ABC Alimentatia

ELTA UNIVERSITATE
17
CELE
9
CARTI ALBE
Ale
INITIERII
AUTOR: ION
MATERIAL DE UZ INTERN REDACTAT ªI EDITAT DE
ASOCIAÞIA ELTA UNIVERSITATE BUCUREªTI
TOATE DREPTURILE DE AUTOR, EDITARE ªI DIFUZARE APARÞIN
ASOCIAÞIEI ELTA UNIVERSITATE
17 A, B, C - ALIMENTAÞIA
Cuprins
17 A - Alimentaþia
AFORISME
CUVÂNT CONTINUU
ALIMENTELE SÃ VÃ FIE MEDICAMENTE ªI MEDICAMENTELE SÃ VÃ FIE
ALIMENTE
SÃNÃTATEA, PAUZA DINTRE DOUÃ BOLI
ALIMENTAÞIA SAU VIAÞA
LA CE FOLOSEªTE SÃNÃTATEA?
SE POATE
ADEVÃRUL DESPRE ADEVÃRATA ALIMENTAÞIE...
CIVILIZAÞIA CARBONULUI SPRE CEA A AZOTULUI
ªI LA ÎNCEPUT A FOST NUMAI APÃ
POST SAU PAUZA ALIMENTARÃ
IEªIREA DIN EGIPT SAU DIN ANESTEZIE ?
N-AM ªTIUT, NU DIN CAUZÃ CÃ N-AM VRUT
AFORISME
17 B - Alimentaþia
CUVÂNT CONTINUU
FOAMEA SAU ENERGIA COSMICÃ?
EDUCAÞIA ALIMENTARÃ ªI ALIMENTAÞIA
SÃ NU UCIZI MÂNCAREA!
ªTIINÞÃ, COMERÞ, SUFERINÞÃ
ALIMENTAÞIA EXTERIOARÃ
OBIªNUINÞA-MANIFESTAREA IGNORANÞEI
BÃTRÂNEÞEA ªI ALIMENTAÞIA
CREAÞIONISMUL ªI EVOLUÞIONISMUL
CUNOAªTEÞI ADEVÃRUL ªI ACESTA VÃ VA ELIBERA
VIAÞA ªI RIDURILE
17 C - Alimentaþia
LEGEA-FAPTA-NECESITATEA
AUTOEDUCATIA SI JURNALUL
PAUZA SI SEMIPAUZA
SACRIFICAREA COPIILOR PE ALTARUL MATERIALISMULUI
ASIMILAÞIA ªI DEZASIMILAÞIA
MAREA OPERAÞIE COSMICÃ
REALITATE-MENTALITATE-REALITATEA
DE LA TINÃ LA PLACEBO
PSIHOLOGIA ALIMENTAÞIEI
3
ELTA UNIVERSITATE Colectia 17
17 A - Alimentaþia
AFORISME
1. Ceea ce nu avem, este plusul când am avut.

2. Fãrã bogãþie spiritul aparþine sãrãciei.
3. Justificãrile rezolvã orice în afarã de justificãri.
4. Ceea ce nu se poate exclude colaborarea.
5. Este uºor când greutãþile sunt în ordine.
6. Dacã nu putem mai bine, este inutil.
7. Adevãrul este o necesitate, nu o nevoie.
8. Jocul salveazã jucãriile, nu invers.
9. Sã pierzi util, decât sã câºtigi inutil.
10. Învaþã sã ajuþi prin a ajuta.
11. Se poate mai bine când ai un sens, nu un scop.
12. Modestia decade modest.
13. Zeii sunt o manifestare a credinþei.
14. Evoluþie nu înseamnã mai mult, ci mai bine.
15. Numai improvizaþiile depãºesc improvizaþiile.
16. Cei buni nu se sperie de rãu.
17. Ordinea este o dezordine înþeleasã.
18. Cei care au învins au uitat sã uite acest lucru.
19. Mai mult nu însemnã mare, ci orice.
20. Revenim mai bine decât data trecutã.
4
CUVÂNT CONTINUU
Dupã ºapte ani, în procesul individualizãrii, trecem la o revistã

particularizatã prin circuitul intern, adresatã în mod special celor
care consumã deja alimentaþie naturalã. Cei ieºiþi din starea de
anestezie sunt în stare sã perceapã asemenea rânduri. Nu vrem
sã realizãm o secþiune, o sectã, tocmai de aceea primele trei
numere vor avea tematica exclusiv despre realitatea acestei
alimentaþii. Dupã cum se va vedea, nu e vorba despre alimentaþie,
ci rezultã fenomenul de ieºire dintr-o tristã situaþie a uitãrii ºi
neîncrederii. Tocmai de aceea preþul revistei pare mare, dar cei
ce au deja cunoaºterea prin sãnãtate au posibilitatea astfel sã
se revanºeze faþã de cei care încã nu ºtiu. Cu banii obþinuþi se
pot tipãri astfel de lucrãri care trebuie sã ajungã la cei care suferã
ºi au atâta nevoie de adevãr ºi de sãnãtate.
Revista ne-a fost solicitatã din dimensiuni subtile, de aceea
ea este o datorie din partea noastrã. Ni s-a cerut sã aparã cel
puþin de douã ori pe lunã, fiecare numãr având coperþile în
culoarea Constelaþiei în care apare, iar numerotaþia revistelor se
va realiza prin litere. Dupã 28 de numere se vor folosi literele
douã câte douã, iar dupã un alt ciclu, trei câte trei. Pe coperta a
patra vom aºeza tema Lunii Noi. Existã un singur autor, iar fiecare
numãr este dedicat unui singur subiect. Nu ne-am propus traduceri
ºi colaje. Revista nu se va afla numai la autor, ci ºi la conferinþe,
festivalurile Elta, cât ºi la lectorii Universitãþii-Elta, dorindu-se ca
aceastã revistã sã nu fie difuzatã ºi aºezatã alãturi de lucrãri cu
vibraþii joase.
Revista se poate procura prin abonamente, acestea fiind
achitate pentru cel puþin zece numere. Ea nu trebuie sã depindã
de un colectiv redacþional. Pentru cei ce o deþin adresãm
rugãmintea de a nu o transfera celor ce vor fi frustraþi de
înþelegerea articolelor.
Natura articolelor trebuie sã determine deconspirarea,
evitarea aspectelor tradiþionale, materialiste ºi acceptate. Este
un canal informaþional ce are la bazã metafizica de gradul zero.
Revista pregãteºte ºi iniþiazã pe cei care au depãºit starea
de anestezie, totodatã fiind sora geamãnã a revistei ELTA, deja
cunoscutã, dar care se adreseazã tuturor. Prin suita articolelor
trebuie sã determinãm factorul de RECUNOAªTERE, astfel ca
5
cei mulþi sã ajungã cei mari.
Cuvântul Continuu va apare în fiecare numãr pe coperþile II
ºi III. Revista are numele Unu ºi ªapte, citit ca fiind 17. Revista
17 este protejatã faþã de cei ce urmãresc interese personale, le
atragem atenþia cã în lipsa colaborãrii nu-i putem asigura în faþa
propriilor lor forme-mentale egoiste ºi ignorante. Faþã de cei care
o cumpãrã, aducem mulþumirile noastre ºi a celor ce protejeazã
Geea. Revista constituie o continuare la cartea Viaþa pe Geea,
adaptatã la realitatea actualã.
Articolele nu trebuie sã aibã mai mult de 151 de rânduri.
Fiecare numãr sau literã a revistei 17 conþine zece articole
despre un singur subiect prin detalii holistice. Urãm drum bun
revistei, la fel ºi cititorilor, colaboratorilor, un drum ºi mai bun.
AUTORUL
6
ALIMENTELE SÃ VÃ FIE MEDICAMENTE ªI

MEDICAMENTELE SÃ VÃ FIE ALIMENTE
Continuãm seria de articole despre MEDICINA PREVENTIVÃ.

Am ales termenul de aliment fiindcã rezoneazã cu medicament,
ment- sau menta- fiind desigur vorba de mental, de acel termen
pe care îl confundãm cu gândirea sau intelectul, din prea multã
risipã a ignoranþei.
În festivalul care încã se mai desfãºoarã câteva zile am
conceput un chestionar în care am inclus o întrebare: Faceþi
vreo deosebire între reþetele culinare ºi reþetele medicale?,
desigur majoritatea crezând în propria seriozitate formalã, au
descoperit cã sunt deosebiri, desigur formale, în esenþã nefiind
nici o deosebire, produsele ºi mai ales cele culinare sunt luate
pe cale bucalã dimineaþã la prânz ºi seara, cine are mai multe
posibilitãþi? Cu reþetele culinare se trateazã foamea, dar efectul
secundar este moartea. Substanþele care stau la baza aºa-ziselor
medicamente sunt conþinute ºi în cele alimentare, transformarea
sau prelucrarea implicând situaþii similare, este îndeajuns sã
amintim termenul de industrializare.
Utilul devine absolut inutil.

În 1911 se descoperã vitaminele, fiind desigur un succes
rãsunãtor al ºtiinþei. A rãsunat în punga comercianþilor, care s-au
dat peste cap ºi peste burse pentru a înfiinþa laboratoare ºi uzine.
Acum suntem liniºtiþi cã avem grãmezi de vitamine... În 1940 se
descoperã enzimele, (termenul descoperire este firesc, fiindcã
nu este vorba despre creaþie; a descoperi ar echivala cu a te
împiedica de ceea ce nu poþi ocoli,) dar despre acestea nu s-a
suflat nici o vorbã, de altfel nici acum la 56 de ani, niciodatã nu
este prea târziu sã fie prea târziu. De ce? Simplu ºi sincer, nu se
puteau ºi nici acum nu se pot sintetiza, deci comerþul se face cã
are treabã, ar fi fost bine sã fi fost... Dar în privinþa vitaminelor,
care sunt fotosensibile, având ºi alte asemenea calitãþi deosebite,
nu se spune nimic, din cauzã cã sinteza nu este posibilã în
afara proceselor subtile ale unor sinteze biotice complexe,
aceste condiþii putând fi asigurate numai în mediile naturale. Dar
cum atâþia sunt în stare sã stea la coadã sau sã cumpere
asemenea flacoane, devine din capul locului un proces mai mult
7
comercial, decât medical. Despre enzime sau etheric situaþia fiind
ºi mai subtilã pentru fantastica utilitate, necunoscându-se
subtilitatea, utilul devine absolut inutil.
***
Triada (Tatãl, Fiul, Spiritul) este echivalentã aici cu: ENZIME-
VITAMINE-PROTEINE, urmeazã ca factori catalitici sãrurile, nu
minerale, ci organice ºi oligoelementele. Evident, ceea ce am
înºirat este la modul general. Toate acestea se gãsesc nu la
farmacie, ci la orice piaþã sau grãdinã, în tot mediul acestei
planete. În preajma bolii sunt naivii deosebit de serioºi ºi
responsabili, adicã ignoranþi. Aceºtia, împreunã cu medicii, ar
trebui sã ºtie cã toate maladiile implicã prin suitã ºi generalizare
un singur termen: SUFERINÞA. Este ºi substantiv, prin derivare
ca verb ºi în plus ca trãire. Ceea ce se întâmplã azi ºi pe întreaga
patrie-planetarã se numeºte ºi defineºte genocid (nu mai
folosesc majuscule, ºi aºa este dincolo de orice imaginaþie, fie ºi
a suferinþei). Genocidul este supremaþia ignoranþei ºi aceasta
datoratã unei cãderi masive a credinþei, în Budha, Allah sau
Dumnezeu. În pericol sunt copiii ºi bãtrânii. Oare aceste cuvinte
mai sunt în stare sã determine ºi sã trezeascã minimum de atenþie
ºi responsabilitate? Mã gândesc ºi încerc sã intuiesc dacã mai
este cineva sã fie în stare sã înþeleagã aceasta?
La ora actualã toatã populaþia planetarã este bolnavã

...Alimentaþia sau prima etapã a tratamentelor, desigur
mâncãm pentru a nu muri, chiar dacã tot vom muri, aceastã
alimentaþie industrializatã în milioane de bucãtãrii, iadul iadului
materialist, genereazã antigeneza. De cel puþin o sutã de ani ea
devine mai rafinatã ºi sinteticã, artificialã, determinând anestezia.
Iatã un termen pe lângã care treceþi indiferenþi: anestezia.
Ea atrofiazã, deformeazã ºi mai ales aduce în stare de latenþã
calitãþile umane cum sunt imaginaþia, intuiþia, anticipaþia, prin
corespondenþã responsabilitatea, altruismul, colaborarea,
înþelegerea, bunul-simþ ºi nu în final iubirea, aceasta a fost
înlocuitã cu sexul. Alimentaþia denaturatã este firesc sã
denatureze, firesc ca alimentaþia naturalã sã naturalizeze. De
ce? Alimentaþia denaturatã rãstoarnã armonia din corpul fizic,
care implicã raportul între substanþele bazice ºi cele acide. În
concentraþie trebuie sã fie 70% componente bazice ºi restul acide.
Astãzi, însã, ne putem felicita cã aceastã situaþie este inversatã.
8
Aceeaºi alimentaþie neputând fi asimilatã ºi nici eliminatã se obþine
constipaþia sau umflarea abdomenului, (un fel de wc la purtãtor,)
în rest þesuturile adipoase, împreunã cu constipaþia care
genereazã creºterea în greutate. Inima nu poate suporta un
asemenea surplus ºi începe sã se lase de sport. Masa de aproape
20 de kg de produse în putrefacþie este situatã în intestinul gros.
Cu aceastã mucoasã distrusã, dar vascularizatã, sângele preia
aceastã toxicitate ºi o trimite în toatã masa organismului.
Diafragma, care separã cavitãþile principale ale organismului,
este ridicatã de umflãturã, presând plãmânii, ficatul, inima... ºi
de aici fãrã comentarii. Urmeazã alte ºi alte dezastre, cum este
afectarea ficatului obþinându-se o sumedenie de boli ale sale, în
general hepatita. La ora actualã toatã populaþia planetarã este
bolnavã. Tot aºa, dermatozele care transformã corpul fizic într-
un cadavru încã viu, dar urât. Mai departe, consecinþele psihice
ºi de aici cele mentale sau spirituale, despre care se subînþelege
cã sunt pierdute, atât timp cât se menþine o alimentaþie denaturatã.
Nu intru în amãnunte, a vorbi despre lucrurile urâte nu este o
plãcere, mai ales cã de aceste boli am scãpat de ele cu mulþi ani
înainte sã scriu asemenea rânduri.
Hipocrate, cu mii ºi mii de ani înainte sã scriu asemenea
rânduri a spus ceea ce am scris în titlul acestui articol, nu ca un
joc de cuvinte, ci un joc al vieþii la propriu. Medicii nu prea l-au
luat în serios, aºa se întâmplã cu pãrinþii, chiar ºi ai medicinii, dar
nu ºi ai medicilor. La ora actualã instituþiile medicale au pierdut
controlul sãnãtãþii populaþiei, astfel definiþia de genocid devine ºi
mai dramaticã. Ceea ce este ºi mai impresionant este cã medicii
nu pledeazã pentru revenirea la o alimentaþie naturalã. Pe de o
parte nu studiazã asemenea lucruri, pe de altã parte prin sistemul
tradiþionalist li s-a inoculat orgoliul. Pentru a ºi-l menþine sunt
sacrificaþi oamenii care au devenit victime nevinovate.
Alimentaþia denaturatã, genereazã o sãrãcie ºi o risipã a

milioane ºi milioane de produse
Educaþia în ºcoli ºi în presã-radio-televiziune se menþine tot
la nivelul de conservare a cunoaºterii materialiste. Sã nu uitãm
cã toþi medicii, ziariºtii, comercianþii, toþi depind de bani, astfel
despre viaþã când ne vom întâlni printre morminte. Mortalitatea
este în creºtere, suferinþa s-a generalizat. Alimentaþia denaturatã
determinã o alimentare cantitativã, mereu în amplificare,
9
genereazã o sãrãcie ºi risipã a milioane ºi milioane de produse,
culmea în fazã iniþialã NATURALE. Elta-Universitate pledeazã
pentru alternativa alimentarã în direcþia revendicãrii, revenirii
ºi recunoaºterii produselor naturale, astfel în urma
cercetãrilor noastre putem oferi triada tradiþionalã: ciorbe,
mâncãruri, deserturi în stare naturalã, un neavizat n-ar putea
depista faptul cã s-au eliminat în primul rând fierberea, coacerea,
prãjitul, iar apoi nu existã sãrurile minerale cum este clorura de
sodiu (sau sarea), uleiurile rafinate termic, pâinea cea arsã, de
toate zilele, zahãrul rafinat, fãina ºi iar culmea: apa. În cei ºapte
ani de activitate am realizat ce era de demonstrat: zeci de mii de
oameni au devenit sãnãtoºi fãrã sã ne ocupãm de medicinã. Avem
un dosar cu mii de semnãturi ale celor aflaþi în aceastã situaþie.
Lipsa de mediatizare, ignoranþa, interesele comerciale vor mai
determina menþinerea acestei ignoranþe ºi astfel populaþia va
suferi de suferinþa gratuitã ºi infantilã, inutilã ºi deosebit de
costisitoare. Aceastã alimentaþie este de zece ori mai ieftinã:
zeciuiala Biblicã, cine furã va plãti de zece ori mai mult, cine va
da va fi rãsplãtit de zece ori mai mult, o Doamne cât adevãr în
minunata Biblie, în Coran sau în Vede, iluminate în eternitatea
iubirii ºi a credinþei. În asemenea adevãruri ce sunt latente ºi
anesteziate, materialismul a devenit credinþã, mamele îºi sacrificã
copiii pe altarul materialismului, dar îi iubesc pânã la a le acorda
dreptul la suferinþã.
Poporul român este determinat prin vorbele divinilor înþelepþi,
fii ºi discipoli ai divinitãþilor credinþei unice, sã aducã sãnãtatea ºi
pacea planetei prin bunul sãu simþ, prin curaj ºi dãruire în forþa
adevãrului simplu ºi sincer. ªi aceste rânduri definesc medicina-
preventivã. Dincolo de formal ºi general, concepte ºi sfaturi,
dincolo de atâtea hatâruri ale unei medicini alopate ºi trecerea
de la chimioterapia morþii la alchimia vieþii. Cine va avea ochi sã
vadã, va putea citi aceste rânduri despre propria sa viaþã pentru
viaþã.
10
SÃNÃTATEA, PAUZA DINTRE DOUÃ BOLI
Dar nici aºa, cu toate cã avem aceastã impresie cã suntem

sãnãtoºi, de altfel asemenea confuzii sunt totuºi necesare pentru
a supravieþui pânã la urmãtoarea boalã. Astãzi facem deosebiri
între oameni: cei bolnavi ºi cei sãnãtoºi. Chiar aºa sã fie? Este
simplu, cei din spitale sunt cei bolnavi, cei de afarã sunt cei
sãnãtoºi. Definiþie mecanicistã, atât de apreciatã de filosofia
materialistã. Referitor la cei aflaþi în spitale nu mai este cazul sã
definim situaþia lor, în schimb pentru cei care se considerã sãnãtoºi
trebuie sã analizãm puþin acest sector.
În urma unei situaþii comode de a ne alimenta ca ºi cei din
spitale, ºi invers cei din spitale ca cei aºa zis-sãnãtoºi, se menþine
o situaþie ridicolã ºi riscantã pentru toþi. Despre alimentaþia
denaturatã sau despre sorgintea atâtor boli tocmai acum ne
ocupãm prin aceastã serie de articole. Aceastã alimentaþie atât
de obiºnuitã ºi atât de neobiºnuitã pentru factorul de sãnãtate,
îºi mai îndeplineºte cele încã mai rãufãcãtoare arii de rãspândire
a limitãrii vieþii din toate punctele de vedere. De la copiii de un an
pânã la bãtrânii care nu mai au nici un an de viaþã, alimentaþia
abundã în datoria de a ne otrãvi prin plãcerea obiºnuinþei, tradiþiei,
ignoranþei, aceasta bine garnisitã cu teorii ºtiinþifice ºi medicale
prin care ne mai asigurãm cã totul este în regulã. Vã asigur cã nu
scapã nimeni, astfel ne-am obiºnuit cu starea de moarte, prin
trãirea la propriu ca ºi cum ne-am iniþia în fiecare zi despre starea
de moarte. În cartea Viaþa ºi alimentaþia am dezbãtut pe larg
situaþia denaturãrii procesului alimentar ºi inclusiv a substanþelor
aºa-zis alimentare, ºi totuºi acest procedeu ºi proces este la fi-
nal acum, încetul cu încetul mereu mai mulþi sunt edificaþi ºi
reuºesc sã iasã dintr-o situaþie dintre cele mai izbutite în soluþiile
ignoranþei ºi mai ales ale unei suferinþe. Pentru ca ºi alþii sã aibã
un asemenea merit de a evada din pãtratele necunoaºterii, le
oferim asemenea confirmãri ºi certitudini ale denaturãrii
alimentaþiei.
Relaþiile se determinã între regnuri apropiate

În fine, spuneam cã suntem sãnãtoºi, n-am mai fost bolnavi
de mult ºi chiar privim cu o uºoarã superioritate spre zidurile
spitalului unde ferestrele sunt luminate toatã noaptea. Cine sã
11
ne spunã cã alimentaþia, prin denaturare, comportã un grad de
aciditate deosebit de ridicat? Aceste elemente acide se aflã în
produsele neorganice, minerale, pe care le determinãm ºi le
obþinem printr-o reacþie chimicã de oxido-reducere, mai pe
româneºte, prin tratamente termice: fierbere, coacere, prãjire,
încãlzire... Alimentele în faza de cumpãrare, la piaþã, sunt
organice, aparþinând aºa-zisului regn vegetal. Pe aceastã planetã
avem trei regnuri: mineral, vegetal animal ºi uman. Relaþiile se
determinã între regnuri apropiate, cum ar fi mineralul pentru veg-
etal ºi vegetalul pentru animal ºi nicidecum animal prin mineral.
Viaþa este determinatã de corpul energetic

Procesele biologice de evoluþie sunt deosebit de complexe,
dar niciodatã complicate, determinând armonia. Cumpãrarea
produselor vegetale, atât de obiºnuitã prin pieþele de desfacere
sau culegerea direct din grãdina proprie implicã recunoaºterea
unor valori sacre: ceapa, mãrarul, morcovul, pãstârnacul, vinetele,
cartofii, mazãrea. Interesant cum paleta este deosebit de bogatã
ºi ceea ce am înºirat sunt numai legumele, fructele la rândul lor
sunt ºi ele tot atât de abundente, singura lor calitate se constituie
în privinþa factorului de viaþã. Amãnuntele neaºteptate pentru
ºtiinþa noastrã actualã sunt cã viaþa este determinatã de corpul
energetic cãruia îi spunem: corpul eteric. Etericul fiind o
substanþã subtilã, nu poate fi perceput cu organele de simþ, este
deosebit de volatil. Acest aspect îl observãm prin faptul cã aceste
legume ºi fructe cresc la o temperaturã medie de 30 de grade ºi
la o presiune de maximum o atmosferã, acestea sunt condiþiile
în care trãiesc sau ar putea trãi asemenea legume ºi fructe...
Alimentaþia naturalã este confundatã cu conceptul fals ca al
constituirii din produse crude, deºi a fi crud se referã la ceva
necopt, nematurizat... Realizarea unor ciorbe sau mâncãruri din
produse ce au fost fierte, implicã un dezastru cosmic, distrugerea
corpului energetic sau etericului. Când intrãm într-o bucãtãrie ne
incitã un miros plãcut: acesta este etericul, care se degajã din
asemenea produse care mor încetul cu încetul ºi când au murit
bine le considerãm gãtite, bune de mâncat. Bineînþeles, nu uitãm
sã punem clorura de sodiu în mâncare, alþii ºi în timp ce mãnâncã,
fiindcã nu sunt destul de gustoase. Ce s-a întâmplat? Dacã nu
punem aceastã sare cu o denumire atât de salaticã, criminala
mâncare este fadã, n-are nici un gust ca ºi cum ar fi altceva,
12
desigur cã este altceva. Când terminãm de gãtit ne cam grãbim
sã mâncãm aceste produse fiindcã mai surprindem ceva cât de
cât plãcut, în realitate fiind numai factorul de obiºnuinþã. Ne
mângâiem cu aceastã ameliorare ce amplificã ºi mai serios
factorul de îmbolnãvire, în timp ce le-am fiert sãrurile organice s-
au pierdut, la fel vitaminele, proteinele. Cea mai gravã este însã
pierderea acestor enzime cunoscute sub aceastã denumire de
lumea ºtiinþificã, în realitate fiind corpul eteric sau energetic. Dacã
ne amintim aceste lucruri, (ºi este bine chiar ºi în al 13-lea ceas)
înainte de a mânca sã facem o micã experienþã la îndemâna
oricãruia dintre noi. Sã lãsãm pe masã oala cu mâncare ºi alãturi
sã punem produsele din care s-a preparat aceastã mâncare:
ceapa, morcovii, cartofii, mãrarul ºi sã le revedem dupã 72 de
ore, adicã trei zile, timpul cât acestea s-ar afla în procesul de
digestie ºi eliminare. Înainte chiar sã intrãm în bucãtãrie simþim
un miros pregnant de amoniac ºi sulfuri, mirosul specific al unei
mâncãri stricate - bune de aruncat... O, nu, doar am dat bani, am
muncit pentru aceºti bani! Aceasta este mâncarea pe care zilnic
o asimilãm, la puþin timp dupã ce am luat-o de pe foc. De ce 72
de ore? Tubul digestiv, care se aflã între cele douã cavitãþi, bucalã
ºi analã, are o lungime de 11 metri. În procesul metabolic
acþioneazã forþa gravitaþionalã, dar mai important, acþioneazã
miºcãrile de unduire ale intestinului, aºa-zisa miºcare peristalticã.
Miºcarea este lentã, iar pentru cei bolnavi ºi mai lentã, ceea ce
face ca eliminarea sã se producã abia în 72 de ore. Bineînþeles,
cifra nu este matematicã, dar de ajuns pentru ca aceste produse
alimentare sã fie deja în stare de putrefacþie, de acest lucru ne
convingem de altfel la eliminare, la wc. Ne-am obiºnuit atât de
mult ºi de serios încât nu ne întrebãm niciodatã de ce aceste
fecale sunt atât de urât mirositoare.
Într-un an se ajunge la o tonã de toxine

Vã mai ofer câteva elemente, un om consumã în timp de o
lunã propria sa greutate: o persoanã de 50 de kg consumã tot
atât cât greutatea sa, altul de 90 de kg mãnâncã 90 de kg de
asemenea materii în faza denaturatã. Ne putem imagina cã într-
un an se ajunge la o tonã de toxine pentru care am dat mulþi
bani. Pentru o alimentaþie denaturatã ne trebuie pe lunã în jur de
200-400 mii lei la ora actualã, - pentru a trage apa la wc, - fãrã a
socoti munca ºi sudoarea ignoranþei. În cantitatea aceasta,
13
desigur nu calitate, se aflã în majoritate substanþe minerale cu
urme organice. Flora intestinalã a determinat o stare de adaptare
la un astfel de regim, rezultând o evoluþie mai amplificatã a
proceselor de putrefacþie.
Astfel, ea va determina îmbolnãviri dramatice, cronice, dar
în primul rând, sãrurile minerale transportate de curentul sanguin
prin vene, artere, capilare, încãrcate de aceste substanþe nevitale
se depun pe pereþii interiori ai canalelor. Arterele, venele ºi
capilarele puse cap la cap mãsoarã cam 150 de mii de km. Încet,
dar sigur, ele se betoneazã, devin rigide, se spune cã s-au
arterosclerozat.
Din rândurile oamenilor sãnãtoºi mereu mai mulþi ajung

alãturi de cei din spitale
Aceastã situaþie de boalã este deja atât de obiºnuitã, încât
nici nu se mai pune problema tratãrii sale, fiindcã la spital
alimentaþia este identicã cu ceea ce a determinat boala. Este un
fel de iresponsabilitate determinatã de lipsa de cunoaºtere. ªi
acest exemplu, deosebit de macabru, este unul din sute de
asemenea boli, printre care se situeazã constipaþia sau magazia
de produse în cavitatea abdominalã ce determinã menþinerea
acestui gunoi de aproape 20 de kg de putrefacþii. O parte din
aceste substanþe sunt depozitate sub formã de þesuturi adipoase
sau grãsimi, ceea ce ridicã greutatea corpului pânã la dublarea
celei fireºti, sau chiar mai mult. Sã nu mai amintim despre situaþia
rinichilor, care sunt deja formali, a ficatului care nici de pateu de
ficat nu mai este bun, a stomacului perforat ºi fãcut sitã, a inimii,
plãmânilor ºi deasemenea dermatozele care ne dau indicii atât
de clare despre sãnãtatea noastrã. Aici ne-am referit numai la
oamenii care nu sunt în spital ºi care se considerã sãnãtoºi, din
rândurile lor, însã, mereu mai mulþi ajung alãturi de cei din spitale.
Care este remediul? Atât de simplu ºi sincer, la îndemâna
oricãruia, dar determinat în primul rând de factorul de
responsabilitate, de dorinþa de a fi sãnãtoºi ºi a ne trãi viaþa în
cele mai normale merite, în fericirea de a fi în stare sã ne bucurãm
de propria viaþã. Nu pledãm pentru renunþarea la alimentaþia
denaturatã. Este dreptul fiecãruia sã-ºi administreze aceste
plãceri ºi suferinþe. Ne referim aici la cei cãrora nu le plac
asemenea suferinþe gratuite, de un sadism ridicol ºi fãrã nici o
justificare. Situaþia este tragicã pentru copiii care sunt alimentaþi
14
cu asemenea produse, sunt graºi, rotunzi, dolofani ºi atât de
condamnaþi, ziua mãnâncã ºi noaptea urlã. Cum sã spunem?
Mamele îºi sacrificã proprii copii pe altarul materialismului, care
a devenit o religie. Am auzit cazuri în care o mamã spunea plinã
de victoria înþelepciunii sale cã ar muri dacã copilul ei nu ar mânca
carne. N-are nici o vinã, este rezultatul unei educaþii criminale ºi
atât de generalizate, încât n-ar putea sub nici o formã sã justifice
curajul de a nu-i da cadavre copilului ei. Rãmâne ca fiecare sã
analizeze, sã constate, sã verifice, sã mediteze la aceste rânduri
ºi dacã va fi sã-ºi asume responsabilitatea, îºi va datora sieºi
puterea de revenire la viaþã.
Dacã mâncãm de trei-patru ori pe zi alimente denaturate,
printr-o alimentaþie naturalã similarã: ciorbe, mâncãruri, deserturi,
dar naturale se ajunge doar la o singurã masã. Dispare foamea
ºi atâtea insuficienþe ºi tragedii. Rezultatele alimentaþiei naturale
determinã o situaþie incredibilã, pentru educaþia noastrã atât de
materialistã ºi împotriva vieþii. La o singurã masã se subînþelege
cã preþul de cost se reduce de zece ori. În România sunt deja mii
de oameni care au uitat de boli, de cheltuieli ce i-ar fi menþinut
într-o continuã stare de pauperitate, viaþa lor devenind mereu
mai frumoasã ºi eliberatã de iminenta morþii. Vom continua
asemenea articole pentru cei care de multe ori mi-au spus într-o
sinceritate care m-a trezit: n-am ºtiut, nu din cauzã cã nu am
vrut.
15
ALIMENTAÞIA SAU VIAÞA
Pe aceastã temã se fac speculaþii copioase. Unii mai filosofi

vor spune adevãruri spectaculoase, cum cã viaþa este prioritarã
alimentaþiei; ceilalþi, mai simpli ºi mai sinceri, vor înþelege cã
alimentaþia determinã viaþa ºi o vor cãuta pe aceasta, adicã
alimentaþia.
Viaþa ºi alimentaþia nu sunt dependente reciproc; viaþa

este cea care depinde de alimentaþie
Mã distrez cu asemenea situaþii ºi pot spune cã cei doi termeni
nu sunt reciproc dependenþi. Viaþa este o categorie universalã,
pe când alimentaþia este un concept, un cuvânt, se poate alimenta
un motor, o moarã cu apã, un alt exemplu: masa cea de toate
zilele. Viaþa unui motor sau existenþa unei mori nu implicã prea
multe evoluþii de-a lungul civilizaþiilor terestre. Într-o altã ordine
de idei, alimentaþia se subînþelege, pe când viaþa ridicã ºi implicã
situaþii permanente de cunoaºtere ºi evoluþie, de progres ºi
acumulare în cele mai extraordinare trãiri, mereu mai frumoase
ºi mai bune... Tocmai de aceea viaþa depinde, într-un fel, de
alimentaþie, dupã cum vom vedea în continuare.
Astãzi apar alte pãmânturi sferice ºi alte ruguri pentru a

apãra platitudinea terestrã
Aici suntem tributari, ceea ce mai rãmâne este sã încercãm
sã afirmãm viaþa, dar care se finalizeazã cu moartea. Ne place
sã ne comparãm cu epoci trecute ºi mai ales cu Evul Mediu,
atunci când majoritatea credea cã pãmântul stã pe patru elefanþi
ºi aceºtia pe o broascã þestoasã, iar apropierea de orizont
determinã riscul de a cãdea de pe aceastã scenã. Pentru cei
care îndrãzneau sã spunã cã pãmântul ar fi cam rotund, li se
opunea replica, - devenitã inofensivã, - cã oamenii din acea parte
ar trebui sã stea cu capul în jos, ceea ce nu surâdea nimãnui,
mai ales cã oamenii sunt obiºnuiþi sã stea cu capul într-o poziþie
verticalã. Pentru deºtepþi ca mine erau deja locuri destule pentru
spectacolul rugurilor, bineînþeles pentru purificarea de ignoranþã
ºi alte situaþii printre care ºi liniºtirea spiritelor progresiste ºi se
trãia destul de bine, adicã normal. Astãzi surâdem, ne putem
bucura cã putem face economie de ruguri, ecologiºtii se bucurã
16
cã nu se mai face fum ºi mai ales drepturile omului sunt apãrate.
Astãzi apar alte pãmânturi sferice ºi alte ruguri pentru a apãra
platitudinea terestrã. Se spune cã aceastã alimentaþie poate fi ºi
naturalã, cã ºi cum cea obiºnuitã nu este naturalã ºi totuºi...
Nu ºtiu ce sunt, dar trebuie sã fie o prostie

Vegetarienii sunt oameni cu capul rotund, aceºtia fac
economie de carne pentru ca oamenii serioºi sã o poatã mânca
în liniºte, chiar ºi la spitale ºi mai ales la înmormântãri. Dar, a
apãrut o societate, asociaþie, unii mai patrioþi o definesc ca sectã:
Nu ºtiu ce sunt, dar trebuie sã fie o prostie, uitând de la mânã la
gurã cã pe de o parte afirmã cã nu ºtie, dupã care eliberat de
orice responsabilitate se contrazice, spunând cã este o prostie.
Nefericiþii aceºtia de eltiºti nu vor sã bea nici apã, nu mãnâncã
nici pâinea datã în fiecare zi de Tatãl tuturor, iar în privinþa cãrnii,
probabil cã nu mai au nici un fel de putere ºi pentru aceasta.
Desigur, pãmântul nu poate fi rotund ºi dacã unii nu au ce face,
nu au decât sã plãteascã impozite mãrite pentru ignoranþã.
Cetãþenii privesc speriaþi la animalele care erau duse într-

un fel de lagãre, unde erau asasinate
Aº îndrãzni sã mai facem o extrapolare peste încã câteva
sute de ani. În diferite instituþii, specializate pe istoria umanitãþii,
pot fi vizionate casete despre cum trãiau oamenii cu sute de ani
în urmã. Cetãþenii acestei epoci viitoare privesc speriaþi la
animalele care erau duse într-un fel de lagãre unde erau
asasinate, iar corpurile lor desfãcute în diferite elemente sau
bucãþi de aºa-zisa carne oferite pentru a fi asimilate prin cavitatea
bucalã a acelor indivizi. Oamenii, privind îngroziþi, în acele sãli
de peste sute de ani - de civilizaþie - scot un OOOH vãzând cã
substanþele organice din corpurile animalelor sunt înghiþite ºi de
copiii primitivilor.. Dar sã fim serioºi, sigur cã oamenii, chiar ºi
peste sute de ani vor mânca carne, fiindcã aceasta conþine
proteine, care stau la baza codului genetic fãrã de care corpurile
se atrofiazã generând anemia ºi distrofia. În realitate, multã
suferinþã care se numeºte ignoranþã.
Totuºi sã mai încercãm sã vedem dacã pãmântul este
întradevãr plat. Sigur cã nu este vorba de pãmânt, fiindcã între
timp s-a descoperit, constatat, verificat, dovedit cã este rotund.
Pãcat de cei arºi pe ruguri, acei oameni care au putut realiza
17
asemenea atrocitãþi trebuie sã fi fost deosebit de primitivi, dar
raþiunea a învins graþie sacrificiului acelor nevinovaþi. Numai cã
tipul de consum al raþionalilor de azi se mai numeºte antropofagie.
Un raþional nevinovat nu ºtie cã antropos înseamnã fiinþã vie,
similarã în definiþiile ºtiinþei ºi culturii umane cu viaþa, cu ceva
care este cald ºi are trãiri complexe. Antropofagie este echivalent
cu a mânca oameni, fiindcã în iubirea Tatãlui ºi aceste animale
sunt tot creaþia sa. Numai cã animalele nu sunt atât de deºtepte
ºi se cam mãnâncã între ele. Poate un alt argument. Oamenii
consumã carnea de la mamifere, iar corpul fizic al oamenilor face
parte tot din aceeaºi clasã biologicã. Unui citolog îi trebuiesc ani
de experienþã pentru a deosebi o probã microbiologicã de om
faþã de una de vacã. Din punct de vedere citologic n-ar avea ce
diferenþe sã vadã, poate la nivel de cromozomi. La vaci numãrul
este cu mult mai mare decât la fiinþele umane, probabil sunt mai
rotunde decât pãmântul, ºi mai sunt niºte zãpãciþi prin India care
chiar le venereazã... Atributele sale: inginer, profesor, þãran,
bãrbat, femeie, pot, dar nu omul. El nu este adaptat sã consume
mediul material în care trãieºte, probabil cã oameni sunt atât de
puþini încât nu se pune problema cã n-are cine mânca carne.
De ce se bea oare apa?

Apa... Iar un subiect interesant ºi deosebit de rãcoritor în
alimentaþie. În general nu ne hrãnim cu apa, ea fiind folositã când
ne este sete, nu foame. Pânã ce pãmântul acesta rotund se va
mai rotunji, fiinþele aproape umane vor descoperi faptul ºtiinþific
cã înveliºurile sau corpurile lor sunt organice ºi deci implicã relaþii
organice. Apa este sub toate formele de agregare un mineral,
care printr-o evoluþie, performanþã ajunge arterosclerozã. De ce
se bea oare apa? S-a descoperit în urma unor îndelungi cercetãri,
în mod consecutiv senzaþiei de sete, cã este mai bunã decât
benzina sau oricare alt lichid. Pânã se va constata cã nu este
compatibilã cu mediul organic, vor mai trece multe ape. Dar pânã
atunci se ºtie cã este cel mai bun dizolvant în naturã, dizolvã
orice mai ales þesuturi. Dacã te uitã Dumnezeu în cadã, riºti sã te
dizolvi ca o bucatã de zahãr... desigur fãrã urme, ceea ce simplificã
deosebit de mult eventualul proces, se va spune n-am vãzut ºi
n-am auzit nimic, o fi plecat sã-ºi cumpere carne.
18
Apa este necesarã pentru a susþine un rãu care i-a luat-

o înainte
În filosofia acestei civilizaþii se spune cã un rãu nu vine
niciodatã singur. Apa este necesarã pentru a susþine un rãu care
i-a luat-o înainte, cui pe cui se scoate pânã ce vor fi epuizate
pentru capacul coºciugului. Folosirea unui alt mineral: clorura de
sodiu mãreºte enorm aciditatea sistemului organic, dominant
bazic. Acesta necesitã dizolvarea, astfel dacã nu ajungem
saramurã ne înecãm într-un pahar cu apã. Regnul mineral în
evoluþia sa ajunge în regnul vegetal, este simplu: descoperim
apa sub formã organicã în legume ºi fructe. Tocmai de aceea,
eltiºtii nu folosesc apa mineralã, fiindcã o folosesc pe cea
organicã care este compatibilã cu corpurile lor organice. Dispare
senzaþia de sete, fiindcã se face economie absolutã de clorurã
de sodiu ca ºi cum nici n-ar exista, aceasta a fost donatã fabricilor
de produse chimice. Dar sã ne oprim aici, între timp poate
pãmântul se va rotunji mai bine.
Alimentaþia este un subiect tabu, ocult. Se mãnâncã pe toatã
rotunjimea pãmântului, adicã pentru a se trãi pânã la moarte,
dupã care totul este pauzã ºi pace. Mai ridicol apare faptul cã
unii considerã cã sunt atoateºtiutori, pentru ei reîncarnarea ar
însemna sã mãnânci carne pentru a te putea întoarce într-o altã
viaþã pe rotunjimea pãmântului. Da, avea dreptate Marele Ioan,
discipolul lui Isus, da, mulþi învãþãtori falºi au apãrut deja, ºi acum
sunt la cina cea de carne.
Academii ºi instituþii ascund ceea ce nu ºtiu

Denaturarea alimentelor este foarte simplã ºi la îndemâna
oricãrui muritor, dar nu ºi morþilor, care s-au denaturat îndeajuns
pentru a depãºi stagiul þãrânei din care au venit... Ciudat,
alimentaþia denaturatã denatureazã, iar alimentaþia naturalã
naturalizeazã. Observãm în cadrul acestei teme cã doamna Ana
Aslan n-a sesizat cã alimentaþia naturalã este gerovitalul divin la
propriu. Ar fi fost prea simplu ºi ridicol de ieftin. Aceºti eltiºti sãraci
ºi mai ales cu duhul, n-au încotro ºi sunt nevoiþi sã mãnânce ca
iepurii ºi ca pãsãrile, situaþia economicã a tranziþiei nu este uºoarã
pentru mulþi, dar pentru toþi eltiºtii este dramaticã. Cineva care a
fãcut o investigaþie, a constatat cã la ora actualã se petrece un
genocid determinat de alimentaþia denaturatã, populaþia planetarã
19
este bolnavã, doar cei de la o sectã, numitã Elta, nu sunt bolnavi,
adicã nu sunt patrioþi, trãdãtori ºi treaba lor, democraþia acceptã
ºi asemenea situaþii. Vegetarienii sunt fiinþe mai de înþeles, aceºtia
au avut norocul sã nu ajungã într-un asemenea hal, sunt de-ai
noºtri: cardiopaþi, au dermatoze cât þine, hepatita ca toatã lumea,
nevralgii patriotice, îmbãtrânire pe plaiurile patriei strãbune.
Vegetarienii mai au încã un pas, cu celãlalt sunt deja în groapã,
speranþa depinde de un pas, un picior desigur nefiert.
Multã stiinþã, dar numai în cãrþi, care sunt bine þinute în
biblioteci, cu frigul iernii ºi cu igrasia, mai þin de cald. În definitiv
existã un subiect interesant, moartea, dar nu este de colo, mai
întâi trebuie sã studiezi suferinþa ºi pentru acest lucru s-au pus la
dispoziþie deosebit de multe boli, pentru a ajunge la toþi. De ele
se ocupã pretutindeni medicii, când sunt gata alãturi de ei sunt
preoþii, bãieþi buni (desigur nu este nevoie de femei). Bãieþii buni
au de la o vreme mult de lucru, iar orele suplimentare se plãtesc
dublu. Ce dacã viaþa este extraordinarã, se poate trãi ºi ordinar,
mai ales când sunt condiþii ºi acestea susþinute de academii ºi
instituþii care ascund ceea ce nu ºtiu. Cum reuºesc, trebuie sã
fie o tainã.
Se pare cã între timp pãmântul este mai rotund decât ne
putem permite, trebuie sã digerãm, nu avem prea mult timp pentru
eventualitatea ºtiinþei de a ajunge conºtiinþa...
20
LA CE FOLOSEªTE SÃNÃTATEA?
Rãmânem puþin surprinºi, chiar nedumeriþi cã la aceastã

întrebare se mai solicitã un rãspuns. Sãnãtatea este aparentã.
Uneori justificãm un pahar cu vin sau cu bere îndrãznim urarea:
noroc ºi sãnãtate... Ironia devine ºi mai sãnãtoasã, neputându-
ne angaja în aprofundarea stãrii de sãnãtate, devenind nostalgici,
mai teoretici ºi mai poetici.
Alimentaþia naturalã nu este o rezolvare, ci doar o etapã

în procesul descoperirii noastre
ªi totuºi existã sãnãtate. Putem admite cã în opoziþie cu ea
se situeazã realitatea stãrii de sãnãtate a populaþiei ºi de aici
încolo putem înºira tot ce ne trece prin minte. Ceea ce aº dori sã
scot în evidenþã de la bun început este faptul cã termenul nu
trebuie confundat sau alãturat cu cel al medicinii. Sunt într-un
antagonism continuu, ori de câte ori intervine medicina suntem
solicitaþi la nivele patologice cu tot cortegiul, pânã la funeralii care
mai de care mai tradiþionale. Altfel spus, reuºim sã nu sesizãm
aproape niciodatã factorul de sãnãtate, acesta fiind un absolut.
În mod normal devine un merit chiar, pentru cei care dobândesc
bun simþ ºi cunoaºtere. Sãnãtatea este un factor al educaþiei, în
cazul în care aceastã educaþie nu este o coada tradiþiilor.
Constituie deasemenea un factor al responsabilitãþii, - atâta timp
cât ea nu este aservitã patriotismului ºi intereselor religioase.
Încercãm un sentiment de a induce un rãspuns, adicã un sens
real despre realizarea sinelui sintetic. Factorul principal ºi pro-
tagonist fiind alimentaþia, ne vine greu sã spunem din capul locului
în termenii acestui articol cã activarea unei cavitãþi pentru
asimilarea din mediul înconjurãtor a unor substanþe
alimentare -ºi acestea ca nuca în peretele realitãþii- deschide
labirintul atâtor tragedii ce se terminã cu festivitatea din cimitirul
din cartier. În Universitatea Elta s-a explicat clar cã nici alimentaþia
naturalã nu este o rezolvare, ci doar o etapã în procesul
descoperirii unei realitãþi incredibile credinþei noastre.
21
Respiraþia este factorul absolut al sãnãtãþii
În urma atâtor rezultate evidente putem vedea cã numai
respiraþia este factorul absolut al sãnãtãþii. Alimentaþia denaturatã
împreunã cu cea naturalã sunt formate din efecte, adicã substanþe
ce au fost într-o fazã cauzalã sub formã de eteric cosmic, univer-
sal. Noi preluãm acest eteric dupã transformãri evolutive sub
formã vegetalã, dupã ce a trecut prin faza mineralã, dar prin
tratamente termice îl readucem în faza mineralã în mod
distorsionat, încât determinã infecþii continue ºi cronice, în cazul
alimentaþiei denaturate. Alimentaþia naturalã menþine în schimb
acest factor natural. Pentru cei fãrã imaginaþie este necesar sã
spunem cã aceºti oameni care consumã produsele naturale nu
sunt animale chiar dacã ni se pare cã mãnâncã ca animalele.
Rezultã o masã deosebit de bogatã care nu se deosebeºte de
cea tradiþionalã, adicã denaturatã în privinþa bogãþiei felurilor ei,
numai cã ciorba, mâncarea ºi deserturile sunt naturale. În acest
fel se pãstreazã factorul enzimatic, proteic ºi vitaminele nealterate
de procesele termice de oxido-reducere.
Vã înþeleg, suntem încã într-o fazã de început ºi marea
majoritate a cetãþenilor n-a vãzut asemenea produse, deºi în cei
ºapte ani de existenþã a Universitãþii-Elta am realizat sute de
expoziþii, filme, emisiuni radio ºi tv, cursuri ºi conferinþe, am editat
zeci de mii de exemplare de cãrþi. Revista noastrã acordã o mare
atenþie acestei alimentaþii, dar de câte ori n-aþi trecut fãrã sã vedeþi,
fãrã sã rezonaþi cu asemenea prostii ºi fantasmagorii, fiindcã
frizeazã orgoliul ºi ar atenta la ignoranþa tradiþionalã ºi mai ales o
mâncare fãrã carne nu este mâncare.
Singura religie este credinþa

