Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
trivit împrejurării.
5 – prescurtare pentru „domnul“.
6 – prescurtare pentru „și celelalte“.
7 (s.f.) – în text, instrument folosit pentru pregătirea cafelei;
spirtieră.
46
Lectură De-a ce mă joc Unitatea II
— Sări, coniță! varsă spirtul! s-aprinde! Iar eu, profitând de un moment când trâmbița și
— Ionel! strigă iar mama, și se scoală repede să toba tac, adaog:
meargă după el. Dar pe când vrea să iasă pe ușe, apa- — Și pe urmă, d-ta ești roșior, în cavalerie.
re micul maior de roșiori cu sabia scoasă și-i oprește — Maior! strigă mândrul militar.
trecerea, luând o poză foarte marțială1. Mama ia pe — Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tobă; și maio-
maiorul în brațe și-l sărută...
Unitatea II
rul nu cântă cu trâmbița; cu trâmbița cântă numai
— Nu ți-am spus să nu te mai apropii de mașină gradele inferioare; maiorul comandă și merge-n
când face cafea, că dacă te-aprinzi, moare mama? fruntea soldaților cu sabia scoasă.
Vrei să moară mama? Explicația mea prinde bine. Maiorul descalică,
— Dar – întrerup eu – pentru cine ați poruncit scoate de după gât toba, pe care o trântește cât colo;
cafea, madam Popescu? asemenea și trâmbița. Apoi începe să comande:
— Pentru dumneata. — Înainte! marș!
— Da de ce vă mai supărați? Și cu sabia scoasă, începe să atace strașnic tot
— Da ce supărare! ce-ntâlnește-n cale. În momentul acesta, jupâneasa
Madam Popescu mai sărută o dată dulce pe ma- cea răgușită intră cu tava aducând dulceață și cafele.
iorașul, îl scuipă, să nu-l deoache, și-l lasă jos. El a pus Cum o vede, maiorul se oprește o clipă, ca și cum ar
sabia în teacă, salută militărește și merge într-un vrea să se reculeagă3 fiind surprins de inamic. Clipa
colț al salonului unde, pe două mese, pe canapea, pe însă de reculegere trece ca o clipă, și maiorul, dând
foteluri și pe jos, stau grămădite fel de fel de jucării. un răcnet suprem de asalt, se repede asupra inami-
Dintre toate, maiorul alege o trâmbiță și o tobă. Atâr- cului. Inamicul dă un țipăt de desperare.
nă toba de gât, suie pe un superb cal vânăt rotat2, pune — Ține-l, coniță, că mă dă jos cu tava!
trâmbița la gură și, legănându-se călare, începe să Madam Popescu se repede să taie drumul ma-
bată toba cu o mână și să sufle-n trâmbiță. Madam iorului, care, în furia atacului, nu mai vede nimic
Popescu îmi spune ceva; eu n-aud nimica. Îi răspund înaintea lui. Jupâneasa este salvată; dar madam
totuși că nu cred să mai ție mult gerul așa de aspru; Popescu, deoarece a avut imprudența să iasă din
ea n-aude nimica. neutralitate 4 și să intervie în război, primește în
— Ionel! Ionel!! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; obraz, dedesubtul ochiului drept, o puternică lovi-
spargi urechile dumnealui! Nu e frumos când sunt tură de spadă.
musafiri!
3 a se reculege (vb.) – în text, a-și veni în re după o spaimă, după o
1 (adj.) – cu aer războinic. emoție.
2 rotat (adj.) – (despre cai) cu pete de altă culoare decât restul 4 neutralitate (s.f.) – atitudine pasivă; în text, neamestecul unei
47
Unitatea II De-a ce mă joc Lectură
— Vezi? vezi, dacă faci nebunii? era să-mi scoți francezului, entre la coupe et les lèvres…4 mingea îmi
ochiul... Ți-ar fi plăcut să mă omori? Sărută-mă, să-mi zboară din mână ceașca, opărindu-mă cu cafeaua,
treacă și să te iert! care se varsă pe pantalonii mei de vizită, culoarea
Maiorul sare de gâtul mamei și o sărută... Mamei oului de rață.
