Definiții

Prostituția este definită în general ca activitatea celor ce oferă prestații sexuale în schimbul plății
unei sume de bani. Activitatea, oferită de persoane de orice orientare sexuală, poate avea caracter
autonom, profesional, de obișnuință sau ocazional.Folosirea termenului nu este univocă și în
funcție de țară, de perioada istorica sau de contextul socio-cultural poate include orice act sexual
și orice tip de plată (chiar și nebănească) .
Actualitate
În multe ţări ale lumii contemporane, dezbaterile asupra prostituţiei sunt azi mai vii şi mai
pasionate ca oricând. Desigur că opiniile sunt pentru sau împotriva acestui fenomen care
demonstrează un mod de a trăi al numeroaselor prostituate.Moraliştii susţin că prostituţia nu este
decât dovada depravării bărbaţilor şi este indezirabilă, deoarece constituie o încălcare gravă a
moralităţii, în acest mod se ucide ceva ce este prea fundamental şi intim în viaţa
omenească.Mişcările feministe luptă şi ele pentru eradicarea acestor practici, deoarece clienţii
plătesc “folosinţa femeii”, astfel încât prostituţia reduce femeia la o marfă ce poate fi cumpărată.
Prostituția primitivă
Prostituția, ca fenomen social, apare încă din cele mai vechi timpuri, practic odată cu apariția
omului rațional (homo sapiens).Prostituția, este defapt premărgătoare și familiei, în sensul actual
a acesteia.Evident că în urma unor modificări de natură socio-economică, prostituția primitivă
are doar careva tangențe cu semnificația actuală a sintagmei.Astfel acest fenomen se manifesta în
următoarele circumstanțe.De exemplu: copii rămâneau cu mamele sale.Dar odată ce femeia
întâmpina dificultăți în educarea viitoarei generații și gestionarea vieții sale în peștere/alt loc, a
fost contrânsă de a se adresa bărbatului primitiv pentru ca acesta să presteze careva lucrări utile,
acestea se manifestau prin: tăierea lemnelor, aprovizionarea cu pradă(hrană), etc.
Și evident nu o făcea ,,gratuit”, în schimb primea un alt serviciu din partea femeiei, satisfacerea
instinctului său sexual.Evident că o astfel de modalitate de prostituție pare, că nu are nimic
comun cu fenomenul contemporan, dar, totuși și acestei forme incipiente îi sunt caracteristice
unele trăsături, cum ar fi ,,se oferă mai multor indivizi, deseori schimbă partenerii”; ,, o
indiferență totală, față de barbatul ce o dorește”; ,, prestarea serviciului pentru o recompensă”.
În mesopotamia
Cea mai veche mențiune despre prostituție o găsim în Mesopotamia.Aici prostituatele au un
statut religios puternic și sunt într-o strânsă legătură cu zeița Inanna, zeița fertilității.
Inanna(akkadiană-Ishtar)-în mitologia și religia sumeriană-divinitatea centrală a femeii.
Pentru a formula o imagine coerentă, despre prostituție în această perioadă, urmează să analizăm
și literatura, astfel amintim epopeea lui Gilgameș sau poemul despre „Toți cei, care au
văzut”(akkadiană-Ša nagba imuru) este una dintre cele mai vechi opere literare supraviețuitoare
din lume, cea mai mare lucrare scrisă în cuneiform, una dintre cele mai mari lucrări de literatură
din Antică. „ Epic” a fost creat în limba ackadiană pe baza legendelor sumeriene de o mie și
jumătate de mie de ani.A trimis dușmanului o prostituată.6 zile și 7 nopți, la adus în oraș
unde a gustat piine și vin. obiceiul prostituției templului din Babilon. Fiecare femeie născută
aici trebuia să meargă la templul zeiței Militta o dată în viața ei pentru a se preda unui străin.În
Babilon, prostituția nu a fost legalizată sau moralizată, dar a fost descoperită aplicabilitatea sa
practică.Decizând să facă acest pas, ea se așeza alături de alte femei și aștepta până când cineva
care trecea o alegea. Omul care a ales-o aruncato talie de argint în tiv, cu cuvintele: "Zeița
Militta îți dorește prosperitate" și se retrag. Nu mai putea refuza - acestea erau cerințele legii.
Sursa raportează că în templu erau întotdeauna mulți oameni. Cu toate acestea, femeile urâte au
trebuit uneori să aștepte câțiva ani înainte ca să renunțe la "jertfa" zeiței.
Prostitutia în egipt.
În Egiptul Antic, numai fiicele oamenilor nobili erau supuse forțat obiceiurilor de prostituție. Iar
în Cipru, părinții își trimeteau fiicele în zonele mai populate, pe malul mării, pentru a câștiga
bani pentru nuntă și, de asemenea, pentru a aduce darul zeiței iubirii.
mini concluzie
Originele prostituției reprezintă, de altfel, un punct de pornire spre perceperea și dezvoltarea
acestui flagel social.Unele particulatități depistate, zguduie conștiința rațională contemporană,
mai mult decât perceperea fenomenului de prostituție.Apariția prostituției a fost condiționată de
o convețuire normală a unui bărbat alături de femeie, în lipsa existenței formațiunii sociale de
familie.Iar menținerea acesteia și după conștientizarea familiei, se datorează unor factori de
natură biologică(instinctele pasionale nesatisfăcute) și sociale(organizarea statală, sclavia,
oportunități vaste în legătură cu alegerea acestei profesii).
Prosituția în Grecia Antică
În diverse surse se stipulează că primul organizator al prostituției este Solon (640-558
în.Hr.).Acesta cumpăra femei și le oferea pentru „uz comun” și „gata pentru servicii în schimnul
unui oblon”(1oblon=7 bani contemporani).
Astfel, „plăcerea”, grecii o căutau prin alte mijloace, dar cu bani. Consecința acestei ordini de
lucruri a fost subordonarea completă a femeilor în familie și îndepărtarea lor din toate interesele
bărbaților din afara casei
Doua categorii de prostituate: porno, de la cate provine cuvintul pornografie, și hetera.
Unele femei au folosit publicitate originală pentru a atrage clienți. Cu ajutorul sandalelor
speciale, lăsau amprente pe teren cu cuvintele "Urmați-mă", aceste piese ar fi trebuit să
ademenească noi clienți în anumite zone ale orașului De-a lungul timpului, prostituția a început
să fie considerată profesie ca toate celelalte, fetele plateau și impozitul pe venit.lucrau sclavele și
strainele puteau sasi cumpere libertatea.O soție a dat în judecata sotul ca a inselato cu prostituata
dar a pierdut procesul.cu heterele la simpozioane. Uneori femeile cu care petreceau timpul
deveneau chiar concubinele lor sau chiar soțiile lor oficiale. Cu toate acestea, copiii născuți într-o
astfel de uniune nu primeau cetățenia.Adenei spune că și Socrate nu a rezistat, tentație față de
prostituate. Socrate spunea că: „Trebuie sa vedem această femeie, pentru ca despre frumusețe nu
se poate constata din spusele altora.”
Putem evidenția o puternică influență ce le aveau prostituatele în filosofia greacă.Având la bază