Populaþia este mereu mai bolnavã, am definit situaþia ca fiind
un genocid premeditat de conservare ºi ignoranþã determinatã
de instituþii care flateazã tradiþiile ºi obiceiurile unei vieþii, fãrã
dreptul la sãnãtate ºi fericire. Cine este de vinã? Prin absurd,
dacã s-ar face o statisticã, s-ar descoperi cã zeci de mii de oameni
sunt sãnãtoºi ºi aceºtia, întâmplãtor, au o legãturã cu
Universitatea-Elta. N-a fost greu ºi nici n-are cum sã fie, este
doar bunul simþ ºi dorinþa de a evolua într-un cadru cât mai civilizat.
Sãnãtatea determinã un factor ridicat de educaþie,
responsabilitate, bun-simþ, rãbdare, sociabilitate, colaborare,
înþelegere, încredere, dorinþa de cunoaºtere ºi iar cunoaºtere.
22
Nu întâmplãtor mereu mai mulþi aºa-ziºi eltiºti se doteazã cu
calculatoare de ultim tip, au devenit scriitori prin jurnalul obiºnuit,
fac cercetãri în diverse domenii ºi un lucru deosebit ºi neaºteptat
au devenit cei mai sinceri credincioºi, singura religie este
credinþa. În rest atributele sunt la nivelul fiecãruia, fãrã persuasiuni
în drepturi tradiþionale.
Condamnarea divinã n-are drept de apel

Credinþa este rezultatul cunoaºterii: Cunoaºteþi adevãrul ºi
adevãrul vã va elibera. Acesta vine pe calea sãnãtãþii, ºi suntem
nevoiþi sã afirmãm: credincioºii îºi contrazic propriile dogme prin
rectificarea creaþiei divine, este deja ºtiut de toþi credincioºii, ne
referim la budiºti, islamici ºi creºtini. De exemplu, laptele ca produs
natural este ºi face parte din creaþie, dar aceºti credincioºi îl fierb,
îl pasteurizeazã distrugând un produs, creaþia, care ajunge într-
o stare de extremã de toxicitate, care este consumat în
alimentaþie, afectând mai ales pe copii ºi bãtrâni. Este incredibil
totuºi cã mamele care-ºi alãpteazã copii nu apucã sã-ºi fiarbã
laptele de la sân. Rezultatele sunt edificatoare, în concluzie
credincioºii sunt credincioºi numai de formã, corectând creaþia
divinã se aleg cu cele mai dramatice realizãri: îmbolnãviri în masã,
îmbãtrânirea ºi moartea. Condamnarea divinã n-are drept de apel.
Nici oamenii de ºtiinþã, chiar materialiºti, nu-ºi respectã
propriile legi de biologie, de chimie, în laboratoare ºi instituþii le
respectã, dar în bucãtãria de acasã fac abstracþie flagrantã de
asemenea legi. ªi ei la rândul lor sunt condamnaþi la cele mai
dramatice suferinþe. Cu toate acestea, nu sunt în stare sã deter-
mine, sã identifice de unde vine rãul. În articolele anterioare am
scos în evidenþã faptul cã alimentaþia denaturatã genereazã ºi
determinã o stare de anestezie, un factor al instinctului de
conservare prin care un organism se apãrã împotriva suferinþei,
care devine cronicã ºi macinã zi de zi organismul pânã când
acesta cedeazã lamentabil. Este atât de gratuit! Încã odatã, atât
la credincioºi cât ºi la materialiºti, de altfel între unii ºi ceilalþi nu
este nici o deosebire, religia materialistã produce consecinþele
de rigoare.
Religia materialistã produce consecinþele de rigoare

Am scos în evidenþã factorul de revenire la credinþã a eltiºtilor,
care au descoperit frãþia ºi colaborarea, rãbdarea ºi bunul-simþ,
23
încrederea ºi altruismul. Lectorii Universitãþii Elta n-au salarii de
ºapte ani ºi n-au fãcut grevã pentru a-ºi solicita asemenea
drepturi. Instituþia este non-profit ºi nu se pot asigura asemenea
salarii, puþinul obþinut din donaþii ºi sponsorizãri este alocat pentru
publicaþii ºi organizãri, transport ºi protocol. Sãnãtatea este
factorul de bazã în construirea vieþii senine ºi civilizate la propriu,
dincolo de formalism ºi suspiciuni, dincolo de interese ºi
meschinãrii. Un om ajuns sãnãtos se vede într-o situaþie de
responsabilitate neobiºnuitã, acordându-ºi dreptul de a-i ajuta
cât poate pe ceilalþi, fãrã sã forþeze sau sã depãºeascã limitele
bunului simþ.
SE POATE
Pe parcursul atâtor ani am vãzut oameni la începutul acestei

cunoaºterii ºi dupã un scurt timp total transformaþi. Întradevãr, în
om existã scânteia divinã ºi o energie dincolo de orice imaginaþie,
ºi acest aspect graþie sãnãtãþii. Primele norme în activitatea eltistã
sunt regenerarea, revenirea la o alimentaþie naturalã, fãrã a fi
frustrat de obiceiul de a mânca o ciorbã, mâncare sau orice desert.
Aºa cum am spus, ele pot fi preparate în mod natural. Astfel,
creaþia n-a mai fost corectatã ºi justiþia divinã revine asupra
dreptului la viaþã. Oameni îmbãtrâniþi devin tineri, puternici ºi
încrederea în viaþã este realã. Dispariþia degenerãrii ºi îmbãtrânirii
aduce cele mai frumoase elogii ºi bucurii ale descoperirii cã SE
POATE.
N-am ºtiut, nu cã nu am vrut

Cine ascunde populaþiei asemenea informaþii? Trebuie sã ne
edificãm o datã pentru totdeuna: sunt douã aspecte, pânã acum
vreo ºapte ani nu se cunoºteau asemenea lucruri. Odatã
cunoscute însã, ele sunt boicotate de cei care nu cerceteazã
îndeaproape asemenea informaþii ºi se considerã deºtepþi prin
ignorarea lor, nerealizând cã prin modul lor de a pune problema
perpetueazã suferinþa gratuitã a milioane de oameni. Toate
acestea pentru a le asigura deºtepþilor gloria orgoliilor nesãbuite.
Ei sunt cei care în stare de credinþã umanitarã când este vorba
sã sacrifice un popor, numai de dragul de a nu recunoaºte
cunoºtinþele lor drept atrofiate, depãºite, materialiste. Îi anunþãm
24
de pe acum marea dezamãgire nu este prea departe ºi sã se
pregãteascã sã rãspundã în faþa dreptului la viaþã a atâtor oameni
care suferã din necunoºterea acestor astfel de informaþii. Aºa
cum am mai spus, mulþi ne-au afirmat cã n-au ºtiut, nu cã n-au
vrut. Educaþia este mai rãspunzãtoare decât medicina de factorul
de sãnãtate a populaþiei, canalele informaþionale ale mass-mediei
trebuie sã-ºi fãcã datoria cu adevãrat, fiindcã mingea este în
terenul lor. Ca exemplu am pregãtit mass-mediei 700 de ore
cursuri în casete audio, peste 200 de ore de film prin casete
video, cãrþi despre reþetele alimentaþiei naturale care au ajuns la
al treilea tiraj, altele sunt în curs de apariþie cum este Medicina
alimentaþiei, o altã carte scrisã de un medic din Iaºi, care este
deja eltist cunoscând la propriu performanþele sãnãtãþii. În
chestionarele din expoziþiile ºi festivalurile pe care le realizãm
vizitatorii scriu simplu Nu existã mediatizare, trebuie publicitate.
Sãnãtatea la ce foloseºte? La viaþã, la existenþã ºi mai ales la
eliminarea bãtrâneþii. Ce este de fapt bãtrâneþea? O trãire cronicã
în cele mai crunte suferinþe. Un popor nu poate evolua pe fondul
suferinþei. Calitãþile omului sunt divine ºi energiile sale de abia
aºteaptã sã determine creaþia ºi progresul.
Dacã popoarele sunt sãnãtoase, pacea survine

instantaneu, fãrã nici un factor persuasiv ºi premeditat
Dacã popoarele sunt sãnãtoase, putem demonstra oamenilor
politici ºi forþelor militare, cã pacea survine instantaneu, fãrã nici
un factor persuasiv ºi premeditat. Conflictele dispar ca ºi cum n-
ar exista. Rãzboiul este o exacerbare a suferinþei omului de rând.
Prin sãnãtate omul iese din starea de uitare, de anestezie, trezirea
sa determinând revanºa asupra valorilor ºi restaurãrii acestora,
responsabilitatea ºi demnitatea, respectul firesc ºi civilizat.
Sãnãtatea este acesibilã oricãrui om, este la dispoziþia sa la orice
pas ºi în fiecare zi, rãmâne numai ca informaþia ºi asemenea
articole sã fie rãspândite ºi cercetate la propriu. Urmeazã ca cei
ce vor sã fie sãnãtoºi sã decidã, deoarece dreptul la viaþã
aparþine deciziei ºi nu acceptãrii. Le dorim celor curajoºi ºi demni
de propria viaþã sã mediteze asupra acestor rânduri, cei care au
ochi sã vadã vor vedea.
25
ADEVÃRUL DESPRE ADEVÃRATA ALIMENTAÞIE...
Un astfel de titlu incitã ºi incintã spiritele calme determinate

de stabilitatea tradiþiilor ºi remanenþelor unui atavic sentiment
materialist ºi totodatã tradiþional. Mereu îmi aduc aminte de
afirmaþia din Biblie: Ce poate naºte Nazaretul?. Interesant cum
o asemenea genezã se menþine chiar dacã Nazaretul a rãmas
undeva în Orientul mijlociu. Alimentaþia este subiectul cel mai
iubit ºi cel mai înrãit în acelaºi timp, mai ales la nivel de consecinþe,
ce sunt gloriei suferinþei.
ªtiinþa glorioasã, o uzinã care produce non-stop

justificãri; un proces al maimuþelor -serie eternã.
Suntem deja lãmuriþi cã am luat-o razna în aceastã privinþã
fãrã nici o direcþie. ªtiinþa fãrã conºtiinþã are toate drepturile pentru
a nu îndrepta o astfel de situaþie. Oamenii de ºtiinþã-materialiºti
ºtiu perfect cã, graþie reîncarnãrii, oamenii, - chiar dacã mor în
urma unei alimentaþii denaturate, - se încarneazã ca ºi cum nu s-
ar fi întâmplat nimic. Totul pentru cã în ºtiinþã sã nu se întâmple
care cumva ceva. Este de ajuns cã existã ºtiinþa glorioasã, ca o
uzinã ce produce în mod continuu ºi non-stop justificãri. Asemenea
justificãri n-au nici un interes sã determine ºi rezolvãri. Aºa cã
mergem înainte, chiar dacã justificarea este ca ºi cum am pune
carul înaintea boilor materializaþi. Descoperitorul insulinei nu este
nici acum reabilitat, lucrãrile endocrinologiei din perioada
interbelicã nu se mai amintesc. Despre atâþia descoperitori români
totul este trecut doar la nivel de legende ºi cât mai superfluu
posibil, îmi aduc aminte de C.I.Parhon, Ana Aslan, sunt cunoscute
multe teorii, dar se cunoaºte atât de puþin despre viaþa ºi
cercetãrile lor. Despre C.Gogu ºi despre sonicitate: tãcere, pentru
liniºtea celor ce ºi-ar fi dorit doar puþin din descoperire. Acesta
este fondul datoritã cãruia un astfel de articol nu este dorit în
primul rând de presa actualã care nu vrea sã se afle într-un proces
al maimuþelor -serie eternã.
Dar, de acestã datã nu mai sunt de acord cu aceste situaþii
ºi îmi voi duce nu unde trebuie, ci peste tot ce am spus aici despre
ceea ce înseamnã adevãrul despre adevãrata alimentaþie. Sunt
preºedintele acestei Universitãþi de metafizicã: ELTA, metoda de
26
cercetare nu este cea materialistã, cât metafizicã la propriu. Vã
ofer de la bun început un aforism care defineºte perfecþiunea:
Un sistem care are acces la autocorecþie este perfect.
Preluând ideea din Toate drumurile duc la Roma, practic de
oriunde ai pleca vei ajunge tot la Roma sau la rezolvarea unei
situaþii ce corespunde adevãrului.
Adevãrata gurã este nasul

Adevãrata gurã se aflã deasupra acestei cavitãþi bucale, este
nasul. Materialismul justificã faptul cã nasul are douã orificii, la
nivel de simetrie. Rezolvarea se lasã însã amânatã ca ºi cum
nici n-ar exista. Situaþia tristã a ºtiinþei materialiste derivã din faptul
cã nu este conºtientã cã orice cauzalitate nu se aflã în realitatea
substanþei sau materiei, toate acestea sunt efectul,
manifestarea, umbra, ecoul, fapta, rezultatul, consecinþa... Atât
timp cât oamenii de ºtiinþã nu vor avea clar identificarea
cauzalitãþii, vom sacrifica generaþii dupã generaþii de oameni ce
sunt victime ºi totodatã nevinovate.
Dualismul ºtiinþei este determinat de instrumentul cunoaºterii
realitãþii redus la senzorialitate. Dogmatica lui: Dacã nu vãd nu
existã deþine academismul ignoranþei ºi tragediei gratuite ºi pu-
erile a existenþei societãþii umane. Dualitatea este un sistem pe
care fizicianul francez de Brouglie a încercat sã-l demonstreze
prin lucrarea asupra realitãþii odulatorii, prin faptul cã o particulã
este ºi undã ºi corpuscul în acelaºi timp. Prin imaginaþia
materialistã devine ceva imposibil de înþeles. Senzorii nu pot
decela continuitatea manifestãrilor subtile, o asemenea dualitate
fiind în realitate dinamica monadei. Exemple: bãrbat-femeie,
monada este omul; curentul cu polaritãþile sale: pozitiv-negativ: -
monada electronului. Dintr-o sinusoidã senzorialul poate observa
numai elementele predominante: poziþia de plus sau de minus,
având impresia a douã evenimente separate, în realitate miºcarea
este oscilatorie ºi se referã numai la o oscilaþie, nu la mai multe.
Endocrinele punctul central în procesul alimentaþiei

Respiraþia la ora actualã însemnã în mod exclusiv faptul cã
respirãm aer. Din acestã cauzã se vorbeºte numai de oxigen,
uitându-se calitãþile de ardere deosebitã. În realitate, dominant
în aºa-zisul aer este azotul cu 70%, fiindcã în realitate se respirã
o substanþã subtilã, nesesizatã de senzorial, aceasta este etericul.
27
Acesta la rândul sãu este format din aºa zisul yin ºi yang, pozitiv
sau negativ, nara dreaptã respirând numai yang ºi cea stângã
numai yin. De la nas se formeazã sau se iniþiazã douã nadisuri,
pe care anatomiºtii nu le pot vedea fiindcã nu sunt vizibile. Dupã
un circuit în corpul uman se finalizeazã în ovare la femei ºi în
testicule la bãrbaþi, acestea încercuiesc sau trec prin apropierea
unei chakre (roatã de energie), acestea sunt tot invizibile (deci
nu existã?!).
În apropierea fiecãrei chakre se aflã un paradox pentru
medicinã, niºte formaþiuni cam de mãrimea unei boabe de fasole,
care trebuiau justificate, nu rezolvate la nivelul ºtiinþei, aºa cã li
s-a spus endocrine. Pentru omul simplu ºi naiv acest cuvânt atât
de latinizat nu-i spune nimic, ci chiar rãmâne cu gura cãscatã,
câtã ºtiinþã, dar este treaba lor... Traducerea este banalã: organ
interior. Aici este mobilul ºi punctul central al procesului de
alimentaþie. Amintesc doar douã texte biblice: ªi când vei trece
de ultima poarta te vei afla în împãrãþia Tatãlui Meu. Isus spune
destul de cifrat pentru credinciosul nevinovat în ale cunoaºterii,
cã din cele douã narine se formeazã cele douã nadisuri care
pornesc în sus pe frunte se încruciºeazã în dreptul dintre cei doi
ochi în zona chakrãi Ajna, dupã care coboarã, dar dincolo de
Ajna se aflã Shahasrara, lumea Divinului, dar nici aceasta nu se
vede deci nu existã. Un alt aspect: când se spune cã Tatãl a
suflat peste botul de lut ºi i-a dat viaþã, a sufla sau a respira
având acelaºi sens.
Etericul este corpul lui Dumnezeu, în alþi termeni: informaþie
în manifestare, mai ales în asemenea interacþiuni cum este
respiraþia sa. Aceasta informaþie este absolutã, pentru moment
chiar ºi pentru noi metafizicienii nu prea ne aventurãm în aceste
zone, avem tot timpul. Aceste endocrine coboarã vibraþia
curentului eteric, pentru curioºi vibraþia lui este de câteva bilioane
de Hz pe secundã, endocrinele au rolul unui amplificator de joasã
frecvenþã, etericul se transformã într-un lichid numit limfã, formând
sistemul limphatic despre care se ºtie atât de modest. Limpha
este o substanþã celularã ºi intracelularã. Pentru cei care nu sunt
medici le putem spune cã lacrima, saliva sunt substanþe
limphatice. Aceastã substanþã semietericã construieºte ºi
regenereazã þesuturile construind celule, organe, sisteme
organice, corpul fizic. Tot ea menþine viaþa, astfel se poate explica
faptul cã dacã am mânca o gogoasã, nu murim. Logic ar trebui
28
sã murim în câteva minute, dar nu ne grãbim, dupã în medie
cam 70 de ani tot murim.
Limfa construieºte þesuturile ºi corpul în întregul sãu

Prin alimentaþia naturalã, corpul fizic se naturalizeazã ºi astfel
se ajunge la parametrii normali: ph, mucoase, organe, þesuturi.
Practic se eliminã boala ºi mentalitatea despre boalã. Limpha
este deja eliberatã de o continua refacere a corpului, astfel cã în
cele din urmã nici alimentaþia naturalã nu mai este necesarã. Se
ºtie cã alimentaþia denaturatã la fel ºi cea naturalã fac parte din
substanþele mediului fizic, sunt de efect ºi nu cauzale, este deci
firesc ca alimentaþia sã foloseascã energia, adicã elementele
cauzale ºi nu cele de efect.
Singura deosebire între alimentaþia denaturatã ºi cea naturalã
rezultã din faptul cã una este total nocivã ºi cealaltã este pozitivã.
Nu se poate nici cu alimentaþia naturalã, decât pentru ieºirea din
dezastrul alimentaþiei denaturate. Aºa-zisa digestie este
paradoxalã, substanþele intrate în corpul fizic, ne referim la cele
naturale, nu sunt eliminate în aceeaºi cantitate cu cele intrate. O
parte sau cât este nevoie, -curios nu pentru organism, ci pentru
eliminarea lor,- este transformatã de substanþa limphaticã într-
un mod interesant: substanþa limphaticã transformã substanþa
organicã tot în limphã, care firesc se manifestã prin construirea
þesuturilor, corpului în întregul sãu. Mai sunt câteva elemente
într-un astfel de scenariu, dar spaþiul unui articol nu ne permite...
Vom vedea în urmãtorul articol care se referã la Post sau
pauzã alimentarã ºi alte aspecte ale revenirii ºi mai ales
recunoaºterii. Tot aºa cum ne spune Isus:ªi cine va recunoaºte,
Tatãl îl va ierta.Oamenii de azi, spune Isus :ªi atunci ei vor fi
pregãtiþi, se pare cã sunt prea pregãtiþi ºi cum textul sfânt spune
clar: Cine cere mai mult decât are nevoie, va pierde ºi ceea ce a
avut rezultã astfel explicaþia morþii prin pierderea vieþii. Alimentaþia
nu este o problemã, ci o justificare fãrã nici un fel de rezolvare.
Nu pledãm în acest articol decât pentru o cunoaºtere, ºi pentru
cercetare. Alimentaþia societãþii de azi este împotriva vieþii. Ceea
ce dorim în Elta-Universitate este ca oamenii sã recunoascã cã
alimentaþia naturalã este mult mai eficace pentru viaþã constituind
factorul de sãnãtate la propriu. Majoritatea celor ce citesc un
asemenea articol dupã ce au mâncat cartofi prãjiþi ºi ciorbã bine
fiartã obþinând o stare de anestezie, aceste rânduri îi vor
29
scandaliza ºi vor lua mãsuri pentru ca asemenea misticisme sã
nu se prolifereze. Numai cã, în cei deja ºapte ani de activitate a
Eltei-Universitate, am pãcãlit zeci de mii de oameni sã determine
ieºirea din anestezie ºi sã fie sãnãtoºi. Au reuºit sã recunoascã,
adicã sã înþeleagã cã cele nevãzute sunt mai reale decât cele
vãzute ºi sunt alãturi de ceea ce, prin bunul simþ, sunt determinaþi
sã revendice: dreptul la civilizaþie. Altfel spus, articolul este
pentru a incita pe cei dornici de curiozitãþi, desigur dialoguri
savante ºi speculative, dar poate între picãturi vor observa cum
aici se aflã viaþa a miliarde de oameni, victime-nevinovate.
Apãrãtorii adevãrului -cu informaþii antetemporale -vor proteja în
continuare edificiul materialist, în aºa fel încât vor deveni
rãspunzãtori prin ocultarea realitãþii universale care în definitiv
este atât de accesibilã oricãrui om de pe aceastã planetã.
CIVILIZAÞIA CARBONULUI SPRE CEA A AZOTULUI
Protagoniste în alimentaþia tradiþionalã ºi cea naturalã sunt

combinaþiile Carbonului, din care rezultã o diversitate de
substanþe. Întradevãr, Carbonul determinã cele mai multe
posibilitãþi de combinaþii cu celelalte elemente, de aici lumea
formelor pare ºi mai fericitã. Sã nu uitãm lumea formelor, Carbonul
fiind o oglindã care în loc de Argint se are pe sine, cu aproape
aceleaºi calitãþi ale unei reconstituiri aparente lumii adevãrate.
Prin Legea Corespondenþei, combinaþiile carbonului constituie o
umbrã a unei realitãþi necesare pentru evoluþia unui sistem. În
altã ordine de idei, combinaþiile carbonice determinã substanþe
leneºe ºi indiferente referindu-ne la consecinþe; acestea la rândul
lor determinã starea de autoconservare ºi de aici menþinerea
cunoaºterii tradiþionale.
Pentru evoluþie carbonul îºi pierde din importanþã...

Existenþa societãþii umane de azi se manifestã printr-o
continuã trãire a trecutului, prezentul ºi viitorul nu joacã pun rol
activ în manifestãri. Totuºi, starea de remanenþã specificã relaþiilor
cu lumea Carbonului nu pot lãsa lucrurile sã ajungã prea departe,
chiar dacã a determinat o multiplicare a diversitãþii unitãþii (în
asemenea mãsurã încât toate aceste forme devin imposibil de
inventariat pentru ºtiinþã, fiindcã între timp apar altele). Pentru
30
evoluþie, Carbonul îºi pierde din importanþã...
Încã de la început, alimentaþia naturalã a determinat
apropierea de substanþele alcaloidice, cunoscute mai mult sub
denumirea de stupefiante. Cele mai la îndemânã sunt triada cafea-
coca-tutunul, mai sunt ceaiul negru sau verde, cât ºi laptele nefiert
ºi chiar aerul care contine 70% Azot. Azotul este superior
carbonului în tabelul lui Mendeleev deci este mai reactiv, mai
simplu ºi mai suplu. Combinaþiile sale sunt mai puþine, dar cele
realizate deja sunt stabile ºi dinamice, permanent într-o tendinþã
iscoditoare a unei mecanici subtile.
În cazul alimentaþiei naturale, odatã cu refacerea sãnãtãþii,
se determinã o atracþie sau o tendinþã de apropiere faþã de
miºcarea în sine. Dorinþa de dinamicitate este relevantã. Aºa cum
s-a spus aici, somnul este redus fãrã consecinþe negative. Starea
de obosealã dispare, cea de foame ºi tot cortegiul lor, rezultând
consecinþe pozitive neaºteptate, -deoarece asemenea experienþe
ale societãþii umane n-au fost prezente, nici descrise de cercuri
ºtiinþifice. Extraordinar de importantã este calitatea alcaloidului
de factor catalitic. Procesul de catalizã rãmâne încã nedefinit
chiar pentru marii chimiºti, se menþioneazã modul de manifestare.
Definiþia clasicã: o substanþã care amplificã viteza de reacþie,
dar nu intrã în reacþia respectivã, astfel substanþa cataliticã nu
se consumã, rãmânând intactã, ca un martor dinamic care
antreneazã, agitã, determinã, suprinde, însufleþeºte dinamica
atâtor reacþii. Pentru chimiºti, o definiþie mai realistã este imposibilã
fiindcã ea ar defini de fapt lumea alchimiei. Aici avem realitatea
ºi prezenþa urmelor etherice. Încã odatã subliniem cã ethericul
este o prezenþã subtilã, nesesizat de sistemele percepþiei
senzoriale. Totuºi, cu puþinã atenþie, mai ales cei ce au un miros
fin pot sesiza Ethericul situat pe la baza lungimilor de undã a
plajei sale. Mirosul din bucãtãrie, mirosul florilor cât ºi în general
a tuturor substanþelor constituie exemple pentru ce am afirmat
mai sus. Se cunoaºte necesitatea ºi activitatea substanþelor
odorante în ritualurile magice ºi cele religioase.
Apa constituie cea mai impresionantã metaforã a realitãþii

noastre
Vom reveni în articolul urmãtor cu date despre Etheric, în
capitolul APA. Apa constituie cea mai impresionantã metaforã
a realitãþii noastre. În privinþa Ethericului, acesta fiind imaterial
31
se poate asimila cu conceptul de energie, ceea ce este similar
informaþiei. Prezentarea se realizeazã sub forma monadei: Yin ºi
Yang. Aspectul este pregnant ºi neobiºnuit în procesul respiraþiei
îi nu numai aici (de exemplu, în orele planetare; despre ele vom
realiza un numãr al revistei noastre de Astrologie).
Ethericul este substanþa din care se obþin toate formele

posibile
Cu alte cuvinte, Ethericul sau corpul lui Dumnezeu este
substanþa originalã ºi universalã din care se obþin toate formele
posibile, se mai spune unitatea în diversitate. Determinã cele
mai dinamice serii ºi operaþii acolo unde apare, fie în direcþia
negativã, fie în cea pozitivã în sensul determinat de Divinitate
(sau Mental). Ceea ce ne intereseazã este aspectul catalitic. Dupã
cum spuneam, factorul de catalizã se gãseºte în substanþe
alcaloidice. Cel mai controversat este obiceiul fumatului.
Întradevãr, medicii au dreptate sã interzicã oamenilor, sau
pacienþilor sã fumeze, deoarece sunt suprinºi de efectele deosebit
de nocive ale fumatului. În lipsa unei explicaþii adecvate ºi
neînþelegând ce se întâmplã, nu-ºi explicã interdicþia, care este
în cele mai multe cazuri luatã în sens formal. Consecinþele rãmân
certe ºi indubitabile. În acest context este mai uºor sã înþelegem
cã substanþa alcaloidicã din tutun, nicotina, are un rol catalitic.
Catalizatorul determinã o accelerare a procesului. Fumãtorii
sunt în general, cantonaþi încã în alimentaþia denaturatã. Sistemul
organic fiind denaturat, nicotina amplificã aceastã denaturare
pânã la autodistrugerea sistemului organic. În cazul alimentaþiei
naturale în care sistemul este pozitiv, fumatul determinã un fac-
tor ºi mai ridicat de pozitivitate. Este dificil de înþeles deoarece
majoritatea mãnâncã denaturat ºi n-au cum sã bãnuiascã acest
rezultat. Interdicþia fumatului în anumite secte ºi religii ºi a folosirii
unor alte substanþe alcaloidice are rolul de a îndepãrta accesul
la taine al credinciosului. Acest rol catalitic determinã amplificarea
dublului eteric, ieºirea din latenþã a chakrelor ºi a altor ºi altor
manifestãri, cum sunt psihometria, ieºirea din corp, telepatia.
Putem spune cã la ora actualã acþiunea alcaloizilor este pozitivã
pentru o minoritate, dar pentru majoritatea este extrem de nocivã,
deoarece amplificã procesul degenerãrii.Vom vedea cã de fapt
situaþia este mult mai simplã ºi mai sincerã.
32
Azotul determinã reveniri spectaculoase la adevãrata
civilizaþie
Civilizaþia Carbonului ºi-a îndeplinit scenariul prin formarea
corpurilor ºi autoselecþia celor mai bune. De aici înainte, s-a
stabilizat, pentru o perioadã destul de lungã corpul entitãþilor
încarnate. Ce urmeazã? Spiritualizarea lor, ceea ce nu este posibil
pentru substanþe bazate pe structuri carbonice. Fumatul este
accesibil, iar doza uºor de acceptat de corpul fizic. Dar încã odatã
cei care sunt încã în alimentaþia denaturatã este bine sã renunþe
la fumat, cafea, ceai, la lapte nepasteurizat ºi la mediile în care
aerul este curat, cum este cel de la mare sau munte. Fumatul
este determinant în alimentaþia de gradul trei, în prima fazã când
putem deja anticipa sensibilizarea corpului fizic care în primele
faze de spiritualizare renunþã ºi la fumat cât ºi la celelalte
substanþe alcaloidice. Accesul la eteric sau alimentaþie cauzalã
este astfel restabilit. Azotul determinã revenirea spectaculoasã
la adevãrata civilizaþie, când percepþia senzorialã este redusã ºi
înlocuitã cu imaginaþia, intuiþia, anticipaþia ºi alte calitãþi ce
reaºeazã fiinþa umanã pe cele mai înalte nivele spirituale, se spune
dupã chipul ºi asemãnarea Creatorului. Pe aceastã temã vom
scrie un articol ce va elibera adevãrul de metaforã ce nu poate fi
înþeleasã în starea de anestezie de azi, aºa cum este scrisã în
Biblie, în Coran sau în Vede.
Alimentaþia naturalã este, cum vedem, o etapã care
transferã viaþa în viaþã, revenirea la parametri cosmici, dispare
pentru fiinþa umanã evenimentul morþii ºi al naºterii, suferinþa ºi
dependenþa de manifestãri, de lumea formelor ºi necredinþei.
Alimentaþia este doar o tinã, prin care ieºim din

întuneric cu propria luminã
Fumatul, cafeaua ºi coca cola sunt elemente catalizatoare
cu douã tãiºuri pentru ora actualã; trebuie sã þinem cont de acest
lucru. Pentru cei care au curaj ºi responsabilitate faþã de propria
existenþã -toþi cei ieºiti din egoism se vor vedea datori sã-i ajute
ºi pe ceilalþi care suferã ºi nu bãnuiesc originea rãului, -Perdelele
ºi Vãlurile vor cãdea, descoperind o lume mirificã a Planului Fizic
creaþia cea mai impresionantã a Spiritului în manifestare. Astãzi
nu avem acces la aceastã existenþã pentru care, neînþelegând
aceste taine, aceste Vãluri ºi Perdele ce interpun o ceaþã ºi un
întuneric între noi ºi propria noastrã realitate.
33
Alimentaþia naturalã este doar tina pe care o folosea ºi Isus,
rolul ei este de a ne ajuta sã ieºim din întuneric cu propria luminã,
fiindcã omul este fiinþa de luminã chiar dacã trãieºte în întunericul
aparent. Procesul alimentar este dificil de clarificat pentru cei
aflaþi de partea alimentaþiei denaturate. Existã un complex vicios
de înþelegere, -paradoxal, -de autoapãrare faþã de valori ca:
pacea ºi iubirea cosmicã, ceea ce pentru denaturaþi sau
anesteziaþi este dificil de crezut cã mai existã.
ªI LA ÎNCEPUT A FOST NUMAI APÃ
Câtã înþelepciune în primele cuvinte ale Vechiului Testament!..

Dar câþi dintre credincioºi ºi preoþi sunt în stare sã perceapã
simplitatea ºi normalitatea unui adevãr? Numai cine va da, va
primi. Bineînþeles cã oamenii ar da. Dar cum ºi ce? Banii ºi
înþelepciunea senzorialã ºi materialistã nu creazã mijlocul, fiind
iluzii performante, dar fãrã performanþe.
În revistã vom acorda spaþiu subiectul religos atât cât sã
descifrãm textul ocultat. Sã elucidãm pentru moment elementele
de care avem nevoie. Cel principal este APA. Ea are aici un rol
metaforic ce trebuie înlocuit cu ceea ce înseamnã. Trebuie sã
înþelegem prin verificare ºi cercetare. Eliminãm conceptele, -cum
este timpul, -ºi rezultã, rãmâne cã este numai apã. Ne vine mai
uºor sã intuim cã este vorba de Etheric. Fiind o substanþã subtilã,
el umple în mod uniform atât realitatea Planului Fizic, cât ºi cel
spiritual. Aºa cum s-a mai spus, Ethericul este Corpul lui
Dumnezeu, dupã principiul este dupã chipul ºi asemãnarea sa
se face ºi se desface ca orice, în orice dimensiune a existenþei
sau manifestãrii. Conceptul de timp este unul dintre cele mai
indezirabile, a derutat ºi provocat deja cele mai mari pierderi în
procesul de cunoaºtere ºi în realitatea credinþei. Acest aspect
este deopotrivã valabil la budiºti, la islamici ºi la creºtini.
Aceastã microrevistã se adreseazã mai ales celor ce sunt
ieºiþi deja din starea de anestezie, încât le vine mult mai uºor sã
perceapã. Astfel ne putem dispune ºi impune aceste de
deziderate. Pentru cei care sunt în starea de alimentaþie
anestezicã încã, aceste rânduri sunt aberante ºi fãrã noimã.
Singura lor satisfacþie este faptul cã au dreptate. Raportatã la
situaþia lor, tezelor noastre sunt aºa cum sunt în stare sã le
34
reflecte, suferinþa nu este un atribut care sã permitã satisfacerea
bucuriei cunoaºterii. Rãmâne de vãzut ºi de ascultat pe cei ce
prin curajul lor au îndrãznit sã pãtrundã în propria realitate, viaþã,
existenþã descoperind încetul cu încetul cã SE POATE.
Orice lucru trebuie verificat, cercetat. Anestezia

determinã complicitatea cu complicatul
Sinceritatea ºi simplitatea sunt parametri adevãrului ºi acesta
este Credinþa. Anestezia determinã complicitatea cu complicatul
pentru menþinerea în aparenþã a unei vieþuiri ce rãmâne
supravieþuire. Dar sã revenim la apele noastre. Ceea ce am vrea
sã scoatem în evidenþã: orice lucru trebuie verificat, cercetat
pentru ca fondul cunoaºterii sã-l determine pe cel al conºtiinþei.
Lansarea ºi edificarea Credinþei va restabili natura realitãþii
la propriu ºi nu formal sau general, prin pãreri, sentimente,
aparenþe care genereazã altele ºi mai aberante, fanatice: teama
ºi reþinerea, boala ºi moartea... Acest exemplu este la îndemâna
tuturor. În perioada alegerilor prezidenþiale din România, vremea
a fost deosebit de frumoasã faþã de luna anterioarã, când aproape
era iarnã, frig, umezealã ºi o tensiune imprevizibilã. În perioada
la care ne referim, cerul a fost senin, luminos, a fost cald. O
revenire la natura unei toamne excelente, cu cer senin ºi albastru.
Dupã alegeri s-a consumat un ceva ºi vremea îºi revine, la starea
de toamnã melancolicã ºi de un romantism deºuet ºi dezarmant.
Sã încercãm sã vedem aceste scenarii dintr-un punct de referinþã
mai esoteric. Populaþia dintr-o zonã oarecare genereazã vibraþii,
care pot fi pozitive sau negative. Fericitã sau nefericitã, are un
rol primordial în manipularea vibraþiilor etericului din zonã.
Cele trei grade de manifestare a etericului: primul -prea subtil
pentru a-l sesiza -este etericul universal. În apropierea unui corp
el devine un dublu al sãu. În jurul Geei este cunoscut ca atmosferã,
sau mai particular ca ozon, îl simþim ºi-l vedem sub forma culorii
albastre. Cerul senin indicã sãnãtate ºi emancipare, determinând
starea de pace ºi liniºte. Culoarea albastrã din aura oamenilor
simbolizeazã gradul de spiritualitate. Acest albastru este etericul
de gradul doi. Când populaþia este ignorantã, frustratã, bolnavã
ºi necredincioasã, se emit numai vibraþii mai joase, încât Ethericul
albastru se condenseazã prin scãderea vibraþiilor, apãrând sub
formã de ceaþã, nori, umezealã ºi frig, înnorare (sub formã de
apã). O condensare mai puternicã determinã ploile ºi chiar
35
potopul. Iatã un tablou dinamic ºi la îndemâna oricui pentru
înþelegerea acestor fenomene.
Apa dizolvã tubul digestiv

Ethericul apare senzorial sub formã de apã. În prezent, apa
este consideratã cea mai nocivã substanþã în alimentaþia naturalã.
Dupã câteva luni de alimentaþie naturalã dispare pur ºi simplu
senzaþia de sete, de a bea apã. Trebuie reþinut cã apa este Etheric
condensat, sau informaþie sub diferite grade de vibraþie. Faþã de
Etheric vibraþiile apei sunt mult mai scãzute, determinând
consecinþe negative pentru fiziologia umanã. Se ºtie cã apa este
cel mai puternic dizolvant în naturã. Ea însã nu are cum sã ºtie
ce trebuie sã dizolve ºi ce nu, rezultã cã prin îngerarea ei tubul
digestiv este dizolvat, generând cele mai dureroase ºi agravante
situaþii: spãlarea mucoaselor ºi atenuarea stãrii de sãnãtate. În
altã ordine de idei în lumea chimiei, care a uitat cã este ucenica
alchimiei, situaþia apei este un subiect tabu, nici un chimist n-are
curajul sã se aventureze în cercetarea ei, fiind cea mai paradoxalã
manifestare a unei substanþe. Se spune cã apa este o combinaþie
a doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen. Atomul de hidrogen,
provine de la termenul latinesc hidrargirium, în traducere: ceea
ce dã viaþã. Din punct de vedere al combinaþiilor sale, atomul de
hidrogen nu este un atom cu toate elementele edificatorii (nucleul
cu protonii ºi neutronii, cu înveliºul electronic). La o cercetare
mai responsabilã se poate vedea cã se comportã ca o particulã
alfa. ªi aici descoperim triada sub forma radioactivitãþii alfa-beta-
gama. Interesant este faptul cã chimia se amestecã deja cu
elemente de fizicã fiindcã formeazã o monadã, deci una sunt.
Aceste date despre apã sunt revelatorii.
Apa face parte din regnul mineral, alimentând regnul

vegetal
Apa este necesarã în alimentaþie, dar nu sub forma mineralã
în care apare prin condensarea Ethericului. Ar fi bine ca oamenii
de ºtiinþã sã-ºi respecte propriile cercetãri ºi constatãri ºi astfel
sã se înþeleagã o datã pentru totdeauna cã o substanþã mineralã
nu este indicatã într-o relaþie cu mediul organic, aºa cum sunt
aceste corpuri. Apa nu este stabilã, ea se amestecã, la fel ca ºi
Carbonul, rezultând substanþe, care nu mai sunt nocive. Mai
interesant este cã asemenea amestecuri multiplicã substanþa cu
36
care intrã în reacþie, vom vedea cã acelaºi merit în suita
manifestãrii apare ºi în cazul limphei. Aceasta este tot Etheric,
dar manifestarea sa are o altã provenienþã. Apa face parte din
regnul mineral, alimentând sau formând regnul vegetal. Legumele,
fructele, seminþele, mierea, laptele, sucurile din respetivele leg-
ume sau fructe sunt aceeaºi apã, dar mai bine spus apa-organicã,
este corpul în formare. Tocmai de acea, în alimentaþia naturalã
dispare senzaþia de sete, deoarece dupã cum vedem, se
alimenteazã numai cu apã. În aceastã suitã trebuie sã
recunoaºtem Ethericul în manifestare, în planul de iluzie, care
nu este cauzal, ci un efect, de aceea spunem cã alimentaþia
naturalã este de efect, nefiind decât o etapã spre descoperirea
alimentaþiei cauzale (sub forma respiraþiei). Nici aceasta n-are o
cale lungã, fiindcã vom vedea cã surprizele descoperirii ºi
cunoaºterii determinã realitãþi subtile, pentru a evita utilul care
azi genereazã starea de inutil. Lipsa senzaþiei de sete este
rezolvatã deja prin prezenþa substanþelor organice. Tocmai de
aceea este bine sã se înþeleagã procesul alimentar natural, fiindcã
în realitate nu este vorba de alimentaþie, ci numai de o naturalizare,
o revenire ºi astfel recunoaºtere.
ªi cine va recunoaºte, Tatãl din Ceruri îl va ierta. Asemenea
cuvinte sunt ºi rãmân la cele mai nepieritoare adevãruri de care
ºi prin care sã ne revendicãm natura divinã. Lucrurile simple ºi
sincere, dar subliniem, sunt imposibil de înþeles pentru cel
anesteziat. Nu pentru cã nu ar vrea, ci pentru cã nu ºtie, ºi pentru
a ºti ai nevoie de curaj, de rãbdare ºi un îndrumãtor pentru
primii paºi, dupã care urmeazã trezirea ºi revenirea la starea
de sãnãtate, de recunoaºtere, de iertare. Prin extensie, oricine
poate acum derula ºi determina alte ºi alte aspecte ale realitãþii
vieþii. Biblia ºi mai ales Vechiul Testament definesc aceste lucruri
atât de sincer ºi simplu, sigur, sub mãsurile normale de a nu se
da perle la porci. Ceea ce trebuie sã dãm sunt aspectele
responsabilitãþii, posibilã într-un grad de sãnãtate.
Dogmele ignorante, oficiale îi apãrã de dezamãgiri

dramatice
Tinerii sunt mult mai sãnãtoºi decât cei maturi, numai cã sunt
nevoiþi sã accepte tradiþiile ºi dogmele celor maturi, fiind derutaþi
ºi deviaþi de la calea unei vieþi spre credinþã, de la libertatea
firescului ºi a unei evoluþii. Sã nu uitãm cã în urmã cu 20-30 de
37
ani cei maturi acum, erau tot la fel de tineri, au fost puºi în patul
lui Procust ºi astfel s-a realizat o astfel de societate
necredincioasã. Paradoxal cã tocmai maturii se bat cu pumnii în
piept la propriu ºi la figurat cã sunt cei mai deosebiþi credincioºi,
în realitate faptele îi desconspirã ºi mai ales îi contestã lamentabil.
Tocmai de aceea dogmele ignorante, oficiale îi aparã de
dezamãgiri dramatice ce se regãsesc sub forma suferinþei,
îmbãtrânirii ºi morþii.
Biblia trebuie cunoscutã printr-un interes responsabil

Cine este de vinã, când Biblia existã în orice casã ºi oricine
are acces la ea, doar cã trebuie cunoscutã nu prin respectarea
dogmaticã, ci printr-un interes responsabil? Acesta ar trebui sã
fie determinat totuºi de clerul actual, care în realitate derivã spre
cele mai insuficiente responsabilitãþi, generând -culmea ironiei-
ateismul credincios. Consecinþele sunt dincolo de orice imaginaþie,
când aparent pare sã nu mai existe nici o ieºire, ca ºi cum
pesimiºtii ar avea dreptate cã viaþa este grea ºi muritoare.
Pentru eltiºti viaþa este grea ºi muritoare a încetat sã

mai fie împotriva lor
Tot ce se poate pânã la proba contrarie, dar pentru eltiºti
asemenea dogme au încetat sã fie împotriva lor, de altfel nici nu
meritã atâta atenþie, ele se vor stinge ca ºi cum nici n-ar fi existat.
Astfel cã subiectul despre apã trebuie determinat cât mai
responsabil, spre declinare ºi deliberare promtã dedicatã seriei
cât mai luminoase, fiindcã ea este Corpul lui Dumnezeu într-o
asemenea înfãþiºare la propriu, astfel viaþa în toatã ºtiinþa
conºtiinþei.
38
POST SAU PAUZA ALIMENTARÃ
Menþionãm de la bun început cã cele douã lucruri sunt total

deosebite, cu toate cã aparent se referã la un singur lucru. Dacã
încercãm sã depãºim etapa ipocriziei postului religios trebuie sã
fim liniºtiþi. Tot mai mulþi sunt nevoiþi sã realizeze un astfel de
post, deºi s-au convins despre cele sfinte ºi tradiþionale. Metoda
lor devine ºi mai dramaticã atunci când este vorba pur ºi simplu
de sãrãcie. Postul determinat de lipsa hranei, sau aºa dintr-o
datã, în urma unor sfaturi venite din direcþii colorate sau decolorate
în scopul obþinerii (de ce sã nu recunoaºtem?) unor veleitãþi su-
pra- ºi paranormale este deosebit de atractiv ºi tentant, dar
totodatã distructiv.
În general, toþi cei ce concep postul, îl exerseazã pe fondul
unei alimentaþii denaturate. Am trecut deja în revistã racilele ºi
suferinþele determinate de starea de anesteziere. Este atât de
normalã, încât aceste pericole nu se simt, lãsându-se, cum s-ar
spune, sens ºi spaþiu pentru alte suferinþe ºi nefericiri. Acestea
continuã ºirul anestezierii ºi aºa, din suferinþã în suferinþã, se
ajunge la moartea (aparent) salvatoare. Postul generat de greva
foamei este un alt mijloc, poate mai spectaculos, pentru cã este
realizat în vãzul lumii. Exact acesta este ºi scopul sãu, aici ne
confruntãm în plus cu un stress generat de anumite frustrãri
sociale. În urma lor, nefiind pregãtit, corpul fizic obþine în câteva
zile o deshidratare masivã, o accentuare a aciditãþii, creºterea
factorului de denaturare ºi totul în câteva zile - numai o spitalizare
mai poate activa viaþa.
În Elta-Universitate lucrurile sunt mai conºtiente ºi mai liniºtite.
În cartea noastra Medicina alimentaþiei descriem mai pe larg
cele trei grade de alimentaþie naturalã, iar în penultimul articol
am dezbãtut sub un alt unghi alimentaþia de gradul trei. Ea se
referã la respiraþie ºi la descifrarea sistemului limphatic. Studenþii
urmãresc în general un program normal ºi simplu. Dupã un an
sau doi de alimentaþie de gradul întâi, cea naturalã obiºnuitã se
trece la gradul doi. DE CE ACEST ASPECT?
39
Alimentaþia naturalã determinã ieºirea din starea de

ignoranþã, teamã, frustrare, dependenþã, constrângeri
tradiþionale ºi refacerea fondului credinþei
Se ºtie cã aceastã alimentaþie determinã creºterea masivã a
funcþiilor mentale, eliminarea unui lucru rãu va lãsa loc automat
celui bun ºi tot aºa, din aceste miºcãri se ajunge la cele mai
impresionante aspecte ale vieþii ºi descoperirii ei. Tocmai de aceia
scoatem în evidenþã cã alimentaþia naturalã nu numai cã
naturalizeazã, ci determinã un factor de ieºire din starea de
ignoranþã, teamã, frustrare, dependenþe, constrângeri tradiþionale
ºi mai ales refacerea fondului ºi a factorului credinþei. Devine
fireascã deci o continuare a unei naturalizãri mentale.
Alimentaþia de gradul întâi se obþine prin mixarea legumelor
ºi fructelor într-un produs lichid, pânã când substanþa este suficient
de finã. Ea este astfel mai uºor absorbitã, nefiind necesare secþiile:
cavitatea bucalã, cu sistemul dentar, cavitatea stomacalã,
substanþa ajunge direct în intestin, unde este absorbitã. Dispare
factorul cantitativ, alimentaþia este aproape simbolicã.
Gradul doi aduce regenerãri deosebite: desfiinþarea
hepatitei, arterosclerozei, dermatozelor,...nu avem suficient spaþiu
aici pentru a desfãºura toatã gama ieºirii din aceste traumatisme.
Nici noi nu mai ºtim câte alte aparente amãnunte sunt desfiinþate,
fiindcã lucrurile devin deosebit de subtile. Aceasta este dealtfel
pur ºi simplu treaba organismului, sã-ºi reechilibreze funcþiile ºi
sã revinã la Planurile divine. Dupã un timp oarecare de cercetare
ºi de practicã, în funcþie de subiect, se simte nevoia de a avansa
în aceastã experienþã deosebitã. Astfel începe aºa-zisa
alimentaþie de gradul trei, pentru care se colaboreazã cu fazele
lunare. În ultima fazã Lunarã, -care þine ºapte zile, -se încearcã o
pauzã, pentru eliberarea de aceste substanþe, chiar dacã sunt
naturale.
Alte ºi alte procese de normalizare ºi naturalizare sunt

determinate ºi determinante în procesul vieþii...
Dupã un an se poate trece la etapa a doua, când se
prelungeºte pauza de-a lungul perioadei celei de a treia faze
lunare, care dureazã tot ºapte zile. Astfel, timp de 14 zile nu se
mãnâncã, ºi tot aºa... Peste un an, în faza a treia, se intercepteazã
ºi cea de a doua fazã lunarã, în acest mod se ajunge la 21 de zile
40
de pauzã. Scoatem în evidenþã: conform principiului ciclic al
operaþiilor cosmice se obþine o sincronizare ºi simetrie a energiilor
ce determinã ieºirea din latenþã a chakrelor. Sistemul limphatic
se îmbogãþeºte, este mai uºurat în manifestãrile sale. Ca exemplu
ne aflãm în faza celor 14 zile de pauzã. În fiecare lunã se obþine
un asemenea merit ºi manifest uimitor al continuãrii unei
regenerãri fascinante.
Se poate trãi ºi fãrã mâncare?!

