UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUȘI” TÂRGU-JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI COMPORTAMENTALE

NUME, PRENUME: SIMA ELENA
ADRESA DE E-MAIL: NR. TELEFON: elena.singuran@gmail.com; 0764491007
ANUL, GRUPA, SEMESTRUL: 2020, 511 E, II
SPECIALIZAREA: MOAȘE
DISCIPLINA: AMENINȚĂRI DE SECURITATE ÎN DOMENIUL MEDICAL

REFERAT

INCIDENȚA FENOMENULUI TERORIST ASUPRA SECURITĂȚII SOCIETALE

I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE
II. METODOLOGIE ȘI METODE
III. CONCLUZII
IV. BIBLIOGRAFIE

CADRU DIDACTIC,
Lector.univ.dr. CĂTĂLIN PEPTAN

Subsemnata, SIMA ELENA, declar că am întocmit personal prezentul referat și îmi asum
originalitatea conținutului acestuia.
 I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Începutul secolului al XXI-lea se caracterizează prin exacerbarea unuia dintre cele mai
sângeroase și barbare tipuri de violență, terorismul, care tinde să îndrepte omenirea către o nouă eră a
agresivității.
Spectrul amenințărilor asimetrice și atipice a devenit extrem de variat și se află în continuă
diversificare și internaționalizare, unele dintre acestea fiind de importanță majoră (crima organizată,
proliferarea armelor de distrugere în masă, traficul de droguri, corupția, acțiunile teroriste și activitățile
ilegale de finanțare a terorismului). În marea lor majoritate, acestea se întrepătrund sau sau
relaționează, deoarece urmăresc impunerea prin violență a unor revendicări de natură diversă,
aparținând unor grupuri cu interese minoritare.
Dinamica fenomenului terorist internațional evidențiază schimbările majore intervenite în
natura amenințărilor la adresa securității statelor în perioada post – Război Rece, motivațiile violenței
sau agresiunii de orice natură devenind foarte diverse: de la cele politice și religioase la cele
economice, informatice, cibernetice, sau de orice altă natură și în strânsă legătură cu crizele majore,
interesele crimei organizate, interesele etnice și religioase, războaiele internaționale etc. [4]

II. METODOLOGIE ȘI METODE

Deși terorismul ca fenomen social a fost prezent, sub o formă sau alta, în aproape toate etapele
de dezvoltare a civilizației umane, niciodată până acum omul simplu și responsabilii politici sau
militari nu au resimțit mai acut sentimentul că se află în fața unui inamic fără chip, fără o identitate
precisă, care și-a făcut din ură, intoleranță, frustrări, din negarea valorilor democrației, drepturilor și
libertăților cetățenești, ideologie și armă în același timp.
Avem de a face cu un flagel care prin implicațiile sale amenință direct nu doar securitatea unui
stat sau altul, ci stabilitatea, la scară largă, globală, cu implicații profunde și pe termen lung asupra
valorilor fundamentale și aspirațiilor legitime ale omenirii.
Apariția unui nou tip de război – războiul împotriva răului – care va fi dus de civilizație
împotriva non – civilizației, de societate împotriva forțelor care o macină și o distrug, de state,
organisme internaționale, alianțe și coaliții, împotriva rețelelor teroriste, traficanților de droguri,
criminalității economice, financiare și sociale, internaționale, a totalitarismului, fundamentalismului de
toate tipurile și a altor amenințări, constituie, de cele mai multe ori, partea nevăzută a icebergului. [5]
Contracararea terorismului cuprinde totalitatea acțiunilor întreprinse de organismele
internaționale, statele, guvernele și instituțiile sale pe plan politic, diplomatic, economic, financiar,
juridic, psihologic, cultural, informațional și militar, pentru a preveni și combate amenințările,
pericolele și acțiunile teroriste asupra cetățenilor, bunurilor și obiectivelor de importanță deosebită.
Asemenea măsuri mai cuprind și acțiunile întreprinse ca ripostă la un eveniment, mergând de la
folosirea unei echipe tactice într-o situație de luare de ostatici, până la bombardarea teritoriului unei
țări, care patronează o anumită acțiune sau un anumit grup.
În cadrul strategiei globale de contracarare a terorismului, prevenirea săvârșirii actelor teroriste
are un rol foarte important și se manifestă prin acțiuni pentru reducerea dezechilibrelor funcționale,
menținerea echilibrului de forțe și lupta împotriva proliferării acestui fenomen. [3]
Structurile specializate de informații, cât și cele de protecție și siguranță, trebuie: să identifice
traficul de armament și explozivi de orice fel (inclusiv a celor artizanale sau a celor în cantități foarte
mici); să descopere grupările și forțele politice care se află înapoia structurilor teroriste și le acordă
sprijin; să discearnă obiectivele și scopurile acțiunilor teroriste; să monitorizeze persoanele și grupurile