comportamentul desfrânat al Greciei în această epoca(dar și cel mai roditor al filosofiei antice)
prostituția era considerată o profesie normală și practic „legală”.Aici ea a atins cele mai colosale
apogeuri.Cultul familiei este ignorat și bărbații pun, adesea pe prim plan atingerea unor victorii
bazate pe instinctul social.Dar nu putem nega că influența prostituției a dus la mai multe
consecințe favorabile precum: tezaurul cultural lăsat ce are o amrentă uriașă a prostituatelor,
fiind manisfestat în sculpturi, picturi, literatură.Un adaos la bugetul Greciei(odată ce prostituatele
erau impozitate) și o lipsă totală a sentimentului de frustrare fiind prezentă doar dragostea, sexul
și vinul.
Prostitutia în Roma Antică
Romanii au preluat mai multe lucrui bune de la Greci.Aveau aceeași dragoste față de „frumos”,
însă nu au ridicat prostituția pe un piedestal.Aici această profesie nu era considerată la fel de
prestigioasă.Majoritatea din prostituate erau sclave lucrând în așa fel sub constrângerea
proprietarului, sau liberașilor care își câștigau existența.
Toate femeile angajate în prostituție au fost obligate să se declare singure pentru a obține
permisiunea pentru această ocupație, iar numele lor au fost înscrise într-o carte specială. După
înregistrare, femeia își schimba numele
Consecințele infamiei au fost:
1) interzicerea de a purta haine de matroni cinstiți;
2) privarea de dreptul de a depune mărturie în fața unei instanțe;
3) o femeie recunoscută ca necinstită ar putea fi scoasă din apartamentul pe care la angajat fără
rezerve;
4) nu a putut depune o plângere la instanță în caz de neplată pentru actul sexual;
5) conform decretului lui Domițian, nu putea să obțină nici moștenirea sau mostenirea moștenită,
care era valabilă și pentru testamentele soldaților.
În timpul domniei împăraților s-au edictat mai multe legi speciale referitoare la prostituție,
printre care:
a)Tiberius în 19 d.Hr. e. a interzis prostituția femeilor al căror bunic, tată sau soț era un cavaler
roman, sub pedeapsa cu exilul.
b)Caligula a introdus impozitul pe prostituție.
c) Domițian a lipsit prostituatele de dreptul de a întra în posesia moștenirii, precum și de a folosi
o targă.
d) Teodosie al II-lea și Valentinian al III-lea au introdus pedepse severe pentru părinți și
proprietari care își vindeau fiicele și/sau sclavoi, iar în anul 439 au interzis proxenetismul sub
amenințarea pedepselor corporale, exilului, amenzi și servitutei penale. La Roma, prostituția a
înflorit în temple, teatre, circuri, băi, pe străzi și chiar în cimitire.
cimitirul găsit lângă Lupanaria, cu înmormântarea în masă a copiilor.
Prostituția în Roma Antică poate fi numită o versiune mai „lights” al celei grecești.Romanii mai
mult au pus accent de aspectul legal și de drept al exercitării acestei profesii.Se efectua un
control strict.În cadrul acestui sistem, observ mai multe puncte pozitive, în ceea ce ține evidența
prostituatelor fiind în percepția contemporană ca persoanele ce practivă activități liberale și
urmează să fie înregistrate în Registru special deținut de stat.Plătind, respectiv și impozite.
prostituția în china și japonia
Viziunile asupra relațiilor sexuale din China antică, înainte de aderarea dinastiei Tang, păreau
destul de liberale. Apoi a fost recepționată o viziune morală asupra confucianismului al
subiectului. Pozele de mătase cu imagini erotice chinezești, erau utilizate în mod tradițional
pentru a preda înțelepciunea comportamentului sexual al soțiilor viitoare.
În regiunile nordice ale Chinei, era considerat un lucru destul de obișnuit dacă un călător, care ar
fi intrat în casa oricărei familii chineze, ar fi dormit cu o femeie căsătorită, în timp ce soțul ei a
renunțat de bunăvoie la locul lui pentru o vreme. „Dzoro“ - o denumire a prostituatelor cu care
de multe ori confunda gheișele. Referindu-se la gheișe, nu poate lăsa deoparte cea de a doua
parte a aceleiași monede - dzoro. Anume ei, și anume Geisha este cel mai des confundată cu
reprezentanții uneia dintre cele mai vechi profesii. Cuvântul "dzoro" nu are un ton ofensiv, dar
nu laudă "posesorul său".Omul care petrecea timpul la prostituate de multe ori încerca să salveze
secretul și scopul vizitei sale. De aceea, inițial se îndrepta spre casa de ceai (hikite-jia), în care îl
întâlneau ghiduri pentru casele de ceai "iubire" (iro-jia). Astfel, se rezolva problema prezentării
reciproce, adevăratul scop al omului a fost ascuns sub o vizită la "casa de ceai"
„Dzoro” erau împărțite în clase, în funcție de frumusețea, gloria, priceperea și, desigur, plată.
Primul „dzoro” a fost numit Omahagaki, al doilea a fost Hammagaki, al treilea a Daitö Komite
Prostitutia în evul mediu
În Evul Mediu, în Occident, predominau borderulile, iar în Est, predomina prostituția liberă.
Bordelul este tipic Occidentului, iar heterismul este caracteristic Est-ului. Se poate spune chiar că
hetera a reprezentat un fenomen complet străin Evul Mediu creștin. Dacă nu ar fi Biserica
creștină din Evul Mediu, Sigmund Freud probabil ar fi fost lăsat fără muncă: la această etapă s-
au adoptat multe idei de bază despre sex și moralitate din acele vremuri întunecate, când
majoritatea covârșitoare a sexelor se caracteriza printr-un cuvânt scurt, dar succint,
„curvia”.Adulterul și curvia au fost uneori pedepsiți cu moartea, excomunicarea și alte anateme.
În același timp, Biserica a adesea răsplătește prostituția, realizând că este rău, dar în condițiile
vieții oamenilor într-un sistem atât de rigid, moral - un rău necesar ....
În același timp, așa cum se întâmplă de obicei, cele mai curioase istorioare despre partea intimă a
vieții s-a dovedit a fi judecătorii și punitivii - preoți, călugări și teologi. De exemplu în orașul
francez ”Dijon”, în secolul XIII 20% dintre clienții prostituatelor au fost slujitorii de
biserică.Însă să fii prostituata călugărilor, era considerat cel mai josnic lucru.Deși la începutul
Evului Mediu, clericii au primit dreptul de a se căsători și de a avea copii, dar unii dintre aceștia
care au trăit în mănăstiri nu s-au simțit mai bine În Londra, practic nu e nici o diferență dintre
prostituate și femeile ce practică un mod de viață desfrînat.Prin cuvântul vechi englez „whore1”,
este numită orice femeie ce are mai mulți parteneri sexuali.Biserica s-a îngrijorat pentru
determinarea, pe cine putem considera prostituată.Femeia ce are mai mult de 3 sau mai mult de
1000 de parteneri sexuali.Deasemenea se punea întrebarea poate biserica să primească donații