Metoda aceasta nu o numim post, ci pauzã, fiindcã termenul
de post s-a perimat, definind un proces dramatic fãrã o ciclicitate.
De aceea, nu este folosit în procesele vieþii care sunt continue ºi
armonioase. Ultima fazã este cea care desfiinþeazã procesul
folosirii unei cavitãþi a organismului pentru a se introduce în ea
substanþe fizice din exterior. Se poate trãi ºi fãrã mâncare mai
ales fizicã, situaþia se reduce la revenirea în procesele subtile
ale evoluþiei, când respiraþia determinã o alimentare continuã ºi
cauzalã, fãrã sã mai existe infecþii ºi epuizarea energiilor pentru
procesul dezasimilaþiei.
Pauza alimentarã face parte din suita vieþii, este un

proces dinamic, evolutiv ºi constant
În articolul despre civilizaþia carbonului înlocuitã de civilizaþia
azotului, am atras atenþia cã revenirea ºi normalizarea acestor
procese au la bazã catalizatori ai proceselor subtile, cum sunt
substanþele alcaloidice, care au la bazã azotul. Asemenea
substanþe sunt tratate la ora actualã ca stupefiante, ca toxine,
care fac deosebit de rãu, vom vedea despre ce este vorba. Pauza
alimentarã este un proces dinamic, evolutiv ºi constant, fãcând
parte din suita vieþii. Trebuie sã înþelegem cã ea devine inerentã
în momentul când omul descoperã alimentaþia naturalã, deoarece
naturalizarea nu poate continua la nesfârºit. Dupã un timp corpul-
fizic revine la parametri sãi, eliminând încetul cu încetul toxicitatea,
de altfel dupã un ciclu de pauze, la începerea alimentaþiei ne
suprinde faptul cã dupã o jumãtate de orã creºte temperatura
corpului ca ºi cum ar avea febrã, care constituie un semn cã
organismul nu este de acord nici cu alimentaþia naturalã ºi ia
mãsuri de apãrare. Dupã 14 zile de pauzã, o revenire la
alimentaþie, chiar naturalã, provoacã o uºoarã durere, deoarece
corpul fizic nu solicitã intruºi. Febra, aparenta durere, starea de
41
lentoare sunt factori edificatori în ce priveºte subtilitatea unei
realitãþi ce n-a putut fi determinatã prin cercetãrile ºtiinþifice. Faptul
cel mai important este cã, de la primele experienþe (de gradul
întâi) ale alimentaþiei naturale, dispare senzaþia de foame. Un
factor ºi mai impresionant, mai departe se eliminã senzaþia de
obosealã dupã efort, iar în final dispare necesitatea somnului.
Somnul se reduce la o relaxare în poziþie orizontalã, cât mai ex-
act pe linia nord-sud, cu capul spre nord. Vom intra în amãnunte
asupra acestei alternative în urmãtoarele articole, când vom
vedea cã se deschid astfel perspectivele cele mai nebãnuite.
Amploarea conºtiinþei este generatã de simplitatea ºi

funcþionalitatea elementelor triadei
Revenirea la factorul de credinþã se realizeazã, culmea, prin
desfãºurarea libidoului, (la cursurile noastre am demonstrat cã
sãnãtatea se menþine prin cele trei axe: alimentaþia naturalã,
controlul mental prin jurnal ºi controlul finalizãrii actului sexual).
Elementele Triadei una sunt. Triada exceleazã în determinarea
sa ºi trebuie înþeleasã în mod analitic prin suita alimentaþiei,
secundar prin amplificarea actului mental ºi terþiar prin controlul
obþinut prin experienþã al libidoului. Accentuãm rolul alimentaþiei,
dealtfel este primul în ºirul enumerãrii.
În procesul metabolismului se eliminã energie, a cãrei
manifestare este constructivã în toate dimensiunile existenþei.
Factorul de credinþã este determinat de amploarea conºtiinþei,
ce este generatã de funcþionalitatea, simplitatea ºi sinceritatea
acestor elemente ale triadei ºi de accesibilitatea oricãrei fiinþe la
ele. Postul rãmâne deci, într-o situaþie ridicolã ºi fãrã nici un sens,
ºi mai ales atâtea ºi atâtea tragedii fiindcã omul, în ignoranþa
determinatã de o naivitate dincolo de orice responsabilitate, crede
cã existã drumuri scurte pentru a atinge performanþele normale
pentru orice fiinþã.
Orice proces evolutiv are un algoritm

Orice proces evolutiv are un algoritm nu pentru a scurta timpul,
care în metafizicã este doar un concept. Omul intrat în cercul
vicios al materialismului este total condamnat la o evoluþie a
suferinþei ce se finalizeazã prin moartea corpului fizic, ceea ce
constituie un declin ºi delict în karma sa, plãtindu-se cu alte
suferinþe ce necesitã o recunoaºtere ºi o revenire -de multe ori-
42
deosebit de lungã.
Algoritmul în cadrul ELTA UNIVERSITATE este adaptat

la situaþia omului actual
Algoritmul în cadrul Elta-Universitate este o colaborare cu
prietenii extratereºtri, ceea ce determinã un factor universal ºi
deosebit, adaptat la situaþia omului actual, nu pentru a determina
spectaculosul, ci normalitatea ºi firescul existenþei într-un univers
civilizat ºi etern.
IEªIREA DIN EGIPT SAU DIN ANESTEZIE ?
Trebuie sã ne obiºnuim cã viaþa este un simbol, pe de o parte

mantrã ºi pe cealaltã yantrã. Toate lucrurile materiale constau în
conservarea, cristalizarea, îngheþarea unei experienþe mentale.
Egiptul sau Anestezia au fost necesare, însã din scenariu biblic
ºi metaforic trebuie sã desprindem sã înþelegem sensurile, nu sã
le preluãm la propriu.
Nu poþi pleca de unde vrei sã ajungi

Pentru aprofundarea acestei experienþe trebuie sã începem
de acolo de unde ne aflãm. Nu poþi pleca de unde vrei sã ajungi.
Alimentaþia este reprezentatã substanþial, dar ºi mental prin
edificãri de la formã la conþinut. Ceea ce realizãm prin aceastã
lucrare este doar iniþierea, doar trezirea unor posibilitãþi accesibile
oricãruia dintre noi. Putem spune cã vindem roºii la grãdinar,
atât timp cât este adormit sau anesteziat; probabil în visul sãu,
când aude de roºii este atras, cãutând sã înþeleagã prin experienþa
sa atavicã ce roºii a cultivat, ºi prin legea rezonanþei determinã
referinþa care îl predispune sã se trezeascã.
Drumul spre sãnãtate nu este presãrat cu flori, ci cu fapte

înflorite
Majoritatea grãdinarilor sunt defãimaþi de propriile lor
experienþe anterioare, când tot aºa au dormit ori s-au aflat într-o
anestezie profundã, deci karma a devenit de nerecunoscut, la
încarnare, prima situaþie constã în ºtergerea sau realizarea cel
puþin a unei balanþe karmice. În sensul celor spuse anterior, mulþi
care aud de alimentaþia naturalã se opun din capul locului, alþii
43
încearcã câteva luni ºi sunt surprinºi cum pãrinþii, colegii, rudele,
prietenii îl iau în râs ironizându-l în toate felurile. În cele din urmã
cedeazã, revenind la alimentaþia anestezicã.
Se spune cã drumul spre sãnãtate nu este presãrat cu flori,
ci cu fapte înflorite deja în vieþile anterioare. Ciulinii ºi mãrãcinii
cultivaþi în astfel de experienþe trebuiesc înlãturaþi. Rãul pe care
l-ai fãcut în vieþile anterioare celorlalþi trebuie sã-l trãieºti la propriu.
Nu, nu este o condamnare, situaþia nu este atât de persuasivã.
Sã nu uitãm trãim în planul formelor, a iluziilor, binele sau rãul
sunt iluzii, rãul fiind o iluzie negativã ce nu comportã ci compromite
experienþa spiritualizãrii existenþei. Ce înseamnã spiritualizarea?
Armonizarea cu Legea, cu Kybalion, Candelabrul cu ªapte Braþe
sau Lumini, mai este cunoscut sub denumirea de Tabla de
Smarald, de aici derivã cele zece porunci atât de atenuate ºi atât
de ascunse în perdelele metaforice ºi alegorice încât devin
aproape imposibil de descifrat. Vom scrie un întreg numãr despre
Tabla de Smarald, dar pânã acolo sã vedem sã vedem, sã învãþãm
sã învãþãm, sã ne aducem aminte de locul unde am luat-o într-o
direcþie opusã sensului. Cum spuneam situaþia nu este atât de
tristã sau dramaticã. Misiunea lui Isus a fost tocmai pentru a lua
pãcatele ºi a aduce pacea. Isus sau Cristul sau Conºtiinþa
Cosmicã din fiecare, altfel spus conºtiinþa interioarã care este
conþinutul spiritului poate face acelaºi lucru. Luarea pãcatelor
se poate numai prin recunoaºtere. În situaþia anesteziei este
inutil, imposibil de determinat un sens sensului absolut. Citirea
acestor rânduri o adresãm acelora a cãror karmã nu-i lasã sã
depãºeascã propria istorie, pânã nu vor reface ce au distrus,
pentru aceºtia ne adresãm în acest capitol. Faptul cã toþi ceilalþi
le adreseazã ironii sunt probele pe care trebuie sã le ispãºim, sã
le depãºim pentru a demonstra cã meritãm sã ajungem în templul
sãnãtãþii. Nimeni nu ne poate face rãu sau bine, decât prin
acceptarea din partea noastrã. Cum nici noi nu putem face rãu
sau bine cuiva decât prin colaborare. Faptul cã cedãm, ne silim
într-un fel sã ne ascundem fãrãdelegile din vieþile anterioare. Nu
trebuie sã ne fie ruºine de ceea ce altã datã am realizat cu orgoliul
ºi egoismul nostru. Suferinþa azi se manifestã în multe feluri:
sãrãcie, nefericire, boalã, ºi de multe ori toate trei la un loc. Nimic
nu este întâmplãtor, ºi niciodatã nu este prea târziu pentru a
recunoaºte.
44
Informaþia materialistã ne scufundã în tenebrele unei vieþi

frustrate
Recunoaºterea nu este o simplã afirmaþie sau declaraþie faþã
de o instituþie, ci se manifestã în forul interior, prin rãbdare ºi
cercetare, prin atenþie ºi curaj, astfel încât îndreptarea lucrurilor
devine meritorie. Informaþia materialistã nu poate determina un
factor de recunoaºtere, ci aprofundeazã ºi ne scufundã în
tenebrele suferinþei ºi trãirea continuã a unei vieþi frustrate. Pentru
un anesteziat, chiar aceste rânduri inofensive determinã luarea
unor mãsuri furibunde. Iatã un prilej de a avea de-a face cu o
entitate care trebuie sã-ºi continue suferinþa. Aceºtia îºi urmãresc
condamnarea capitalã, vor ieºi din corp prin metoda morþii ºi se
vor încarna într-o epocã când alimentaþia este recunoscutã în
majoritatea situaþiilor ºI atunci vor spune cã aºa este viaþa. Exact
acelaºi lucru îl spun oamenii azi, justificându-ºi anestezierea.
Ceea ce rãmâne este însã cruzimea inimaginabilã de a consuma
carne care cu câteva ore înainte era tot la fel de vie ca ºi ei.
Recunoaºtere-Cunoaºtere-Creaþie
Anestezia reduce la potenþialitate latentã imaginaþia, chiar
dacã au ochi, sunt orbiþi de întunericul în care trãiesc. Nu vrem
sã inducem eroarea ºi metafora acestor rânduri, cei ieºiþi din Egipt
ºtiu despre ce vorbim. Nu ne vine sã credem cã trãim în luminã
ca fii ai luminii. Fericita majoritate denotã iresponsabilitate ºi
totodatã acceptarea continuãrii fãrãdelegii. Au trecut 2000 de ani
de când Isus rãmâne rãstignit. Recunoºterea este determinantã
ºi în acest sens Isus a reconstruit dupã numai trei zile Templul.
Trei zile sunt exprimate alegoric. Este vorba de triadã, de cele
trei: Tatãl-Fiul-Spiritul. În cazul nostru: Recunoaºtere-Cunoaºtere-
Creaþie, într-un cuvânt Credinþã.
În fine, trebuie sã accentuãm cã o asemenea credinþã nu
este tributarã unei ideologii sau dogme, ea are rolul de
responsabilitate conºtientã faþã de armonia realitãþii absolute.
Iubeºte-þi duºmanii ºi-i vei învinge. Formula fiind valabilã ºi
astãzi, primul duºman eºti chiar tu, desigur îl menajezi pentru a
crede cã aºa nu va ºti nimeni. Nu uita cã tu însuþi îl ºtii, îl cunoºti
ºi putem spune cã nu este nimeni. Altfel spus, chiar dacã ceilalþi
ºtiu multe lucruri despre noi, n-au nici o putere de a ne ierta sau
uita. Creatorul, numai el poate face sau desface. Vrem sau nu
45
vrem, trebuie sã acceptãm cã suntem creatori negativi, dar
factorul principal rãmâne Creatorul. Faptul cã mulþi sectanþi îºi
bat joc de aceastã realitate, considerându-se creaturi îºi justificã
suferinþa gratuitã ºi fãrã nici un sens logic ºi resposabil. Iubindu-
te, vei fi iubit, trebuie sã acceptãm odatã pentru totdeauna cã
iubirea nu este o declaraþie, afirmaþie, sau vorbã în cuvinte poetice,
iubirea este FAPTA. Cei care vreþi sã ieºiþi din Egipt, vor urma
cei 40 de ani de deºert, penitenþa, probe ºi încercãri ºi dupã
aceasta veþi vedea de pe culmile realizãrii Canaanul fãgãduinþei,
unde curge lapte ºi miere.
Scriem aceste rânduri când în Casa lui David este sãrbãtoare,
iar naºterea ºi marea speranþã cã atâþia Isuºi se vor da jos de pe
crucea suferinþei ºi orgoliilor, trufiei ºi amãgirii. Saul a plãtit prin
orgoliu, David prin iubirea neînþeleasã, Solomon prin amãgire.
Aceste simboluri trebuiesc determinate faptic, ºi numai prin
experienþa greºelilor noastre ne putem determina sã destindem
karma. Repetarea greºelilor denotã ambiþii, egoisme, indiferenþã
ºi se numeºte pãcat. Preoþii preþuiesc preþul ºi nu valoarea
faptelor, astfel sunt cei care ne rãstignesc la fiecare încarnare.
Dupã cum vedem, recunoaºterea se apropie mult de notele
spirituale, fiindcã aici este centrul manifestãrii ºi mãrturisirii. Vom
clarifica aceste aspecte într-un numãr acordat în întregime pentru
: Cine va bea apã din acest izvor, nu-i va mai fi sete niciodatã.
Ieºirea din Egipt sau din Anestezie este un factor responsabil,
prin învingerea rãutãþii personale, prin autocunoaºtere ºi rãbdare.
Pentru recunoaºtere, trebuie sã cunoºti dosarul pentru care
eºti învinuit ºi reþinut ca inculpat ºi asociat unei suferinþe aparent
veºnice. Veºnice prin indiferenþã ºi lenevia noastrã, prin
naivitatea de a accepta valori false ºi credinþa atât de naivã în
spectacolul pitoresc ºi de neînþeles al religiilor, care sunt primele
probe în manifestarea Cristului ºi a ceea ce suntem în realitate.
Indicam cel puþin cunoaºterea ºtiinþei materialiste: botanicã,
zoologie, biologie, anatomie, chimie, fizicã ºi apoi metafizicã.
Ieºirea din Egipt este un simbol universal, nu trebuie sã
preluãm astfel de lucruri ca poveºti ºi imaginaþii neverificabile ºi
nejustificate, ele au o reprezentare în societatea de astãzi cu
chiar mai multã suferinþã, aproape de nedescris. Urãm celor
nevoiaºi sã-ºi ia patul ºi sã umble, sã lase rãutatea ignoranþei
precum ca: lipsa cãrnii aduce anemia, mâncarea nefiartã n-are
gust. Pentru cã încercarea moarte n-are, altfel existã moarte
46
pentru oricine. Acest numãr cât ºi celelalte douã sunt pentru a
desconspira asemenea situaþii, dupã asemenea lucruri rãmâne
ca Fiul sã se întoarcã la Tatãl descoperind Spiritul sau sã se
întoarcã la spital, descoperind suferinþa. Binele ºi rãul sunt iluzii,
dar o iluzie a binelui este mai fericitã decât cea a rãului.
Deschiderea drumului stã numai în puterea fiecãruia, nimeni nu-
l poate ajuta ºi totuºi ceea ce ne poate convinge sunt numai
faptele ºi iar faptele pe care nimeni ºi nimic nu le poate schimba.
Cei care au îndrãznit sã recunoascã, prin curaj ºi responsabilitate
privesc surprinºi în urma lor deºertul ºi dincolo de el. Egiptul a
rãmas o umbrã, amintiri ce cu greu mai pot fi recunoscute, dar
acolo sunt sclavii suferinþei, care se închinã idolilor senzorialitãþii
ºi materialismului.
N-AM ªTIUT, NU DIN CAUZÃ CÃ N-AM VRUT
Astfel de cuvinte mi-a fost dat sã ascult. Ele conchid un adevãr

indubitabil datorat lipsei de informaþie. Statul ascunde adevãrul
despre situaþia alimentarã. Nu trebuie sã criticãm, cum se mai
spune: nu ai dreptul sã judeci pe nimeni. În ciuda acestui fapt,
atâþia au ajuns sã descopere minunea Canaanului, trãind lipsa
unei senzaþii cum este teama de boalã, sãrãcie, nefericire. Cum
au fost posibile? Aproape cã nu ne vine sã credem, nodul Gordian
se aflã simplu ºi sincer la îndemâna fiecãruia. Lucrurilor prea
cunoscute nu le mai acordãm nici o importanþã, considerând cã
sunt banale. Ar rezulta cã rezolvarea marilor suferinþe ale unei
civilizaþii constã în trimiteri mesianice din ceruri sau chiar venirea
extratereºtrilor pe Geea.
Cum spuneam în articolul anterior, nimeni nu te poate ajuta,
decât prin colaborare, ºi altfel spus tu însuþi realizezi ce trebuie
sau ce nu trebuie. Referinþele sunt numai sugestia, numai un
punct de sprijin pentru a da vina când nu reuºim o situaþie, un
lucru. Atunci când nu depãºim o probã, ar trebui ºi suntem datori
sã recunoºtem cã nu am realizat-o. Chiar dacã cineva ne-a vrut
rãul, tot noi l-am ajutat ºi acceptat, colaborarea apare superflu.
N-am cerut nimãnui sã ne mulþumeascã, ne facem doar datoria
ºi aºa cum trebuie, prin fapte.
47
Ne gândim la fericire, la libertate, la iubire, oare nu ne

dãm de gol, în mizeria dezamãgirii, cã ascundem ceva?
Aceste cuvinte sunt determinate de înfãptuiri la propriu. În
România existã astãzi atâta boalã, dar dacã s-ar întocmi o situaþie,
s-ar demonstra cã mii de oameni nu mai ºtiu ce este boala, ºi
aceºtia sunt eltiºtii. Nu le-a fost uºor, pentru a ajunge trebuie
doar sã înfrunþi ceea ce te convinge cã nu meritã, cã este doar o
prostie, cã viaþa înseamnã numai suferinþã ºi iar suferinþã. Totuºi
de ce ne gândim la fericire, la libertate, la iubire, oare nu ne dãm
de gol -în mizeria dezamãgirii, -cã ascundem ceva? Chiar aºa
stau lucrurile, realitatea este gratuitã ºi deosebit de costisitoare.
Explicam acum ºapte ani la cursuri studenþilor, încã de la
început, cã oamenii vor muri de foame mâncând. În pericol sunt
cei care au bani, aceºtia nu vor avea nici o posibilitate, proba
banului încã n-a fost depãºitã ºi dacã cineva reuºeºte se spunã
contrariul, dovedeºte cã excepþia confirmã regula. N-au ºtiut, dar
au aflat. Ce? Cã se poate. Aceste posibilitãþi sunt la îndemâna
oricãruia dintre noi. Dar aceste posibilitãþi determinã, în definitiv,
acumulãri ale obiºnuinþei ºi plictiselii. Aºa stând lucrurile, sã luãm
un exemplu. O familie formatã din trei copii, cei doi protagoniºti,
o bunicã. De dimineaþã, la piaþã, mama unde valorificã toate
rezervele, la ora ºapte este acasã, în laboratorul unde va trebui
sã distrugã toþi banii munciþi. Dupã câteva ore de muncã ºi iar
muncã îi invitã pe membrii familiei la masã. Dacã ar fi preparat
alimentaþie naturalã: o ciorbã, o mâncare ºi un desert nu i-ar fi
luat mai mult de o orã. În restul timpului ce sã facã? Sã cânte la
harfã, sã picteze sau sã sculpteze? Alimentaþia denaturatã,
denatureazã calitãþile umane, reducându-ne la o fiinþã digestivã,
instinctivã, încetul cu încetul se pierd talente ºi visuri ale copilãriei,
care mai pãstreazã ceva din dorinþa de viaþã frumoasã ºi mai
civilizatã. Plictiseala? Desigur, desigur...
Generalizarea unei culpe a determinat o realitate

inumanã.
Sã vedem ºi un alt moment. Suntem atât de liberi acasã, dar
la televizor nimic interesant, riscãm sã adormim citind, sã ascultãm
un Bach sau Beethoven pare prea trist. Deodatã vedem frigiderul.
Îl deschidem ºi ochii devin plini de speranþã, scoatem ce-i acolo
ºi ne facem de lucru: prãjim, fierbem... Ziua a trecut ºi suntem
48
mai siguri cã mormântul nu va fi ocupat. Copiii sunt forþaþi sã
mãnânce toate mizeriile, bãtrânii se forþeazã sã consume aceleaºi
feluri de toxicitate. Cine este de vinã? în general educaþia. Dar
mai existã un fenomen: copiii care nu vor sã bea lapte fiert sau
sã mãnânce carne. Pãrinþii speriaþi nu-i lasã, se simte lipsa de
experienþã ºi curaj, de demnitate ºi iubire. Mamele îºi sacrificã
copiii pe altarul materialismului, desigur la propriu nu este o figurã
de stil. În rândurile eltiºtilor sunt ºi cei care au copii aflaþi la o
vârstã când trebuie sã fie foarte atenþi, dar plãtesc amenzi la
policlinicã pentru cã nu vor ca aceºti copii sã fie vaccinaþi sau
trataþi cu fel ºi fel de substanþe alopatice ºi, culmea, aceºti copii
sunt sãnãtoºi. Se ºtie, copiii trebuie sã mãnânce ziua pentru ca
noaptea sã plângã, sã urle ºi în cele din urmã adorm în chinurile
unor dureri pe care starea de anestezie încã nu le-a atenuat.
Cum sã înþeleagã aceºti pãrinþi cât sunt de criminali?
Generalizarea unei asemenea culpe a derivat ºi determinat o
realitate inumanã. Sã fii sãnãtos astãzi se întâmplã numai în
anticamera spitalelor, teama de boalã, chiar ºi când mãnâncã
ceea ce le place, nu este indiferentã.
Alimentaþia naturalã nu este un regim sau ceva exotic

Alimentaþia naturalã nu este un regim sau ceva exotic. Miliarde
de animale, peºti, pãsãri, mamifere consumã numai alimentaþie
de gradul I. În pãduri sau pe câmpii, în mãri ºi vãzduh nu sunt
spitale sau farmacii, nimeni n-a vãzut o cioarã sã aibã
arterosclerozã sau reumatism, cu toate cã stã pe sârma
telegrafului în plin ger ºi mai îi arde sã ºi cânte. Calul mãnâncã
numai paie, celulozã, ar trebui sã fie rahitic, anemiat ºi distrofic,
cu toate acestea mândreþea sa, alurã ºi faptele sale sunt de
netãgãduit. Ne dorim sãnãtea, dar suntem împotriva ei. Cine sã
mai înþeleagã ce vor oamenii? Minunile gratuite ºi ignorante sunt
imposibile.
Transferãm prostia din generaþie în generaþie, iar

colapsarea este deja în desfãºurare.
Lipsa de curaj determinã alãturarea faþã de cei ce produc
astfel de deºteptãciuni despre vitamine ºi calorii, despre sãruri
minerale ºi câte ºi mai câte. Dacã îi întrebi de unde cunosc
asemenea lucruri, vor spune cã au învãþat la facultate, cã au
citit. Rezultã în definitiv cã au fost supuºi factorului de acceptare,
49
nimeni dintre ei n-a verificat alternative pentru a fi sigur cã
asemenea învãþãturi sunt valabile. Transferãm prostia din
generaþie în generaþie, iar colapsarea este deja în desfãºurare.
Ce fac atâþia savanþi ºi deºtepþi, clerul medical cât ºi cel preoþesc?
Ce sã facã unii pe lângã o tigaie de cartofi prãjiþi? Alþii au grijã sã
nu se ardã friptura. De ce sã nu recunoaºtem cã sunt atât de
anesteziaþi, încât nu le-a mai rãmas decât factorul de acceptare.
Preiau o ºtafetã ºi o aruncã generaþiei urmãtoare cu toate
consecinþele de care s-au convins din plin.
N-am ºtiut, nu cã nu am vrut. Chiar ºi eu am fost surprins,
de multe ori nu m-am gândit la un asemenea aspect, oamenilor
le este ascunsã o realitate realã, normalã ºi fireascã, au impresia
cã alimentaþia naturalã înseamnã sã þii o varzã între picioare ºi
sã rozi din ea în timp ce ai un morcov într-o mânã. Lipsa de
imaginaþie este deplinul ignoranþei, decât deloc este bine ºi aºa,
nu se moare aºa deodatã, ci numai prin suferinþã cât þine. Când
nu mai þine, se scapã de ea la reîncarnarea urmãtoare. Ne-am
convins cã mereu mai mulþi oameni surâd acum, ºi-au revenit la
cerul senin, imaginaþia, creativitatea, colaborarea, sociabilitatea
ºi mai ales la credinþã. Acestea au devenit lucruri fireºti, normale,
pentru ei, fãrã sã se ajungã la asemenea veleitãþi prin rugãciuni,
mantre sau asane. Acestea nu sunt decât spectacolele groteºti
ale unei cunoaºteri antetemporale depãºite.
Sãnãtatea este singurul factor de reabilitare, la propriu,

al societãþii
Societatea umanã este deja pregãtitã: ºtim sã citim, sã scriem,
învãþãm atâtea limbi strãine pânã ce nu mai sunt strãine,
autostrãzi, internetul, calculatoare ºi sigur, lipseºte din enumerare
BIBLIA... Dar pentru a ajunge la ea trebuie sã fii de-a dreptul
sãnãtos, sã poþi trece de acceptare, teamã ºi reþineri nesãbuite.
Preoþii n-au timp de asemenea situaþii, ei trebuie sã-ºi facã datoria
ºi o ºtiu prea bine. Sãnãtatea este, pentru moment, singurul fac-
tor de reabilitare, la propriu, a societãþii umane. Însãºi viaþa
particularã se schimbã atât de mult, încât nici nu ne mai vine sã
credem c-am putut trãi dormind în neºtire, cã ne era teamã de
propriile relaþii, cã stãteam la coadã ore întregi pentru o carne
mai ieftinã, cã nu aveam curajul sã folosim laptele nepasteurizat
ºi secondo tempo, cât de fericiþi eram când aveam un medic la
îndemânã, plus suferinþa...
50
Profesiunea ziariºtilor este de a remedia un genocid

incalculabil
Toate acestea s-au topit ca ºi cum nici n-ar fi fost. Totuºi mai
sunt pentru cei deºtepþi, pentru cei care nu-ºi pot depãºi karma
prin orgoliul ce-i opreºte sã recunoascã cã nu prea stau în picioare
cu aceste teorii despre formal ºi general, despre lipsa de implicare
ºi cercetare la propriu. Cu riscul de a sacrifica întreaga populaþie,
nu vor recunoaºte cã ºtiinþa a încurcat borcanele. ªtiinþa are în
domeniul tehnologiei nota zece, dar în domeniul sociologiei nota
minus zece. Pe de altã parte, media formatã din triada: ziariºti,
reporteri radio ºi redactorii din televiziune sunt doar salariaþi, ei
nu-ºi pot permite sã medieze informaþia cu riscul de a fi daþi afarã
din servici, ºi totuºi... Profesiunea lor nu este irealã, acolo unde
sunt, remediteazã un genocid incalculabil, dar proba banului,
salariul sau sclavia salariului îi reþine sã-ºi afirme umanismul prin
salvarea la propriu a milioane de fiinþe victime, dar nevinovate.
Suntem alãturi de voi, fiindcã ºi lângã noi au fost cei care ºi-au
fãcut datoria ºi nu dorinþa, astfel ºi voi veþi sta alãturi de cei ce
vor avea nevoie de surâsul luminii ºi pãcii, depãºind probe ºi
ispite, îndoieli ºi ignoranþe acceptate. Veþi dobândi astfel bucuria
de a privi în urma voastrã cu demnitate ºi atât de sãnãtoºi, încât
iar nu ne va veni sã credem cã este posibil. Acum mulþi ºtiu ºi au
devenit mari. Nu sunt cuvinte de laudã sau flatare, ci realitãþi ale
faptelor, ale bucuriei cã se poate ºi mai ales atât de simplu ºi
sincer. Cunoaºterea sorgintei rãului prin sinceritate, datorie ºi
curaj aduce cum se spune: binele nu vine niciodatã singur. Cei
care vã temeþi de ironiile celorlalþi gândiþi-vã cã ele nu sunt altceva
decât propriile voastre ironii. Desigur cã vã tenteazã sã fiþi sãnãtoºi
ºi puternici, dar acest aspect nu este atât de gratuit ca dorinþele,
sunt datorii ºi fapte ce trebuiesc reglementate prin recunoaºtere.
Pânã una alta încã este bine pe cruce, putem face plajã,
privim de sus lumea ºi viaþa. Dar, cele trei zile au trecut de mult,
v-a uitat cineva acolo. Zilele acestea este atâta fericire ºi bucurie
în Casa lui David, evanghelie vã zic vouã, evanghelie tuturor.
27 decembrie 1996, II-Albastru.CAIM.
51
AFORISME
21. Suferinþa este cronica cãutãrii ei.

22. Greutãþile îi stabilizeazã pe cei mulþi.
23. Pentru cei puternici nu existã scopuri.
24. Acceptarea iniþiazã sfârºitul.
25. Adevãrata suferinþã nu se ia.
26. Educaþia este cea care poate educa educaþia.
27. ªtim destul pentru a recunoaºte ce nu ºtim.
28. Nu poþi depãºi decât ce te ajutã sã depãºeºti.
29. Ceea ce ne place, ne place ºi când nu avem.
30. Boala îºi bate joc de suferinþã.
31. Cei puternici înving, cei slabi se îngraºã.
32. Ceea ce ai te obligã, ce n-ai te aºteaptã.
33. Inutil sã vezi ceea ce puteai.
34. Ceea ce nu înþelegem, înþelegem când vrem.
35. Cei mici cresc în jos, cei mari în sus.
36. Cei care pierd consumã mai mult decât cei care câºtigã.
37. Descoperã lumea, dar nu o dezbrãca.
38. Când nu ai, îþi vin mai uºor greutãþile.
39. Când nici teama nu te ajutã, eºti fricos.
40. Nu te lãsa convins, ci convinge-te.
41. Cei care ne ajutã s-au ajutat singuri.
52
17 B - Alimentaþia
CUVÂNT CONTINUU
Sunteþi siguri acum cã aþi cumpãrat o acþiune pentru propria

viaþã, sunteþi deci acþionari ai vieþii, iar beneficiile sunt în fiecare
clipã. ªi dacã aceastã revistã 17 n-are o formã luxoasã, ne putem
convinge cã adevãrata sa valoare este conþinutul. Depinde de
noi, de colaborarea noastrã. Astfel, probele sunt pe mãsura
faptelor, noi nu facem decât sã desconspirãm o civilizaþie ce pentru
moment poartã doar numele de civilizaþie. 17 circulã în mod
limitat ºi restrâns, iar atâþia oameni au nevoie de aceste informaþii,
dar nimic nu este întâmplãtor. Revenim aducând cuvântul pentru
eradicarea suferinþei atâtor oameni, pentru ca ei sã vadã cã se
poate. Pentru aceasta trebuie ºi iar trebuie sã ne plãtim unii altora
prin colaborare, fraternitate, bun-simþ ca fraþii nostri sã aibã
posibilitatea de a surâde ca voi.
Revista 17 este protejatã, circulând numai în mediile vibraþiilor
pozitive. Noi facem tot posibilul sã nu fie întinatã de aspectele
comerciale de marfã. Totuºi este atât de necesarã milioanelor ºi
milioanelor de fiinþe ale suferinþei ce sunt victime nevinovate. Câþi
dintre noi þinem bani în bãnci? Câþi avem averi ºi obiecte, bunuri
pe care practic nu le folosim, blocând rãspunsul real la suferinþa
celor care n-au acces la aceste rânduri? Mulþi eltiºti uitã cã au
venit din aceastã lume de suferinþã. Am pus anume un preþ mare
pentru 17, fiind un mod de a determina posibilitatea ºi a celorlalþi
de a descoperi aceastã problematicã. Oricât de mare ar fi preþul
ei, nu este ºi nu poate fi mai mare decât viaþa. Apelãm la cei
care prin karma, datoria ºi misiunea vieþii lor pot sã lase deoparte
interpretãrile, suspiciunile ºi mai ales sã nu uite cã a-þi face þie
însuþi bine ºi a uita de ceilalþi este cel mai nefericit pãcat.
Pentru cã 17 sã funcþioneze mai bine, este nevoie de o
minitipografie care sã asigure câteva mii de exemplare de revistã.
Ceea ce putem asigura acum sunt numai câteva sute, printr-o
muncã manualã. Posibilitãþi existã, prin responsabilitatea celor
ce au curaj ºi demnitate putând determina ca natura acestei situaþii
sã fie mai corectã, sã se îndrepte. Îi asigurãm pe cei care
53
deopotrivã sunt în stare ºi beneficiazã de posibilitãþi de ajutor
rambursabil cã nu dorim nici noi sã fim sustinuþi de un ajutor
clasic ºi de un gest depãºit de filantropie. Banii trebuie sã circule,
nu sã fie aruncaþi în acþiuni puerile de iubire ºi de aºa-zisã salvare.
Mulþumim celor care au contribuit prin împrumuturile lor pentru a
putea pune în funcþiune aceastã posibilitate. Mulþumirea noastrã
se adreseazã inclusiv din partea celor care se vor bucura ºi vor
face astfel primii paºi spre lumina descoperirii culorilor vii ale vieþii.
Cuvântul Continuu este un apel continuu pentru cei care
folosesc alimentaþia naturalã ºi ºtiu prea bine cã preþul de cost
este redus de zece ori faþã de cealaltã. Oferindu-le zeciuiala, pot
ºi trebuie la rândul lor sã vadã posibilitatea ºi din partea lor, astfel
zeciuiala va determina la rândul ei amplificãri din aproape în
aproape, pentru ca aceastã civilizaþie chiar româneascã sã fie
edificatoare ºi pentru ca ºi celelalte popoare sã-ºi regãseascã
calea ºi binecuvântarea prin propriile fapte.
Informaþia este adresatã celor ce o intuiesc ºi sunt pregãtiþi
sã premediteze prin curajul ºi inteligenþa lor o situaþie viabilã.
Pentru mai departe, aducem toate cuvintele de bucurie ºi de
mulþumire din partea noastrã ºi mergem mai departe, încât drumul
sã fie mai curat ºi mai sãnãtos. Elta-Universitate ureazã toate
aceste urãri din sufletul nostru pentru spiritul universal, trebuie
sã învãþãm însã sã depãºim probele ºi ispitele. Trecem prin cea
mai dificilã probã a probelor, una dintre cele mai neobiºnuite, la
care nimeni nu se aºtepta: revenirea la normalitate pentru cei
care pot vor putea mereu mai bine.
AUTORUL
54
FOAMEA SAU ENERGIA COSMICÃ?
Alãturarea celor douã elemente determinã un moment nefiresc

faþã de ceea ce ne-ar atrage. În definitiv, nimeni n-a definit foamea.
Ce este? Cum se manifestã? O simplã reflectare la subiectul
acesta ne dã fiori, ne îndepãrteazã, ne dã reþineri ºi aºa ajungem
sã facem tot posibilul sã nu avem de-a face, nici mãcar teoretic,
cu asemenea lucruri.
Alimentaþia nu este decât tina

Tocmai acest lucru, însã, ar trebui sã fie uimitor de interesant.
Deja, în urma articolelor din numãrul trecut al revistei, am reþinut
cã alimentaþia nu este altceva decât tina. Aceasta era metoda
ºi meritul lui Isus pentru a le inspira, cu adevãrat, aºa-ziºilor
credincioºi credinþa în ceea ce se manifesta. Sugestia sau
fenomenul placebo au intervenit de numeroase ori în rezultatele
sau în ceea ce ajungem sã credem cã suntem cu adevãrat în
stare. Trebuie mereu sã ne justificãm, sã dãm vina pe ceva, pentru
a ne asigura de diferitele performanþe ale realitãþii ºi existenþei.
Am determinat prin experienþa noastrã un nivel de nesiguranþã ºi
datorie permanentã prin asemenea nepermanenþã ºi
discontinuitãþi.
N-am mâncat, deci murim

În fine, foamea este o stare care apare când nu mâncãm. Ne
referim aici la sugestia tinei inspiratã de alimente. Cantitativ,
consumãm aproximativ o tonã de alimente într-un an. Cu cât
avem mai multã asemenea sugestie, o ducem, dupã pãrerea
generalã mai bine, ºi astfel ieºim la pensie la 60 de tone ºi murim
la 66 de tone (mai lipseºte un 6, speculaþiile pot continua...).
Mimetismul este comod, dar ºi incomod

În lipsa acestei sugestii alimentare, avem mantra celebrei
realitãþi: n-am mâncat, deci murim. Suntem ceea ce gândim,
suntem permanent gândurile noastre ºi nu ale altora, chiar dacã
le copiem prin miracolul mimetismului atât de comod, dar ºi
incomod pentru ceea ce este existenþã la propriu. Tot ce se poate
pentru a nu putea. Deci, în urma realitãþii formale, nu mâncãm,
55
murim. Dar nu se moare dintr-o datã, ci prin rãbdare, încetul cu
încetul, aºa spune mantra ignoranþei. Mai departe avem starea
de insuficienþã, obosealã sau lipsã de energie, miºcãrile devin
nesigure, acuitatea scade în toate direcþiile, simþim cum ne
scãdem ºi ne ofilim, apare disperarea ºi irascilibitatea instinctului
de conservare. ªtim cã murim ºi totuºi nu vrem...
***
În cele mai dese cazuri, cineva ne spune cã trebuie sã
mâncãm, pentru cã este mai bine, (o altã mantrã). Dupã ce
mâncãm ºi chiar în timp ce mâncãm, parcã, desigur aºa ºi este,
ne revin puterile ºi mai ales gustul pentru viaþã. Aproape cã uitãm
tragedia prin care am trecut, mai bine umflaþi de viaþã decât
dezumflaþi de moarte...
În existenþã ºi în realizare depindem de energii...

Sã trecem peste aceste relatãri metaforice, ale manifestãrii,
sã vedem ºi sã înþelegem ce se întâmplã în realitate. Tubulatura
digestivã este doar un canal de eliminare a oricãror intruºi. Ceea
ce este interesant -ºi trebuie sã scoatem în evidenþã aceasta-,
tubul digestiv este suprapus sau paralel cu axa chakrelor. Când
nu mai mâncãm, energia cosmica circulã prin aceste nadisuri ºi
chakre determinând o stare ineditã ce o resimþim în mod inde-
pendent de experienþa particularã, fiindcã energiile sunt
determinante. De energiile acestea depindem în privinþa forþei
de existenþã ºi de realizare a atâtor merite ale unei existenþe
deosebite.
Când suntem în situaþia de a nu avea ce mânca, energia nu
mai întâlneºte pe traiect substanþele grosiere. Astfel, ea se
autoamplificã, devenind mai liberã. Pentru un corp-fizic atenuat
de lipsa adevãrului ºi conºtiinþei universale, deci un corp aproape
deºelat de experienþa materialistã, energia determinã
paralizarea sistemului nervos. Muºchii nu ne mai ascultã,
acuitatea devine incertã. Trebuie sã mai spunem cã aceastã
energie circulã antigravitaþional, (de jos în sus, de unde de jos ºi
unde sus, pentru moment n-are importanþã), fiindcã în aceste
cazuri jos ºi sus devin concepte spaþiale, dar spaþiu nu existã
în metafizicã. Situaþia poate deveni criticã cu adevãrat, deoarece
autoamplificarea acestei energii poate distruge corpul fizic. În
opoziþie cu energia care urcã, substanþa alimentarã circulã
56
gravitaþional în momentul când mâncãm, de la cavitatea bucalã
la cealaltã cavitate. Ceea ce se petrece este frânarea energiei
cosmice pânã la parametri necesari constituirii unui echilibru nor-
mal al existenþei. Frânarea energiei repetându-se de câteva ori
pe zi, aduce cu sine diminuarea forþei vitale ºi dezechilibrul
parametrilor fizici. Alimentaþia denaturatã provoacã prin
acumularea toxicitãþii o situaþie mai criticã, lucrurile devenind
dramatice pânã la omorârea corpului fizic. Nu sunt reclamaþii sau
cel puþin amenzi pentru aceste situaþii, mai ales cã inculpatul nu
se mai vede sau zicem cã nu se mai miºcã.
Omul are douã corpuri

În cazul alimentaþiei naturale ritmice corpul este armonizat.
Ne referim la o alimentaþie mai mult calitativã decât cantitativã.
Prin treceri succesive la etape superioare corpul devine mai
adaptat la energia cosmicã. Rezistenþa sa creºte pânã când, la
alimentaþia de gradul III, ne bazãm numai pe energia cauzalã
sau cosmicã. La aceasta vom mai reveni, dar putem spune încã
de pe acum, cã subiectul tangenteazã Tantra sau energia derivatã
din activitatea sexualã. Acolo vom restabili adevãrata valoare a
vieþii, descoperind cã omul are doar douã corpuri.
Trebuie sã scoatem în evidenþã, dincolo de justificãri ºi de
sugestii aberante, cã acordând o conºtientizare sinelui sintetic,
viaþa este un merit în diversitatea atâtor posibilitãþi. Acestea se
situeazã într-un algoritm deosebit, etapele ºi fazele sale nu se
pot încurca niciodatã. Prin ritmicitate se obþine armonia, care
determinã ansamblarea în circuitul cosmic. Nu nirvana, cât bunul
simþ, normalitatea prin firesc ºi necesitatea construiesc ordinea
ºi pacea supremã în situaþia datã. Pe acest fond putem înþelege
cã foamea sau postul rezultã din lipsa tratãrii conºtiente a unor
elemente dominante, dar care, prin abstracþie ºi mai ales prin
ignoranþã, acceptare naivã ºi leneºã, ne defineºte ca deºtepþii
lumii.
Dacã putem asculta viaþa, ea ne ascultã

Suntem expuºi la situaþiile cele mai acrobatice prin care reuºim
sã orientãm ceea ce nu vrem spre ceea ce pare sã vrem. Suferinþa
ºi munca se dovedesc inutile în dobândirea unui minim de fericire,
care pare sã se fereascã de noi. În definitiv ºi în mod cert, noi ne
ferim de fericire. Reiese clar cã foamea sau postul nu sunt op-
57
erative, un fel de nucã în peretele existenþei. Reliefarea unui minim
bun simþ ºi tratarea în mod holistic, cu rãbdare, chiar ludic ºi
aleatoriu a unei educaþii metafizice, determinã posibilitãþi
nebãnuite, ce nu þin cont de suite tradiþionale ºi trãdãtoare, de
preluãri mimetice ºi atât de savante. Viaþa, dacã o putem asculta,
ne ascultã ºi mai bine. Colaborãm cu experienþa din greºealã în
greºealã spre victoria eternã.
Ceea ce cãutãm, descoperim în mod critic, fãrã nici un

sens
Pentru iniþiaþi viaþa este o comedie, pentru deºtepþi o tragedie.
De aceea, cei care râd sunt sãnãtoºi ºi deplini, pe când ceilalþi
sunt mofluzi ºi handicapaþi, melancolici ºi întristaþi cã ceva nu
merge. Cam totul?! Dar pentru a ajunge sã râzi, îþi trebuie cel
puþin sã asculþi curajul minimei înþelepciuni, sã ai un spirit de
observaþie normal ºi natural, aºa încât sã nu repeþi o gafã. Sã
poþi evita ceea ce-þi face rãu sau rezultatul sã fie cel puþin un rãu
original ºi tot aºa... Fãrã sã vrei, constaþi cã ceva te determinã
sã ajungi pe o anumitã cale ºi lucrurile se îndreptã de la sine.
Acest proces se numeºte autocorecþie ºi depinde de
autoeducaþie despre care vom vorbi în detaliu.
A trãi cu teamã de existenþã însemnã sã intrãm în rezonanþã
cu toatã teama din lume. Astfel, cum se spune într-un proverb,
de ceea ce te fereºti nu scapi. În neºtiinþa ºi deºteptãciunea
noastrã punem rãul înainte ºi apoi dãm cu capul de el pânã când
ajungem la noi înºine urlând în rugãciuni ºi reclamaþii, ºi pânã vã
va ºopti amin.
Toate acestea sunt determinate de lipsa determinãrii pentru
cã, ceea ce cãutãm, descoperim în mod critic ºi fãrã nici un sens.
Ceea ce trebuie existã ºi într-un fel ne-ar aºtepta Ce este al
Tatãlui este ºi al tãu. Un asemenea tatã aiurit ar trebui sã fie
totuºi deosebit de bogat în pãcate ºi deºteptãciuni. Totuºi lucrurile
sunt deosebite, chiar dacã ne aºteaptã pânã ne vom sãtura de
experienþele proprii exterminante. Prin încarnãri succesive ne
învãþãm sã evitãm ceea ce pânã la urmã tot acolo am ajunge,
realizând cã suntem datori ºi mai ales responsabili faþã de pro-
pria realitate. Acest lucru este valabil oricât am da vina în exte-
rior, care nu existã. Foamea este o cacialma a materiei,
neînþeleasã, o situaþie tristã a lipsei de atenþie ºi de
responsabilitate. În realitate, dupã cum reiese din realitatea
58
lucrurilor, nu este nevoie de alimentaþie. Se pot determina cele
mai impresionante merite ale evoluþiei ºi mai ales evitarea morþii.
Chiar trebuie sã surâdem. ªi totuºi e necesarã nu multã rãbdare,
ci rãbdare în general. Ea stimuleazã spiritul de observaþie,
dãruindu-i un sens pentru determinarea sensului unic, deoarece
cauza vine din interior ºi se manifestã în exterior ºi nu invers.
Prin aceastã credinþã falsã am ajuns astãzi la o inversare a
valorilor ºi trãirilor noastre, care se plimbã între maternitate ºi
cimitir. Între barzã ºi coasã nu se trãieºte, ci se supravieþuieºte.
Foamea adevãratã devine visul realizãrii într-o realitate

divinã ºi deosebitã. Adevãrul ºi non-adevãrul sunt Adevãrul
Astfel stând lucrurile, trebuie sã le ascultãm pânã ce le vom
putea discerne în mod cert ºi evident cum stau lucrurile în
realitate. Suntem dedicaþi alegerii responsabile. Nimeni nu ne
poate face rau sau bine, pentru ca singuri noi ne pricepem si
trebuie sa ne pricepem cum trebuie sa fim. La mijloc se afla pro-
pria noastra traire.
Foamea si moartea nu exista, dar noi reusim in divinitatea
noastra sa le realizam. Infaptuim, culmea, un merit care ne
desconspira cit suntem de divini, compromitindu-ne propria
existenta. Ne bazam pe faptul ca legile universale sunt rabdatoare
si mai ales intacte. Trebuie doar sa ne dam jos la prima statie si
sa mergem pe picioarele noastre pana ajungem la aripile vietii si
atunci putem survola un bine meritat sens al evolutiei continue si
armonioase. Ceea ce trebuie sunt aspecte legice si necesare.
Turnura vietii va gasi in primul rind propria naturalete si respectare
pentru binefaceri senine si meritorii. In alegerea profundei
experiente evitam o experienta buna pentru o alta si mai buna.
Adevarul si non-adevarul sunt Adevarul. Suntem si mai nutrim
inca...Foamea adevarata devine visul realizarii intr-o realitate
divina si deosebita a rascumpararii pacatelor noastre.
59
EDUCAÞIA ALIMENTARÃ ªI ALIMENTAÞIA
Educaþia este la ora actualã suma tradiþiilor. Acestea

rezoneazã cu trãdarea, cu leºinul academic faþã de vârfuri
pleºuve, merite ale înaintaºilor, fãrã a bãnui comedia cã tot noi
am fost. În unele cazuri ºi mai comice, am fost chiar mai buni
decât astãzi. Dacã am putea determina o tradiþie ce înseamnã
reîncarnare, restaurare ºi mai ales responsabilitate, altfel ar sta
lucrurile.
Educaþia este o ºtafetã din generaþie în generaþie, mereu mai
scãzutã, mai diminuatã, astfel încât generaþiile de azi deþin o
educaþie formalã ºi deformatã. Ceea ce urmeazã este , dacã se
mai poate, sã o transfere urmãtoarelor generaþii. Ele însã sunt
ceva mai atente, dorind o alternativã fireascã ºi normalã la toate
aceste rele. Revista 17 oferã tocmai o asemenea alternativã. Ce
înseamnã alternativa? O posibilitate de a alege între douã soluþii.
Ce înseamnã a alege? A decide care dintre cele douã soluþii este
mai bunã. Din alegere în alegere apare suita ºi sensul primor-
dial, ce înseamnã evoluþie.
Educaþia alimentarã este culmea ignoranþei ºi a suferinþei

