baza raportărilor pe care inspectoratele judeţene pentru situaţii de
urgenţă le fac lunar pe domenii de activitate, s-au constatat manifestarea cu
preponderenţă a următoarelor deficienţe: funcţionarea fără autorizaţie de
securitate la incendiu, instalaţii electrice cu defecţiuni sau improvizaţii,
mijloace de încălzire cu defecţiuni sau improvizaţii, nefuncţionarea
instalaţiilor de detectare şi stingere a incendiilor, lipsa mijloacelor iniţiale de
stingere a incendiilor, neasigurarea pregătirii salariaţilor
18. Controalele proprii (sisteme interne de verificare) privind
securitatea la incendiu
Aspecte generale
Controalele proprii de verificare privind securitatea la incendiu
efectuate de serviciile private ale obiectivelor reprezintă punctul de pornire
pentru controalele efectuate şi pentru o mai bună înţelegere a securităţii la
incendiu. Astfel, autorităţile locale controlează cu prioritate anumite zone
(obiective). Controalele au durată scurtă, frecvenţă redusă şi în unele cazuri
sunt mai puţin costisitoare pentru ambele părţi implicate.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel:
¾ Danemarca
Deocamdată nu există, dar se va lua în considerare.
¾ Finlanda
Controalele interne efectuate pot constitui un punct de plecare pentru
controalele de prevenire a incendiilor. Crearea condiţiilor de executare a
controalelor interne în vederea oferirii unor documente de control
importante pentru eficientizarea controlului de prevenire.
213
 ¾ Germania
Nu există. Cerinţele privind prevenire incendiilor sunt întotdeauna
minime. Când controalele de prevenire implică anumite taxe, durata
acestora poate fi mai mică şi cu costuri mai mici, datorită „controalelor
interne de prevenire”.
¾ Grecia
Sistemul de control intern afectează controalele de prevenire ale
autorităţilor, doar dacă acestea sunt efectuate respectând reglementările în
vigoare sau îmbunătăţind prevederile legislative.
¾ Italia
Unele activităţi trebuie să aibă un sistem de control de prevenire
intern. Toate activităţile trebuie să fie analizate din punct de vedere al
condiţiilor de securitate, conform prevederilor Decretului 10/3/1998.
¾ Norvegia
Obiectivele au stabilite obligaţii cu privire la sistemul intern de
control de prevenire a incendiilor. Acestea sunt stabilite pentru ca
proprietarii clădirilor să înţeleagă responsabilităţile care le revin pe această
linie. Persoana responsabilă trebuie să participe la controale efectuate de
către specialiştii în probleme de prevenire a incendiilor.
¾ Suedia
Legislaţia propusă prevede obligativitatea creării unui sistem intern
de control privind prevenirea incendiilor. Acest sistem de management va
ajuta proprietarii clădirilor să înţeleagă responsabilităţile care le revin şi să
le comunice specialiştilor pe probleme de prevenire a incendiilor.
¾ Olanda
În acest moment nu sunt informaţii disponibile despre acest subiect.
¾ Marea Britanie
Controalele interne sunt percepute de foarte multe ori ca fiind unele
suplimentare care au efectul de a reduce frecvenţa controalelor de prevenire.
¾România
Conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor,
controlul respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare
împotriva incendiilor se efectuează şi de:
a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite
în cadrul operatorului economic/instituţiei/localităţii pe baza unui
grafic anual, trimestrial, lunar, zilnic;
b) personalul din componenta preventivă a serviciilor publice,
voluntare şi private;
c) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz.
214
 19. Cum se fac controalele de prevenire a incendiilor
Constatări generale
Sunt controlate toate tipurile de riscuri. Acestea includ atât aspectul
tehnic cât şi managementul şi instruirea factorilor de conducere. Alte
autorităţi locale nu pot organiza controale în afara unităţilor de pompieri.
Sunt permise însă anumite legături şi afaceri care au drept scop consolidarea
regulamentului de securitate la incendiu.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel:
¾ Austria
În concordanţă cu prevederile Codului construcţiilor care este folosit
de un mare număr de persoane (centre comerciale, hoteluri, centre de
distracţie), fiecare clădire de tip industrial este controlată la fiecare 5 ani.
Rapoartele controlului de securitate la incendiu se referă la neajunsurile
constatate. Clădirile sunt controlate cu privire la deficienţele evidente.
Unitatea de pompieri nu are autoritatea să inspecteze clădirile.
Autorităţile care inspectează clădirile doar consultă unităţile de pompieri.
Instalaţiile de prevenire a incendiilor (instalaţiile de detectare a
incendiilor, sprinklere, sisteme de desfumare, ş.a.) sunt controlate periodic
(la un an sau la doi ani) de organisme notificate. Autorităţile iau în
considerare rapoartele lor.
¾ Belgia
Sunt controlate toate tipurile de riscuri: căi de evacuare alarme şi
sisteme de stingere a incendiului, etc. Cele mai multe reglementări sunt
preluate din RGPT (regulamentul general de protecţia muncii), care
cuprinde şi reglementări referitoare la prevenirea incendiilor în sensul
protejării angajaţilor.
¾ Danemarca
Sunt controlate toate tipurile de riscuri. Acestea includ: scenarii de
prevenire a incendiilor, căi de evacuare, alarme şi sisteme de stingere,
instruire, folosirea şi întreţinerea sistemelor electrice, a interioarelor, ordinea
şi proceduri. Referiri la prevenirea incendiilor se găsesc în multe legi. De
exemplu, multe reglementări provin din Legea privind Siguranţa
Ocupaţională şi Sănătatea şi includ prevederi referitoare la prevenirea
incendiului, în sensul protejării angajaţilor. Inspectori din cadrul altor
autorităţi pot face observaţii care ţin de prevenirea incendiilor.
¾ Finlanda
Inspecţiile de prevenire a incendiilor acoperă toate riscurile de
accident sau incendiu şi în general toată legislaţia care are legătură cu
215
prevenirea incendiilor şi prevenirea accidentelor. În practică se pune accent
pe prevenirea incendiilor, evacuare şi managementul securităţii la incendiu.
Sunt şi alte autorităţi care pot face controale, dar foarte rar
controalele acestora acoperă şi problemele legate de incendii. Tendinţa este
de a efectua controale colective cu inspectorii de sănătate.
¾ Germania
Inspecţiile de prevenirea incendiilor acoperă toate procedurile de
protecţie la incendiu dar şi echipamentul. Din acest motiv – şi dacă este
posibil – trebuie implicate şi inspecţiile în construcţie şi inspecţie pentru
mediul de afaceri. Regulamentul prevede ca asemenea controale de
prevenire să se organizeze la fiecare cinci ani.
¾ Grecia
Supervizarea şi controalele de prevenire a incendiilor se fac pentru a
certifica faptul că planul aprobat de prevenire a incendiilor este
implementat. Sunt inspectate toate tipurile de riscuri precum şi prevenirea
incendiilor (pasivă şi activă), cum ar fi: scenarii de securitate la incendiu, căi
de evacuare, sisteme de detectare, alarmare şi stingere, transportul şi
depozitarea substanţelor periculoase, instruire, expunerea la suprafeţe
încinse, probleme electrice, decoraţiuni interioare, spaţii pentru fumat, etc.
Suplimentar, dacă se face o sesizare referitoare la securitatea la
incendiu, ofiţerul competent trebuie să meargă într-o inspecţie cât mai
repede cu putinţă.
¾ Irlanda
Ofiţerii din cadrul serviciilor de prevenire a incendiilor acţionează şi
raportează inspecţiile de prevenire, în concordanţă cu legislaţia de prevenire
şi autorităţile stabilesc care sunt priorităţile şi dispun în acest sens.
În Irlanda există mai multe organizaţii cu atribuţii în activitatea de
prevenire a incendiilor.
Serviciile de pompieri au legături cu:
- Autoritatea de Sănătate şi Securitate – pentru securitatea la
incendiu la locul de muncă; Serviciile de sănătate – pentru copii cu cerinţe
speciale de îngrijire;
- Autorităţile turistice – pentru hoteluri, hosteluri sau altele.
În general serviciul de prevenire a incendiului este singurul
reprezentant care poate face controale de securitate la incendiu ca autoritate
de stat. Pot fi solicitate consultanţe particulare pe probleme de prevenire a
incendiilor. Asemenea consultanţe pot fi cerute de agenţii de stat, care
doresc să consemneze recomandările într-un registru sau să le folosească
nemijlocit.
216
 Raportul din anul 2002 subliniază necesitatea înfiinţării unui
„Comitet Interdisciplinar pentru Securitatea Publică” în Irlanda, care să
faciliteze coordonarea acţiunilor de prevenire între agenţiile de stat. S-a
propus dezvoltarea unei legături între sistemele de prevenire a incendiilor cu
sistemele de înregistrare turistice. Aceste propuneri sunt în faza de analiză.
¾ Italia
Inspecţiile se fac atât pentru controlul documentelor, cât şi prin
controale la faţa locului (inspecţiei uzuale).
Inspecţiile presupun nu numai prevenirea incendiilor, dar şi toate
atribuţiile instituţionale ale serviciilor de pompieri. Nicio altă
autoritate/agenţie nu poate efectua controale de prevenire a incendiilor.
¾ Norvegia
Controalele de prevenire sunt similare cu cele descrise de Suedia. În
prezent o parte importantă a controalelor este direcţionată către modul cum
proprietarii îşi organizează sistemul de securitate la incendiu. În plus,
inspectorii verifică diferite aspecte ale documentaţiilor de prevenire a
incendiilor, cum ar fi dacă au fost prevăzute căi de evacuare sau sistemul de
sprinklere funcţionează.
Actul de supervizare a instalaţiilor electrice şi al echipamentelor
electrice necesită cunoştinţe temeinice în domeniu. Ca urmare este solicitat
serviciul electric competent. Funcţionarea utilităţilor electrice este partea
aparatului de inspecţie public şi inspecţiile se fac sub îndrumarea
Directoratului Serviciului de Prevenire a Incendiului şi pe Probleme
Electrice.
¾ Suedia
Sunt controlate toate tipurile de riscuri. Sunt incluse scenarii de
prevenire a incendiilor, căi de evacuare, alarme şi sisteme de stingere,
instruire, utilizarea şi manipularea substanţelor inflamabile, electrice etc.
Reglementări referitoare la acţiunea de prevenire a incendiilor se regăsesc în
mai multe legi. Cele mai multe reglementări se găsesc, de exemplu, în
Legea privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă, şi include
instrucţiuni de prevenire a incendiilor care să protejeze angajaţii. Inspectorii
altor autorităţi (construcţii, securitate electrică, securitatea muncii), pot face
şi observaţii legate de prevenirea incendiilor.
¾ Olanda
Unitatea de pompieri este cea care se ocupă de inspecţiile de
prevenire a incendiilor. Riscurile de incendiu controlate sunt următoarele:
mobilier, căi de evacuare, ventilare, instalaţii, motoare, depozitarea şi
217
distribuirea materialelor inflamabile, deşeuri, planuri de prevenire a
