Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Micro Econom I e
Micro Econom I e
Soluţie:
Funcţia de cost total este: CT ( x1 , x 2 , q) x1 r1* x 2 r2* , unde x1 şi x2
reprezintă preţurile unitare factorilor de producţie r1 , respectiv r2 , iar r1* şi r1*
2 Microeconomie cantitativă
min {x1 r1 x 2 r2 }
r ,r 1 2
2 2
q 2r1 4r2
r 0, r 0
1 2
L()
0 x 2 8r2 0 x 2 8r2
r2
L()
0 q 2r12 4r22 0
x r 2x r
de unde: 1 1 r1 1 2
x 2 2r2 x2
2
2x r 8 x 2 r 2 4r 2 x 2 qx 22
2 1 2 4r22 q 1 2 2 2 2 q r22
x2 x2 4(2 x12 x 22 )
şi
x2 q
r2
2 (2 x x 22 )
2
1
x2 q
2 x1
2 (2 x x22 )
2
1 q
rezultă: r1 x1
x2 (2 x x22 )
2
1
q
r1* ( x1 , x 2 , q ) x1
(2 x x 22 )
2
1
x2 q
r2* ( x1 , x2 , q )
2 ( 2 x x22 )
2
1
CT ( x1 , x2 , q)
Observaţie: Multplicatorul lui Lagrange este Cm L(q)
q
şi arată cu cât creşte costul total de producţie la o creştere a nivelului de
producţie dat.
Determinăm funcţia de cost total:
2 x 2 x 22 q 1
1 2 2
q (2 x12 x 22 )
2 ( 2 x1 x 2 ) 2
2 x 12 x 22 q
2 2
CTL(q) 2 ( 2 x 1 x2 ) 2 x 2 x 22 1
CML(q) 1
q q 2 q( 2 x 12 x 22 )
2 x 12 x 22
2 q
CTL( q) 1 2 x12 x 22 1
C m L(q ) 2 2
q 2 2 q (2 x1 x 2 )
5.3. Costul variabil (CV) şi costul fix (CF) pe termen scurt suportate de firmă
pentru producerea a q unităţi dintr-un bun sunt: CV (q ) ln q 2 q 5 / 2 10 q ,
respeciv CF 111 .
Determinaţi funcţiile de: cost mediu, cost variabil mediu, cost fix mediu,
cost marginal şi reprezentaţi-le grafic.
Soluţie:
Avem:
CT (q ) CV (q ) CF (q ) ln q 2 q 5 / 2 10 q 111
Determinăm funcţiile de: cost mediu, cost variabil mediu, cost fix mediu şi
cost marginal.
funcţia de cost mediu:
CT (q) 2 ln q 10 111
CTM (q ) q3/ 2
q q q q
CV (q ) 2 ln q 10
CVM (q ) q3 / 2
q q q
CF (q ) 111
CVM ( q)
q q
3
Cm (q ) 2q 1 q1 / 2 5q 1. / 2 111q 2
2
Reprezentarea grafică (figura 5.18.):
C m (q )
CTM (q)
CVM (q)
CFM (q)
q
Figura 5.18 Reprezentarea curbelor aferente funcţiilor de cost din aplicaţia 5.4
Soluţie:
a) Funcţia de cost total este: CTL( x1 , x2 , q ) x1r1* x2 r2* , unde x1 şi x2
reprezintă preturile unitare factorilor de producţie r1 , respectiv r2 , iar r1* şi r1*
reprezintă cantităţile optime de factori (variabili) consumaţi în procesul de
producţie.
Determinarea cantităţilor optime din cei doi factori presupune optimizarea
programului:
min {x1 r1 x 2 r2 }
r ,r 1 2
2 2
q ln r1 ln r2
r 0, r 0
1 2
L() 2 2
0 x1 0 x1
r1 r1 r1
L() 2 2
0 x2 0 x2
r2 r2 r2
L()
0 q ln r12 ln r22 0
2
x r xr xr
Avem: 1 2 r2 1 1 , de unde: ln 1 1 ln r12 q .
