Tema 9.

Economia
naţională şi creşterea
economică.
 Unități de conținut:
1. Economia naţională şi principalii indicatori
macroeconomici.
2. Creşterea şi dezvoltarea economică.
3. Ciclicitatea dezvoltării economice. Criza
Economică
1. ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI PRINCIPALII INDICATORI
MACROECONOMICI.

Economia naţională este o entitate, care parcurge mai multe etape

de dezvoltare istorică în urma interacţiunii membrilor unei
colectivităţi, numită naţiune ce se află pe
un teritoriu geografic delimitat.

Profesorul S. Dumitrescu, defineşte economia naţională ca „o

entitate rezultată din dezvoltarea schimbului reciproc de activităţi
între membrii unei comunităţi umane, pe ansamblul teritoriului unui
stat naţional”.
Caracteristicile economiei naţionale sunt următoarele:

existenţa unei pieţe interne unificate, ceea ce

presupune practicarea, pentru acelaşi produs, cu
caracteristici tehnico-economice similare, a unor preţuri
unice (în fapt, apropiate);
utilizarea unei monede naţionale ca principal instrument
de calcul, schimb, plată şi rezervă pentru agenţii economici
care acţionează pe teritoriul naţional, în relaţiile lor
reciproce;
practicarea unor reglementări economice uniforme pe
teritoriul său a aceloraşi politici economice;
practicarea anumitor obstacole (controale) naţionale
în relaţiile economice cu alte economii (pentru fluxurile de
mărfuri, servicii, capitaluri) şi inexistenţa acestora în
interiorul ţării.
Extinderea sferei de cuprindere a activităţii economice în
afara comportamentului firmei sau al consumatorului, a
determinat conturarea unei alte dimensiuni a economiei
naţionale – macroeconomia.
Marea criză economică (1929-1933), a contribuit la
formarea noii viziuni privind modul de eficientizare a
funcţionării economiei naţionale.
J.M. Keynes a revoluţionat gândirea economică şi a pus
bazele unei ştiinţe noi în anul 1936 – „Macroeconomia”,
deşi R. Frish în anul 1933 a fost primul care a utilizat
acest termen.
În această perioadă, au fost revizuite politicile şi rolul
statului în economie, în special în preîntâmpinarea
crizelor.
 Macroeconomia
Macroeconomia analizează mecanismul funcţionării
economiei naţionale şi legătura acesteia cu economia
mondială, precum şi consecinţele deciziilor statului asupra
economiei în ansamblu.

Spre deosebire de microeconomie, macroeconomia

operează cu mărimi globale (agregate), cum ar fi:
cererea globală (agregată);
oferta globală (agregată);
nivelul general al preţurilor;
venitul naţional;
şomajul;
inflaţia;
deficitul bugetar;
soldul balanţei de plăţi.
 Microeconomie Macroeconomie
DEFINIREA
studiază comportamentele studiază comportamentele agenţilor
participanţilor individuali la activitatea economici agregaţi
economică
Scopul
explicarea modului de formare a explicarea mărimilor globale, a
preţurilor pe diverse pieţe, oscilaţiilor şi a interdependenţelor
determinarea cantităţii de echilibru a dintre ele
bunurilor şi serviciilor
studiază efectele reglementărilor studiază efectele acţiunilor de
adoptate de puterea publică asupra reglementare ale puterii publice
preţurilor şi cantităţilor de bunuri şi asupra veniturilor totale şi asupra
serviciile individuale schimbate pe nivelului de ocupare a forţei de muncă
diverse pieţe
se ocupă de studiul comportamentului examinează mecanismul funcţionării
diferitor agenţi economici individuali, economiei naţionale ca un tot întreg,
avînd drept scop luarea deciziilor precum şi relaţiile economice cu restul
individuale lumii
Un proces macroeconomic este compus dintr-un şir de procese
microeconomice
 Evaluarea rezultatelor
macroeconomice
◼ Măsurarea rezultatelor activităţii la nivelul întregii economii s-a produs abia
în anii 1930.
◼ În scopul evaluării activităţii economice la nivelul întregii ţări, se folosesc 2
sisteme de calcul:
1.Sistemul Conturilor Naţionale (SCN), numit şi contabilitatea naţională.
2.Sistemul Producţiei materiale (SPM).
◼ SPM a fost utilizat în fosta URSS şi în celelalte state socialiste. Conform
acestui sistem, venitul naţional este creat doar prin munca cheltuită pentru
producerea bunurilor şi serviciilor materiale.
◼ În Republica Moldova, precum şi în alte ţări de tranziţie, dezvoltate este
utilizat Sistemul Conturiolor Naţionale. Acest sistem porneşte de la
conceptul teoretic, potrivit căruia venitul naţional se crează nu numai în
ramurile producţiei materiale (industrie, agricultură, construcţii, transport,) ci
şi în celelalte sectoare, cum ar fi : învăţămîntul, sănătatea, cultura etc.
◼ În Republica Moldova Conturile se elaborează în conformitate cu
metodologia Sistemului Conturilor Naţionale a Organizaţiei Naţiunilor
Unite, versiunea 2008 (SCN-ONU-2008), compatibilă cu metodologia
Sistemului European de Conturi, versiunea-2010 (SCN, ONU-2008/SEC-
2010).
◼ În RM Conturile Naţionale se prezintă prin:
1. contul de bunuri şi servicii,
2. contul de producţie,
3. contul de exploatare,
4. contul de distribuire primară a veniturilor,
5. contul de distribuire secundară a veniturilor,
6. contul de utilizare a venitului disponibil brut,
7. contul de capital,
8. conturile sectorului „Restul lumii”.

