LUCRAREA DE LABORATOR

Nr. 2

1. SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea de laborator îşi propune să ofere studenţilor posibilitatea cunoașterii şi

aplicării testelor de verificare a omogenităţii statistice a datelor prin metoda iteraţiilor şi prin
metoda aglomerării pe faze. De asemenea, în cadrul lucrării se vor utiliza testele de
eliminare a valorilor aberante pentru un eşantion dat.

2. NOŢIUNI TEORETICE

2.1. Verificarea caracterului aleatoriu

Testele pentru verificarea omogenităţii statistice presupun:

 Verificarea caracterului aleatoriu;
 Eliminarea valorilor aberante.
Testele pentru verificarea caracterului aleatoriu se încadrează în categoria testelor
de verificare a ipotezelor statistice. Se efectuează două ipoteze statistice [MOR 10]:

 Ipoteza nulă: H0 – eşantionul considerat, xi, i 1, n , are un

caracter aleatoriu;

 Ipoteza alternativă: H1 – eşantionul considerat, xi, i 1, n , nu are un

caracter aleatoriu.

Decizia statistică se ia pe baza unei probabilităţi, , numită nivel de semnificaţie:

  Pr respinge H 0 H 0 este adevarata  , sau pe baza probabilităţii (1- ), numită nivel de

încredere.
19
 FIABILITATE Îndrumar de laborator

2.1.1. Metoda iteraţiilor

ITERAŢIE = valori numerice succesive, ale caracteristicii analizate, xi, i 1, n , care
au aceeaşi proprietate.

Iteraţiile se determină după valoarea medianei, Me:

 xi, are valoare mai mare ca mediana  se notează cu „a”;
 xi, are valoare mai mică, ca mediana  se notează cu „b”;
 xi, are valoare egală cu mediana  se notează cu „m”;

Decizia statistică poate fi luată pe baza a două criterii:

2.1.1.1. Criteriul numărului total al iteraţiilor

Se parcurg următoarele etape [MAR 95]:

1. Se calculează mediana datelor de eşantionaj, Me:

- se determină şirul statisticilor de ordine:

x1  x2    xi     xn 

- se determină valoarea medianei:

Me  x n 1  , dacă n este impar;

 
 2 

xn 2   xn 21

Me  , dacă n este număr par.
2

2. Se determină numărul total al iteraţiilor, I, vezi tabelul anexat;

3. Se calculează valoarea critică de referinţă a iteraţiilor, I:

- pentru n1  n2:
2  n1  n2  2  n1  n2  n 
n1  n2  z1 
I 
1
 n 1 (2.1)
.
2 n
- pentru n1 = n2:

I 
1
2

 n  1  z1  n  1 .  (2.2)

În relaţiile anterioare s-au utilizat următoarele notaţii:

n – reprezintă volumul eşantionului analizat;
n1 – reprezintă numărul de elemente notate cu „a”;

20
 Lucrarea de laborator nr. 2 – Verificarea omogenităţii statistice

n2 – reprezintă numărul de elemente notate cu „b”;

n3 – reprezintă numărul de elemente notate cu „m”, n1+ n2 + n3 = n;
z1 - reprezintă cuantila (1- ) a repartiţiei normale normate.

4. Decizia privind ipoteza statistică H0 se ia astfel:

 Dacă I > I se acceptă ipoteza nulă, H0;
 Dacă I  I se acceptă ipoteza alternativă, H1;
Tabelul 1 Verificarea caracterului aleatoriu

TESTUL WALLIS-
METODA ITERAŢIILOR
MOORE
Nr. Valoarea Simbolul: Semnul
crt. variabilei xi >Me  a diferenţei: Numărul
Numărul Lungimea
i aleatorii, xi xi <Me  b Observaţii xi+1 - xi; de ordine
iteraţiilor iteraţiilor
xi =Me  xi+1 > xi  + al fazelor
m xi+1 < xi  
1 x1 a 1 1
2 x2 b   se
3 x3 b 2 2 elimină
+
+ 1
4 x4 a 3 1
5 x5 b 4 1  2
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
i xi b +
i+1 xi+1 b Lungimea +
i+2 xi+2 b maximă a +
j 6 j
i+3 xi+3 b iteraţiilor: +
i+4 xi+4 b kmax +
i+5 xi+5 b +
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
n-4 xn-4 a 
I-1 2 h-1
n-3 xn-3 a 
n-2 xn-2 a Numărul +
h
n-1 xn-1 b maxim de +
I 3
n xn b iteraţii: I   se
elimină