incendiilor şi de evacuare. Alte inspecţii se pot realiza pe baza altor
regulamente, de exemplu Codul Muncii, care includ prevederi privind
prevenirea incendiilor pentru a proteja angajaţii.
¾ Marea Britanie
După orice aprobare iniţială dată conform reglementărilor referitoare
la clădiri (acolo unde este necesar) responsabilitatea inspecţiilor trece la
autorităţile competente.
Există foarte multe reglementări referitoare la prevenirea incendiilor
în clădiri cum ar fi teatre, cinematografe, aziluri etc. În toate cazurile este
prevăzută necesitatea consultării unităţii de pompieri înainte de obţinerea
autorizaţiei, iar controalele sunt efectuate de autorităţile competente.
În clădiri de genul: hoteluri, magazine şi fabrici, brigada de pompieri
este autoritatea direct competentă. Legislaţia impune ca serviciile de
pompieri să efectueze controale la clădirile din responsabilitatea lor.
Ca urmare, decizia stabilirii clădirii ce urmează să fie controlată
aparţine brigăzii de pompieri sau autorităţii desemnate. Un ghid pentru
brigăzile de pompieri în activitatea de control, a fost elaborat de guvern şi în
curând urmează să fie publicat.
În clădiri ca: teatre, cinematografe, aziluri, sau clădiri care necesită
un „aviz”, cum ar fi hotelurile, birouri, magazine şi fabrici, brigada de
pompieri sau autoritatea desemnată vor trebui să întreprindă controale şi să
dea acordul pentru fiecare nouă aplicaţie.
Anumite controale sunt încă în atribuţiile altor autorităţi, dar deja se
lucrează la modificarea acestei prevederi, în sensul responsabilizării numai a
unităţii de pompieri.
20. Cum se asigură că obiectivele de securitate sunt îndeplinite
(mijloace coercitive)
Consideraţii generale
Mijloacele de a impune reglementările variază, dar majoritatea
statelor au posibilitatea de a închide construcţii, de a retrage permise
(avize/autorizaţii), de a interzice activitatea sau de a utiliza alte sancţiuni
economice. Amenzile sunt o sancţiune obişnuită.
Situaţia în statele europene se prezintă astfel:
¾ Austria
Rezultatele controalelor sunt înscrise în rapoarte şi dacă sunt
identificate încălcări, într-o perioadă dată trebuie să se dovedească
218
conformitatea cu legea. Se aplică amenzi dar există de asemenea
posibilitatea pierderii licenţei care este necesară pentru a utiliza construcţia.
¾ Belgia
Dacă nu sunt îndeplinite obiectivele de securitate, autorităţile locale
pot închide construcţia.
Este acordată proprietarului construcţiei o perioadă limitată pentru a
realiza lucrările necesare.
Există o comisie de derogări pentru măsuri echivalente.
¾ Danemarca
Dacă controlul de prevenire identifică situaţii cu un risc ridicat de
incendiu, inspectorii de prevenire sunt autorizaţi să interzică utilizarea în
continuare până când nivelul de securitate la incendiu devine acceptabil.
Deficienţele trebuie să fie înlăturate într-o perioadă limitată. Dacă
deficienţele nu sunt înlăturate pot fi sancţionate şi, în împrejurări agravante,
închisoare până la doi ani. Este folosit sistemul legislativ general şi există un
sistem de apel (contestare).
¾ Finlanda
Domeniul posibilităţilor de constrângere este foarte larg şi
reglementat în detaliu. Posibilităţile includ aviz sau recomandare scrise,
instrucţiune scrisă pentru a realiza măsurile indicate şi cerinţa pentru a lua
măsurile indicate sau de a închide obiectivul. Instrucţiunile şi cerinţele pot fi
întărite printr-o amendă contravenţională.
¾ Germania
Obiectivele sunt controlate în timpul controalelor periodice regulate
de prevenire a incendiilor. Controalele de prevenire a incendiilor trebuie să
fie anunţate cu suficient timp înainte de începere.
În cazul rapoartelor specifice care privesc deficienţe sau în cazul
rapoartelor de incendiu se pot executa controale neanunţate. Când sunt
găsite deficienţe se ajunge la o înţelegere ca într-o anumită perioadă acestea
să fie eliminate. Perioada este impusă de pompieri sau de autoritatea în
construcţii. Dacă nu se ajunge la o înţelegere, autoritatea poate aplica măsuri
coercitive. Acestea pot fi amenzi sau acţiuni corective ordonate de
autoritatea în construcţii.
¾ Grecia
Ofiţerii de pompieri se asigură prin controale că sunt îndeplinite
obiectivele de securitate la incendiu şi că sunt implementate planurile de
protecţie la incendiu aprobate. Aceste obiective pot fi impuse prin creşterea
numărului de ofiţeri de pompieri implicaţi şi pregătirea lor suplimentară care
219
va conduce la creşterea controalelor sub aspect calitativ şi cantitativ. Dacă
proprietarul sau utilizatorul construcţiei nu respectă standardele sau cerinţele
controalelor nu i se eliberează Certificatul aferent de securitate la incendiu.
Aceasta de obicei provoacă întreruperea activităţii până la îmbunătăţirea
măsurilor de securitate pentru ca după un nou control să primească
Certificatul (avizul) de securitate la incendiu şi ulterior Permisul
(autorizaţia) construcţiei (pentru afaceri sau utilizare).
În toate cazurile de încălcare a legislaţiei este informată justiţia.
¾ Irlanda
Sunt mai multe opţiuni de constrângere la dispoziţia pompierilor
având în vedere severitatea concepţiilor lor privind securitatea la incendiu în
construcţii particulare. Acest domeniu de opţiuni este extins permanent şi dă
un suport legislativ actualizat prin amendamente. Opţiunile includ sau vor
include:
• recomandări, verbal sau în scris;
• recomandarea de acţiuni specifice, verbal sau în scris;
• cerinţa ca să fie realizată şi comunicată o evaluare care include
pregătirea unui program de lucrări;
• cerinţa ca lucrările specificate să fie realizate într-o anumită
perioadă;
• avertizare (avertisment) verbală şi scrisă;
• instrucţiuni verbale sau scrise pentru a închide sau suspenda
activitatea unităţii (anunţ (avertizare) de închidere);
• anunţ (avertizare) de securitate la incendiu (în privinţa
construcţiei potenţial periculoase);
• acuzaţie pentru delicte (nerespectarea cerinţelor generale şi/sau
neconformitatea cu cele de mai sus);
• secţiunea 23 din ordin (Înalta Curte).
Una din ideile evidenţiate în Raportul din 2002 a fost necesitatea
abordării unitare a tuturor autorităţilor locale în domeniul securităţii la
incendiu. Ideal ar fi să se realizeze un cadru de evaluare a riscului/protecţiei
pentru a ajuta ofiţerii în deciderea cursului unei acţiuni în orice caz
particular. Este nevoie de echilibru în utilizarea opţiunilor particulare de
constrângere şi unele sunt privite ca „resursă intensivă” în aplicare.
¾ Italia
Pentru activităţi reglementate, sunt evaluate obiectivele identificate
prin reglementările tehnice care trebuie aplicate.
220
 Pentru activităţi nereglementate, evaluările sunt realizate de ingineri,
în de la caz la caz. În conformitate cu politica de educare a populaţiei la
nivele de securitate mai înalte şi nu numai de pedepsire a încălcării
prevederilor legale, Decretul nr. 758/1995 prevede că trebuie respectate
următoarele proceduri, în cazul când nu sunt respectate reglementările
privind securitatea:
- autoritatea naţională de pompieri, care observă încălcările
reglementărilor, impune plata unei sancţiuni economice reduse şi dispune
măsuri de securitate corespunzătoare, stabilind timpul necesar permis pentru
aplicarea lor;
- autoritatea informează judecătorul despre încălcările constatate,
despre limitele de timp pentru implementarea măsurilor recomandate şi
despre sancţiunea aplicată;
- odată ce limitele de timp menţionate mai sus au expirat, autoritatea
verifică dacă măsurile de securitate au fost implementate. Dacă da,
problema este încheiată. Altfel întreaga problematică iese din cadrul
administrativ şi intră în legislaţia penală.
¾ Norvegia
Scopul principal al controlului este să se verifice la ce se referă
documentaţia disponibilă şi dacă situaţia reală corespunde cu aceasta.
Deficienţele trebuie să fie remediate într-un timp anume, adesea două luni.
Pot fi amenzi dacă deficienţele nu au fost remediate şi legislaţia privind
apărarea împotriva incendiilor conţine de asemenea un sistem de apel
(contestaţie).
¾ Suedia
Prin controale şi comparaţii. Neregulile trebuie să fie remediate într-
o anumită perioadă limitată. Permisiunea de a consuma alcool este legată de
reglementările de securitate la incendiu. Pot fi aplicate amenzi dacă
deficienţele nu s-au remediat. Şi aici este un sistem de apel (contestaţie).
¾ Olanda
Fiecare cetăţean este obligat să cunoască legea şi să acţioneze în
conformitate cu ea. În legislaţie se găsesc cerinţe pentru construcţii şi un
proprietar trebuie să cunoască legislaţia în domeniul apărării împotriva
incendiilor. Permisele (avizele/autorizaţiile) de construcţie şi utilizare vor fi
eliberate când sunt îndeplinite obiectivele de securitate la incendiu (în
teorie, procedura diferă uneori). Se execută controale. Deficienţele trebuie
să fie înlăturate într-o anumită limită de timp. Pot fi aplicate amenzi dacă
deficienţele nu s-au remediat sau poate fi retras(e) permisul(ele); este un
sistem de apel (contestaţii).
221
 ¾ Marea Britanie
Responsabilitatea pentru prevederea de măsuri adecvate şi necesare
de securitate la incendiu revine utilizatorului(ilor) construcţiei. Regimul
controlului are drept scop monitorizarea ca aceste responsabilităţi să fie
îndeplinite.
Toate cazurile de încălcare a îndeplinirii acestor responsabilităţi
reprezintă un delict penal şi, după caz, pompierii dau în judecată
contravenienţii. De obicei, judecătoriile aplică amenzi foarte mari, în special
când încălcarea aparţine unei companii mari.
¾România
În conformitate cu Legea apărării împotriva incendiilor,
nerespectarea cerinţelor care au stat la baza eliberării avizului sau
autorizaţiei de securitate la incendiu atrage sancţionarea conform legii şi,
după caz, anularea avizului sau a autorizaţiei de securitate la incendiu.
Anularea avizului sau autorizaţiei de securitate la incendiu impune sistarea
lucrărilor de construcţii sau, respectiv, oprirea funcţionării ori utilizării
construcţiilor sau amenajărilor respective. Măsura respectivă se comunică în
cel mult 48 de ore, prin grija inspectoratului judeţean constatator, la registrul
comerţului, prefectului şi altor instituţii publice cu competenţe în domeniu.
Litigiile generate de eliberarea şi anularea avizului ori autorizaţiei de
securitate la incendiu se soluţionează potrivit Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, se pot
aplica amenzi contravenţionale conform Legii privind apărarea împotriva
incendiilor şi HGR nr. 537/2007 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor la Normele generale de apărare împotriva incendiilor. O
parte din acestea pot fi aplicate şi de către primari în urma controlului
executat de componenta preventivă a serviciilor publice pentru situaţii de
urgenţă.