x 2 r1 x2 x2
q 2(ln x1r1 ln x 2 ) 2 ln r1 2(ln x1 ln r1 ln x 2 ) 2 ln r1
Dar
2 ln r1 2 ln r1 4 ln r1
de unde rezultă că:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 7
x1 4 e q 4 q
ln r14 q ln r14 ln e q r14 e q r1 4 e q r2 e
x2
Cantităţile optime din fiecare factor sunt:
q
CTL( x1 , x 2 , q) x1r1* x 2 r2* r1* (1, 1, q) r2* (1, 1, q) 24 e q 2e 4
CTL ( x, q ) CTL ( x, q ) e 4 q q
c : q
q q 2 4
2e 4
q q ( K , L) 10 KL
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Rata salarială este notată
cu w, iar rata dobânzii cu r. În cazul în care firma prezintă un comportament
concurenţial pe piaţa factorilor de producţie arătaţi că norma tehnică de substituire
a forţei de muncă cu capitalul (K este factorul ce substituie, iar L este factorul
substituit) este egală cu w/r, ştiind că producătorul doreşte să minimizeze costul de
producţie.
8 Microeconomie cantitativă
Soluţie:
Deoarece producătorul doreşte să-şi minimizeze costul de producţie trebuie
să optimizăm programul:
min {wL rK }
L,K
q 10 KL
K 0, L 0
L(r1 , r2 , ) wL rK (q 10 KL )
L() K K
0 w 5 0 w 5
L L L
L () L L
0 r 5 0 r 5
K K K
L()
0 q 10 KL 0
K
w L K K K
Astfel, avem:
r L L L L
K
F ( K , L) K
5
dK L L K w
Rms ( K , L) q.e.d.
dL F ( K , L) L L r
5
K K
Soluţie:
a) Costul marginal pe termen lung:
în raport cu q1 :
CTL ( x, q1 , q 2 )
C m L(q1 ) eq
1
q1
în raport cu q2 :
CTL ( x, q1 , q2 ) 1
Cm L( q2 )
q2 2 q2
q
CTL( x, q1 , q2 ) e q2 1
CTML(q1 )
q1 q1
în raport cu q2 :
q
CTL( x, q1 , q2 ) e q2 1
CTML(q2 )
q2 q2
2 CTL( q) 2 CTL( q)
q 2 q1q2
H 2 1
x
CTL( q) 2 CTL( q)
q2 q1 q22
Calculăm derivatele parţiale:
2 CTL (q ) 2 CTL (q )
0
q1 q 2 q 2 q1
2 CTL (q )
2
eq 1
q1
2 CTL (q ) 1
2
3/2
q 2 4q 2
1 e q 0
1
1
eq 0 eq 1
2 1 3/ 2 0
0 3/ 2 4 q2
4q 2
Soluţie:
Pentru determinarea costului minim de producţie trebuie să optimizăm
programul:
r1 r2 22
r 0, r 0
1 2
L ()
0 11 r2 0 11 r2
r1
L () r r
09 1 09 1
r2 r2 r2
L ()
0 22 r1 r2 0
11 11
Dar r1 r2 r1 ,
9 9r2
11 11 11 1 1
de unde: r2 22 22 r2 r2
9r2 9 r2 9 22 18 324
11 324 11
şi deci: r1 396 .
1 9
9
324
Cantităţile optime de factori sunt:
1
r2* ( x 1 , x 2 , q ) r2* (11, 9 , 22 )
324
q1 r12 2r32
r2
q2
r32
Soluţie:
Pentru a afla funcţia de cost la nivelul firmei, avem de rezolvat problema
de optim:
min {r1 r2 r3 }
r ,r ,r
1 2 3
q r 2 2 r 2
1 1 3
r
q 2 22
r3
r , r , r 0
1 2 3
r2
L(r1 , r2 , ) r1 r2 r3 1 (q1 r12 2r32 ) 2 (q 2 )
r32
Condiţiile necesare pentru optimizare sunt:
L ()
0 1 21 r1 0 1 21 r1
r1
L ()
0 1 2 22 0 1 2 22
r2 r3 r3
L ()
0 1 41 r3 2 r2 0
r3
Capitol. Aplicaţii rezolvate 13
L () L()
0 q1 r12 2r32 0 q1 r12 2r32
1 1
L () r
0 q2 22
1 r3
r1 q1 2r32
q2
r2
r3
q 24
După efectuarea calculelor obţinem: CTL(q1 , q 2 )
2 8q1 4q1 q 2 1 1
14 Microeconomie cantitativă
6. Aplicaţii rezolvate
6.1. Ce este pragul de rentabilitate al unei firme aflată în competiţie perfectă? Dar
pragul de închidere?
