1-63 - Jocuri Potrivite Pentru Profesori - C1

Bucure[ti, 2019
© Didactica Publishing House, 2019

Toate drepturile rezervate pentru limba română.
Nicio parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă sau stocată fără acordul editurii.
ISBN ????
Editor coordonator: Florentina Ion

Redactor: Gina Palade
Corector: Gabriela Ilincioiu
DTP: Cristina Dumitrescu
Didactica Publishing House

Bdul Splaiul Unirii nr. 16, Clădirea Muntenia Business Center,
etaj 5, 506, sector 4, București
Comenzi și informații: telefon/fax: +40 21 410.88.14; +40 21 410.88.10
e-mail: office@edituradph.ro;
www.edituradph.ro
2 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

CUPRINS
Prezentarea autorilor ..................................................................
Cuvânt înainte.............................................................................
Capitolul 1. Despre cum se dezvoltă copiii, jucându-se,

Daniela Răileanu...................................................................................
Capitolul 2. Elemente de pedagogia jocului,
Nadia Laura Serdenciuc........................................................................
Capitolul 3. Repere ale dezvoltării cognitive, afective
şi sociale la vârsta preşcolară, Liliana Bujor........................................
Capitolul 4. Jocuri în funcţie de domeniile de dezvoltare.................
4.1. Jocuri pentru dezvoltarea fizică, a sănătăţii
şi igienei personale ..........................................................................
4.2. Jocuri pentru dezvoltarea socio-emoţională ........................
4.3. Jocuri pentru formarea capacităţilor şi atitudinilor
în învăţare .........................................................................................
4.4. Jocuri pentru dezvoltarea limbajului, a comunicării,
a premiselor citirii şi scrierii ..........................................................
4.5. Jocuri pentru dezvoltarea cognitivă şi
cunoaşterea lumii.............................................................................
Capitolul 5. Utilizarea jocului în diverse contexte formative,
Daniela Răileanu, Liliana Bujor, Nadia Laura Serdenciuc..................
Lista jocurilor după domeniile de dezvoltare................................
Lista jocurilor în ordine alfabetică...............................................
Lista jocurilor după locul de desfăşurare......................................
Lista jocurilor după vârsta beneficiarilor.....................................
COLECŢIA LUDOSMART 3
PREZENTAREA
AUTORILOR
Coordonatori:
Daniela RĂILEANU este inspector şcolar pentru educaţie timpurie în

cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava, membru în Comisia
Naţională de specialitate şi al grupurilor de lucru pentru educaţie
timpurie, formator şi coordonator al unor programe educaţionale
naţionale şi judeţene. A contribuit la elaborarea scrisorilor metodice
naţionale anuale, a documentelor de reformă specifice educaţiei
timpurii (regulamente, programe, metodologii, documente curriculare
şi auxiliare didactice), coautor al unor publicaţii naţionale în domeniul
educaţiei preşcolare.
Liliana BUJOR este lector la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea

Ştefan cel Mare, din Suceava, unde predă disciplinele: Psihologia edu
caţiei, Consiliere individuală şi de grup. Este doctor în psihologie
al Universităţii Al.I. Cuza Iaşi din 2014 şi membru al Colegiului
Psihologilor din România în calitate de psihoterapeut de familie şi
cuplu. Domeniile de cercetare sunt: reglarea emoţională, implicaţiile
familiei în dezvoltarea emoţională a copilului, consiliere şi orientare
în carieră. A mai publicat: Decalog în Dialog. Despre devenire şi succes
în cariera didactică (coautor, 2012), Caiet de seminar pentru un studiu
activ al psihologiei educaţiei (coautor, 2016), Reglarea emoţională.
Determinanţi, consecinţe afective şi remedii (2019).
Nadia-Laura SERDENCIUC este doctor în ştiinţele educaţiei, conferenţiar

în cadrul Departamentului de Specialitate cu Profil Psihopedagogic,
Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea Ştefan cel Mare, din
Suceava. Domeniile sale de competenţă sunt: fundamentele pedagogiei,
teoria şi metodologia curriculumului, teoria şi metodologia instruirii,
teoria şi metodologia evaluării, educaţia interculturală, politici
educaţionale. Lucrări publicate: Politici educaţionale pentru promovarea
diversităţii culturale în mediul academic bucovinean (2011), Decalog în
Dialog. Despre devenire şi succes în cariera didactică (coautor, 2012),
Cultura diversităţii şi diversitatea culturală în politicile educaţionale
contemporane (2016), Teoria şi metodologia instruirii (2016).
Autori:
Sanda ACHIHĂIE este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădiniţa
cu Program Normal Nr. 5, din Suceava, responsabil de cerc pedagogic,
membru în Corpul Naţional de Experţi în Management Educaţional,
membru în Consiliul pentru Curriculum – învăţământ preşcolar, în
cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava. A publicat articole
şi materiale în cadrul unor publicaţii recunoscute la nivel judeţean şi
naţional, precum: Inovaţie, creativitate, performanţă, Creativitatea în
didactica modernă, Calitate şi diversitate în educaţia timpurie.
Tatiana-Livia APETREI este profesor pentru învăţământul preşcolar

la Grădiniţa cu Program Prelungit Prichindel, din Suceava, judeţul
Suceava, membru în Corpul Naţional de Experţi în Management Edu
caţional, metodist, membru în Consiliului Consultativ şi Consiliul
pentru Curriculum – învăţământ preşcolar în cadrul Inspectoratului
Şcolar Judeţean Suceava. Experienţa în activitatea didactică s-a
materializat prin elaborarea şi publicarea unor auxiliare didactice
pentru preşcolari şi a unor articole de specialitate care au fost publicate

în cadrul unor publicaţii recunoscute la nivel judeţean şi naţional,
precum: Provocări moderne în educaţia timpurie, Creativitatea la
preşcolari şi şcolarii mici, Calitate şi diversitate în educaţia timpurie,
Observator în educaţie.
Maria Adina BORDEIANU este profesor pentru învăţământul preşcolar

la Grădiniţa cu Program Prelungit Prichindel, din Suceava, instructor
pentru părinţi în cadrul programului naţional de educaţie a părinţilor
Educăm aşa!, autor şi colaborator al Editurii CABA, cu participări
periodice la sesiuni de comunicări şi simpozioane naţionale, cu
articole publicate în reviste tipărite şi electronice de specialitate.
Andreea BULIGA este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădiniţa

cu Program Prelungit A.B.C., din Suceava, formator în cadrul Pro
gramului judeţean de pregătire a debutanţilor Bazele formării pentru
profesia didactică, organizator al unor competiţii judeţene pentru
copii, cadre didactice şi părinţi, îndrumător de practică pedagogică în
colaborare cu Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii
Ştefan cel Mare, din Suceava, membru evaluator al unor concursuri
judeţene de creativitate didactică. Profesor cu atestat internaţional de
instructor de dans, a obţinut premii numeroase cu copiii preşcolari la
festivaluri şi concursuri judeţene şi naţionale pentru copii (Voinicelul).
Experienţa în managementul educaţional s-a materializat prin parti
ciparea cu articole de specialitate la sesiuni de comunicări şi referate,
simpozioane naţionale şi internaţionale apărute ulterior în reviste/
cărţi de specialitate.
Emilia DAN este profesor pentru învăţământul preşcolar, Grădiniţa cu

Program Prelungit Prichindelul, din Rădăuţi, metodist al Inspecto
ratului Şcolar Judeţean Suceava, cu o experienţă de 15 ani în activitatea
de management educaţional. A publicat în calitate de autor articole
în publicaţii de specialitate recunoscute la nivel judeţean şi naţional:
Natura – sursă de inspiraţie pentru activităţile cu preşcolarii (în
publicaţia Mediul – o provocare pentru educaţie, volumul al XXIV-lea),
Spectacol pentru necuvântătoare (în revista Experienţe didactice nr. 6/
iunie 2018), Rolul activităţilor extracurriculare în grădiniţa de copii
(publicat de editura D ART), Cei 7 ani de acasă… dincolo de cuvinte
(publicat de Editura Esenţial), Proiect Educaţional (în ziarul Esenţial
în educaţie).
Cristina DASCALIUC este profesor pentru învăţământul preşcolar la

Grădiniţa cu Program Prelungit A.B.C., din Suceava, coordonator de
unitate preşcolară, cu o experienţă de 17 ani în activitatea de management
educaţional, metodist al Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava,
responsabil de cerc pedagogic. Este membru în Corpul Naţional de
Experţi în Management educaţional, formator în cadrul Programului
judeţean de pregătire a debutanţilor Bazele formării pentru profesia
didactică, organizator al unor competiţii judeţene pentru copii, cadre
didactice şi părinţi, îndrumător de practică pedagogică în colaborare
cu Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Ştefan
cel Mare, din Suceava, evaluator în cadrul unor concursuri judeţene
de creativitate didactică – Inovaţie, creativitate, performanţă, autor
al unor articole în reviste de specialitate, la sesiuni de comunicare,
simpozioane naţionale şi internaţionale: Educaţia prin campanii –
educaţia de după sau de dincolo de grădiniţă; Managementul calităţii în
învăţământul european – valori, concepte, practici; Promovarea inovării
prin dezvoltarea creativităţii şi imaginaţiei.
Carmen Iuliana ILIE este profesor pentru învăţământul preşcolar la

Grădiniţa cu Program Prelungit Prichindel, din Suceava, cu gradul
didactic I şi cu o experienţă de 21 de ani la catedră. Experienţa în
managementul educaţional s-a materializat prin elaborarea unui
auxiliar didactic pentru nivelul de vârstă 3-4 ani, domeniul Om şi
societate; Desenăm, colorăm, frumos ne comportăm, la Editura S.C.
Esenţial Media Press S.R.L., şi participarea anuală cu studii şi articole
de specialitate la sesiuni de comunicări şi referate, simpozioane
naţionale şi internaţionale.
Laura LAURIC este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădiniţa

cu Program Normal Ţăndărică, din Suceava, cu gradul didactic I, o
experienţă de 19 ani în activitatea de management educaţional şi de 3 ani
în activitatea de management instituţional, metodist al Inspectoratului
Şcolar Judeţean Suceava, formator în cadrul Programului judeţean de
pregătire a debutanţilor: Bazele formării pentru profesia didactică şi

Metode interactive de grup, organizator al unor competiţii judeţene
pentru copii, cadre didactice şi părinţi, evaluator în cadrul unor
concursuri judeţene de creativitate didactică: Inovaţie, creativitate,
performanţă, Olimpiada creativităţii. A participat la mobilităţi în
programe de învăţare pe tot parcursul vieţii – Comenius şi Comenius
Regio. A participat la elaborarea unor documente curriculare oferind
exemple de bune practici, a contribuit la publicarea unor lucrări de
referinţă în domeniul educaţional, precum: Proiectarea pas cu pas,
Sunetul muzicii, Pic în lumea literelor.
Aspazia POPESCU este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădi

niţa cu Program Prelungit A.B.C., din Suceava, cu gradul didactic I,
formator în cadrul Programului judeţean de pregătire a debutanţilor
Bazele formării pentru profesia didactică, cu o experienţă de 16 ani
în management educaţional, organizator al unor competiţii judeţene
pentru copii, cadre didactice şi părinţi, îndrumător de practică
pedagogică în colaborare cu Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din
cadrul Universităţii Ştefan cel Mare, din Suceava, evaluator în cadrul
unor concursuri judeţene de creativitate.
Adriana URSACHI este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădi

niţa cu Program Normal Plopeni, judeţul Suceava, coordonator
al activităţii la nivel de comisie metodică, al unor proiecte locale şi
judeţene în cadrul unor programe naţionale, organizator de competiţii
judeţene pentru copii, cadre didactice şi părinţi, cu participări
anuale cu studii şi articole de specialitate la sesiuni de comunicări şi
simpozioane judeţene şi naţionale.
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea de faţă abordează jocul în contextul vârstei preşcolare,
accentuând dimensiunea sa formativă, dezvoltată în cadrul activităţilor din
grădiniţă, care se fundamentează la nivelul intenţiei de a declanşa, orienta,
susţine şi desfăşura un proces eficient de învăţare, în vederea stimulării
dezvoltării cognitive, afective şi sociale a copilului.
Volumul cuprinde un set de jocuri didactice, organizate în acord cu
reperele fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului,
desprinse din documentele actuale de politică educaţională (Curriculum
pentru educaţia timpurie, anexa la Ordinul Ministrului Educaţiei Naţio
nale nr. 4.694/2.08.2019), propunând modalităţi de abordare a situaţi
ilor instrucţionale care îmbină jocul cu învăţarea în planul celor cinci
domenii ale dezvoltării: Dezvoltarea fizică, a sănătăţii şi igienei personale;
Dezvoltarea socio-emoţională; Capacităţi şi atitudini faţă de învăţare;
Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi a premiselor citirii şi scrierii;
Dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii.
Maniera de prezentare a jocurilor valorifică o serie de coordonate
pe care cadrul didactic le poate utiliza în proiectarea, organizarea şi
desfăşurarea activităţilor instructiv-educative din grădiniţă, prin selectarea
acelor opţiuni care reuşesc să articuleze cel mai bine finalităţile educative
cu nevoile de formare şi dezvoltare ale copiilor.
Autorii
CAPITOLUL 1
DESPRE CUM SE DEZVOLT| COPIII,
JUCÂNDU-SE
A tunci când este vorba despre copilul mic, adulţii din jurul lui
remarcă, cu predilecţie, achiziţiile cantitative, vizibile, cele care
stârnesc aprecieri, laude sau provoacă şi la alte acumulări, de acelaşi ordin.
Dar oare câţi conştientizează pe moment faptul că un copil este o persoană
complexă, cu o sumă întreagă de comportamente, abilităţi, deprinderi,
atitudini, cu nevoi diverse de creştere şi dezvoltare şi că partea vizibilă, cea
pe care membrii familiei preferă să o pună în evidenţă, uneori şi cadrele
didactice, este doar o mică parte?
În realitate, ceea ce ştiu copiii şi ce sunt capabili să facă la un moment
dat este mult mai mult decât ceea ce se vede şi decât aşteptările imediate
ale adulţilor, fie ei părinţi, fie cadre didactice, fiindcă ceea ce dobândesc
copiii în această perioadă constituie mai mult de jumătate din ceea ce vor
învăţa toată viaţa. De aceea, educaţia copiilor este abordată holistic, şi nu
secvenţial, pentru a se putea pune, încă de pe acum, bazele dezvoltării lor
viitoare, sub toate aspectele – emoţional şi social, limbaj şi comunicare,
cognitiv-intelectual, fizic, atitudini şi capacităţi în învăţare.
Aşadar, oricât ar uimi un copil cu ceea ce ştie sau poate să facă, exprimând
o calitate, o abilitate a sa, acest fapt nu este unul singular al dezvoltării sale,
care se manifestă de sine stătător. Ci toate abilităţile, deprinderile copilului
reflectă intercorelarea mai multor abilităţi, dezvoltarea pe un anumit palier
fiind condiţionată de dezvoltarea celorlalte paliere ale dezvoltării. Spre
ilustrare, dacă un copil ştie multe poezii şi le recită frumos, înseamnă că
reuşeşte să îşi regleze o parte din trăirile emoţionale, exprimă, prin mimică,
gestică, cuvânt, o serie de emoţii, are abilităţi de interacţiune cu adulţii, alţii
decât cei din familie; de asemenea, înseamnă că înţelege semnificaţia celor
exprimate în bună măsură, utilizează termeni şi expresii noi, se exprimă
corect din punct de vedere gramatical, dă expresivitate şi sens celor spuse
prin interpretare. Şi nu este puţin! Aşadar, partea nevăzută a aisbergului
este mult mai amplă şi mai complexă, reflectând o realitate cu abordări
multiple, o trudă nevăzută şi neştiută de multă lume, pentru formarea
copilului, dar şi un întreg „arsenal” de comportamente, deprinderi şi
abilităţi ale acestuia, premise ale capacităţilor de mai târziu.
Ceea ce demonstrează copiii la un moment dat este un rezultat al
competenţelor cadrului didactic care şi-a folosit capacităţile personale
şi abilităţile, calităţile profesionale şi valorile pentru a da sens nevoilor
de dezvoltare şi învăţare ale acestora. Tot el, cadrul didactic, este cel care
stabileşte care sunt metodele care stimulează cel mai bine copiii, le încura
jează comportamentul natural explorator, le influenţează şi determină
implicarea în procesul formării.
Cea mai la îndemână şi cea mai utilizată metodă în învăţarea şi
dezvoltarea timpurie, cu valenţe psihologice, pedagogice, socio-emoţionale,
intelectuale multiple este jocul. Or, se ştie, jocul este şi forma de activitate
fundamentală la vârsta copilăriei timpurii, rămânând, de generaţii şi
generaţii, amintirea plăcută a primilor ani de acasă şi de la grădiniţă, a
copilăriei. Jocul este divertisment, sănătate, energie, dar jocul este şi muncă
şi învăţătură, însă copiii nu se joacă pentru a învăţa, ci învaţă mult mai uşor
şi firesc jucându-se.
A te juca înseamnă a-ţi folosi simţurile, a-ţi exersa gândirea şi limbajul,
a vorbi cu jucăriile şi cu cei din jurul tău, a face cunoştinţă cu tine şi cu
ceilalţi, a te descoperi, a te mişca, a dansa, a cânta, a desena şi a imagina,
a construi, a cerceta şi a descoperi, a analiza şi a compara, a experimenta
şi a exersa, dar, mai presus de toate, este plăcere, bucurie, este viaţă. Viaţa
copilului. După cum se vede, jocul angajează plenar copilul, fiind „pol al

exerciţiilor funcţionale în cursul dezvoltării” (Jean Piaget), presupunând
angajare atât pe verticala, cât şi pe orizontala activităţii psihice în general.
În literatura de specialitate, deşi jocul este recunoscut ca un autentic
instrument al minţii, de cele mai multe ori, acesta este doar o formă de
exprimare, un instrument, în contextul mai extins al învăţării. Prin joc
se afirmă eul copilului, personalitatea sa; jocul contribuie la eliberarea şi
extinderea eului, asigurând satisfacerea unei game foarte largi de trebuinţe,
de la cele de explorare la cele perceptorii şi motorii, la trebuinţe de autoex
primare şi recunoaştere de către alţii, totul în raport cu ansamblul vieţii
mintale a copilului. „Jocul este văzut ca activitate predominantă la vârsta
copilăriei, efectuată de bunăvoie, cu dimensiuni formative plurivalente
pe toată durata existenţei umane, dar cu finalităţi diferite, date de vârstă,
de personalitatea şi de etosul cultural al fiecărui individ angrenat în joc”
(Catalano, Albulescu, 2018).
În acest context, al jocului, lucrarea de faţă vine să aducă un suflu nou,
înnoitor, lărgind arealul metodelor folosite frecvent în grădiniţă. Concepute
cu multă creativitate şi fără a da bătăi de cap cadrelor didactice, jocurile
inserate au multiple efecte: de a crea o stare de bună dispoziţie şi voioşie
copiilor, de a diversifica activitatea, de a-i da dinamism, de a sensibiliza, de
a căuta noi sensuri, de a exersa, de a valorifica ocazii, abilităţi şi cunoştinţe,
dar, cel mai important, de a contribui la dezvoltarea globală a copiilor, pe
toate palierele sau domeniile dezvoltării.
În funcţie de ceea ce urmăreşte cadrul didactic, jocurile din lucrare
pot constitui, în unele cazuri, activităţi în sine, care declanşează situaţii de
învăţare inedite, orientate fiind de un descriptiv clar, de explicaţii succinte
cu privire la numărul de jucători, materialele necesare, locul desfăşurării
(interior/exterior) şi de prezentarea modului în care se practică. Acest
tip de jocuri nu este creat de pedagogi, ci de practicienii de la grupă care
le-au experimentat şi au considerat că pot fi adoptate şi generalizate în
practica de zi cu zi, întrucât contribuie la stimularea fiecărui domeniu
de dezvoltare specific preşcolarităţii. Durata relativ scurtă, acţiunea şi
interacţiunea presupusă de fiecare joc, sarcinile stimulative şi elementele
de joc sunt selectate astfel încât să menţină o stare ludică propice. Deşi au
un parcurs logic şi reguli, acestea nu sunt constrângătoare pentru copii şi
nu conduc la un demers rigid, coercitiv, dirijat în exces. Eficienţa fiecărui
joc rezidă tocmai din modul în care este provocat şi menţinut interesul
copilului, dorinţa acestuia de implicare, modul în care conţinutul propriu-
zis al jocului se armonizează, prin intermediul copilului, cu domeniul de
dezvoltare căruia îi aparţine.
În alte situaţii, jocurile pot fi doar o etapă a unei activităţi (cea de cap
tare a atenţiei, cea a evaluării de etapă sau finale etc.), caz în care trebuie să
se armonizeze perfect cu întregul complex didactic.
Plurivalenţa acestor jocuri ne determină să recomandăm a se aborda
în orice moment al unei zile din grădiniţă; depinde doar de modul în care
cadrul didactic creionează demersul întregii zile, de obiectivele propuse,
conţinuturile învăţării, necesitatea de a stimula copiii pe unul sau altul
din domeniile dezvoltării. Aşadar, într-un scenariu integrat, în care se
armonizează mai multe secvenţe de învăţare sau tipuri de activităţi, jocul
poate fi liantul dintre acestea, elementul dinamizator sau liniştitor, după caz,
punctul culminant, debutul sau epilogul. Depinde, deopotrivă, de ţintele
pe care cadrul didactic le urmăreşte, de creativitatea şi disponibilităţile sale,
de nevoile copiilor.
Dinamica copiilor şi modul în care aceştia sunt atraşi de sarcini ine
dite, exploratorii sau de anumite aspecte, imagini, activităţi implică nu
numai reconsiderarea conţinuturilor abordate, ci şi maniera în care se
efectuează. De aceea sunt binevenite jocurile; sunt esenţa copilăriei, reflectă
dezinvoltura, libertatea, lipsa grijilor, lucruri care predispun mai mult la
creativitate, la iniţiativă, la formarea unei gândiri autonome prin găsirea
de soluţii la diverse „probleme”. În etapa preşcolarităţii, jocul reprezintă
modul de activitate natural, cel mai potrivit cu nivelul forţelor mintale şi
fizice ale copilului, care implică angajare şi alegere de bunăvoie, libertate
totală de manifestare; este generator de cunoaştere şi autocunoaştere, este
„mintea care vrea să exploreze mai mult”.
Întrucât minicolecţia de jocuri implică o interdependenţă între
cogniţie, motricitate, dezvoltare fizică, social şi emoţional, considerăm
oportun a fi utilizată ca real instrument al educaţiei.
Daniela RĂILEANU

CAPITOLUL 2
ELEMENTE DE PEDAGOGIA JOCULUI
F iecare zi a existenţei noastre poate fi abordată ca unitate de timp

ce însumează o multitudine de experienţe de învăţare, consumate
în contexte variate. Explorarea realităţii înconjurătoare, fie ea fizică sau
socială, prilejuieşte o filtrare personalizată a stimulilor, soldându-se cu
transformări de ordin cantitativ sau calitativ în plan cognitiv, afectiv sau
comportamental. Interacţiunile cu realitatea îmbracă forme particulare
în funcţie de cadrul de manifestare, determinând influenţa diverşilor
factori externi, la care se adaugă vârsta subiectului şi configuraţia specifică
a trăsăturilor de personalitate, care îi susţin atitudinea faţă de activitatea
desfăşurată, plasează acţiunile la un anumit nivel de intenţionalitate şi dau
măsura implicării sale.
O analiză a coordonatelor în spaţiul cărora se manifestă formarea
şi dezvoltarea permite delimitarea mai multor forme de activitate care
antrenează fiinţa umană simultan sau succesiv, într-o notă de dominanţă
sau într-o perspectivă echilibrată: jocul, învăţarea şi munca. Fără intenţia de
a le aşeza într-o ordine a importanţei sau de a le încadra într-o cronologie
a manifestării, teoretizările din spaţiul ştiinţelor educaţiei le subliniază
valenţele în planul stimulării producerii schimbărilor dezirabile în structura
personalităţii şi marchează permanenţa acestora ca prezenţă de-a lungul
întregii existenţe umane. Din acest set de coordonate le vom alege pe acelea
care se subsumează jocului ca activitate şi vom opta pentru delimitarea unor
aspecte specifice ale desfăşurării acestuia la vârsta preşcolară, identificând
în acelaşi timp şi o serie de argumente ale necesităţii gestionării jocului din
punct de vedere pedagogic.
Încercarea de a formula o definiţie a jocului trebuie să se fundamenteze
pe o atitudine prudentă prin raportare la contextul general în care se
manifestă jocul, şi anume: viaţa însăşi. Jocul poate fi apreciat la nivelul unei
operaţionalizări cognitive, atitudinal-afective şi comportamentale, care
se construieşte în prelungirea unui firesc al existenţei, fără a ieşi însă din
cadrele ei. După cum subliniază Schechner (apud B. Mardell et al., 2016),
jocul nu e un moment de întrerupere a vieţii obişnuite, ci se construieşte ca
un continuum de experienţe, însoţeşte existenţa şi găseşte nişele prin care
să se strecoare, făcându-şi din când în când simţită prezenţa cu o intensitate
sporită şi hrănind celelalte momente ale cotidianului prin prospeţime,
prin puterea de a vedea altfel lucrurile, printr-o atitudine relaxată, prin
deschidere şi libertate de mişcare. E. Wood (2005) integrează jocul în
procesul învăţării pe tot parcursul vieţii, într-o perspectivă inseparabilă,
dată de valenţele multiple ale jocului în planul învăţării şi dezvoltării.
Jocul se împleteşte la vârsta preşcolară cu un firesc al existenţei.
Plăcerea jocului susţine dinamismul manifestării, contrabalansează efortul
implicării şi surprinde prin spontaneitate, oferind motivaţia continuităţii
în absenţa delimitării unui scop precis. Uneori jocul constituie un prilej de
evadare din calea unei realităţi copleşitoare prin noutatea, varietatea sau
complexitatea elementelor care o compun. Alteori permite exersarea, pe
baza unor acţiuni simulate, a unor abilităţi dobândite în contexte variate,
constituind o etapă premergătoare a transferurilor specifice şi nespecifice.
Energia consumată în activitatea de joc nu se plasează sub semnul unei
componente lipsă în planul funcţionării personale, ci are potenţial rege
nerativ, multiplicându-se chiar în momentul activării şi valorificării ei.
Jocul presupune antrenarea şi exersarea unor componente psihofizice,
articulând şi dimensiunea socială, în calitate de context al manifestării şi
de orientare finalistă, din perspectivă integrativă.
Jocul şi învăţarea se potenţează reciproc în planul unei implicări active
a subiectului în explorarea realităţii. Desfăşurarea jocului se fundamentează
pe o serie de achiziţii din experienţele anterioare de învăţare, deschizând