21. Inspecţiile de prevenire, organizare

Numărul construcţiilor şi numărul anual de controale

Numărul construcţiilor Numărul anual de

Ţara
care trebuie controlate inspecţii de prevenire
Austria Necunoscut Necunoscut
Belgia Necunoscut Necunoscut
Danemarca 41.421 (2001) 28.220 (2001)

222
 Numărul construcţiilor Numărul anual de
Ţara
care trebuie controlate inspecţii de prevenire
Finlanda 1,4 milioane 41.469 anual
Grecia Toate construcţiile 60.000 (2002)
Secţiunea 18 (2) din
Regulamentul de Securitate
la incendiu stabileşte Sunt trei categorii
responsabilitatea persoanei în principale de controale
control. Această secţiune se impuse de Legea Serviciilor
referă la toate tipurile de de Pompieri (1981):
construcţii, cu excepţia celor S 13 – solicitările din
de locuit. De aici rezultă că proiectele pentru autorizare
sunt mii de construcţii care ar sunt rezolvate de serviciile
Irlanda
trebuie controlate, dar practic de pompieri. - 2738
sunt câteva categorii S-24 – autorizaţiile care fac
prioritare. Incendiul de la obiectul Curţii Districtuale
Stardust din 1981 a dus la de acordare a Licenţelor. -
stabilirea acestor categorii. 3475
Una dintre ele este cea a S-18 – categoriile de clădiri
construcţiilor cu aglomerări cu prioritate - 3475
de persoane (baruri,
discoteci, restaurante)
Au fost emise 191000
autorizaţii de securitate la
incendiu. Fiecare autorizaţie
Italia a fost emisă după studierea Necunoscut
atentă a proiectelor de
execuţie şi în urma unui
control în cadru obiectivului
Norvegia 35.716 (2001) 22.791 (2002)
Olanda 179.000(2001) 45.500(2002)
Portugalia 29.806 (2002) 5.000 (2002)
Anglia şi Ţara Galilor – Anglia şi Ţara Galilor –
1.212.085 561.442
Regatul Unit
Scoţia – 52.757 Scoţia – 13.867
Irlanda de Nord – 5.036 Irlanda de Nord – 8.194
Suedia 85.000 (2000) 36.000 (2002)

În România în anul 2006 s-au executat 29.825 de controale de prevenire a

incendiilor.

223
Care sunt categoriile de construcţii care sunt controlate? Inspectorii
trebuie să aibă o pregătire specială?

Inspectorii trebuie să
Care sunt categoriile de
Ţara aibă o pregătire
construcţii care sunt controlate?
specială?
În conformitate cu codul
construcţiilor pentru clădirile în
care se poate afla simultan un
număr foarte mare de persoane
Austria Nu
(centre comerciale, hoteluri, mall-
uri) şi pentru construcţiile
industriale mari inspecţia se
desfăşoară o dată la 5 ani.
Construcţiile noi, cu excepţia
Belgia Facultatea de pompieri
celor de locuit.
Construcţiile cu aglomerări de
persoane (săli de şedinţe,
Agenţia Naţională pentru
restaurante, discoteci) hoteluri,
Danemarca Managementul Situaţiilor
şcoli, magazine, clădiri de
de Urgenţă
patrimoniu şi construcţii de
producţie cu risc ridicat.
Toate construcţiile. Controale
anuale la:
1. hoteluri, hosteluri,
campinguri etc. cu mai mult de 10
locuri;
2. spitale; spaţii de îngrijire,
închisori etc. cu mai mult de 5
Da, conform Legii
paturi;
Serviciilor de Salvare
3. spaţii comerciale, şcoli,
Cerinţele de pregătire vor
Finlanda teatre cu o arie mai mare de
fi armonizate cu noua
500mp; restaurante cu mai mult
legislaţie
de 50 de locuri; centre zilnice de
îngrijire cu o capacitate mai mare
de 25 locuri;
4. clădiri de producţie şi
depozitare mari; ferme
5. spaţii unde se fabrică şi/sau
depozitează materiale inflamabile
sau explozive
224
 Inspectorii trebuie să
Care sunt categoriile de
Ţara aibă o pregătire
construcţii care sunt controlate?
specială?
6. construcţiile care au
instalaţii automate de detectare şi
stingere a incendiilor.
Clădiri cu aglomerări de
Inspectorii de prevenire
persoane(teatre, cinematografe,
trebuie să absolve cursuri
stadioane), hoteluri, spitale, şcoli.
de pregătire specială. De
Magazine en-gros şi en-detail cu
asemenea trebuie să aibă
suprafaţa mai mare de 2000mp;
Germania o experienţă foarte mare
spaţii de producţie şi depozitare;
şi să participe o dată sau
clădiri înalte, construcţii cu
de două ori pe an la
pericole speciale pentru populaţie
schimburi de experienţă
sau cu risc de incendiu sau
la nivel naţional
explozie.
Toate tipurile de construcţii sunt
controlate: hoteluri, şcoli, birouri,
magazine, ansambluri
Grecia Facultatea de pompieri
rezidenţiale, spaţii de producţie şi
depozitare, parcări, staţii de
distribuţie carburanţi, campinguri.
Inspectorii de prevenire
trebuie să aibă diplomă
de licenţă. De asemenea,
Facultatea de pompieri
organizează anual cursuri
de specializare pentru
aceşti ofiţeri. (formare
Fiecare autoritate locală stabileşte iniţială şi continuă). Deşi
categoriile de construcţii care aceste cursuri nu sunt
Irlanda trebuie controlate. În general, obligatorii, foarte mulţi
prioritate au clădirile cu ofiţeri şi-au exprimat
aglomerării de persoane. dorinţa de a participa la
ele. Pentru continuarea
cursurilor , o universitate
oferă o diplomă în
securitate la incendiu în
urma unui curs de un an
iar altă universitate oferă
un master de doi ani pe

225
 Inspectorii trebuie să
Care sunt categoriile de
Ţara aibă o pregătire
construcţii care sunt controlate?
specială?
aceeaşi temă. Ambele
cursuri sunt la fără
frecvenţă. Participarea
este voluntară.
Deoarece ofiţerii de
pompieri sunt
responsabili cu inspecţia
de prevenire, competenţa
lor depinde de pregătirea
97 de activităţi sunt controlate pe care o primesc la
pentru a verifica proiectul (avizat) angajare şi după.
şi certificatul de securitate la Instruirea se referă la
incendiu (autorizaţia) în cum se efectuează un
Italia domeniile: civil, industrial, control. Cursurile
comercial. Controalele se mai fac durează 6 luni şi se
pentru supravegherea obiectivelor încheie cu un examen.
în exploatare şi la solicitarea Începe imediat după
organelor de cercetare penală. angajare şi este
obligatoriu. De
asemenea, ofiţerii pot
participa la diferite
cursuri organizate de
administraţiile locale.
A) în construcţiile în care
riscul de a exista pierderi de vieţi
omeneşti este mare;
B) construcţii, instalaţii,
depozite, tuneluri etc. care prin
natura lor sau datorită activităţilor
Norvegia Da
desfăşurate în cadrul lor implică
un risc mare de incendiu sau unde
un incendiu ar putea avea
consecinţe sociale majore;
C) construcţii de
patrimoniu.
Săli de şedinţă, construcţii Nu, deşi majoritatea
Olanda industriale, hoteluri şi restaurante, inspectorilor participă la
aeroporturi, porturi, şcoli, spaţii de cursuri de pregătire