2
radicale și ultra – radicale sau extremiste și să evalueze influența și impactul grupărilor religioase și a
liderilor acestora.
De multe ori problema prevenirii terorismului este dificilă și din cauză că unele state nu sunt
dispuse să permită unor puteri străine să acționeze fără restricții pe teritoriul lor național, iar altele nu
acceptă în niciun fel cooperarea cu SUA și aliații săi. Evaluarea capacității de prevenire și de
combatere a terorismului constituie o preocupare permanentă a majorității statelor lumii care au luat
deja o serie de măsuri în acest domeniu. [8]
În domeniul prevenirii terorismului se includ următoarele: activități informativ – operative în
special de monitorizare, penetrare și control a organizațiilor sau structurilor teroriste; activități de
zădărnicire a fluxurilor de alimentare și sprijin cu resurse umane a organizațiilor teroriste derulate atât
în interiorul, cât și în exteriorul statului național; activități de interzicere sau limitare a sprijinului
financiar, logistic și informațional al grupărilor teroriste; activități de pază, protecție și securitate
sporită la unele obiective de importanță deosebită din țară sau din exterior; activități de descurajare;
activități de pregătire de acțiuni teroriste în vederea limitării sau combaterii oportune și eficiente ale
acestora; activități de informare publică și de mediatizare a nivelului de dotare și de pregătire a
structurilor antiteroriste.
Culegerea de informații specializate în cadrul informațiilor de prevenire a terorismului este
axată în principal pe utilizarea surselor umane, de culegere a informațiilor (HUMINT) și mai puțin pe
cele specifice erei informaționale, care nu au dat rezultatele scontate la fel ca în acțiunile pur militare.
[9]
Termenul „terorism” presupune violență premeditată, motivată politic, comisă împotriva unor
ținte directe sau indirecte, de către grupuri internaționale sau agenți clandestini, destinată să influențeze
o audiență.
Termenul „terorism internațional” presupune implicarea în actele teroriste a cetățenilor sau
teritoriilor mai multor țări.
Terorismul este un concept disputat, iar teoriile politice, legale, sociale și populare, sunt adesea
divergente. Nu există o definiție oficială a terorismului, dar există un acord general, conform căruia
terorismul are mai multe elemente diferite, fiind un instrument sau o tactică a anumitor grupuri, fie ele
statale sau nestatale, pentru a-și atinge anumite scopuri. Folosirea forței este o parte importantă a
terorismului, dar nu este principalul scop. Frica, în schimb, este una din principalele componente,
deoarece răspândirea fricii este mai importantă decât producerea de victime.
Esența terorismului nu este numai uciderea unui număr de oameni. Un alt element important
este faptul că țintele directe numai rareori sunt principalele obiective. Să luăm, de exemplu, atacurile
din 11 septembrie, când 300 de oameni au fost uciși, dar nu ei au fost țintele directe ale acestor atacuri.
Scopul acelor teroriști nu era uciderea acelor oameni, ci atragerea atenției. Țintele directe am fost noi,
oamenii, care priveam acele imagini îngrozitoare ale victimelor atentatului din New Zork, Washington
și Pennsylvania. Astfel, violența nu este îndreptată doar asupra victimelor, ci și asupra celor ce continuă
să trăiască. Principalele ținte suntem noi.
Terorismul este un fenomen global, dar există mari difrențe regionale. Organizații importante ca
Națiunile Unite sau NATO, precum și organizații regionale, și-au îndreptat atenția asupra terorismului,
în special după 11 septembrie 2001. [7]
Combaterea terorismului solicită un război în detaliu, în care nivelul de luptă cuprinde, pe lângă
operații de mare anvergură, cum este cazul ripostei dată de SUA și aliații săi în Afganistan, și acțiuni
ale unor structuri strict specializate și desfășurate pe arii geografice întinse, în zone unde au fost
localizate elemente teroriste sau susținători ai acestora, încadrate în perioade de execuție nedefinite. [1]
În conformitate cu legislația românească în vigoare, acțiunile teroriste desfășurate pe teritoriul
național pe timp de pace sunt combătute de forțele specializate ale S.R.I., M.I., S.P.P. În asemenea
situații deosebite, în care amploarea anumitor acțiuni va depăși forțele specializate, la realizarea