în acelaşi timp calea unor noi schimbări, ca rezultat al învăţării generate de
exersarea activităţii de joc.
Copilul, atunci când se joacă, învaţă. Prin urmare, o cale de a genera,
facilita şi orienta procesul de învăţare este reprezentată de integrarea
deliberată a jocului în procesul didactic. Putem vorbi de o metamorfoză a
procesului de învăţare, asociată unei conduite ludice, care printr-o sumă de
acţiuni cu caracter pedagogic transformă o intenţionalitate (stabilită prin
proiectarea activităţii didactice) în realitate. Deşi declanşarea conduitei de
joc nu e condiţionată de prezenţa unor repere externe, ci vine mai degrabă
dintr-o disponibilitate afectiv- atitudinală a preşcolarului, din felul său
de a fi, varietatea şi complexitatea beneficiilor, care se constituie ca efecte
implicite ale acestei conduite, este stimulată de focalizarea conduitei de
joc la nivelul unei sarcini didactice, iar acest lucru antrenează o sumă de
decizii cu caracter pedagogic, care trebuie să permită ancorarea jocului în
mecanismele funcţionale de tip curricular, fără a-i răpi jocului frumuseţea
şi prospeţimea, oferind copilului posibilitatea de a alege.
Din punct de vedere pedagogic, aprecierea jocului în calitate de
context al învăţării şi de componentă cu valoare instrumentală în planul
interiorizării cunoaşterii nu reprezintă singurele modalităţi de abordare.
Samuelsson şi Carlsson (2008) susţin necesitatea unei abordări integrate
a jocului cu învăţarea în context didactic, prin valorificarea creativităţii, a
iniţiativei şi a reflecţiei asupra semnificaţiilor, la nivelul lor de înţelegere,
într-un demers similar acţiunilor pe care le efectuează copilul în contexte
distincte de cele formative, dezvoltate prin activităţile din grădiniţă.
Percepţia contemporană asupra jocului plasează într-un raport
interesant pluralul şi singularul, în momentul în care antrenează din ce
în ce mai intens componenta tehnologică, plasând obiectul cunoaşterii şi
explorării într-o lume virtuală: pe de o parte, vorbim de o diversitate de
forme şi de posibilităţi de alegere, de o multitudine de stimuli, accesibili
însă printr-o gamă limitată de simţuri (vizualul fiind uneori suprasaturat),
pe de altă parte, de o redimensionare prin scădere a numărului de jucători
necesari desfăşurării unui joc (uneori fiind posibilă doar abordarea
individuală sau asistăm la situaţia limitării interacţiunii sociale prin simpla
înregistrare a unei prezenţe virtuale care execută mişcări în opoziţie,
accentuând abordarea de tip competiţie, la nivel de joc). Întrebarea: De-a
ce te joci? păleşte astfel în faţa întrebării: Ce joci? Efortul de transfigurare a
realităţii în plan imaginar, ca motor al dezvoltării creativităţii (băţul pe care
îl încăleca un copil, închipuindu-şi că struneşte un armăsar nărăvaş): de-a
călăreţii, de-a cavalerii este înlocuit de transfigurarea realităţii în plan virtual
(realizată deja de creatorul jocului), unde poţi da comenzi unui călăreţ care,
în consecinţă, struneşte un armăsar pe care îl vezi pe ecranul tabletei sau al
calculatorului (ţi se oferă astfel posibilitatea de a opera într-un alt plan al
opţiunilor, care are însă un corespondent similar în plan concret-senzorial,
eliberându-te de efortul imaginativ şi favorizând o procesare cognitivă de
alt tip), jucătorul fiind determinat să se orienteze mai des după coordonate
ce ţin de rapiditatea reacţiei, orientarea în spaţiu, formă, culoare, mişcare
şi care doar câteodată ţin de strategia de acţiune. Răspunsul la întrebarea:
Cu cine te joci? pare a nu mai fi de actualitate, atâta timp cât oferta de jocuri
care pot fi abordate în perspectivă singulară este destul de consistentă. În
aceste condiţii, dincolo de sarcina didactică asociată unui joc desfăşurat în
instituţiile de învăţământ preşcolar, cadrul didactic are responsabilitatea
stimulării copiilor în vederea redescoperirii bucuriei jocului împreună, în
contextul reconsiderării materialelor de joc pe care le oferă mediul real, ca
punct de plecare pentru semnificarea personalizată şi în acord cu nevoia de
joc a participanţilor, în vederea unei stimulări adecvate în planul dezvoltării
cognitive, emoţionale, fizice şi sociale.
Cu alte cuvinte, în afară de a-l învăţa pe preşcolar prin joc, o preocupare
distinctă a cadrului didactic ar trebui să fie aceea de a-l învăţa pe preşcolar
să se joace. Dincolo de căutarea unei atractivităţi, în planul specificului
conţinutului şi al materialelor utilizate, copilul trebuie să depăşească
bariera lui: nu am cu ce să mă joc, pentru că multitudinea de posibilităţi de
acţiune nu este determinată doar de varietatea obiectelor pe care copilul le
are la îndemână, ci şi de atitudinea pe care o are faţă de aceste elemente: ca
opţiuni finite de abordare sau ca alternative infinite, potenţate de imaginarul
care suplineşte realul. Aici este importantă intervenţia cadrului didactic,
care trebuie să utilizeze într-o manieră creativă resursele oferite de mediul
natural şi mijloacele de învăţământ disponibile, să încurajeze în acelaşi timp
posibilitatea multiplelor lor întrebuinţări, să susţină curiozitatea copilului

pentru explorarea mediului natural, preocuparea pentru sesizarea unor
legături cauzale şi interesul pentru descoperirea unor noi semnificaţii ale
elementelor realităţii înconjurătoare, în contextul împărtăşirii bucuriei
prin joc cu alţi copii. D.S. Weisberg, K. Hirsh-Pasek şi R.M. Golinkoff (2013)
consideră că buna gestionare a emoţiilor, motivaţia şi creativitatea copiilor
sunt optimizate prin exersarea jocului ghidat de iniţiativele formative
venite din partea cadrului didactic.
Bucuria jocului este deplină atunci când este dublată de mirarea
copilului în faţa descoperirii noului sau a identificării, prin raportare la
elementele deja cunoscute, a unor dimensiuni mai puţin accesibile la o
primă încercare de explorare. Recomandăm ca această atitudine să fie cul
tivată printr-o grijă a împreună descoperirii realităţii înconjurătoare, în
planul unei relaţii de colaborare autentică dintre copii şi cadrul didactic,
ca urmare a unor demersuri consistente de interpretare, de semnificare şi
de corelare a componentelor sale. Elementul-surpriză, deseori valorificat în
planul jocurilor didactice, este o condiţie necesară în acest sens, dar nu şi
suficientă, fiind legat de o prezenţă neaşteptată, pe când mirarea se asociază
unei semnificaţii atribuite acelei prezenţei neaşteptate care nu uimeşte doar
prin sine, ci şi prin posibilitatea de a deschide calea unor alte prilejuri de
uimire.
Nadia Laura SERDENCIUC
BIBLIOGRAFIE:
• Mardell, B.; Wilson, D.; Ryan, I.; Krechevsky, M.; Ertel, K.; Baker, M.
• (2016). Towards a pedagogy of play, Cambridge, MA: Harvard Graduate School of
Education
• Samuelsson, I.P.; Carlsson, M.A. (2008). The Playing Learning Child:
Towards a pedagogy of early childhood. Scandinavian Journal of
• Educational Research, 52(6), pp. 623-641
• Weisberg, D.S.; Hirsh-Pasek, K.; Golinkoff, R.M. (2013). Guided Play:
• Where Curriculum Goals Meet a Playful Pedagogy. In Mind, Brain and Education,
Vol. 7 (2), pp. 104-112
• Wood, E. (2005). Developing a pedagogy of play. In A. Anning, J. Cullen,
• M. Fleer, Early Childhood Education: Society and Culture. Sage Publications, London
CAPITOLUL 3
REPERE ALE DEZVOLT|RII COGNITIVE,
AFECTIVE {I SOCIALE LA VÂRSTA
PRE{COLAR|
S pecialiştii în psihologia vârstelor susţin că perioada copilăriei mici

(ca vârstă generală), respectiv preşcolaritatea (ca vârstă şcolară)
este una dintre cele mai intense etape ale dezvoltării. Acum au loc primele
interacţiuni cu mediul social extins, copilul începe să petreacă un timp
semnificativ în afara familiei, interacţionează cu adulţi, cu alţi copii de
vârsta lui, răspunde solicitărilor, dar şi provocărilor, rezolvă probleme,
învaţă, explorează, se confruntă cu multe experienţe care au caracter de
noutate absolută (exemplu: stă departe de casă pentru câteva ore, petrece
timp şi desfăşoară activităţi într-un grup mare, învaţă într-un mediu
organizat şi structurat).
Experienţele de învăţare conferă dezvoltării preşcolarului ritm şi sens
în condiţiile în care sunt corelate cu particularităţile specifice acestei etape
de vârstă. Astfel, o serie de teorii privind stadialitatea dezvoltării cognitive
(Piaget, 1956; Case, 1884) oferă repere care construiesc portretul preşcolarului
din perspectiva achiziţiilor în planul cunoaşterii lumii înconjurătoare.
Gândirea preşcolarului este una de tip preoperaţional; pentru un preşcolar,
lumea înconjurătoare se roteşte în jurul lui, răspunsurile la întrebări îl privesc
pe el şi propriile puncte de vedere. Gândirea egocentrică nu-i permite să îşi
schimbe perspectiva. De exemplu, o fetiţă nu poate înţelege că şi mama ei
este fiica cuiva sau că pur şi simplu unele obiecte se văd altfel dacă sunt
privite din unghiuri diferite. De aceea, atunci când comunică, preşcolarii
ignoră vorbirea celuilalt, selectează informaţia şi lasă deoparte detalii
importante pentru înţelegerea unei poveşti (Pressley & McCormick, 2007).
Preşcolarul are dificultăţi în realizarea unor sarcini de conservare; pentru
el, schimbarea aspectului înseamnă schimbarea cantităţii, iar aspectul este
de multe ori esenţial în aprecierea unei situaţii (exemplu: un kilogram de
lână va fi perceput ca fiind mai greu decât un kilogram de cuie) deoarece
gândirea este dominată de percepţie. Jocul simbolic şi dezvoltarea proceselor
cognitive (limbaj, memorie, gândire) sunt două achiziţii specifice acestei
vârste, care se susţin reciproc. Acest aspect este foarte bine surprins într-un
experiment realizat de Baker-Ward, Ornstein & Holden (1984). Copiilor
preşcolari li s-a prezentat un set de jucării. Într-o condiţie experimentală,
copiii se jucau pur şi simplu cu jucăriile, în cealaltă condiţie experimentală li
se cerea să ţină minte jucăriile cu care interacţionau. Condiţia experimentală
legată de memorarea jucăriilor a schimbat în mod esenţial modalitatea de
interacţiune cu jucăriile şi, implicit, procesarea informaţiilor. Aceşti copii
au privit mai mult jucăriile, le-au numit, în schimb s-au jucat mai puţin cu
ele, iar la final nu şi-au amintit mai multe jucării decât ceilalţi copii care
doar s-au jucat. Aşadar, la această vârstă, dezvoltarea memoriei şi a altor
procese cognitive se realizează, în mod firesc, în timpul şi prin intermediul
jocului. Conform Teoriei lui Case (1984), care păstrează acelaşi caracter
stadial privind dezvoltarea gândirii, este foarte important feedbackul cu
care educatorul însoţeşte şi ghidează încercările copilului de a efectua
diverse sarcini. În urma feedbackului, activităţile se perfectează şi, ulterior,
devin automatisme şi deprinderi.
Experienţele emoţionale din copilăria mică sunt cele care definesc
competenţele emoţionale ale preşcolarului. Conştientizarea propriilor
emoţii, dar şi ale celorlalţi, abilitatea de a utiliza limbajul emoţional,
empatia, coping-ul adaptativ prin raportare la situaţii emoţionale aversive
şi distres reprezintă abilităţi concrete care definesc competenţa emoţională.
La rândul lor, abilităţi cognitive precum: achiziţionarea limbajului,
înţelegerea cauzalităţii, capacitatea de transfer, de generalizare, capacitatea
de reglare a atenţiei reprezintă achiziţii care modelează comportamentul