226
 Inspectorii trebuie să
Care sunt categoriile de
Ţara aibă o pregătire
construcţii care sunt controlate?
specială?
producţie şi depozitare, uzine specifică
electrice, construcţii cu aglomerări
de persoane, construcţii cu risc
mare de incendiu.
În toate comisiile locale
există personal cu
diplomă de inginer şi
arhitecţi pentru analiza
proiectelor. Un număr
însemnat de cadre de
Clădiri de locuit, construcţii de
conducere de la pompieri
Portugalia producţie şi depozitare, şcoli,
(profesionişti şi
spitale.
voluntari) deţin diplome
de inginer şi au cursuri
de perfecţionare în
domeniul securităţii la
incendiu şi pot participa
la inspecţiile de prevenire
Toţi ofiţerii de pompieri
sunt obligaţi să facă
cursuri de bază de
Hoteluri, construcţii de producţie
securitate la incendiu.
Regatul Unit şi depozitare, magazine, spitale,
Toţi ofiţerii care participă
teatre, cinematografe.
la controale de prevenire
trebuie să aibă şi cursuri
de specializare.
Săli de şedinţă, construcţii
industriale, hoteluri şi restaurante,
aeroporturi, porturi, şcoli, spaţii de
Este stabilit de Legea
Suedia producţie şi depozitare, uzine
Serviciilor de Salvare
electrice, construcţii cu aglomerări
de persoane, construcţii cu risc
mare de incendiu.
În România se execută controale de prevenire a incendiilor cu
prioritate la clădiri publice, cu aglomerări de persoane, cu risc ridicat de
incendiu. Inspectorii de prevenire a incendiilor sunt absolvenţi al unei
unităţi de învăţământ subordonată Inspectoratului General ori al unei
facultăţi civile.
227
 Este posibilă instituirea unei taxe locale pentru inspecţia de
prevenire?
Este posibilă instituirea unei taxe locale pentru
Ţara
inspecţia de prevenire?
Austria Nu
Belgia Da
Danemarca Nu, dar sunt propuneri în acest sens
Finlanda Nu
Grecia Nu
Irlanda Da
Italia Taxele sunt stabilite prin lege
Norvegia Nu
Nu, autorităţile locale sunt responsabile de inspecţia de
Olanda
prevenire
Da, proprietarul plăteşte o taxă către Comandamentul
Portugalia Naţional pentru Serviciile de Pompieri şi Protecţie
Civilă
Regatul Unit Nu
Suedia Da

În România serviciile pentru situaţii de urgenţă nu percep taxe

pentru efectuarea controlului de prevenire a incendiilor.

22. Personalul serviciilor de pompieri

Numărul peroanelor
angajate permanent
Populaţia
Ţara Unităţi de pompieri cu atribuţii în
(milioane)
domeniul securităţii la
incendiu
8 6 unităţi profesioniste (Viena,
Salzburg, Graz, Linz,
Klagenfurt, Innsbruck) 4553
Austria unităţi formate din pompieri Necunoscut
voluntari, 317 unităţi private
de pompieri. Total: 214.827
pompieri activi
10,2 Valonia: 85; Flandra: 165,
Belgia Necunoscut
Bruxelles:1
Danemarca 5,4 319 unităţi de pompieri şi 26 Numărul exact nu este
228
 Numărul peroanelor
angajate permanent
Populaţia
Ţara Unităţi de pompieri cu atribuţii în
(milioane)
domeniul securităţii la
incendiu
servicii pe insule mici. cunoscut
Aproximativ 3.700 pompieri
angajaţi permanent. 5.200 de
pompieri angajaţi cu program
redus (2001)
5,2 Nu se cunoaşte numărul
exact, dar se estimează
Aproximativ 4.500 pompieri că sunt aproximativ 200
angajaţi permanent şi de persoane care
Finlanda
aproximativ 9.000 angajaţi lucrează numai în
part-time şi voluntari domeniul prevenirii
incendiilor şi securităţii
muncii
82,4 Cele 16 landuri au
27.600 pompieri angajaţi; autonomie legislativă şi
Germania 7100 pompieri privaţi; 1,06 încă nu s-a făcut o
milioane de voluntari colectare a tuturor
datelor
10,5 250 unităţi de pompieri;
250 unităţi de pompieri; 9.800 de pompieri
9.800 de pompieri angajaţi angajaţi permanent. Pe
permanent. Pe timpul verii timpul verii sunt
sunt angajaţi încă 5.000 de angajaţi încă 5.000 de
Grecia
pompieri sezonieri. În plus pompieri sezonieri. În
sunt 6.000 pompieri part-time plus sunt 6.000
(cel puţin 4 ture pe lună). pompieri part-time (cel
Total: 20.800 pompieri puţin 4 ture pe lună).
Total: 20.800 pompieri
3,96 70 de ofiţeri superiori
1.206 pompieri angajaţi se ocupă numai cu
permanent şi 1.952 pompieri prevenirea incendiilor.
angajaţi part-time. Aceasta Marea majoritatea a
Irlanda
include 150 ofiţeri superiori acestor ofiţeri au
din care 70 se ocupă numai cu diplome de inginer sau
prevenirea incendiilor în arhitectură) un
procent important din

229
 Numărul peroanelor
angajate permanent
Populaţia
Ţara Unităţi de pompieri cu atribuţii în
(milioane)
domeniul securităţii la
incendiu
aceştia sunt absolvenţi
ai unor cursuri post-
universitare de
securitate la incendiu
56 Nu se cunoaşte numărul
Italia 29.000 pompieri profesionişti
exact
4,5 Aproximativ 500. Este
îndeplinită condiţia de 1
2.900 pompieri angajaţi pompier angajat
Norvegia permanent, 9.535 part-time; permanent calificat pe
total:12.435 securitate la incendiu
pentru fiecare 10.000 de
locuitori
16,2 488 unităţi de pompieri.
Olanda 4.500 profesionişti şi 22.000 Necunoscut
voluntari
10 446 unităţi de pompieri cu
41.630 de pompieri din care 18
32.940 sunt voluntari. Pe inspectori/coordonatori,
Portugalia
timpul verii se mai angajează 14 tehnicieni/ingineri şi
încă 3.344 de pompieri arhitecţi
sezonieri
58 Anglia şi Ţara Galilor – 48;
Anglia şi Ţara Galilor –
Scoţia – 8; Irlanda de Nord –
Regatul 2009;
1. Aproximativ 43.000
Unit Scoţia – 259;
angajaţi permanent şi
Irlanda de Nord – 33
voluntari
8,9 11.500 pompieri angajaţi Aproximativ 580.
Suedia permanent; 7.400 voluntari. Pentru inspecţia de
Total: 18.900 prevenire 250

În România (cca. 20 milioane locuitori) există 277 servicii

profesioniste pentru situaţii de urgenţă, cu circa 20.000 angajaţi, 3.154
servicii publice pentru situaţii de urgenţă cu 12578 angajaţi şi 935 servicii
private pentru situaţii de urgenţă cu 21340 angajaţi. Îndeplinesc atribuţii în
domeniul apărării împotriva incendiilor 554 de inspectori, în servicii
230
profesioniste pentru situaţii de urgenţă, 949 cadre tehnice în servicii private
pentru situaţii de urgenţă şi 399 în servicii publice pentru situaţii de urgenţă.
23. Costurile accidentelor şi ale incendiilor
Concluzii generale
A fost dificil de răspuns la o asemenea întrebare dar s-au făcut
eforturi în estimarea acestei valori.
Răspunsurile ţărilor: Austria, Belgia, Irlanda, Norvegia şi
Portugalia
Necunoscut
¾ Danemarca
În 2001 DEMA a publicat lucrarea „Costurile socio-economice ale
incendiilor din Danemarca”. A fost estimat un cost de aproximativ
10.000.000.000 DKK (100DKK=7,5 euro în 2004). În acest preţ au fost
incluse pagubele directe, indirecte, prevenirea incendiilor. Mai multe detalii
pe http://www.brs.dk/uk/pub/Socio_economic/index.htm.
¾ Finlanda
Totalul pagubelor la gospodăriile populaţiei a fost estimat la 2,5 –
4,0 miliarde de euro pe an. Costurile directe au fost estimate la 460 – 548
milioane de euro. Costurile directe implică asistenţa medicală, profiturile
zilnice, serviciile de intervenţie, pierderile materiale, cercetarea cauzelor de
incendiu.
¾ Germania
Nu există o statistică la nivelul întregii Germanii. Anumite landuri au
realizat o astfel de statistică şi extrapolând la întreg teritoriul rezultă o sumă
de 1,061 miliarde de euro pe an. Intervenţiile pompierilor au dus la salvarea
de bunuri a căror valoare depăşeşte de 3 ori suma de mai devreme.
¾ Grecia
Costurile anuale directe în zonele urbane sunt estimate la 65
milioane de euro.
¾ Italia
Nu este cunoscută valoarea totală a pagubelor, deşi în rapoartele de
intervenţie se menţionează valoarea aproximativă a acestora. Se estimează
că pagubele produse de incendii reprezintă aproximativ 0,15% din produsul
din intern brut.
¾ Olanda
Costurile anuale ale tuturor brigăzilor de pompieri se ridică la 506
milioane de euro. Costurile includ cheltuielile de personal şi întreţinere a
231
unităţii, intervenţia la accidente şi incendii, întreţinerea tehnicii de luptă. În
anul 2000 incendiile au produs pagube de aproximativ 723 milioane de
euro.
¾ Suedia
Pagubele anuale datorate accidentelor se estimează a fi în jurul
valorii de 40.000 milioane SEK iar costurile aplicării măsurilor de prevenire
în jurul valorii de 30.000 milioane de SEK. Aceste sume nu includ suferinţa
umană, distrugerea ecosistemelor sau pierderea speranţei. Costurile
suferinţelor umane a fost estimat la 400.000 milioane SEK. Asigurările
contra incendiilor ating anual cota de 3.000 milioane SEK (1SEK=9,5 euro).