din partea prostituatelor.Și răspunsul este „da”, dacă se căiesc în același timp.Prostituatele ce
cereau iertare erau plasate în „casele Magdalenei”, sus enunțate.Un fel de mănăstire numit, în
cinstea personajului biblic Maria Magdalena, ce a dus un mod de viață desfrânat, după care s-a
căit.Toma de Aquino (1225-1274) scria că „prostituția este asemeni sistemului de canalizare a
orașului, dacă o excludem, orașul se va umplea.... ceea ce nu este de dorit într-un centru
cultural”.Deasemenea susține și promovează conceptele Sf.Augustin în ce prezintă „ necesitatea
prostituției”
Odată cu constituirea protestatismului, Martin Luther vine, împotriva răbdării bisericii a
prostituatelor și din partea cetățenilor.Luther face o asociație dintre biserica creștină și o
prostituată din Babilon, care primește bani pentru a salva suflete.[imaginea nr.1].
Preotimea a văzut necesitatea de a face bani pe baza prostitutiei si au deschis un bordel.Aceasta
legătura a dus la mai multe glume.Prostituatele numite surioare.Se spunea merg la biserica sa
ma vad cu o surioara
Contraceptive si sanatatea sexuala
Biserica nu a aprobat niciodată contracepția, deoarece împiedică nașterea copiilor, dar
majoritatea eforturilor clerului au avut drept scop combaterea sexului și a homosexualității
"nenaturale", prin urmare, în materie de protecție, oamenii au fost lăsați pentru ei înșiși.
Contracepția a fost privită mai mult ca o infracțiune morală minoră decât o încălcare gravă.
În plus față de cea mai obișnuită metodă de protecție prin întreruperea actului sexual, oamenii au
folosit de asemenea prezervative din intestine sau vezicule urinare și vezicule ale animalelor.
Astfel de prezervative au fost folosite de multe ori.2Cazul unui slujitor francez al bisericii,
Arnaud de Vernol, demonstrează complexitatea sexualității medievale. Odată la începutul
secolului al XIV-lea, când Arno era student, a făcut sex cu o prostituată. Câțiva ani mai târziu, el
a mărturisit despre acestă abatere morală a Inchiziției, explicând:Când au ars leproși, am locuit în
1
Curvă.
2
http://storyfiles.blogspot.com/2015/10/blog-post_14.html
Toulouse; O dată am făcut-o cu o prostituată. După ce am comis acest păcat, fața mea a început
să se umfle. Am fost îngrozit și am decis că am contractat lepră. După aceea, am jurat că în viitor
nu voi mai dormi niciodată cu femeile.
Moartea de la sex în exces(unul ca nu a ascultat medicul sa inceteze) Cu mult înainte de sosirea
sifilisului în Europa în secolul al XV-lea, sănătatea sexuală era un subiect de interes general. Se
credea că prostituatele și clienții lor riscă lepră și aceasta a fost o ocazie teribilă pentru Arnaud
de Vernol și mulți alții. Dar bolile contagioase nu au fost singura problemă. Arnaud a jurat că nu
va dormi cu nici o femeie, dar nu a renunțat doar la sex. El a recunoscut că "pentru a-mi urma
jurământul, am început să cer băieți tineri".Astfel la începutul sec. XVI, bordelurile au început să
se închidă, din cauza unui val uriaș de epidemie de sifilis.Dar nici aceasta nu oprește fenomenul
prostituției, odată ce aduce societății europene mai multe venituri.
Secolele industrializării
În secolul XVII, europenii, importă pe continentul american și cea mai veche profesie,
prostituția.New York-ul era cel mai dezvoltat oraș în partea estică a continentului.În orașe erau
mulți oameni fără un loc de muncă ce veneau pentru a supravețui în lumea materialistă, cu
același scop din suburbii se îndreptau femeile.Spre deosebire de bărbați, femeile nu aveau mare
alegere în profesie, astfel în loc de a comercializa haine, sau a face curat în case cu 2 dolari pe
săptămână, multe din acestea au ales altă cale, mai ușoară, de a vinde pe sine,Puteau să câștige
într-o seară până la 100 dolari. În Manheten s-au deschis peste 200 de bordeluri.
În 1858 bussinesul sexului aduce 6,3 milioane de dolari mai mult decât contrucția corăbiilor și
producerea berii, luate împreună.După care se stabilește și o cifră de 10 milioane de dolari pe
an.Se concluzionează ca 19 din 20 bărbați ce vin în New York, fac cunoștință cu
prostituatele.Evoluția prostituției duce și la dezvoltarea bolilor venerice.85% din bărbați din New
York, suferă de diverse maladii cu transmisie sexuală.Prostituția continuă a fi ileaglă, mulți
clerici, primesc mită din partea celor ce gestionează bordelurile.Un grup de inițiativă a încercat
să suprime atât fenomenul prostituției cât și corupția existentă în sistem, astfel se crează o
asociație numită „The New York Society for the Suppresison of vice ”
În mentalitatea societății apar idei, că este imposibl ca un astfel număr de mare, de femei să
dorească de sinestătător să fie prostituate, așa are loc schimbarea statutului din prostituate în
„sclave albe”.Acest fenomen este înfierbântat de jurnaliști ce indică în ziare, că peste 65.000 de
femeie au fost răpite și constrânse de a practica prostituția.În literatură și în cinematografe, la fel
această temă este în vogă.Se elaborează noi legi, ce interzic trecerea peste frontieră a femeilor cu
scopul de a le constrânge să presteze servicii sexuale.Autoritățile chiar crează un nou organ,
pentru controlul și lupta cu „sclavia albă” .Și anume Poliția Națională a Moralității, astăzi
cunoscută ca Biroul Național de Investigații (FBI).Cu toate acestea sondajele arată că doar 6 din
1160 din prostituate întrebate, celelalte au ales prostituția din cauze sociale, economice,
problemele în familie.Astfel nici un fel de „sclavie albă” nici nu exista.
Cu apariția telefoanelor, prostituatele au părăsit bordelurile și s-au refuzat de serviciile
proxeneților.Acestea obțin un statut nou „fete apelate”.Aceasta face fenomenul prostituției,
invizibil.Cu începutul primului război mondial, bordelurile sunt deja ascunse. New orleans pe
care autoritatile au incercat sal despartă in raion noi si acolo unde erau bordeluri.Una din
doamnele ce detineau bordeluri s-au adresat instantei ierarhic superioare in louisiana pentru a nu
permite aceasta dezmembrare.Autoritatile au pierdut, aceștia nu au perceput importanta acestor
femei, si ce statut au in societate.Dar cu aparitia razboiului, si bolile venerice,. Distrugerea
bordelurilor cu totul si anume regiunea Storywill.
Revoluția sexuală
După secole de represiuni și inhibiții în care plăcerea a fost pusă sub semnul interdicției, în care
corpul și sexualitatea erau asociate rușinii și vinovăției, urmează o perioadă ce impune cu totul
alte tendințe, secolul XX, secolul eliberării corpurilor și al „Revoluției sexuale ”.

