STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin

în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

1. Cum se definește economia de piață?

O economie de piață este un sistem economic în care producția de bunuri și servicii
este direcționată de legile cererii și ofertei. Cererea și oferta este un principiu
economic care descrie modul în care echilibrul dintre cererea pe care o au
consumatorii, întreprinderile și guvernul pentru furnizarea anumitor produse,
mărfuri sau servicii reglementează prețurile acestor produse, mărfuri și servicii.
Într-o economie de piață, întreprinderile își propun să-și furnizeze produsele,
bunurile și serviciile la cel mai mare preț pe care consumatorii sunt dispuși să îl
plătească, în timp ce consumatorii caută cele mai mici prețuri pe care le pot găsi
pentru produsele, bunurile și serviciile dorite.
În economiile de piață, există o varietate de sisteme de piață diferite care există,
în funcție de industrie și de companiile din această industrie. Este important ca
proprietarii de întreprinderi mici să înțeleagă în ce tip de sistem de piață operează
atunci când iau decizii de stabilire a prețurilor și de producție sau când decid dacă
intră sau părăsesc o anumită industrie. Cele 4 tipuri majore de sisteme de piață
sunt Concurența perfectă, Monopol, Oligopol și Concurența monopolistă.
a. Concurența perfectă
Concurența perfectă se manifestă atunci când există mulți consumatori care
cumpără un produs standardizat de la numeroase întreprinderi mici. Deoarece
niciun vânzător nu este suficient de mare sau suficient de influent pentru a afecta
prețul, vânzătorii și cumpărătorii acceptă prețul actual. De exemplu, atunci când
un pescar comercial își aduce peștele pe piața locală, nu are prea mult control
asupra prețului pe care îl obține și trebuie să accepte prețul de pe piață.
b. Monopolul
În ceea ce privește numărul vânzătorilor și gradul de concurență, monopolurile se
află la capătul opus al spectrului față de concurența perfectă. Într-o concurență
perfectă, există multe companii mici, dintre care niciuna nu poate controla
prețurile; ei acceptă pur și simplu prețul pieței determinat de cerere și ofertă. Cu
toate acestea, într-un monopol, există un singur vânzător pe piață. Piața ar putea
fi o zonă geografică, cum ar fi un oraș sau o zonă regională și nu trebuie neapărat
să fie o țară întreagă. Monopolul se împarte în alte două categorii de monopoluri:
naturală sau legală.
Monopolurile naturale includ utilitățile publice, precum furnizorii de energie
electrică și gaze. Inhibă concurența, dar sunt legale, deoarece sunt importante
pentru societate. Un monopol legal apare atunci când o companie primește un
STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin
în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

brevet care îi conferă utilizarea exclusivă a unui produs sau proces inventat pentru
o perioadă limitată de timp, în general douăzeci de ani.
c. Oligopolul
Oligopol înseamnă câțiva vânzători. Pe o piață oligopolistă, fiecare vânzător
furnizează o mare parte din toate produsele vândute pe piață. În plus, deoarece
costul începerii unei afaceri într-o industrie oligopolistă este de obicei ridicat,
numărul firmelor care intră în aceasta este scăzut.
Companiile din industriile oligopolistă includ întreprinderi la scară largă precum
companiile de automobile și companiile aeriene. Întrucât firmele mari furnizează o
porțiune considerabilă a pieței, aceste companii au un anumit control asupra
prețurilor pe care le percep. Dar există un inconvenient: deoarece produsele sunt
destul de similare, atunci când o companie scade prețurile, altele sunt deseori
forțate să urmeze exemplul pentru a rămâne competitive. Observăm această
practică tot timpul în industria companiilor aeriene: când American Airlines anunță
o scădere a tarifului, Continental, United Airlines și alții fac același lucru.
d. Competiția monopolistă
În competiția monopolistă, avem încă mulți vânzători (așa cum am avut sub o
concurență perfectă). Acum, însă, nu vând produse identice. În schimb, ele vând
produse diferențiate - produse care diferă oarecum sau sunt percepute a fi
diferite, chiar dacă au un scop similar. Produsele pot fi diferențiate în mai multe
moduri, inclusiv calitatea, stilul, comoditatea, locația și numele mărcii. Unii
oameni preferă Coca-Cola în loc de Pepsi, chiar dacă cele două produse sunt destul
de similare. Dar dacă ar exista o diferență substanțială de preț între cele două? În
acest caz, cumpărătorii ar putea fi convinși să treacă de la unul la altul. Astfel,
dacă Coca-Cola are o mare vânzare promoțională la un lanț de supermarketuri, unii
băutori Pepsi ar putea schimba (cel puțin temporar).
Cum se realizează diferențierea produselor? Uneori, este pur și simplu geografic;
probabil cumperi benzină la stația cea mai apropiată de tine, indiferent de marcă.
Alteori, diferențele percepute între produse sunt promovate de publicitate, menită
să convingă consumatorii că un produs este diferit de altul - și mai bun decât
acesta. Indiferent de loialitatea clienților față de un produs, totuși, dacă prețul
acestuia crește prea mult, vânzătorul va pierde afacerea față de un concurent. Prin
urmare, în cadrul concurenței monopoliste, companiile au un control limitat asupra
prețului.
STUDIU DE CAZ: „Influența evenimentelor contemporane Cosmescu Mario Florin
în economia de piață” anul școlar 2020-2021

„CÂ Ș TIGĂ TORI VOR FI ACEIA CARE

M2 - ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
RESTRUCTUREAZĂ MODUL ÎN CARE INFORMAȚ IA
CLASA A IX-A CIRCULĂ ÎN ÎNTREPRINDEREA LOR.” – BILL GATES

2. Cum se definește economia de schimb și cum funcționează?

Economia de schimb este un termen tehnic utilizat în cercetarea microeconomiei
pentru a descrie interacțiunea dintre mai mulți agenți. Fiecare agent își aduce
propria dotare și poate face schimb de produse între ei pe baza unui sistem de
prețuri. Sunt studiate două tipuri de economii de schimb:
a. Într-o economie pură de schimb, toți agenții sunt consumatori; nu există
producție și tot ce pot face agenții este să își schimbe dotările inițiale.
b. În schimb, într-o economie de schimb cu producția, unii sau toți agenții
sunt firme care pot produce, de asemenea, bunuri noi.