CONCLUZII
Studiul nu este doar o sursă de informaţii-tip reper, ci identifică
tendinţe şi determină noi posibilităţi de abordare a prevenirii incendiilor la
nivel naţional.
Apărarea împotriva incendiilor este unul dintre foarte puţinele
domenii în care nu s-a realizat o integrare la nivel U.E.Securitatea la
incendiu este de competenţa fiecărui stat membru. Nu există legislaţie
comunitară în acest domeniu care să evidenţieze cele mai bune metode, să
stabilească obiective comune sau un nivel unic de securitate la incendiu.În
condiţiile unei circulaţii libere şi intense a persoanelor, mărfurilor şi
serviciilor lipsa unor abordări comune pentru stabilirea unui nivel minim de
securitate la incendiu începe să fie acut resimţită.
UE nu poate defini deocamdată acest lucru. Fiecare ţară are nivelul
de securitate pe care şi-l poate permite. Având în vedere o viitoare
apropiere a nivelului de trai al ţărilor europene, ca un posibil obiectiv
european poate fi considerat stabilirea unui nivel de securitate comparabil în
întreaga Europă, dar atât timp cât securitatea la incendiu este rezultatul mai
multor factori care interacţionează, acest lucru este dificil. Astfel de
obiective pot fi construite prin obiective naţionale.
Obiectivele naţionale de prevenire a incendiilor diferă de la ţară la
ţară, ca şi organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor. Uneori
sunt diferenţe mari chiar în interiorul aceleaşi ţări, între landuri.
Cunoaşterea experienţei altor ţări în domeniul apărării împotriva
incendiilor este deosebit de utilă. O analiză comparativă trebuie să ţină
seama însă de condiţiile concrete din fiecare ţară. Din comparaţii (statistice)
la nivel european se pot trage învăţăminte, dar este necesară elaborarea unor

232
statistici pe criterii unitare, comune, pentru ca datele să fie compatibile.
Elaborarea unor astfel de metode statistice unitare rămâne un deziderat.
România are o lungă tradiţie în ceea ce priveşte aspectele legate de
prevenirea incendiilor, mărturie stând documente datând de peste 240 de
ani. Preocupările româneşti privind asigurarea unei protecţii
corespunzătoare la incendiu în context european datează încă din 1900, ţara
noastră numărându-se printre membri fondatori ai Comitetului Tehnic
Internaţional al Focului (astăzi Asociaţia Internaţională a Serviciilor de
Incendiu şi Salvare). Astfel, legislaţia românească privind apărarea
împotriva incendiilor a încercat să fie în pas cu evoluţia existentă la nivelul
ţărilor europene.
Existenţa unei concepţii de prevenire unice, a unei coordonări la
nivel central, a unor reglementări unitare, a unor structuri similare a
favorizat o dezvoltare eficientă a activităţii de prevenire, România ocupând
un loc de frunte în privinţa numărului scăzut de incendii.
Din capitolele prezentate mai sus, desigur poate stârni nedumeriri
citirea unor date furnizate de unele ţări din care rezultă că nu se cunoaşte
situaţia operativă din zona de competenţă, că lipsesc date statistice
elementare, că nu sunt centralizate date utile în stabilirea unor strategii de
prevenire ş.a. Aceste aspecte sunt o consecinţă a neglijării prevenirii în
detrimentul organizării intervenţiei. Elaborarea măsurilor de prevenire în
ţările europene a fost de multe ori un proces post-factum, cu efect corectiv
după înregistrarea unor evenimente negative majore.
Pe de altă parte, trebuie reţinute şi unele elemente de "bună practică"
care pot fi preluate şi adaptate la condiţiile noastre : accentul pus pe
descentralizare şi luarea unor măsuri de prevenire adecvate condiţiilor
locale, organizarea unor controale colective dese cu diferite autorităţi şi
îndeosebi sistemul de perfecţionare care presupune cursuri periodice de
specializare şi perfecţionare.
De exemplu, în statele membre se constată o implicare şi o
colaborare strânsă a autorităţii publice locale cu autoritatea naţională cu
responsabilităţi în apărarea împotriva incendiilor. Se impune intensificarea
activităţii de conştientizare şi de instruire a autorităţii publice locale în
vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor pe care le are în domeniul
apărării împotriva incendiilor în zona de responsabilitate. Totodată, la nivel
local, se impune continuarea procesului de operaţionalizare a serviciilor
voluntare pentru situaţii de urgenţă şi în special a componentei preventive a
acestora.
233
 În ceea ce priveşte pregătirea personalului care execută controale de
prevenire a incendiilor în statele membre, se constată că aceştia sunt de
regulă ofiţeri. Practica a demonstrat necesitatea încadrării şi în serviciile de
prevenire a incendiilor din România doar a ofiţerilor, complexitatea
activităţilor de prevenire conducând la dificultăţi pentru subofiţeri în
completarea proceselor verbale de control, interpretarea prevederilor
reglementărilor ori la încadrarea şi aplicarea corectă a sancţiunilor.
La nivel european se constată tendinţa de aplicare cu fermitate a
sancţiunilor contravenţionale complementare în cazul construcţiilor care nu
respectă prevederile reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor
(exemplu: oprirea funcţionării Palatului Culturii din Dresda, clădire de
patrimoniu, în data de 19.03.2007). În România continuă să se prefere
sancţiunile contravenţionale principale, cu preponderenţă avertismentele.
Acest lucru se datorează de cele mai multe ori calităţii slabe a documentelor
de control.
Având în vedere că în majoritatea statelor membre rolul principal în
elaborarea reglementărilor de apărare împotriva incendiilor îi revine
autorităţii cu responsabilităţi în coordonarea şi controlul apărării împotriva
incendiilor, este necesară analizarea elaborării şi în România a tuturor
reglementărilor privind apărarea împotriva incendiilor de către Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative prin Inspectoratul General pentru
Situaţii de Urgenţă.
Şi nu în ultimul rând, este necesară continuarea accelerată a
armonizării legislaţiei româneşti privind apărarea împotriva incendiilor cu
cea din U.E.

234
 STUDIU COMPARATIV PRIVIND ORGANIZAREA
ACTIVITĂŢII DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL
SECURITĂŢII LA INCENDIU ÎN STATELE MEMBRE
ALE UNIUNII EUROPENE

Lt. col. ing. Daniel RADU

Direcţia Pompieri I.G.S.U.