socio-emoţional al preşcolarului. Dacă până la vârsta de 2-3 ani, abilităţile
de reglare emoţională erau dependente de ghidajul adulţilor, treptat, prin
interiorizarea regulilor şi dezvoltarea limbajului, copiii devin capabili să
îşi regleze singuri emoţiile. Achiziţionarea cuvintelor care descriu diverse
emoţii (exemplu: trist, furios, supărat, frustrat) reprezintă o prerechizită
pentru reglarea emoţională. Una dintre metodele eficiente de prevenţie
a agresivităţii este educarea copiilor în scopul identificării şi denumirii
corecte a emoţiilor pe care le trăiesc ei înşişi sau persoanele din jurul lor. La
această vârstă, jocul poate avea funcţie protectivă chiar în cazul copiilor care
manifestă orientare vizibilă către emoţionalitate negativă (Eisenberg, 2006).
Această interacţiune dintre dimensiunea cognitivă şi cea emoţională
este foarte bine surprinsă de cercetătorii care au dezvoltat teoria minţii. O
maturizare a teoriei minţii se realizează în mod special în perioada preş
colarităţii şi facilitează interacţiunile sociale. Acum, copilul îşi dezvoltă
abilitatea de a înţelege stările mentale şi trăirile emoţionale ale celorlalţi
şi îşi construieşte teorii coerente despre gândurile şi dorinţele altor
persoane, pe care le ia ca reper pentru a-şi modela propriile acţiuni –
theory of mind (Lightfoot, Cole & Cole, 2013). Copilul înţelege că emoţiile
depind de dorinţele şi aşteptările unei persoane şi, mai mult decât atât,
că el însuşi poate influenţa emoţiile altei persoane prin acţiunile lui.
Aceasta presupune o trecere la un nou nivel de înţelegere, înţelegerea
perspectivei celuilalt. Astfel, jocurile de echipă, în cadrul cărora copiii
învaţă să interacţioneze, să dăruiască, să împartă, să coopereze reprezintă
ocazii practice de exersare a empatiei, de dezvoltare a comportamentelor
dezirabile în context social. Privită din perspectivă stadială (cf. Erikson),
dezvoltarea socială a preşcolarului se plasează în etapa iniţiativă/ retragere.
Vine din stadiul autonomie/retragere, la nivelul căruia a internalizat
abilitatea de control asupra mediului, vârsta preşcolarităţii crescând gradul
de autonomie, concomitent cu conformarea la roluri sociale şi respectarea
standardelor morale. Acum, preşcolarul face distincţia dintre bine şi
rău în funcţie de asocierea dintre acţiunile sale şi recompensă – stadiul
hedonismului instrumental naiv (cf. Kohlberg). Raportarea la părinte şi
mai ales la răspunsurile comportamentale ale acestuia la acţiunile lui dă
sens şi semnificaţie în distincţia dintre bine şi rău, permis şi nepermis,
acceptat şi neacceptat. Copilul este sensibil la standardele adultului şi
devine frustrat atunci când nu reuşeşte să le îndeplinească sau fericit atunci
când comportamentul lui este recompensat. La această vârstă este însă
deosebit de important modul în care adultul conectează acţiunile copilului
cu răspunsurile sale. Această conexiune creează premisele pentru un
comportament adaptativ/dezadaptativ în mediul social. Exemplu: un copil
căruia i se cumpără jucăria de îndată ce începe să plângă în magazin învaţă
că plânsul are un rol semnificativ în îndeplinirea dorinţelor şi astfel îl va
accesa de câte ori doreşte să primească ceva. Astfel, plânsul este întărit prin
recompensă şi capătă o funcţie instrumentală în comportamentul copilului.
Şi în contextul dezvoltării morale, jocul şi jucăria reprezintă mijloace prin
care copilului poate învăţa, în acord cu nivelul lui de dezvoltare, să facă
alegeri corecte şi să internalizeze comportamente dezirabile. Jocul cu reguli,
care se dezvoltă plenar în perioada preşcolarităţii, replică, în manieră ludică,
aspectele convenţionale cu care copilul se va întâlni, din ce în ce mai mult,
în viaţa socială. Deşi se joacă, preşcolarul este atent la normele jocului,
le respectă, gestionează frustrarea unor consecinţe negative sau celebrează
bucuria consecinţelor pozitive. Jocul cu reguli replică contexte sociale
viitoare în care preşcolarul va experimenta diverse roluri şi statusuri.
În concluzie, achiziţiile specifice preşcolarităţii în plan cognitiv,
emoţional sau social se dezvoltă şi se consolidează printr-un set de inputuri
care sunt descifrate de psihicul copilului mic doar atunci când sunt livrate
într-un context ludic.
Liliana Bujor
BIBLIOGRAFIE:
• Baker-Ward, L.; Ornstein, P.A. & Holden, D.J. (1984). The expression of memorization
in early childhood. Journal of Experimental Child Psychology, 37, pp. 555–575
• Eisenberg, N. (2006). Handbook of child psychology (sixth edition), Wiley & Sons,
Inc., Hoboke, New Jersey
• Lightfoot, C.; Cole, M.; Cole, S.R. (2013). The development of children. Worth
Publishers, New York
• Pressley, M.; McCormick, C.B. (2007). Child and Adolescent Development for
Educators, The Guilford Press, New York & London

CAPITOLUL 4
JOCURI ÎN FUNC}IE DE DOMENIILE
DE DEZVOLTARE
4.1. Jocuri pentru dezvoltarea fizic\,

a s\n\t\]ii [i igienei personale
4.2. Jocuri pentru dezvoltarea

socio-emo]ional\
4.3. Jocuri pentru formarea capacit\]ilor [i

atitudinilor în înv\]are
4.4. Jocuri pentru dezvoltarea limbajului,

a comunic\rii, a premiselor citirii
[i scrierii
4.5. Jocuri pentru dezvoltarea cognitiv\

[i cunoa[terea lumii
ANIMALE FEL DE FEL
DENUMIRE EXPLICATIVĂ A JOCULUI:
Joc dinamic pentru exersarea săriturii în lungime
VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:
5-6 ani Exterior
Jocul poate fi
PARTICIPANŢI: DURATĂ: valorificat în
2-18 copii 5 minute cadrul DPM – joc
tip concurs;
MATERIALE: DȘ – evaluare
• cretă colorată proiect tematic
• siluete de animale lumea animalelor
• 3 coşuri sau în cadrul unei
• un panou activităţi de
la ALA.
DESCRIERE:
Copiii sunt împărţiţi în două echipe, fiecare echipă având câte nouă
membri. Educatoarea trasează cu creta un dreptunghi împărţit în nouă
părţi egale, în interiorul cărora aşază siluete cu diferite animale domestice şi
sălbatice. Fiecare echipă se aşază, în şir indian, în faţa careului de animăluţe
şi, pe rând, la semnalul dat de educatoare: Sari la animalul preferat! va sări la
animalul preferat, îl va lua în mână, va spune ce fel de animal este (domestic/
sălbatic), unde trăieşte, ce mănâncă, ce foloase avem de la el, după aceea se va
deplasa la coada şirului, imitând mersul animalului ales şi sunetele specifice
acestuia. Apoi aşează silueta animăluţului în coşul echipei sale.
Accentul va fi pus pe deprinderea motrică – săritura în lungime de pe
loc şi executarea corectă a acesteia. Educatoarea, în tot acest timp, va completa
careul cu animalele lipsă. Copiii care vor sări şi vor răspunde corect îşi vor lua
animăluţul şi-l vor pune în coşuleţul echipei lor. În cazul în care unii copii nu
se descurcă, animăluţele vor fi luate şi puse pe un panou, de unde, la final, vor fi
reluate şi discutate împreună cu toţi copiii. La finalul jocului, copiii din fiecare
echipă îşi vor număra animăluţele din coş, fiind desemnată echipa câştigătoare
– cea care deţine cele mai multe animăluţe.
Adriana URSACHI

ATENŢIE PENTRU A OCOLI
GREŞEALA!
Joc pentru formarea deprinderilor de a se mişca conform direcţiei
indicate, dezvoltarea atenţiei
VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE:

5-6 ani Interior/Exterior RECOMANDĂRI:
PARTICIPANŢI: DURATĂ: Acesta poate fi

6-25 copii 20-30 de minute un joc sportiv în
cadrul DPM.
MATERIALE: –
DESCRIERE:
Copiii vor fi aşezaţi în una, două sau trei linii (în
funcţie de numărul de participanţi). Educatoarea
le explică copiilor că trebuie să se mişte toţi odată
în direcţia indicată.
Exemplu: toţi copiii un pas în faţă; trecem
la locurile noastre (poziţia iniţială) şi reluăm:
un pas în faţă (se poate repeta de câteva ori dacă
situaţia o cere). Dacă prima etapă a jocului a fost
executată de toţi participanţii, se poate trece la etapa
a doua, copiii urmând să execute comenzile consecutiv. În
momentul în care primele două etape au fost executate corect, se introduce o
comandă nouă: toţi copiii la poziţia iniţială şi un pas în faţă şi doi în lateral – trei
paşi la dreapta – patru paşi la stânga – cinci paşi în spate etc.
Jocul poate fi perceput ca o reuşită şi atunci când primele două mişcări
vor fi executate corect.
Maria Adina BORDEIANU
4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 29

BULGĂRELE CĂLĂTOR
Joc pentru satisfacerea nevoii de mişcare

5-6 ani Interior
Se poate juca în
PARTICIPANŢI: DURATĂ: cadrul ALA sau
minim 10 copii 20-30 de minute ca tranziție de
la o activitate la
alta. Jocul poate
MATERIALE: fi integrat cu
• mingi alte secvențe de
• cutii de plastic învățare din cadrul
Domeniului Limbă
DESCRIERE: şi Comunicare
Copiii sunt împărţiţi în două echipe aşezate (o poveste, spre
exemplu) sau
în şir. În faţa fiecărei echipe se află o cutie cu cinci
Domeniul Estetic
mingi, iar în spatele echipei se aşază o cutie goală.
Creativ.
Primul jucător din fiecare echipă ia câte o minge din
cutie. La semnalul educatoarei, Călătoria a început!,
cei doi copii ridică mingea deasupra capului şi, cu
braţele întinse sus, transmit mingea următorilor
copii din spate care, la rândul lor, o transmit mai
departe, până ce mingea ajunge la ultimii copii.
Aceştia aşază mingea în cutia goală şi aleargă până
la capătul şirului, procedând la fel cu altă minge.
Dacă un copil scapă mingea, este eliminat.
În final, câştigă echipa care are cele mai multe
mingi strânse şi cei mai puţini copii eliminaţi.
Laura LAURIC

CAUTĂ CULOAREA!
Joc pentru stimularea atenţiei şi a vitezei de reacţie

3-4 ani Interior
Jocul poate fi
DURATĂ: folosit ca joc de
PARTICIPANŢI:
3-5 minute/runda mișcare în cadrul
15-25 de copii
de joc DPM, dar și ca joc
recreativ în cadrul
MATERIALE: ALA, la sfârșitul
activităţilor/zilei.
• mingi
• eşarfe/alte obiecte de diferite culori
DESCRIERE:
Copiii stau în picioare cu mâinile la ochi.
Educatoarea aşază în sala de joc, în locuri vizibile,
mingile/eşarfele de diferite culori. La startul
educatoarei: Caută mingea/eşarfa roşie!, copiii
iau mâinile de la ochi, pleacă în viteză în căutarea
obiectului solicitat (fiecare copil va lua un singur
obiect) şi, cu obiectul în mână, se aşază la locul
de începere a jocului. Sunt prezentate obiectele,
corectându-se alegerea greşită. Pe parcursul jocului,
în funcţie de decizia educatoarei, se poate schimba
culoarea obiectelor.
Sanda ACHIHĂIE

CORONIŢA MISTERIOASĂ
Joc pentru dezvoltarea senzorio-motorie

5-6 ani Interior
Jocul poate fi
PARTICIPANŢI: DURATĂ: folosit și în cadrul
10 copii 10 minute ALA sau ADP.
MATERIALE:
• Coroniţe cu câte o imagine reprezentativă pentru fiecare simţ (auz –
ureche, miros – nas, văz – ochi, pipăit – mâini, gust – gură)
• Obiecte/jetoane cu câte 10 imagini diferite, pentru fiecare categorie
mai sus menţionată
DESCRIERE:
Preşcolarii vor forma perechi de câte doi, în
timp ce unul dintre copii va purta pe cap coroniţa
reprezentativă pentru fiecare simţ, fără a şti despre
ce simţ este vorba. Perechea acestuia va alege de
pe masă jetoane/obiecte specifice organului de
simţ desenat pe coroniţa colegului lui. Pe baza
celor selectate, copilul care poartă coroniţa va
trebui să ghicească ce organ de simţ are desenat
pe aceasta.
Cristina DASCALIUC

CUMPĂRĂTORUL DE FLORI
Joc pentru dezvoltarea motricităţii generale şi a vitezei de reacţie

4-5 ani Interior/Exterior
Jocul poate fi
DURATĂ: desfășurat în
PARTICIPANŢI:
2-3 minute/runda cadrul ALA.
11-35 de copii
de joc
MATERIALE:
• flori
• plante din carton colorat
DESCRIERE:
Copiii vor fi împărţiţi în două subgrupe: flori, vânzători şi un copil care va
fi cumpărătorul. Vânzătorii se vor aşeza în cerc, cu faţa spre interiorul cercului,
în timp ce fiecare copil-floare se va aşeza pe o floare din carton colorat, în faţa
fiecărui vânzător. Copilul care joacă rolul cumpărătorului va trebui să întrebe
un vânzător dacă îşi vinde floarea. Dacă vânzătorul răspunde da, cumpărătorul
devine vânzător şi vânzătorul, cumpărător. Daca vânzătorul răspunde nu,
atunci acesta aleargă într-un sens, prin spatele celorlalţi vânzători, iar cumpă
rătorul aleargă în sens opus vânzătorului, pentru a încerca să-i ia locul.
Dacă cumpărătorul ajunge primul, acesta devine vânzător, iar dacă
vânzătorul ajunge primul, atunci copiii îşi păstrează rolurile şi jocul continuă
până la expirarea timpului propus. În funcţie de interesul şi entuziasmul
manifestat de copii, educatoarea decide când schimbă rolurile de vânzători cu
cele de flori.
Aspazia POPESCU