Secolul XX presupune desprinderea de rigoriile veacurilor precedente, individul devenind

suveran al propriului corp. Asistăm astfel la o „laicizare” a trupului și plăcerii, religia și Biserica
nu mai au practic nici o putere iar noile comportamente ce încurajează emanciparea corpurilor
intră în totală contradicție cu morala victoriană. În cartea „Cea mai frumoasă istorie a iubirii”,
Dominique Simonnet afirmă că incipitul acestei revoluții o reprezintă sfârșitul căsătoriilor
aranjate-„femeile cuceresc încetul cu încetul puterea de a zice nu;dragostea devine liantul
cuplului. Căsătoria aranjată devine astfel rușinoasă” Eliberarea despre care se vorbește are loc la
toate nivelele, inclusiv al limbajului, nu mai sunt probleme de pudoare atunci când se aduc în
discuție părțile anatomice ale corpului, pronunțarea cuvintelor precum „sex” sau „vagin” devine
un lucru absolut firesc. Pudoarea ce caracteriza cândva exprimarea sentimentelor și le cenzura
dispare lăsând locul unei libertăți mult mai mari – „dintr-o dată sărutul profund este pus în
valoare, devine simbolul pasiunii și se generalizează” Timp de secole nuditatea a fost un tabu
absolut, femeile nu se arătau goale decât în momentul botezului. După Primul Război Mondial,
eliberarea corpului presupune expunerea acestuia, femeile poartă fuste scurte, costum de baie,
trupul se dezvăluie privirii tot mai mult. Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial aduce un
nou val al liberalizării, tinerii fiind influențați de filmele americane ce promovau optimismul,
plăcerea și sloganul „trăiește clipa la maxim”. Anii ’60-’70 reprezintă punctul de vârf al
revoluției sexuale, moment în care corpul și plăcerea devin mai importante chiar și decât
sentimentul dragostei. Secolul XX permite ca sexualitatea să iasă din sfera strictă a căsătoriei
unde se aflase până acum și să desfințeze fostele valori precum virginitatea feminină și viața
conjugală consumată în anumite limite. Dacă până atunci soțul adulterin nu fusese condamnat
într-o prea mare măsură de societate, din contră, astfel de comportamente fiind repede trecute cu
vederea, acum este rândul femeii infidele să obțină indulgența opiniei publice, purtarea ei fiind
pusă pe seama nefericirii conjugale sau a maltratării soțului, actul de infidelitate fiind considerat
acum doar un refugiu. Justiția devine tot mai permisivă în acest sens și chiar de la începutul
secolului XX nu va mai condamna adulterul însă violența conjugală va fi tot mai aspru pedepsită
de Codul Penal.
Revolutia sexuala in new york prostituatele revin in anii 60 a sec trecut.Prin constituirea unor
saloane de masaj.Acelasi bordel dar cu uleiuri.  
Prostituția contemporană
Actualmente, prostituția pe arena internațională poate fi privită, atât sub aspect legal, cât și
ilegal.Acestă divergență totală și o oscilație de la o extremă la alta este condiționată de mai mulți
factori, ce au stat la baza configurației prostituției pe un anumit teritoriu, cum ar fi influența
religiei, a condiției prostituatelor din timpuri mai vechi, a ordinii statatale și a politicii atribuite
statului.Practic, în orice capăt al lumii, prostituția îți păstrează caracterul imoral, însă în unele
state gradul de imoralitatea ajunge și la ilegalitate, survenind astfel consecințe drastice pentru
reprezentantele acestei profesii.România și Republica Moldova, relativ recent, prevedeau în
Codurile Penale naționale, pedepsirea pentru practicarea prostituției.Însă din 1 ianuarie 2014, nu
mai este pedepsită cu închisoare, ci doar cu amendă, în România.Articolul abrogat din CP român
suna în felul următor „ Fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele
mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.”3În Republica Moldova, această faptă a fost
„scoasă” din sfera penalului, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal.Răspunderea penală
pentru practicarea prostituției era prevăzută de Codul Penal din 1961, și anume articolul 105/1.
Intitulat Practicarea prostituţiei„Practicarea prostituţiei după aplicarea a cel puţin două
sancţiuni administrative –se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la şase luni la un an sau cu
o amendă de la cinci sute la una mie salarii minime.”4Actualmente practicarea prostituției este în
sfera contravențională.Un articol respectiv este articolul 89 din Cod Contravențional ce prevede
următorul conținut „(1) Practicarea prostituţiei se sancţionează cu amendă de la 24 la 36 de
unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de
ore.”5Această facilitare, nicidecum nu constituie o legalizare a prostituției, aceasta rămâne a fi o
faptă ilegală și imorală.Cu siguranță o astfel de plasare din sfera penală în cea contravențională a
condiționat o creștere semnificativă a persoanelor ce practică această activitate.Odată ce nu se
respectă principiul prin care pedeapsa, care se aplică pentru faptă, nu acoperă beneficiul ce îl
poate avea persoana.Cu atât mai mult organele de drept stabilesc că este foarte complicat de a
atribui unei prostituate un proces verbal al contravenției enunțate, pentru că dovada practicării
prostituției se face, doar dacă există suficiente probe de a concluziona că persoana a primit banii,
în schimbul serviciilor sexuale prestate.

