STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin

în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

I. Cum se definește economia de piață?

O economie de piață este un sistem economic în care producția de bunuri și servicii este
direcționată de legile cererii și ofertei. Cererea și oferta reprezintă un principiu
economic care descrie modul în care echilibrul dintre cererea pe care o au consumatorii,
întreprinderile și Guvernul pentru furnizarea anumitor produse, mărfuri sau servicii
reglementează prețurile acestor produse, mărfuri și servicii.
Într-o economie de piață, întreprinderile își propun să-și furnizeze produsele, bunurile și
serviciile la cel mai mare preț pe care consumatorii sunt dispuși să îl plătească, în timp
ce consumatorii caută cele mai mici prețuri pe care le pot găsi pentru produsele, bunurile
și serviciile dorite.
În economiile de piață, există o varietate de sisteme de piață diferite care există, în
funcție de industrie și de companiile din această industrie. Este important ca proprietarii
de întreprinderi mici să înțeleagă în ce tip de sistem de piață operează atunci când iau
decizii de stabilire a prețurilor și de producție sau când decid dacă intră sau părăsesc o
anumită industrie. Cele 4 tipuri majore de sisteme de piață sunt Concurența perfectă,
Monopolul, Oligopolul și Concurența monopolistă.
a. Concurența perfectă
Concurența perfectă se manifestă atunci când există mulți consumatori care cumpără un
produs standardizat de la numeroase întreprinderi mici. Deoarece niciun vânzător nu este
suficient de mare sau suficient de influent pentru a afecta prețul, vânzătorii și
cumpărătorii acceptă prețul actual. De exemplu, atunci când un pescar comercial își
aduce peștele pe piața locală, nu are prea mult control asupra prețului pe care îl obține
și trebuie să accepte prețul de pe piață.
b. Monopolul
În ceea ce privește numărul vânzătorilor și gradul de concurență, monopolurile se află la
capătul opus al spectrului față de concurența perfectă. Într-o concurență perfectă, există
multe companii mici, dintre care niciuna nu poate controla prețurile; ei acceptă pur și
simplu prețul pieței determinat de cerere și ofertă. Cu toate acestea, într-un monopol,
există un singur vânzător pe piață. Piața ar putea fi o zonă geografică, cum ar fi un oraș
sau o zonă regională și nu trebuie neapărat să fie o țară întreagă. Monopolul se împarte în
alte două categorii de monopoluri: naturală sau legală.
Monopolurile naturale includ utilitățile publice, precum furnizorii de energie electrică și
gaze. Inhibă concurența, dar sunt legale, deoarece sunt importante pentru societate.
 STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin
în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

Un monopol legal apare atunci când o companie primește un brevet care îi conferă
utilizarea exclusivă a unui produs sau proces inventat pentru o perioadă limitată de timp,
în general douăzeci de ani.
c. Oligopolul
Oligopol înseamnă câțiva vânzători. Pe o piață oligopolistă, fiecare vânzător furnizează o
mare parte din toate produsele vândute pe piață. În plus, deoarece costul începerii unei
afaceri într-o industrie oligopolistă este de obicei ridicat, numărul firmelor care intră în
aceasta este scăzut.
Companiile din industriile oligopoliste includ întreprinderi la scară largă precum
companiile de automobile și companiile aeriene. Întrucât firmele mari furnizează o
porțiune considerabilă a pieței, aceste companii au un anumit control asupra prețurilor
pe care le percep. Dar există un inconvenient: deoarece produsele sunt destul de
similare, atunci când o companie scade prețurile, altele sunt deseori forțate să urmeze
exemplul pentru a rămâne competitive. Observăm această practică tot timpul în industria
companiilor aeriene: când American Airlines anunță o scădere a tarifului, Continental,
United Airlines și alții fac același lucru.
d. Competiția monopolistă
În competiția monopolistă, avem încă mulți vânzători (așa cum am avut într-o o
concurență perfectă). Acum, însă, nu vând produse identice. În schimb, ele vând produse
diferențiate - produse care diferă oarecum sau sunt percepute a fi diferite, chiar dacă au
un scop similar. Produsele pot fi diferențiate în mai multe moduri, inclusiv calitatea,
stilul, comoditatea, locația și numele mărcii. Unii oameni preferă Coca-Cola în loc de
Pepsi, chiar dacă cele două produse sunt destul de similare. Dar dacă ar exista o
diferență substanțială de preț între cele două? În acest caz, cumpărătorii ar putea fi
convinși să treacă de la unul la altul. Astfel, dacă Coca-Cola are o mare vânzare
promoțională la un lanț de supermarketuri, unii consumatori de Pepsi ar putea schimba
(cel puțin temporar).
Cum se realizează diferențierea produselor? Uneori, este pur și simplu geografic; probabil
cumperi benzină la stația cea mai apropiată de tine, indiferent de marcă. Alteori,
diferențele percepute între produse sunt promovate de publicitate, menită să convingă
consumatorii că un produs este diferit de altul - și mai bun decât acesta. Indiferent de
loialitatea clienților față de un produs, totuși, dacă prețul acestuia crește prea mult,
vânzătorul va pierde afacerea față de un concurent. Prin urmare, în cadrul concurenței
monopoliste, companiile au un control limitat asupra prețului.
 STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin
în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