Abstract
The work presents a comparative study regarding how the activity in
fire security field in E.U. member states is organized.
ANGLIA & ŢARA GALILOR
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu-
Ministerul construcţiilor, Ministerul de Comunităţi şi guvern
local (Communities and Local Government)
¾ Documentul B- SECURITATEA LA INCENDIU, publicat în 2006
şi aplicabil de la 1.03.2007 (Volumul 1- clădiri de locuit, Volumul 2-
Clădiri altele decât locuinţele) aprobat de ministrul delegat pentru
construcţii şi ministrul pentru Comunităţi şi guvern local (Building
Regulations, Amendments 2002 to Approved Document B -Fire
Safety-2000 edition were published in December 2006 – and
applicable from 1 March 2007.)
¾ Ghid privind securitatea la incendiu a diferitelor destinaţii- Entry
Level Guide - A short guide to making your premises safe from fire.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu a birourilor şi magazinelor-
Guide 1 - Offices and shops.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu a construcţiilor de producţie şi
depozitare Guide 2 - Factories and warehouses.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu a hotelurilor, hostelurilor, centre
de conferinţe, seminarii, cămine de studenţi, elevi, cazare turistică
etc Guide 3 - Sleeping accommodation.
235
 ¾ Ghid privind securitatea la incendiu pentru clădiri care adăpostesc
persoane cu dizabilităţi, creşe, grădiniţe -Guide 4 - Residential care
premises.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu a funcţiunilor de învăţămînt-
Guide 5 - Educational premises.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu pentru clădiri publice, cluburi,
săli de dans, clădiri de cult, , centre comerciale cu capacitate de max
300 persoane- Guide 6 - Small and medium places of assembly.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu pentru clădiri publice, cluburi,
săli de dans, clădiri de cult, centre comerciale cu capacitatea mai
mare de 300 persoane - Guide 7 - Large places of assembly.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu pentru teatre şi cinematografe-
Guide 8 - Theatres and cinemas.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu a clădirilor de îngrijire a
sănătăţii -Guide 10 - Healthcare premises.
¾ Ghid privind securitatea la incendiu a construcţiilor din aeroporturi,
gări, staţii de tren, tuneluri auto şi feroviare, staţii şi depouri de
transport public etc Guide 11 - Transport premises and facilities.
¾ Măsuri privind căile de evacuare destinate persoanelor cu
dizabilităţi- Supplementary Guide - Means of escape for disabled
people.
B. Autorităţi de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor -
Parlamentul, Departamentul de Locuinţe:
¾ Lege/decret din 1971 privind regulile de prevenire a incendiilor-
Fire Regulations and the Fire Precautions Act 1971, în
responsabilitatea Departamentului de Locuinţe.
¾ Ordin privind reforma regulilor de securitate la incendiu,
elaborat de guvern şi aprobat de parlament -The Regulatory
Reform (Fire Safety) Order 2005, cu intrare în vigoare de la 1
octombrie 2006(obligaţii ale factorilor implicaţi şi ale organelor de
aplicare a legii, evaluarea riscului de incendiu, eliminarea sau
reducerea riscului generat de substanţele periculoase, sisteme de
detecţie şi alarmare, căi de evacuare în caz de incendiu, sisteme de
stingere a incendiului, planificarea şi pregătirea exerciţiilor de
236
 evacuare, intervenţie a personalului, întreţinerea şi testarea
echipamentului de stingere a incendiului) aplicabil la birouri,
magazine, clădiri de îngrijire a sănătăţii, cluburi, restaurante,
discoteci, şcoli, hoteluri, hoteluri, clădiri de producţie şi depozitare .
Principala schimbare o constituie abrogarea necesităţii obţinerii
Certificatului de securitate la incendiu şi înlocuirea sa cu evaluarea
riscului de incendiu de către o persoană responsabilă din cadrul
instituţiei publice sau operatorului economic.
C. Alte autorităţi de reglementare în domeniul securităţii la incendiu şi
apărarea împotriva incendiilor
Comisia de securitate şi sănătate a muncii (Health and Safety Commission):
¾ Decret privind sănătate şi securitatea muncii- Health and Safety at
Work etc. Act 1974 (depozitarea substanţelor şi materialelor
inflamabile, controlul vaporilor inflamabili, controlul surselor de
aprindere).
¾ Prevederi privind prevenirea incendiilor la locurile de muncă,
emise de ministerul muncii şi aprobate de parlament- Fire
Precautions (Workplace) Regulations1997.
SCOŢIA
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la
incendiu- Agenţia Scoţiană pentru construcţii- Scotish Building
Agency:
¾ Domestic Handbook- Secţiunea 2 -Securitate la Incendiu –2007.
¾ Non Domestic Handbook -Secţiunea 2 -Securitate la Incendiu –
2007.
B. Autorităţi de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor
- Parlamentul Scoţiei
¾ The Fire (Scotland) Act 2005, emis de Parlamentul Scoţiei
¾ The Fire Safety (Scotland) Regulations 2006, emis de
Parlamentul Scoţiei
IRLANDA DE NORD
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -
Departmentul de Finanţe şi Personal
¾ Building Regulations (Northern Ireland) 2000- Partea E
SECURITATE LA INCENDIU
¾ Technical Booklet E-FIRE SAFETY (căi de evacuare, propagarea
incendiului în interiorul construcţiei-finisaje, structură, propagarea
incendiului la vecinătăţi, căi de acces pentru intervenţie).
237
 IRLANDA
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu –
Departamentul mediului, Monumentelor istorice şi guvernului local
¾ Technical guidance Document B –Fire Safety.
¾ Decret privind controlul construcţiilor-Building control act, 1990-
necesitatea certificatului de securitate la incendiu emis de
autoritatea de control a clădirilor, cerinţe privind rezistenţa la foc a
construcţiilor, căile de evacuare, măsurile de intervenţie a
serviciilor de pompieri, alarmarea şi detectarea incendiului.
¾ Cod de securitate la incendiu pentru clădiri publice, cluburi, săli de
dans, teatre, cinematografe, stadioane, săli de concerte, de conferinţe,
bazine de înot, piscine, patinoare, galerii de artă, cazinouri, săli de sport,
muzee, cazinouri, biblioteci publice, clădiri de cult, centre comerciale -
Code of Practice for the Management of Fire Safety in Places of
Assembly.
¾ Ghid de securitate la incendiu pentru funcţiuni destinate surorilor
de caritate- Guide to Fire Safety in Existing Nursing Homes and
Similar Type Premises (1996).
¾ Ghid de securitate la incendiu pentru apartamente-Guide to Fire
Safety in Flats, Bedsitters and Apartments.
¾ Ghid de securitate la incendiu pentru clădiri de cazare, altele decât
hotelurile şi hostelurile-Guide to Fire Safety in Guest
Accommodation.
¾ Ghid de prevenire a incendiilor în hoteluri existente şi funcţiuni
similare- Guide to Fire Precautions in Existing Hotels, Guesthouses
and Similar Premises.
¾ Securitatea la incendiu a creşelor şi grădiniţelor-Fire Safety in
Preschools.
¾ Securitatea la incendiu a hostelurilor-Fire Safety in Hostels.
B. Autoritate de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor–
Departamentul mediului, Monumentelor istorice şi guvernului local
¾Fire Services Act, 1981 (atribuţii ale autorităţilor de apărare împotriva
incendiilor, cooperare între diferitele autorităţi de apărare împotriva
incendiilor sancţiuni privind anunţul fals de incendiu, obligaţii generale
privind apărarea împotriva incendiilor, stingerea incendiilor şi
securitatea la incendiu a construcţiilor, plan de intervenţie, reţele de
alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor, reguli de securitate la
incendiu etc.).

238
Franţa Clădiri din categoria 1-4
A. Autorităţi de Reglementare privind J-Clădiri pentru persoane cu
securitatea la incendiu dizabilităţi
L-Săli de audiţii şi spectacole
Reglementări de M-magazine, centre comerciale
securitate pentru clădiri N-Restaurante
cu primire de public din O-hoteluri, pensiuni
Codul P-Săli de dans, săli de sport
categoria 1-4
construcţiilor Ministerul R-clădiri de învăţământ, sate de
Decret din 26.06.80
şi clădirilor de de Interne vacanţă
locuit S-Biblioteci, centre de
documentare
T-Săli de expoziţie
U-clădiri de sănătate
V-Clădiri de cultură
Reglementări de W-Clădiri administrative, bănci,
securitate pentru clădiri birouri
cu primire de public din X-Clădiri de sport
categoria a 5 a
Decret din 26.06.90
Clădiri din categoria a 5 a
Toate tipurile de clădiri
Hoteluri
Reglementări de Cămine de bătrâni
securitate pentru clădiri Clădiri de sport
cu regim mare de
înălţime
Decret din 18.10.77
Clădiri cu regim mare de înălţime
Reglementări de GHA- cu destinaţia de locuinţă
securitate GHO-cu destinaţia de hotel
pentru clădiri GHR-destinaţia de învăţământ
de locuit GHU-cu destinaţia de sănătate
Ministerul Decret din 31.01.86 GHW-cu destinaţia de birouri
urbanismului, GHZ-cu funcţiuni mixte
locuinţelor şi
transporturilor
Clădiri de locuit
Categ 4 de familie- planşeul ultimului nivel situat la 28-50m
Categ 3 A de familie - planşeul ultimului nivel situat la cel mult
28m
Categ 3 B de familie - planşeul ultimului nivel situat la cel mult
28m, acces pompieri
Categ 2 de familie- clădiri cu max de 3 niveluri peste cel de
referinţă
Categ 1 de familie- clădiri cu max 1 niveluri peste cel de
referinţă

Clădiri rezidenţiale-Decret din 31.01.86

Parcaje între 100-6000 mp

Decret din 31.01.86

239
Protecţia muncii
Codul muncii
Ministerul Uzine, ateliere, birouri
Igienă şi securitate/ muncii şi Securitatea ¾ 20 de angajaţi
prevederi privind formării angajaţilor ¾ 50 de angajaţi
securitatea Decret ¾ 50 de angajaţi cu loc
profesionale
angajaţilor 92232/21.03. 92 de muncă în spaţii cu
împotriva riscului produse inflamabile
de incendiu ¾ 700 de angajaţi

Funcţiuni industriale
Protecţia mediului Funcţiuni care trebuie să-şi
asume securitatea printr-o
Nomenclator de declaraţie
Legea protecţiei
Ministerul stabilire a tipurilor de Parcajele şi garajele din
mediului din
Industriei clădiri industriale hoteluri cu capacitateaîntre
19.07. 1976
Lege din 19.07.76 250 şi 1000 de vehicule
Toate funcţiunile
Decret pe tipuri de funcţiuni
Funcţiuni care necesită
autorizare
Instalaţii cu riscuri majore
Parcaje cu mai mult de 1000
de autovehicule

Funcţiuni industriale

Rambursarea sau
Reguli ale Asociaţiei Normele R 7 posibilitatea reducerii
Societăţilor de Asigurări a primelor de asigurări
Daunelor Sisteme de detecţie
A.P.S.A.D automată a incendiilor