Sunt și țări în care prostituția este legalizată, inclusiv mai multe state din Europa.Aici se atribuie
Germania.Aici se găsește cea mai mare rată de răspândire a prostituției pe întreg teritoriul.Spre
deosebire de reglementările altor țări, aici se permite rectutarea personalului la bordeluri, iar
prostituția poate fi practicată oriunde, inclusiv pe stradă.Olanda este un exemplu primar, aici
prostituția e legală din 2010, și are un statut ca oricare profesie.Persoanele ce se prostuiază
plătesc taxe, impozite, contribuie la fondul pensionar și au dreptul să beneficieză la salariu
pentru șomaj.Iar Belgia a preluat reglementările olandeze.Marea Britanie are un statut
special.Aici prostituția nu este legală, dar nici ilegală.Dacă este practicată independent și nu
tulbură liniștea publică, cei ce o practică nu întâlnesc divergențe cu autoritățile.Dar sunt interzice
bordelurile și recrutarea.Ungaria pune bază pe impozitare, și din cele 10000 prostituate, anual
incasează 60 milioane de euro.În Austria sunt înregistrate aproximativ 18000 de prostituate ce
aduc bugetului național 650 milioane de euro.În Grecia este permisă prostituția, dar e interzisă
recrutarea.În Elveția este permisă, odată cu atingerea vârstei de 16 ani, iar în Turcia, se duce
evidența prostituatelor, care sunt aproximativ 15000(înregistrate) și aduc statului 90 milioane de
euro.O altă situație este în Canada, unde la răspundere penală este atras „consumatorul”
serviciilor sexuale Proiectul de lege incriminează utilizarea serviciilor sexuale. Sancțiunile includ
o pedeapsă cu închisoarea, care, în unele cazuri, poate fi de până la cinci ani, precum și amenzile
monetare, care vor crește odată „recidiva”.
7.1.Traficul de ființe umane.
Conform legii Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea traficului de ființe
umane prin traficul de fiinţe umane se va înțelege recrutarea, transportarea, transferul,
adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei ori a unor
alte mijloace de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de