îi trece; iar eu, după ce am luat dulceața, mă pregă- — Ai văzut ce-ai făcut?... Nu ți-am spus să te-as-
tesc să sorb din cafea... tâmperi... Vezi? ai supărat pe domnul!... al’dată n-o
— Nu vă supără fumul de tutun? întreb eu pe să-ți mai aducă nicio jucărie!
madam Popescu. Apoi, întorcându-se către mine, cu multă bună-
— Vai de mine! la noi se fumează... Bărbatu-meu tate:
fumează… și... dumnealui… mi se pare că-i cam place. — Nu e nimic! iese... Cafeaua nu pătează! iese cu
Și zicând „dumnealui“, mama mi-arată râzând pe nițică apă caldă!...
domnul maior. Dar n-apucă să termine, și deodată o văd schim-
— A! zic eu, și dumnealui? bându-se la față ca de o adâncă groază. Apoi dă un
— Da, da, dumnealui! să-l vezi ce caraghios e cu țipăt și, ridicându-se de pe scaun:
țigara-n gură, să te prăpădești de râs... ca un om — Ionel! mamă! ce ai?
mare... Mă-ntorc și văz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii
— A! asta nu e bine, domnule maior – zic eu –; pierduți și cu drăgălașa lui figură strâmbată. Mama
tutunul este o otravă... se repede spre el, dar până să facă un pas, maiorul
— Da tu de ce tragi? mă-ntrerupe maiorul lu- cade lat.
crând cu lingura în cheseaua1 de dulceață... — Vai de mine! țipă mama. E rău copilului!...
— Ajunge, Ionel! destulă dulceață, mamă! iar Ajutor! moare copilul!
te-apucă stomacul... Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul5 la gât
Maiorul ascultă, după ce mai ia încă vreo trei – pa- și la piept.
tru lingurițe; apoi iese cu cheseaua în vestibul2. — Nu-i nimica! zic eu. Apă rece!
— Unde te duci? întreabă mama. Îl stropesc bine, pe când mama pierdută își smulge
— Viu acu! răspunde Ionel. părul.
După un moment, se-ntoarce cu cheseaua goală; — Vezi, domnule maior? îl întreb eu după ce-și
o pune pe o masă, se apropie de mine, îmi ia de pe mai vine în fire; vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul
mescioară tabacherea cu țigarete regale, scoate una, nu e lucru bun? Al’dată să nu mai fumezi!
o pune în gură și mă salută militărește, ca orice sol- Am lăsat pe madam Popescu liniștită cu scumpul
dat care cere unui țivil să-i împrumute foc. Eu nu știu ei maior afară din orice stare alarmantă, și am ieșit.
ce trebuie să fac. Mama, râzând, îmi face cu ochiul și Mi-am pus șoșonii și paltonul și am plecat. Când am
mă-ndeamnă să servesc pe domnul maior. Întind ajuns acasă, am înțeles de ce maiorul ieșise un moment
țigareta mea, militarul o aprinde pe a lui și, fumând, cu cheseaua în vestibul – ca să-mi toarne dulceață
ca orice militar, se plimbă foarte grav de colo până în șoșoni.
colo. Eu nu-l pot admira îndestul, pe când mama îl
scuipă, să nu-l deoache, și îmi zice:
— Scuipă-l, să nu mi-l deochi!
Maiorul și-a fumat țigareta până la carton. Apoi
se repede la mingea pe care i-am adus-o eu și-ncepe
s-o trântească. Mingea sare până la policandrul3 din
tavanul salonului, unde tulbură grozav liniștea ciu-
Impresii după prima lectură
curilor de cristal.
— Ionel! astâmpără-te, mamă! Ai să spargi ceva...
Vrei să mă superi? vrei să moară mama?
Dar maiorul s-a-ndârjit asupra ghiulelei săltă-
toare, care i-a scăpat din mână: o trântește cu mult
necaz de parchet. Eu aduc spre gură ceașca, dar, vorba
1 chesea (forma literară: chisea) (s.f.) – vas mic din sticlă, din cris- 4 entre la coupe et les lèvres (fr.) – în traducere, „între pahar și gură“;
tal sau din porțelan, în care se păstrează dulceața. în text, corespunde zicalei „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea
2 vestibul (s.n.) – prima încăpere a unei locuințe, în care se intră din târg“.
venind din afară. 5 mondir (forma literară: mundir) (s.n.) – haina de la uniforma mi-
3 policandru (s.n.) – candelabru cu mai multe brațe. litară.
48
Lectură De-a ce mă joc Unitatea II
Timp și spațiu
Explorare Unitatea II
Repere
Provocări
Acțiune
Explorare
49
Unitatea II De-a ce mă joc Lectură
Repere
→ →
Aplicații
Creșterea Descreșterea
acțiunii acțiunii
50
Lectură De-a ce mă joc Unitatea II
Explorare
Explorare
Unitatea II
Repere
Aplicații
Provocări
51
Unitatea II De-a ce mă joc Lectură
Lecția 4. Personajele
Explorare
Repere
Aplicații
52
Lectură De-a ce mă joc Unitatea II
Unitatea II
armatei
Acuzarea
Provocări
53
Unitatea II De-a ce mă joc Lectură
Interpretare
Provocări
Autoevaluare L1 – L5
54