Irimia Anita-Elena

Catullus - Basia mille

Departe sunt de tine şi singur lângă foc,

Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
vs
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
Mihai Eminescu
Trăim, Lesbia mea și ne place, 
și reproșurile bătrânilor severi 
să le estimăm cu toții un bănuț. 
Soarele poate să apară și să dispară: 
noi, odată ce lumina scurtă se stinge, 
trebuie să dormim o noapte nesfârșită. 
Dă-mi o mie de sărutări, apoi încă o sută, 
apoi încă o mie, apoi încă o sută, 
apoi fără a opri încă o mie, apoi o sută. 
În cele din urmă, când am dat mii, 
vom amesteca factura, ca să nu știm, 
sau pentru ca nici un rău să nu ne poată invidia, 
descoperind existența atâtor sărutări. 
Catullus

În ambele poezii se poate observa faptul că amândoi confesează iubirea față de femeia dorită
În poezia lui Mihai Eminescu sentimentul iubirii sale este dominat de suferința iubirii fără roade.
Poetul primeste un raspuns la iubirea oferită, aceasta fiind una împartășită, in poezia "Basia mile" unde
între viață și iubire există semnul egalității. Pasiunea este descrisă de multitudinea sărutarilor. Iubirea
trece dincolo de moarte.
Ceea ce îi unește pe cei doi scriitori sunt temele abordate: iubirea fără speranță. Putem vorbi de un
regim amplu de trăiri, extaz, agonie, gelozie, dezamăgire, optimism.