6.2. Se ştie că există o industrie competitivă formată din 70 firme identice. Costul
pe termen lung, pentru fiecare firmă, este:
C ( q ) 5 q 2 9 , C ( 0) 0
Determinaţi:
a) Funcţia de ofertă aferentă fiecărei firme;
b) Oferta la nivelul industriei;
Soluţie:
a) Cum fiecare firmă urmăreşte să minimizeze costul, trebuie să punem
condiţiile:
p C m (q )
p [min] CVM (q )
q
de unde avem:
p 2 5q
9
p [min] 2 5 q
q q
p 5 3 51 / 4
, pentru p
10 10
q
0 3 51 / 4
, pentru p
10
3 51 / 4
7 p 5 , pentru p
10
S ( p ) : Q 70q
0 3 51 / 4
, pentru p
10
6.3. Ştiind că la nivelul fiecărei firme, 50 fiind în total într-o industrie şi fiind
identice, costul pe termen lung este:
C(q) ln q 10 , C (0) 0
Determinaţi:
a) Funcţia de ofertă aferentă fiecărei firme;
b) Oferta la nivelul industriei;
c) Preţul de echilibru al pieţei, cantitatea la echilibru desfăcută pe piaţă,
pe total industrie şi pe fiecare firmă în parte presupunând cererea la
25
nivelul industriei ca fiind: D ( p ) p 10 .
p
Soluţie:
a) Condiţiile care se impun, în vederea minimizării costului la nivelul
fiecărei întreprinderi, sunt:
p C m (q )
p [min] CVM (q )
q
de unde avem:
1
p q
p [min] ln x 10
q q q
ln x 1 10 1
CVM (q ) 2
2 2 2 ln q 11 0 ln q 11 q * e 11
q q q q
1
p
q
p e 11
1
, pentru p e11
q p
0 , pentru p e11
50
p , pentru p e11
S ( p) : Q 50q
0 , pentru p e11
c) Aflăm preţul în condiţii de echilibru egalând funcţiile cererii şi ofertei
la nivelul industriei:
50 25
S ( p) D( p) p 10 p * 5
p p
Cantitatea la echilibru desfăcută pe piaţă, pe total industrie este:
50 50
Q* * 10
p 5
Cantitatea de output la echilibru pe fiecare firmă în parte este:
* Q * 10 1
q
50 50 5
p* 5
Starea de echilibru este descrisă astfel: Q * 10
q * 0,2
6.4. Se ştie că la nivelul unei întreprinderi funcţia costului total pe termen scurt este
C (q ) 5q 2 10q 15 .
Cerinţe:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 17
Soluţie:
a) Vom determina funcţiile principalelor tipuri de costuri:
Costul variabil mediu:
CV (q ) 5q 2 15
CVM (q ) 10
q q q
C (q) 5q 2 15 15
CTM (q ) 5q 10
q q q
Costul fix mediu:
CF (q ) 15
CFM ( q)
q q
Costul marginal:
C m (q ) C (q ) 10q 10
b) Pragul de rentabilitate este dat de punctul în care curba costului
marginal intersectează curba costului total mediu. Avem:
15
C m (q ) CTM (q ) 10q 10 5q 10 5q 2 15
q
de unde avem că: q PR 3
c) Grafic avem:
18 Microeconomie cantitativă
C m (q )
PO PR
Soluţie:
Pentru a determina preţul şi cantitatea de echilibru trebuie să ţinem cont că
oferta este egală cu cererea, adică:
q D ( p ) q S ( p ) 15 2 p 6 3 p
de unde:
- preţul de echilibru este: p * 9 ;
- cantitatea la echilibru este: q * 33 .
Atunci când preţul creşte atât oferta, cât şi cererea din bunul existent cresc.
Deci putem spune că bunul produs este un bun de strictă necesitate.
Capitol. Aplicaţii rezolvate 19
7. Aplicaţii rezolvate
7.1. La nivelul unui consumator coşul de bunuri este format din două tipuri de
bunuri. Se introduce o relaţie de preferinţă slabă cu proprietăţile: reflexivă,
completă şi tranzitivă. De asemenea, proprietăţile de nesaturare şi convexitate sunt
şi ele verificate.