3
măsurilor de contracarare vor fi angajate și unități ale forțelor speciale ale armatei, pregătite pentru
astfel de misiuni.
Ca urmare, în adoptarea formelor de luptă specifice – cercetarea, siguranța, protecția
psihologică, încercuirea, blocarea, paza și apărarea obiectivelor, transporturile și telecomunicațiile –
trebuie avute în vedere toate elementele de acțiune în condiții normale și particularitățile acțiunilor
teroriste.
La nivel național, pentru realizarea cooperării în lupta antiteroristă și asigurarea unității de
concepere și acțiune, cooperarea se organizează între instituțiile abilitate pentru îndeplinirea, în comun,
a misiunilor specifice combaterii terorismului.
„Războiul antiterorist nu este un atribut al S.R.I., nici al S.I.E., nici chiar al M.Ap.N. sau M.I.;
angajarea țării și stabilirea modului de acțiune (reacție) într-un astfel de război (ca orice alt fel de
război (ca orice alt fel de război), este un atribut al conducerii supreme a Statului Român”. [2]

III. CONCLUZII

Terorismul este o amenințare omniprezentă și necesită un răspuns oportun și omniprezent.

Această amenințare vizează, în principiu, valorile democratice și, deci, reclamă un răspuns în respectul
acestor valori.
Definiția clausewitziană, potrivit căreia războiul este continuarea politicii prin alte mijloace,
rămâne valabilă. Având determinare politică, terorismul este un război, și anume un război asimetric.
[6]

4
 IV. BIBLIOGRAFIE

[1] Coșcodaru, Ion, Neoterorismul și implicațiile acestuia asupra acțiunilor militare, „Vectori ai
amenințărilor la adresa securității naționale în noul context geopolitic și geostrategic”, vol. III,
București, 2004
[2] Centrul de Studii și Strategii de Securitate, Terorismul, București, 2002, pag. 73
[3] Lucian, Stăncilă, Terorismul – provocare a secolului XXI, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București, 2007, p. 89
[4] Maplecroft, This Map reveals the Biggest Terorist Risk Spots in the world, 2014
[5] Mircea, Mureșan, Viitorul conflictelor armate, curs de teoria artei militare, Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005, p. 18
[6] Naghi, Gaabriel, Toma, Gheorghe, Ora care a schimbat lumea. Asimetria începutului de
secol, București, Editura Presa Națională, 2004, p. 67
[7] Schimd, Alex., „Terrorism: The Definitional Problem”, Case Western Reserve Journal of
International Law, vol. 4, 2004
[8] Teodor, Frunzetti, Paradigme militare în schimbare, Editura Militară, București, 2005, pp.
453 - 454
[9] Teodor Frunzetti, Securitatea Națională și războiul modern, Editura Militară, București,
1999, p. 172