II. Care sunt trăsăturile unei economii de piață?

Există 6 caracteristici definitorii ale economiei de piață:
1. Proprietate privată
Majoritatea resurselor, bunurilor și serviciilor sunt deținute de persoane fizice și
întreprinderi. Aceste persoane și companii au dreptul să obțină profituri din
proprietățile lor. Persoanele fizice și întreprinderile au libertatea de a cumpăra,
deține sau vinde bunurile și serviciile pe piață conform voinței lor. Ele sunt constrânse
doar de prețul bunurilor și serviciilor și de cantitatea de capital pe care o dețin.
2. Motivul interesului personal
Toată lumea își vinde mărfurile către cel mai mare ofertant în timp ce negociază cel
mai mic preț pentru achizițiile lor. Deși motivul este egoist, acesta aduce beneficii
economiei pe termen lung. Acest sistem de licitație stabilește prețurile pentru bunuri
și servicii care reflectă valoarea lor de piață. Oferă o imagine exactă a cererii și
ofertei la un moment dat.
3. Libertatea alegerii
Proprietarii sunt liberi să producă, să vândă și să cumpere bunuri și servicii pe o piață
competitivă. Au doar două constrângeri. În primul rând este prețul la care sunt dispuși
să cumpere sau să vândă. A doua este suma de capital pe care o au.
4. Competiția
Forța presiunii concurențiale menține prețurile scăzute. De asemenea, asigură că
societatea furnizează bunuri și servicii cel mai eficient. De îndată ce cererea crește
pentru un anumit articol, prețurile cresc datorită legii cererii. Concurenții văd că își
pot spori profitul producându-l, adăugând la aprovizionare. Aceasta reduce prețurile
la un nivel în care rămân doar cei mai buni concurenți. Această presiune competitivă
se aplică și lucrătorilor și consumatorilor. Angajații se întrec între ei pentru cele mai
bine plătite locuri de muncă. Cumpărătorii concurează pentru cel mai bun produs la
cel mai mic preț.
5. Sistemul piețelor și prețurilor
O economie de piață se bazează pe o piață eficientă în care se vând bunuri și servicii.
Acolo toți cumpărătorii și vânzătorii au acces egal la aceleași informații. Schimbările
de preț sunt reflectări pure ale legilor cererii și ofertei. Există cinci factori
determinanți ai cererii: prețul produsului, venitul cumpărătorului, prețurile bunurilor
conexe, gustul consumatorului, așteptările cumpărătorului.
 STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin
în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