Contracte de Asigurări

240
¾ Codul Construcţiilor, aprobat prin decret al Consiliului de Stat -
Titlul 2- Securitatea şi protecţia contra incendiilor.
¾ Dispoziţiile ministrului de interne din noiembrie 2002, cu intrare
în vigoare la 31.12.2002, referitoare la reacţia la foc a produselor
pentru construcţii(clase de performanţă privind reacţia la foc a
produselor pentru construcţii, cu excepţia pardoselilor, clase de
performanţă privind reacţia la foc a pardoselilor pentru construcţii
¾ Dispoziţiile ministrului de interne, securităţii interne şi libertăţilor
locale din 22.04.2004 referitoare la rezistenţa la foc a elementelor de
construcţii(Arrêté du 22 mars 2004 relativ a la resistance au feu des
produits, elements de construction, et d`ouvrages.
¾ Decretul ministrului de interne şi amenajării teritoriului din
12.06.2006 referitor la sistemele de stingere cu sprinklere( Arrêté du
12 octobre 2006 portant approbation de diverses dispositions
complétant et modifiant le règlement de sécurité contre les risques
d’incendie et de panique dans les établissements recevant du public
(systèmes d’extinction automatique du type sprinkleur et autres).
¾ Decretul ministrului culturii şi telecomunicaţiilor referitor la
protecţia împotriva riscului de incendiu la clădirile din competenţa
ministerului culturii (Arrêté du 15 septembre 2006 relatif à la protection
contre les risques d’incendie et de panique dans les établissements
recevant du public relevant du ministère chargé de la culture).
¾ Decret al ministrului justiţiei şi ministrului de interne şi
amenajării teritoriului (Direcţia de securitate civilă) pentru
aprobarea regulilor de protecţie împotriva incendiilor la clădirile cu
destinaţia de penitenciare, precum şi periodicitatea de control a
acestora (Arrêté portant approbation des règles de sécurité contre les
risques d'incendie et de panique dans les établissements
pénitentiaires et fixant les modalités de contrôle).
¾ Decretul ministrului de interne şi amenajării teritoriului din
09.05.2006 privind securitatea la incendiu a parcajelor (Arrêté du 9
mai 2006 portant approbation de dispositions complétant et
modifiant le règlement de sécurité contre les risques d’incendie et de
panique dans les établissements recevant du public (parcs de
stationnement couverts).
¾ Decret din 25.06.1980 pentru aprobarea dispoziţiilor generale
(măsuri constructive, evacuarea fumului, instalaţii de gaze naturale,
electrice, încălzire, iluminat de siguranţă, ascensoare, bucătării,
măsuri de securitate) privind reglementarea securităţii împotriva
riscului de incendiu şi de panică la clădirile cu primire de public
241
 (Arrêté du 25 juin 1980 portant approbation des dispositions
générales du règlement de sécurité contre les risques d'incendie et de
panique dans les établissements recevant du public).
¾ Decret al ministrului de interne din 22.03.2004 privind
modificarea dispoziţiilor privind evacuarea fumului şi gazelor
fierbinţi din clădirile cu primire de public şi de aprobare a
instrucţiunilor tehnice specifice /INSTRUCTION TECHNIQUE
NO 246 relative au désenfumage dans les établissements
recevant du public.
¾ Decret al ministrului de interne din 21.06.1982 privind hotelurile
şi pensiunile turistice- l’arrêté du 21 juin 1982 Établissements du
type « O » Hôtels et pensions de famille.
¾ Decret al ministrului de interne şi amenajării teritoriului din 24
iulie 2006 privind reglementări de securitate la incendiu specifice
hotelurilor mici Arrêté ministère de l’intérieur et de l’aménagement
du territoire du 24 juillet 2006 portant approbation de diverses
dispositions complétant et modifiant le règlement de sécurité contre
les risques d’incendie et de panique dans les établissements recevant
du public (petits hôtels)
¾ Decret din 10 decembrie 2004 al ministrului de interne,
securităţii interne şi libertăţii locale privind reglementări de
securitate la incendiu specifice clădirilor de sănătate (Arrêté du 10
décembre 2004 portant approbation de dispositions complétant et
modifiant le règlement de sécurité contre les risques d’incendie et de
panique dans les établissements recevant du public- Etablissements
du type “U” Etablissements de soins).
¾ Reguli de securitate la incendiu ale asociaţiei societăţilor de
asigurări APSAD Regula R1/Règle R1: stingere cu sisteme de
sprinklere/extinction automatique à eau de type sprinkleurs., Règle
R3: stingere cu sisteme de CO2/ extinction automatiqueau CO2;
Regula R4/Règle R4: stingătoare portative/extincteurs mobiles. le
respect de cette règle constitue une sorte de base minimale de prise
en considération par l’assurance. Le respect de cette règle n’entraîne
aucun rabais, mais le nonrespect de cette règle peut entraîner une
augmentation de la prime(respectarea acestei reguli constituie o
cerinţă minimă obligatorie pentru a fi luat în considerare la asigurare
dar îndeplinirea acestei reguli nu presupune reducerea primei de
asigurare, iar nerespectarea sa conduce la creşterea sumei de
242
 asigurare. Regula R5/Règle R5 : Hidranţi interiori/robinets
d’incendie armés (RIA). Regula R 6/ Règle R6 : Sisteme de
securitate la incendiu/service de sécurité incendie (SSI). Regula R7/
Règle R7: sisteme de detectare automată a incendiului/détection
automatique d’incendie. Această regulă constituie un cadru impus
pentru stabilirea cerinţelor de securitate ale clădirii, ceea ce
reprezintă şi condiţiile necesare implementării cerinţelor de
proiectare şi realizare a sistemelor de detecţie şi semnalizare a
incendiilor-Cette règle constitue souvent un référentiel imposé dans
les cahiers des charges. C’est le texte technique le plus élaboré
concernant la conception et la mise en oeuvre d’une installation de
détection automatique d’incendie. Regula R8/ Règle R8: servicii de
pază şi monitorizare a izbucnirii incendiului/service de gardiennage
et de surveillance incendie. Regula R 9/Règle R9: perdele de
apă/rideaux d’eau. Règle R12: / Reguli de instalare a sistemelor
automate de stingere a incendiului/règle d’installation concernant
l’extinction automatique à mousse. Regula R 13/Règle R13 :
stingerea incendiilor utilizând sisteme de stingere cu gaze înlocuitori
ai halonului/ extinction automatique utilisant des gaz de substitution
au halon 1301. Regula R 15/Règle R15: separări rezistente la
foc/ouvrages séparatifs coupe-feu. Règle R16: uşi rezistente la
foc/portes coupe-feu.Règle R17: dispozitive de evacuare a fumului
şi gazelor fierbinţi/exutoires de fumées et de chaleur.
SPANIA
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -
Ministerele Locuinţei, Industriilor, Turismului şi Comerţului