Tot azi, educaþia este doar bunul rãu al situaþiei degenerate
prin lipsuri informaþionale ºi la rândul lor cenzurate ºi limitate de
deºtepþii ce au conspirat pentru a evita propria dezamãgire ca
ceva nu funcþioneazã. Chiar dacã nu funcþioneazã, nu suntem
în stare sã definim tragedia ºi suferinþa ca veleitãþi ºi su-
preme obiective ale existenþei. Aceasta sunt sigur cã nu
convinge pe nimeni, nici pe deºtepþii care încã mai vorbesc despre
fericire ºi sãnãtate, pace ºi armonie în convieþuire. Dacã vor mai
vorbi despre asemenea lucruri frumoase, sfârºitul lumii este
asigurat ºi determinat printr-o uluitoare premeditare. Educaþia
alimentarã este culmea ignoranþei ºi a suferinþei. Ceea ce se
defineºte duce la finalitate. Astfel de lucruri de neînþeles ºi totuºi
acceptate ºi asimilate canalizeazã ºi deturneazã suita existenþei
înspre efemeritate ºi inepþie înþeleaptã. Totul în aceastã educaþie-
alimentarã este ironie: mâncãm ca sã nu murim de foame ºi în
realitate n-a scãpat nimeni, adicã sã devinã nemuritor în urma
faptului cã a mâncat zeci de tone de atâta educaþie. Hai sã
60
mâncãm, sã nu se strice mâncarea. ªtim deja cum stau lucrurile,
dar nu ne lãsãm. De ce sã se strice afarã când avem deja burtã?
Trebuie sã încercãm ºi sã ne menþinem (bolnavi, suferinzi) pânã
când ne vom convinge. Când suntem bolnavi, suntem ºi mai
sadici, oblingând bolnavul (pe noi) sã mãnânce pentru a nu muri.
Colac peste pupãzã, îi compensãm lipsa de toxine, pentru cã
spitalizarea sã nu fie o vacanþã ºi mai ales sã ne asigurãm cã nu-
i va mai trece... Atâtea ºi atâtea despre ceea ce educaþia-
alimentarã deturneazã ºi detroneazã pânã nu mai avem ce. Lipsa
de experienþã? Atât timp cât existã o experienþã nu suntem în
stare sã percepem realitatea tristã ºi ignorantã a situaþiei. Existã
ºi experienþe cu adevãrat pozitive, nu doar figurative, dar pânã ºi
acestea sunt date deoparte, lãsând loc morþii ºi suferinþei.
Acumularea atâtor rele determinã o reducere a

handicapului situaþiilor inoportune ºi ireale
Alimentaþia este figurativã, nici mãcar formalã. Jocul de
cuvinte poate sã deruteze: figurativ în sensul de dinamicã a ceva,
un mijloc inerent pânã la deconspirare. Figurativul figureazã pânã
ce certitudinea înlocuieºte funcþia normalã ºi operativã în sensul
revenirii ºi recunoaºterii adevãrului prin trãirea cu adevãrat.
Formalul este numai un aspect mimetic ºi obþinut prin acceptare
ce ne situeazã în lunga teamã (anestezia) generatã de suferinþa
provenitã din insuficenþa alimentarã. Un lanþ aparent nesfârºit,
dacã n-ar exista aºa-zisa altã figuraþie, moartea, care nici ea nu
este formalã. Reiese astfel cã alimentaþia este formalã, iar
moartea -figurativã. Ne aflãm în realitate în domeniul speculaþiilor,
dincolo de care realitatea binecuvântãrii ne priveºte uimitã cã
orbecãim prin întunericul înþelepciuni senzoriale sau materialiste.
Societatea umanã se aflã la ora actualã la o rãscruce, ºi
nicidecum o crucificare. Acumularea atâtor rele determinã o
reducere a handicapului situaþiilor inoportune ºi ireale. Trebuie
sã alegem realismul prin sinceritate ºi simplitate. Elta-Universitate
a determinat deja spargerea unor bariere ºi a demonstrat ceea
ce era de demonstrat, ea nu-ºi asumã paternitatea acestor lucruri
fiindcã ele sunt cunoscute de când lumea, dar ºi ascunse tot de
când lumea. Revenirea ºi revendicarea curajului a determinat
descoperiri uimitoare, atât de accesibile oricãrui om. Rãmâne ca
asemenea fiinþe sã-ºi determine acum un factor de luciditate ºi
responsabilitate.
61
Trãim prin adevãruri ºi nu prin justificãri

Alimentaþia nu este nici figurativã, nici formalã, ea este doar
un joc pentru a ajunge la adevãratul joc. Tot ceea ce mâncãm
este eliminat, chiar ºi alimentaþia naturalã. Un aspect atât de
neobiºnuit n-a fost cercetat la propriu, ceea ce constituie o
problemã care necesitã o rezolvare, nu o justificare. Trãim prin
adevãruri, nu prin justificãri. Dacã un om poate trãi fãrã sã
mãnânce 70 de zile, dupã care treaba lui..., fãrã sã bem trãim
numai 7 zile, iar dacã nu respirãm trãim numai 70 de secunde.
Cât de savant trebuie sã fii pentru a elucida o asemenea situaþie
sincerã ºi simplã? Existã încã o situaþie paralelã. Mâncarea costã
mult mai mult decât bãutul, iar respiraþia nu costã nimic dar aduce
totul, adicã viaþa. Bineînþeles cã nu se poate apela numai la
respiraþie aºa dintr-odatã. Oricâte speculaþii ale deºtepþilor ar fi
însã, -precum cã nu respiraþia este totul, -ele nu pot sta în picioare.
Ceea ce am demonstrat în cei ºapte ani de trãire la propriu a
atâtor merite, de multe ori emoþionante? Pur ºi simplu ne apucã
râsul când ne dãm seama de sensul unic ºi sincer al realitãþii
universale. Cât este de simplu! Din etapã în etapã, prin rãbdare
ºi prin asumarea algoritmului, -care nu este redat prea elocvent
în atâtea cãrþi ce par sã vorbeascã despre iluminare ºi alte
asemenea minunate lucruri...
NU ESTE VORBA DESPRE ALIMENTAÞIA ÎN SINE; Veþi

învãþa sã mâncaþi pânã ce nu veþi mai avea nevoie de
mâncare
Edificãm ºi dispunem deja întru totul de ºtiinþa-conºtiinþei.
Lucrurile sunt mai simple decât ne imaginam. Reiese în cazul
alimentaþiei bazate pe o educaþie alimentarã, deci anihilantã ºi
denaturatã, o situaþie neaºteptatã: imaginaþia intrã în stare latentã.
Nu mai suntem în stare de propriile stãri decât în mod formal.
Ori de câte ori am conferenþiat despre alimentaþie, ori de câte ori
am scris pe aceastã temã, am atras atenþia cã nu este vorba de
alimentaþia în sine, deºi mulþi se aºteptau sã fiu regele bucãtarilor,
sã dau fel ºi fel de reþete ºi tehnici culinare. Din contrã am adus
în perspectiva ºtergerii imaginii tradiþionale, o tabula rasa la
propriu. Realitatea adevãratã este sigur, cu totul alta decât cea
pe care o tot menajãm. Tocmai ea nu ne menajeazã cât ne
amenajeazã în mumii ºi într-o bãtrâneþe de speriat copiii. Le-am
62
atras atenþia studenþilor: veþi învãþa sã mâncaþi pânã nu veþi mai
avea nevoie de mâncare. Departe de mine sã-i aduc la starea de
inaniþie, de un asemena sadism nu cred pe nimeni capabil. Însã
alimentaþia denaturatã este cea care determinã o inaniþie realã,
fiindcã lipsa substanþelor organice deterioreazã organele ºi aduce
starea de boalã, care se menþine printr-o suferinþã eternã.
Singurele reþete naturale nu sunt cele cu care ne-am obiºnuit,
ci aceste conferinþe, cãrþi, scrieri despre ceea ce înseamnã
alimentaþia. Trebuie sã mediatizãm ºi sã meditãm la ceea ce
repetãm de o sutã de mii de ori într-o viaþã: mâncarea. Ceea ce
este prea mult ne-ar face sã pierdem ºi ceea ce am avut. Dupã
un scurt timp, în alimentaþia naturalã, când nu mai pierdem timpul
cu digerarea ºi alte aspecte, deturnãm acest timp (scurta ºedere
cãreia îi spunem viaþã) spre a turna cele mai eficiente mãsuri ºi
mãrturii în ceea ce ar putea fi ºi ceea ce înseamnã în fapt aceastã
alimentaþie. Mentalizarea ºi conºtientizarea provoacã detaºarea
ºi reglarea funcþiilor esenþiale.
Alimentaþia naturalã este un proces... pânã se câºtigã

procesul suntem fiinþe cosmice, nu prãfuite
Alimentaþia-naturalã este un proces ºi o relaþie pânã se câºtigã
procesul ºi se obþine o relaþie realã cu armonia cosmicã, suntem
fiinþe cosmice, nu prãfuite. O educaþie dinamicã, iniþiaticã meritorie,
ºi nu conservatoare, tradiþionalã, determinã trecerea din etapã
în etapã la cele mai necesare aspecte ale realitãþii absolute.
Alimentaþia naturalã ne detaºeazã de teamã, fiindcã dispare
starea de suferinþã, de anestezie, imaginaþia iese din latenþã, la
fel ºi intuiþia. Revendicãm astfel ºi revenim la funcþii ce le-am
cunoscut numai formal, ele devenind conþinutul ºi
responsabilitatea, mediul ºi modul de existenþã determinantã.
În celelalte litere ale revistei vom demonstra aspectul holistic
al existenþei la propriu, când vom discuta despre automodelarea
mentalã sau autoeducaþie, despre regenerarea prin asimilarea
energiei cauzale în relaþia eroticã. În ea se împlinesc ºi se
întâlnesc de fapt cele mai fabuloase aspecte ale experienþei
cosmice, dar pânã una alta asigurãm trei litere numai despre
alimentaþie. Revista 17 este pentru cei care ies din starea de
anestezie ºi o pot percepe în mod pragmatic ºi necesar ca pe o
evadare dintr-un materialism sfâºietor ºi letargic.
Cunoaºterea este spiritualã, dincolo de teorii ºi teoreme, de
63
justificãri ºi definiþii, de acceptãri ºi menþineri inerente ale inerþiei.
Ruºinându-ne de propria prostie, ajungem sã ne apãrãm cu orgolii
catastrofale. Rãul nu vine niciodatã singur. Demnitatea ºi
responsabilitatea ne determinã totuºi un drept de apel ºi o ultimã
instanþã, prin aceea de a ne întoarce înainte, spre alternative
umane ºi prin asimilarea sinceritãþii ºi simplitãþii unor lucruri
meritorii ºi necesare. Nu trebuie sã ne schimbãm, ci sã evoluãm,
nu trebuie sã criticãm ci sã discutãm, nu trebuie sã apãrãm
adevãrul, ci trebuie sã-l cunoaºtem. A cunoaºte este posibil numai
prin experienþa proprie, nu de laborator, ci de viaþã.
Suntem ºi existãm într-o realitate dincolo de orice imaginaþie,
ne cãlcãm totuºi în picioare cu crucea ºi spada, cu mâinile ocupate
astfel de instrumente inutile ºi spectaculoase. Avem posibilitãþi
posibile pentru realizarea unei realitãþi utile pentru a ajunge la
cele subtile. Încet ºi cu rãbdare, cunoscând algoritmul, calea,
cãutãm ºi cercetãm derivãri pozitive prin care sã ne asimilãm
propriei realitãþi ºi atitudinii umane adevãrate. Ieºim dintr-o istorie
politicã ºi intrãm într-una umanã ºi fireascã, într-o înþelepciune
responsabilã ce asimileazã justiþia divinã.
***
Meditãm la meritul unic al Unitãþii în monada realitãþii triadei
universale. Cunoaºtem ºi folosim candelabrul cu ºapte braþe, în
mijlocul celor 12 înþelepþi care ne privesc ºi ne aºteaptã pentru a
nu mai aºtepta. Viaþa nu înseamnã alimentaþie ºi anestezie, ea
este permanentã ºi armonioasã, fericirea ºi bogaþia spiritualã ºi
materialã sunt merite absolute ale Absolutului.
64
SÃ NU UCIZI MÂNCAREA!
Acesta este conþinutul uneia dintre cele zece porunci, dar

citite ad literam par ciudate ºi fãrã un sens. În afarã de aspectul
metaforic existã ºi cenzurarea. În general, peste tot unde s-a
pus punct, de fapt mai era o virgulã. Pentru cei ce nu trebuie sã
ºtie nici mãcar formulele ignorãrii, aceste afirmaþii nu trebuiesc
explicitate prea mult. ªi totuºi, chiar în paragraful 29, din Genezã,
din Vechiul Testament se specificã despre aºa-zisa alimentaþie.
Dupã cum rezultã din lucrãrile revistei 17 se pare cã nu este
vorba de nici un fel de mâncare. Într-adevãr, ceea ce reprezintã
mâncarea, constituie un proces de anesteziere într-un moment
de involuþie în planul de evoluþie, referitor la care se spune tot
rãul spre bine. Despre aceste lucruri am explicat în cartea
Medicina alimentaþiei.
Atât timp cât vom ucide mâncarea ne vom ucide indi-

rect.
Cunoaºterea formalã prin obiºnuinþã, tradiþii, acceptare a unei
aºa-zise alimentaþii determinã cele mai agravante consecinþe,
deturnând starea de viaþã la o continuã supravieþuire. În general
putem spune cã mai mult mâncãm decât vorbim despre hranã,
sau chiar dacã vorbim, nu ne referim decât la o dezvoltare mai
dramaticã rezultatã în urma asimilãrii unor elemente mai sintetice,
mai rafinate, mai moderne ºi mai transformate de o industrie
alimentarã. În final se obþin însã produse atât de diferite de cele
naturale, încât viaþa este blocatã pur ºi simplu. Ne întoarcem la
porunca biblicã. Ea se referã în mod metaforic la un aspect care
deruteazã din toate punctele de vedere ºi mai ales al bunului
simþ. Majoritatea nu sunt criminali pentru a li se atrage atenþia cã
n-au voie sã ucidã, criminalii tocmai cã nu se sinchisesc de
asemenea porunci; în fine, ceilalþi, victimele sunt derutaþi cã li se
adreseazã lor o asemenea chemare. Un aspect, sezorial, mate-
rialist. În realitate nu existã moarte (iarãºi un sens ciudat ºi
neaºteptat!). În textul original continuã, dincolo de punct, cuvântul
ce dãdea un sens logic ºi real acestei informaþii deosebit de
realiste ºi absolut necesare. Atât timp cât vom ucide mâncarea,
ne vom ucide indirect.
65
Triada ENZIME-PROTEINE-VITAMINE
Elementele din triada ENZIME-PROTEINE-VITAMINE se aflã
numai în produsele naturale, sub formã simplã ºi dinamicã a vieþii.
Enzima, -de aici elementul limfatic, - acesta în realitate este
Ethericul universal, suflul divin, pranayama, respiraþia. În ambele
sensuri enzima determinã proteina, iar aceasta vitamina. Toate
au la bazã sistemul viu al energiei sub diferite forme de
manifestare. Începând cu elementul limphatic apare situaþia de
monadã, un element fiind cauzal, celãlalt material. Elementul
material este doar oglindirea realitãþii cauzale, manifestarea sau
materializarea. Proteinele ºi vitaminele sunt deja pe nivelul
efectului. Ele nu existã ºi totuºi determinã acest corp fizic -iatã o
concluzie mai durã ºi mai neaºteptatã. În regnul vegetal ºi în
toate celelalte regnuri se gãseºte elementul cauzal: energia. Se
ºtie deja cã regnul despre care am amintit nu deþine corp astral,
ce manifestã senzaþiile
Deteriorarea produselor vegetale deruteazã multiplicarea

limfei
Practic orice sistem are nevoie de energie. Corpul fizic îºi
procurã aceastã energie sub forma cauzalã prin respiraþie ºi
totodatã ºi prin surse de efect. Digestia constã în transformarea
unor produse vegetale,- deci organice, -pentru mãrirea cantitãþii
de limfã. Deteriorarea produselor organice vegetale pune în derutã
multiplicarea limfei, care practic nu mai poate participa la
construirea corpului fizic. Ea se deterioreazã, iar dupã un scurt
timp înceteazã sã mai funcþioneze. Spunem cã cetãþeanul a murit.
Se poate subînþelege cine a murit, automobilul ºi nu ºoferul.
ªoferul, rãmâne fãrã maºina, care-i era absolut necesarã pentru
experienþa în planul fizic. Urmeazã în cele din urmã sã preia un
alt vehicol prin naºterea acestuia, iar el, ºoferul, sã se încarneze
pentru a-ºi continua experienþele. Continuând la fel ca data
trecutã, se va afla în aceeaºi situaþie, astfel deþine mii de încarnãri,
pânã va descoperi cum stau lucrurile...
Datoria religiei era sã utileze omul cu astfel de cunoºtinþe,

încât acesta sã nu se mai roteascã în roata karmicã
Religia constituie o adaptare a cunoaºterii absolute la
societate, deci era de datoria ei sã utileze omul cu astfel de
66
cunoºtinþe, încât acesta sã nu se mai roteascã în roata karmicã.
Religiile sunt aºa cum sunt. Este una dintre probele cele mai
neaºteptate ºi bine camuflate pe care omul trebuie sã le
depãºeascã. Ignoranþa religioasã este bine camuflatã în spatele
metaforelor, alegoriilor, simbolurilor, dar în spatele ei stã adevãrul
atât de cãutat ºi atât de bine ascuns de clerul tuturor religiilor.
Într-un cuvânt nu trebuie sã condamnãm preoþii, ei îºi fac doar
datoria. În realitate nu existã suferinþa ºi moartea, deci dispare
mobilul unei condamnãri a lor.
Deturnarea cunoaºterii spre ignoranþã ºi dogmatizare

condamnã instituþia ºi toate dogmele ce premediteazã
ascunderea adevãrului
În situaþia actualã existã totuºi, în afarã de metafore ºi alegorii,
o deteriorare a textelor sacre rezultatã în urma cenzurãrilor.
Acestea încurcã ºi mai mult descifrarea textelor. Deturnarea
cunoaºterii spre o ignoranþã instituþionalã ºi spre dogmatizare
poate condamna aceastã instituþie ºi toate dogmele ce
premediteazã ascunderea adevãrului.
Rugãciunea este un exemplu; prin meditaþie se obþine

materializarea determinatã de necesitate
Religia însumeazã toatã cunoaºterea, însã este confundatã
cu aspectele aºa-zis specializate: teologii, credinþã, ritualuri... În
realitate ea este holisticã, cuprinzând toate formele de manifestare
socialã. Intruºii în religie au abuzat de situaþie dar ºi când au
avut aceastã libertate, deteriorând cultura, politica, ºtiinþa ºi mai
ales viaþa normalã ºi fireascã a omului. Aici nu facem decât sã
denunþãm aceste lucruri ce sunt inumane ºi fãrã nici un drept de
apel. Majoritatea preoþilor nu mai ºtiu sã explice originea unor
texte, pentru cã s-au îndepãrtat atât de mult de la sorgintea lor,
încât pe lângã faptul cã au devenit de neînþeles, determinã o
decadenþã ºi un fanatism dincolo de orice imaginaþie, o societate
sãrãcitã, suferindã, speriatã.
Trebuie sã fii sãnãtos pentru a fi un bun credincios

Dupã cum se poate vedea, descifrarea acestor texte nu este
dificilã. În primul rând trebuie sã fii sãnãtos pentru a fi un bun
credincios, credinþa fiind un proces de iniþiere. Pentru aceasta
este necesarã o educaþie materialistã cu bun simþ, cunoaºterea
67
matematicii, fizicii, chimiei, anatomiei, geografiei..., dupã care
urmeazã o ridicare în grad a cunoºtinþelor. Tocmai de aceea
predarea sau cunoaºterea religiei este valoroasã dupã o vârstã
la care individul a atins cotele de experienþã materialã pentru a le
înþelege pe cele imateriale. Dar azi, în toate religiile, individul
este frustrat de aceste posibilitãþi. Este preluat de mic ºi introdus
într-o formã sau alta de credinþã, pe care nu o înþelege, o preia
prin teamã ºi acceptare, rezultând un blocaj chiar ºi în cunoaºterea
materialistã necesarã. Acest mod de educaþie este antieducativ;
consecinþele sunt dramatice ºi contestã din toate direcþiile acest
mediu ºi mod de cunoaºtere sau de credinþã.
Iniþial, la prima coborâre a lui Moise, când a spart Tablele
Legii, Decalogul era Dodecalog, Moise revine însã doar cu
Decalogul. Chiar ºi numai atât este de ajuns, dar azi le vedem
atât de cenzurate, încât devine aproape imposibil pentru un om
anesteziat, derutat ºi ignorant sã perceapã sensurile atât de
necesare eliberãrii sale. Este interesant cã preoþii percep aceste
lucruri, dar sunt ºi ei într-o continuã stare de suferinþã ºi frustrare.
Ceea ce rezultã este paradoxul necredinþei. Se ºtie foarte bine
cã o rugãciune nu funcþioneazã, ci este doar un exemplu, fiindcã
o rugãciune constituie o meditaþie în anumite condiþii prin
experienþã, prin ea se obþine o materializare determinatã de
necesitate.
Un alt exemplu este situat la celãlalt capãt al lucrurilor, cum
este de exemplu economia, unde nu se cunoaºte Legea Zeciuielii.
Normele, investiþiile, parametrii unei industrii, comerþul, relaþiile
materiale nu sunt folosite în manifestarea acestei situaþii
universale. Practic, când omul investeºte 1000 de lei trebuie sã
obþinã 10.000 lei. Desigur, nu se pot lua orice cifre, ci trebuie
plecat de la cele mici ºi tot ce se poate. Randamentul cosmic
este încã neînþeles de oamenii tributari anesteziei, ce determinã
prin ignoranþã pauperitatea ºi lipsurile a milioane ºi milioane de
oameni.
Consecinþele uciderii alimentaþiei sunt mult mai

dramatice decât o crimã
Aceeaºi lege este valabilã ºi în sens invers: cine nu-ºi achitã
o datorie, sau furã va trebui sã plãteascã de zece ori. Nu ceea
ce intrã în gurã, ci ceea ce iese poate fi un pãcat. Desigur, Isus
nu se referea la alimentaþia actualã, -carne ºi medicamente, -
68
tocmai de aceea atrãgea atenþia asupra puterii gândurilor,
cuvintelor, vorbelor. Dacã s-ar þine astfel de cursuri în biserici ºi
temple, ele ar genera o devenire prin revenire la o civilizaþie
paºnicã ºi normalã. Dar exact despre asemenea lucruri nu se
suflã un cuvânt, determinând o degenerare premeditatã ºi fãrã
nici un sens. Consecinþele uciderii alimentaþiei sunt mult mai
dramatice decât o crimã, aceasta dupã un timp se uitã, dar zeci
de ani de ucidere ºi aici autoomucidere genereazã cele mai
dramatice suferinþe pe care omul actual le considerã normale,
fiindcã s-a obiºnuit sã spunã cã aºa vrea Dumnezeu sau cã aºa
este viaþa. Totuºi, în sinele sãu, încearcã totuºi un gust amar,
bãnuind cã Dumnezeu sau viaþa nu ar prescrie aºa ceva. Pomii
ºi animalele nu suferã cât suferã omul, cu toate cã ºi acestea
sunt realizate de creaþie, de Dumnezeu. Fãrã cuvinte sau
comentarii.
În Elta-Universitate a noastrã s-au realizat majoritatea
preparatelor, ce nu se deosebesc de cele tradiþionale, numai cã
pãstreazã intacte valorile ethericului ºi sistemul limfatic care sunt
într-un mediu bazic, de aici manifestând dinamica vitalã. Prin
aceasta dispare suferinþa ºi mai ales consecinþele acestei
ignoranþe, se revine la cunoaºtere ºi implicit la credinþã, astfel
omul se simte eliberat prin propriile sale decizii ºi experienþe,
nedepinzând de nimeni în sensul cã responsabilitatea sa devine
normalã ºi fireascã. De la o zi la alta mereu mai mulþi constatã
aceste consecinþe ºi devin, -sincer vorbind, -în stare (ºi fãrã
rugãciuni ºi jertfe, mantre sau asane) sã recunoascã ºi astfel sã
descopere cât este de simplu. Tocmai de aceea aceste articole
explicã aceste informaþii, ce nu afecteazã ºi nu atenueazã
atentând în nici un fel la virtuþile credinþei ºi vieþii civilizate.
69
ªTIINÞÃ, COMERÞ, SUFERINÞÃ
În articolul anterior riscam sã dãm vina exclusiv pe religiile

tradiþionaliste. Dar rãul nu vine niciodatã singur. Astfel, un alt
protagonist al realitãþii dramatice de astãzi, într-o amploare
nemaivãzutã, este Comerþul.
Majoritatea oamenilor de ºtiinþã nu mai au cum sã

descopere conºtiinþa
Comerþul exploateazã atât producãtorul, cât ºi consumatorul,
cu riscul de a rãmâne fãrã mobil. Acesta sponsorizeazã ºi întreþine
instituþiile ºtiinþifice, dictându-le orientarea. Prin aceasta afacerile
ºi aºa-zisa îmbogãþire sunt ºi mai dinamice ºi mai inumane. Astfel
majoritatea oamenilor de ºtiinþã nu mai au cum sã descopere
conºtiinþa, cãci sunt pur ºi simplu prinºi într-o goanã dupã profituri,
determinând produse din ce în ce mai sofisticate, sintetice,
rafinate, ce se îndepãrteazã de natura realã. La televizor nu se
va face niciodatã reclamã la morcovi sau prune, în schimb se va
face la ciocolatã, bomboane, fel de fel de paste fãinoase, cu toate
cã se ºtie cã distrug dantura. Cercul se închide apoi prin reclame
la perii ºi paste de dinþi, ºi fel de fel de substanþe împotriva
suferinþelor respective.
Cosmeticienii de valoare ºtiu cã pãrul nu trebuie spãlat
niciodatã. Cu toate acestea comerþul a promovat substanþe cu
ajutorul cãrora pãrul sã devinã ºi mai frumos(!?), dar astfel se
perturbã sistemul aurei care concentreazã densitatea maximã în
jurul capului. În acelaºi sens, în cavitatea bucalã nu se introduc
obiecte precum periuþele de dinþi, plus diverse substanþe extrem
de acide. Desigur, ne este incomod sã percepem aceste rânduri
în urma obiºnuinþei ºi educaþiei. Dar pe faþã nu trebuie sã ne
spãlãm, pãrul trebuie protejat prin natura lui.
Se ºtie cã iarna umblãm bine îmbrãcaþi, chiar dacã afarã
sunt câteva grade sub zero ºi cu toate acestea umblãm cu faþa
în pielea goalã(!) Surâdeþi. Nu v-aþi gândit desigur la un asemenea
lucru, pentru cã scapã din cauza obiºnuinþei.
70
Obiºnuinþele sunt exploatate de comerþ
Când mergem pe stradã ºi cineva doreºte sã ne atingã nasul
sau obrazul, ne ferim instinctiv, de altfel nici noi nu avem aceastã
plãcere de a mângâia pe ceilalþi aºa cum dãm mâna. Iar aspecte
care ne-au scãpat, ºi câte nu mai sunt... Tocmai obiºnuinþele
sunt exploatate de comerþ, dar prea puþini industriaºi sunt
conºtienþi de asemenea lucruri.
Scopul scuzã mijloacele
În urma unui asemenea aforism suntem îndreptãþiþi sã cãutãm
soluþii pentru a vedea dacã este chiar atât de negru dracul. Cum
vine acest aspect ? Este simplu, nici o firmã, sau comerciant nu
va putea obliga pe nimeni la modul persuasiv sã consume
ciocolatã ºi sã foloseascã periuþa de dinþi. Chestiunea este mult
mai subtilã, participarea este încã ignorantã, mimeticã, la modã,
excentricã. Normal, cineva poate sã ne reproºeze cã asemenea
substanþe au un efect totuºi pozitiv. Aºa ºi este. Când cumpãrãm
un asemenea produs aducem multã credinþã, asumatã prin ºtiinþã,
reclamã, sau sugeratã prin pãcãleala de cãtre alþi naivi,
producându-se astfel sugestia-pozitivã sau efectul Placebo,
binecunoscut în medicinã.
N-ai voie sã judeci exteriorul, ci numai interiorul.

Mai departe puterea cuvântului se manifestã, doar ca
organismul suferã. Aparent nu se simte, dar cu timpul apar reacþiile
secundare ce devin primare ºi iar dãm vina pe Dumnezeu sau
pe viaþã, uitând cât rãu am realizat. În acest mod încãlcãm iarãºi
o lege din Decalog: Nu ai voie sã judeci... Am pus puncte, fiindcã
mai urmeazã ceva ºi fiindcã în situaþia cenzuratã suntem
consideraþi handicapaþi ºi tare nevoiaºi la nivel de logicã,
gândire, raþiune, culturã, experienþã.
Oricine surâde când i se spune cã n-are voie sã judece. Dar
sã vedem textul în original: N-ai voie sã judeci exteriorul, ci numai
interiorul. Se pare cã am exprimat destul de rigid textul. Mai
simplu, exteriorul sunt manifestãrile, efectul, iluzia, lumea formelor,
a umbrelor. A judeca evenimente, situaþii, sentimente, acþiuni,
toate sub aceastã stare de realitate, devine nu numai inutil, ci ºi
împotriva oricãrei raþiuni. Este mai bine sã folosim judecata înainte
de manifestare, adicã atunci când concepem, proiectãm, ne dorim,
cu alte cuvinte la nivel cauzal. Vã asigur cã cine va urma un
asemenea sfat, va constata cã lucrurile exterioare au o turnurã
71
pozitivã, frumoasã, civilizatã, generând sãnãtate ºi armonie.
Totuºi cum sã judecãm lumea interioarã? La ºcoalã sau
facultate nu se spune nimic, la bisericã nici atât, iar pãrinþii sunt
deja deferiþi acceptãrii ºi tradiþiilor. Practic devine imposibil sã
percepem o asemenea stare de realitate cauzalã, aºa cã ceea
ce ne rãmâne este numai ispita ºi tentaþia de a judeca. Rãmânând
în lumea manifestãrii, chiar dacã este o iluzie, mai trece timpul,
nu ne plictisim, cu toate cã suferim.
Suntem siguri cã articolele din revista 17 vor clarifica ºi
elucida, problemele, rezultând situaþii simple ºi fireºti, normale ºi
absolut necesare. Niciodatã nu este prea târziu ºi nimic nu este
întâmplãtor. Dacã am putea percepe mantra am afla calea ºi
sensul ei. Dar încã o datã trebuie sã fii în primul rând sãnãtos.
Factorul de sãnãtate devine mobilul ce permite minunate

posibilitãþi
Vom mai vedea în urmãtoarele litere ale revistei, câte elucidãri
mai trebuie, le deþinem deja, dar ele încã ne aºteaptã, tocmai de
aceea niciodatã nu este prea târziu. De trei zile, acum fiind 4
ianuarie 1997, sute de eltiºti au intrat în pauzã alimentarã. De
trei zile n-au mai folosit cavitatea bucalã pentru a consuma mediul
(alimentar), mai au patru zile, împreunã ºapte zile sunt suficiente,
de bun augur pentru refacerea corpului fizic. Nu este vorba de
suferinþã, de voinþã, sau de orice altceva, ci de un proces firesc
ºi normal.
Tradiþiile sunt trãdãtoare

Autorul acestor rânduri se va bucura de 14 zile de o vacanþã
minunatã. Acest aspect se repetã în fiecare lunã. Da, este posibil
dupã ce am depãºit imposibilul. Cum ? Prin bun-simþ, prin
rãbdare ºi mai ales prin judecarea elementelor cauzale, ale
mentalului ºi ale lumii-interioare. Factorul de sãnãtate devine
mobilul ce permite minunate posibilitãþi, fãcând abstracþie de
imposibilitãþi. Este o iarnã destul de capricioasã, cu geruri pânã
la minus treizeci de grade, totuºi eltiºtii n-au nici guturaiul
tradiþional. Se poate subînþelege cã ei sunt împotriva tradiþiilor,
pentru cã se dovedesc a fi trãdãtoare.
Unora le surâd aceste lucruri, ºtiind cã eltiºtii vor face faþã
tranziþiei actuale, fãrã sã cheltuiascã mai mult de o mie de lei pe
zi, faþã de 10000 cât cheltuiesc ceilalþi. Zeciuiala pozitivã. Chiar
72
ºi autorului îi convine pentru un astfel de fifty-fifty, pentru cã doar
o jumãtate din an mai cheltuiesc pentru produse naturale; chiar
ºi ele sunt în tranziþie. Comercianþii se vor simþi uºor atãcaþi, dacã
se vor extinde asemenea nebunii. Ce vor mai face ? Cum se vor
descurca ? Da, am întâlnit mulþi comercianþi care sunt alãturi de
noi, i-am ajutat sã iasã din starea de suferinþã, de condamnare la
moarte. Comerþul nu este împotriva vieþi ºi a bunului-simþ. Este
de fapt proba pentru comerciant, la fel ca ºi pentru cetãþeanul-
preot. Nu trebuie sã judecãm exteriorul, deoarece critica este în
acest caz mai distructivã decât ceea ce suntem în stare sã
remediem. Spuneam cã rãul nu vine niciodatã singur, dar tot aºa
se poate admite cã nici binele nu vine niciodatã singur, ambele
sunt valabile. Tot rãul spre bine, comerþul va continua o probã
nãprasnicã cu ajutorul ºtiinþei.
Misiunea preoþilor ºi comercianþilor constã în a restabili

balanþa karmicã
Astfel lucrurile vor ajunge la un prag de colapsare, când rãul
generat va declanºa instinctul de conservare. Atunci toate se vor
restabili de la sine, dar pânã atunci cei ce au un dosar karmic
destul de inadecvat bunului-simþ, vor avea condiþii arhisuficiente
pentru suferinþã. Putem mulþumi preoþilor ºi comercianþilor pentru
împlinirea misiunii lor, au nevoie. Este un fapt neaºteptat pentru
cititorii neavizaþi, ce constã în determinarea unei balanþe karmice.
Am amestecat Iadul ºi Raiul într-o monadã fãrã sens

Rãmâne ca cei care citesc un asemenea articol sã mediteze
în timp la propria viaþã ºi în unele cazuri la pãrinþi, copii sau nepoþi.
Meritã o asemenea jumulealã ºi tãvãlealã atât de groteascã ºi
de gratuitã? Înþelegem oare ceva din existenþã? Nu vrem sã
bruscãm sau sã atentãm la obiºnuinþã ºi tradiþii. ªtiinþa mai are
un pas pânã la conºtiinþã. Am amestecat Iadul ºi Raiul într-o
monadã fãrã sens. A decide dacã viaþa ta are un sens, este im-
portant, chiar dacã este atât de târziu. Fiecare are un sens, o
misiune deosebitã în aceastã existenþã.
Veþi lãsa aceste informaþii deoparte ca fiind stângãcii

Vom vedea în litera D cã Astrologia deconspirã sensurile
pozitive ºi câte talente, capacitãþi ºi taine purtãm cu noi fãrã sã
bãnuim! Pierdem timpul cu posibilitãþi imposibile. Vedem, intuim,
73
sperãm, dar tot obiºnuinþa, mimetismul, ignoranþa ne înving.
Teama ºi neîncrederea ne determinã insuficienþa. Într-un fel aveþi
dreptate, tradiþiile înlocuiesc ceva ce nu se cunoaºte, dar totuºi
existã. Nu poþi înlocui o tradiþie, dacã nu pui ceva în loc. Pânã
atunci ne descurcãm cum putem sau cum nu putem. Niciodatã
nu este prea târziu.
Acum nu sunteþi în stare sã urmaþi informaþiile acestea, le
veþi lãsa deoparte ca fiind stângãcii ºi derutãri, implicaþii fãrã sens,
misticism ºi ignoranþã. Între timp alþi naivi vor percepe asemenea
informaþii, chiar ºi fãrã sã le înþeleagã vor descoperi cã se poate;
sãnãtatea ºi viaþa eliberatã de atâtea îi vor face sã surâdã. Peste
zece sau douãzeci de ani scepticii vor citi iar asemenea articole
ºi-ºi vor da seama cã, atunci când le-au citit prima datã, n-au
ºtiut, n-au înþeles... Chiar puteþi sã spuneþi acum cã nu ºtiþi sau
cã nu înþelegeþi ? Lenea ºi factorul de obiºnuinþã, orgoliul ºi trufia,
sunt preþuri scumpe, pentru cã va trebui sã le achitaþi cu însãºi
viaþa. Formele mentale nu se pot da deoparte decât prin
cunoaºtere ºi credinþã, rãbdare ºi bun simþ:
Suferinþa înlocuieºte fericirea

ªi cine va recunoaºte, Tatãl din Ceruri îl va ierta. Isus a
spus aici un lucru cosmic, dincolo de orice comentariu. Dar cum
sã recunoascã oamenii din moment ce li se ascunde cunoaºterea?
ªi ce sã recunoascã, doar nu este vinovat de nimic? Totuºi boala
pe care o aveþi, sãrãcia, lipsa de perspectivã nu sunt vinovãþii
incomensurabile? ªi autorul a trecut prin asemenea
deºteptãciuni ale ºtiinþei ºi teamã de Dumnezeu. Cu toate
acestea, niciodatã nu este prea târziu, chiar dacã acum este
dimineaþã ora 4:32, ora galbenului ºi Casa II, vã spun asemenea
date, fiindcã va trebui sã ne obiºnuim cu ele. Suferinþa înlocuieºte
fericirea, ori una ori cealaltã, doar cã suferinþa este serioasã,
melancolicã, obositã, îmbãtrânitã faþã de fericire care este cam
zvãpãiatã, ascultã muzicã, întreprinde cãlãtorii, face amor, îºi
doreºte sã cunoascã câte în Luna ºi în Stele... Da, nu prea se
preteazã cu moda de azi, pânã ajungem þãrânã ne-o punem pe
cap, existã destule ºampoane.
Aveþi dreptate cei care trebuie sã justificaþi într-un fel privirea
rigidã asupra acestor rânduri; cu aceastã dreptate suferinþa pare
sã fie puþin mai atenuatã, chiar ºi orgoliul respirã uºurat... Ce
vinã au copiii ºi cei pe care-i convingeþi cã suferinþa este o calitate,
74
o valoare, un sens? În realitate o rãspândiþi pentru a suferi mai
uºor, numai cã suferinþa se acumuleazã, devine de nerecunoscut.
Pentru ce? Pentru un zâmbet, pentru a recunoaºte: DA, Tatã
Ceresc revin la tine aºa cum tu eºti în mine ºi eu sunt Fiul în
cãutarea Spiritului rãtãcitor.
ALIMENTAÞIA EXTERIOARÃ
Chiar dacã suntem obiºnuiþi sã confundãm alimentaþia cu un

proces intern, fiziologic, trebuie sã realizãm încetul cu încetul
prezenþa unei situaþii deosebite. Astfel, cei ce au trecut la un mod
de alimentare cu produse naturale au tendinþa sã se îmbrace în
culori deschise, pânã când descoperã albul. Prin alimentaþia
naturalã dispar secreþiile, mirosurile, transpiraþiile, dermatozele...
Hainele nu se mai murdãresc, acest aspect este încã material. O
altã urmare ºi mai impresionantã mai este determinatã de
creºterea vibraþiilor, despre care ne propunem sã mai vorbim
puþin.
Termenul de vibraþie este similar cu cel cunoscut în ºtiinþa
fizicii, drept oscilaþia într-o secundã. În general, chiar ºi începãtorii
pot realiza conexiuni similare cu asocierile urmãtoare, sincere ºi
directe. Un om trist, bolnav, obosit are vibraþii mult mai mici decât
cei veseli, odihniþi, sãnãtoºi, vibraþia fiind un coeficient de energie.
Vibraþiile la care ne referim sunt subtile sau utile. Pe cele utile le
sesizãm deoarece abordãm utilul prin organele senzoriale; pe
cele subtile le percepem indirect, trebuie sã confirmãm încã ºi
încã o datã cã prin evoluþia sãnãtãþii se deschide calea sesizãrii
lor.
Creºterea ºi menþinerea vibraþiilor pozitive se realizeazã

prin starea de sãnãtate
Creºterea ºi menþinerea vibraþiilor la un stadiu pozitiv se
realizeazã prin starea de sãnãtate, de optimism, de cunoaºtere
ºi mai ales de credinþã. Fiind un factor de asimilare din exterior,
chiar ºi alimentaþia naturalã necesitã un consum de energie sau
de vibraþie. Totuºi, alimentaþia denaturatã solicitã mult mai multã
vibraþie sau energie, întrecând nivelul optim al realitãþii existenþei.
Se ajunge astfel la o continuã devitalizare, devibraþie sau lipsã
de energie, ce se manifestã prin îmbãtrânire; în final, corpul fizic
75
nemaiavând energia necesarã vieþii, rezultã moartea.
Entitatea este suma mai multor corpuri care existã

simultan
Entitatea este suma mai multor corpuri ce existã aparent
simultan, fiecare corp având vibraþia sa, vibraþiile fiecãruia nu se
interfereazã decât prin implicarea factorului mental, care mai este
cunoscut ca cel al gândirii. Vibraþiile sunt determinate de o lungime
de undã, astfel putem vorbi de rezonanþã sau de interferenþã.
Vibraþiile sunt în realitate deosebit de stabile ºi nu ajung la
interferenþe. Totuºi, din necunoaºtere ºi mai clar, din necredinþã
decurg accidente ce perturbã stabilitatea acestor vibraþii ºi astfel
se ajunge la situaþii paradoxale.
În general, când douã vibraþii interferã sau se amestecã, se
obþine o a treia care nu are nimic din cele douã. Putem spune cã
cele douã s-au pierdut, anihilându-se. Situaþia este dezastruoasã,
cãci atunci când se pierde, provoacã ruinã ºi starea de disperare.
Factorul de conºtiinþã este derutat ºi de aici teama ºi frustrarea.
Alimentaþia naturalã aduce un factor de rezonanþã corpului fizic,
care fiind organic, are nevoie de substanþe organice, chiar ºi
metalele trebuiesc determinate de un aspect organic. Ca exemplu
oferim tratamentul anemiei; acesta solicitã un tratament cu fier,
dar acest lucru nu face decât sã întreþinã sau sã agraveze anemia.
Totuºi, ºtim prea bine cã fierul se gãseºte în tot ce existã ca
aliment de culoare roºie: pepene roºu, cireºe, roºii. În cazul
acestor alimente fierul organic este asimilat total. Este firesc pe
acest fond, ca cei ce mãnâncã natural sã nu sufere de anemie.
Cei ce mãnâncã natural par mai slabi

Paradoxul cã cei ce mãnâncã natural au un corp fizic aparent
mai slab se explicã prin faptul cã þesuturile adipoase sau straturile
de grãsime se reduc. De aici derivã impresia cã alimentaþia
aceasta duce la slãbire, dar nici vorbã de aºa ceva, este vorba
de fapt de eliminarea grãsimilor ºi a toxinelor de care organismul
nu mai are nevoie. Dacã ne gândim mai bine, orice doamnã ºi-ar
dori o asemenea înfãþiºare. Suntem departe de starea de
anemie...
76
Cei ce mãnâncã natural pot realiza munci continue fãrã
sã oboseascã
Se ºtie deja cã cei cu o astfel de alimentaþie dorm cel mult
trei ore pe zi, pot realiza munci continui fãrã sã oboseascã. Pentru
cei ce au ajuns mai departe, cum sunt pauzele alimentare, factorul
de muncã, de travaliu creºte deosebit de mult, la fel siguranþa în
activitate, constituind o situaþie total paradoxalã, încã necunoscutã
pentru cunoaºterea tradiþionalã ºi mai ales materialistã.
Vibraþiile fiind laitmotivul în existenþã atât în fizicã cât ºi
metafizicã, într-un cuvânt al existenþei universale, depindem într-
o mãsurã mai mare decât bãnuim de situaþia lor. În aceastã direcþie
atragem atenþia cã un tratament medical nu face decât sã creascã
vibraþiile pacientului. Fenomenul este numai temporar, am vãzut
mai devreme efectul Placebo care nu dureazã nici el prea mult,
fiindcã în cursul repetiþiei unui tratament efectele se atenueazã
pânã la dispariþie, deoarece se pierde puterea de sugestie
pozitivã. Pe de altã parte, prin alimentaþia din spitale vibraþiile
sunt reduse ºi vor scãdea în continuare. Fostul bolnav va con-
tinua acasã sã-ºi scadã vibraþiile printr-o alimentaþie denaturatã,
menþinând ºi revenind la starea de insuficienþã ºi de boalã.
Alimentaþia naturalã determinã ieºirea din isterica ºi

permanenta rezonanþã cu suferinþa
Alimentaþia naturalã determinã ieºirea din isterica ºi
permanenta rezonanþã, adicã gândire despre boalã, suferinþã,
necazuri, reuºind sã desfiinþeze orice urmã de a ne lãsa atraºi
mental de situaþia de îmbolnãvire. Tocmai acest aspect determinã
o evoluþie holisticã, cãci cel care consumã alimente naturale se
schimbã continuu, neajungând la o limitã, iar aceastã schimbare
este permanentã. Cum spuneam, corpul fizic nu este numai
anatomia, ci ºi exteriorul sãu. Trebuie doar sã determinãm ºi sã
realizãm corespondenþele unei suite de observaþii simple. Cei
bolnãvicioºi se îmbracã în culori din ce în ce mai închise, bãtrânii
deja sunt edificatori.Alimentaþia naturalã schimbã treptat culoarea
hainelor pânã la albul obiºnuit, de altfel ºi corpul fizic în natura sa
este de culoare albã, de altfel nu întâmplãtor ne definim ca
populaþie albã. Culoarea este proprietatea unei substanþe de a
reflecta (într-o anumitã mãsurã) lumina; astfel, hainele de culoare
roºie absorb toate vibraþiile, dar reflectã culoarea roºie, de aici
senzaþia cã substanþa sau haina respectivã are culoarea roºie,
77
în realitate având toate în afarã de roºu. La fel pentru toate
celelalte culori ale îmbrãcãminþii noastre.
Albul nu este o culoare, ci senzaþia redatã pe retinã, ce
suprinde toate cele ºapte culori în mod simultan, acestei percepþii
îi spunem alb. Practic rezultã cã hainele albe reflectã toate culorile,
deci obiectul sau corpul fizic îmbrãcat într-o asemenea culoare
nu este expus la exterior. În schimb, hainele negre sau negrul
fiind absorbþia tuturor vibraþiilor, deci a culorilor, este firesc sã nu
le mai vedem ºi avem senzaþia cã este negru. Rezultã un aspect
dramatic prin faptul cã un asemenea corp fizic este penetrat,
traversat, bulversat de vibraþii ºi nu numai, de forme-mentale
negative: praf, mizerii, atrãgând alte lucruri similare murdãriei
fizice, ce cad pur ºi simplu ca într-o gaurã neagrã. De altfel acest
aspect se poate vedea pe chipul acestor preoþi ºi cãlugãri, pe cei
ce insistã prea mult sã umble în doliu, care sunt mumificaþi dupã
un timp. Corpul fizic este pus la uscat ºi de aici derivã o altã
tehnicã de a se manifesta înmormântarea.
Spãlarea sau libaþia