21
 FIABILITATE Îndrumar de laborator

2. 1.1.2. Criteriul lungimii iteraţiilor

Se parcurg următoarele etape:

1. Se determină lungimea iteraţiilor, kj, j  1, I , vezi tabelul anexat. Numărul valorilor

care alcătuiesc o iteraţie poartă denumirea de lungime a iteraţiei;

2. Se determină lungimea maximă a iteraţiilor, kmax:

k max  maxk j  (2.3)
j

3. Se calculează valoarea critică de referinţă a lungimii iteraţiilor, k:

 0.43429 n
log
log1    (2.4)
k n ,  1
log 2

4. Decizia privind ipoteza statistică H0 se ia astfel:

 Dacă kmax  k n , , se acceptă ipoteza nulă, H0;

 Dacă kmax > k n , , se acceptă ipoteza alternativă, H1;

2. 1.2. Metoda aglomerării pe faze (Testul Wallis-Moore)

FAZĂ = succesiunea aceloraşi semne

Se parcurg următoarele etape [HOH 82]:

1. Se determină numărul de faze, h, vezi tabelul anexat. Numărul total al fazelor se

consideră mai puţin faza iniţială şi cea finală.

2. Se calculează valoarea critică de referinţă a numărului de faze, zh,:

- dacă 30  n  10:
2n  7
h  0.5
3
z h ,  ; (2.5)
16  n  29
90

- dacă n > 30:

2n  7
h
3
z h ,  ; (2.6)
16  n  29
90
22
 Lucrarea de laborator nr. 2 – Verificarea omogenităţii statistice

3. Decizia privind ipoteza statistică H0 se ia astfel:

 Dacă zh,  z1 , se acceptă ipoteza nulă, H0;

 Dacă zh, > z1 , se acceptă ipoteza alternativă, H1;

z1 - reprezintă cuantila (1- ) a repartiţiei normale normate.

2.2. Eliminarea valorilor aberante (Testul Grubbs)

VALORI ABERANTE = valori care diferă semnificativ de restul valorilor şirului de

observaţii
Valorile aberante se caută la extremele şirului statisticilor de ordine, ale valorilor
caracteristicilor cercetate: x 1 şi respectiv xn  .

Testele pentru eliminarea valorilor aberante se încadrează şi ele în categoria

testelor de verificare a ipotezelor statistice. Se efectuează două ipoteze statistice:

 Ipoteza nulă: H0 – valoarea considerată, x 1 sau xn  este aberantă;

 Ipoteza alternativă: H1 – valoarea considerată, x 1 sau xn  nu este aberantă.

Decizia statistică se ia pe baza unei probabilităţi, (1- ), numită nivel de încredere.
Se parcurg următoarele etape:

1. Se determină şirul statisticilor de ordine;

2. Se determină valorile suspectate a fi valori aberante: x 1 sau xn  .

3. Se calculează următoarele statistici:

n n n 1
 2    xi  x   l    xi  xl   u    xi  xu 
2 2 2 2 2

i 1 i 2 i 1

În relaţiile precedente s-au utilizat notaţiile:

1 n 1 n
1 n1
x   xi xl    xi xu    xi
n i 1 n  1 i2 n  1 i 1

4. Se calculează valorile critice de referinţă ale eşantionului:

 l2  u2
, pentru testarea valorii x 1  şi/sau , pentru testarea valorii xn  .
2 2

5. Decizia privind ipoteza statistică H0 referitoare la valoarea x 1 , se ia astfel:

23
 FIABILITATE Îndrumar de laborator

 l2
 Dacă <  n ,1 , se acceptă ipoteza nulă, H0: valoarea x 1 este valoare
2
aberantă;
 l2
 Dacă   n ,1 , se acceptă ipoteza alternativă, H1: valoarea x 1 nu este
2
valoare aberantă.