¾ Decretul Regal nr. 312/18.03.2005 privind clasificarea şi încadrarea

produselor pentru construcţii din punct de vedere al reacţiei la foc şi
rezistenţei la foc, aprobat de primul vicepreşedinte al guvernului.
¾ Decret Regal nr. 314/2006 privind Codul Tehnic al Construcţiilor
emis de Ministerul Locuinţelor (partea 11.- exigenţa de bază
Securitate la incendiu-propagare interioară, exterioară, căi de
evacuare, stabilitatea la foc a structurii de rezistenţă, instalaţii de
protecţie împotriva incendiilor, căi de acces pentru intervenţie)-
REAL DECRETO 314/2006, de 17 de marzo, por el que se aprueba
el Código Técnico de la Edificación.
243
 ¾ Normativ de securitate la incendiu ( Documento Basico Seguridad
en caso de incendio) – emis de Ministerul Lucrărilor Publice-
Direcţia Construcţiilor, Arhitecturii şi Urbanismului.
¾ REGULAMENT DE SECURITATE LA INCENDIU PENTRU
CLĂDIRI INDUSTRIALE - emis de Ministerul Industriei,
Turismului şi Comerţului, avizat de Ministerul de Interne, aprobat şi
promulgat cu Decretul Regal 2267/2004, din 3 de decembrie.
¾ Regulamentul instalaţiilor de protecţie contra incendiului, aprobate
cu Decretul Regal 1942/1993.
ITALIA
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -
Ministerul de Interne, Ministerul Lucrărilor Publice şi
Transporturilor
Reglementări emise de Ministerul Lucrărilor Publice şi Transporturilor
¾ Norme tehnice pentru construcţii - mai 2005- aprobat de
Ministerul Lucrărilor Publice şi Transporturilor- cu propunerile
şi observaţiile Departamentului de Protecţie Civilă - Cap.4.
Acţiuni accidentale-incendiu
Reglementări emise de ministerul de interne/ Decrete
¾ 01/02/1986- Norme de securitate la incendiu pentru parcaje (Norme
di sicurezza antincendi per la costruzione e l'esercizio di autorimesse
e simili).
¾ 18.09.2002- Reguli tehnice de prevenire a incendiilor pentru
construcţii de sănătate, publice şi private (Approvazione della regola
tecnica di prevenzione incendi per la progettazione, la costruzione e
l'esercizio delle strutture sanitarie pubbliche e private).
¾ 10/03/2005 - Clase de reacţie la foc ale produselor pentru construcţii
(Classi di reazione al fuoco per i prodotti da costruzione da
impiegarsi nelle opere per le quali e' prescritto il requisito della
sicurezza in caso d'incendio).
¾ Decret in 21/06/2004 - Norme tehnice şi procedurale pentru clasele
de rezistenţă la foc a produselor pentru construcţii - Norme tecniche
e procedurali per la classificazione di resistenza al fuoco ed
omologazione di parte ed altri elementi di chiusura.
¾ Decreto Ministeriale 10/03/1998 - privind criterii generale de
securitate la incendiu la locurile de muncă- Decreto Ministeriale
10/0 Decreto Ministeriale 10/03/19983/1998 (Criteri generali di
sicurezza antincendio e per la gestione dell'emergenza nei luoghi di
lavoro).
244
B. Autoritate de reglementare în domeniul prevenirii incendiilor -
Ministerul de Interne
¾ Decret din 06.10.2003 privind reguli de prevenire a incendiilor la
clădiri de structură turistică - Decreto Ministeriale 06/10/2003-
Approvazione della regola tecnica recante l'aggiornamento delle
disposizioni di prevenzione incendi per le attivita' ricettive turistico-
alberghiere esistenti di cui al decreto 9 aprile 1994.
¾ Decret din 19/08/1996 privind reguli de prevenire a incendiilor la
clădiri/săli de spectacole (Decreto Ministeriale 19/08/1996
Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per la
progettazione, costruzione ed esercizio dei locali di intrattenimento e
di pubblico spettacolo).
¾ 28/04/2005- Decreto 28/04/2005-Reguli de prevenire a incendiilor
pentru sisteme de încălzire cu combustibil lichid -Approvazione
della regola tecnica di prevenzione incendi per la progettazione, la
costruzione e l'esercizio degli impianti termici alimentati da
combustibili liquidi.
¾ 12/04/1996- Reguli de prevenire a incendiilor pentru sisteme de
încălzire cu combustibil gazos- Decreto Ministeriale 12/04/1996
Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per la
progettazione, la costruzione e l'esercizio degli impianti termice.
¾ 16/05/1987 –Norme de securitate la incendiu pentru clădiri civile -
Decreto Ministeriale 16/05/1987 n. 246-Norme di sicurezza
antincendi per gli edifici di civile abitazione.
¾ Decret din 14/05/2004 - Reguli de prevenire a incendiilor pentru
instalaţii şi depozite de gpl cu capacitatea maximă de 13 mc -
Approvazione della regola tecnica di prevenzione incendi per
l'installazione e l'esercizio dei depositi di gas di petrolio liquefatto
con capacita' complessiva non superiore a 13 m3.
¾ Decret din 26/08/1992 - norme de prevenire a incendiilor la clădiri
de învăţământ Norme di prevenzione incendi per l'edilizia scolastica.
¾ 20/05/1992 - Regulament privind normele de securitate la incendiu
specifice clădirilor de cultură (monumente istorice, muzee, galerii de
artă, expoziţii) - Decreto Ministeriale 20/05/1992 n. 569-
Regolamento contenente norme di sicurezza antincendio per gli
edifici storici e artistici destinati a musei, galleria, esposizioni e
mostre.
¾ 20/12/2001- Prevederi referitoare la instalarea dispozitivelor de
evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi-Decreto Ministeriale
245
 20/12/2001- Disposizioni relative alle modalita' di installazione degli
apparecchi evacuatori di fumo e calore.
¾ 06/03/1986- calculul densităţii sarcinii termice în cazul structurilor
din lemn. Decreto Ministeriale 06/03/1986- Ministero dell'interno -
Calcolo del carico di incendio per locali aventi strutture portanti in
legno.
¾ 16 octombrie 2002 – Decret al ministrului de interne şi al
activităţilor productive privind depozitele de GPL în recipiente fixe
de capacitate max 5mc şi de butelii de capacitate mai mare de
5000kg- Decret 16 ottobre 2002 ministro dell'interno il ministro
delle attivita' produttive- Depositi di G.P.L. in serbatoi fissi, di
capacita' complessiva superiore a 5 m3 e/o in recipienti mobili di
capacita' complessiva superiore a 5.000 kg.
FINLANDA
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -
Ministerul Mediului, Departamentul locuinţelor şi clădirilor
Decrete ale ministrului mediului, Departamentul locuinţelor şi
clădirilor privind adoptarea unor părţi ale CODULUI CONSTRUC-
ŢIILOR:
- Decret din 12.03.2002 pentru aprobarea părţii E1- Securitatea la
Incendiu a construcţiilor.
- Decret din 22.03.2005 pentru aprobarea părţii E 2- Securitatea la
Incendiu a construcţiilor de producţie şi depozitare.
- Decret din 22.03.2005 pentru aprobarea părţii E 2- Securitatea la
Incendiu a garajelor.
- Decret din 18.06.2003 pentru aprobarea părţii E 7- Securitatea la
Incendiu a sistemelor de ventilare.
- Decret din 22.05.2005 pentru aprobarea părţii E 9- Securitatea la
Incendiu a centralelor termice şi depozitelor de combustibil.
ELVEŢIA
A. Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu şi
prevenirii incendiilor – Asociaţia cantoanelor de asigurare în caz de
incendiu
Directive de protecţie împotriva incendiilor ale Asociaţiei cantoanelor
de asigurare în caz de incendiu
- Prevenirea incendiilor în exploatarea construcţiilor şi la
organizările de şantier- Prévention incendie Sécurité dans les
exploitations et sur les chantiers (26.03.2003/11-03f).
246
- Clasificarea materialelor şi elementelor de construcţie-Matériaux
et parties de construction (26.03.2003 / 12-03f).
- Utilizarea materialelor de construcţii combustibile -Utilisation de
matériaux de construction combustibles (26.03.2003 / 13-03f).
- Sisteme suport (stabilitate, rezistenţă la foc a construcţiilor echipate
sau nu sprinklere, dilatare termică, sarcină termică, compartiment de
incendiu) -Systèmes porteurs (26.03.2003 / 14-03f).
- Distanţe de securitate, compartiment de incendiu-Distances de
sécurité Compartiments coupe-feu (26.03.2003 / 15-03f).
- Căi de evacuare în caz de incendiu- Voies d'évacuation et de
sauvetage (26.03.2003 /16-03f).
- Marcarea căilor de evacuare, iluminat de siguranţă. Condiţii de
alimentare- Signalisation des voies d'évacuation - éclairage de
sécurité - alimentation de sécurité 26.03.2003 / 17-03f.
- Dizpozitive de stingere (stingătoare, hidranţi interiori, instalaţii
de stingere cu gaze inerte, spumă)-Dispositifs d'extinction-Postes
incendie, Extincteurs portatifs, Installations d'extinction à gaz,
installations d'extinction à mousse ou à poudre ( 26.03.2003/18-
03f).
- Instalaţii de sprinklere- Installations sprinklers (26.03.2003/ 19-
03f).
- Instalaţii de detectare a incendiilor -Installations de détection
d'incendie / 20-03f.
- Instalaţii de detectare a gazelor- Installations de détection de
gaz (26.03.2003/ 21-03f).
- Instalaţii de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi-Installations
d'extraction de fumée et de chaleur (26.03.2003/ 22-03f).
- Instalaţii de încălzire - Installations thermiques (26.03.2003/ 25-
03f).
- Instalaţii de ventilare - Installations aérauliques (26.03.2003/ 26-
03f).
- Substanţe periculoase - Matières dangereuses (26.03.2003/ 27-
03f)
- Lichide inflamabile- Liquides inflammables (26.03.2003/ 28-03f)
- Definiţii ale termenilor- Définitions. Liste de termes importants
pourles mesures de protection incendie(26.03.2003/ 40-03f).
- Măsuri de protecţie la foc pentru atriumuri- Mesures de
protection incendie pour les cours intérieures
couvertes"(06.08.2003 / 101-03f).
247
 - Măsuri de protecţie la foc pentru şeminee- Cheminées de salon
(05.05.2003 / 103-03f)
- Ascensoare de intervenţie- Ascenseurs pour sapeurs-
pompiers(05.05.2003/108-03f).
- Parcaje şi garaje - Parkings et garages pour véhicules à
moteur/1002-03f AIDE DE TRAVAIL DE PROTECTION
INCENDIE.
- Clădiri administrative -Bâtiments administratifs et artisanaux
(06.08.2003 / 1003-03f).
- Clădiri de locuit -Etablissements hébergeant des personnes
(06.08.2003 / 1004-03f)
- Clădiri cu număr mare de utilizatori -Bâtiments avec locaux
prévus pour un grand nombre d'occupants (06.08.2003 / 1005-
03f)
- Magazine mari -Grands magasins (06.08.2003 / 1006-03f)
- Clădiri înalte - Bâtiments élevés(06.08.2003 / 1007-03f)
- Directiva nr. 1941/iulie 2005-Gaze lichefiate-Gaz liquéfiés, 1ère
partie- Récipients, stockage, transvasement et remplissage
- Directivă tehnică privind proiectarea, montarea şi funcţionarea
instalaţiilor de sprinklere -directives technique relatives à la
conception, au montage et au fonctionnement des installations
Sprinklers
- Directivă tehnică privind proiectarea, montarea şi funcţionarea
instalaţiilor de detectare a incendiului -Directives techniques
Installations de détection d'incendie
BELGIA
A.Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu
Ministerul de Interne şi Ministerul Muncii- Autoritate federală-
reglementări aplicabile la nivel naţional
- Decrete regale privind norme de bază de prevenire a incendiilor
şi exploziilor, emise de Ministerul de Interne şi Ministerul
Muncii - Arrêté Royal 7 juillet 1994, Arrêté Royal 4 avril
1996,Arrêté Royal 18 décembre 1996, Arrêté Royal 19 décembre
1997, Arrêté Royal 4 avril 2003 fixant les normes de base de
prévention incendie et d’explosion (brièvement : Normes de Base
de Prévention Incendie).
248
 - Decret regal privind protecţia împotriva incendiilor a spitalelor-
Arrêté royal AR 06/11/79 (MB 11/01/80)portant fixation des
normes de protection contre l'incendie et la panique, auxquelles
doivent répondre les hôpitaux.
- Decrete regale privind norme de securitate a stadioanelor- AR
02/06/99 (MB 10/07/99) « Arrêté royal contenant les normes de
sécurité à respecter dans les stades de football; AR 26/11/02 (MB
20/12/02).
SUEDIA
Autoritate de reglementare în domeniul securităţii la incendiu -Comisia
pentru construcţii şi planificare in constructii-Swedish National Board of
Housing, Building and Planning’s
¾ Decret de planificare în construcţii, Cerinţe tehnice pentru lucrările
de construcţii - The Planning and Building Act /01.06.2004, The Act
on Technical Requirments for Construction works (Securitate la
incendiu -Construcţiile trebuie să fie proiectate şi executate astfel
încât, în cazul izbucnirii unui incendiu: a) stabilitatea elementelor
portante ale construcţiei să poată fi estimată pentru o perioadă
determinată de timp; b) apariţia si propagarea focului si fumului în
interiorul construcţiei să fie limitate; c) propagarea incendiului la
construcţiile învecinate să fie limitată; d) utilizatorii să poată părăsi
construcţia sau să poată fi salvaţi prin alte mijloace; e) să fie luată în
consideraţie securitatea echipelor de intervenţie).
¾ Reglementări privind clădirile- Building regulations BBR- BFS
1993:57, with amendments up to BFS 2002:19-cap. 5-safety in case
of fire, cap. 2.42 securitatea la incendiu a instalaţiilor şi sistemelor
de ventilare.
¾ Cerinţe de proiectare-cap 10 rezistenţa la foc a structurilor,
proiectare prin calcul şi încercări -Design Regulations of Swedish
Board of Housing, Building and Planning , Mandatory provisions
and general recommendations-BFS 1993:58 with amendments up to
BFS 1998:39,BFS 1999:7 and BFS 1999:46 – cap. 10 resistance in
case of fire.

249