3
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/de-la-1-februarie-2014-prostitutia-nu-se-mai-pedepseste-cu-
inchisoarea-ci-cu-amenda-sunt-pasibili-de-detentie-doar-proxenetii-si-traficantii-de-carne-vie-169425
4
https://batinirina.wordpress.com/2011/11/10/legalizarea-prostitutiei-in-republica-moldova/
5
Cod Contravențional Nr.218 din 24.10.2008 Publicat : 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6art Nr : 15 Data
intrarii in vigoare : 31.05.2009
vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de beneficii de orice gen pentru a obţine
consimţământul unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul
exploatării acesteia. Republica Moldova a creat un cadrul legal și instituţional de prevenire şi
combatere, iar eforturile sunt coordonate de Comitetul National Antitrafic.Republica Moldova
și-a asumat un șir de obligaţii cu privire la combaterea traficului de ființe umane, semnând și
ratificând convenţii internaţionale şi regionale în acest sens, cum ar fi Protocolul privind
prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor
(Protocolul de la Palermo), Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de
fiinţe umane și Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate.
În ultimii ani, conform datelor furnizate de raportul UNODC pentru Republica Moldova,
fenomenul traficului de ființe umane a scăzut pe segmentul traficului de ființe umane în general,
dar a rămas neschimbat pe segmentul traficului de copii. În acest sens, Republica Moldova
continuă să întreprindă eforturi pentru a minimiza fenomenul, bazându-se pe expertiza și
profesionalismul principalilor actori implicați.6
7.2.Traficul de femei
E dificil să defineşti doar “traficul de femei”, căci acest fenomen, de obicei, este urmat de
“prostituţia forţată”, în final ambele întrunindu-se în adevăratul fenomen al sclaviei sau a
dependenţei totale. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei tratează traficul de femei şi
prostituţia forţată drept “transportate ilegală sau legală a femeilor şi / sau comerţul cu ele, cu sau
fără consimţămîntul lor iniţial, cu intenţia de a le constrînge la prostituţie, căsătorie sau la alte
forme de exploatare sexuală, în scopul obţinerii profitului. Abuzul fizic, sexual şi / sau
psihologic al femeilorvictime constă în intimidare, viol, dominare autoritară sau punerea lor într-
o situaţie de dependenţă totală faţă de traficanţi”. Organizaţia Internaţională a Migraţiei defineşte
traficul de femei în specificul ei, ca “orice transportare ilegală a femeilor-migrante şi / sau
comerţul cu ele în scopuri economice sau de alt profit individual.
Ea poate conţine aşa elemente ca: - acordarea sprijinului în transportare ilegală a femeilor-
migrante în alte state, cu sau fără consimţămîntul lor; - ducerea în eroare a femeilor-migrante
privind scopul migraţiei şi modul legal sau ilegal; - abuzul fizic sau sexual faţă de femeile-
migrante în scopul vin derii lor; - vinderea femeilor-migrante sau comerţul cu ele în scopul
angajării la serviciu, căsătorie, prostituţie sau alte forme ilegale de profit.În cadrul unui sondaj
efectuat printre tot femei în Ţările de Jos s-a complectat tabelul de mai jos ce conţine că doar 1/4
din aceste femei conştientizau că vor fi supuse prostituţiei, majoritatea însă a fost ademenită în
rîndurile migranţilor, promiţîndu-le angajare legală, de exemplu ca servitoare sau chelneriţă.
Important e că majoritatea au fost îndreptate pe această cale de rude, prieteni sau cunoscuţi.
Indiferent de modul în care au devenit prostituate, femeile sunt în pericol de a fi jertfe ale
violenţei fizice şi psihice. Ele sunt violate, bătute, speriate, impuse să lucreze pînă la nesfîrşit în
condiţii mizerabile. Adesea li se interzice să folosească metode de contracepţie, ca rezultat se pot
infecta de boli venerice, pot rămîne însărcinate şi practic nu au acces la ajutor medical. De obicei
li se iau actele de identitate, nu le plătesc pentru muncă prestată, ei invers le fac să împrumute
bani, ceea ce intensifică controlul asupra lor. Astfel ele devin vulnerabile în faţa violenţei, nu
doar din cauza serviciilor prestate, dar şi a statutului nelegal. În caz de reţinere, autorităţile se
comportă cu ele de parcă ar fi fost criminale, frecvent chiar fiind exploatate şi de poliţişti.

Traficul de persoane, în special de femeii şi copii este o problemă complexă care capătăt o
amploare tot mai mare, care cere o reglementare bazată pe metode consensuale ale politici
6
http://lastrada.md/rom/traficul-de-fiinte-umane
organelor de drept şi de migrare, serviciilor medicale şi de asigurare socială. Este indispensabilă
conştientizarea consecinţelor grave ale acestui flagel la nivel naţional şi global, o colaborare
internaţională în diferite aspecte şi căi, prin conjugarea eforturilor structurilor statale,
neguvernamentale şi private.

  Într-o opinie drept cauze ale prostituției servesc:

1.Șomajul - în condițiile procesului de restructurare a unor întreprinderi sau șantiere sau în cazul
încetarii activității acestora numeroase tinere (mai ales muncitoarele necalificate și absolventele
fostelor licee cu profil industrial) nu mai pot gasi de lucru în altă parte, alegând calea prostituției
ca fiind unicul mijloc de subzistență
2. Nivelul scăzut al salariilor și condițiile grele de muncă - multe prostituate tinere au parinți
bătrâni în întreținere și ele însele au o situație familială grea, fiind abandonate de soți, divorțate,
cu copii mici de crescut, deoarece și-au întemeiat familii foarte devreme, când optiunea pentru
căsătorie a fost complet lipsita de discernământ
3. Climatul educational deficitar - in familiile de unde provin ambii părinți sau numai unul din ei
consumă excesiv alcool, conflictele și bătăile sunt permanente, lipsa afecțiunii parentale este o
constantă. Afinitatea cu subculturi infracționale a părinților determină episoade traumatice în
care tânăra poate fi implicată (viol, adesea comis chiar de tata sau de concubinul mamei,
maltratare, abuz și alungarea de acasă). La acestea se adaugă lipsa de supraveghere, abandonul
școlar, întrarea intr-un anturaj favorabil prostituției (o prietenă care este deja in acest domeniu)
4. Proxeneții - la îndemnul acestora se face recrutarea în prostituție. Acest factor stimulează și
precipita procesul angajării în prostituție. Există o mare varietate a modalităților de recrutare prin
intermediul acestor persoane, de la îndemnurile propriilor "iubiți" ai tinerelor pâna la ademenirea
exercitată de diferite persoane cu care acestea vin în contact (patronii unităților în care lucrează,
proprietarii camerelor închiriate de ele sau chiar unele rude mai vârstnice).
Angajarea pe calea prostituției, în Republica Moldova, este mediată de numeroși alți factori
predispozanți printre care:-eșecul familial personal (multe prostituate sunt divorțate)
-angajarea în viața sexuală la vârste foarte fragede (15 ani sau chiar mai devreme)
-agresare sexuală precedentă (violate în copilarie sau adolescență)
-practicarea unor meserii cu "afinitate ocupațională" față de cea de prostituată (chelnerițe, cadre
de deservire în unități de alimentație publică)
-atracția exercitată de o meserie "interesantă", lipsită de rutină și dificultățile ocupației cotidiene,
și care promite o serie de avantaje: venituri mari, posibilități de distracție sporite, întalnirea unor
oameni interesanți etc.