CURSA MAŞINUŢELOR
Joc pentru dezvoltarea motricităţii şi a vitezei de reacţie

3-4 ani Exterior
Jocul poate fi jucat
PARTICIPANŢI: DURATĂ: în cadrul ALA sau
minim 8 copii 10 minute ca tranziție de la
o activitate statică
spre altă activitate.
MATERIALE:
• maşinuţe mari de jucărie
• indicatoare
• fluier
DESCRIERE:
Copiii sunt împărţiţi în două echipe şi apoi sunt aşezaţi în şir, unul în
spatele celuilalt, după linia de start. Se vor prezenta regulile jocului. La comanda
de începere a jocului (sunetul fluierului) primul copil din fiecare echipă va
conduce maşinuţa pe un traseu prestabilit până când va ajunge la linia de
sosire, apoi îi va înmâna următorului coechipier maşina pentru a continua
cursa. Jocul se va termina când fiecare copil a participat la cursa maşinuţelor.
Se va urmări derularea acţiunii de joc, respectarea regulilor jocului,
interrelaţionarea şi comunicarea dintre copii, orientarea în spaţiu, îndemânarea
şi coordonarea mişcărilor în deplasare.
Laura LAURIC

FACEM PIZZA
Joc pentru relaxarea muşchilor spatelui şi pentru dezvoltarea motricităţii
fine

Acest joc poate
DURATĂ: fi folosit ca
PARTICIPANŢI:
3-4 minute/ tranziție sau în
minim 10 copii
runda de joc cadru Jocurilor și
activităților liber
MATERIALE: – alese din grădiniță.
DESCRIERE:
Copiii stau aşezaţi în cerc pentru ca fiecare dintre
membrii grupului să poată vedea acţiunile cadrului
didactic. Acesta va marca începerea jocului cu formula:
Să facem pizza! Pentru început, vom închide pumnii şi
vom apăsa uşor pe spatele colegului din faţă. Apoi tăiem
salamul, adică, cu palma bine deschisă, cu muchia palmei
facem mişcări pe spatele colegului din faţă, ca şi cum am tăia ceva. Urmează
tăierea caşcavalului; cu pumnii închişi, cu a doua articulaţie a degetelor facem
mişcări de sus în jos pe spatele colegului din faţă. Apoi, tăiem ciuperci; vom
face aceleaşi mişcări ca la tăiem salamul. Întindem aluatul, cu palmele deschise
mângâiem spatele colegului. Dăm cu ketchup, cu pumnii închişi facem mişcări
circulare pe spatele colegului. Punem ingredientele, cu trei degete unite de
la mâna dreaptă apăsăm uşor pe spatele colegului. Tăiem pizza, cu degetul
arătător trasăm linii pe spatele colegului din faţă. Liniile pot fi dictate de către
cadrul didactic (orizontale, verticale, oblice) sau la alegerea fiecărui copil. La
final, dăm pizza la cuptor şi ne întoarcem cu faţa în partea opusă pentru a
repeta jocul. Cine a fost bucătar devine blatul de lucru şi invers. Acest joc are
scopul de a crea o stare de bună-dispoziţie şi relaxare.
Aspazia POPESCU

FRUCTUL PREFERAT
Joc de mişcare pentru gruparea pe ateliere de lucru

5-6 ani Interior/exterior
Jocul poate
PARTICIPANŢI: DURATĂ: fi desfășurat
25-30 de copii 5 minute ca modalitate
de grupare a
preșcolarilor la
MATERIALE: diferite centre de
• Un număr egal de jetoane cu numărul lucru, reprezentând o
copiilor participanţi, reprezentând trei modalitate de trecere
fructe diferite, precum şi alte jetoane de la o secvenţă de
numite intruşi învăţare la alta.
DESCRIERE:
Pe suprafaţa covorului sunt aşezate jetoane reprezentând fructe de
toamnă, împreună cu jetoanele-intruşi. Printr-un scurt exerciţiu de verificare,
se identifică, cu preşcolarii, fructele de pe jetoane şi, la sugestia cadrului
didactic, se aleg trei fructe. Preşcolarii vor imita apoi mişcări de dans pe o
melodie aleasă de cadrul didactic. La un moment dat, melodia se întrerupe,
urmând ca preşcolarii să-şi aleagă un jeton reprezentând unul dintre
cele trei fructe stabilite la începutul jocului. Se vor forma astfel
cele trei grupe de copii, în funcţie de fructul ales.
Cristina DASCALIUC

FUGA CULORILOR DIN CURCUBEU
Joc de mişcare

RECOMANDĂRI:
4-5 ani Exterior
Acest joc se poate
PARTICIPANŢI: DURATĂ: juca în cadrul
minim 7 copii 10 minute unei activităţi de
sine stătătoare
din domeniul
MATERIALE: experienţial
• discuri plastifiate, colorate în culorile psihomotric, în
curcubeului cadrul unei activităţi
integrate cu tema
• fluier Culorile/ Curcubeul,
• un reper spaţial din mediul înconjurător ca tranziţie de la
o activitate la alta
DESCRIERE: sau ca modalitate
de evaluare a
Preşcolarii primesc câte o bulină, colorată cunoaşterii culorilor.
într-o culoare specifică curcubeului, pe care o
lipesc în piept. În curtea grădiniţei, ei sunt ghi
daţi să observe discurile lipite pe asfalt, să le
recunoască, să denumească culoarea şi să se aşeze pe un disc de aceeaşi culoare
cu bulina de pe piept. Copiii se aşază în rânduri colorate, în ordinea culorilor
din curcubeu: rândul roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.
Educatoarea explică regula şi reperul spaţial şi dă semnalul acustic din fluier.
Exemplu: Culoarea roşie a fugit din curcubeu! (copiii de pe rândul roşu fug până
la reperul dat şi înapoi şi se aşază la loc, în rând, pe discul lor)
Se poate da comanda pentru două culori în acelaşi timp, iar la final,
pentru toate culorile curcubeului. Se poate oferi copiilor posibilitatea să facă
schimb de buline, respectiv locul pe discul colorat.
Laura LAURIC

IEPURAŞI ŞI VOI, VULPIŢE,
HAI SĂ CONSTRUIM CĂSUŢE!
Joc pentru dezvoltarea motricităţii

3-4 ani Interior
Se poate juca în
PARTICIPANŢI: DURATĂ: cadrul ALA sau ca
minim 10 copii 10 minute tranziţie de la o
activitate la alta.
MATERIALE:
• măşti de vulpiţe şi iepuraşi
• suporturi pentru căsuţa vulpiţei, respectiv căsuţa iepuraşului
• cărămizi confecţionate din hârtie
DESCRIERE:
Educatoarea prezintă sub formă de surpriză suporturile căsuţelor, depo
zitul de cărămizi şi măştile de iepuraşi şi vulpiţe. Copiii se aliniază pe două
rânduri: grupa iepuraşilor şi grupa vulpiţelor. La semnalul şefului de şantier,
prin recitativul Iepuraşi şi voi, vulpiţe, hai să construim căsuţe!, primii copii din
fiecare grupă pornesc, executând mers normal către depozit, ridică o cărămidă,
aleargă spre căsuţa personajului pe care îl reprezintă, aşază cărămida, după
care se duc la capătul rândului. Aşezarea cărămizilor se
face mai întâi pe primul rând, de la stânga
la dreapta, apoi pe celelalte rânduri.
Jocul se desfăşoară sub formă
de întrecere. Câştigă grupa
care termină prima de pus
toate cărămizile.
Laura LAURIC

ÎMBRACĂ-TE! DEZBRACĂ-TE!
Joc pentru stimularea îndemânării, agilităţii, vitezei de execuţie

5-6 ani Interior
Jocul poate fi folosit
DURATĂ: ca joc de mişcare
PARTICIPANŢI:
5-10 minute/ în cadrul DPM, dar
15-25 de copii
runda de joc şi ca joc recreativ
în cadrul ALA, la
MATERIALE: sfârşitul activităţilor/
zilei.
• pantaloni (cu elastic)
• tricou/pulover (fără nasturi, fermoar)
• căciulă
DESCRIERE:
Se împart copiii în 4-5 echipe, egale numeric,
aşezate în faţa liniei de start. Pe partea opusă, la
o distanţă de 4-5 m, va fi aşezat câte un scaun
pentru fiecare echipă. În faţa fiecărei echipe, pe o
bancă, sunt aşezate obiectele de îmbrăcăminte. La
semnalul educatoarei, primul copil din fiecare echipă
va alerga până la bancă, se va îmbrăca cu cele trei obiecte
vestimentare, va alerga până la scaunul corespunzător echipei, îl va înconjura
şi se va întoarce la banca unde se va dezbrăca. Lasă hainele pe bancă şi aleargă
la următorul jucător, pe care îl va atinge cu palma. Jocul va continua până ce
fiecare copil va parcurge proba.
Sanda ACHIHĂIE

MĂ MIŞC, VORBESC, VĂD!
Joc pentru stimularea colaborării şi a muncii în echipă

5-6 ani Exterior
Acest joc se poate
PARTICIPANŢI: DURATĂ: desfăşura ca
6-24 copii 5-10 minute activitate de sine
stătătoare sau ca
element component
MATERIALE: al unei activităţi
• două eşarfe integrate.
• o minge
• un obstacol
DESCRIERE:
Introducerea în joc se poate face prin crearea unui cadru de poveste.
După stabilirea regulilor, se trece la împărţirea copiilor în grupe de câte trei.
În fiecare grupă, fiecare participant va avea câte un rol diferit: Corpul – eu mă
mişc (copilul va fi legat la ochi cu eşarfă, se poate mişca, dar nu poate vedea
sau vorbi), Vocea – eu vorbesc (copilul va fi legat la ochi, poate vorbi, dar nu se
poate mişca şi nu va vedea), Ochiul – eu văd (poate vedea, dar nu se va putea
mişca sau vorbi). În spaţiul de joc, pentru fiecare echipă, se va fixa o minge şi un
obstacol (un scaun/o bancă/o masă). Coechipierii vor fi aşezaţi între minge şi
obstacol. Sarcina fiecărei echipe este să îşi direcţioneze corpul spre minge. Când
se ajunge la minge, ea va fi ridicată şi aruncată în direcţia obstacolului. Vocea
şi ochiul vor direcţiona corpul spre minge. Copilul care poate vorbi, împreună
cu cel care poate vedea, trebuie să găsească o modalitate de a comunica unul
cu celălalt pentru a putea să-l direcţioneze pe cel care se deplasează. La finalul
jocului se vor face aprecieri asupra tuturor participanţilor.
Tatiana APETREI

MARICICA SPUNE…
Joc pentru antrenarea atenţiei şi a vitezei de reacţie

4-5 ani Interior
Jocul se poate
6-12 copii 20-25 de minute activitate de sine
stătătoare în orice
moment al zilei.
MATERIALE:
• ecusoane
• panouri-suport
• imagini
DESCRIERE:
Fiecare copil îşi va alege un ecuson cu un
simbol al igienei, după care vor fi identificate
zo nele grupei în care se găsesc amplasate
panourile-suport cu simboluri-reper pentru
exerciţiile de grupare şi regrupare (panourile vor
fi personalizate cu imagini ale obiectelor de igienă
sau ale deprinderilor de igienă). Copiii se grupează în
cerc, se ţin de mâini şi se rotesc pe versurile: Hai cu toţi să
ne rotim/ La semnal atenţi să fim!, iar la îndemnul Maricica spune, grupaţi-vă la
..., toţi se vor deplasa şi grupa în cerc, în jurul panoului care are simbolul la care
a făcut referire îndemnul. Jocul se va repeta, schimbându-se zonele de grupare,
până când toate panourile-suport puse la dispoziţie vor fi utilizate.
La finalul jocului se vor face aprecieri asupra tuturor participanţilor.
Tatiana APETREI

MIC DEJUN PENTRU MARICICA
Joc pentru promovarea unei alimentaţii sănătoase

5-6 ani Interior
Este un joc potrivit
PARTICIPANŢI: DURATĂ: şi pentru jocuri liber
5-7 copii 10 minute alese.
MATERIALE:
• păpuşa Maricica
• coş cu jetoane reprezentative pentru fiecare categorie de alimente
• jetoane cu alimente diferite
• jetoane reprezentând mâncare gătită
DESCRIERE:
Copiii au în faţă păpuşa Maricica, jetoane cu
alimente sau tipuri de mâncare gătită, reprezentative
pentru fiecare categorie de alimente: fructe (măr,
pară, struguri, piersică), carne (peşte, şniţel,
friptură), cereale (pâine, biscuiţi, orez), lactate
(lapte, brânză, iaurt, unt), legume (roşie, castravete,
cartof, dovlecel, sfeclă roşie). Un copil va juca rolul
Maricicăi, care va spune Aş dori să mănânc lactate/
cereale/fructe şi va scoate din coşuleţ un jeton reprezentând
categoria respectivă şi îl arată copiilor. Aceştia vor selecta din mulţimea
de jetoane un aliment reprezentativ pentru categoria respectivă, îl vor arăta
colegilor şi vor spune ce fel de aliment este: eu cred că Maricica ar trebui să
mănânce... un măr/un iaurt/o roşie/salată de roşii/cereale cu lapte etc. Jocul se
reia pentru o altă categorie de alimente din coşul Maricicăi.
Cristina DASCALIUC