Culorile hainelor nu sunt întâmplãtoare, ci sunt
corespondente, de aceea dupã cum se îmbracã cineva, ne dãm
seama de gândurile ºi sentimentele sale. Hainele albe sunt ale
sinceritãþii ºi sãnãtãþii, ale sociabilitãþii ºi colaborãrii. Corpul fizic
este apãrat de atâtea ºi atâtea aparente situaþii dramatice. Acest
aspect este realizat numai prin situaþia îmbrãcãminþii. Dar sã
urmãrim în continuare acest tip de alimentaþie exterioarã.
În privinþa spãlãrii corpului fizic avem cele mai tradiþionale ºi
mai ignorante soluþii. Spãlarea ar trebui sã o numim libaþie, de
altfel este similar cu botezul la creºtini. Apa pe care o folosim în
operaþia aceasta este ethericul sau corpul lui Dumnezeu, care
are aceastã denumire impresionantã, deoarece ethericul lichid
are proprietãþi deosebite. Când venim din oraº sau de la serviciu
ne simþim obosiþi, murdari, un duº sau o baie ne reconforteazã ºi
ne simþim atât de bine!... Dacã-i priveºti cu atenþie, oamenii nu
sunt atât de murdari, de obicei este vorba de oameni intelectuali,
fiindcã ceilalþi, muncitorii ºi þãranii n-au obiceiul spãlãrii pentru cã
nu au nici instalaþiile necesare la îndemânã. Vom cerceta cu
atenþie în articolele urmãtoare proprietãþile apei. Intelectualii sunt
în general fiinþe destul de curate ºi totuºi, -în cazul despre care
vorbeam, -simt nevoia sã facã un duº. Ce se întâmplã? Corpul
78
fizic fiind îmbrãcat într-un dublu-eteric, desigur într-o vibraþie
invizibilã, se impregneazã uºor cu alte dubluri eterice, gânduri,
sentimente, alte elemente subtile ºi propriile gânduri negative
ale entitãþii care dau o senzaþia de greutate sau de mizerie.
Apa spalã ethericul subtil

Apa este o formã a ethericului ºi are proprietatea de a spãla
pe cel subtil (tot etheric), iar trebuie sã recunoaºtem ºi la acest
nivel, cã ignoranþa instituie cele mai dramatice soluþii. Prima ºi
cea mai teribilã este folosirea sãpunului. Acesta nu existã în
naturã, ºi însãºi realizarea sa necesitã substanþe organice ce au
aparþinut unor corpuri vii, implicând uciderea lor. Aºa se obþin
aceste obiecte ale morþii ºi pe care le folosim în procesul numit
spãlat. În afarã de acest lucru, trebuie sã þinem cont cã spãlarea
nu trebuie sã dureze mai mult de ºapte, maximum patrusprezece
minute, cãci altfel apa dizolvã dublul eteric ºi corpul fizic se poate
dizolva ca o bucatã de zahãr. Se ºtie cã la un moment dat ceva
ne împinge sã ieºim din cadã cât mai repede.
Spãlarea este inutilã pentru cei ce mãnâncã denaturat

Folosirea apei implicã o restricþie pe care trebuie s-o
cunoaºtem din capul locului. De la gât în sus nu se foloseºte sub
nici o formã apa, repet cã în zona encefalului se aflã coroana,
sfera de etheric deosebit de bogatã, de spiritualã, care apãrã
cele trei chakre din zonã. ªtim prea bine cã atunci când sunt
spãlaþi, copiii urlã, mai ales când ajungem în zona capului. Acest
lucru nu este întâmplãtor. Pentru cei ce mãnâncã denaturat
spãlarea este tot atât de inutilã ca ºi alimentaþia lor, fiindcã rezerva
de toxine ºi dereglãri ale corpului fizic reface mirosul, iar
transpiraþia ºi dermatozele secretã ºi menþin în continuare cele
mai neplãcute izuri. Folosirea altor substanþe, cum este sãpunul,
este contraindicatã, dar nu mai are nici un rost pentru alimentaþia
denaturatã, deja meciul este aparent pierdut.
Trecerea la alimentaþia naturalã reglementeazã de la sine
toate aceste lucruri, ºi cei ce rãmân tributari tradiþiilor sau
obiºnuinþelor îºi fac foarte mult rãu, atenuând posibilitãþile fireºti
ale organismului lor. Prin trecerea la alimentaþia naturalã se vor
înþelege treptat atâtea fenomene pe care astãzi le situãm în
domeniul parapsihologic. Poate cã acum ne va veni mai la
îndemânã sã înþelegem spãlatul ca o libaþie, care este un ritual
79
spiritual. Revenirea la credinþã, datoratã alimentaþiei naturale,
devine mai mult ca oricând certã ºi necesarã.
OBIªNUINÞA-MANIFESTAREA IGNORANÞEI
Cei ce aud ºi vãd pentru prima datã produsele alimentaþiei

naturale sunt deosebit de speriaþi, având impresia cã ea este
obligatorie ºi cã li se rãpeºte cea mai plãcutã plãcere a vieþii lor.
Pentru a percepe acest mod de alimentaþie, entitatea trebuie deja
sã fie determinatã de o evoluþie interioarã, superioarã faþã de
cea medie. De ce spunem aceasta? Deoarece în realitatea
universalã nu existã ierarhii, acestea aparþin numai lumii formelor
ºi ignoranþei. Chiar ºi pentru o entitate dotatã, obiºnuinþa îi oferã
la început destule gafe ºi tensiuni. Am atras atenþia, tocmai de
aceea, cã iniþiind alimentaþia naturalã, nu trebuie sã eliminãm
orice dorinþã de a mai mânca ºi altceva, aceasta ar însemna sã
devenim fanatici. Când apare o plãcere, un gust, dupã ingerarea
unui aliment, cum este un salam, o fripturã, un ou prãjit, ele nu
trebuie respinse ca toxice, ci trebuiesc mâncate pentru a scãpa
de asemenea forme mentale ce cu timpul se vor îndepãrta.
Ignoranþa este determinatã în mod premeditat de educaþie

Obiºnuinþa de a mânca denaturat, la care ne referim aici,
este de cu totul altã natura, pur ºi simplu este manifestarea
prostiei, a necunoaºterii unor elemente de ºtiinþã materialistã.
Nu cred cã existã interese în acest sens, fiindcã practic nimeni
nu doreºte sã sufere. Tot aºa, nu cred cã existã un scop, deoarece
se ºtie cã alimentaþia denaturatã determinã boala, îmbãtrânirea
ºi moartea. În afarã de nivelul de evoluþie, ignoranþa este
determinatã în mod premeditat, în planurile existenþei sale, de
educaþie.
Educaþia se realizeazã sub diferite forme: religioase,
materialiste, prin apartenenþã la diverse grupãri. Putem vorbi aici
de interese ºi scopuri, fiindcã instituþiile menþin îmbolnãvirea,
suferinþa, prin cunoºtinþele cu care au fost instruite entitãþile care
îºi pierd astfel calitatea ºi capacitatea de judecatã. Rezultã deci
cã menþinerea lor la nivel de sclavie este mult mai uºoarã decât
80
prin alte metode sau sisteme persuasive. Educaþia se datoreazã
acestui merit. Educaþia nu poate fi, nici în acest caz, obligatorie,
deci ea este rezultatul acceptãrii. Acceptarea este la rândul ei
un moft, indiferenþã, ea denotã anumite interese, scopuri ºi
lenevie.
***
Pentru cel ce se simte atras de alimentaþia naturalã s-a mai
explicat ºi mai revenim. Sunt etape progresive determinate nu
de voinþã, ci de rãbdare ºi de bun-simþ. Se ºtie cã dupã scurt
timp de folosire a alimentaþiei naturale, entitatea se trezeºte
solicitând o hranã mai subtilã care este cunoaºterea, revede toate
aspectele existenþei sociale: ºtiinþei, culturii, politicii; devine mai
conºtientã, mai responsabilã, mai amabilã, mai calmã ºi mai
atentã. Aceste calitãþi civilizeazã, dar despre ele nu suntem încã
în mãsurã sã putem vorbi, pentru cã la ora actualã civilizaþia este
atât de formalã, încât ea constituie o parodie ce ascunde ºi
disimuleazã cele mai atavice instincte.
Alimentaþia naturalã este un factor de revenire la credinþã

De la alimentaþia naturalã derivã un merit continuu de revenire
la meritele funcþiilor ºi calitãþilor. Cel ce consumã alimentele aºa
cum le gãseºte în naturã, nu mai suportã romanele care dezbat
subiecte dramatice, în care se aflã o cantitate incomensurabilã
de sugestii-negative ºi în ce mai rãmâne este multã ignoranþã.
Cu toate cã scriitorii sunt intelectuali dotaþi în acest sens, toþi
sunt contestaþi din acest punct de vedere, la modul lamentabil.
Alimentaþia naturalã se reduce din punct de vedere cantitativ din
ce în ce mai mult, ea se compenseazã prin perceperea mai liberã
ºi mai responsabilã a lumii în care existãm. Definim acest lucru
ca factor de spiritualizare, de recunoaºtere ºi de revenire la
credinþã. Accentuãm cã singura credinþã este numai credinþa.
Dacã îi dãm un nume sau atribut, devine specificul locului, a
aspectului social, istoric, a limbii locale. Credinþa fiind eliberarea
(de toate acestea).
Statul ascunde populaþiei adevãrul despre alimentaþie

Rezultã în mod firesc situaþia cã anumite instituþii nu doresc
ca cetãþenii sã fie liberi. Suma instituþiilor este statul, deci statul
ascunde populaþiei adevãrul despre alimentaþie. Pentru stat
81
chestiunea alimentarã nu este un factor de premeditare, ci rezultã
prin cursul lucrurilor, fiind deci o consecinþã. Realitatea alimentaþiei
naturale este determinatã prin implicarea entitãþii în cunoaºterea
propriilor sale manifestãri ºi cercetãri, o entitate care nu este
împotriva tradiþiilor, statului sau a acelora care-i contestã
experienþa personalã. Este interesant cã anumite instituþii ºi
personalitãþi criticã aceastã alimentaþie, nebãnuind la ce se expun.
Situaþia lor este paradoxalã, deoarece o alimentaþie denaturatã
implicã un factor de anestezie, deci aceste instituþii ºi personalitãþi
n-au posibilitatea de a percepe aceste realitãþi. Urmeazã în mod
firesc sã vadã în alimentaþia naturalã un factor destabilizator(?!),
ignorant ºi extrem de periculos.
Dar sã revenim la obiºnuinþã... Dupã cum rezultã, ea constituie
o consecinþã complexã a unor activitãþi extrem de complicate, ce
devin complici la starea de dezordine ºi insuficienþã a vieþii.
Obiºnuinþa nu este, la fel ca ºi în cazul educaþiei, nici ea
obligatorie; ea se obþine prin ceea ce s-a afirmat deja. În situaþia
în care un om obiºnuit se întâlneºte cu alimentaþia naturalã, el
nu este în stare sã perceapã alternativa, capacitãþile sale sunt
blocate ºi atât de sufocate, încât vede în bine (sau în roz) cel mai
rãu aspect al realitãþii. Tocmai de aceea, în multe cazuri iniþierea
în alimentaþia naturalã devine deosebit de dificilã, practic este
posibilã numai prin pãcãlealã, prin joc ºi mai ales prin curiozitate,
pentru a descoperi un aspect neaºteptat al existenþei.
Existã douã categorii mai favorizate: sãracii ºi bolnavii

Existã douã categorii mai favorizate, mai apte, când se pare
cã se confirmã zicala tot rãul spre bine : sunt cei sãraci ºi cei
bolnavi. Aceºtia uitã pentru moment factorul de nesãnãtate al
alimentaþiei naturale, îl experimenteazã ei înºiºi, fãrã sã bãnuiascã
faptul cã intrã într-un proces de trezire în care, vã asigurãm,
procesele sunt ireversibile. Un om conºtient nu va mai accepta
sã mãnânce carne, când ºtie prea bine cã obiectul era cu o zi
înainte un animal în privinþa corpului fizic fiind la fel ca el. Acel
animal avea sentimente ºi o viaþã cât de cât, care nu primejduia
viaþa mâncãtorului de carne. Pentru acest om, imaginaþia a ieºit
din starea latenþã, acest fenomen spulberã în fiecare zi starea de
obiºnuinþã.
82
IEªIREA DIN LATENÞÃ A IMAGINAÞIEI -FENOMEN CE SPULBERÃ
STAREA DE OBIªNUINÞÃ
Dar sã ne aplecãm puþin asupra a douã aspecte ale
obiºnuinþei: cea tradiþionalã (staticã, formalã, generalã) ºi cea
absolut necesarã, fiindcã pentru cei care consumã alimentaþia
naturalã aceasta a devenit foarte plãcutã ºi extrem de necesarã.
Trecerea de la obiºnuinþa staticã la cea dinamicã determinã
factorul de evoluþie. Spuneam mai înainte cã progresul,
miºcarea continuã într-o manifestare, -schimbarea pentru cei care
consumã alimentaþia naturalã-, nu are un termen, limitã, scop.
Pentru aceºti oameni deschiderea devine mereu mai largã.
Obiºnuinþa tradiþionalistului este cantitativã, a celuilalt
devine calitativã. Pledãm din suita faptelor ºi nu a unor teorii ce
pot determina anumite ideologii sau dogme ce nu mai sunt posibile
într-o continuitate a progresului a existenþei.
EXPERIENÞA PERSONALÃ ESTE NECESARÃ PENTRU A CONFIRMA

SITUAÞIA
Pentru începãtori, obiºnuinþa nu trebuie sã fie un impediment,
ci o notã de umor, fiindcã obiºnuinþa continuã sã-i aducã
experienþe pe care le-a depãºit deja, însã în acest mod are
posibilitatea vie de a realiza comparaþia. Dupã câteva luni sau
un an de alimentaþie naturalã a mânca un pateu sau macaroane
ne provoacã o stare de insuficienþã, de stingherealã, de
nesiguranþã, faþã de starea plãcutã, relaxantã prin alimentaþia
naturalã. Aceste experienþe sunt deci necesare pentru cã ne
confirmã situaþia prin însãºi rezultatele testului nostru. Cercetarea
ºi nu acceptarea este în mãsurã sã determine suita progresului.
Insistãm ºi adresãm rugãmintea în acest sens ca aceia care sunt
dornici sã-ºi asume riscul ºi fericirea propriei vieþi, care doresc
sã iasã din cercul vicios al condamnãrii la moarte, sã nu accepte
fãrã sã verifice o asemenea alimentaþie naturalã. În acest caz,
aceastã experienþã nu va dura ºi se vor vedea din nou în situaþia
anterioarã.
Obiºnuinþa este deja un factor de menþinere a populaþiei la
un nivel retrograd, sclavagist. Sclavia þine din situaþia faptului cã
omul actual trebuie sã munceascã cât mai mult pentru a-ºi asigura
banii necesari cumpãrãrii de alimente denaturate, ce constituie
un viciu. Acesta, la rândul sãu, determinã dezastrul actual prin
care definim situaþia ca fiind un GENOCID PREMEDITAT. Pe
83
acest fond se manifestã o eutanasie disimulatã.
Sunt de acord bãtrânii cu aceastã condamnare?

Numai în aceastã þarã existã ºase milioane de pensionari,
toþi condamnaþi la moarte din cauza insuficienþei cunoaºterii ºi a
menþinerii nivelului actual de cunoaºtere. Este exploatat aspectul
deja câºtigat: fixarea în orgoliu, nervozitate, frustrare. În general
aºa-ziºii bãtrâni sunt cu totul de acord cu o aceastã condamnare,
dar în mod particular dacã fiecare este luat în parte ºi întrebat
dacã îi convine, rezultã cã nici unul nu-ºi doreºte acest lucru. Cu
toate acestea, nu-ºi doresc o schimbare care se numeºte viaþã.
Sclavia este un mod de a menþine o civilizaþie sau o societate la
un nivel de inactivitate creând impresia celor care se considerã
puternici cã sunt stãpâni. Nu bãnuiesc cã continuând sã se
alimenteze în mod denaturat vor ispãºi aceleaºi pedepse.
Tocmai de aceea lupta cu obiºnuinþa este numai faza

premergãtoare, pentru Ascendentul în: Taur, Leu, Scorpion
ºi Vãrsãtor
Lipsa de imaginaþie creazã fanatism ºi trãiri halucinatorii cu
impresia de fericire. Alimentaþia naturalã determinã obiºnuinþa
dinamicã, creatoare, permanentului schimbat, dispariþia plictiselii,
a rutinei, a aºteptãrii, senzaþiei de timp, atâtea frustrãri ºi mai
ales revelarea credinþei, dar nu formal ºi tradiþional. Tocmai de
aceea lupta cu obiºnuinþa este numai faza premergãtoare, de
iniþiere desigur, în unele cazuri mai mult, în altele mai puþin, este
specificã pentru cei cu Semne Fixe în Crucea Cardinalã, cum se
mai spune cu Ascendentul în cele patru Semne Fixe: Taurul, Leul,
Scorpionul ºi Vãrsãtorul. Lor le va veni mult mai greu sã participe
la aceste transformãri ºi reveniri vis-a-vis de propria viaþã.
Consecinþele ce nu þin cont de astfel de obiºnuinþe se
manifestã mereu mai dramatic, situaþia ºi soluþia, repetãm, apare
prin tot rãul spre bine. Ea va determina ºi orienta aceºti oameni
spre alternativa ºi spre regãsirea realitãþii. Suntem conºtienþi de
lipsa informaþiilor în aceste direcþii ºi tocmai de aceia scriem
primele trei litere ale revistei pe tema alimentaþiei, cu atât mai
mult cu cât revista este indicatã în special celor cu o alimentaþie
naturalã. Nu vrem sã frustrãm pe ceilalþi, deoarece informaþia,
adevãrul, experienþa, datele ºtiinþifice ºi cât mai holisitice,
prin ele însele vor edifica ºi vor determina un început de
84
cercetare ºi meditaþie asupra unor aspecte pe care, pur ºi simplu,
presa, radio ºi televiziunea le evitã sistematic. Din contrã, sunt
instituþii ce pledeazã pentru tradiþii ºi menþinerea unor aspecte
ridicole care într-un fel pun umãrul la genocidul actual. Alimentaþia
naturalã existã, gata preparatã de naturã, ea costã de zece ori
mai puþin, iar transformarea omului devine incalculabilã, ºi mai
ales în privinþa evoluþiei ºi restabilirii relaþiilor umane, se
subînþelege la nivel de pace.
BÃTRÂNEÞEA ªI ALIMENTAÞIA
Bãtrâneþea ºi consecinþele una sunt. Când vom ajunge sã ne

dãm seama cã ritualul vieþii nici nu implicã ºi nici nu poate explica
dezastrul ei ºi prin aceasta al nostru?
Bãtrâneþea este o capodoperã a materialismului ºi a
necredinþei. Cei ce nu sunt în stare sã asculte de legi, pentru cã
prin asumarea lor sã devinã credincioºi, ajung într-un hal fãrã de
hal, care se numeºte bãtrâneþe. Bãtrânul n-a fost dintotdeuna
aºa, a fost rând pe rând copil, tânãr, matur. Aceastã stare provine
în urma a zeci de ani de practicare a alimentaþiei denaturate,
însuºi termenul fiind edificator: denaturarea vieþii, a existenþei
printr-o trãire orgolioasã ºi sfidarea armoniei universale.
Viaþa ne aratã cum sã fii permanent tânãr ºi sãnãtos

Pentru bãtrâneþe nu existã justificare, dar niciodatã nu este
prea târziu. În cei ºapte ani de activitate a Universitãþii-Elta am
descoperit ºi consecinþele pozitive ale alimentaþiei naturale.
Subliniem aceasta mai ales pentru studenþii trecuþi deja de ºaizeci
de ani. Printre primele consecinþe numãrãm stoparea îmbãtrânirii,
degenerãrii, dupã care urmeazã regenerarea în sine. Dacã
gerontologia este ºtiinþa prin care sã-þi maschezi bãtrâneþea, viaþa
însãºi este cea care-þi aratã cum sã fii permanent tânãr ºi sãnãtos.
Explicaþiile ar fi de prisos acum.
APOCALIPS-sfârºitul lumii prostiei ºi al fãrãdelegii

Suntem cantonaþi la bara adeveririi atunci când suntem
întrebaþi dacã recunoaºtem. Chiar ºi în ultimul moment suntem
conºtienþi cât de cât cã prin ceea ce am fãcut am determinat
85
catastrofe inutile ºi puerile. Chiar dacã nu ºtim, corpul fizic ºtie
cã nu este în realitate, el fiind doar reflectarea corpului-astral,
care nu îmbãtrâneºte ºi nu moare. În triada Tatãl-Fiul-Spiritul,
atât timp cât Fiul nu ºtie de Tatãl, de unde sã aparã spiritul,
înþelepciunea? Tatãl este corpul astral, iar Fiul este corpul fizic.
Când vom percepe asemenea adevãruri simple, va exista ºi
spiritul.
Sã urmãrim câteva argumente indubitabile, fãrã prea multe
comentarii: vin de la Tatãl ºi una sunt cu El sau: Tatãl ºi-a
trimis unicul Fiu... sau: Te-am fãcut dupã chipul ºi asemãnarea
Mea cât ºi altele metaforizate ºi dificil de înþeles pentru
necredincioºii credincioºi. Eliberaþi de spirit am luat-o razna prin
exterior, prin manifestãri, considerând cã este realitatea absolutã.
ªi totuºi recunoaºterea determinã revendicarea, revenirea,
refacerea toate acestea fiind desemnate într-un singur cuvânt
grecesc: Apocalips. De unde ºi pânã unde considerã preoþii ºi
fanatici cã este sfârºitul lumii? Poate au pe undeva dreptate,
fiind sfârºitul lumii prostiei ºi a fãrãdelegii. În acest sens, da.
Salvarea bãtrânilor este posibilã

Bãtrânii sau mai bine zis oamenii care au ajuns într-un
asemenea hal nu trebuie sã dispere. Alimentaþia naturalã este
necesarã mai ales în aceste situaþii, dar pentru a sesiza acest
lucru este nevoie de un discernãmânt sincer: alegem viaþa sau
moartea? În urma atâtor articole am determinat cã alimentaþia
naturalã este respiraþia. Nimic mai simplu decât aceasta din urmã,
care la rândul ei poate fi exploatatã mult mai bine prin
determinarea sãnãtãþii.
Starea de sãnãtate se obþine prin substanþele asemãnãtoare
corpului fizic, nicidecum în sensul de a mânca oameni sau
animale. Fiind organic, corpul fizic are nevoie de substanþe
vegetale ce conþin energia cosmicã în manifestare. Dar cu o
singurã condiþie: neprepararea mâncãrii prin metode termice. Se
ºtie, de altfel, cã plantele cresc la o temperaturã normalã de zece-
douãzeci grade ºi o presiune în jur de o atmosferã. Prin tratarea
termicã a produselor naturale se degajã ethericului, adicã exact
a elementelor energetice. Am remarcat, cã în bucãtãrii rezultã un
miros foarte apetisant; sunt substanþele etherice care se evaporã,
dispar, ceea ce rãmâne fiind produsul unei reacþii de oxido-
reducere, reducere prin care se obþin elementele minerale într-o
86
dezordine a morþii ºi astfel mâncãm moartea.
Pentru bãtrâni în special, dar desigur nu numai pentru ei,
situaþia este deja alarmantã, dar subliniem salvarea este posibilã
la propriu. Aºa stând lucrurile, putem merge mai departe
respectând legile existenþei universale. Dacã asemenea bãtrâni
n-au dinþi, se poate trece la alimentaþia de gradul II, adicã mixatã.
În acest fel asimilaþia este mai beneficã îmbogãþitã prin mai multe
enzime, proteine ºi vitamine. Rãmânem însã în suspans atunci
când bãtrânii se confundã cu orgoliul, ignoranþa ºi insatisfacþia
cã viaþa le-a determinat o asemenea manifestare. Am întâlnit ºi
bãtrâni normali care nu s-au ofilit, dându-ºi seama cã ºi-au bãtut
de joc de viaþã ºi ea de ei, revenind cu bun simþ la respectarea
legitãþii ºi astfel ºi-au demonstrat cã se poate. Situaþia este criticã,
implicând educaþia ºi dosarul karmic prin intermediul cãruia
entitãþile trebuie sã aibã experienþa morþii ºi a ieºirii din corp.
Astfel, ele reiau experienþa în alte medii, pentru învãþarea unei
existenþe cât de cât în balanþã cu armonia cosmicã.
Articolele noastre vor determina, mai ales în situaþia datã,
mãrturii care nu trebuiesc înþelese în sens critic, pentru cã este
deosebit de neplãcut ca la 60 de ani sã-þi dai seama cã ai fost
exact alãturi de o normalitate ºi un firesc. Niciodatã nu este prea
târziu. Ceea ce este posibil este revenirea ºi refacerea þesuturilor
corpului fizic. Nu trebuie sã abandonãm atunci când medicii
exprimã cu o notã de gravitate cã celulele ficatului nu se mai
refac, fiindcã putem spune cã sunt chiar împotriva unor asemenea
revelaþii ºi realitãþi ale normalitãþii existenþei.
Prin analiza certitudinilor ºi incertitudinilor este posibilã

decizia
Pentru bãtrâni nu în practicarea alimentaþiei constã efortul,
referindu-ne la cea naturalã, ci în depãºirea unor stãri, sisteme,
dogme ºi a unor educaþii de asemenea naturã. Nu vor sã se dea
de gol faþã de tineri cã n-au ºtiut ce vor, iar asemenea orgolii îi
costã moartea, dar pânã la ea este suferinþa ºi dispreþul celor
maturi care nu ºtiu cum sã scape de prezenþa lor ranchiunoasã
ºi permanent criticã. Bãtrâneþea este maximum de suferinþã
umanã, dar nu ºi o condamnare. Oricine care se aflã într-o situaþie
asemãnãtoare, dacã mai are un bun simþ ºi dorinþã de viaþã, îºi
poate analiza certitudinile ºi incertitudinile ºi poate decide dacã
este bine sau rãu. Suntem în mãsurã sã-i asigurãm pe aceºtia
87
încã de pe acum, sã citeascã pânã la capãt articolul ºi decizia sã
fie pozitivã. Amânarea presupune orgoliu, aici apar deºtepþii care
îl vor convinge cã este lipsit de orice folos ºi de sens acest lucru.
Acestea sunt probele, fiindcã asimilarea ºi decizia de a trece
la alimentaþia salvatoare nu este simplã. Dupã pãcat trebuie sã
urmeze penitenþa; într-un cuvânt, nu oricine meritã sã revinã la
viaþã, doar dintr-un moft sau o dorinþã. Tocmai de aceea
majoritatea bãtrânilor privesc suita alimentaþiei naturale cu cea
mai perfectã sfidare. Într-un fel au dreptate, pentru a-ºi menþine
supravieþuirea ºi suferinþa aºa cum o mai au, mãcar sã se mai
delecteze cu soluþii ale orgoliului, pe care, prea bine simt, cã ar
da orice în realitate pentru a scãpa de el. Lipsa de sinceritate îi
pune în situaþia de a-ºi menþine, fãrã sã vrea, autocondamnarea
la propria moarte.
Revenirea la viaþã este posibilã oricând

Din aceste rânduri rezultã cã nu alimentaþia salveazã, ci
schimbarea de atitudine. Dacã se ajunge totuºi la o astfel de
minune, atunci alimentaþia devine determinantã în situaþia
dramaticã a bãtrâneþii, mai ales când pensiile sunt un fel de
sponsorizãri din partea statului. Puþinii bani pentru alimentaþia
naturalã sunt în mod paradoxal suficienþi, dar nu vrem sã fim
ironici, pânã la urmã nimic nu este întâmplãtor. Totuºi, prin rãbdare
ºi bunãvoinþã revenirea la viaþã sunt pentru oricine oriunde ºi
oricând.
În diferite filiale s-au înfiinþat casele de comenzi pentru
consumul acasã, tocmai pentru bãtrânii care îºi doresc aceastã
alimentaþie. Puteþi contacta centrele pentru experienþa primarã ºi
în definitiv pentru revendicarea propriei vieþi. Soluþie alimentarã?
Da, fiindcã prin aceastã necunoaºtere a alimentaþiei s-a ajuns la
lipsa realismului. Oamenii sunt pregãtiþi, sunt în stare sã perceapã
cã ceea ce enunþãm aici, nu trebuie speculat în sensul unor teorii.
Rândurile acestea sunt determinante, tot ceea ce rãmâne de fãcut
fiind discernãmântul sincer ºi simplu, în liniºtea ºi aºa asiguratã
pentru mulþi bãtrâni, care pãrãsiþi de copii ºi prieteni, sunt deja
dincolo.
Îndreptarea este un drept al credinþei

Revenirea la viaþã nu este determinatã de alimentaþie, ci de
educaþie, de informaþie ºi de merituoasa înþelepciune. Ea ne
88
aºteaptã ºi niciodatã nu este prea târziu. Dorim celor ce-ºi doresc
propria viaþã tot ceea ce sufletul mereu tânãr ºi sãnãtos cere. Îºi
datoreazã recuperarea ºi remanierea suitei dãtãtoare de viaþã.
Vor gãsi ce le trebuie pentru o asemenea alimentaþie în lucrãrile
Universitãþii Elta pe care promitem cã le vom continua pentru a
vã þine la curent cu aspecte mai inedite prin sinceritatea lor, dar
mai mult decât atât, pentru accesibilitatea faþã de orice Fiu.
Ceea ce trebuie sã facem este sã continuãm mersul înainte,
sã evitãm, bineînþeles, o alimentaþie obiºnuitã, pentru cã aceasta
provoacã o suferinþã gratuitã ºi fãrã nici un drept de justificare.
Suntem cu adevãrat surprinºi de aceste rânduri ce ni se par ca
dintr-o altã lume, ca atunci când se cautã piatra filosofalã sau
elixirul vieþii. Lucrurile sunt mult mai simple ºi sincere în realitate.
Fiind sincer, cel puþin cu tine însuþi, descoperi ºi regãseºti cãile
prin care înlãturi ºi pui capãt incertitudinii tradiþionale ºi obiºnuinþei,
regãsind certitudinea realitãþii armoniei ºi marea bucurie a
dobândirii prin forþe proprii a veleitãþilor ºi revenirilor la viaþã. Chiar
dacã este iluzorie sau în planul fizic, aici suferinþa este pentru cei
ce au provocat-o altora. Dar îndreptare este un drept al
credinþei ºi nimeni nu este dat la o parte, fiecare îºi arogã ºi
se dedicã prin orgolii inutile unei autocondamnãri. Astfel,
cunoscând situaþia înþelegerii înþelesului sincer ºi meritoriu, când
realitatea este de partea vieþii, fiind un destin ºi nu o soartã, trebuie
doar sã faci câþiva paºi sã descoperi cã se poate merge ºi mai
departe.
89
.
CREAÞIONISMUL ªI EVOLUÞIONISMUL
Alegem aceastã situaþie ce încã n-a fost reglementatã. Fiind

poziþiile biologiei ºi teologiei aflate încã într-o disputã aiuritã ºi
ignorând unele mãrturii senine. Este vorba de o monadã, amândoi
termenii una sunt.
Creaþia realizeazã opere, aºa cum sunt ºi corpurile biologice,
mai departe asemenea corpuri cresc, trãiesc, prin selecþie,
ameliorãri, adaptãri, instincte care mai de care, ce determinã o
evoluþie, un progres. Astfel, cei doi termeni sunt împreunã. În
definiþii nu existã nici un interes la mijloc pentru biologi, în sensul
de a spune adevãrul, dar orgoliul este valabil de ambele pãrþi;
teologia þine morþiº sã fixeze aceste chestiuni numai la nivel de
creaþie. Culmea cã cele douã tabere au dreptate în ansamblu,
dar se contrazic în situaþia holisticã a realitãþii universale. Altfel
spus, îºi justificã fondurile, salariile, ºi preocupãrile, nu se
plictisesc ºi mai trece timpul. Consecinþele sunt însã dramatice
pentru realitatea milioanelor de oameni ce sunt dispersaþi între
ignoranþele menþinute în definitiv din lipsa unei cercetãri
responsabile.
Procesele mentale sunt imagini

Creaþia la rândul ei consituie un aspect deosebit al manifestãrii
karmice, a Legii Cauzei ºi Efectului, fiind la îndemâna oricãrui
om. Gândurile sau mai exact procesele mentale sunt vibraþii sau
imagini, dar esenþa lor fiind subtilã, ele nu sunt vãzute. Astfel,
pentru ºtiinþã, ele nu existã din capul locului. Curios ca ºtiinþa
neagã tocmai ceea ce ar trebui sã îndeplineascã, ajungându-se
la un paradox: ºtiinþa se autodistruge. Însã pânã atunci va distruge
cât mai mult.
Fiecare om emite forme-mentale ce se vor manifesta. Exact
acelaºi lucru îl menþioneazã atât de simplu ºi sincer Ioan, în
Apocalipsa: La început a fost cuvântul, ºi cuvântul era Dumnezeu,
ºi Dumnezeu era cuvântul exprimarea fiind metaforicã, este dificil
de înþeles pentru credincioºi prin metoda acceptãrii, tradiþiei ºi
mofturilor dogmatice. Suntem în faþa unei definiþii fascinante.
Pentru a scurta dintr-o expunere destul de lungã, voi fi direct.
Poate cineva sã spunã, sã vorbeascã dacã nu are imaginea?
90
Dacã nu are idee despre ceea ce vrea sã exprime? Astfel
cuvântul este la început ºi el este Dumnezeu prin formula
sincerã ºi simplã.
Formele mentale acþioneazã tot asupra generatorului lor

Formele primare de existenþã se vor manifesta, Ioan spune:
ºi cuvântul s-a întrupat, aceste întrupãri sunt în fiecare clipã,
tocmai de aceea trebuie sã avem grijã sã evitãm a exprima
cuvinte, sugestii negative, înjurãturi ºi critici nefondate. Formele-
mentale vor determina rezultatul tot asupra generatorului lor. Nu
ce intrã-n gurã, ci ce iese din gurã poate fi un pãcat Isus
accentueazã ºi El asupra acestei necesitãþi, care prin
nerespectare genereazã drame inutile ºi gratuite, de altfel într-
un cuvânt mai plastic ºi modern lipsa de educaþie.
Lipsa de cunoaºtere ºi de credinþã provoacã deteriorãri;

(...) prostia este oficialã(!)
Dupã cum vedem, necunoaºterea unor aspecte de acest gen
nu poate determina o alimentaþie naturalã, fiindcã în definitiv nu
este vorba de alimentaþie, de orice naturã ar fi ea. Vom vedea în
final cã aceasta este doar suportul, tina pe care tot aºa Isus o
folosea pentru a ridica vibraþiile celor care-L solicitau. Spunem
cã mâncãm pentru a nu muri, dar în realitate, în felul în care
mâncãm ne ucidem în fiecare zi ºi în cele din urmã, -ironia soartei-
, toþi suntem muritori (, desigur corpul fizic). Conform acestei replici
sau mantre, o persoanã oarecare dacã nu mãnâncã, spune cã
va muri de foame ºi apoi se conformeazã.
Lipsa de cunoaºtere ºi de credinþã provoacã deteriorãri
dincolo de orice imaginaþie. A prelua alimentaþia naturalã numai
de dragul unei rezolvãri temporare nu are nici un coeficient de
pozitivism. Mulþi o preiau pentru a slãbi sau a se vindeca. Dar,
dupã ce se vãd bine, revin iar la macaroane ºi cartofi prãjiþi, ispita
acestora este mult mai mare decât importanþa vieþii lor. În lumea
de azi ne confruntãm cu ignoranþa ºi ea asigurã prostia cea mai
lejerã ºi mai oficialã.
Rutina demoleazã orice þel

Suferinþa, adicã consecinþele sunt însã neconsolatoare. A face
abstracþie de Lege te aruncã în ilegalitate, trãind permanent în
situaþia de infractori de drept social ºi desigur constituþional. Nici
91
un aspect de acest fel nu poate îndulci rãzmeriþa faþã de propria
noastra situaþie. Eltiºtii sunt acum în a cincea zi de pauzã
alimentarã, ar fi trebuit deja sã fie deshidrataþi(!?), sã fie
leºinaþi(!?), dar din contrã sunt ºi mai bine ºi mai aproape de
Tatãl, de credinþa seninã ºi plinã de lumina vieþii. Mai sunt atâtea
de cunoscut!...
Desigur educaþia ºi asemenea instituþiile ce sunt formate din
funcþionari, adicã fiinþe obiºnuite ce de mult n-au nici un control
asupra acestor competenþe, se comportã într-o rutinã ce
demoleazã orice sens sau þel al instituþiilor. Instituþia este un sistem
de autocorecþie a proceselor sociale, în aºa fel încât societatea
sã aibã permanenta posibilitate de evoluþie, dar în realitate s-a
ajuns exact la situaþii inverse.
Bolile genereazã o suferinþã a Fiului la nivel de

Crucificare
Creaþionismul nu este doar o idee, un complex de discordii
între ceva ºi altceva, sunt realitãþi de fiecare clipã prin care
alimentaþia noastrã joacã la ora actualã un rol hotãrâtor. Aceasta
din urmã trebuie bine documentatã, felul în care se manifestã ea
acum este intinctiv, vulgar, atavic. În plus mizeria ce o introducem
ºi o acumulãm în noi, culmea, ne mai dã ºi satisfacþia cã este
bine. Majoritatea bolilor genereazã o continuã suferinþã ºi
degenerare a Fiului la nivel de Crucificare.
Ieºirea din labirint se aflã în recunoaºtere

Evoluþia este un ansamblu firesc de ameliorãri, de cercetãri,
ce edificã posibilitãþi noi ºi mai bune. Acest aspect se situeazã
sub spectrul unei involuþii determinate de aºa-zisa revoluþie... Aici
ar fi multe de spus fiindcã, chestiunea este ceva mai clasicã, dar
ca un exemplu mai simplu regãsim similaritatea undeva, în religie.
Trebuie sã repetãm cã situaþia este catastrofalã. RE-(e)voluþie,
adicã ceva împotriva evoluþiei este asemãnãtor cu re-ligie într-
un termen mai clasic re-legio adicã ceva ce impune desfãºurarea
legii, împotrivindu-se legitãþii, realitãþii universale. Trebuie sã
înþelegem bine acest lucru, ºi nu fragmentar, fiindcã consecinþele
confirmã din plin o asemenea stare ºi situaþie.
Ieºirea din labirint se aflã în recunoaºtere. Intrãm aici într-un
paradox, fiindcã re-cunoaºtere construieºte un sens pozitiv de
aceastã datã, fiind vorba de a fi împotriva unei cunoaºteri inutile,
92
ignorante ºi fãrã nici un aspect de responsabilitate. Legea,
Evoluþia, Cunoaºterea constituie o triadã ºi termenii ei una sunt.
Este absolut necesar ca existenþa sã fie în cuvântul Tatãlui Ceresc
ºi astfel rezultã armonia, pacea, sãnãtatea, viaþa eternã ºi câte
ºi mai câte... Nu trebuie sã luaþi aceste lucruri ca pe ceva dog-
matic sau idelogic, existã aici multã bucurie ºi joacã: Lãsa-þi copii
sã vinã la Mine.
Alimentaþia naturalã genereazã o re-cunoaºtere

În cazul alimentaþiei denaturate materialiºtii se contrazic,
nerespectându-ºi propriile cercetãri ºi cunoaºteri. Tema devine
un lait-motiv al iresponsabilitãþii ºi degenereazã într-un genocid
pueril ºi ieftin, dar cu drame incalculabile. De orice religie ar fi,
credincioºii sunt în aceeaºi situaþie. Îºi contestã propriile credinþe,
prin a interveni asupra creaþiei, fiindcã prin a prãji sau a fierbe
creaþia, nu se poate ajunge prea departe, poate la primul spital ºi
apoi un transfer în cel mai apropiat cimitir.
Alimentaþia naturalã genereazã o re-cunoaºtere a valorilor
prin ieºirea din starea de anestezie, de beþie, de insuficienþã, de
lenevie ºi de indiferenþã, de necredinþã. Cei care au fost într-o
situaþie asemãnãtoare s-au vãzut în forþa ºi bucuria lucrurilor, au
simþit rãbdarea ºi altruismul, sinceritatea ºi responsabilitatea, ce
devin instrumente ºi mijloace normale de fericire la propriu. Ceea
ce se întâmplã astãzi, când cunoaºterea insuficientã determinã
un orgoliu catastrofal - ce s-a generalizat la toatã planeta -
înseamnã cã materialismul ºi-a îndeplinit misiunea. Venim ºi
desconspirãm aceste ifose de ºtiinþã ºi de religie, de politicã ºi
de culturã, de o viaþã redusã la stare primitivã ºi inutilã, pentru
dorinþele sincere de a fi sãnãtoºi ºi fericiþi, de a trãi în pace cu
toate popoarele ºi de a avea spectrul luminii în cele mai frumoase
culori.
Lipsa de credinþã conservã insalubritatea civilizaþiei

Populaþia planetei este îmbãtrânitã deja de la 30 de ani,
generând o sursã continuã de suferinþe pe care medicina le
accentueazã, fiindcã rãul nu vine niciodatã singur, de altfel nici
nu-l lãsãm sã vinã singur. Lipsa de cunoaºtere sau mai bine zis
de credinþã conservã insalubritatea civilizaþiei. Alimentaþia naturalã
determinã trecerea de la alimentaþia de efect la cea cauzalã,
regãsim acest aspect foarte frumos definit: fiinþa de luminã se
93
hrãneºte numai cu luminã. Dar sã nu ajungem la aspecte
metaforice încercând sã percepem energia în monadã numai din
starea noastrã senzorialã pentru cã ne pãcãlim ºi de aici apare
pãcatul.
· CHIAR ªI ALIMENTAÞIA NATURALÃ ESTE DE EFECT, DAR MULT
MAI POZITIVÃ DECÂT CEA DENATURATÃ;
· CEA DENATURATÃ DUCE LA MOARTE, IAR CEA NATURALÃ LA
VIAÞÃ;
· ÎN REALITATE HRANA ESTE RESPIRAÞIA.
Acesta din urmã este aspectul pe care trebuie încetul cu
încetul sã-l descoperim, depãºind imaginea misticã ºi orientalã.
Occidentul ºi Orientul una sunt ºi tocmai de aceea sinteza între
spirit ºi manifestarea sa prin tehnologie va determina monada
unei civilizaþii realiste ºi responsabile în care sã nu mai fie temple
ºi spitale, ºcoli ºi închisori. Da, asemenea lucruri pentru un sen-
ior anesteziat sunt idealisme, ce sunt deosebit de periculoase,
pentru cã el nu vede decât propria sa suferinþã, fãrã drept de
apel. Mai periculos decât faptul cã nu înþelege este faptul cã se
situeazã împotriva unor alternative legitime la care nu are încã
acces.
Tocmai de aceea, revista 17 nu este dedicatã deºtepþilor cu
cartofi prãjiþi, ºi dacã un asemenea ins se dedicã unei polemici,
trebuie sã reþinã din cuvântul continuu cã acestei reviste i se
decerneazã dreptul de persona non-grata din capul locului.
Astfel ºtiind asemenea lucruri, staþi mai bine prin revelarea
minunatelor cuvinte ale minunatului Învãþãtor ce ne-a dorit ºi ne
doreºte tot ce ne dorim: ªi voi puteþi aceste lucruri ºi chiar
mai bine.
94
CUNOAªTEÞI ADEVÃRUL ªI ACESTA VÃ VA ELIBERA
Oare care este acest adevãr? Credincioºii se tot bat de mii

de ani pentru a-ºi dispune adevãruri peste adevãruri, generând
atâtea crime odioase, încã mai stând în genunchi în faþa lui Isus
rãstignit... Trebuie sã fie una din cele mai mizerabile certitudini în
privinþa handicapului ºi ignoranþei realitãþii simple ºi sincere.
Deteriorând Fiul, accesul la Tatãl este deopotrivã blocat

Adevãrul existã, chiar dacã nu-l cunoaºtem, chiar dacã îl
ascundem el ne aºteaptã pânã când ne vom sãtura de atâta
ipocrizie. Îi privesc pe cei care ne contestã, care au priviri
halucinatorii, care tremurã ºi ar fi în stare sã ne ucidã pentru cã îi
învãþãm pe copii sã nu mãnânce carne. Pentru cã suntem
împotriva credinþei ºi pentru cã-l hulim pe Isus Hristos(?!) ºi câte
ºi mai câte... Vrem însã sã scoatem în evidenþã manifestãrile
acestea patologice, cum sunt: tremuratul, ochii înrãiþi desigur
apãrând adevãrul, starea de nervozitate ºi tensiunea persuasiva.
Acestea scot în evidenþã cã, dacã s-ar mai putea, s-ar deda la
cele mai primitive acte de violenþã. Avem la îndemânã: Iubeºte-
þi dusmanul ºi-l vei învinge, dar nu apelãm la aºa ceva, deºi
este singura soluþie, fiindcã în primul rând nu existã duºmani ºi
apelarea la aceastã lege ºi instrument cosmic devine catastrofalã
pentru ceilalþi, asa-ziºii duºmani, -Isus a comentat acest aspect,
fiindcã a învinge duºmanul de cele mai multe ori acesta îºi readuce
violenþa ºi energiile negative asupra sa ºi practic se autodistruge.
De multe ori suntem determinaþi sã intervenim prin puþinã
nervozitate, tocmai pentru a-i cânta în strunã ºi a atenua aceste
consecinþe dramatice. Dar cine sã înþeleagã? Soluþia este sã
cunoaºtem adevãrul. În urma folosirii acestei stãri de alimentaþie
prin care deteriorãm Fiul, deopotrivã ºi accesul la Tatãl este blocat
la modul imposibil. Acest fapt este premeditat ºi conservat de
instituþii ºi atâtea cleruri formate din indivizi ce în vieþile anterioare
s-au simþit frustraþi ºi cautã sã se rãzbune prin orice cale,
nebãnuind la ce se expun ºi determinând o amplificare a karmei
negative.
Sã presupunem cã nu avem studii sau posibilitãþi de a
95
cerceta, în laboratoare sau biblioteci, cum se poate ajunge la
adevãr? Isus n-a limitat posibilitãþile de cunoaºtere a adevãrului:
Fiecãruia Tatãl Ceresc a dat dupã mãsura ºi puterile sale. Ce a
dat Tatãl Ceresc? Ce este al Tatãlui este ºi al tãu, se subînþelege,
viaþa noastrã este mimeticã, aºa cum se întâmplã cu orbii care
se þin unii dupã ceilalþi într-un lanþ al viciosului ºi necredinþei.
Mimetismul se referã în acest caz la factorul de repetiþie, în ce
priveºte faptele noastre, nu relativ la celilalþi, adicã nu copiem
numai pentru a învãþa. Ce înseamnã acest lucru ? Preluãm o
tradiþie alimentarã; când suntem copii, pãrinþii ne dau ceea ce
au, chiar dacã ne face rãu, dar în timp ºi prin obiºnuinþã preluãm
automat asemenea reþete ale suferinþei. Dar niciodatã nu este
prea târziu.
Prin experienþã evoluãm, prin repetiþia greºelilor ne

prostim
Repetiþia însemnã a face aceleaºi lucruri, cu toate cã am
vazut cã acest lucru ne face rãu, altfel spus constituie menþinerea
ignoranþei, fãrã nici un comentariu. Viaþa este determinatã de
greºeli, dar nu de repetarea lor, din care derivã pãcatul, cu cele
mai nefericite trãiri. Sunt oare atât de dificile asemenea rânduri,
când le puteþi citi ori de câte ori doriþi ? Un laborant sau un
cercetãtor, aflându-se în situaþia de a întocmi o lucrare, face în
fiecare zi experienþe, dar nu nimereºte de la bun început ceea ce
cãuta. Nu se lasã, soluþia venind prin rãbdare, vom vedea cum.
Dacã face o experienþã care nu a dat rezultate, repetând-o ºi a
doua zi, va obþine aceleaºi rezultate. Atunci ºeful de laborator
este în mãsurã sã fie nervos: Bine domnule, de unde crezi cã
avem atâþia bani pentru a arunca substanþe ºi timp, doar ai vãzut
ieri ce rezultate dã o asemenea experienþã.... Dar nici un
cercetãtor nu face aceastã gafã fãrã sã intuiascã ceva, el are
dreptul la urmãtoarea experienþã chiar dacã rezultatul este încã
negativ, ºi din aproape în aproape simte, bãnuieste direcþia spre
care se orienteazã, ajungând astfel la rezultatul cãutãrilor sale.
Astfel, prin greºealã, a se citi experienþã, evoluãm, dar prin
repetiþia greºelilor ne prostim.
Nu repeta, chiar dacã greºeºti