Sursa: https://statistica.gov.md/public/files/Metadate/Conturi_nationale.pdf
 Principalele componente ale SCN:
1. Agenţii economici:
➢ Menajele;
➢ Întreprinderile/Entitățile Economice;
➢ Administraţiile publice (statul) şi private(sindicatele, partidele politice,
asociaţiile sportive şi culturale, organizaţiile de cult);
➢ Străinătatea, numită şi restul lumii.
2. Operaţiunile:
➢ Operaţiunile cu bunuri materiale şi servicii (producţia, consumul,
formarea brută a capitalului, exportul şi importul)
➢ Operaţiunile de repartiţie ce vizează salariile, impozitele, veniturile
provenite din proprietate şi activitate economică.
➢ Operaţiunile financiare (creanţele, împrumuturile, economiile).
3. Conturile naţionale
Un cont naţional este compus din 2 părţi:
➢ I - la Debit – se înscriu resursele de care dispune un sector oarecare,
➢ II – la Credit – se înscrie folosirea acestor resurse.
 Indicatorii macroeconomici
➢ se calculează numai în expresie valorică, prin
intermediul preţurilor şi tarifelor.
➢ pot fi evaluaţi la preţurile pieţei (preţurile
cumpărătorilor), la preţurile factorilor de
producţie, (preţurile producătorilor) sau în
preţuri comparabile.
 Principalii indicatori
macroeconomici ai SCN
◼ Produsul intern brut (PIB)
◼ Produsul intern net (PIN)
◼ Produsul naţional brut (PNB) sau
venit național brut (VNB)
◼ Produsul național net (PNN)
◼ Venitul naţional (VN)
 În RM ca indicator de bază este utilizat PIB.
PIB- exprimă valoarea brută a producţiei finale
de bunuri şi servicii produse într-o anumită
perioadă de timp de către agenţii economici ce îşi
desfăşoară activitatea în interiorul ţării.

Presupune măsurarea şi evidenţierea valorii

adăugate brute (VAB) create de factorii de
producţie în toate unităţile din interiorul ţării,
producătoare de bunuri şi servicii (de consum şi
publice) şi agregarea acestor mărimi pe sectoare,
ramuri şi pe ansamblul economiei naţionale.

𝑷𝑰𝑩 =∑VAB
Ex. Presupunem că bunul final este pâinea produsă şi vândută consumatorilor pe
baza activităţii succesive a următorilor agenţi economici:

Agenţii economici şi activitatea lor: Încasări totale Valoarea

(lei) adăugată brută
1. agentul economic care produce grîul 10000 10000
2. întreprinderea de morărit care produce şi vinde 18000 8000
făina (18000-10000)
3. brutăria ce produce şi vinde pîine 30000 12000
(30000-18000)

Produsul global brut PGB 58000

(10000+18000)
Consum intermediar CI 28000

(10000+8000+
Valoarea adăugată brută 12000)
30000
PIB = PGB - CI
 Dinamica principalilor indicatori macroeconomici pe Indicatori si Ani
2019
2016 2017 2018 (date
semidefinitive)

PIB, preturi curente,

mii lei
160 814 564 178 880 890 192 508 553 210.351.082

PIB, preturi curente,

mii Euro
7 291 590 8 588 386 9 700 989 10.691.756

Indicele volumului
fizic al PIB, anul 104,4 104,7 104,3 103,6
precedent=100, %

PIB pe locuitor,
preturi curente, Euro
2 053 2 420 2 736 3.018

Indicele-deflator al
PIB, %
105,7 106,3 103,2 105,5

VNB, prețuri curente,

mii lei
- - 189.077.780 201.758.236

Cursul de schimb
mediu anual, lei/ 22,0548 20,8282 19,8442 19,6741
Euro
II. Creșterea și dezvoltarea
economică
 CREŞTEREA ECONOMICĂ