Măruri
Putem să observăm că, deşi de către organele de drept, anual se întreprind măsuri îndreptate spre
prevenirea şi combaterea prostituţiei şi proxenetismului, iar legislaţia naţională interzice
practicarea acestora şi stabileşte răspunderea contravenţională pentru practicarea prostituţiei şi
răspunderea penală pentru activitatea de proxenetism, aceste două fenomene continuă să existe în
societatea noastră, ceea ce demonstrează neeficienţa aplicării doar a măsurilor de interdicţie în
lupta cu prostituţia şi proxenetismul. Mai mult ca atât, legislaţia Republicii Moldovei
sancţionează practicarea prostituţiei şi a proxenetismului, însă nu sancţionează solicitarea
serviciilor sexuale. Consider că o astfel de abordare nu este corectă, or cererea la prestarea
serviciilor sexuale întruna vă condiţiona existenţa ofertei. Prin urmare, interzicerea practicării
prostituţiei şi a proxenetismului, prin stabilirea răspunderii contravenţionale şi penale nu va
schimb situaţia în domeniul prevenirii şi combaterii prostituţiei şi a proxenetismului, atât timp,
cât statul nu va urmări şi nu va sancţiona persoanele care, achitând costul necesar, întreţin
raporturi sexuale cu persoanele ce practică prostituţia. În această ordine de idei, putem să
observăm că abordarea prohibiţionistă a prostituţiei, care există în Republica Moldova, nu este
una eficientă.În continuare vom analiza experienţa Suediei în prevenirea şi combaterea
prostituţiei şi proxenetismului. Suedia este primul stat, care a elaborat poziţia neo-aboliţionista,
potrivit căreia urmează a fi sancţionată cumpărarea serviciilor sexuale şi nu oferirea acestora. În
Suedia este prevăzută răspunderea penală a clientului pentru cumpărarea sexului. În acest stat
prostituţia este considerată ca una dintre formele violenţei femeilor, şi din aceste considerente
crima constă în plata oferită de client pentru sex, şi nu în oferirea de către prostituată a serviciilor
sexuale. Legea care criminalizează cumpărarea sexului a fost adoptată de guvernul suedez în
anul 1999, fiind denumită,, Legea privind interdicţia cumpărării de servicii sexuale”. Ulterior,
legile asemănătoare au fost adoptate în Norvegia în anul 2009 şi în Islandia în anul 2009. În
calitate de temelie a elaborării şi adoptării legii nominalizate de către guvernul suedez a servit
culegerea de legi ,,Despre libertăţile femeilor” (Kvinnofridslagstiftningen), care califică
prostituţia ca o formă de violenţă bărbătească îndreptată împotriva femeilor, ca o formă a
exploatării femeilor şi dominaţiei bărbaţilor asupra femeilor. Legea a intrat în vigoare, începând
din 1 ianuarie 1999 şi a fost inclusă în Codul penal, începând cu 1 aprilie 2005 şi prevede
răspunderea penală pentru cumpărarea serviciilor sexuale, tentativa de cumpărare a serviciilor
sexuale, şi proxenetism, care se pedepsesc cu amendă sau cu închisoare pe un termen de şase
luni. Potrivit poliţiei şi reprezentaţilor serviciilor sociale, cu introducerea acestei legi, care
sancţionează cererea şi nu oferta, s-a înregistrat descreşterea prostituţiei stradale, micşorarea
cazurilor de atragere a femeilor în practicarea prostituţiei, precum şi a numărului bărbaţilor care
cumpără serviciile sexuale. Mai mult ca atât, după şase luni de la data introducerii legii
nominalizate, s-a micşorat numărul femeilor ilegal aduse în Suedia.O lege similară regăsim în
Canada.

Cauzele dezvoltării prostituției sunt regăsite în toate sferele. Atât cele sociale, economice cât și
familiale.Statul RM, urmează să interprindă mai multe măsuri pentru combaterea fenomenului
prostituției, care condiționează și infracțiuni mai grave precum:traficul de femei, viol, etc.

Prin urmare, pe lângă răspunderea contravenţională prevăzută pentru practicarea prostituţiei, este
necesar a introduce după exemplu Suediei răspunderea contravenţională a clienţilor persoanelor
ce practică prostituţia, adică sancţionarea procurării în schimbul foloaselor materiale a relaţiei
sexuale ocazionale. Totodată, este necesar ca statul nostru să se conformeze art. 19 din
Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3
mai 2005 la Strasbourg, şi să introducă răspunderea penală pentru utilizarea serviciilor ce
constituie obiect al exploatării, având cunoştinţă de faptul că persoana în cauză este o victimă a
traficului de fiinţe umane.

 9.1.Prostituția în artă.
Prosituatele au avut o enormă influență în artă, în toate epocile dezvoltării.
Un exemplu al antichității ar fi Phryne (anticul grecesc Φρυνη, circa 390 î.Hr. - circa 330 î.Hr.) -
renumita hetera ateniană, modelul lui Praxitele și Apelles.
Afrodita lui Cnidus (350-330 î.Hr.) a fost cea mai faimoasă statuie a zeiței iubirii din
antichitate. Praxitel a fost primul care a îndrăznit să o portreteze complet goală. Originalul nu
este păstrat, există repetări și copii.
"Phryne în fața Areopagului", Jean-Leon Jerome, 1861
Conform poveștilor autorilor antice, sculptorul a sculptat zeița cu iubita lui Phryne.A fost o
blasfemie.Admiratorul ei refuzat Euthyus (Evtias) a învinuit-o pe hetera pentru lipsă de
Dumnezeire.Drept apărător al heterei a fost oratorul celebru Hyperides. Văzând că discursul său
nu face o impresie deosebită în curte, a scos hainele de la Phryna (în alte texte, expunând doar
talia sau hainele). Frumusețea ei a făcut o asemenea impresie judecătorilor că a fost achitată - la
urma urmei, conform noțiunilor grecești de frumusețe, un astfel de corp perfect nu putea ascunde
un suflet imperfect (conceptul de kalokagatia). Sursele menționează că a apărut în fața lui
Helium - juriul atenian (Heliaea) și nu înaintea Areopagului (el ajudeca doar pentru crimă), dar
numele picturii artistului academic Jerome a folosit un cuvânt mai rezonant.
Se presupune că a pus pentru a doua lucrare a lui Praxitele, "Afrodita din Kos", o statuie
îmbrăcată și, prin urmare, era preferată de clienții de pe insula Kos. Locuitorii din Insula Cnidus
au preluat statuia goală, și ea a devenit cea mai faimoasă și a atras mulți pelerini.7
Într-o opinie, ea a fost cea care l-a inspirat pe Sandro Botticelli la crearea faimoasei picturi The
Birth of Venus (Italian: Nascita di Venere) anul 1480.8
"Olympia" – pictură scrisă în 1863 de impresionistul francez Eduard Manet. Fiind expus la
salonul de la Paris din 1865, pictura a devenit cauza unuia dintre cele mai mari scandaluri din
istoria artei. Olimpia este deținută de statul francez, iar din 1986 este expusă la Muzeul Orsay
din Paris. Modelul lui Olympia a fost modelul preferat al lui Mane - Quiz Meuran. Cu toate
acestea, există o ipoteză că Manet a folosit în imagine imaginea celebrei prostituate, amantei
împăratului Napoleon Bonaparte, Margarita Bellanzhe.9
În septembrie 2015, Muzeul Orsay din Paris găzduiește expoziția "Brilliance and Adversity:
Prostitution in the Paintings of 1850-1910". Aceasta este prima expoziție majoră care atinge un
subiect atât de central pentru modernitatea franceză pe care totuși, uneori, nu reușim să-l
observăm. Prostituate au fost modele indispensabile pentru artiști parizieni, și evidențiem două
picturi cheie - „Olympia“, Manet și cubicul „Domnișoarele din Avignon“, de Picasso -
reprezentând lucratorii de sex industrie.