MINGEA BUCLUCAŞĂ
Joc pentru dezvoltarea atenţiei

RECOMANDĂRI:
4-5 ani Interior
Jocul poate fi adaptat
DURATĂ: şi pentru activităţi
PARTICIPANŢI:
3-5 minute/ care presupun
6-25 de copii
runda de joc dezvoltarea atenţiei
sau a vitezei de
MATERIALE: reacţie.
• cartonaşe sau buline colorate
DESCRIERE:
Copiii sunt aşezaţi în cerc, pe covor, pentru un contact
vizual optim. Fiecare copil primeşte de la educatoare un
cartonaş sau o bulină colorată. În interiorul cercului, în
mijloc, se află educatoarea în calitate de conducător de joc
(acest rol îl poate avea şi un copil). Aceasta are în mână un
balon sau o minge albă. Le sunt explicate copiilor regulile de joc.
La semnalul educatoarei: Mingea mea culoare n-are/ Şi e supărată
tare!/ Hai cu toţi să-i arătăm/ Cum am vrea s-o colorăm!, aceasta
aruncă mingea/balonul spre unul dintre copiii din cerc. Copilul
trebuie să prindă mingea şi să spună ce culoare ar putea avea aceasta,
ţinând cont de culoarea cartonaşului/bulinei pe care o are şi pe care
o va denumi corect. Educatoarea îi cere copilului să arunce, la rândul
lui, mingea/balonul unui coleg aflat în cerc. Copiii trebuie să fie atenţi la
culoarea cartonaşului/ bulinei deţinute pentru a reuşi să le asocieze. Atunci
când toţi copiii care au cartonaş/bulină de aceeaşi culoare primesc mingea, o
dau mai departe educatoarei, care poate în acest moment să schimbe culoarea
mingii/balonului printr-o nouă sarcină. Jocul continuă până când toţi copiii au
primit măcar o dată mingea.
Carmen Iuliana ILIE

OAC-OAC, ÎN LAC!
Joc pentru formarea deprinderilor motrice de bază

Este un joc de
DURATĂ: mişcare care poate
PARTICIPANŢI:
3-5 minute/ fi utilizat şi pentru
5-25 de copii
runda de joc consolidarea
deprinderii motrice
MATERIALE: de săritură în
• cretă colorată lungime.
DESCRIERE:
Este de preferat ca acest joc să se desfăşoare în aer liber, însă, dacă vremea
nu permite, îl putem desfăşura în sala de grupă sau în sala de sport. Educatoarea
trasează cu cretă colorată un cerc mare, iar pe conturul acestuia va desena
tot atâtea cerculeţe câţi copii sunt prezenţi. Cercul mare reprezintă lacul, iar
cerculeţele mici reprezintă casa broscuţelor. Fiecărui copil îi corespunde un
cerculeţ pe care va trebui să-l ocupe atunci când jocul va începe. Broscuţele stau
pe mal la soare, în cercurile mici, trasate de educatoare. La semnalul acesteia:
Oac-oac stă la soare, toţi copiii sunt în cercurile mici, imitând sunetele emise de
broaşte: oac-oac! La comanda Oac-oac sare în apă/ Soarele-a prăjit-o toată!...,
prin săritura broscuţei copiii sar în cercul mare, unde vor executa sărituri
libere (înotăm ca broscuţele). Oac-oac a înotat/ Apoi spre casă a plecat, copiii
sar înapoi în cercul mic prin săritura broscuţei. În momentul în care toţi copiii
sunt în interiorul cercului mare, educatoarea intervine în joc trasând semnul
X în interiorul unui cerc mic. Acest semn indică faptul că acel cerc nu mai este
disponibil, este anulat, iar copiii nu-l mai pot ocupa. Aceştia trebuie să fie atenţi
ca în timpul desfăşurării jocului să nu mai ocupe un astfel de cerc deoarece
vor fi eliminaţi din joc. Broscuţa care nu-şi găseşte casa este eliminată din joc.
Jocul continuă, educatoarea anulează după fiecare rundă de joc câte un cerc.
Copiii care au părăsit jocul îşi susţin de pe margine colegii. Câştigă copilul care
rămâne ultimul în joc.
Carmen Iuliana ILIE

OMIDA ÎN IARBĂ
Joc pentru dezvoltarea coordonării mişcărilor şi a capacităţii de concentrare

3-4 ani Exterior
DURATĂ: în cadrul activităţilor
PARTICIPANŢI:
3-5 minute/ de la prânz, înainte
4-30 de copii
runda de joc de masă, în cadrul
ALA, la DPM, precum
şi în fixarea unor
MATERIALE: deprinderi.
• cretă
• fâşii de hârtie colorată
DESCRIERE:
Unul dintre copii, desemnat de către educatoare, va
fi Omiduţa-Duţa, putând avea chiar şi un costum de omidă
(poate fi un sac de culoare verde pe care copilul îl trage peste
hăinuţele sale sau doar nişte antene verzi pe care să le aşeze pe
cap). Acesta va trebui să imite mersul omiduţei pe iarbă sau
gazon, încercând, pe cât posibil, să se onduleze ca o omidă.
Sarcina jocului este următoarea: copilul desemnat de către
educatoare pentru a fi Omiduţa-Duţa trebuie să atingă cât mai mulţi
copii care aleargă pe lângă el. În tot acest timp, educatoarea rosteşte versurile:
Omiduţa-Duţa pleacă la plimbare/ Caută mâncare, că-i flămândă tare!/ Pe cine
găseşte, pe cine-a nimerit/ Trece-n locul lui, c-aşa e potrivit! Limitele spaţiului
dedicat desfăşurării jocului sunt stabilite de la început, fie prin trasarea cu
cretă, aşezarea unor fâşii de hârtie colorată sau prin delimitare vizuală. Copilul
atins de Omiduţa-Duţa devine şi el omidă. Copiii participanţi la joc nu au voie
să iasă din spaţiul stabilit. Câştigătorul jocului va fi copilul care reuşeşte să nu
fie prins de către Omiduţa-Duţa.
Carmen Iuliana ILIE

PISICA ŞI PISOIAŞII
Joc pentru stimularea auditivă, dezvoltarea atenţiei şi orientarea într-un
spaţiu limitat

RECOMANDĂRI:
Acesta poate fi un joc
PARTICIPANŢI: DURATĂ: sportiv (în urma unei
5-20 de copii 10 minute predări), în cadrul
DPM sau poate fi o
MATERIALE: tranziţie.
• eşarfe pentru toţi copiii
DESCRIERE:
Copiilor li se prezintă spaţiul şi locurile pe unde se vor deplasa pentru o
bună desfăşurare a jocului. Educatoarea începe jocul cu o povestioară legată de
un părinte ce îşi caută copilul rătăcit în parc sau la magazin, apoi adresează o
întrebare: Cine îi face să se simtă apăraţi, protejaţi şi de ce? Pornind de la această
povestire/dialog, educatoarea le propune să înceapă jocul asumându-şi rolul de
pisică. Pisica îşi alege un loc în sală sau în spaţiu dat, după ce copiii participanţi
la joc au închis ochii sau sunt legaţi la ochi. Regula este ca pisica să miaune
o singură dată, iar pisoiaşii mieunând continuu să o caute prin încăpere cu
ochii închişi (dacă apar situaţii în care pisoiaşii nu găsesc pisica, se va face
linişte, timp în care mama pisică va mai mieuna o dată, fără să-şi schimbe
locul). În momentul în care un pisoi o găseşte pe pisica-
mamă, are obligaţia să tacă şi să aştepte lângă ea până
când toţi ceilalţi pisoi o vor găsi. Când în sală se va
face linişte, copiii vor deschide ochii, iar jocul se
va încheia. Sunt apreciaţi şi chiar recompensaţi
copiii care au respectat regula prezentată la
începutul jocului.

PISICA SPERIATĂ
Joc de mişcare

3-4 ani Interior RECOMANDĂRI:
DURATĂ: Jocul se poate
PARTICIPANŢI: realiza în cadrul
5 minute/
10-20 de copii jocurilor liber alese,
runda de joc
ca joc de mişcare, în
MATERIALE: săptămâna tematică
• pernuţă Pisica.
• urechiuşe de şoricei
• costum de pisică
DESCRIERE:
Jocul se va realiza în sala de grupă. Educatoarea va delimita, cu ajutorul
unei pernuţe, un spaţiu pentru căsuţa pisicii. Se va alege un copil care va fi
pisicuţa speriată şi va sta pe această pernuţă, îmbrăcat într-un costum de pisică.
Ceilalţi copii vor fi şoricei şi vor fi plasaţi în alt loc, marcat la o distanţă mai
mare de casa pisicuţei, denumit casa şoriceilor. Copiii se vor deplasa încet spre
pisică, imitându-i pe şoricei în timp ce vor recita versurile: O pisică frumuşică/
Tremura tare de frică./ A văzut un şoricel/ Şi s-a speriat de el./ Şoriceii mici şi
gri/ Din râs nu se pot opri./ Iar pisica hop, sări,/ După şoricei fugi! La finalizarea
versurilor, copiii se vor afla foarte aproape de casa pisicii. La atingerea acesteia
de către un copil, pisica va începe să miaune, să sară de pe pernuţă şi să alerge
după ei. Şoriceii vor alerga prin sala de grupă, pentru a scăpa de ghearele pisicii.
Şoriceii prinşi vor fi puşi într-o cuşcă amenajată cu ajutorul unor scăunele.
După ce pisica a prins cinci şoricei, ultimul copil prins îi va lua locul, iar ceilalţi
se întorc la casa şoriceilor şi jocul se reia.
Într-o altă variantă a jocului, copiii formează un cerc, ţinându-se de
mâini. Se alege un şoricel şi o pisică. La comanda: pisica prinde şoareci, copilul
care are rolul pisicii va alerga după şoricel. Pentru a putea intra în interiorul
cercului, care este casa şoricelului, copiii vor ridica braţele sus, având grijă să nu
intre şi pisica în casa acestuia. Jocul se continuă până când şoricelul este prins.
Andreea BULIGA

PLIMBARE CU PERIPEŢII
Joc de adaptare la o situaţie indicată

Jocul poate fi
PARTICIPANŢI: DURATĂ: unul liniştitor,
6-25 de copii 10 minute pentru revenirea
organismului după
MATERIALE:
efort, în cadrul
• jucării de pluş folosite ca obstacole în DPM sau poate fi o
calea copiilor tranziţie.
DESCRIERE:
Jocul are rolul de a pune copiii în situaţii
diverse, captându-le atenţia prin necunoscutul acţiunilor pe care le întâlnesc
pe un traseu dirijat de educatoare. Rolul iniţial de conducător al jocului revine
educatoarei, pe parcurs putând fi transferat unui copil. Copiii se aşază unul
în spatele celuilalt sau câte doi. Educatoarea roagă copiii să-şi imagineze că se
plimbă pe o stradă, pe aleea unui parc, pe care au loc tot felul de evenimente,
sau că întâmpină tot felul de obstacole. Educatoarea le indică ce au de făcut, iar
copiii au sarcina de a-şi adapta mersul şi ţinuta la situaţia indicată. Exemplu: e
toamnă..., a început să picure..., ne scoatem umbrela pe care o deschidem..., iese
soarele..., scuturăm umbrela, o punem în geantă..., o baltă pe care o sărim..., o
pisică miaună după şoricelul din tufiş care aleargă după noi..., un căţel o aude şi ne
latră şi pe noi..., ne-am pierdut..., cineva strigă
la un poliţist..., trece un bunic... etc. Dacă un
copil va prelua conducerea jocului, situaţiile
pe care urmează să le prezinte trebuie să nu
îi pună în pericol pe ceilalţi, chiar dacă
totul este doar verbal.