în sens restrîns în sens larg

→mărimea reală a unui →ansamblul
indicator economic transformărilor
agregat, precum cantitative, calitative şi
produsul naţional brut structurale, ce se
sau produsul intern produc în cadrul vieţii
brut, per total sau economice într-un
pe locuitor, într-un spaţiu şi o perioadă de
spaţiu economic şi într- timp dată, ce imprimă
o anumită perioadă de indicatorilor agregaţi o
timp tendinţă ascendentă
 Modalități de determinare
◼ creşterea volumului real al PIB pentru
o perioadă de timp → se utilizează
pentru aprecierea potenţialului social-
PIB − PIB
economic al ţării: R =
CE
1

PIB 0
0
*100%

◼ creşterea volumului PIB pe cap de

locuitor → se utilizează pentru
aprecierea nivelului de trai al populaţiei şi
pentru comparaţii între ţări;
 Conceptele creșterii
economice
➢ creştere economică zero - situaţie în care rezultatele
economice absolute şi populaţia totală sporesc în
acelaşi ritm şi, astfel, nivelul rezultatelor pe cap de
locuitor rămîn constante;
➢ creştere economică negativă – situaţie cînd
rezultatele macroeconomice pe cap de locuitor au o
tendinţă de scădere menţinîndu-se sub control o serie
de corelaţii fundamentale de echilibru;
➢ creştere economică pozitivă - rezultatele
macroeconomice au o tendinţă de creştere la nivelul
economiei de ansamblu;
➢ creştere economică potenţială ca proces pe termen
lung reprezintă creşterea producţiei potenţiale, adică,
creşterea PIB potenţial.
Dezvoltarea economică

un proces multidimensional ce
implică schimbări majore în
structurile sociale, în atitudinile
populaţiei şi în instituţiile
naţionale, urmărindu-se
accelerarea creşterii economice,
reducerea inegalităţii şi
eradicarea sărăciei
 Trăsături
◼ dezvoltarea economică implică în sine creşterea
economică;
◼ nu există proces de dezvoltare economică fără o
creştere a rezultatelor macroeconomice pe termen lung.
◼ pentru a se transforma în proces de dezvoltare
economică, creşterea trebuie să fie însoţită de
transformări cantitativ- structurale pozitive în economie,
în modul de trai şi în calitatea vieţii oamenilor;
◼ orice dezvoltare economică presupune şi o creştere
economică, nu orice creştere economică înseamnă şi o
dezvoltare economică;
◼ dezvoltarea economică are o conotaţie istorică mai
amplă; ea surprinde procesul trecerii economiei unei
societăţi umane date de la o formă inferioară de evoluţie
spre alta superioară;
 Trăsături
◼ Dezvoltarea economică poate fi definită, într-un sens mai
restrîns, drept dezvoltarea factorilor de producţie, respectiv
dezvoltarea principalelor componente ale economiei
naţionale, cum ar fi:
❑ dezvoltarea infrastructurii materiale;
❑ asigurarea de condiţii optime la nivel micro şi macroeconomic
privind combinarea factorilor de producţie;
❑ valorificarea avantajelor specializării şi cooperării dintre
agenţii economici, dezvoltarea fluxurilor economice stabile
intersectoriale şi interregionale;
❑ îmbunătăţirea coeziunii interne a spaţiului economic naţional;
❑ dezvoltarea şi calitatea activităţilor comerciale (interne şi
externe), financiar-bancare etc;
 Trăsături
◼ noţiunea de dezvoltare economică se referă la:
▪ progresele realizate în raporturile dintre agenţii
economici şi mediul economic al acestora (micro,
macro şi mondoeconomic);
▪ la structurile tehnice, sociale şi culturale ale
producţiei şi economiei în totalitatea sa.
Progresul economic este un proces istoric de
înaintare a economiei naţionale de la inferior la
superior, care se manifestă, în special, prin sporirea
productivităţii muncii, sporirea nivelului absolut şi
relativ al indicatorilor macroeconomici, în condiţiile
modernizării tuturor structurilor economiei naţionale
(tehnologică, sectorială, ramurală, comercială,
financiar-bancară).
 Tipurile creșterii economice
• se caracterizează prin contribuţia
Creşterea preponderentă a laturilor cantitative ale
economică de factorilor de producţie, respectiv
creşterea populaţiei ocupate şi a
tip extensiv capitalului, în special a celui fix.