Se dau vectorii de consum posibil:
1 1 4 5 2
x1 , x 2 , x 3 , x 4 , x 5
4 3 7 8 13 / 3
x 3 x 4
r3 ) x 5 x 4 . Astfel, putem spune că relaţia r3 ) este falsă.
x 2 x 4
U ( x1 , x 2 ) 2 x12 x1 x 2 x 2
Se cere:
a) Calculaţi utilitatea marginală în raport cu bunul 1, respectiv bunul 2;
b) Să se verifice concavitatea şi q-concavitatea funcţiei de utilitate;
c) Calculaţi rata marginală de substituire între bunurile 1 şi 2, ştiind că
bunul 1 este cel substituit şi bunul 2 este cel ce substituie;
d) Trasaţi curba de indiferenţă corespunzătoare nivelului de utilitate u>2.
Soluţie:
a) Pentru a calcula utilitatea marginală în raport cu bunul 1, respectiv în
raport cu bunul 2 trebuie să derivăm funcţia de utilitate în raport cu consumul din
bunul 1, respectiv consumul din bunul 2.
Vom avea:
U ( x1 , x 2 )
U m1 ( x1 , x 2 ) U 1 4 x1 x 2 utilitatea marginală în raport cu
x1
bunul 1, în condiţiile în care cosumul din bunul 2 rămâne nemodificat.
U ( x1 , x 2 )
U m2 ( x1 , x 2 ) U 2 x1 1 utilitatea marginală în raport cu
x 2
bunul 2, în condiţiile în care cosumul din bunul 1 rămâne nemodificat.
12 x12 6 x1 x 2 x 22 2 x 2 4 0, i 1,2
x2
u
0 x1
2
U ( x1 , x 2 ) x1 x1 x 2 x 2
Soluţie:
Soluţie:
Pentru a studia concavitatea funcţiei de utilitate trebuie să verificăm dacă
matricea hessian ataşată acestei funcţii este negativ definită.
Calculăm elementele matricei hessian, adică derivatele parţiale:
1 1
1 U ( x1 , x2 ) 1 x22 U m1 ( x1 , x2 ) 2 x2
U ( x1 , x2 )
m 2 1 U 11 25
x1 3 3 x1 9 3
x1 x1
1 1
3 2 3
U ( x1 , x2 ) 1 x U ( x1 , x2 ) 1 x
U m2 ( x1 , x2 ) 1
U 22
1
m
1
3
x2 2 x2 4
x 2
2
x 2
2
U m1 ( x1 , x2 ) 1 U m2 ( x1 , x2 )
U 12 2 1
U 21
x2 x1
6 x13 x22
Astfel, matricea hessian ataşată acestei funcţii de utilitate este:
1
2 x 22 1
5 2 1
9 3
U U 12 x1 6 x13 x 22
U H 11 1
U 21 U 22
1 1 3 x
2 1
13
3 2
4 2
1 x2
6 x x2
24 Microeconomie cantitativă
2 x 22 1
Cum U 11 5
0 şi U 11 U 22 U 122 4
0 , se poate spune că
9 3 3
x1 36 x1 x 2
matricea hessian este strict negativ definită şi, deci, funcţia de utilitate este strict
concavă.
Deoarece funcţia este strict concavă, ea este, automat, şi cvasiconcavă, însă
reciproca nu este, de obicei, adevărată.
U ( x1 , x 2 ) x12 x 22
Soluţie:
Pentru ca funcţia de utilitate să fie strict concavă trebuie ca matricea
hessian să fie strict negativ definită.
Deoarece elementele matricei hessian sunt tocmai derivatele parţiale de
ordinul doi:
U U 12
U H 11
U 21 U 21
trebuie să calculăm U11 , U 22 şi U 12 după cum urmează:
U ( x1 , x2 ) U m1 ( x1 , x2 )
U m1 ( x1 , x2 ) 2 x1 U 11 2
x1 x1
U ( x1 , x2 ) U m2 ( x1 , x2 )
U m2 ( x1 , x2 ) 2 x2 U 22 2
x2 x2
U m1 ( x1 , x2 ) U m2 ( x1 , x2 )
U 12 0 U 21
x2 x1
de unde matricea hessian este:
2 0
U H
0 2
Condiţiile care impun ca matricea hessian să fie strict negativ definită sunt:
U 11 2 0
U 11 U 22 4 2 0
U ( x1 , x2 ) ln x1 ln x2
Soluţie:
Derivăm pe V ( x1 , x 2 ) în raport cu x1 şi x2 :
V ( x1 , x2 )
Vx x2 0
1
x1
V ( x1 , x2 )
Vx x1 0
2
x2
Deci, se verifică şi proprietatea 2.