9.2.Prostituția în literatură.
Aceeași Phryna, are dedicate mai multe opere, printre care: Piesa "Phryne", Charles Maurice
Donnay, (1891);Cântecele lui Phryne (1917), Mitchell S. Buck;Poezia "Phryne", Dimitris Varos,
(2000).Scriitorii deseori apelau, la tipologia femeiii desfrânate.
Fanny Hill. Memorii de o femeie de confort de John Cleland (1709)
Scrisă la începutul secolului al XVIII-lea, acest roman de prima persoană povestește despre viața
unui curtezane engleze. La vârsta de 15 ani, devenind un "orfan mizerabil", din provincia Fanny
Hill merge la Londra pentru a "servi acolo". Fata găsește munca slujitorilor într-o casă nobilă,
care, de fapt, se dovedește a fi ... un bordel. Eroina nevinovată trăiește prima experiență sexuală
cu un partener adult care vrea s-o seducă și nici măcar nu se gândește la păcătoșenia a ceea ce se
întâmplă.

"Justine sau Destinul Nefericit al Virtuții" de către Marquis de Sade (1791)

"Doamna Camelliilor" de Alexandru Dumas-fiul (1848)

7
https://ru.wikipedia.org/wiki/ Фрина
8
https://en.wikipedia.org/wiki/ The_Birth_of_Venus
9
https://ru.wikipedia.org/wiki/ Олимпия_(картина_Мане)
"Crima și pedeapsa" de Fyodor Dostoievski (1866)
Sonya Marmeladova - poate cea mai faimoasă prostituată din lumea literaturii rusești. Imaginea
ei a devenit adevărata întrupare a virtuții. Fiica unui consilier titular beat, ea este forțată să-și
vândă corpul pentru a-și salva familia de foame. Fata întreține tatăl ei, mama vitregă și cei trei
copii ai ei, fără un murmur ascultă abuzurile și insultele de la rude și închiriază o cameră
separată pentru a nu denigra onoarea lor.
"Nana" de Emil Zola (1880)
"Gogoașă" de Guy de Maupassant (1880)
"Unsprezece minute" de Paulo Coelho (1997)
Un fel de basm din partea autorului a celor mai vândute cărți din portugheză povestește despre
viața lui Mary - o fată simplă dintr-un sat sărac brazilian. Experimentând eșecuri în viața
personală, eroina decide să facă un pas disperat: merge în Elveția pentru a lucra ca dansatoare de
cabaret. În schimb, ea devine o prostituată de elită.10
10.Concluzii și Recomandări
Prostituția este un flagel social, ce a rezistat față de orice impediment, fie el moralitatea religie
sau război.Diversitatea perceperii acestui fenomen în mod diferit de statele lumii, se
argumentează prin diversitatea culturii, dezvoltării istorice, economiei și religiei.Ceea ce rămâne
incontestabil, indiferent de prevederile legale, este imoralitatea prostituției.Pe lângă o desfrânare
vizibilă, acesta aduce atingeri valorii familiei și este întotdeauna „alături” de o infracțiune mai
gravă, fie traficul de droguri, ființe umane sau violul.Combaterea acestui fenomen urmeaza a fi
pe ordinea de zi a fiecărui stat democrat și de drept.Drept recomandare, ar fi propunerea de
modificare a legislației penale și anume a Codului Penal al Republicii Moldova, cu introducerea
unei sintagme ce s-ar axa pe protecția valorilor sociale de ordine publică prin care se v-or atrage
la răspundere penală subiecții ce sunt consumatori a serviciilor sexuale.Această practică a fost
preluată de mai multe țări experieța cărora dovedește faptul că este un mecanism eficient în luptă
cu combaterea dezvoltării prostituției.Bazată pe principiul „cererea naște oferta”, fenomenul
prostituției va exista odată ce sunt persoane ce solicită astfel de servicii.Modificările propuse ar
arăta într-o astfel de ipoteză:
Articolul 2201.Beneficierea de servicii sexuale contra plată.
(1).Beneficierea de servicii sexuale contra plată se pedepsește cu o amendă de la 300 la 600
unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 60 la 100 de ore.
(2).Aceleași acțiuni;
a)săvârșite cu doă sau mai multe persoane;
b)în spații publice;
c)săvârțite de către un funcționar public;
d)săvârșite de o persoană, ce a fost pedepsită anterior pentru aceeași faptă
se pedepsesc cu amendă de la 450 la 1000 unități convenționale, muncă neremunerată în folosul
comunității de la 100 la 240 de ore, sau privare de libertate până la 3 ani.
Deasemenea Codul Contravențional urmează a fi suplinit cu art 891, ce va incrimina tentativa
infracțiunii prevăzute de art.2201.Sanționarea persoanei până ca aceasta să beneficieze
deserviciile sexuale contra plată

10
https://eksmo.ru/palata6/padshie-zhenshchiny-v-literature-ID12328072/