6. Decizia privind ipoteza statistică H0 referitoare la valoarea xn  , se ia astfel:

 u2
 Dacă <  n ,1 , se acceptă ipoteza nulă, H0: valoarea xn  este valoare
2
aberantă;
 u2
 Dacă   n ,1 , se acceptă ipoteza alternativă, H1: valoarea xn  nu este
2
valoare aberantă.

 n ,1 - reprezintă valoarea critică de referinţă a testului Grubbs. Această valoare se alege

din tabelul 2.
Tabelul 2- Valorile critice de referinţă ale testului Grubbs

Volumul Valori critice,  n ,1 , corespunzătoare Volumul Valori critice,  n ,1 , corespunzătoare
eşantio- eşantio-
unui nivel de încredere (1-) unui nivel de încredere (1-)
nului, nului,
99% 97.5% 95% 90% 99% 97.5% 95% 90%
n n

3 0.0001 0.0007 0.0027 0.0109 15 0.4401 0.5030 0.5559 0.6134

4 0.0100 0.0248 0.0494 0.0975 16 0.4634 0.5241 0.5755 0.6306
5 0.0442 0.0808 0.1270 0.1984 17 0.4848 0.5442 0.5933 0.6461
6 0.0928 0.1453 0.2032 0.2826 18 0.5044 0.5611 0.6095 0.6601
7 0.1447 0.2066 0.2696 0.3503 19 0.5225 0.5785 0.6243 0.6730
8 0.1948 0.2616 0.3261 0.4050 20 0.5393 0.5937 0.6379 0.6848
9 0.2411 0.3101 0.3742 0.4502 21 0.5548 0.6076 0.6504 0.6958
10 0.2831 0.3526 0.4154 0.4881 22 0.5692 0.6206 0.6621 0.7058
11 0.3321 0.3901 0.4511 0.5204 23 0.5827 0.6327 0.6728 0.7151
12 0.3554 0.4232 0.4822 0.5483 24 0.5953 0.6439 0.6829 0.7238
13 0.3864 0.4528 0.5097 0.5727 25 0.6071 0.6544 0.6923 0.7319
14 0.4145 0.4792 0.5340 0.5942

24
 Lucrarea de laborator nr. 2 – Verificarea omogenităţii statistice

3. PRELUCRAREA DATELOR ŞI REZOLVAREA APLICAŢIILOR

Aplicaţie 1: Să se verifice caracterul aleator al unui eşantion (Tabelul 3) utilizând
metoda iteraţiilor.

Tabelul 3 Verificarea caracterului aleator prin metoda iteraţiilor

METODA ITERAŢIILOR
Nr. crt. Valoarea Simbolul:
i
variabilei xi >Me  a Numărul Lungimea Observaţii
aleatorii, xi xi <Me  b iteraţiilor iteraţiilor
xi =Me  m
1 50.4 a 1 1
2 44.5 m 2 1
3 35.0 b
3 2
4 41.8 b
5 55.3 a
6 70.6 a 4 3
7 45.4 a
8 37.2 b 5 1
9 48.1 a
6 2 Nr. de iteraţii:
10 68.8 a I = 16;
11 40.8 b 7 1 Lungimea
12 54.1 a 8 1 maximă a
13 43.8 b 9 1 iteraţiilor:
14 56.6 a 10 1 k = 4;
15 42.4 b n1= 12;
11 2 n1= 12;
16 38.5 b
17 58.1 a n1= 1.
12 2
18 48.1 a
19 42.9 b 13 1
20 46.0 a 14 1
21 43.0 b
22 31.7 b
15 4
23 37.0 b
24 44.0 b
25 48.7 a 16 1

Şirul statisticilor de ordine:

31.7; 35.0; 37.0; 37.2; 38.5; 40.8; 41.8; 42.4; 42.9; 43.0; 43.8; 44.0; 44.5 ; 45.4; 46.0;
48.1; 48.1; 48.7; 50.4; 54.1; 55.3; 56.6; 58.1; 68.8; 70.6.
Mediana
I  16 - numarul iteratiilor   0.05 ==> qnorm   0  1  1.645
N  25 N1  13 N2  12

2  N1  N2  ( 2  N1  N2  N)
2  N1  N2  qnorm   0  1 
1 N1
  8.961
2 N

 2  N1  N2  ( 2  N1  N2  N) 
 1 2  N1  N2  qnorm   0  1  N1

floor   8
2 N 
 Decizia  "se accepta decizia Ho,privind carac

25
 FIABILITATE Îndrumar de laborator

Km  4
log
0.43429 length ( x)   log 0.43429 length ( x)  
    
 log 1      1  6.89  log 1      1  6
  0.1 floor
log( 2)  log( 2) 
 Decizia  "se accepta decizia Ho,privind carac

Aplicaţie 2: Să se verifice caracterul aleator al unui eşantion (Tabelul 4) utilizând metoda

aglomerării pe faze.