Sã vedem simpla transpunere a acestor date. Fiecare dintre
noi intrã într-un laborator care se numeºte bucãtãrie. Experienþa
96
este aparent simplã. Rezultatul preparãrii unor alimente se
numeºte mâncare, ea hrãneºte corpul. Sã luãm un exemplu,
dimineaþa înainte de a pleca la servici ne dorim o canã de lapte ºi
pâine cu unt. Nimic mai simplu, a adus deja cineva laptele, îl
punem la fiert atât cât avem nevoie, prãjim alãturi pâinea, ca sã
fie mai aromatã ºi crocantã. Turnãm laptele încã aburind în canã
ºi punem zahãr pentru a fi mai gustos, împreunã cu pâinea
mâncãm încet ºi bucuroºi de actul împlinirii. Da, pare a fi totul,
dar este numai începutul. Urmeazã o gurã amarã, gaze, stãri de
indiferenþã, de plictisealã, dorinþa de somn, cu toate cã era
dimineaþã, apare totuºi o indispoziþie care poate denatura bunul
simt. Rezultatul este negativ.
Bun. A doua zi suntem în faþa aceleaºi probe, lucrãri,
nerezolvate. În cele mai multe cazuri o repetãm automat, maºinal,
tradiþional, inconºtient, premeditat din cauza lipsei de cunoaºtere
ºi de curaj. Sã vedem pe acel curios ºi îndrãzneþ, cercetãtor la
un institut, care va face în general aceeaºi experienþã, dar
particularizând unele operaþii. În fiecare zi va aduce alþi parametri,
dar în toate cazurile rezultatul este tot dificil de atins. Astfel va
pune mai puþin zahãr, va schimba temperatura de fierbere, va
schimba oala în care fierbe laptele, nu va mai prãji pâinea. Dupã
luni de situaþii în care îºi noteazã experienþele anterioare, este în
legitate: nu repetã chiar dacã greºeºte.
Astfel va rãmâne surprins ce i-a mai ramas. Sã nu mai fiarbã
laptele deloc sau sã nu mai foloseascã zahãrul ºi sã renunþe la
pâine. În locul zahãrului va descoperi bucuros un produs numit
miere. În dimineaþa de pominã se aºeazã la masã ºi gustã din
acel lichid cam rece, de o dulceaþã cam necunoscutã, ºi fãrã
pâine - se va vedea cam derutat. Terminã cana cu lapte ºi plecând
la servici, uitã cã trec orele, amarul din gurã, gazele, indispoziþiile...
nu mai sunt. I se pare, cã ceva nu este în regulã. De aceastã
datã pentru a fi mai convins face greºeala de a repeta experienþa,
rezultatul este acelaºi, revine ºi iar revine, se simte ºi mai bine,
nu-ºi poate da sema de ce rezultatul este pozitiv.
Punând cap la cap lucrurile noi, vedem Calea

Totuºi nu se simte bine pus în situaþia de a contesta ºtiinþa ºi
bunul-simþ al vieþii obiºnuite. Dar egoismul pozitiv îl îndeamnã sã
renunþe la suferinþe ºi mai ales la cheltuielile inutile cu
medicamente. Vedeþi cât este de simplu? Suntem toþi în aceastã
97
situaþie de a schimba ceea ce ne poate schimba: Cunoaºte-þi
adevãrul ºi acesta vã va elibera. Ce poate fi aºa de dificil ºi de
greu, oare nu ignoranþa, obiºnuinþa, teama, reþinerea, tradiþiile,
mofturile, lipsa de imaginaþie, de încredere în mai bine? Sunt
destule care ne îndeamnã sã ne fixãm pentru a nu renunþa la
suferinþã ºi o finalitate dramaticã care se numeºte moarte.
Dimpotrivã, cunoaºterea înseamnã cercetare, cercetarea
înseamnã a face ceva, nu prin repetiþie sau prin acumularea de
experienþe, ci cu date noi. Punându-le cap la cap vedem Calea.
Sunt lucruri accesibile oricãrui om, ºi mai ales intelectualilor
care mai reuºesc sã discearnã asociaþii de idei, sã perceapã ce
este o abstracþie, faþã de omul simplu þãran sau muncitor care
fiind pe o treaptã, sã-l ierte Dumnezeu, în care prin suferinþa
neghioabã îºi determina singur suferinþe, în care genereazã
revoluþii ºi rãscoale crezând cã se salveazã. Cunoaºterea este
factorul principal care duce direct la Credinþã, ºi de aici înainte la
Eliberarea la care se referã ºi Isus.
Ce se întâmplã azi pe toate meridianele, -nu mai revenim la
religie ºi comerþ-, sunt generate insuficienþe bazate pe o culturã
materialistã, pe un învãþãmânt tot materialist, pe o educaþie
darwinistã, ce genereazã conservarea atavismelor, remanenþelor,
ce duc la o blocare ºi o limitare dramaticã a vieþii. Dupã cum
vedem, nimeni nu te poate opri sã faci cum ºtii în laboratorul
numit bucãtãrie, unde îþi prepari pur ºi simplu existenþa, viaþa,
trãirea. Dar tocmai când nu ne spune nimeni direcþia suntem ºi
mai mult împotriva bucuriei ºi sãnãtãþii.
Termenul de boalã a înlocuit creaþii

De aceastã datã vã oferim o tehnicã, un sens în care, din
aproape în aproape, revedem ºi discernem valori care în esenþã
sunt simple. Putem trece deja peste atâtea aspecte simpliste,
cum a fost cel de mai sus, în privinþa preparãrii cãnii cu lapte.
Elta-Universitate determinã deja revenirea asupra consecinþelor
prin alternativa care nu este creatã de aceastã Universitate,
nu facem aici decât sã aducem în prim plan posibilitatea de
eradicare nu a bolilor, ci a termenului numit boalã, concept ce a
înlocuit creaþii.
Mai sunt destule articole din triada lui 17 prin care ne putem
edifica nivelul la care ne situãm ºi modul în care determinãm
procesul nu al alimentaþiei, ci al factorului mental, al cunoaºterii,
98
care, prin repetiþie riscã sã ne provoace aceleaºi suferinþe ºi
totodatã fãrã nici un drept de apel.
Cunoaºterea adevãrului este la îndemâna oricui, prin el rezultã
eliberarea, emanciparea, libertatea, care de aceastã datã au
gustul vieþii ºi al civilizaþiei. Alimentaþia naturalã, desigur, nu se
reduce la aspectele naturiste, cum ar fi sã mâncãm în pãdure
sau în grãdinã. Putem servi în cele mai luxoase saloane tot atât
de civilizat, ciorbe ºi mâncãruri în zeci ºi zeci de reþete, deserturi
cu cele mai fascinante gusturi ºi forme, culori ºi arome, încât
putem spune cã nu le cunoaºteþi, dar facem ca faptele acestea
sã ajungã la îndemâna ºi la gura oamenilor pentru a se convinge,
chiar dacã se confirmã ce a spus Isus: Nefericit cel ce a vãzut ºi
n-a crezut.
Câteodatã Isus este cam supãrat ºi întristat cã atâtea lucruri
minunate ale realitãþii universale nu sunt luate în serios, aducând
asemenea prejucidii atât de inutile ºi fãrã nici o justificare...
Niciodatã nu este prea târziu, bunul-simþ va învinge pentru cei
ce se sunt responsabili ºi n-au chef sã munceascã ca sclavii,
aruncaþi într-o groapã a materialismului care nu prevede ceva
despre eternitate ºi despre fericire. Tocmai de aceea, cunoaºterea
adevãrului este replica existenþei pentru propria sa manifestare.
Ce rãmâne? Din cei mulþi chemaþi atât de puþini aleºi, aleºi de
responsabilitate, de pace, de dorinþa de iubire ºi de demnitate.
99
VIAÞA ªI RIDURILE
Viaþa este frumoasã iar ridurile urâte, viaþa este eternã, ridurile
sunt urmele vârstei... Renaºterea este simplã ºi sincerã atunci
când ne demonstrãm cât de mult ne dorim ca viaþa noastrã sã nu
aibã asemenea riduri, privind cu atâta dorinþã faþa unui tânãr, ce
încã este într-o fazã a vieþii fãrã riduri.
Abandonãm patria ºi strãmoºii numai pentru a înghiþi

ceva
Despre riduri nu se spune mai nimic, nici despre constipaþie,
despre dermatoze, nevralgii, cãderea pãrului, urâþenia bãtrâneþii.
Le acceptãm pur ºi simplu ºi astfel le realizãm ºi le performãm.
Necunoscând forþa gândurilor, a pãrerilor ºi sentimentelor, ne
dispersãm ºi ne pierdem într-un sistem premeditat. ªi totuºi, nu
suntem de acord cu propriile rezultate, suntem atât de automatizaþi
ºi atât de handicapaþi când este vorba de alimentaþie, încât
abandonãm patria ºi strãmoºii, pãrinþii ºi copiii numai pentru a
înghiþi ceva. Am putea spune cã aceste caracteristici aparþin unei
fiinþe nebune.
Da, în situaþii urgisite când cetãþi erau încercuite, fiinþe ce
pãreau sã fie oameni erau în stare sã se devoreze pur ºi simplu.
Nu avem însã atâta imaginaþie încât sã credem asemenea lucruri.
Nici nu este cazul sã verificãm, dar vã asigur cã instinctul ºtie
prea bine cã lumea aceasta aparþine formelor ºi formele mãnâncã
forme. Este doar o imagine ºi totuºi vãzând un asemenea film
nu-þi mai trebuie nimic altceva. Dar între timp pregãtim, menþinem,
conservãm racile ºi tare la modul serios printr-o educaþie religioasã
ºi materialistã, dincolo de orice responsabilitate ºi apoi tot noi ne
mirãm. De partea cealaltã, cei care citim o carte de istorie, un
roman, vedem un film, nu ne bãnuim capabili de astfel de atrocitãþi.
Ce se întâmplã?
Mamele îºi sacrificã copii pe altarul materialismului pânã la
iubirea ce le asigurã nefericirea în tot cursul vieþii, iar când aceºti
copii vor fi maturi, vor aplica aceeaºi lecþie propriilor copii. Existã
un lanþ al înºelãciunilor la toate nivelele. Mergi pe stradã ºi observi
cã toþi bãrbaþii sunt devitalizaþi, femeile sunt urâte, copii distrofici,
100
rahitici ºi anemici iar despre bãtrâni nu-þi vine sã crezi! Urâþi,
care mai de care mai contorsionaþi, mai recunoºti un pãrinte, un
prieten care cu douãzeci de ani înainte arãta într-un mod mai
plãcut ... Ce se întâmplã? Trebuie sã ne plãtim orgoliile ºi ipocrizia
credinþei, deºteptãciunea licenþelor materialiste ºi ajungem sã fim
total handicapaþi prin ignoranþã, necredinþã, suferinþã. Putem
spune cã suferinþa suferã.
Ne situãm într-o complicitate complicatã printre tradiþii

trãdãtoare
Nu trebuie sã înþelegem numai cã alimentaþia este importantã,
ea este doar tina. Vom vedea la litera D ce înseamnã Astrologia
ºi vã anunþ de pe acum cã nimeni nu ºtie cine este, adicã bau-
bau este cetãþean. Vom vedea cu o literã mai încolo cã nimeni
nu-ºi poate administra autoeducaþia, controlul puterilor creatoare.
Mai departe, vom descoperi mobilul ºi mai accentuat al realitãþii
noastre, energia cosmicã sau realitatea eroticului care a ajuns
dincolo de orice sãlbãticie.
Toate acestea fac parte dintr-o primã iniþiere, când avem
posibilitatea de a ne raporta la realitatea noastrã dintr-un punct
de referinþã mai complex. Acum ne situãm doar într-o complicitate
complicatã printre tradiþii trãdãtoare. Eltiºtii sunt acum în a ºasea
zi de pauzã, fericiþi, uºori, degajaþi, deplini, energia circulã ca la
ea acasã. Sunt în armonie cu legile ºi cu bunul simþ al regãsirii ºi
întoarcerii la Tatãl. Dar aceºtia sunt ironizaþi, priviþi cu stupefacþie,
ca ºi cum ar fi împotriva vieþii ºi a realitãþii. Dar câte din aceste
lucruri sunt cu adevãrat împotriva bunului simþ, mai ales cã se
ºtie cã nu avem voie sã judecãm, fiindcã asemenea gânduri se
întorc asupra noastrã înzecite.
Faptele, nu vorbele
Credincioºii sunt fanatizaþi de propriile acceptãri. Preoþii sunt
copiii nebuni ai unei lumi înnebunite. Frustrãrile, suferinþele,
sãrãcia, lipsa de alternative, mai ales pentru credincioºii care se
considerã ocrotiþi de Tatãl sunt în realitate bãtaie de joc! Bãtaia
de joc a celei mai sfinte realitãþi a vieþii este deconspiratã de
existenþa, de experienþa credincioºilor.. Câþi dintre aceºti
credincioºi au remarcat sintagma Faptele Apostolilor ºi nu
Vorbele Apostolilor, pentru cã este vorba de fapte.
101
13 kilograme de cartofi prãjiþi sau statutul de creator?
Într-adevãr vorbele, gândurile, cuvântul se întrupeazã, el
devine fapta creatã de creator. Creatorul este omniprezent, dar
cine sã înþeleagã când constipaþia încã mai are peste 13 kg de
cartofi prãjiþi, cadavre ale unor fiinþe asemãnãtoare cu el ºi atâtea
vibraþii joase încât wc-urile sunt locuri triste ºi urât mirositoare în
care predicãm ºi încercãm sã mai salvãm ceva.
În realitate nu avem încredere nici în noi înºine, de aici ura,
discordia, dispreþul. Toate acestea sunt vehiculate de culturã ºi
ºtiinþã, de politicã ºi religii. Oare n-are nimeni curaj sã tacã?
Da, sã tacã ºi sã se retragã ruºinat în propriul dispreþ, atestat de
propriile fapte antiApostolice ºi similare Anticristului. Curajul nu
mai existã, fiindcã el aparþine credinþei. Ceea ce fac aici nu este
nici un act patriotic sau de dezbinare, sunt pur ºi simplu suprins
ºi-mi exprim datoria de a-mi defini clar dorinþele, este profesiunea
de credinþã.
Trãiesc printre nebuni, handicapaþi, destepþi, eroi ai umbrelor
ºi întunericului. Vãd femei mai urâte ca dracu, ºi mai ales fetiþe
de 73 de ani ce n-au nici ele curajul sã se uite în oglindã. S-au
uitat de atâtea ori, atâþia zeci de ani fãrã sã vadã mai nimic ºi
acum vãd pe baba cea rea ºi bunã de aruncat. Cum sã arunci
aºa ceva ? Cum sã suporþi pe aceºti bãieþaºi de 75 de ani care
nu mai sunt în stare sã tragã un fotbal în spatele gãrii, care privesc
cu dispreþ la tinerii ce tot ei sunt. Privesc medicii cu câtã importanþã
ºi aroganþã se lanseazã în mãcelaria socialã, profesorii care nu
ºtiu decât sã-ºi conserve obiºnuinþele, copiii îmbrãcaþi cu cizme
ºi epoleþi ce îºi poartã formele cu aroganþã ºi mândrie...Sã
înþeleagã cineva cã toate acestea sunt corespondenþele unei
civilizaþii, unei vieþi reduse la nimicurile unor resturi uitate de
Dumnezeu. Cum se descurcã aceºti bãtrâni care nu mai vãd,
care þin mâna deasupra ochiului de aragaz pentru a-ºi da seama
dacã este aprins sau nu, care nu mai vãd ce pun în oala iadului
lor, care obþin o mâncare dincolo de orice imaginaþie? Cine ºi
cum sã-i mai ajute, poate dimpotrivã, sã-i înfunde ºi mai rãu în
cel mai apropiat mormânt.
Oamenii nici nu vãd ºi nici nu cautã o urmã de realitate

ªi totuºi nu este prea târziu, pentru cã oricând Tatãl îl va ierta
pe cel care va recunoaºte cã a luat-o razna. Atunci când
îndrãzneºti sã te dai jos din trenul morþii, þi se împotrivesc ceilalþi.
102
La televiziune oameni frumoºi ºi civilizaþi îþi vorbesc despre
proteinele din carne, la radio doctori în medicinã îºi þin dizertaþiile
matinale ºi în cinci minute te dau gata pentru toatã ziua. În ziare
trebuie deja sã ai pãrul mãciucã civilizatã, te urci în tren, în
compartiment se discutã numai despre boli ºi moarte; acasã alte
nãprasnice dialoguri despre viaþa grea ºi oamenii rãi ºi câte ºi
mai câte... Te duci la bisericã eºti gata intrat în mormânt.
Cine are curajul sã înceteze tot acest holocaust, aceastã
nebunie a nebuniei? Ce fac atâþia savanþi ºi oameni de ºtiinþã?
N-au altceva de fãcut decât sã aducã rãul ºtiinþific, bine înþeles,
bine disecat ºi argumentat, încât naivitatea oamenilor nu numai
cã le acceptã, pur ºi simplu se tem sã nu le respecte. Am observat
un lucru dincolo de orice sens, oamenilor le este teamã de
Dumnezeu. În totala lor ipocrizie religioasã se spune ca îl iubesc,
dar le este ºi teamã de el, nu vãd ºi nici nu cautã o urmã de
logicã ºi realitate.
Dacã reuºeºti sã fii o entitate bunã, vei învinge toate probele
ºi ispitele, vei trece peste lãtratul câinilor ºi urletul ºacalilor, ele
vor dispare ca ºi cum nici nu ar fi existat. Ridurile dispar ºi
rãmâne numai viaþa.
Ne confruntãm cu lipsa de corespondenþã a realitãþii

proprii
Viaþa pe Pãmânt este o ºcoalã în care vom învãþa bunul simþ
ºi respectarea realitãþii existenþei noastre. Ea existã ne aºteaptã,
nu avem decât sã suferim cãt dorim, dar în realitate toate formele
sunt aºa cum spune cuvântul. Desigur le trãim, le împãrþim ºi cu
toate acestea nu le percepem.
Mimetismul ºi naivitatea, lenea ºi indiferenþa ne ajutã sã
ajungem în cele mai nãprasnice lipsuri de corespondenþã cu
realitatea proprie. Alimentaþia este primul pas pentru a ieºi din
aceastã negurã a întunericului ºi totodatã cea mai impresionantã.
Pânã ºi sistemul genetic pare sã se fi acomodat cu structuri
asimilate din mediu. Însã numai omul însuºi poate desface ceea
ce a greºit, pentru cã faptele sunt propria sa creaþie ºi în raport
cu ceea ce nu merge poate reveni ca sã meargã.
Dar pentru a înþelege asemenea cuvinte trebuie sã fii pe calea
sãnãtãþii, sã ai energia curatã, sã fii un canal deschis, astfel încât
sfântul duh sã fie permanent în miºcare. Materialismul actual
constituie apogeul unei destrãbãlãri, dar nimic nu este întâmplãtor.
103
Procesul de evoluþie cuprinde o perioada de involuþie pe fond de
evoluþie. Realizarea corpului fizic, al planului fizic se constituie în
acest sens. Dar asemenea lucruri sunt puþin mai complexe pentru
acest articol, mai complexe fiindcã experienþa este împotriva
noastrã.
17 este dedicat numai celor ce îndrãznesc sã evadeze, în
stare de autoresponsabilitate, de curaj, de îndrãznealã. Este
revista pentru cei care au nevoie sã-ºi consolideze baza
experienþei cu argumente ale propriilor fapte. Fiindcã revenirea
la viaþã ºi la Tatãl sunt similare, încetul cu încetul oamenii se
vor determina singuri. Sunt pregãtiþi ºi sunt în stare, fiindcã atâta
rãu le deconspirã energia ºi forþa creatoare de care sunt capabili.
Încheiem aici litera B ºi poate o notã, pe coperta a IV-a a lui
17-A, existã: calendarul pauzei alimentare din acest an, adresat
în special celor care au experienþa celor douã grade de alimentaþie
naturalã. Tocmai de aceea atragem atenþia sã nu fie interpretat
sau preluat, pentru ca actele de voinþã ºi de curaj nesãbuit nu
sunt indicate mai ales atunci când calea este deschisã. De altfel,
vom mai reveni asupra acestor aspecte fiindcã 17 este un canal
prin care comunicãm direct unii cu alþii, putând fi astfel în legãturã
plasticã ºi cât mai pe înþelesul evoluþiei noastre. Astfel, ridurile ºi
viaþa nu sunt corespondente, nici urâtul ºi frumosul, suferinþa ºi
multe altele. Ne dãm seama acum ce putem ºi ce trebuie sã dãm
la o parte pentru a rãmâne ceea ce trebuie.
104
17 C - Alimentaþia
LEGEA-FAPTA-NECESITATEA
Aceste titluri par speculative pentru tematica alimentarã.

Întradevãr, aºa cum am început, în revista 17-C este vorba de
situaþia mentalitãþii. Mai simplu, este vorba despre educaþie ºi
sumedenia de termeni ce derivã din ea: obiºnuinþã, tradiþie,
interese, temperament, personalitate...
Legile determinã echilibrul; pânã la armonie mai este un

pas...
Despre Lege nu se ºtie nimic; cuvântul este vehiculat, ne
izbim zilnic de manifestãrile legilor încã necunoscute, dar pãstrate
sub o altã formã ºi anume: a legilor sociale. Pentru ele vom dedica,
aºa cum am mai spus, o literã în minunatul 17. Este vorba de
Legile-Kybalion, cele ºapte ce formeazã edificiul Principiului, ele
restrângându-se în Triadã, iar aceasta la rândul sãu, în unicitate.
Cele ºapte legi se desfãºoarã mai departe în douãsprezece, dar
despre toate aceste mai târziu... Legile se manifestã, însã nu le
percepem nici sub aceastã formã, de douãsprezece, iar legile
sociale sunt doar o umbrã a lor. Dacã ar fi respectate mãcar
legile sociale, s-ar menþine un echilibru. Pâna la armonie, ce nu
poate fi asiguratã prin manifestare, mai este un pas. Dar, dupã
cum spuneam, nerespectarea mãcar a legilor materialiste,
senzoriale, ºtiinþifice, determinã haosul ºi permanentizarea sa
prin tradiþii ºi interese, generând o consistentã ignoranþã la adresa
necunoscutã a existenþei.
Titlul acestui articol este sintetizat sub forma Triadei, prin
cunoaºterea sinteticã, meditativã, interioarã. Vom avea o literã
specialã dedicatã ei în travaliul lui 17, fiindcã depindem mereu
mai mult ºi mai serios de situaþia cunoaºterii sau credinþei. Legea-
Fapta-Necesitatea sunt într-o strânsã legaturã, repet: una sunt.
Fapta este rezultatul, finalitatea unui eveniment, proces, lucru...,
o notã acordatã acestora prin care sã spunem dacã a fost bine
sau a fost rãu.
105
Fapta -posibilitatea cunoaºterii, a remodelãrii ºi a

revenirii
Ne-am obiºnuit deja cã toate faptele sunt ca nuca în peretele
vieþii. Nici nu ne mai frãmântãm pentru a determinã fapte bune,
meciul a fost pierdut. De câteva ori am considerat cã aºa este
viaþa. Totuºi, faptele sunt originale, neþinând cont de celelalte,
mai presus de acestea niciodatã nu este prea târziu. Ele rãmân
la aceiaºi parametri, pentru cã sunt posibilitatea recunoaºterii,
remodelãrii proceselor, evenimentelor, lucrurilor ºi revenirii pânã
când fapta va fi pozitivã... ceea ce determinã îndreptarea ºi
remodelarea unei civilizaþii aproape din te miri ce.
Necesitatea
Necesitatea este un termen folosit doar în mod teoretic.
Aproape nimeni nu-ºi recunoaºte necesitãþile, toþi excelãm prin a
le umfla ºi prin a cere mai mult decât avem nevoie. De ce? Fiindca
ºtim ºi aºa cã nu vom obþine nimic. Este iarãºi un preludiu al
situaþiei incredibile generate de lipsa de educaþie, de cunoaºtere,
de experienþã ºi de câte ºi mai câte... Totuºi, necesitatea este
realã, permanentã, determinând factorul de responsabilitate.
Putem spune cã din necesitate în necesitate poþi ajunge la cele
mai deosebite valori, bogãþii, demnitãþi ºi de ce nu? Toate la un
loc. Dar, faptul cã nu se þine cont de realitate, decât în mod for-
mal, se genereazã degenerãri.
În Biblie avem o lege formidabilã: ZECIUIALA, dar ºi
aceasta este perimatã ºi preluatã la modul formal ca ºi cum n-ar
exista. Suntem îndreptãþiþi sã aducem indicii clare. La ora actualã
marea majoritate a populaþiei trãieºte dintr-o continuã pierdere,
se mai poate spune cã plãtesc de zece ori mai mult, ceea ce
denotã ca au furat sau delapidat. Este ºi firesc, prin necunoaºterea
legii, a realitãþii faptelor, cerând mai mult decât au nevoie, vor
pierde ºi ceea ce au. Culmea este cã totuºi se poate trãi ºi din
nimic. O astfel de viaþã este anonimã, fãrã nici un sens, în care ºi
proiectele evoluþiei sunt amânate pentru alte încarnãri, dar
amânarea nu este o metodã, fiindcã plãþile trebuiesc duse la capãt,
efectuate, scadenþa fiind din momentul când s-a declanºat
problema.
106
Monada faptã -necesitate constituie o oglindire a
propriei vieþi
Sã presupunem cã nu avem acces la Tabla de Smarald (sau
Legile Kybalion), dar avem cel puþin monada formatã din: faptã-
necesitate. Acestea sunt cel puþin în jurul nostru, le determinãm,
ele existând ca o oglindire impresionantã a propriei vieþi. Dar nici
ele nu sunt luate în serios. Sã fie alimentaþia de vinã? Pentru noi,
aºa cum am mai spus, alimentaþia denaturatã înseamnã în primul
rând a nega Legea vieþii. Faptele ne contestã deja în urma unei
alimentaþii denaturate. Necesitatea devine mereu mai dramaticã
prin faptul cã mâncãm mai mult decât avem nevoie ºi de aici alþii,
din alte þãri, sunt nevoiþi sã moarã de foame. Ca un corolar,
alimentaþia denaturatã genereazã starea de anestezie, de
uitare, de nepricepere, de beþie ºi câte ºi mai câte, ceea ce
determinã un nivel intelectual atenuat: mimetism, acceptare,
remanenþe, atavisme, tradiþii, toate generând interesele ce
sunt determinate de instinctul de conservare. Aºa cum s-a
mai spus, pentru cei ce au evadat, s-au deschis cerurile, sunt în
faþa luminii ºi încetul cu încetul se obiºnuiesc cu strãlucirea ei ºi
încep sã-i cerceteze amãnuntele.
Ieºirea din labirint

Un gest aparent banal de a mânca preparate ce n-au fost
afectate prin temperaturã ne pune un semn de întrebare sau ne
pune pe gânduri. Sã fie singur acest parametru, temperatura, cel
ce deterioreazã o civilizaþie, o viaþã a unui nevinovat? Pentru
evadaþii tradiþiei alimentare viaþa devine dintr-o datã realã, placutã,
cu un limbaj calm, armonios, rãbdator, din care continuu derivã
certitudini. Oamenii care cosumã hrana vie nu mai pierd timpul
cu gãtitul ºi cumpãratul, cu digestiile ºi cu bolile, se vãd mai
eliberaþi, le rãmâne timp pentru a citi, a discuta, a medita, pentru
a-ºi verifica cât mai multe ºi mai deosebite experienþe, fiindcã se
simt datori sã verifice ºi nu sã le accepte.
În fine, suntem deja în posesia cãii, aºa cum spunea Isus:
Eu sunt Calea-Lumina-Adevãrul. E interesant cã ºi aici este
vorba de o triadã. Astfel, putem admite cã Isus folosea logica
triadei ºi nu logica dualitãþii, tipicã materialismului ºi senzorialitãþii
care, decât deloc, este bunã pentru a ne învârti prin planul fizic.
Despre cale vom discuta în 17/D ºi E, când ne vom ocupa de
Astrologie. Rezultã cã alimentaþia, în particular cea naturalã, nu
107
se reduce la produsul în sine, fenomenul mâncarii devenind o
cale de ieºire dintr-un labirint, dintr-un deºert, din ceva pe care-
l vom putea califica dupã ce ne-am detaºat clar de o astfel de
experienþã.
Alimentaþia naturalã -pretextul unui text holistic

Educaþia este formalã, dar autoeducaþia conþine un sens
propriu. Este simplu: societatea ne poate instrui, iar devenirea
elementelor particulare, a talentelor, calitaþilor, personalitãþii se
obþine prin autoeducaþie. Aceasta nu este posibilã într-o stare de
anestezie, când orizontul este un continuu trecut, determinat de
sensuri ºi impulsuri repetive, monotone, plictisite, cauzate de lipsa
de rãbdare ºi de atenþie. Din contrã, alimentaþia naturalã este
numai tinã, adicã pretexul unui text holistic. Percepem încetul cu
încetul cã suntem prin corpul fizic într-o manifestare, iar acesta
este în realitate doar un înveliº. Trãim deconspirarea ºi reabilitarea
conºtientului într-un mod atât de simplu ºi de curios, când sunt
sute de cãrþi cu tematica evoluþiei: prin yoga, martirii lui Yehova,
bahai,... ºi totuºi în nici una nu gãsim un sens iniþial. Putem
conchide cã autorii nu ºtiu încã despre consecinþele alimentaþiei.
Tocmai de aceea este fireascã deruta celor care citesc articolele
noastre ºi nu gãsesc nici o referire, în nici o altã direcþie. Poate
de aceea le trateazã cu indiferenþã ºi trec pe lângã ele. În schimb
cei care au avut naivitatea ºi curajul sã o facã ºi pe aceasta, au
descoperit spre suprinderea lor cã lucrurile încep sã devinã mereu
mai vii, cã viaþa are un sens, cã el însuºi este propriul sãu
Învãþator. Departe de noi sã criticãm cãrþi ale unor autori de o
faimã inimaginabilã, dar se poate ºi trebuie sã avem în vedere
extraordinarul. Pentru mine, învãþãtor a fost Lobsang Rampa
împreunã cu prietenul ºi învaþãtorul sãu, Mingyar Dondup, lor le
aduc toatã recunoºtinþa ºi iubirea mea. Dar, nici în lucrãrile lor, n-
am descoperit sensul alimentar ca pe un apex, sorginte sau punct
iniþiator.
Nu trebuie sã fim stânjeniþi cã la gândul cã facem parte dintr-
o altã epocã cu valori ºi referinþele particulare, diferite de epocile
anterioare. Curajul implicã respectul înaintaºilor prin a-i continua
la propriu, nu formal. Ceea ce am realizat în aceºti ºapte ani sunt
lucruri inedite, chiar pe noi multe aspecte ne-au luat prin
surprindere...Tocmai de aceea ne simþim datori sã iniþiem pe
oameni, care aºa cã am mai spus, nu ºtiu, nu pentru cã nu vor.
108
Cei care nu vor, se dau de gol, fiindcã bagajul karmic nu le permite
sã nu-ºi plãteascã datoriile. A fi sãnãtos nu se referã la o situaþie
anatomicã. Aceasta este în evoluþie continuã ºi creazã în mod
firesc, de multe ori, situaþii ironice. Manifestãrile patologice ne
deruteazã deoarece în realitate sunt simptome ale evoluþiei ºi
transformãri ale organelor, deci aºa cum vin, tot aºa trec. Unii
medici intervin, dând peste cap aceste procese. În cazul bolilor
karmice situaþia se agraveazã entitatea este pur ºi simplu redusã
la un simplu mecanism ºi acesta trebuie sã-ºi reia ciclu la
încarnarea urmãtoare.
Vibraþia- nota de armonie ce determinã imaginaþia

Tot ce se poate este posibil, altfel nu putem face ceea ce nu
ne putem imagina. Imaginaþia, bunã sau rea, este deja realizatã,
urmând manifestarea ºi materializarea. Dar pentru a avea o
imaginaþie pozitivã, civilizatã suntem determinaþi de gradul de
vibraþie, acesta fiind nota de armonie a corpului fizic de care nu
putem face abstractie materialistã. Dacã vibraþiile sunt joase prin:
melancolie, tristeþe, obosealã, acestea se traduc prin imaginaþie
rãutacioasã, violenþã, a fi permanent împotriva celorlalþi, ca ºi
cum ei sunt de vinã. Deruta conduce la un haos, iar prin
generalizarea situaþiei la o masã de zeci de milioane de entitãti
apare tabloul actual în care care mai de care cautã sã-ºi deter-
mine cele mai joase vibraþii.
Alimentaþia naturalã ne scoate în 21-28 de zile din negurã ºi
haos. Fãrã a fi obligaþi la sacrificii ºi ritualuri ciudate, efortul se
reduce la bunul-simþ. Mai ales cã avem asemenea articole la
îndemâna ºi sub privirile noastre mirate nu ne mai rãmâne decât
sã considerãm cã mingea este în terenul nostru, dacã nu chiar în
poartã ºi atunci este neplacut. Urmeazã ca, pe parcursul anilor
viitori, consecinþele sã fie mereu mai aspre, pentru ca oamenii sã
decidã dacã alimentaþia naturalã are vreun sens sau nu.
Pentru mulþi rezolvarea este simplã, realizându-se depaºirea
cu brio. Astfel, dacã faptele corespund cu necesitatea, rezultã o
amplificare ºi de aici mersul înainte, simplu. Ne vedem în mod
responsabil faptele ºi facem tot posibilul pentru a elimina pe cele
negative în favoarea celor pozitive, respectând necesitatea care
ne indicã momentul prielnic de acumulãri ºi bogaþie atât spiritualã,
cât ºi materialã.
Este greu când eºti în realitate împotriva acestor lucruri ºi
109
mai ales dedicându-te pentru a convinge ºi pe ceilalþi cã
alimentaþia naturalã este o aiurealã. Aspectul se numeste
rãzbunare, karma va fi ºi mai pe mãsura faptelor determinate.
Trecem într-o civilizaþie despre care filozofii tac, pentru care
oamenii de ºtiinþã au conturat numai fondul tehnologic. Preoþii
sunt uitaþi de evenimente ºi de prezent, când ei ar putea determinã
cu o bunã cunoaºtere ceea ce trebuie ºi lipseºte: credinþa. Este
dureros, dar trebuie sã ne pronunþãm. Dacã cineva n-a ajuns la
credinþã, nu poate inspira sau realiza în ceilalþi aºa ceva. Este un
fapt ºi acesta spune cã preoþii nu sunt credincioºi, astfel ei trebuie
sã rãscoleascã temerile ºi factorul de necredinþã(?!), ceea ce
devine nu scandalos, ci un act criminal al existenþei. Alimentaþia
naturalã, aºa cum este determinatã de armonia naturii, determinã
o armonie a universului uman, în aºa fel încât lucrurile revin de la
sine într-o realitate pentru care este firesc sã ne mirãm, sã ne
punem întrebarea: cine ne-a ascuns acest fapt atât de simplu
ºi atât de sincer?
110
AUTOEDUCATIA SI JURNALUL
Despre jurnal vom avea o literã întreagã. Aici este locul critic
al educaþiei ºi pedagogiei moderne, lucru mai neaºteptat fiind cã
nici o culturã din lume nu s-a dedicat acestui instrument. Suntem
suprinºi de acest fapt, ca ºi în cazul alimentaþiei naturale, în care
Elta Universitate a reabilitat acest sector ce determinã încetul cu
încetul sensul lucrurilor, al vieþii ºi mai ales al deconspirãrii ºi de
aici descoperirea sinceritãþii ºi totodatã a responsabilitãþii.
Ce rol are jurnalul în cazul consumãrii alimentaþiei natu-

rale?
Toatã lumea ºtie sã scrie, dar nimeni nu scrie... Ce rol are
jurnalul în procesul de descoperire ºi de trãire prin alimentaþia
naturalã? Scoteam în evidenþã mai înainte: factorul de trezire,
de comunicare ce devine în acest caz mereu mai intens ºi
mai impresionant. Omul este o fiinþã comunicativã. Dacã ar
putea, ar vorbi tot timpul ºi chiar aºa face. Dacã nu vorbeºte
gândeºte. Chiar ºi când doarme, în visele lui este într-o
permanentã comunicare. Educaþia nu este în stare ºi nu se dedicã
unor transformãri profunde în devenirea entitãtii, mai ales cã ea
la ora actualã este materialistã ºi are deja asigurate limitele ce
nu fac decât sã aprofundeze ceva ce nu duce prea departe. În
societate învaþãm sã scriem, dar nimeni nu ne spune la ce avem
nevoie de atâta trudã ºi chin. Acum ni se pare firesc scrisul, dar
atunci când trebuia sã facem linii ºi bastonaºe, sã memorãm
aceste simboluri grafice, acest lucru ni se pãrea aproape imposibil.
De ce am învãþat? Fiindcã este absolut necesar. Este uimitor cã
apostolii creºtini solicitau educaþie prin învãþãtor, prin cãrþi, prin
scripturi, prin rugãciune, în biserici ºi temple prin predici. În aceeaºi
ordine de idei, apostolii lui Mahomed, -trimisul lui Alah, proroceau
credincioºilor sã scrie, fapt de-a dreptul fascinant. Islamul din
pãcate nu este cunoscut decât prin faþetele care convin bisericii
creºtine.
Scrisul depãºeºte racila vieþii materiale

Scrisul este un mod miraculos de a vorbi, de a comunica,
fãrã sã deschidem cavitatea bucalã. Gura reprezintã un dispozitiv
mecanic care articuleazã sunetele. Ea reduce vibraþia iniþialã prin
111
coborârea sa pânã la cele mai joase dizarmonii. Se ºtie cã
vibraþia,- la nivel mental-, are bilioane de oscilaþii pe secundã, în
timp ce articulaþia dacã ajunge la 20 de mii de oscilaþii pe secundã.
Dacã am putea mai mult, n-am mai auzi. Scrisul depãºeºte
aceastã racilã a vieþii materiale. Jurnalul nu este o operã literarã,
nu necesitã studii ºi talente deosebite, constituind un instrument
la îndemâna oricui, oricând ºi oriunde.
Educatorii noaºtri nu suflã o vorbã despre jurnal, care
determinã autoeducaþia. Probabil colaborarea se situeazã la
nivelul de concurenþã. Educaþia nu poate sã ne opreascã sau sã
ne interzicã acest instrument, poate tocmai pentru cã lipsa ei ni-
l solicitã. Oamenii nu ºtiu, nu pentru cã nu vor. În fine, în procesul
alimentaþiei naturale rezultã o expansiune spiritualã,
informaþionalã, prin dorinþa de a cerceta ºi a discuta despre
fenomenele ºi transformãrile la care participãm. Prin
particularizare ne putem detaºa, urmãri îndeaproape aceastã
suitã.
În situaþia pauzelor, jurnalul devine un lucru uimitor, avem
timp ºi mai mult, fiindcã nu mai mâncãm ºi spre uimirea noastrã
descoperim noi valenþe ºi posibilitãþi fascinante ale realitãþii.
Suntem într-o astfel de pauzã de patru zile, n-am mai introdus
nimic în cavitatea bucalã pentru a mesteca. Deja este ora 1.19,
în data de 4 februarie, alãturi Irina lucreazã pentru redactarea
acestor litere ale lui 17. Dacã ea mai deschide frigiderul, este
pentru a da lui Hanni de mâncare, -aceasta este cãþeluºa noastrã
ce are doar trei luni ºi mãnâncã natural. Nu ne batem joc de ea,
ci îi menþinem sãnãtatea ºi bucuria de a se juca tot timpul. Pe ea
n-am supus-o acestor pauze. Pauza dureazã 7 zile, deci pânã
pe 7 februarie, când trebuie sã mâncãm, pentru cã este revelionul,
trecerea de la anul ªobolanului la anul Bivolului. Împreunã cu
miliarde de asiatici ne alãturãm acestor minunaþi oameni ce sunt
atât de aproape de dimensiunea credinþei dinamice ºi aplicative.
Alimentaþia naturalã -detaºarea de handicapul uitãrii

De patru zile cã s-ar spune n-am mâncat ºi ne simtim atât de
bine. Ne întrebãm chiar ce rost ar avea sã mâncãm, când nu
simþim nimic în plus sau în minus, poate doar în sensul economiei.
Întradevãr, la inflaþia actualã preþurile se resimt mereu mai dra-
matic pentru cei 23 de milioane de români. Totuºi, mii de oameni
112
din toatã þara sunt în pauzã sau consumã alimentaþie naturalã,
ceea ce reduce cu mult cheltuielile ºi eliminã necesitatea vreunui
medicament.
Acum, în special la Bucureºti, oamenii suferã de viroze
respiratorii ºi practic nu au bani pentru medicamente, fiind pur ºi
simplu condamnaþi la suferinþã ºi disperare. ªi cine este de vinã?...
Ne mai aprindem un Carpaþi ºi ascultãm muzicã, mai sorbim
homeopatic din ceaºca cu cafea fãrã zahãr. Ne vom relaxa vreo
120 de minute, dupã care ne continuãm cercetãrile ºi travaliul
firesc al unei evoluþii simple, ne mai uitãm la câte un serial sau
un film bun la tv, la ºtirile ce sunt necesare cunoaºterii.
Suntem deja în urma unui jurnal, ce în cazul nostru este total
particular. Îl scriem de aproape 39 de ani ºi am ajuns doar la
volumul 200, deºi nu stãm sã scriem tot timpul. Mai avem
conferinþe, întâlniri, cursuri ºi atâtea alte treburi minunate ce
conduc la o deconspirare a materialismului. Autoeducaþia este
generatã de performanþele autoimplicãrii, ieºirii din comun, din
stereotip, din plictiseala ordonatã prin miºcarea unor evenimente
aritmetice ºi liniare fãrã un sens sau o alternativã, alta decât a
morþii.
Jurnalul este principalul instrument al autoeducaþiei. El
consumã un timp care, prin trecerea la alimentaþia naturalã, apare
în plus. Omul este permanent avid, nu vid de informaþie.
Cunoaºterea determinã eliberarea, când simþim într-adevãr
miracolul credinþei ca un factor absolut al civilizaþiei. Ea revine cu
o dimensiune performantã în care ne regãsim ºi definim meritul
real. Prin jurnal ºi prin consumul alimentaþiei naturale apare
individualizarea ºi imacularea. Cele douã elemente definesc fiinþa
excelentã, permanentã, continuã, armonioasã, optimistã,
rezonabilã, rãbdãtoare ºi dornicã de colaborare.
Din faptul neînþelegerii alimentaþiei naturale derivã un

adversar cosmic imaginar
Lipsa instrumentului-jurnal determinã un handicap, omul este
frustrat de comunicare, gândurile sunt vorbe-n vânt. Am vrea sã
le sesizãm mai profund, sã le vizualizãm. Acest lucru îl obþinem
prin jurnal. Nu este obligatoriu pentru scrierea jurnalului sã apelezi
la alimentaþia naturalã, dar, în acest caz, devine mai stringentã
necesitatea de a urmãri îndeaproape cele mai impresionante
raportãri, sorginte sau experienþe. Prin analiza ºi sintetizarea lor,
113
prin descoperirile medierii ºi semimeditaþiei se deruleazã un câmp
larg de acþiune ce îndepãrteazã starea de reacþiune.
Suntem în formula divinã ºi trãim în materia redusã la
materialismul ce de la o zi la alta devine mereu mai ironic ºi lipsit
de cunoaºterea absolutului. Jurnalul dã posibilitatea -dupã o
experienþã de cel puþin ºapte ani- de a comunica împreunã cu
alte dimensiuni ºi alte civilizaþii. Tocmai de aceea, ne-a fost uºor
sã reevaluãm alimentaþia la dimensiunile celei naturale ºi sã
elucidãm astfel, pentru prietenii noºtri, aceste informaþii.
Dupã cum se vede, nu formãm un ideal sau o ideologie, o
normã sau altceva, ci punem laolaltã mai multe date ce deteminã
o minunatã tehnologie, necunoscutã în celelalte þãri. Trebuie într-
adevãr sã fim modeºti, dar sã nu cãdem în plasa ridicolului
modestiei neavenite. Suntem în faþa unei descoperiri lejere,
accesibile oricãrui om. Din faptul neînþelegerii sale derivã un
adversar cosmic imaginar. Tipurile de alimentaþii studiate aici sunt
valabile ºi în alte civilizaþii ºi aici nu ne referim la planurile subtile,
ci tot la planul fizic, la alte planete unde existã fiinþe similare cu
noi, iar noi la fel cu ele, acolo nu existã spitale sau bãtrâni, copiii
sunt extrem de puþini, oamenii trãind continuu, trecând dintr-o
civilizaþie într-alta pentru o continuare a evoluþiei cât se poate
mai mult. Aceste rânduri ni se par utopice, cel puþin decât deloc
este bine ºi aºa. Lucrurile acestea se pot revela prin alimentaþia
ce ne detaºeazã de handicapul uitãrii, al anonimatului ºi al fricii
de noi înºine, de existenþa de viaþã. Ceea ce se întâmplã pe
aceastã planetã este incredibil pentru prietenii din alte sisteme
planetare, tot aºa cum cei de aici nu sunt în stare sã creadã în
existenþa altor planete locuite, sau dacã tot fac acest efort, vor
vedea în aceºti oameni numai rãzboinici, numai invazii ºi situaþii
violente. Mai multã violenþã decât pe Geea nu existã.
Remodelarea formalului sau violenþã ºi temeri?