ROATA
Joc de mişcare

4-5 ani Exterior
Se poate juca în
PARTICIPANŢI: DURATĂ: cadrul ALA, ca
minim 8 copii 10 minute tranziţie de la o
activitate statică spre
MATERIALE: altă activitate sau în
cadrul unei activităţi
• roata culorilor integrate DȘ + DPM.
DESCRIERE:
Copiii vor fi invitaţi să se prindă de marginile roţii culorilor toamnei
(aceasta este confecţionată din material textil, cu dimensiuni adecvate numă
rului de copii din grupă, colorată în culorile toamnei). Copiilor li se vor explica
regulile jocului. Educatoarea va rosti mesaje de genul: Frunze roşii călătoare,
haideţi toate la plimbare – copiii care se vor prinde de culoarea roşie a roţii
vor intra sub aceasta şi vor executa exerciţii de mers ca la plimbare. În acest
timp, ceilalţi copii vor avea ca sarcină să ridice roata, pentru a le crea un spaţiu
corespunzător efectuării mişcării şi să recite de trei ori mesajul de tip invitaţie.
La auzul celui de-al treilea mesaj repetat, copiii se vor retrage de sub roată,
schimbându-şi locurile între ei. Jocul va continua, specificând, pe rând, fiecare
culoare a roţii cu versuri adecvate, ce sugerează executarea altei deprinderi
motrice (săritură, alergare etc.). Exemplu: Frunze galbene frumoase, haideţi,
săriţi sănătoase!; Frunzele care sunt verzi aleargă de n-ai să crezi!; Frunze ca şi
portocala, dansaţi până vine vara!
Se poate da comanda pentru două sau mai multe culori în acelaşi timp,
iar la final, sub pretextul că se apropie noaptea, toate frunzele vor merge la
culcare, adormind sub roată.
Laura LAURIC

ROŞU-FOC, STAI PE LOC!
Joc de atenţie în vederea promovării practicilor privind securitatea
personală

5-6 ani Interior
Se poate juca în
PARTICIPANŢI: DURATĂ: cadrul ALA, tema
minim 2 copii 15 minute săptămânii: O lume
în mişcare, sau tema
săptămânii: Micii
MATERIALE: pietoni.
• maşini de jucărie Se mai poate juca în
• trecere de pietoni cadrul unei activităţi
• semafor educative – educaţie
rutieră sau în cadrul
• palete cu culorile semaforului unei activităţi
extracurriculare –
DESCRIERE: concurs intergrupe/
Se prezintă regulile jocului prin explicaţia şi interinstituţii.
demonstraţia educatoarei: un copil joacă rolul de
şofer, se aşază în maşină şi o conduce pe strada
improvizată până la trecerea de pietoni. Ajuns
în faţa semaforului, este atent la culoarea pe care
acesta o indică şi acţionează în consecinţă – dacă
este roşu – stă şi dacă este verde – trece.
În complicarea jocului se introduce şi rolul
de pieton, astfel încât cei doi copii trebuie să fie
atenţi la culorile semaforului şi fiecare să acţioneze
ca atare – când şoferul are roşu, pietonul trece,
având verde, şi invers.
Într-o altă variantă a jocului, în locul simţului vizual se poate apela la
simţul auditiv, introducându-se stimuli acustici – culoarea roşie reprezentată
prin sunetul fluierului, culoarea verde – prin bătăi în tobă.
Laura LAURIC

SIMON SPUNE…
Joc de mişcare pentru dezvoltarea atenţiei şi a capacităţii de concentrare

3-4 ani Exterior
Se poate juca în
PARTICIPANŢI: cadrul ALA, la
DURATĂ: sfârşitul activităţilor
5-15/20
15 minute zilei.
de copii
MATERIALE:
• obiecte pentru marcarea locului fiecărui participant (cercuri)
DESCRIERE:
Fiecare copil îşi va alege un loc marcat (în interiorul cercului). La comanda
Simon spune... copiii trebuie să execute mişcările solicitate. Exemplu: Simon
spune: Stai într-un picior! Fiecare copil, în locul unde este aşezat, va executa
mişcarea solicitată. Dacă o comandă nu este precedată de formula Simon
spune..., copiii nu trebuie să execute acea comandă. Copiii trebuie să fie atenţi,
să se concentreze şi să execute doar comenzile precedate de formula respectivă.
Dacă comanda nu este precedată de formula Simon spune…, copiii care, din
neatenţie, o execută trebuie să îşi schimbe locurile între ei. Exemple de comenzi:
Sari ca mingea/ Ridică mâinile/ Stai într-un picior/ Fă o faţă amuzantă/ Atinge
vârful nasului/ Atinge genunchii/ Pune mâinile în şold/ Trimite o îmbrăţişare/ Fă
ca o broască/ Bate din palme/ Stânge pumnii la piept/ Rosteşte formula magică:
Abracadabra. Pe măsură ce jocul va fi foarte bine înţeles, coordonatorul va
creşte ritmul jocului, astfel încât comenzile să fie din ce în ce mai rapide.
Pentru complicarea jocului, la un moment dat se vor da comenzi duble.
Exemplu: Simon spune: Pune mâinile în şold şi sari ca mingea/ Stai într-un
picior şi imită sunetul trompetei (ta-ta-ta-ta)/ Atinge urechea şi sari într-un
picior/ Ridică-te pe vârfuri şi cântă ca un cocoş/ Sari cât mai sus şi fă ca broasca
(săritură în înălţime cu aterizare în ghemuit).
Jocul poate fi propus şi copiilor mai mari, sarcinile fiind mai complexe.
Exemple: Ridică mâna dreaptă şi pune mâna stângă la spate/Schimbă locul cu
colegul din dreapta/ Sari pe piciorul stâng de 5 ori şi pe cel drept de 7 ori/ Atinge
genunchiul stâng cu mâna dreaptă.
Emilia DAN

SPRE CĂSUŢA BUNICII
Joc pentru dezvoltarea motricităţii şi a capacităţii de orientare în spaţiu
3-4 ani Interior
Joc organizat în
DURATĂ: cadrul ADE-DPM –
PARTICIPANŢI:
5-10 minute/ parcurs aplicativ, în
2-4 copii/rundă
runda de joc cadrul proiectului
tematic În lumea
MATERIALE: poveştilor.
• un coş cu alimente
• copaci din polistiren
• căsuţă din carton
• păsărele din carton
• CD – sunete de păsărele/lup
• hârtie creponată albastră (apa)
• flori din hârtie de carton colorat
DESCRIERE:
După ce copiii cunosc evenimentele petrecute în povestea Scufiţa Roşie,
educatoarea le propune să joace jocul: Spre casa bunicii. Copiii vor fi împărţiţi
în grupe de câte 4 (2 fete şi 2 băieţi). Fetele vor juca rolul Scufiţei Roşii, iar
băieţii rolul lupului. Fetele vor avea de parcurs un traseu până la casa bunicii.
Când educatoarea va da startul, suflând din fluier, fetiţele vor rosti: Bunicuţo,
vin acum/ Însă drumu-i tare lung şi se vor îndrepta cu un coş de alimente pentru
bunicuţă, vor ocoli copacii, vor sări peste apă, când vor auzi glasul păsărelelor
vor ciripi şi ele şi vor imita zborul acestora, vor mirosi florile, le vor culege. La
capătul traseului, ascunşi după casa bunicii, vor fi băieţii (lupii), care, la auzul
urletului lupului (redat de către educatoare), vor fugi să prindă o fetiţă. Când
vor auzi glasul lupului, fetele vor spune: Vai de mine, ce aud?/ Cred că vine lupu’
acum! şi vor fugi să nu le prindă lupul cel rău. În final, educatoarea va desemna
echipa câştigătoare: fie cea a băieţilor care au prins cât mai multe scufiţe, fie cea
a fetelor care au scăpat de lupi. La final, ţinându-se de mâini, copiii vor intona
cântecul Scufiţei Roşii.
Adriana URSACHI

ŞARPELE URIAŞ
Joc de mişcare pentru dezvoltarea motricităţii grosiere (variante de mers/
alergare)

RECOMANDĂRI:
5-6 ani Exterior
În cadrul ADE, unde
PARTICIPANŢI: DURATĂ: se poate desfăşura
10-25 de copii 15-20 de minute fie ca activitate
de sine stătătoare
(DPM), fie sub
forma unui joc
MATERIALE: interdisciplinar în
• ecusoane de diferite culori pentru fiecare cadrul unei activităţi
participant integrate.
• cinci steaguri având aceleaşi culori ca Tema activităţii:
şi ecusoanele (roşu, galben, albastru, Şarpele uriaş
– formarea
verde, portocaliu)
şirului crescător/
descrescător +
DESCRIERE: repetare variante de
Copiii vor fi împărţiţi în grupe egale (numă mers/alergare.
rul copiilor din fiecare grupă variază în funcţie
de numărul total de participanţi), fiecare grupă
reprezentând o anumită culoare (copiii vor primi ecusoane de culori diferite).
Grupele astfel formate vor fi împrăştiate pe întreg spaţiul de joc, la diferite
distanţe unele de altele. Conducătorul jocului (şarpele), stabilit la început, îşi
va începe deplasarea împreună cu grupa lui (exemplu – grupa reprezentată
de culoarea roşie), în căutarea hranei (copiii se vor deplasa unul în spatele
celuilalt, astfel încât să formeze un şir – şarpele). Când va fi ridicat un steag de
o anumită culoare (exemplu – culoarea galbenă), conducătorul jocului se va
îndrepta spre grupa care poartă ecusonul galben şi o va invita să i se alăture.
Şarpele îşi continuă astfel deplasarea executând diferite variante de mers sau
alergare propuse de către coordonator. Cele două grupe îşi continuă deplasarea
în şir indian pe suprafaţa de joc. Şarpele porneşte din nou în căutarea hranei,

iar în momentul în care se ridică un alt
steguleţ, se va îndrepta spre grupa care are
culoarea indicată. Grupa respectivă se
va alătura şirului format şi şarpele
îşi va continua deplasarea exe
cutând mişcările propuse de
coordonator. Pe rând, toate
steagurile vor fi ridicate şi
astfel, toţi participanţii vor
intra în joc, executând diferite
variante de mers sau alergare.
Copiii trebuie să păstreze o distanţă
constantă între ei pe parcursul jocului
pentru a nu rupe şirul format. Jocul se poate termina după ce
toate grupele au format şirul mare, motivând nevoia de odihnă a şarpelui după
un prânz copios sau poate continua, şarpele, negăsind mâncare, se micşorează
din ce în ce mai mult, fiecare grupă rupându-se de şir pe măsură ce se ridică
steagul corespunzător culorii de pe ecuson.
Într-o altă variantă a jocului, copiii vor sta împrăştiaţi pe spaţiul de joc
purtând ecusoane cu numere de la 1 la 10. Conducătorul jocului (numărul 1) va
porni la drum pentru a căuta un copil ce are ecusonul cu numărul 2. Numărul
2 va alege un copil cu ecusonul cu numărul 3 şi tot aşa până se formează şirul
crescător. Ultimul copil (numărul 10) va căuta un copil cu ecusonul cu numărul
9, apoi cu numărul 8 şi tot aşa până se formează şirul descrescător. La final,
toţi copiii vor forma un şarpe uriaş, care va executa diferite variante de mers/
alergare propuse de coordonatorul jocului.
Emilia DAN

TARTA CU FRUCTE
Joc pentru promovarea sănătăţii printr-o nutriţie adecvată

5-6 ani Interior
Acest joc se poate
PARTICIPANŢI: DURATĂ: desfăşura în cadrul
minim 10 copii 15 minute proiectului tematic
Coşul cu fructe, în
MATERIALE: cadrul activităţii
DOS activitate
• coşuleţe cu fructe de toamnă gospodărească.
• tarte din aluat
• faţă de masă
• set de jucărie „Micul bucătar”
• tăviţe
• şorţuleţe
• mănuşi de unică folosinţă
DESCRIERE:
Copiii se vor aşeza la cele trei măsuţe pregătite de educatoare, pe care vor
descoperi câte un coş cu fructe de toamnă, tarte din aluat, cremă de vanilie,
şorţuleţe, bonete şi alte materiale necesare unui cofetar. Cu ochii închişi, copiii
vor alege câte un fruct pe care îl vor pipăi, mirosi, apoi gusta, urmând să ridice
fructul sus doar atunci când vor auzi denumirea acestuia de la educatoare: Cine
are în mână un măr? Să ridice mâna sus copiii care au în mâna o pară etc. Vor
fi adresate întrebări legate de caracteristicile mărului doar copiilor care au în
mână acest fruct. După ce s-au verificat cunoştinţele despre fructe şi despre
importanţa acestora în alimentaţie, copiii vor realiza tarte de fructe. Fructele
vor fi spălate, vor fi tăiate în cubuleţe şi aşezate pe o farfurie. Apoi copiii vor
lua câte o tartă de aluat pe care o vor umple cu cremă bio de vanilie, urmând
apoi să adauge bucăţi de fructe. Tartele gătite de „micii cofetari” se vor aşeza
pe nişte platouri, urmând ca fiecare copil să servească câte o tartă. Deşi unii
copii nu preferă fructele, dar majoritatea adoră prăjiturile, prin acest joc poate
fi dezvoltată plăcerea de a participa la pregătirea unui desert sănătos.
Andreea BULIGA

TRENUL
Joc pentru exersarea motricităţii grosiere

4-5 ani Exterior
Jocul se poate realiza
DURATĂ: în cadrul activităţilor
PARTICIPANŢI:
3 minute/ liber alese, ca
10-30 de copii
runda de joc joc de mişcare,
activitate outdoor
MATERIALE: sau în cadrul DPM,
• cretă pentru consolidarea
• fluier deprinderii motrice
• hârtie creponată de bază – mersul, în
• hârtie autocolantă cadrul temei Mijloace
de transport.
DESCRIERE:
Copiii sunt împărţiţi în două sau trei subgrupe, aşezaţi în şiruri. Ei vor
sta cu palmele sprijinite pe umerii copilului din faţă. Primul copil din şir va fi
locomotiva, ceilalţi vagoanele. La un semnal sonor, primul şir (tren) va porni în
parcurgerea unui traseu desenat cu creta pe o alee din curtea grădiniţei. Aceştia
vor urmări desenele de pe asfalt care vor indica modul de deplasare. Traseul
va cuprinde următoarele variante de mers: mers pe o linie dreaptă, mers în
zigzag, mers cu păşire pe liniile trasate pe asfalt. La un alt semnal sonor, trenul
format din copii se va opri, urmând să se întoarcă, astfel ultimul copil din şir va
deveni locomotiva, restul copiilor vagoanele şi se va reveni la linia de plecare pe
acelaşi traseu. Copiii vor respecta variantele de mers sugerate de liniile trasate
cu creta. După ce primul tren a ajuns în gară, următorul tren se va pregăti de
călătorie, urmând acelaşi traseu. Se va aprecia trenul care a respectat traseul şi
indicaţiile, corectându-se eventualele greşeli. Jocul se va relua, alegându-se alt
copil pe post de locomotivă, ceilalţi fiind vagoanele.
Pentru complicarea jocului se poate introduce un element nou: Trenul
prin tunel, copiii trebuind să meargă ghemuit, trecând printr-un tunel realizat
de mâinile celorlalţi copii. Jocul se poate realiza şi în sala de grupă, folosindu-se
hârtie creponată sau autocolantă, cu ajutorului căreia se va indica traseul trenului.
Adreea BULIGA