Tabelul 4 Verificarea caracterului aleator prin metoda aglomerării pe faze

TESTUL WALLIS-MOORE
Semnul
Nr. Valoarea diferenţei:
Numărul de
crt. variabilei xi+1 - xi;
ordine al
i aleatorii, xi xi+1 > xi  +
fazelor
xi+1 < xi  -

1 50.4 -
 se elimină
2 44.5 -
3 35.0 +
4 41.8 + 1
5 55.3 +
6 70.6 -
2
7 45.4 -
8 37.2 +
3
9 48.1 +
10 68.8 - 4
11 40.8 + 5
12 54.1 - 6
13 43.8 + 7
14 56.6 -
8
15 42.4 -
16 38.5 + 9
17 58.1 -
10
18 48.1 -
19 42.9 + 11
20 46.0 -
12
21 43.0 -
22 31.7 +
23 37.0 +
 se elimină
24 44.0 +
25 48.7
h  12
  0.05
N  25

2 N  7
h  0.5
3
 0.903
16  N  29
90
qnorm 1    0  1  1.645
 Decizia  "se accepta decizia Ho,privind caracterul aleator"
26
 Lucrarea de laborator nr. 2 – Verificarea omogenităţii statistice

Aplicaţie 3: Să se verifice omogenitatea unui eşantion (Tabelul 4) utilizând

metodele de eliminare a valorilor aberante (testul Grubbs).

Tabelul 5 – Eliminarea valorilor aberante (testul Grubbs)

Nr. Valoarea
crt. variabilei xi  x  xi  x 2 xi  x 2 xi  x 2 Observaţii
i aleatorii, xi
1 50.4 2.32 5.3824 5.3824 5.3824
2 44.5 -3.58 12.8164 12.8164 12.8164
3 35.0 -13.08 171.0864 171.0864 171.0864
4 41.8 -6.28 39.4384 39.4384 39.4384
5 55.3 7.22 52.1284 52.1284 52.1284
6 70.6 22.52 507.1504 507.1504 - Val. aberantă ???
7 45.4 -2.68 7.1824 7.1824 7.1824
8 37.2 -10.88 118.3744 118.3744 118.3744
9 48.1 0.02 0.0004 0.0004 0.0004
10 68.8 20.72 429.3184 429.3184 429.3184
11 40.8 -7.28 52.9984 52.9984 52.9984
12 54.1 6.02 36.2404 36.2404 36.2404
13 43.8 -4.28 18.3184 18.3184 18.3184
14 56.6 8.52 72.5904 72.5904 72.5904
15 42.4 -5.68 32.2624 32.2624 32.2624
16 31.7 -16.38 268.3044 - 268.3044 Val. aberantă ???
17 58.1 10.02 100.4004 100.4004 100.4004
18 48.1 0.02 0.0004 0.0004 0.0004
19 42.9 -5.18 26.8324 26.8324 26.8324
20 46.0 2.08 4.3264 4.3264 4.3264
x  48.08 xu  46.895  2  1955.152 l 2  1672.726  u 2  1421.309
- -
xl  48.9421

Valori aberante ?? xmin  31.7 şi/sau xmax  70.6

  0.1

- cazul valorii xmin  31.7 :

l2
1c  1c  0.8555
2

- cazul valorii xmax  70.6 :

6.1 Calculul statisticii testului,
c z2

n2
2c  2c  0.72696
2
6.2 Decizia statistica:

27
 FIABILITATE Îndrumar de laborator

4. CONCLUZII

Din analiza rezultatelor obţinute se vor trage concluzii asupra eşantioanelor

analizate prin verificarea caracterului aleator şi prin utilizarea testelor pentru eliminarea
valorilor aberante.

28