Autoeducaþia ne este la îndemânã, dar nu este un sfat, ci un
instrument pragmatic de a ne detaºa prin alimentaþia naturalã.
Acest aspect este mai pregant, fiindcã prin acestã alimentaþie
timpul liber devine mult mai mare; trebuie ºi nu întâmplãtor sã-l
avem, nu mai suntem în ceaþã ºi întuneric, din contrã avem
certitudini ºi confirmãri, relevante în sensul recunoaºterii, ce
determinã cunoaºterea ºi aceasta la rândul sãu -credinþa. Jurnalul
poate lua din acest timp în medie trei ore, în care trãim prin noi
114
înºine, spunându-ne ºi deconspirându-ne trãiri pentru a le da
curs mai frumos ºi mai bine. Atunci când suntem sãnãtoºi, energia
este inepuizabilã, dispãrând spectrul bãtrâneþii ºi impotenþei. Aºa
cum vom vedea în celelalte litere ale lui 17, preluând informaþia
despre alimentaþie, autoeducaþie, control erotic, determinãm
continuitatea, dispariþia bãtrâneþii ºi implicit a morþii. Chiar aºa sã
fie? Bineînþeles. Siguranþa este determinatã de manifestarea
vibratorie mereu mai înaltã ºi o calitate deosebitã a vibraþiilor
este acumularea: astfel ele devin de la o zi la alta mereu mai
mari. Formalul este minimalizat ca scenariu, putând fi modelat ºi
remodelat prin jurnal, pentru a fi mai fericiþi ºi a da un sens ben-
efic vieþii.
Alimentaþia naturalã este numai un pretext, ceea ce deschide
ea este o suitã inimaginabilã pentru cel ce aude prima datã despre
asemenea alimentaþii; spun cã are dreptate, fiindcã în violenþa
noastrã am învãþat sã ne aparãm, sã vedem în ceva ce n-am
mai auzit sau n-am v ãzut ceva împotriva noastrã. Curajul minim
sau a-i vedea pe cei ce au depãºit asemenea momente devine
din capul locului un prilej de meditaþie ºi mai bine-zis de a pleca
la drum ºi, cu rãbdare, sã edificãm un sens meritoriu despre
normalitatea la îndemâna oricui.
Acum este iarnã, sunt boli ºi insuficienþe. Suferinþa milioanelor
de oameni, cãrora, pe de o parte li se ascund adevãruri, iar pe
de altã parte orgoliul ºi ignoranþa fiecãruia contribuie la aceste
suferinþe ce în realitate sunt pur ºi simplu puerile, ridicole ºi
gratuite, ne costã mereu mai mult. Autoeducaþia readuce în
prim-plan sensul ºi responsabilitatea omului, jurnalul
edificând ºi localizând factorii de manipulare ºi de cãutare.
Experienþele se extind nebanuit. Avem nevoie de ceea ce ne dã
un sens ºi mai ales bucuria accesibilã ºi simplã prin sinceritatea
operaþiilor. Suntem tentaþi pentru moment sã credem aceste
rânduri, dar nu, rãmâi prietene cu tine însuþi ºi decide, acest
lucru înseamnã sã te intrebi pe tine însuþi dacã alegi moartea
sau viaþa, viaþa deja existã, dar moartea poate fi ceea ce, în
realitate, doreºti.
115
PAUZA SI SEMIPAUZA
Se vede la cei ce folosesc pauzele alimentare o anumita dozã

de frustrare, mai ales pentru începãtori, cãrora se atrage atenþia
sã nu practice de prima data o pauzã de ºapte zile, ci de la o lunã
la alta, din aproape în aproape, sã ajungem la dimensiune a pauzei
de ºapte zile. Frustrarea e de domeniul ispitei. Pentru cã, vãzând
pe ceilalþi mâncând, apare gândul sau forma-mentalã de gust.
Este suficient un film în care personajele mãnâncã sau o discuþie
despre mâncare. Pentru începãtori, o asemenea situaþie este
descurajantã sau determinã un zid împotriva calificãrii într-un
proces firesc. Dupã aproape un an de practicã, o perioadã de cel
puþin zece lunaþii, organismul se aºeazã, se detaºeazã. Prin jurnal
se desconspirã deja procese particulare ºi totodatã ele se dezvoltã
lor prin autoeducaþie, prin recunoaºtere ºi remediere în sensul
conºtientizãrii acestui proces.
Dacã alimentaþia naturalã creazã un ºoc, constituind o
descoperire deosebitã, tot aºa ºi pauza, (prin termenul de pauzã
înlocuim cuvântul post,) determinã experienþe noi, dimensiuni
neaºteptate ºi identificarea cu viaþa dedicatã descoperirii lui SE
POATE. Se poate într-o simplitate nebãnuitã. Aspectul determinã
deja revenirea asupra normelor biologiei, anatomiei, digestiei,
alimentaþiei, transformãrii la nivel mental deosebite ºi nebãnuite.
Faþã de post, aici întâlnim ritmicitatea ºi colaborarea cu sistemele
Astrologiei. Prin pauzã întrãm într-o armonie celestã, atunci
când Luna este în ultima fazã, ea este deja mai slãbita în sensul
susþinerii unor procese de eliminare ºi digestie. Sã nu uitãm ca
digestia este un proces de naturã lichidã, deci se aflã sub influenþa
Lunii. Astfel, descoperim prin pauzã un moment de relaxare
propriu-zis pentru organism care ºi aºa trãieºte din cicluri,
ritmicitãþi, care nu pot fi determinate în mod materialist. Corpul
fizic nu are noþiunea conceptului de timp: dacã n-ai mâncat o mie
de ani ºi mãnânci azi, pentru el procesul este tot atât de firesc,
ca ºi cum ai fi mâncat cu câteva ore înainte. De altfel, sã nu
uitãm cã procesul alimentar este o iluzie, reducâdu-se desigur la
un factor mental.
116
Pauza
Pauza este similarã cu alimentaþia de gradul trei, necesarã
celor destul de avansaþi în alimentaþia naturalã, (se subînþelege
cã ea intervine dupã alimentaþia de gradul doi). În procesul de
evoluþie voinþa, forþa, tendinþele egoiste, precum ºi sãrirea unor
etape provoacã frustrãri dramatice ºi accidente, entitatea
devenind fricoasã, rudimentarã, elementele pe care le-am amintit
determinând o încarnare iremediabil pierdutã pânã la urmatoarea.
Natura este complexã, dar niciodata complicatã. Trebuie sã avem
clar în minte aceste principii prin jurnal, care ni le determinã încetul
cu încetul, prin ani de scris în liniºtea sa. În acest fel ne
desprindem de senzorialitate, de reacþii, de motive egoiste, de
ignoranþã care se reduce mereu. În acest moment entitatea se
întâlneºte cu propria sa responsabilitate, autoconducere ºi prin
reîncadrare în sensul evoluþiei.
Alimentaþia genereazã ieºirea din latenþã a sistemului limfatic,
care menþine viaþa într-o limitã extrem de redusã în cursul
consumului de alimentaþie denaturatã. Devitalizarea ºi lipsa de
enegie vor produce în timp moartea corpului fizic. Din contrã,
dupã un timp de practicã a alimentaþiei naturale ºi prin depãºirea
celor douã trepte (grade) alimentare, asimilãm un factor de
cunoaºtere ºi totodatã cel de sãnãtate. Corpul fizic este pregãtit
pentru lansare, pentru propria sã viaþa.
Yoghinii cunosc respiraþia ca pranayama, dar sã-i punem
simplu: respiraþie. Am depãºit deja faza de a crede cã oxigenul
întreþine viaþa ºi descoperim cã ceva mai apropiat de adevãr este
azotul sau substanþele alcaloidice, care au la bazã azotul. Se
ºtie cã aerul conþine 70% azot. Teoriile nu se popularizeazã, pentru
cã savanþii au prea mult de lucru cu ceea ce au dat deja peste
cap. Nici azotul nu este protagonist, el constituind o etapã în
transformãrile ethericului.
Adevãrata alimentaþie este respiraþia

În fine, prin propria experienþã naturistã, am sesizat cã
adevãrata alimentaþie este respiraþia. În cursul ei, se manifestã
un proces subtil localizat în dreptul celor douã narine. Astfel,
ethericul este disociat din monadã în douã energii: masculinã si
femininã, circulând în douã canale (sau nadisuri) separate. La
început ele urcã pânã la Ajna, dupã care se suprapun în dreptul
117
Vishudei coborând spre Muladhara, mai exact în apropierea lui
Kundalini. Dupã ce au trecut prin dreptul fiecãrei chakre, în zona
sacralã, unde se afla ªarpele de Foc, se opresc la bãrbaþi în
zona testiculelor, iar la femei -în dreptul ovarelor. Vom avea ocazia
sã discutãm într-o literã a lui 17 problema sexului, care se
suprapune cu tematica respiraþiei. În dreptul fiecãrei este
poziþionatã o glandã endocrinã. Dealtfel, aceste lucruri au mai
fost abordate în revista noastrã, dar prin revenire ne fixãm mai
clar aceste noþiuni. Acest lucru este necesar, deoarece constituie
fenomenul crucial al existenþei în plan material. Trebuie ºi iar
trebuie sã aprofundãm acest gen de informaþii, pentru a putea
conºtientiza fenomenele ce constituie evenimente la scarã
cosmicã. În lipsa cunoaºterii ºi a conºtientizãrii lor, riscãm sã
denaturãm metoda pauzei, degenerând-o pânã la un chin ºi pânã
la înfãptuirea unui ridicol al voinþei, fapt ce nu va duce nicãieri.
Prin coborârea vibraþiilor se extrage din curentul etheric, prin
nadisurile respective: de altfel Pingala ºi Yda, o substanþã, un
lichid, ce constituie mediul întregului organism, aceasta limfa este
celularã ºi intracelularã. Ea este cea care se transformã în celule,
sisteme organice, sistem osos, fãrã sã o mai lungim, este hrana,
este ceea ce determinã corpul fizic. Alimentaþia naturalã n-a fost
decât un mobil, un pretext, o etapã prin care am remediat structura
anatomicã corpului, ajunsã într-o stare tragicã prin asimilarea
unor produse contrare vieþii, destule de moarte pentru a muri
precum ele, cine ridicã sabia, de sabie va muri. Pauza genereazã
o amplificare a transformãrilor ethericului. Astfel, energia ethericã
nu mai este consumatã pentru a remedia tragedii provocate de
digestia produselor denaturate, ci pentru însãnãtoºirea unor
þesuturi, organe ºi întãrirea organismului. Pauza întreþine la modul
cauzal întregul organism.
Prin pauze ne apropiem tiptil de sensul existenþei divine

Spuneam mai devreme cã gustam homeopatic din cafea fãrã
zahãr, din care se ia cât mai puþin doar pentru umezirea buzelor
ºi simþirea gustului. Menþinem o picãturã în zona glandelor
salivare. Aici se desfãºoarã un proces uimitor de simplu: limfa
transformã substanþa intrusã tot în limfã. Vã solicit puþinã atenþie.
Prin prelucrarea unei substanþe cum este cafeaua (denaturatã)
limpha devine denaturatã, în loc sã construiascã, ea distruge.
Nu, nu ne contrazicem.
118
Procesul pauzei nu este un paradox, ci o strategie întradevãr
neaºteptatã ºi necunoscutã experienþei noastre. Corpul fizic
trebuie adus încetul cu încetul la parametri cosmici pânã când
va putea suporta energiile ºi prezenþa elementelor cauzale. Pentru
a construi piramide - ca cele din Egipt- nu trebuiau puteri cosmice,
ci sã fi liber, credincios.
Pauzele sunt etape prin care ne apropiem tiptil de sensul
divin al existenþei, dar atragem atenþia cã trebuie sã avem rãbdare,
fiindcã începând cu gradul doi de alimentaþie am ieºit din circuitul
încãrnarii întâmplãtoare, suntem în prima fazã de eliberare ºi
avem o dozã de cunoaºtere prin jurnal. Totul este un eveniment
mental ce lucreazã cu informaþie propriu-zisã. Vom reveni la
mental într-o litera a lui 17. Cafeaua este un stupefiant, iar acestea
au la bazã alcaloizi, substanþe foarte apropiate de etheric, care
prin intermediul limfei este în manifestare fizicã, un fel de
semietheric. Vom vedea cã ºi respiraþia iese încetul cu încetul
din rol ºi vom înþelege de ce unii yoghini îºi permit sã se
odihneascã, se lasã îngropaþi, fãrã posibilitatea de a respira.
Respiraþia este doar o etapã, fiindcã ethericul nu trebuie tranformat
în limfã, el trebuie ºi este bine sã fie folosit direct. Astfel, fiecare
chakrã îºi extrage din globulele de vitalitate (steluþe-verzi, adicã)
segmentul particular ei. Amãnunte despre astfel de procese nu
sunt indicate, ele trebuie particularizate. În mare am trecut în
revistã subiectul, sã ne ocupãm în continuare de semipauzã.
Semipauza
Se ºtie cã un lucru mare sau mic, tot lucru este. Dimensiunile
sunt concepte în cunoaºterea absolutã. Pentru eltiºtii aflaþi în
pauzã sunt necesare eforturi supraomeneºti pentru a-ºi învinge
pasiunile, poftele, dorinþele. Ei reuºesc în cele din urmã, dar, dupã
cele ºapte zile îºi iau revanºa, mâncând cantitativ. Rezultã un
ºoc pentru corpul fizic, ºi aºa cum am mai spus, ºocurile, voinþa,
eroismul, nu sunt constructive pe parcursul evoluþiei, ci din contrã,
pentru involuþie. Trebuie sã evitãm asemenea accidente. În urma
unei pauze corpul fizic este relaxat, cavitatea abdominalã este
aproape liberã, sistemul limfatic devine normal dar trecerea de la
pauzã la o cantitate alimentarã reduce la zero ameliorãrile
discutate anterior.
În Elta se prescrie o metodã ce depãºeºte pauzele
alimentare: semipauza. Dupã cele ºapte zile de pauzã se poate
119
mânca maximum 70-100 gr de materie naturalã în 24 de ore; nici
mâncare, dar nici pauzã. Procesul devine cu timpul mai subtil,
dispãrând de la sine pasiunea, dorinþa de a mânca. Se contureazã
gradul trei de alimentaþie: ambrozia ºi nectarul, (hrana zeilor),
abrozia ºi nectarul fiind alte denumiri pentru cele douã polaritãþi
ale ethericului: yin ºi yang.
Pauzele de ºapte zile determinã o experienþã cumulativã. Într-
un an se poate spune cã pauza a durat 84 de zile ºi chiar aºa ºi
este. Nu existã noþiunea de timp. Organismul determinã o stare
de continuitate. Cele câteva zeci de grame trebuiesc dizolvate în
partea din faþã a cavitãþii bucale, unde este zona de întâlnire cu
limfa. Se poate mânca, dar trebuiesc exact acele produse care
au o remanenþã, gusturi cât mai diferite pentru a scãpa de ele.
Prin dezvoltarea imaginaþiei putem ajunge la un factor uimitor,
fiind de ajuns sã ne imaginãm un gust, pentru a-l simþi gurã ºi a
ne sãtura de el. Este doar limfa care s-a transformat în ceea ce
mentalul îºi doreºte: Faca-se voia Ta, Doamne.
Revenim la aspecte mai apropiate de stãrile noastre din 4
februarie. Alimentaþia, fie ea naturalã, este doar o etapã între
etape. Bucuria survine când determinãm un sens. Acesta devine
calea ºi frumuseþea existenþei într-un mod sincer. Suntem uimiþi
de simplitatea acestor realitãþi care sunt scrise în atâtea cãrþi,
dar metaforizate. În cazul alimentaþiei denaturate ºi când spun
aceasta, mã refer la starea de anestezie, nu reuºim sã vedem.
Doar cine are ochi va vedea. Alimentaþia naturalã ne deschide
ochii propri, lumina devine realã prin bucurie ºi sãnãtate, prin
întoarcerea la Tãtãl, care ne-a aºteptat destul...
120
SACRIFICAREA COPIILOR PE ALTARUL

MATERIALISMULUI
Nu mi-aº fi dorit niciodatã sã scriu rândurile acestea.

Realitatea nu comenteazã ceea ce faptele sfideazã. Ceea ce
suntem nu are corespondenþã în demnitatea vieþii. Credinþã
sincera, pragmaticã, nu cea osificatã ºi tradiþionalã ne-ar putea
ajuta sã ne ajutam. În privinþa alimentaþiei copiilor, totul se re-
duce un haos al premeditãrii unui genocid.
Pãrinþii sunt copiii ce au uitat replica vieþii; ei se simt datori sã
se copieze între ei, au primit ºi dau mai departe o alimentaþie
sufocantã, cantitativã ºi proteicã. Ei nu sunt în stare sã cearã un
kilogram de proteine la mãcelarie, ci carnea cea mai bunã.
Ignoranþa este disimulatã sub aspectul iubirii copiilor propri.
Aceºtia, la rândul, vor deveni pãrinþi ºi vor face la fel. Toate
definesc un sistem al unei civilizaþii primitive care-ºi întunecã orice
perspectivã.
Medicii sunt în spatele pãrinþilor pentru ca ei sã nu facã cumva
vreo greºealã. Copiii sunt astfel condamnaþi în mod iremediabil
la suferinþã. De ce sã nu se obiºnuiascã, -de la vârste mici, -
pentru viaþa plinã de suferinþe? Izul religios, primitiv ºi rãzbunãtor,
-un fel de inchiziþie casnico-tradiþionalã, -completeazã tabloul,
bãnuim deja cã totul se reduce la un moft. Iubirea faþã de copiii
propri determinã ura de viaþã. A accepta suferinþa prin a o trata,
pentru a face loc altei suferinþe, devine un sadism dincolo de
ridicolul oricãrei imaginaþii ºi cu toate acestea, toþi pãrinþii îºi
sacrificã copii pe altarul materialismului, într-un concurs în care
fiecare sã fie în stare sã se laude cu cele mai extraordinare victorii.
Totuºi, în primele zile, se petrece un act minunat: copii sunt alãptaþi
de mamele lor în mod natural. Curios cã nu s-a pus problema
pasteurizãrii laptelui mamei. Dar, în condiþiile unei alimentaþii
denaturate, mamele nu pot asigura o lactaþie normalã ºi copii
sunt trecuþi pe lapte pasteurizat sau lapte praf. Începe deja
sacrificiul ºi regãsim aici o triadã a suferinþei: distrofia, rahitismul
ºi anemia.
121
Materialismul -o religie în cazul necredincioºilor.

În primul rând pãrinþii n-au habar despre originea copilului.
De aceea, încarnarea este de cele mai multe ori anapoda. Entitãþi
primitive vor profita de ignoranþa lor. Pãrinþii nu þin cont de
Constelaþia în care se aflã la naºtere Soarele, fãcând abstracþie
de sensibilitatea copilului. Entitatea se transformã pe un fond de
ignoranþã într-o fiinþã suferindã ºi speriatã de viaþã, dar nici pãrinþii
nu o duc mai bine. Apare de la la bun început o deosebire între
familiile cu copii mulþi ºi cei cu unul. Despre unele ºi altele se pot
scrie romane dintre cele mai dramatice. Copilul este pândit de
cei doi protagoniºti, cãrora nu le scapã nici o miºcare. Ei sunt
aflaþi într-o lupta cot la cot, îl hrãnesc, îl spalã ºi-l trateazã de
atâtea boli...
Incapacitatea pãrinþilor de a observa reacþiile copiilor, atunci
când sunt bolnavi ºi refuzã sã mãnânce, este generatã de
convingerea cã energia provine din mâncare. Totuºi, copilul nu
doreºte sã mãnânce, dar nu ne trece prin minte cã aºa s-ar putea
simþi mai bine. La liceu ºi la facultate nu s-a afirmat niciodatã
acest lucru, iar în ºcolile materialiste nu se va susþine vreodatã o
prelegere în privinþa avantajelor acestui punct de vedere. Copilul
îºi echilibreazã energia prin instinctul de conservare. Organismul
cautã sã elimine substanþa alimentarã, pe care o considerã un
intrus, iar în acest proces de eliminare consumã o mare cantitate
de energie; din aceastã cauzã, energia necesarã refacerii
echilibrului vital este deturnatã pentru dezasimilaþie. Cu timpul,
alte dezechilibre care apar genereazã diferite afecþiuni, boli care
prind contur ºi apoi ajung sã se cronicizeze. În final, cu riscul
unei morþi peste câþiva zeci de ani, organismul asigurã spiritului
energia necesarã susþinerii unei supravieþuiri.
Am vãzut copii normali, adicã sãnãtoºi, la eltiºtii care, printr-
un curaj pãrintesc, mai bine plãteau amenzi la policlinicã pentru
a nu se face vacinuri ºi alte tratamente aºa-zis preventive; copii
care ºtiau sã vorbescã la un an, cu gesturile, privirile, calmul,
curiozitatea ºi tonusul firesc de existenþã. Cât mâncau acesti copii
pe zi? Cam cât o pasãre. Cele câteva grame de sucuri, lapte
natural (nefiert) de la vacã sau de la orice animal, chiar ºi de
balenã, iar cu devenirea vârstei puteau mânca fructe, struguri,
seminþe, în loc zahãr -miere ºi fructe dulci, dar nu stãm sã facem
un meniu. Este vorba de demnitatea de pãrinte ºi mai ales de
122
mentalitate. Copii aceºtia, ca ºi alþii care se vor încarna în astfel
de familii, pot spune cã au nimerit-o bine.
Cu toate cã aceºti pãrinþi au destule necazuri din partea
acelora care îi considerã iresponsabili, ignoranþa care s-a
generalizat determinã o presiune a rãzbunãrii incorigibile. Eltiºtii
ºtiu sã se manifeste. Majoritatea copiilor sunt sacrificaþi pe altarul
religiei materialiste, deoarece materialismul are aceleaºi puteri
ca orice religie, în cazul necredincioºilor.
Curajul prefigureazã o soartã normalã pentru copii

În fond ce doresc aceºtia? Sã spui cã eºti de acord cu
Dumnezeu ºtie cu ce sã fii de acord. În primul rând cu prostia de
a-þi ucide copii. Dar, sã nu uitãm ºi pãrinþii sunt trataþi la fel. Nu
este oare firesc sã se amplifice teama generatã de o alimentaþie
de ani de zile din generaþie în generaþie cu substanþe toxice ºi
inutile? Ei sunt cei ce au generat handicapul de a nu putea judeca,
observa, analiza. Nu este cazul unei situaþii fãrã ieºire. Sunt
momente în care omul îºi justificã personal astfel de experimente
faþã de copiii sãi. Eltiºtii, despre care vã spuneam, nu s-au nãscut
eltiºti.
Asociaþia noastrã funcþioneazã doar de ºapte ani, totusi,
curajul demnitatea ºi sãnãtatea spune aºa de mult! Curajul
studenþilor noºtri de a aborda ºi a se iniþia în aceasta alimentaþie,
soldat cu trãirea unei remarcabile ameliorãri ºi reveniri la viaþã,
prefigureazã o soartã normalã pentru copii.
Acei copii sacrificaþi, sunt sacrificaþi deja de la prima etapã
de viaþã. Primii ºapte ani corespund fazei lunare, pentru care
influenþa se rãsfrânge îndeobºte asupra lichidelor. Procesul de
creºtere este echivalent materializãrii ethericului într-un corp fizic.
Ciclul urmãtor este guvernat de Mercur, influenþa sa resimþindu-
se asupra funcþiilor intelectuale. Dar, entitatea este deja bine fixatã
pe acest altar de sacrificiu, funcþiile îi sunt atrofiate; speriatã ºi
anesteziatã, ea nu mai poate percepe lumea pe care se aflã.
Când începe ºcoala primarã, instinctele, remanenþele, atavismele,
educaþia persuasivã sau privilegiatã îl streseazã pe copil, care
devine furios, nervos, agitat, leneº, incapabil sã-ºi canalizeze
atenþia, sã-ºi pãstreze continuitatea ºi talentul cu care a venit
pentru o astfel de încarnare.
Alimentaþia este deja acceptatã în limitele suportabilitãþii
corpului fizic. Dulciurile sintetice, prãjturile ºi alte otrãvuri, printre
123
care carnea ce menþine o continuã anemie, lene ºi somnolenþã,
sunt cele mai toxice alimente. Se formeazã afecþiuni oculare,
dentare, nevralgii, dermatoze, hipocalcemie, care sunt ceva
obiºnuit; ficatul este afectat, rinichii, cãile respiratorii, tot aparatul
digestiv este ºubrezit, sistemul osos e rahitic, nu mai enumerãm
tot cortegiul de insuficienþe... Cu o astfel de colecþie, la 18 ani
tânãrul devine major ºi iatã cetãþeanul patriei, care l-a sacrificat
în deplinã libertate ºi drepturi. Libidoul acestui cetãþean se re-
duce la niºte complexe primitive, la rãzbunare ºi la plãceri sadice
sau, din contrã, o teamã excesivã faþã de sexul opus. Dacã a
mai rãmas ceva nedistrus, pentru bãrbaþi mai urmeazã ºi armata,
unde se infiltreazã cele mai primitive aspecte de conduitã ºi
comportament.
Mai departe urmeazã rãzbunarea, în primul rând pe propri
copii, având timp destul ºi pentru ceilalþi: vecini, prieteni, colegi
ºi apoi pe societatea întreagã. Bãtrâneþea se instaleazã rapid
împreunã cu marea dezãmagire, dupã atâtea frustrãri. În privinþa
alimentaþiei copiilor trebuie sã avem în vedere cã mentalitatea
este cea care determinã aspectele sale: Medicii semneazã ºi
pun ºtampila iresponsabilitãþii, dar ºi ei, la rândul lor, intrã în
categoria frustraþilor vieþii ºi a condamnãrii la moarte, fiind destul
de anesteziaþi. Existã circumstanþe atenuante în privinþa
responsabilitãþii ºi totuºi, de câte ori sã spunem ºi totuºi?...
Lipsa informaþiei genereazã suferinþã

Majoritatea eltiºtilor sunt tineri sub vârsta de 30 de ani, ceilalþi
sunt ºi par iremediabil pierduþi printr-o condamnare generatã de
lipsa educaþiei, infomaþiei, experinþei, deja s-a instalat orgoliul,
egoismul, violenþa. La una dintre expoziþiile noastre de alimentaþie
naturalã la un liceu, un tânãr, simþindu-se puternic pe picioarele
sale, a afirmat: mai bine sã mor la 50 de ani, decât sã mãnânc
aºa ceva. Fãrã cuvinte... ºi totuºi, când te obiºnuieºti cu rãul,
trebuie sã-l aperi; pactul a fost fãcut, pãrinþii se vor bucura cã au
un copil serios ºi responsabil; ...mai departe, cu suferinþa se va
descurca el...
Aceasta suferinþã nu este numai o durere, ea devine din ce
în ce mai costisitoare; moartea nu este instantanee ca ºi cum
nici n-ar fi fost, ci urmeazã zeci de ani de marginalizare, de
neputinþã ºi de ironii din partea celorlalþi. Lipsa de imaginaþie a
acestor tineri, care nu observã cum trãiesc bãtrânii, ci, din contrã
124
îºi bat joc de aceºtia, trãdeazã faptul cã nu bãnuiesc faptul cã
vor ajunge la fel ca ei. Preþul de cost al suferinþei va deveni mereu
mai mare. Astfel, asemenea fiinþe vor trebui sã munceascã, sã
traiascã numai din datorii, sã-ºi limiteze plãcerile existenþei ºi
toate acestea pentru cartofii prãjiþi dintr-o tigaie afumatã ºi neagrã.
Pentru a face o aceastã asociere trebuie sã fii desigur un mare
filozof.
Ne pãstrãm rezerva de a fi de cu totul altã pãrere: populaþia
nu este bine informatã, Elta-Universitate, -ca asociaþie non-profit,
-nu are fonduri ºi posibilitãþi materiale pentru a putea multiplica ºi
menþine un nivel de informaþie. Ceea ce putem face este prin
contribuþia minunaþilor eltiºti care se simt responsabili faþã de
fraþii lor. Lectorii noºtri nu au salarii, din puþinul luat pe cotizaþiile
de la cursuri trebuie sã-ºi plãteascã transportul care costã cel
mai mult. În rest, se descurcã la nivel alimentar ºi culmea cã sunt
sãnãtoºi, frumoºi, puternici, nu au solicitat niciodatã concediu
medical ºI nu au fost într-o situaþie criticã.
Populaþia nu este informatã, deci trebuie sã mai sufere. Cu
toate acestea, mulþi cunosc aceastã alimentaþie ºi nu participã
alãturi de eltiºti. Sunt cele mai negre fiinþe, care pur ºi simplu se
bucurã cã au preluat un remediu, nu mai cheltuiesc ºi nu mai
sunt bolnavi, iar alãturi de perete o familie cu trei copii împarte
cartofii prãjiþi, ca sã ajungã ºi mâine. Asemenea profitori urmãresc
orice apariþie pentru a se îmbogãþi ºi de a pune deoparte, dar nu
sunt în stare sã discute cu cei din jur pentru a le demonstra
experienþa, eficacitatea, perspectivele alimentare. Ei sunt probele
noastre ºi despre aceste lucruri trebuie sã mai discutãm, fiind
cazuri ce privesc psihologia fiinþei în planul fizic. Chiar dacã reuºim
cât de cât, mai vin ziariºti coordonaþi de directorii lor pentru a
scrie despre noi cã am fi o sectã dintre cele mai mari de pe glob.
Cu toate cã ispãºim asemenea probe, îi binecuvântãm ºi le
atragem într-un fel atenþia asupra tematicii noastre. Oamenii sunt
în stare sã se convingã, fiindcã viaþa este ºi va fi mereu mai
liberã ºi astfel libertatea este un pas spre credinþã.
125
ASIMILAÞIA ªI DEZASIMILAÞIA
Aceste douã cuvinte formeazã o monadã a metabolismului.

Corpul fizic aparþine structurilor lumii animale, din clasa
mamiferelor. Toate acestea fac parte din cultura generalã, dar
majoritatea intelectualilor nu mai au timp de poveºti ºcolare.
Asimilaþia se referã la procesul ce urmeazã introducerii soluþiei
alimentare în organism. Bolul alimentar îºi are cursul firesc prin
cavitatea bucalã ºi apoi traverseazã aproape 11 metri de
tubulaturã, mult mai mare decât la carnivore, numitã tubul digestiv.
În cazul dezasimilaþiei, procesul este gravitaþional ºi determinat
de miºcarea peristalticã.
Circuitul alimentar are sensul de sus în jos, spre deosebire
de cel al energiilor, în sens antigravitaþional. Alimentele regleazã
capacitatea organismului de a se adapta amplitudinii curenþilor
cosmici, ce întreþin viaþa. Prin alimentaþia naturalã, corpul fizic
revine la parametri sãi, suportând energia ascendentã care se
aflã într-o continuã creºtere. În timpul pauzei alimentare, energia
circulã mult mai uºor, regenerând ºi ameliorând permanent corpul
fizic. Atunci când alimentele sunt prelucrate termic, ele devin
anorganice, diminuând pânã la blocare aceºti curenþi. Ansamblul
material, care este corpul-fizic are o naturã organicã, deci relaþiile
sale cu mediul, reprezentat de alimente, trebuie sã respecte
normele proceselor organice.
Rolul evolutiv al alimentelor

Alimentele au o dimensiune fizicã, deci putem admite cã sunt
iluzii, funcþionând într-un aparat ºi el iluzoriu. Acest aparat este
susþinut în fapt de transferul energetico-informaþional al energiilor
fine, invizibile ochiului fizic. Alimentele în sine nu produc energie,
este bine ºtiut faptul cã pentru asimilarea lor se cheltuieºte o
mare cantitate de energie; rolul lor derivã din procesul evolutiv
de formare a corpului fizic. Alimentele joacã rolul de tinã, adicã
produc efectul Placebo. În procesul de evoluþie alimentaþia ºi-a
depãºit rostul, ea declanºând reacþia de autoapãrare. Prin
introducerea într-un organism -ca sistem- un alt sistem de
naturã diferitã -aliment-, cel receptiv se va autoapãra prin
distrugerea non-selfului (aliment) sau printr-o adaptare
treptatã la el, dar care este degenerativã, adicã consumatoare
126
de energie,-legea pãstrãrii integritãþii organismului viu.
Procesul alimentar nu înseamnã neaparat ingerarea unui ele-
ment exterior sistemului, ci o circulaþie sau un transfer de energie
în ambele sensuri, liberã, informaþionalã. Pentru mulþi aceste
deconspirãri ºi afirmaþii sunt dincolo de orice imaginaþie. Este
dreptul lor sã-ºi înnobileze ignoranþa prin a-ºi asigura toate
posibilitãþile necesare menþinerii suferinþei.
Din capul locului suntem nevoiþi sã recunoaºtem cã nu
respectãm aceste norme ºi de aici rezultã consecinþe extrem de
grave. Sistemul biologic se autodegradeazã prin devitalizare,
urmând îmbãtrânirea ºi moartea. Pereþii interiori ai tubului digestiv
sunt permanent umectaþi de limfã, (pe întreg traiectul,) în proces
de automultiplicare tot în limfã, dar determinatã de substanþa
intratã în proces. În cazul alimentaþiei denaturate, determinarea
cantitativã degenereazã dupã un timp din cauza unei cantitãþi
prea mare de limfã, care ajunge -în situaþii extrem de critice- sã
digere corpul fizic.
Desigur, suntem în situaþia unei teorii, însã în mod uimitor cei
ce au ajuns la alimentaþia naturalã consumã de la bun început
din ce în ce mai puþinã substanþa naturalã, fiind vorba de un sens
de autocorecþie determinat de ieºirea din starea de anestezie.
Realitatea mentalã determinã un ansamblu permanent de
armonizare a acestor relaþii ºi realitãþi. În hrana denaturatã, corpul
fizic ingerând altã toxicitate, se apãrã de toxicitatea acumulatã
deja ºi depune surplusuri în þesuturile adipoase. Un asemenea
ins, consumând ºi alimentaþie naturalã îºi menþine greutatea ºi
este chiar gras faþã de nota generalã a celorlalþi care sunt mai
supli, mai slabi. (Mai slabi în raport cu cineva gras, nu slab la
propriu.) Aspectul ponderal nu este singurul care deranjeazã, din
starea de sãnãtate ºubredã decurg toate celelalte aspecte nega-
tive: lipsa de concentrare, agresivitatea, lipsa de organizare -la
nivel individual, iar la nivel social: lipsa dorinþei de muncã -ce
provoacã dezechilibre economice, blocaje de comunicare,
instabilitate.
Circulaþia informaþiei
Digestia se produce pe tot traiectul, fiind determinatã de
diferite substanþe. În general, în intestinul gros se preia substanþa
limfaticã care, prin curentul sangvin, este dusã la toate organele.
Aici este un loc deosebit de ambiguu, deoarece în realitate limfa
127
se produce simultan în toate aceste locuri. Putem spune cã
acest corp fizic nu duce niciodatã lipsã de aceste aporturi de
energie. Sistemul sangvin posedã un alt ordin, un alt program.
Nu ne referim la cel de oxigenare. Fiecare element al acestui
corp fizic este simbolic ºi dincolo de acest simbolism trebuie sã
vedem în fiecare element un personaj, un univers, entitãþi diferite
ºi aceste entitãþi trebuie sã comunice. În mitologia greacã
mesagerul zeilor este Mercur care este foarte aproape de Soare.
Aceeaºi situaþie o întâlnim ºi în corpul fizic unde Soarele
simbolizeazã inima, mobilitatea muºchilor cardiaci o reprezintã
Mercur; deci, -prin intermediul acestor muºchi, -sângele opereazã
o comunicare permanentã între organe.
Spuneam în alt articol cã omul este o fiinþã ce trãieºte numai
din comunicare sau vorbit, logoree ºi ce alte posibilitati mai are,
mai ales în cazul în care s-au încarnat într-un Semn de Aer. Toate
aceste organe aºa-zis digestive sunt numai o umbrã, un desen,
un ceva pentru a deruta ºi detremina factorul de cunoaºtere, de
deconspirare a unei realitãþi absolute. Sã nu uitãm cã avem de a
face cu iluzii în alte iluzii. Vedem cã o astfel de situaþie a
alimentaþiei devine nostimã sau condamnarea la cea mai gratuitã
tragedie. Ce sã spunem? Suntem dupã cinci zile de pauzã, n-am
introdus nimic în cavitatea bucalã ºi nici nu mã þin de pereþi sau
ei de mine, ºi scriem aceste lucruri la modul coerent. Fumez
Carpaþi ºi iau câte o picaturã de cafea. Cetãþeanul patriei
materialiste ar fi la spital, deja deshidratat. Tot în aceasta pauzã
eram când o frumoasã doamnã medic a exclamat suprinsã:-Dar
cum staþi cu glucoza?. Asta-mi mai lipsea, sã mã observ cum
stau cu locomotiva sau orice altceva printre care ºi glucoza...
Astfel de medici hipnotizaþi pânã la handicapare trebuie sã
menþinã sãnãtatea unei populaþii. Fãrã comentarii... Reluãm
aceastã pauzã dupã 21 de zile, la care unii fac deja socoteala pe
degetele pentru economia care se obþine. Mãcar dorinþele sã ne
impulsioneze ºi scopul scuzã mijloacele. Despre iluziile acestea
vom mai discuta mai pe larg la capitolul lumea-interioarã sau
mentalul. Câtã tevaturã ºi travaliu ca sã înþelegem cã nimic nu
este întâmplãtor!... Articolul se adreseazã eltiºtilor mai avansaþi,
deoarece ceilalþi, care descoperã întâmplãtor un prilej de a se
ridica pe baricadele materialiste, îºi susþin tezele materialiste ºi
ignorante. Îi asigurãm cã au perfectã dreptate, mãcar cu atât sã
se mai liniºteascã, deºi suferinþa nu are nimic de a face cu
128
materialismul.
Performanþã a iluziei în domeniul alimentar trebuie bine
conºtientizatã, în lipsa ei alimentaþia naturalã n-are nici gust, nici
merit. Mulþi ce au preluat aceastã alimentaþie ºi nu au participat
la cursuri, au descoperit cã este o aberaþie. Scoatem în evidenþã
cã nu este vorba, în esenþã, despre alimentaþie. Comunicarea
vehiculatã în 17 este formalã, dar existentã, însã viaþa noastrã
nu a fost niciodatã formalã. Prin cunoasterea realitãþii sau
adevãrului ne putem elibera. Nu putem spune cã deºteptii nu
cunosc atâtea adevãruri, numai cã nu prea sunt liberi, iar acest
factor este o consecinþã negativã care contestã complet
adevãrurile pe care le cunosc. Mai au de lucru, dar n-au ºi rãbdare;
ce au în schimb -este totala soluþie a anesteziei. Deci, cunoaºterea
acestor adevãruri aduce ceea ce se numeºte vibraþie. Aceasta
este factorul sau laitmotivul lumii metafizicii. Cine este în stare
sã manipuleze vibraþiile, este la fel ca ºi zeii. Cu toate acestea o
manipulãm, dar nu suntem zei. Un om supãrat are vibraþii joase,
faþã de unul vesel, care are vibraþii ceva mai mari.
Manipularea vibraþiilor se referã la sensul pozitiv, benefic,
frumos, paºnic. Aici aº vrea sã rãspund unor deºtepþi-patrioþi,
care presupun cã aceasta ar da unor indivizi puteri nebãnuite,
devenind un pericol pentru ceilaþi. N-au decât, dar dacã se putea,
nu mai aºteptau de la mine sã deconspir lucrurile acestea.
Deºtepþii-patrioþi trebuie sã recunoascã dacã nu cunosc, cã
vibraþiile nu funcþioneazã în regimul negativ, fiindcã el corespunde
automat cu vibraþiile joase; o astfel de logicã este la mintea oricãrui
copil...
120 de miliarde de lei ne costã lunar prostia

În fine, asimilaþia ºi dezasimilaþia sunt un eveniment în lumea
iluziilor, totuºi prin el ne edificãm ºi ne definim pe ce lume ne
aflãm. Ar fi firesc, admiþând cã asimilaþia ar duce la creºtere, ca
omul sã mãnânce ºi sã creascã. Dacã introduce în el într-o lunã
o cantitate de hranã corespunzãtoare greutãþii sale, trebuie sã
iasã la pensie la aproximativ 60 de tone. Sã creascã, adicã sã
trãiascã în apartamente, sã-ºi construiascã apoi case sau turnuri?!
Nimeni nu se întreabã de ce ceea ce mâncãm se eliminã? Totuºi,
prin aºa-zisã dezasimilaþie, procesul este atât de obiºnuit încât
nu avem motive sã meditam asupra lui. Trãim într-o cuºcã, facem
naveta între bucãtãrie ºi wc; într-un loc introducem, în altul
129
evacuãm. N-ar fi nici o problemã, treaba omului ce face în timpul
liber, numai cã pentru a realiza distracþia aceasta îl costã la ora
actualã în jur de 400 de mii lei, adicã salariul sãu pe douã luni.
Probabil cã suntem atât de bine anesteziaþi, încât nu mai
putem percepe de unde vine aceastã sãrãcie ºi boalã, suferinþã
ºi prostie. Sã facem împreunã o simplã socotealã: cei 20 de
milioane de locuitori trebuie sã plãteascã aproximativ 180 de
miliarde lei pe lunã pentru a-ºi justifica wc-urile, dar dacã s-ar
mânca normal, adicã natural, ar costa numai 60 de miliarde de
lei. 120 de miliarde de lei ne costã lunar prostia. Nimeni nu este
de vinã, decât fiecare!? Nu ne rãmâne decât sã muncim ºi iar sã
muncim ºi ca toatã munca noastrã sã se ducã pe apa sâmbetei...
Semipauza: echilibrul asimilaþie-dezasimilaþie

În articolul pauza-semipauza am dezbãtut aspectele subtile
ºi reale ale acestor realitãþi ale alimentaþiei, pentru cã trebuie, -în
mod paradoxal, -sã mai introducem încã un coeficient de
substanþã din mediu pentru ca între timp, corpul fizic sã devina
apt de a recepta energiile cosmice. Semipauza este un paradox,
cum sunt de altfel toate aceste aºa-zise realitãþi biologice: nici
pauzã, dar nici mâcare.
Trebuie sã avem un parametru care sã ne contureze soluþia.
Acesta este dezasimilaþia. Cei care sunt deja în pauzã au
constatat cã nu mai folosesc wc-ul pentru produsele grosiere.
Dupã o pauzã de cel puþin un an, doi sau trei, depinde de fiecare,
se poate manifestã ºi semipauza. Dupã o pauzã alimentarã, se
va consuma în aºa fel încât sã nu aparã necesitatea wc-ului.
Latura comicã este cã se poate. Preþul de cost este simbolic. Se
poate mânca ºi normal într-o zi de aniversare, revelion, Paºti
sau orice altã ocazie, dupã care se poate reveni la aceasta stare
de ECHILIBRU. Evoluþia corpului fizic devine inerentã, apãrând
regenerarea, mai ales pentru cei ce au vârste peste 30 de ani,
fiindcã vârsta maximã în planul fizic, -ca parametru fizic ºi nu
temporal, -este de 30 de ani. Cu aceastã imagine fireascã se
poate trãi mii de ani, chiar dacã eºti nevoit sã ieºi pensie...
În procesul trezirii, scoatem în evidenþã un alt aspect: prin
revenirea la conºtiinþã, ne putem întreba dacã nu ne putem oare
scuti de un asemenea ridicol total inutil, ºi de rezidurile pe care
corpul fizic trebuie sã le elimine, aflate deja într-o stare de
putrefacþie avansatã?
130
Se poate, pentru cã evoluþia ne stã la îndemânã ºi este
accesibilã oricarui om în general, iar în particular numai puþini
vor avea o eliberare prin karma lor normalã. Ceilalþi, dacã nu vor
recunoaºte gafele din vieþile anterioare, nu au cum sã-ºi permitã
un asemenea lucru. Situaþia determinã ºi un factor de justiþie
divinã în ZONA româneascã, în care se realizeazã iniþierea
evoluþiei cosmice; depinde de români, care trebuie sã
demonstreze realitatea vieþii pentru celelalte popoare, deoarece
civilizaþia merge înainte, chiar dacã unii o descriu ca istorie.
Civilizaþia este manifestarea cauzalitãþii ºi a creaþiei continue. Nici
nu trebuie sã te grãbeºti, oricând ºi oriunde te poþi angaja în
suita evoluþiei ºi a devenirii divine.
MAREA OPERAÞIE COSMICÃ
Mulþi vã întrebaþi de ce aceastã alimentaþie denaturatã este

atât de generalizatã, încât nimãnui nu-i trece prin cap cã se poate
altfel? ªtim cã nimic nu este întâmplãtor în univers; nu trebuie sã
vedem în aceastã alimentaþie denaturatã un factor rãu; ea a avut
rolul sãu, însã pentru aceastã epocã se autodesfiinþeazã. Totul
începe din epoca lemurianã, -nu intrãm prea mult în amãnunte;-
în ansamblu, oamenii nu aveau atunci corp fizic. Trebuie precizat,
pentru a nu ne speria, cã atunci când visãm, nu folosim corpul
fizic ºi ne simþim teribil de bine. În procesul de evoluþie urmeazã
realizarea dimensiunii fizice a corpului, ceea ce implicã o situaþie
deosebitã pentru evoluþie, adicã realizarea unui plan iluzoriu, care
sã permitã o modelare mai uºoarã ºi mai complexã a suitei de
existenþã universalã.
Planul fizic este o iluzie; tot ce se produce în el nu este
adevãrat ºi nu poate afecta evoluþia. În perioada amintitã omul
era întreg, cele douã polaritãþi yin ºi yang coexistau în armonie,
acest echilibru nefiind necesar ºi neputând genera dinamica unui
sistem. Acesta este primul Adam sau omul primordial din Biblie.
Putem urmãri prin intermediul Astrologiei toate acestea. Lemuria
corespunde cu Casa IV sau Cancerul, miºcarea pe tema
fundamentalã executându-se în sensul acelor de ceasornic, la
trecerea de la Constelaþia Cancerului spre Gemeni se produce
marea operaþie: separarea corpului în douã corpuri diferite, unul
131
dominant, -din punct de vedere energetic,- yang -bãrbatul ºi unul
dominant yin -femeia. Isus menþioneazã: când doi va ajunge unul,
iata Omul, ceea ce ne aminteºte de originea divinã. Aceasta nu
însemnã sã amestecãm cele douã corpuri pentru a obþine unul,
ci trebuie sã ne obiºnuim cã nu avem un singur corp, ci douã, tot
aºa cum avem douã mâini, doi ochi, douã urechi, douã picioare...
Realizarea corpului fizic, împreunã cu separarea despre care
am vorbit, a necesitat o situaþie particularã: administrarea unui
anestezic, pentru ca pacientul sã stea cuminte pe masa de
operaþie. Istoria se continuã, dupã Gemeni urmând Taurul. În Biblie
se spun multe date, chiar ºi amãnunte în aceastã privinþã, precum
cã sclavii aveau cirezi de vite ºi puteau mânca carne pe satu-
rate. Într-adevãr, printr-un acord cu spiritul-grup al animalelor,
acesta era de acord ca Omul sã consume partea fizicã a
animalelor pentru obþinerea unei intoxicaþii masive echivalentã
stãrii de anstezie, sau de uitare pentru moment a originii sale
divine. Este ceea ce numim epoca viþelului de aur.
Urmeazã în program constelaþia Berbecului, Semn Cardinal,
unde se produce o continuare a scenariului cosmic. Aici apare
Moise, care reduce raþia de carne la un berbec, având loc o
compensare prin revenirea la realitatea lucrurilor. În Vechiul Tes-
tament acest personaj este prezentat ca violent ºi neiertãtor. Mai
departe, apare Isus, care vine cu doi peºti (este vorba de
Constelaþia Peºtilor, Casa XII a tradiþiilor, rãzboaielor ºi
surghiunului). Alimentaþia este redusã ºi mai mult, compensarea
constând în trezirea spiritualã; Isus vine cu pacea, cu iubirea, cu
iertarea, prin recunoaºtere. Noul Testament sau Evanghelia din
greceºte înseamnã VESTE BUNÃ ÎÞI ADUC, numai cã foarte
puþini au înþeles vestea, asteptând mai mult bunul, binele,
beneficiul...
Evenimentele din Galileia se reiau în Zona Carpaþilor

Suntem la trecerea între Peºti ºi Vãrsãtor, unde se terminã
meniul anesteziei. Cei care vor intra în acest Canaan se întorc la
Tatãl, la realitatea cosmicã, identificându-se cu natura absolutã,
cu viaþa vesnicã ºi creatoare. Am dat acest exemplu prin
Astrologie, deoarece un eveniment atât de paradoxal este mai
uºor de urmãrit ºi de justificat în acest fel. În aceeaºi ordine de
idei, am explicat de ce oamenii trebuie sã mãnânce în mod
denaturat.
132
Evenimentele din Galileia se reiau în Zona Carpaþilor, o þarã
extrem de bogatã, pregãtitã pentru trezire, revenire ºi
recunoaºtere. Alimentaþia naturalã nu este doar tinã, ci sugestia
pentru o realitate incomesurabilã, chiar ºi pentru eltiºtii care sunt
asemãnãtori primilor creºtini. Isus se adresa apostolilor la plecarea
Sa: vã trimit în gura lupilor. Deconspirarea metaforei lupii este
simplã, aceºtia sunt: egoismul, orgoliul, trufia, îngâmfarea, boala,
ingnoranþa... lista lupilor ar putea continua...Într-o lege de anul
trecut de Paºti, lupul a fost declarat monument al naturii, omorârea
sa implicând executarea câtorva ani de detenþie, dar niciodatã
nu s-a promulgat o lege prin care sacrificarea mielului sã conducã
la o situaþie similarã. Unde dai ºi unde doare?!
Ucidem fiinþe vii pentru a hrãni o altã fiinþã!...