ŢINTEŞTE, ARUNCĂ ŞI CÂŞTIGĂ!
Joc pentru dezvoltarea îndemânării copilului

5-6 ani Exterior
Jocul se poate
6-24 de copii 25-30 de minute activitate de sine
stătătoare în orice
moment al zilei sau în
MATERIALE: cadrul unei activităţi
• coşuri de rufe din plastic integrate de tip
• frisbee/discuri outdoor.
• fluier
DESCRIERE:
Se caută un spaţiu larg, neted, acoperit cu iarbă
(de exemplu, într-un parc, într-o poieniţă din pădure
sau în curtea grădiniţei), lipsit de obstacole (pietre,
crengi, copaci etc.). Pe suprafaţa de joc se vor face găuri
în care vor fi aşezate coşuri de rufe ce reprezintă ţintele.
Coşurile vor fi aşezate, respectând anumite criterii: în apropiere de primul
coş se va stabili o linie de start, în cea de-a doua gaură se va pune cel de-al
doilea coş (la o distanţă rezonabilă) şi se va continua până vor fi epuizate toate
coşurile (pot fi tot atâtea coşuri câţi jucători sunt sau un număr mai mic).
Fiecare gaură va avea un punctaj care va stabili numărul de puncte primit de
către fiecare jucător. Primul jucător va avea posibilitatea de a-şi stabili locul de
la care va arunca cu discul. După ce primul jucător va arunca discul, următorul
va arunca la ţintă de unde a aterizat discul primului concurent. Se va continua
astfel până când toţi copiii vor arunca la ţinta dorită. La finalul jocului, în
funcţie de punctajul primit de fiecare jucător, se va realiza clasamentul final.
Toţi copiii vor fi recompensaţi cu aplauze şi stimulente.
Tatiana-Livia APETREI

VÂNĂTOAREA DE COMORI (III)
Joc de perspicacitate şi îndemânare/Joc dinamic de tip concurs

4-5 ani Exterior
Jocul poate fi
PARTICIPANŢI: DURATĂ: desfăşurat în cadrul
minim 3 copii 10 minute ADE, DPM – joc
tip concurs, DȘ –
sortarea după culori,
MATERIALE: numărare.
• pietricele
• acuarele
• pensoane
• steguleţe
• cutii de lemn (de comori)
• fluiere
• eşarfe
DESCRIERE:
Cu o zi înainte de desfăşurarea jocului, educatoarea, împreună cu cei
mici, va discuta despre pietrele preţioase şi despre căutătorii de comori. Copiii
vor urmări o scurtă prezentare, vor picta pietre reprezentând diferite pietre
preţioase: verde (smaraldul), alb (diamantul), roşu (rubinul).
Jocul va debuta cu anunţarea temei şi împărţirea copiilor în trei grupe,
egale ca număr. Va urma explicaţia şi demonstraţia propriu-zisă. Fiecare echipă
va trebui să găsească comorile plasate de către educatoare prin curtea grădiniţei,
în iarbă. Prima echipă va căuta smaraldele, a doua echipă diamantele şi ultima
rubinele. Prima echipă va avea la gât eşarfe verzi, a doua echipă albe, cea de-a
treia roşii. După semnalul dat de către educatoare: Să înceapă vânătoarea de
comori! (aceasta va sufla din fluier), copiii vor spune: În echipă noi pornim,/
Comoara să o găsim./ Suntem pricepuţi, uniţi/ Şi mereu nedespărţiţi./ În echipă
vom lucra/ Şi sigur vom câştiga! Fiecare echipă îşi va alege un lider, un steag de

culoarea pietrelor preţioase, un fluier şi o cutie de
comori. Membrii echipei vor aduna, cât mai
repede, pietrele preţioase, conform culorii
echipei lor. Când vor strânge toate pietricelele,
liderul va înfige steagul, va sufla din fluier,
semn că a terminat. Pe tot parcursul jocului,
copiii vor fi susţinuţi şi motivaţi verbal,
astfel încât să se dezvolte în fiecare participant
spiritul competitiv.
Echipa câştigătoare va fi cea care a umplut
prima cutia cu comori. La final vor spune: Nu a fost foarte uşor,/ Căci am căutat
de zor./ Cufărul e pregătit,/ Comorile le-am găsit!
În încheierea jocului, se vor face aprecieri globale şi individuale, raportate
la desfăşurarea jocului.
Într-o altă variantă a jocului, fiecare echipă va primi un răvaş cu numărul
şi culoarea pietricelelor pe care va trebui să le strângă (exemplu: 2 pietre de
smarald, 3 diamante şi 4 rubine).
Adriana URSACHI

VEVERIŢELE LA NUCI
Joc pentru dezvoltarea motricităţii generale şi spiritului de echipă

RECOMANDĂRI:
4-5/5-6 ani Interior/Exterior
Jocul se poate
PARTICIPANŢI: DURATĂ: desfăşura în cadrul
10-30 de copii 3-5 minute activităţilor de DPM
sau în cadrul jocurilor
şi activităţilor liber
MATERIALE: alese din grădiniţă.
• o sfoară
• 30 de cârlige de rufe
• 2 cutii de carton sau plastic
DESCRIERE:
Copiii din grupă vor fi împărţiţi alea
toriu în două subgrupe care repre zintă
veveriţele. Între doi copaci/pereţi întindem o
sfoară de care agăţăm 30 de cârlige de rufe care
reprezintă nucile. Cele două grupe de veveriţe
sunt aliniate faţă în faţă, la 5 m distanţă de
sfoară. La semnalul educatoarei, primii jucă
tori din fiecare echipă aleargă să desprindă
câte o nucă de pe sfoară, se întorc, ating palma
următorului copil spunând nucă, aruncă cârli
gul de rufe în coş sau în cutie şi se întorc la locul lor. Copilul a cărui palmă a
fost atinsă pleacă în cursa după nuci. Jocul continuă până se termină nucile.
Cârligele sunt numărate cu grijă la final şi va câştiga echipa care a reuşeşte să
adune cele mai multe nuci.
Aspazia POPESCU

VRĂBIUŢELE LACOME
Joc pentru stimularea atenţiei, a agilităţii şi a vitezei de reacţie

Interior/Exterior RECOMANDĂRI:
4-5 ani
DURATĂ:
PARTICIPANŢI: ca joc de mişcare în
5-7 minute/ cadrul DPM, dar şi ca
15-25 de copii
runda de joc joc recreativ în cadrul
ALA, la sfârşitul
MATERIALE: activităţilor/zilei.
• mingi mici/alte obiecte rotunde:
cocoloaşe de hârtie, pietricele de râu
DESCRIERE:
Spaţiul de joc (care poate fi covorul) reprezintă
grădina unde sunt plantate seminţele. Câmpul este păzit
de 2-3 paznici (în funcţie de numărul participanţilor),
desemnaţi de educatoare.
Vrăbiuţele (ceilalţi copii) zboară în jurul grădinii,
încercând să fure seminţe. Paznicii apără grădina şi fiecare
vrăbiuţă atinsă cu mâna de către paznic trebuie să rămână nemişcată. Vrăbiuţele
rapide şi agile reuşesc și ele să fure seminţe. Jocul desfăşurându-se până când
rămân 2-3 vrăbiuţe, acestea primind rolul de paznici pentru jocul următor.
Sanda ACHIHĂIE

ZARUL BUCLUCAŞ
Joc de mişcare (mobilitate generală şi rezistenţă fizică)

În cadrul ADE, unde
DURATĂ: se poate desfăşura
PARTICIPANŢI:
10 minute/ ca activitate de sine
5-10 copii
runda de joc stătătoare (DPM),
în timpul ALA la
sfârşitul zilei, ca joc
MATERIALE: de mişcare sau ca
• un zar mare moment de tranziţie
în timpul unei
activităţi integrate.
DESCRIERE:
Copiii vor fi împărţiţi în grupe mai mici, pentru ca să
existe suficient spaţiu între jucători. În funcţie de numărul
total de copii, vor fi formate mai multe echipe, care vor
juca pe rând. Dacă spaţiul permite (atunci când jocul se
desfăşoară în exterior, pe un teren de sport), grupele vor
avea un număr mai mare de jucători.
Jocul se desfăşoară între două linii: linia de pornire şi linia de sosire. Între
cele două linii, participanţii se vor deplasa executând diferite mişcări (prin
asocierea cifrei de pe faţa zarului cu mişcarea corespunzătoare). Copiii vor face
cunoştinţă cu zarul buclucaş, care îi va provoca la mişcare. Fiecărei cifre de pe
feţele zarului îi corespunde o anumită mişcare: cifra 1 – un pas înapoi, cifra 2 –
doi paşi înainte, cifra 3 – învârte-te de trei ori, cifra 4 – patru paşi mici înainte,
cifra 5 – sari de cinci ori, cifra 6 – execută şase genuflexiuni.
Un copil din afara jocului va arunca zarul şi va spune jucătorilor cifra de
pe faţa zarului (ex.: cifra 3). Copiii trebuie să execute mişcarea corespunzătoare
cifrei de pe faţa zarului – învârte-te de trei ori.

La început, coordonatorul jocului va aminti copiilor mişcările corespun
zătoare fiecărei feţe (respectiv fiecărei cifre), dar pe parcurs ei vor face singuri
asocierea cifră-mişcare.
Jocul se termină atunci când participanţii ajung la linia de sosire. Distanţa
între cele două linii nu trebuie să fie foarte mare.
Jocul ajută copiii să participe cu plăcere la activităţile sportive, să execute
diferite mişcări ale corpului într-un cadru relaxant şi motivant, să înveţe prin
asociere cifrele 1-6.
Jocul poate fi propus şi copiilor mai mici, prin desenarea pe feţele zarului
a unor animale diferite. Copiii trebuie să recunoască animalul şi să execute o
anumită mişcare (asociind animalul cu mişcarea respectivă). Exemplu: şoricel
– un pas micuţ, broască – sari în ghemuit, urs – un pas mare, iepure – sari
cu desprindere de pe ambele picioare, maimuţă – sari pe loc, pisică – mergi pe
vârfuri (3 paşi).
Emilia DAN

1-63 - Jocuri Potrivite Pentru Profesori - C1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1-63 - Jocuri Potrivite Pentru Profesori - C1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bucure[ti, 2019

© Didactica Publishing House, 2019

Editor coordonator: Florentina Ion

Didactica Publishing House

2 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

Capitolul 1. Despre cum se dezvoltă copiii, jucându-se,

Daniela RĂILEANU este inspector şcolar pentru educaţie timpurie în

Liliana BUJOR este lector la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea

Nadia-Laura SERDENCIUC este doctor în ştiinţele educaţiei, conferenţiar

Tatiana-Livia APETREI este profesor pentru învăţământul preşcolar

6 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

Maria Adina BORDEIANU este profesor pentru învăţământul preşcolar

Andreea BULIGA este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădiniţa

Emilia DAN este profesor pentru învăţământul preşcolar, Grădiniţa cu

Cristina DASCALIUC este profesor pentru învăţământul preşcolar la

Carmen Iuliana ILIE este profesor pentru învăţământul preşcolar la

Laura LAURIC este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădiniţa

8 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

Aspazia POPESCU este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădi­

Adriana URSACHI este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădi­

14 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

16 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

F iecare zi a existenţei noastre poate fi abordată ca unitate de timp

18 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

20 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

Nadia Laura SERDENCIUC

S pecialiştii în psihologia vârstelor susţin că perioada copilăriei mici

24 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

26 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

4.1. Jocuri pentru dezvoltarea fizic\,

4.2. Jocuri pentru dezvoltarea

4.3. Jocuri pentru formarea capacit\]ilor [i

4.4. Jocuri pentru dezvoltarea limbajului,

4.5. Jocuri pentru dezvoltarea cognitiv\

28 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE:

PARTICIPANŢI: DURATĂ: Acesta poate fi

4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 29

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

30 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 31

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

32 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 33

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

34 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 35

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

36 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE:

4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 37

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

38 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 39

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

40 JOCURI POTRIVITE PENTRU PROFESORI INSPIRAŢI ŞI PREŞCOLARI VOIOŞI

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

4.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂȚII ȘI IGIENEI PERSONALE 41

VÂRSTĂ: LOC DE DESFĂŞURARE: RECOMANDĂRI:

Aspazia POPESCU este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădi

Adriana URSACHI este profesor pentru învăţământul preşcolar la Grădi