U ( x1 , x 2 , x 3 ) x1 x 22 x 33 x 3 x 2
Se cere:
a) Calculaţi utilităţile marginale în raport cu fiecare bun şi rata marginală
de substituire între bunurile 1 şi 3 ştiind că bunul 1 este cel substituit
şi bunul 3 este cel ce substituie;
b) Stabiliţi cu ce tip de preferinţă avem de a face atunci când consumul
din bunul 3 este nul.
Soluţie:
a) Calculăm utilităţile marginale în raport cu fiecare bun:
26 Microeconomie cantitativă
U ( x1 , x2 , x3 ) 1
U m1 1 pentru bunul 1
x1
2 x12
1
2 U ( x1 , x2 , x3 ) x33
U
m 1 1 pentru bunul 2
x2
2 x22
1
U ( x1 , x2 , x3 ) x22
U m3 2 1 pentru bunul 3
x3
3x33
Rata marginală de substituire între bunurile 1 şi 3 este:
1
1
dx U1 2 x12
Rms (1,3) 3 m3 1
dx1 U m
x22
2
1
3
3x 3
Soluţie:
Pentru a afla cantităţile optime trebuie să ţinem cont de legea lui Gossen,
care spune că raportul preţurilor unitare a celor două bunuri trebuie să fie egal cu
raportul utilităţilor marginale a celor două bunuri, adică:
U ( x1 , x 2 )
p1 x1 U1
m2
p 2 U ( x1 , x 2 ) U m
x 2
8 2 x1 x 22 x
Avem: 2 2 2 x 2 2 x1
4 2 x1 x 2 x1
Scriem ecuaţia dreptei bugetului:
p1 x1 p 2 x 2 V
şi avem:
8 x1 8 x1 64 x1 4 şi x2 8
Capitol. Aplicaţii rezolvate 27
Concluzie: Individul va consuma cel mult 4 unităţi din bunul 1 şi 8 unităţi din
bunul 2.
Soluţie:
Pentru determinarea cantităţilor optime aplicăm legea lui Gossen (raportul
preţurilor unitare a celor două bunuri trebuie să fie egal cu raportul utilităţilor
marginale a celor două bunuri), adică:
1
U ( x1 , x 2 ) 1
p1 x1 U m1 1 2 x12 1 x2 1 x
2 2 x1 4x 2
p 2 U ( x1 , x 2 ) U m 2 1 2 x1 4 x1
1
x 2
2 x 22
Scriem ecuaţia dreptei bugetului:
p1 x1 p 2 x 2 V
şi avem:
4 x 2 2 x 2 36 6 x 2 36 x 2 6 ; x1 24 .
Concluzie: Cantităţile optime consumate sunt: 24 unităţi din bunul 1 şi
6 unităţi din bunul 2.
7.10. Un consumator dispune de un venit de 100 u.m. pentru a cumpăra două tipuri
de bunuri. Bunurile 1 şi 2 au preţurile unitare de 10 u.m., respectiv
12 u.m. Se are în vedere aplicarea unei taxe de 0,75 pentru fiecare unitate
consumată din bunul 1 în plus peste 4 unităţi. De asemenea, se poate adopta şi taxa
pentru fiecare unitate din preţul iniţial al bunului 1, aceasta fiind de 30%, tot în
condiţiile în care se ţine cont că nu se aplică pentru primele 4 unităţi din acest bun.
Stabilţi care dintre cele două tipuri de taxe este mai puţin costititoare din punct de
vedere al consumatorului şi reprezentaţi grafic dreptele restricţiei de buget înainte
şi după aplicarea taxelor, pentru fiecare tip de taxă aplicată.