În mare, operaþia s-a finalizat. Nimeni nu este obligat la un
contract cu evoluþia, treaba fiecãruia dacã vrea sã sufere. Ceea
ce doresc sã scot în evidenþã, este cã nimeni nu are voie sã
conteste libertatea fratelui sãu, el poate în schimb sã-ºi
administreze orice rãu, nici o lege nu-l poate oprit sau interzice
acest drept, dar nu trebuie sã afecteze sub nici o formã pe cel de
lângã el. În aceastã categorie intrã situaþia tragediei copiilor, care
sunt obligaþi sã consume cadavre. Ucidem fiinþe vii pentru a hrãni
o altã fiinþã!...Este dincolo de orice primitivism. Spiritul-grup al
animalelor ºi-a onorat deja contractul ºi nu mai acceptã asasinarea
acestor entitãþi ce au dreptul la viaþã ºi la evoluþie. Ieri vedeam o
fermã cu mii de porci care nu mai aveau ce mânca din cauza
situaþiei financiare- se spune, nu bãnuim ce se întâmplã în
realitate... Sã nu uitãm cã, pentru a îngrãºa un porc sunt necesare
40 de kg de porumb sau grâu pentru ca el sã creascã doar cu un
kg!... Pe de altã parte, aceastã cantitate de grâu ar fi suficientã
unui consumator de alimentaþie naturalã pe parcursul unui an.
Omul nu trãieºte numai din grâu, dar acesta predominã în
alimentaþia naturala. Tot aici aº dori sã amintesc denumirea
elementului cel mai complex din nutriþie, enzima, care în mod
întâmplãtor se apropie de numele dat turtelor de cãtre vechii evrei:
azime.
Referindu-ne puþin la azime, pe care le folosim ºi noi, vom
aminti reþeta datã de Isus:vei avea nevoie de Spiritul Aerului, de
Spiritul Luminii ºi spiritul Apei; din grâu mãcinat uºor, împreunã
cu tãrâþe cu tot, bine înmuiat în apã, lãsat la aer ºi în soare sã se
133
usuce, iatã pâinea pe care ne-a dat-o Tatãl.
Recunoaºterea- calea spre înþelepciune ºi tinereþe

Pentru moment 17 dedicã trei litere procesului de ieºire din
operaþie. Acest proces este mai complex ºi, tocmai de aceea,
vom continua în celelalte litere, pentru a uºura mãsurile ºi drumul
celor care se tot chinuiesc cu yoga, cu martorii lui Iehova sau
cu Bahai. Pentru ceea ce ne-am propus este necesarã ºi utilã
cunoaºterea Astrologiei; ea indicã sensul general, cultura de sine.
Ca ºi alte ºtiinþe insuficient cunoscute ºi practicate, ea mai este,
din pãcate, surghiunitã ºi astãzi. Trebuie sã ºtim cine suntem cu
adevãrat, nu în mod figurativ.Va urma cunoaºterea sau mai bine
spus recunoaºterea legilor, unde ne vom opri mai mult, acordând
fiecãreia din cele ºapte spaþiul unei litere de revistã.
Dupã cum vedem, Elta nu este un personaj mistic sau
impresionant, ea este numele unei Universitãþi, a unui centru de
studii ºi de cercetãri în mod fizic ºi metafizic. Aceste din urmã
douã noþiuni constituie monada realitãþii absolute. Deþinem destule
probe, la care nimeni nu are acces în mod plãcut ºi gratuit. Ceea
ce ne solicitã aceasta, este multã colaborare din partea celor ce
sunt alãturi de Elta. Vom reveni în detaliu asupra acestui subiect,
pentru a înþelege de ce minciuna te face pentru moment fericit,
iar adevãrul determinã de la bun început o suferinþã aparentã,
sacrificii, dar, în cele din urmã, cerurile se deschid.
Alimentaþia, aºa cum reiese din cele trei litere de pânã acum,
este determinantã în procesul iniþierii. Când am abordat-o atât
de atent, nu m-am jucat ºi nici n-am glumit. În aceeaºi ordine de
idei, vom vedea în jurul nostru mulþi care nu vor avea acces la
ea, fãrã sã-i împiedice nimeni. Ei îºi vor purta în continuare bolile
ºi bãtrâneþile, alãturi de ei fiind tinerii ºi întelepþii, frumoºii ºi
puternicii care n-au fãcut nimic altceva decât sã recunoascã
cunoaºterea ce i-a eliberat.
Primii nu sunt condamnaþi, dar recunoºterea nu este o
afirmaþie. Menirea Eltei-Universitate este sã fie alãturi de ei pentru
a-i ajuta sã revinã, sã elucideze termenul de recunoaºtere.
Problemele pe care le întâmpinãm provin de la o parte din cei ce
sunt nerecunoscãtori, care nu se limiteazã la ei înºiºi ºi fac tot
posibilul sã-i împiedice pe cei care-ºi doresc propria viaþã. Toate
sunt materialiste: statul, instituþiile, religiile, cultura; ele menþin
un genocid, fãrã sã miºte un deget pentru ieºirea din situaþia
134
criticã a suferinþei gratuite a milioanelor de oameni.
Al cui adept ar trebui sã fim, dacã nu al propriei vieþi?

Aºa cum am mai spus, nimeni -nici statul, nici religia sau cine
o mai fi -nu poate sã te opreascã sã-þi vezi de calea ta, fie ea
suferinþã sau fericire. Dacã ni se pare cã o literã de revistã costã
totuºi cam mult, sã ne gândim cã ea ar fi trebuit sã coste ºi mai
mult, deoarece acela care o cumpãrã participã în mod automat
la posibilitatea tipãriri revistelor, pentru ca ºi alþii care au o nevoie
stringentã, imediatã, sã poate avea acces la ele. În altã ordine
de idei, preþul de cinci mii sau în viitorul apropiat zece mii de lei
aduce o economie chiar în luna respectivã, dar adevãrata
economie este surâsul ºi ieºirea la luminã. Medicamentele dispar,
împreunã cu suferinþa, posibilitãþile de muncã devin mai bogate,
dispãrând starea de obosealã ºi somnul prelungit.
17-C este revista ce posedã posibilitatea unicã de a
recompensa pe cel care a cumpãrat-o, ea oferind o acþiune pentru
a fi acþionar la viaþã. Ce trebuie? Bun-simþ. Am specificat deja cã
nu este nevoie de sacrificii, de rugãciuni sau de ritualuri ciudate.
Acesta constituie un punct în care mulþi se blocheazã, lovindu-
se zdravãn. Cei în cauzã se gândesc sã devinã adepþii Eltei-
Universitate, neavând destulã minte sã înþeleagã la ce se referã
recunoaºterea. Ei uitã cã este vorba în primul ºi în primul rând
de propria lor viaþã. Al cui adept ar trebui sã fim, dacã nu al
propriei vieþi? Iresponsabilitatea ne face sã ne simþim bine; în
preajma unei fripturi în sânge cu cartofi prãjiti ºi macaroane,
dulciuri preparate cu zahãr, pâine, ciorbe bine fierte, nu ne mai
gândim la consecinþe. Pentru moment ne simþim bine. Dar de ce
sã o ascundem? Fiecare ºtim prin ce am trecut. Costul alimentelor
fiind mereu mai mare, chiar dacã am avea bani, tot pe mâncare
i-am arunca, ca apoi mâncarea sã ne arunce, la rândul ei, într-o
groapã, care ºi ea ajuns sã preþuiascã mereu mai mult...
Numai cine ºtie sã moarã, va descoperi viaþa -se referã la
renunþarea totalã la ignoranþã ºi la necredinþã. Dacã acestea vor
muri, vom descoperi viaþa în cele mai mãreþe taine ce sunt mereu
alãturi de noi. Spunând acestea, ne facem datoria, aºa cum ºi
alþii ºi-au fãcut-o faþã de noi, pentru cã nu poþi primi ceea ce nu
poþi da altora, nu poþi reþine numai faþã de tine darurile acestea...
Cei care vor ajuta Elta-Universitate cu gestul minim de a da
pentru a primi, devin din capul locului prieteni ai omului. CINE
135
AJUTÃ UMANITATEA, ACEASTA ÎI VA FI RECUNOSCÃTOARE.
Aceste cãrþi albe nu vor fi afectate de vibraþiile materialiste prin
expunerea lor pe tarabe; de aceea, abonamentele sau solicitarea
colecþiei 17 la lectori sunt mai indicate. Banii vor fi investiþi pentru
obþinerea de utilaje în scopul redactãrii cãrþilor. Deasemenea,
putem pune bazele saloanelor de alimentaþie naturistã, înfiinþa
cantine pentru sãraci, pentru ca ºi ei sã poatã descoperi cã se
poate trãi, chiar cu puþin.
Un alt proiect al nostru, mai vechi, se numeºte Casa-Vieþii.
Refãcuþi aici, bãtrânii se vor întoarce acasã ruºinaþi, convinºi cã
se poate ºi cã viaþa meritã totul. Nu avem timp ºi nici pasiunea
de a face averi, cu toate cã ispita este aºa de surâzãtoare. Este
mult de lucru, fiindcã viaþa este ºi mai multã, sunt atâþia oameni
care nu ºtiu, nu din cauzã cã nu ar vrea. Asistenþa noastrã este
gratuitã pentru toþi, urmeazã doar un simplu gest de bun simþ ºi
curajul de a-þi alege singur viaþa. Rãmâne sã ne întâlnim în
celelalte litere, pentru a ne continua drumul, ce devine încetul cu
încetul Calea...
136
REALITATE-MENTALITATE-REALITATEA
Tematica acestui numãr este adresatã celor responsabili. În

literele A ºi B am discutat deja despre procesul individualizãrii.
Realitatea o presupunem a fi suma experienþelor senzoriale; însã
aceastã percepere este contrarã adevãrului ºi armoniei
universale. De aici decurg distorsiunile valorilor ºi ale existenþei
noastre. Ne întrebãm retoric, ceea ce ne confirmã faptul cã nu
dorim încã un rãspuns. Rãspunsurile ne-ar descalifica. Este
oare posibil sã ne gândim la sãnãtate ºi sã ajungem la boalã? Sã
ne gândim la fericire ºi sã ajungem exact la nefericire ? Suntem
în adâncurile întunericului ºi nefericirii noastre, abandonându-ne
ºi lãsându-ne pradã unei descurajãri. Frica se instaureazã în viaþã
ºi în existenþã. Declarãm pe acest fond alimentaþia ca factor prin-
cipal al responsabilitãþii. Ea nu poate construi singurã acest edificiu
al sãnãtãþii, fãrã cadrul creat de mentalitate.
Din capul locului educaþia calificã cetãþenii prin stabilirea unei
metode de cunoaºtere de tip materialist. Fixarea unor limite pentru
memorie a blocat imaginaþia, aceasta la rândul ei intuiþia, iar mai
departe s-a ajuns la un traseu ce nu duce nicãieri. Ne agãþãm de
o realitate care nu se poate agãþa de nimic, încercãm sã o
ancorãm din rãsputeri, prin inocularea mentalitãþii cu tipare ºi
rãmânem cu speranþele...Între timp apare starea de devitalizare
rezultatã în urma unei alimentaþii lipsite de norme ºtiinþifice.
Cu toate cã batem toba în privinþa alimentaþiei ºtiinþifice,
experienþa aratã cã în goana dupã senzaþional, însãºi ºtiinþa s-a
descalificat. Acceptãm teoria cât de cât logicã a ºtiinþei, dar în
practicã ne situãm la nivelul indiferenþei ºi obiºnuinþei. În
învãþãmânt nu se pune accent pe aplicabilitatea studiilor ºi
cursurilor; tot ce se predã se aruncã unor tineri care sunt nevoiþi
sã accepte. Nu discutãm aici cazul premeditãrii mentalitãþii,
susþinutã de diferite instituþii (vezi interese), deoarece nici o
instituþie nu te poate obliga sã te otrãveºti. Cu toate acestea, ne
situãm într-o naivitate liberã ce denotã lipsa de libertate. Termenul
de mentalitate este apropiat celui de mental, despre care nu se
suflã un cuvânt. Mentalul fiind posibilitatea realitãþii absolute, el
determinã sensul cunoaºterii din lumea interioarã spre cea
exterioarã. Accesul la lumea interioarã este însã blocat, desfiinþat,
materialismul având toate motivele de a genera aceastã situaþie,
137
în caz contrar neputându-se menþine la nivelul unei posibilitãþi
viabile.
Materialismul nu poate genera nici un fel de presiune asupra
existenþei ºi a entitãþilor. Revenim ºi direcþionãm cursul aserþiunii
noastre spre alt aspect al mentalitãþii. Mulþi care citesc aceste
rânduri, ca sã fie siguri cã au verificat misticismul ºi lipsa de
educaþie a autorului, sunt convinºi chiar înainte de experienþã ºi
verificare proprie?! Din capul locului au tot dreptul sã critice, sã
aducã orice argumente pentru a-ºi susþine acuzele. Este vorba
de o alternativã, haideþi sã-i spunem o teorie, ce trebuie
cunoscutã, înainte de a fi acceptatã sau combãtutã. Pînã aici
este logic ºi firesc. Dar aceastã alternativã este susþinutã de fapte,
de rezultate care îi confirmã valabilitatea. Cu toate acestea, cei
mai mulþi o criticã, susþinând cã este doar o aberaþie, un sistem
sectar, o impunere a unor valori inumane, un pericol public ºi aºa
mai departe... Sã vedem care sunt teoriile lor, ce valabilitate au?
Iresponsabilitatea nu este o justificare, nemulþumirea lor provine
de la manifestarea unui orgoliu.
Ai ceva mai bun?

Suntem întru totul de acord cu cei care, în vigilenþa lor, vor sã
apere cuceririle ºtiinþei ºi a patrimoniului societãþii umane. Situaþia
este extrem de criticã ºi de aceea considerãm cã orice împotrivire
trebuie susþinutã de o alternativã mai bunã decât cea care este
acuzatã acum atât de vehement. Din contrã, toþi aceºti eroi
întrebaþi ai ceva mai bun?,-rãmân în tãcere. În acest suspans,
tãcerea aceasta este glasul întunericului, al frustrãrilor, al
incompetenþei, al ignoranþei iresponsabile. Dupã ºapte ani de
existenþã a Eltei-Universitate am obþinut rezultate care ne-au uimit
ºi pe noi. În altã ordine de idei am cãutat, am aºteptat sã gãsim
o instituþie cu un obiect similar de activitate, pentru a încerca o
colaborare, un schimb de idei sau ceva mai bun decât ceea ce
am calificat noi prin fapte, rezultate, note, informaþii... deosebite.
Nici acest aspect nu s-a arãtat, n-am gãsit nici o altã instituþie,
cât de cât apropiatã de Elta, care sã aibã în vedere asemenea
lucruri.
Din partea materialismului nu este relevant nici un aspect,
am cercetat îndeaproape ºi am verificat în cultura orientalã. În
mod surprinzãtor, nici ei nu se prea disting în privinþa normelor
alimentare, în autoeducaþie, în recunoaºtere-cunoaºtere, în
138
energia cosmicã prin experienþa eroticului... n-am gãsit nimic
despre scris, despre jurnal. Foarte multe din aceste aspecte le
regãsim sub metafore ºi alegorii în Biblie, în Vede ºi în Coran,
dar sunt atât de cifrate ºi preoþii nu le mai pot sesiza; pe de altã
parte normele canonice ºi dogmatica interzic perceperea
personalã a adevãrurilor pe care le preiau din texte sub formã
metaforicã, de neînþeles pentru credinciosul de rând.
Adevãrul -manifestarea sãnãtãþii

Dupã cum spuneam, nimeni nu s-a arãtat mai deºtept, mai în
stare sã aducã o alternativã mai bunã decât cea prin care Elta se
detaºeazã atât de clar ºi culmea atât de solitarã pe acest fond al
cunoaºterii antetemporal, memorialistic, senzorial, tradiþional, în
consecinþã generator al unor grave consecinþe. În concluzie,
situaþia este de naturã dezastruoasã. Le cerem imperios celor ce
se opun acestor lucruri sã tacã pur ºi simplu. În caz contrar, trebuie
sã-ºi asume premeditarea, proliferarea genocidului ºi distrugerea
societãþii umane de dragul unor orgolii puerile.
Revenim ºi ne asumãm responsabilitatea, dar nu în sensul
paternitãþii, dorim sã atragem atenþia în mod insistent ºi acut, cã
problematica nu va putea fi înþeleasã prin simpla citire sau
conversaþie. Perceperea realitãþii este o primã ºi absolutã normã,
fiind generatã de ieºirea din starea de anestezie. Adevãrul este
manifestarea sãnãtãþii, iar ignoranþa -fireascã minciunii. Nu este
civilizat sã defineºti pe cineva ca mincinos, dar atât timp cât este
bolnav, el se aflã deja într-o stare de distorsiune, nu va percepe
elementele esenþiale ºi de anvergurã ale realitãþii cosmice.
Inutil sã mai vorbim despre alimentaþie atâta timp cât
constatãm persistenþa unui ZID menþinut între sãnãtate ºi boalã;
ºi noi ºi ceilalþi ne lovim de acest perete, fãrã sã putem fi în stare
sã comunicãm, cel mult ne auzim pe noi înºine. Deteriorarea
vieþii prin astfel de consecinþe este un semnal permanent în
privinþa stãrii de fapt a cunoaºterii ºi evoluþiei societãþii umane.
Consecinþele sunt un factor de piaþã, ca sã spunem în termeni
la modã; piaþa regleazã oferta prin cerere. Informaþia existã prin
ceea ce scriem deja. Consecinþele nu trebuiesc comentate prea
mult, ele devenind de la o zi la alta mai aspre, aspectul fiind
valabil ºi pentru celelalte state. Bogaþia materialã nu este o
rezolvare, nici singurã bogaþia spiritualã. Împreunã în monadã,
ele vor determina dinamica ºi viabilitatea unor posibilitãþi.
139
Datoria -motorul dinamicii

Suntem înaintea devenirii unei civilizaþii faþã de care nu ne
putem pronunþa în toata realitatea sa, modestia cunoaºterii ne
indicã sã nu o luãm înainte, prin utopii sau scenarii. Ne aflãm
într-o conjuncturã nevralgicã, în care nici Academia, instituþiile
de cercetãri sau religiile nu sunt capabile de a iniþia o alternativã
viabilã ºi accesibilã tuturor oamenilor de pe acestã planetã. Aceste
cuvinte dramatice nu constituie afirmaþii, ci însãºi vocea
consecinþelor actuale. Disperarea ºi proliferarea mediilor primi-
tive, a metodelor de corupþie nu sunt sub nici o formã o rezolvare,
ci o accentuare a ignoranþei ºtiinþei, religiei, culturii... toate fiind
sub aripa materialismului.
Alimentaþia fiind prima iniþiere într-un domeniu vital al
responsabilãþii, ea va determina ieºirea din anestezie. Limita de
colapsare nu este prea departe. În cei ºapte ani de activitate mii
ºi mii de oameni au descoperit ºi au regãsit soluþia la Elta printr-
un minim curaj, revenind la sãnãtate, la moderaþie, la încredere
ºi la regenerarea vieþii biologice ºi sociale. Aceste norme sunt
pentru mulþi utopii sau aberaþii. De ce? Fiindcã astfel de fiinþe
sunt purtate de colo-colo de referinþe pesimiste, de lipsa curajului
ºi a demnitãþii, în urma unei ignoranþe acceptate ºi a unor orgolii
criminale. Putem spune cã ne-am fãcut datoria. Am putea sã ne
retragem într-un loc liniºtit, unde sã realizãm circuitul holistic al
existenþei ºi sã aºteptãm ca milioane ºi milioane de fiinþe sã moarã
pe treptele materialismului. Dar nu. Datoria nu se terminã
niciodatã, fiind factorul motor al dinamicii existenþei ºi atunci nu
mai existã limite. Mentalitatea fiind o normã a sumei experienþei
antetemporale, ea nu trebuie scoasã în evidenþã prea mult. Zidul
se va menþine atât timp cât instituþiile, ritualurile, obiºnuinþele,
tradiþiile nu se vor limita la aspectele istorice. Mentalitatea face
parte dintr-un sistem de educaþie materialist, fiind coeficientul
sau parametrul tragediei umane la modul gratuit ºi primitiv.
Nu trebuie sã accepþi, ci sã alegi

Consecinþele nu discutã, nu acceptã justificãri, comentarii sau
replici de genul: n-am ºtiut sau n-am vrut. Ne facem datoria
de a exprima experienþa noastrã, de a canalizãm o informaþie
accesibilã, ce nu solicitã rugãciuni sau mantre, sacrificii sau
suferinþe. BUNUL SIMÞ stã la baza normalitãþii în toate
140
dimensiunile sociale. Nu trebuie sã accepþi, ci sã alegi; acceptarea
este determinatã, pe când alegerea este relevantã, acceptarea
e o singurã datã, pe când alegerea este o continuã experienþã.
Prin aceasta din urmã putem analiza pentru a atinge cotele
sinteticului.
Alimentaþia este subiectul acoperit de ignoranþã la ora actualã,
fiind sursa unor pericole agravante. Nu e tragic, dar menþinerea
ºi apãrarea în mod premeditat a unor norme ce asigurã
proliferarea ignoranþei sunt mai mult decât tragice, ele inducând
în eroare, printr-o falsã certificare ºi certitudine. Aceastã CARTE
ALBÃ va continua în termenii sinceritãþii ºi simplitãþii, într-mod
accesibil, vizând deconspirarea adevãrurilor metaforizate din
textele sacre. Atragem atenþia cã ele nu pot fi percepute în starea
de anestezie indusã de alimentaþia denaturatã, care este toxicã,
ºI inoperantã în plan biologic. Mentalitatea este curajul fricii, al
leneviei ºi al necredinþei, ea va sacrifica milioanele de naivi ce
rãmân cu gura cãscatã la teorii, nebãnuind cã flatarea lor îi va
conduce un gest necugetat de suferinþã, fãrã întoarcere ºi fãrã
nici un drept de apel.
141
DE LA TINÃ LA PLACEBO
Viaþa este un vis, unii spun cã este o sugestie. Isus ºi nu

numai El folosea metoda poziþionãrii unei fãrâme de tinã pe fruntea
celui care îi cerea ajutorul, acest gest sugerând necredinciosului
credinþã. Fiind o manifestare, boala, -care este o sugestie
negativã,- solicitã o sugestie pozitivã pentru a echilibrarea
circulaþiei energiei ºi a curentilor astrali.
Am definit în câteva cuvinte cadrul în care funcþioneazã
sugestia morþii sau a vieþii. Viaþa existã, dar orice sugestie am
utiliza, reversul ei nu existã. Mai aproape de zilele noastre, sen-
ior Placebo, un medic iberic revine asupra implementãrii
tratamentului alopatic. De data aceasta, medicamentul, -de fapt
o tinã,- nu se mai punea pe frunte, ci se administra pe cale bucalã
sau prin injecþii. Se cunoaºte efectul psihologic al injecþiei asupra
pacienþilor: ei renunþã de fricã la tratament. În lazarete majoritatea
bolnavilor erau bãtuþi pânã renunþau la mofturile lor, deoarece se
considera cã boala se produce din lene. Fãrã comentarii...Tina
sau efectul Placebo sunt acelaºi lucru.
Civilizaþia se aparã cu ceea ce este împotriva ei

Rãul nu vine niciodatã singur, la fel ºi boala. Educaþiei trebuie
sã i se acorde un rol hotãrâtor. Ce sã înþelegem din toate minunile
unei civilizaþii ce se aparã cu ceea ce este împotriva ei? Vedem
cã alimentaþia denaturatã denatureazã, nu este un joc de cuvinte,
ci unul al ironiei sorþii. Denaturarea constã într-o ameþeala, beþie,
reþinere, ignoranþã, sau într-un cuvânt: anestezie. Corpul fizic are
o calitatea în dezavantajul sãu: adaptabilitatea, (despre acestea
am vorbit deja în detaliu la articolul Asimilaþia ºi dezasimilaþia).
O durere continuã dupã un timp nu mai este resimþitã, este ceea
ce numim un factor stresant. Astãzi nu ne mai putem imagina cã
cineva batrân poate fi sãnãtos, bãtrâneþea însãºi fiind suma bolilor.
Devitalizarea masivã este condamnarea la moarte a corpului fizic.
Ceea ce realizãm aici este un discurs despre medicina, ºi
deopotrivã despre alimentaþie, dar fãrã sã discutam despre reþete.
Nu este vorba aici de boala sau suferinþã, ci de ignorarea unor
norme elementare. Filosofia medicinii nu se preda la nici o
facultate de resort. Educaþia, cunoaºterea, experienþa, bunul-simþ
al vieþii trimit în orice moment semnale despre un act anormal,
142
despre o încãlcare a unor legi simple ºi totuºi esenþiale. Cu toate
acestea, trecem peste asemenea semnale, preluând acest mod
de existenþã. Medicii, odatã angajaþi în procesul de specializare,
nu mai au timp pentru speculaþii; acceptând un tratament sau o
metodã sunt direcþionaþi sã ducã mai departe aceste consecinþele
dramatice. Lipsa de logicã se reflectã în primul rând asupra
medicinii ºi apoi asupra situaþiei generale a civilizaþiei.
Unde dai ºi unde crapã?!

Boala este o manifestare, un rezultat sau o consecinþã. Se
dã vina pe bacterii sau pe viruºi, dar nu se þine seama cã o formã
de viaþã nu poate fi împotriva vieþii; o logicã simplã ºi la îndemâna
oricui ne-ar putea edifica: ne-am putea oare împrieteni cu alþi
oameni, iar aceºtia sã ne distrugã? Noi distrugem aceste bacterii
ºi viruºi, lãsând corpul fizic fãrã autoapãrare. Cunoaºterea este
dinamica educaþiei; mii de eltiºti s-au însãnãtoºit, fãrã sã facem
cursuri de medicinã sau sã susþinem teze de specialitate. Din
însãºi revenirea asupra normelor elementare de existenþã a
decurs ritmul firesc ºi normal. În acþiunea directã, ne concentrãm
asupra manifestãrii, rezultând ceea ce descriem cu replica
popularã unde dai ºi unde crapã?!
Medicul este în realitate un pedagog, un educator, un instruc-
tor, un supraveghetor, un pãrinte, dar la ora actualã ºi-a pierdut
aceste calitãþi. Nici efectul Placebo nu mai funcþioneazã, la fel ca
în povestea cu ciobanul care, pentru a se distra ºi probabil de
plictisealã, strigã cã vine lupul, iar la venirea sãtenilor, aceºtia
din urmã constatã cã au fost pãcãliþi. Mai departe, ei nu l-au mai
luat în serios, în schimb l-a luat lupul... Astãzi punem lupii sã fie
ciobani, pentru cã oi sunt destule, dar în loc sã fie mâncate,
acestea au bunul simþ sã moarã. Tertipurile din medicinã, nu pot
înlocui cunoaºterea ºi credinþa. Asocierea celor douã cuvinte nu
este întâmplãtoare, în realitate ele fiind unul ºi acelaºi. Pentru a
atenua conotaþia religioasã, folosim termenul mai civil de
cunoaºtere.
Teama de a nu ieºi din cadrul impus

Învãþarea prin acumulare nu este o metodã. Se produce au-
tomat efectul de antetemporalitate, cumulat cu orgoliul descoperirii
ºi astfel procesul de cunoaºtere prin experienþa proprie este
blocat. Astãzi marea majoritate a oamenilor nu trãiesc în prezent.
143
Ei suferã de o teamã continuã ºi o fricã de viitor, se retrag în
trecut, în tradiþii ºi în nostalgii. De astãzi încolo, cunoaºterea
trebuie particularizatã, pentru ca ea sã fie adaptabilã vieþii
individuale, pentru cã nu putem trãi prin generalitãþi. ªcolile au
nevoie de o strategie în aceastã privinþã, pe care noi o considerãm
stringentã ºi de extremã utilitate.
Metoda noastrã în cursurile Eltei este de a se învãþa sã
învãþãm. Starea s-a generalizat din cauza normelor fixate la nivel
general, se practicã aceleaºi tratamente la grupuri mari de
pacienþi, rezultatele se analizeazã în mod general ºi totuºi în
fiecare caz sunt nuanþe, particularitãþi, dar cine mai are timp sã
le analizeze? Numai pacientul. Dar acesta este deja predispus
sã le ignore, din teama de a nu ieºi din cadrul tratamentului
acceptat ºi impus. Totuºi, ceea ce cunosc oamenii despre viaþã
este împotriva vieþii, sunt lucruri care se vãd ºi se suferã, dar cu
toate acestea nu ies din rând.
Noul este luat în derâdere ºi definit ca ceva ridicol. De ce?
Din lipsã de maturitate coroboratã cu complexele de inferioritate,
generând norme educaþionale ºi moºteniri catastrofice. În
majoritatea religiilor se spune cã prin suferinþã se eleveazã
spiritualitatea. Termenul de suferinþã este luat ad literam, fãcându-
se abstracþie de sensul subtil ºi real. Rezultatul este deopotrivã
comic ºi tragic, ducând la pierderea iremediabilã a credinþei. Poate
cã acesta este scopul, având exemplul preoþilor. Situaþia este
similarã în medicinã, medicii în cercetãrile lor confundã efectele
fine cu cauzele, ceea ce determinã o tragedie ºi pierderea
controlului asupra sãnãtãþii populaþiei. Situaþia este premeditatã
ºi menþinutã aºa de nivele oficiale, cu toate consecinþele ce o
contrazic.
Douã palme mistice ºi începe credinþa

Ce se poate face pentru realizarea sãnãtãþii? Dacã am lua
fiecare gafã, durere în serios, ºi am analiza factorii ce au stat la
baza ei, s-ar ajunge într-un fel la adevãr. Scoatem în evidenþã cã
nu trebuie sã fii savant pentru a încerca sã modelezi pas cu pas
realitatea. Prin pipãit, chiar orbeºte ºi tot se poate ajunge la luminã.
Despre metoda aceasta am mai vorbit. Trebuie doar bun simþ ºi
curaj pentru a renunþa la ceea ce determinã rãul. O mâncare de
fasole bine dreasã cu dafin, asortatã cu câþiva cârnãciori pro-
duce dureri stomacale, digestive, o gura amarã, o stare de
144
lentoare, somnolenþã ºi respiraþie greoaie. Renunþarea nu este
la îndemâna oricui, chiar dupã ce s-a convins. În plan mental se
înþepeneºte starea de suferinþã. La renunþare se referã
Invãþãtorii ºi Maeºtrii când afirmã cã prin suferinþa sufletului,
evolueazã spiritul. Dar mai repede acceptãm autoflagelãri, douã
palme mistice decât sã renunþãm la mâncarea de fasole. Incredibil,
dar aºa începe credinþa.
Bunul simþ este apanajul eroilor, nu a cetãþenilor ce sunt închiºi
într-o cetate ºi apoi în morminte. Mâncarea este tot o tinã, noi
credem cã prin ea trãim, iar dacã nu ingurgitãm, murim.Facã-se
voia Ta, Doamne, cuvintele au puterea divinã, indiferent de
rezonanþa care le-o acordam. În starea de anestezie este dificil
sã analizezi, sã iei o decizie, sã ai discernãmânt. Prin alimentaþia
naturalã spiritul se trezeºte, evadând din starea de beþie, lenevie,
ignoranþã, aducându-ºi aminte de responsabilitate.
Oamenii sunt pregãtiþi, fie în bine, fie în rãu, rãmâne sã decidã
ce aleg. Binele ºi rãul formeazã o monadã, cele douã constituind
polaritãþile ei. Divinitatea în manifestare are dreptul de a oscila,
dar ºi de a reglementa armonia. Una fãrã cealaltã nu pot exista,
armonizarea fiind factorul dinamic, reliefarea manifestãrii. Prin
armonie rezultã pacea, sãnãtatea, civilizaþia. Anticiparea logicã
a evenimentelor determinã controlul lor. Da, este posibil, depinde
numai de curajul nostru de a ne alege un sens. Dupã noi acest
lucru este firesc ºi la îndemâna oricui. Trebuie doar sã realizãm
minimum de observaþie ºi de curaj, sã renunþãm la tot ce pro-
duce ºi menþine rãul, apoi se poate reveni la rãul tradiþional, la
suferinþa patrioticã.
145
PSIHOLOGIA ALIMENTAÞIEI
Alimentaþia, masa, mâncarea se confundã cu relaþiile sociale.

La ora mesei, în þãrile civilizate toatã lumea populeazã
restaurantele. Spunem ca le da mâna sã ia masa în oraº. Pe de
altã parte, familiile cu un copil-doi mãnâncã aproape singuri în
spatele perdelelor, într-o camerã rudimentarã, cu gesturi primi-
tive, fãrã nici un fel de ambianþã, dialogurile fiind deja ridicole,
deoarece se ºtie deja mai mult decât este nevoie. Fiecare
mãnâncã cu zgomot, chiar ridicându-ºi farfuria mai aproape de
gurã pentru a se scurta naveta furculiþei. Se consumã multã pâine.
Într-un mediu civilizat sunt multe flori, festiv, armonie, muzicã
discretã, oameni îmbrãcaþi civilizat, care cautã sã stea într-o
pozitie decentã, sã nu mãnânce cu gura deschisã, sã nu înghitã
cu zgomote animalice, sã nu-ºi umple gura pânã la a-ºi deforma
faþa, vezi gesturi amabile, surâsuri, dialoguri mereu cu alþii pe
teme deosebite, zeci de feluri de mâncare ºI de gusturi.
Restaurantul nu este ocolit din cauza preþurilor, abundenþa provine
din afaceri. Aspectul pozitiv sunt relaþiile sociale, medierea
experienþelor ºi normelor noi, prânzul fiind doar un pretext, nimeni
nu vine la masã înfometat sau înnebunit din cauzã cã nu-i ajung
banii.
Hai sã vedem ºi elementele mai subtile. Partenerul persuasiv
profitã pentru a-ºi manifesta talentele ºi speculaþiile gratuite tocmai
la masã. Lipsã de afinitate, lipsa prieteniei, ori a plictiselii de
celãlalt? -cãutãm noi sã ne explicãm... Ulceraþia este un rãspuns
firesc de suferinþã. Sadismul generat de lipsa de civilizatie la masa
este încã în vigoare. În alte cazuri se petrece protejarea unor
comeseni în defavoarea altora, pentru a se menþine o atmosferã
de complexe, care mai de care mai ridicole. Lipsa cunoaºterii,
ignoranþa se soldeazã cu momente grave mai ales în zilele de
marþi sau de sâmbãtã. Solitarul crede în fericirea aparentã de a
face economie la împãrþitul mesei cu cineva. Dar în privirea sa
se zãreºte tristeþea ºi nefericirea, parcã n-ar fi fost totuºi o tragedie
dacã mai schimba o privire, o vorbã cu cineva; dar nu, avariþia ºi
egoismul, neîncrederea ºi alte nestemate ale educaþiei îºi spun
cuvântul. La o asemenea masã se mediteazã, solitarul vede în
ceilalþi numai rãul ºi insuficienþele sale. Nu realizeazã cã emite
146
forme-mentale care urmeazã sã se manifeste, deja în clipa
respectivã. Cazul omului ce manâncã singur este cel mai
dizgraþios; nu poate fi nici animal, nici plantã, nici piatrã, este
simbolul unui mort care ia masa în propriul mormânt.
Aºa cum se mãnâncã, la fel se trãieºte

Psihologia alimentaþie în douã cuvinte: în cazul vieþii sãrace
este necesarã o minimã educaþie, iar în cazul unie vieþi mai bune
din punct de vedere material, trebuie sã eliminãm teroarea. În
armonia materie-spirit psihologia se manifestã de la sine. Primele
norme de civilizaþie sunt gesturile, poziþia, respiraþia,
îmbracãmintea, anturajul; mediul, culoarea, forma, mirosul,
gusturile, toate acestea formând o not accesibilã oricãrui om.
Aºa cum se mãnâncã, la fel se trãieºte.
Masa este un examen absolut, dificil de redresat sau de
ameliorat, fiindcã la masa omul se considerã un zeu eliberat de
orice normã. Poate fi un pretext de a demonstra celorlalþi cât de
urât este în stare sã mãnânce. Mi-a fost dat sã vãd fiinþe care mi-
au retezat orice pofta de mâncare, fãrã a fi miºcate de gestul
meu de a nu mânca; greaþa ºi durerea ce þi-o provoacã o
asemenea fiinþã nici nu poate fi definitã. Mizeria umanã provine
din felul în care mâncãm, mai departe se subînþelege de ce se
întâmplã rãzboaie ºi boli.
Cauzele bolilor nu se aflã în elemente materiale, ci în
subtilitate, în lumea gândurilor, mentalului, a ceea ce trãim în
intimitatea originalã. Aducem aici o completare la articolul ante-
rior referitor la viruºi ºi bacterii: nu ele sunt cauzele; pentru
edificare vom ilustra un exemplu. Oamenii veseli, optimiºti, harnici
se îmbolnãvesc rar ºi chiar ºi în aceastã situaþie boala trece destul
de repede. Putem continua pe aceastã temã, subliniind cã nu
mâncarea produce boala, chiar dacã este denaturatã. Isus spune:
Nu ce intrã în gurã, ci ceea ce iese din gurã este un pãcat,
referindu-se la vorbe urâte, ironice, zeflemitoare. Nu este vorba
doar de aspectul vizibil, auzibil, ci ºi de gândurile pe care le avem
în timp ce mâncãm, mestecãm, înghiþim. În educaþia noastrã
materialistã ºi senzorialã, nu ne mai punem problema dacã nu
ne deranjeazã chair pe noi înºine aceste gânduri... Nimeni n-a
vãzut cuvântul ca sã-i mãsoare puterea, aºa cã atragem pripit
concluzia cã ceea ce nu se vede, nu existã.
Vorba dulce mult aduce

În existenþa noastrã se manifestã toate gândurile sau
147
procesele mentale, fie bune sau rele. Urmeazã experienþa prin

care se poate observa cã vorba dulce mult aduce, cea amara -
amãrãciune. A lua masa în prezenþa celorlalþi, care nu mãnânca,
este un primitivism; sadismul merge mai departe când un matur
mãnâncã privit de un copil. Karma te pune în situaþia pe care ai
creat-o, pânã când vei consimþi cã nu este frumos, nu meritã ºi
nu este normal. Pe lângã denaturarea alimentelor are loc o
denaturare a relaþiei de armonie a mediului cu corpul fizic;
obiºnuim sã mai spunem cã rãul nu vine niciodata singur...
Cei împotriva alimentaþiei naturale sunt în majoritate dintre
cei deja instalaþi în sadism. Discuþiile cu ei sunt condimentate de
priviri ºi gesturi violente, cuvinte ignorante, lipsite de
responsabilitate. Putem spune cã cei împotrivã sunt care se simt
frustraþi de prilejul de a-ºi manifesta zilnic rãutatea sufleteascã
faþã de ceilalþi. Alegerea caprelor de oi va departaja pe unii faþã
de ceilalþi. Nu ne vine sã credem, deoarece nici o instituþie nu
este în stare sã împartã - de exemplu, -pe cei ce mãnâncã frumos
ºi civilizat de restul. Diferenþa este în forþa vibraþiei. Se ºtie cã un
muncitor nu simte nevoia sã ia masa la restaurant de lux, ci într-
o cârciumã, la fel se întâmplã în alte medii, un intelectual nu se
poate preta ºi acomoda (-nu din rea voinþã,) cu þipete, vociferãri,
ciocãnitul strident al fafuriilor, plescãitul ºi râsetele cu gura plinã
de materie aproape digeratã.
Mediile comuniste ºi materialiste au creat o interferenþã pentru
a se obþine un haos, pierzându-se orice merit de personalitate ºi
evoluþie. În ceea ce se învaþã la Elta sunt câteva norme
elementare, fiecare preparându-ºi masa, dar se mãnâncã
împreunã. Dispare scalvul, cel ce trebuie sã priveascã, sã spele
sã gãteascã, sã fie un sclav iubit ºi indispensabil. În tabãra de
varã o echipã preparã masa, iar a doua zi o altã echipã,... ºi tot
aºa, prin rotaþie.
Masa este de esenþã spiritualã

Prânzul este de esenþã spiritualã, -nu ne referim aici la
rugãciuni, la a lua masa în genunchi sau în cântãri de neînþeles,
-deoarece apropierea membrilor întrepãtrunde aurele, fiind un
prilej de destindere ºi de dialoguri, de muzicã ºi de descoperiri.
Masa în sine este un mediu original prin aºezare, gusturi, forme,
culori; mesele sãrace sunt cele cantitative, reduse la un meniu
stereotip ºi tradiþional. Masa este o rugãciune dinamicã, într-o
atmosferã de spiritualitate, de amplificare a vibraþiilor; o astfel de
masã este deplinã ºi îndeplineºte ritualul vieþii.
148
Masa este definiþia sociabilitãþii. Aceste cuvinte ne trezesc
interesul în sensul de a aºtepta o masã în care mâncarea este
doar tinã, pretextul sau justificarea întâlnirii. Mobilizarea constantã
ºi atentã, bunul simþ ºi bucuria contribuie la automodelare, la
schimbul de experienþã. Acestea se menþn ºi se acumuleazã de
la o zi la cealaltã, de la o masã la alta; spiritul devine mai sensibil,
mai prietenos, mai maleabil ºi mai curajos în experimentarea vieþii,
într-o situaþie particularã care este încarnarea.
O masã bogatã defineºte în cele mai multe cazuri comeseni
sãraci din punct de vedere spiritual. Nici o masã cu membri
spirituali, dar frugalã, nu este mai indicatã. Extremele se ating.
Se pot îmbina cele douã aspecte formând o monadã, astfel spiritul
devine dinamic, realist. Frustrãrile ºI tradiþiile, obiºnuinþele ridicole,
ierarhiile condiþionate sunt degenerãri ºi colapsãri ale ritualului
atât de sfânt al mesei; pe acest fond, alimentaþia denaturatã
accelereazã decadenþa ºi starea de boalã. Cine este de vinã cã
se ajunge la astfel de situaþii? În primul rând individul care acceptã,
se obiºnuieºte, considerã cã respectã ceva, dar vede în realitate
prea bine cum stau lucrurile. Nimeni nu poate sã se opunã
evoluþiei. Cu timpul consecinþele pozitive îi vor da dreptate celui
curajos ºi responsabil de actele sale. O astfel de autopsihologie
genereazã în mod continuu alte ºi alte experieienþe, evoluþia este
spectaculoasã, iar în câþiva ani entitatea poate spune cã fãcut
economie de câteva încarnãri.
Alimentaþia naturalã nu poate fi consumatã pe un fond
denaturat, ea trebuie degustatã într-un mediu adecvat, atmosfera
devenind mai sãnãtoasã. Cel care se hotãrãºte sã mãnânce natu-
ral trebuie sã aibã în vedere un mediu favorabil, deoarece
ostilitatea ºi persuasivitatea celor care rãmân la cartofi prajiti ºi
chiftele este mereu îndreptatã asupra lui cãutând sa-l determine
încetul cu încetul sã renunþe ºi sã se facã de râs. Încheiem articolul
adãugând cã meditaþia devine stringentã; trebuie sã ne edificãm
faþã de propriile dorinþe, care sunt responsabilitatea prin
normalitate ºi realitatea fireascã a sãnãtãþii.
PENTRU COMENZI, INFORMAÞII ªI SUGESTII VÃ RUGÃM SÃ NE CONTACTAÞI LA

NUMERELE DE TELEFON:
BUCUREªTI IAªI TIMIªOARA
092-352769 092-352800 092-371196
PAGINA DE WEB ELTA UNIVERSITATE: http://elta.dntis.ro
149

ABC Alimentatia

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ABC Alimentatia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELTA UNIVERSITATE

1. Ceea ce nu avem, este plusul când am avut.

Dupã ºapte ani, în procesul individualizãrii, trecem la o revistã

ALIMENTELE SÃ VÃ FIE MEDICAMENTE ªI

Continuãm seria de articole despre MEDICINA PREVENTIVÃ.

Utilul devine absolut inutil.

La ora actualã toatã populaþia planetarã este bolnavã

Alimentaþia denaturatã, genereazã o sãrãcie ºi o risipã a

SÃNÃTATEA, PAUZA DINTRE DOUÃ BOLI

Dar nici aºa, cu toate cã avem aceastã impresie cã suntem

Relaþiile se determinã între regnuri apropiate

Viaþa este determinatã de corpul energetic

Într-un an se ajunge la o tonã de toxine

Din rândurile oamenilor sãnãtoºi mereu mai mulþi ajung

ALIMENTAÞIA SAU VIAÞA

Pe aceastã temã se fac speculaþii copioase. Unii mai filosofi

Viaþa ºi alimentaþia nu sunt dependente reciproc; viaþa

Astãzi apar alte pãmânturi sferice ºi alte ruguri pentru a

Nu ºtiu ce sunt, dar trebuie sã fie o prostie

Cetãþenii privesc speriaþi la animalele care erau duse într-

De ce se bea oare apa?

Apa este necesarã pentru a susþine un rãu care i-a luat-

Academii ºi instituþii ascund ceea ce nu ºtiu

Rãmânem puþin surprinºi, chiar nedumeriþi cã la aceastã

Alimentaþia naturalã nu este o rezolvare, ci doar o etapã

Singura religie este credinþa

Condamnarea divinã n-are drept de apel

Religia materialistã produce consecinþele de rigoare

Pe parcursul atâtor ani am vãzut oameni la începutul acestei

N-am ºtiut, nu cã nu am vrut

Dacã popoarele sunt sãnãtoase, pacea survine

ADEVÃRUL DESPRE ADEVÃRATA ALIMENTAÞIE...

Un astfel de titlu incitã ºi incintã spiritele calme determinate

ªtiinþa glorioasã, o uzinã care produce non-stop

Adevãrata gurã este nasul

Endocrinele punctul central în procesul alimentaþiei

Limfa construieºte þesuturile ºi corpul în întregul sãu

CIVILIZAÞIA CARBONULUI SPRE CEA A AZOTULUI

Protagoniste în alimentaþia tradiþionalã ºi cea naturalã sunt

Pentru evoluþie carbonul îºi pierde din importanþã...

Apa constituie cea mai impresionantã metaforã a realitãþii

Ethericul este substanþa din care se obþin toate formele

Alimentaþia este doar o tinã, prin care ieºim din

ªI LA ÎNCEPUT A FOST NUMAI APÃ

Câtã înþelepciune în primele cuvinte ale Vechiului Testament!..

Orice lucru trebuie verificat, cercetat. Anestezia

Apa dizolvã tubul digestiv

Apa face parte din regnul mineral, alimentând regnul

Dogmele ignorante, oficiale îi apãrã de dezamãgiri

Biblia trebuie cunoscutã printr-un interes responsabil

Pentru eltiºti viaþa este grea ºi muritoare a încetat sã

POST SAU PAUZA ALIMENTARÃ

Menþionãm de la bun început cã cele douã lucruri sunt total

Alimentaþia naturalã determinã ieºirea din starea de

Alte ºi alte procese de normalizare ºi naturalizare sunt

Se poate trãi ºi fãrã mâncare?!

Pauza alimentarã face parte din suita vieþii, este un

Amploarea conºtiinþei este generatã de simplitatea ºi

Orice proces evolutiv are un algoritm

Algoritmul în cadrul ELTA UNIVERSITATE este adaptat

IEªIREA DIN EGIPT SAU DIN ANESTEZIE ?

Trebuie sã ne obiºnuim cã viaþa este un simbol, pe de o parte

Nu poþi pleca de unde vrei sã ajungi

Nu ºtiu ce sunt, dar trebuie sã fie o prostie

N-am ºtiut, nu cã nu am vrut

Alimentaþia este doar o tinã, prin care ieºim din

ªI LA ÎNCEPUT A FOST NUMAI APÃ

Pentru eltiºti viaþa este grea ºi muritoare a încetat sã

Algoritmul în cadrul ELTA UNIVERSITATE este adaptat

N-AM ªTIUT, NU DIN CAUZÃ CÃ N-AM VRUT

Alimentaþia nu este decât tina

N-am mâncat, deci murim

N-ai voie sã judeci exteriorul, ci numai interiorul.