• se pune accent pe calitatea factorilor de

Creşterea producţie şi eficienţa utilizării lor;
economică de • are loc în rezultatul progresului tehnico
– ştiinţific şi a creşterii productivităţii
tip intensiv factorilor utilizaţi.

Creşterea • sporul de producţie naţională se obţine

prin contribuţii egale a dimensiunilor
economică de cantitative şi calitative a factorilor de
tip intermediar producţie.
 Factorii creșterii economice:
Direcți
1. Resursele umane - oferta
de muncă, disciplina,
motivaţia ş.a.
2. Resursele naturale - aer,
apă, subsol, pămînt ş.a.
3. Stocul de capital - maşini,
echipamente, transport ş.a.
4. Tehnologia - inovaţiile,
cunoştinţele, abilitatea
întreprinzătorului.
Indirecți
✓ Dimensiunea cererii agregate;
✓ Capacitatea de absorbţie a
cererii interne;
✓ Eficienţa sistemului financiar,
bancar;
✓ Rate economiilor;
✓ Rata investiţiilor;
✓ Mediul internaţional;
✓ Competitivitatea bunurilor
naţionale;
✓ Migraţia forţei de muncă, a
capitalului;
✓ Politica bugetar-fiscală;
✓ Politica monetară ş.a.
III. Ciclicitatea dezvoltării economice.
Criza economică.
Primul cercetător, care a pus bazele analizei ciclului afacerilor,
a fost economistul sovietic Eugen Slutsky. El a analizat ciclurile
afacerilor ca răspuns la şocurile aleatoare din economie.
O preocupare similară a avut economistul norvegian Ragnar
Frisch de la Universitatea din Oslo, primul laureat al Premiului
Nobel pentru economie în 1969, alături de olandezul
J.Timbergen, care a elaborat în paralel teoria propagării prin
impulsuri a fluctuaţiilor economice.
Cauzele care stau la baza evidenţierii fluctuaţiilor ciclice:
I. factori externi
• războaiele şi tensiunile politice;
• creşterea demografică;
• acapararea de noi teritorii şi migraţia populaţiei;
• descoperirile de resurse;
• schimbările climaterice şi anii secetoşi;
• noile rezultate ale progresului tehnico-ştiinţific;
II. factori interni
• modificarea consumului personal;
• creşterea sau diminuarea volumului de investiţii;
• viteza de rotaţie a monedei;
• reglarea de către stat a economiei;
• schimbarea poziţiei economiei în arena internaţională;
• durata de funcţionare a capitalului fix
Ţinând cont de factorul ce produce schimbările rezultatelor activităţii economice,
se cunosc:
A. Fluctuaţii sezoniere:
variaţiile activităţii economice pe parcursul unei perioade de un an;
sunt generate de cauze naturale sau sociale, inclusiv tradiţii, obiceiuri;
au loc cu o anumită regularitate, sunt explicabile şi previzibile;
se manifestă în agricultură, construcţii, turism etc.
B. Fluctuaţii accidentale:
variaţiile nivelului şi stării producţiei sociale determinate de evenimente
neaşteptate sau neobişnuite (războaie, calamităţi naturale, evenimente
socialpolitice deosebite, o anumită stare de spirit a populaţiei etc.);
pot afecta în mod direct o ţară, un grup de ţări, o zonă a lumii sau întreaga
lume prin efectul de interdependenţă şi propagare.
C. Fluctuaţii ciclice:
variaţii ale activităţii economice agregate, care se caracterizează, succesiv,
prin creşterea cumulativă a producţiei, veniturilor şi utilizării forţei de muncă, şi
prin stagnările sau descreşterile cumulative ale acestora;
se repetă cu o anumită regularitate în timp;
sunt determinate de factori interni ai activităţii economice
Ciclul economic reprezintă schimbarea variabilelor economice într-o anumită
perioadă ce are o anumită repetabilitate.
Ciclul economic este descris de alternanţa perioadelor de extindere şi reducere a
PIB-ului şi altor indicatori
Exceptând unele deosebiri de opinii în evoluţia economiei mondiale, de-a lungul
ultimelor două secole, au fost puse în evidenţă patru cicluri Kondratieff (lungi).