6. Activitatea limitată a Guvernului

Rolul Guvernului este de a se asigura că piețele sunt deschise și funcționează. De
exemplu, este responsabil cu apărarea națională, să protejeze piețele. De asemenea,
se asigură că toată lumea are acces egal la piețe. Guvernul sancționează monopolurile
care restricționează concurența. Se asigură că nimeni nu manipulează piețele și că
toată lumea are acces egal la informații.
III. Cum se definește economia de schimb și cum funcționează?
Economia de schimb este un termen tehnic utilizat în cercetarea microeconomiei pentru
a descrie interacțiunea dintre mai mulți agenți. Fiecare agent își aduce propria dotare și
poate face schimb de produse între ei pe baza unui sistem de prețuri. Sunt studiate două
tipuri de economii de schimb:
a. Într-o economie pură de schimb, toți agenții sunt consumatori; nu există
producție și tot ce pot face agenții este să își schimbe dotările inițiale.
b. În schimb, într-o economie de schimb cu producția, unii sau toți agenții sunt
firme care pot produce, de asemenea, bunuri noi.
Pornind de la modul concret în care sunt fundamentate și adoptate deciziile în economia
contemporană, întâlnim două sisteme economice de organizare și funcționare a
economiei de schimb:
a. Sistemul economiei de comandă - Într-un sistem economic de comandă, o mare
parte a sistemului economic este controlată de o putere centralizată. De exemplu,
în URSS majoritatea deciziilor au fost luate de guvernul central. Acest tip de
economie era nucleul filozofiei comuniste. Deoarece Guvernul este o caracteristică
atât de centrală a economiei, este adesea implicat în orice, de la planificare până
la redistribuirea resurselor. O economie de comandă este capabilă să creeze o
sursă sănătoasă de resurse și își recompenseze oamenii cu prețuri accesibile.
Această capacitate înseamnă, de asemenea, că Guvernul deține de obicei toate
industriile critice, cum ar fi utilitățile, aviația și calea ferată. Într-o economie de
comandă, este teoretic posibil ca Guvernul să creeze suficiente locuri de muncă și
să ofere bunuri și servicii la o rată accesibilă. Cu toate acestea, în realitate,
majoritatea economiilor de comandă tind să se concentreze pe cele mai valoroase
resurse, cum ar fi petrolul.
b. Sistemul economiei de piață (piața bunurilor și serviciilor; piața capitalului și
titlurilor de valoare; piața muncii; piața resurselor naturale; piața monetară etc.) -
Într-o economie de piață liberă, firmele și gospodăriile acționează în interes
propriu pentru a determina cum sunt alocate resursele, ce bunuri sunt produse și
cine cumpără bunurile. Acest lucru este opus modului în care funcționează o
economie de comandă, unde Guvernul central ajunge să păstreze profiturile. Nu
 STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin
în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

există nicio intervenție guvernamentală într-o economie de piață pură. Cu toate

acestea, în lume nu există o economie de piață cu adevărat liberă. În acest tip de
economie, există o separare între Guvern și piață. Această separare împiedică
Guvernul să devină prea puternic și își menține interesele aliniate cu cele ale
piețelor.
IV.Care sunt rolurile economiei de piață?
Beneficiile notabile ale unei economii de piață sunt eficiența sporită, producția și
inovația.
A. Eficiența afacerii
Spre deosebire de alte tipuri de economii, o economie de piață crește eficiența
întreprinderilor. Guvernul este limitat în modul în care reglementează tranzacțiile în
cadrul unei economii de piață. Majoritatea regulilor sunt adoptate pentru a proteja
consumatorii, mediul, participanții la piață și securitatea națională. Rolul lor limitat
promovează o eficiență sporită și o concurență liberă și sporită. Odată cu existența
concurenței, o afacere tinde să facă tot ce este necesar pentru a-și reduce costurile și
pentru a obține un număr mai mare de vânzări pentru a crește profiturile.
B. Productivitatea crescută
Creșterea productivității este, de asemenea, asociată cu o economie de piață. În orice
economie, oamenii au nevoie de bani pentru a cumpăra bunuri și servicii. Într-o
economie de piață, această nevoie duce la o motivație sporită, deoarece lucrătorii
doresc să câștige mai mulți bani pentru a-și satisface nevoile și pentru a trăi
confortabil. Când oamenii sunt motivați să lucreze, există o productivitate și o
producție crescute pentru economie. Într-o economie de comandă, unde salariile,
nivelurile de producție, prețurile și investițiile sunt stabilite de o autoritate centrală
sau Guvern, există o motivație mai mică a lucrătorilor.
C. Inovația pentru un avantaj competitiv
O țară cu o economie de piață are, de asemenea, o inovație crescută. Cu banii ca
principal factor motivant pentru firme și persoane fizice, aceștia caută să creeze noi
produse și tehnologii pentru a genera venituri mai mari. Într-o economie de piață,
firmele și persoanele fizice sunt încurajate să inoveze pentru a obține un avantaj
competitiv. Acest lucru este diferit de o economie de comandă, în care Guvernul
controlează producția, inclusiv cererea și oferta, astfel încât nu există niciun motiv
pentru care companiile să concureze. Inovația duce, de asemenea, la o varietate de
bunuri și servicii, care oferă o selecție mai largă pentru consumatori.