Ind. text. si Ind. auto., Ind. bioteh.,

metal. electr., chim. electron.
(1790-1814) (1896-1948) (1949-1973)
(1974-2005) - au
Ind. metal. fost implem.inov.
si cai ferate.
(1848-1873)

Ciclul nou din 2005 –

noua economie,
economia cunoasterii

Evoluţia economică din perspective ciclului secular (Kondratieff)

Cauzele ciclurilor lungi:
➢ciclicitatea noutăţilor şi perfecţionărilor tehnice şi tehnologice, atragerea în
exploatare a unor noi resurse materiale şi naturale;
➢perioadele de pregătire şi purtare a războaielor;
➢evoluţia producţiei şi stocurilor de aur sau a producţiei agricole;
➢evoluţia ciclică a cercetărilor ştiinţifice şi inovaţiilor tehnologice, determinate de
schimbările structurale din economie.
Exceptând unele deosebiri de opinii în evoluţia economiei mondiale, de-a lungul
ultimelor două secole, au fost puse în evidenţă patru cicluri Kondratieff (lungi).

Ind. text. si Ind. auto., Ind. bioteh.,

metal. electr., chim. electron.
(1790-1814) (1896-1948) (1949-1973)
(1974-2005) - au
Ind. metal. fost implem.inov.
si cai ferate.
(1848-1873)

Ciclul nou din 2005 –

noua economie,
economia cunoasterii

Evoluţia economică din perspective ciclului secular (Kondratieff)

Faza ascendentă (A) – se caracterizează prin preponderenţa anilor de

prosperitate economică, ritmuri relativ înalte ale creşterii economice,
creşterea continuă a VN, a producţiei şi desfacerilor, a investiţiilor şi
consumului, creşterea nivelului de trai al populaţiei;
Faza descendentă (B) – are loc încetinirea ritmului creşterii economice, a
investiţiilor şi veniturilor, reducerea gradului de ocupare, etc.
Ciclul economic mediu (Juglar) și fazele sale
Faza I ✓ producţia, ocuparea, profitul şi salariile evoluează în
Expansiunea sensul creşterii;
(grafic A - B) ✓ cererea de bunuri este în creştere;
✓ sunt încurajate investiţiile;
✓ afacerile sunt prospere.

Faza II Contracţia ✓ atingerea plafonului maxim al expansiunii;

(grafic p. B) ✓ predomină fenomene care evidenţiază frînarea
dezvoltării: tendinţa de reducere a profiturilor,
scumpirea şi restrîngerea creditului.

Faza III ✓ cererea este în continuă scădere;

Recesiunea ✓ dinamica producţiei încetineşte sau devine negativă;
(grafic B - C) ✓ şomajul se menţine la un nivel ridicat;
✓ treptat apare fenomenul de stagnare.

Faza IV ✓ înlocuirea şi modernizarea factorilor de producţie,

Relansarea găsirea de noi combinaţii ale acestora;
(grafic p. C) ✓ este necesară o intervenţie din afara sistemului
economic, prin politici macroeconomice.
 Ciclurile economice scurte

Fazele ciclului scurt (Kitchin, conjunctural)

Trăsături:
➢reprezintă o mişcare ciclică pe parcursul a circa 40 de luni, care afectează ansamblul
ramurilor unei economii;
➢constă în fluctuaţii ale afacerilor pe termen scurt, determinate de diferiţi factori, în
funcţie de specificul activităţii economice (construcţii, agricultură, etc.);
➢se încadrează în interiorul ciclului decenal, între două crize;
➢contribuie la modificarea amplitudinii recesiunii şi expansiunii caracteristice ciclului
mediu;
➢au două faze: expansiunea şi încetinirea;
➢este cauzat de anumite practici de gestionare a stocurilor;
➢faza de expansiune este însoţită de creşterea stocurilor de mărfuri, faza de încetinire
presupune reducerea stocurilor de mărfuri.
 Criza economică
Criza este o tulburare bruscă a echilibrului
economic, o manifestare a unor perturbări şi
dereglări de amploare în desfăşurarea activităţii
economice şi inversarea de la faza ascendentă
la cea descendentă a ciclului afacerilor
exprimată prin creşterea stocurilor de produse
nevândute şi reducerea producţiei, prin
scăderea preţurilor (până la cel de-al doilea
război mondial), prin şomaj şi scăderea
cursurilor bursiere.
 Tipologia crizelor economice
❖ Înfuncţie de modul cum se produc: crize ciclice şi
crize neciclice;

❖ Înfuncţie de volumul producţiei existente în societate:

crize de subproducţie, crize de supraproducţie;

❖ Înfuncţie de spaţiul de desfăşurare: crize locale,

crize regionale, crize naţionale, crize mondiale;

❖ Înfuncţie de natura activităţii economice: crize

industriale, crize agrare, crize comerciale, crize de
credit, crize valutar-financiare.
Mulțumesc pentru atenție!