Soluţie:
Scriem restricţia de buget iniţială:
p1 x1 p2 x2 V
unde:
p1 – reprezintă preţul unitar al bunului 1;
p 2 – reprezintă preţul unitar al bunului 2;
28 Microeconomie cantitativă
În al doilea caz, avem taxa pentru fiecare unitate din preţul iniţial al
bunului 1, ceea ce este echivalent cu a spune că avem de a face cu taxa pe valoare.
Noua restricţie de buget se scrie:
(1 t v ) p1 x1 p 2 x2 V
unde:
t v – reprezintă taxa pe valoare;
p1 – reprezintă preţul unitar al bunului 1;
p 2 – reprezintă preţul unitar al bunului 2;
x1 – reprezintă cantitatea consumată din bunul 1;
x 2 – reprezintă cantitatea consumată din bunul 2;
V – reprezintă noul venit al consumatorului după cumpărarea primelor
4 unităţi din bunul 1.
Pentru a stabili care dintre cele două tipuri de taxe este mai puţin
costititoare din punct de vedere al consumatorului, trebuie să comparăm tc cu
t v p1 . Putem avea trei situaţii:
1. t c t v p1 , atunci este mai costisitoare taxa pe valoare (mulţimea de
admisibilitate a consumurilor este mai mică);
2. t c t v p1 , atunci ambele tipuri de taxe au un efect similar;
3. t c t v p1 , atunci este în avantajul consumatorului taxa pe valoare.
În cazul nostru avem: tc 0,75 şi tv p1 3,6 . De aici rezultă că
tc t v p1 ne aflăm în situaţia 1.
Concluzie: Taxa pe cantitate este mai puţin costititoare decât taxa pe valoare.
U(x1 , x 2 ) 8x 1 x1 x 2
Soluţie:
a) Cantităţile optime, funcţii ce depind de preţurile celor două bunuri,
p1 , p 2 , respectiv venitul disponibil al consumatorului, V, se determină prin
optimizarea umătorului program linear:
(max)U(x 1 , x 2 ) 8x1 x1 x 2
p1 x 1 p 2 x 2 V
x 0, x 0
1 2
L( x1 , x 2 , ) U ( x1 , x 2 ) (V p1 x1 p2 x 2 ) 8x1 x1 x 2 (V x1 x 2 )
L() L()
0, x1 0 şi x1 0 8 x2 0 (3.43)
x1 x1
x1 (8 x 2 ) 0 (3.44)
L () L()
0, x 2 0 şi x 2 0 x1 0 (3.45)
x 2 x 2
x2 ( x1 ) 0 (3.46)
L () L()
0, 0 şi 0 V x1 x 2 0 (3.47)
(V x1 x2 ) 0 (3.48)
Din relaţia (3.43), 8 x 2 0 8 x1 0 . Inlocuind în relaţia
(3.47), rezultă: V x1 x2 0 (3.48).
Se vor analiza patru cazuri posibile în comportamentul consumatorului:
Cazul 1: x1 0 , x2 0
32 Microeconomie cantitativă
Cazul 2: x1 0 , x 2 0
Din relaţia (7), x1 x2 V x2 V . Relaţia (3.46) devine:
x1 0 0 , ceea ce este imposibil pentru că 0 .
Cazul 3: x1 0 , x2 0
Din relaţia (3.48), x1 x 2 V x1 V . De aici rezultă că relaţia (3.44)
devine: 8 0 8 . De asemenea, din relaţia (3.43) rezultă
x1 8 0 x1 0 V 8 .
Cazul 4: x1 0 , x2 0
8 x2 0
x1 0 x1
x x V
1 2
şi
V 8
x 2 8 2 8 V 0
2
de unde:
V 8 V
x1 4
2 2
V 8 V
x2 8 4
2 2
Cererea optimă din cele două bunuri, cunoscută şi sub numele de cerere
walrasiană (de tip Marshall) este:
V , V 8
X 1 (V ) V
2 4, V 8
0,V 8
X 2 (V ) V
2 4,V 8
Capitol. Aplicaţii rezolvate 33
X1(V )
X1(V ), X2 (V )
X 2 (V )
0 8 V
U ( x1 , x 2 ) x1 x 2 9 x1 x 2
Soluţie:
Pentru a putea caracteriza cele două bunuri treburie să determinăm
funcţiile de cerere necompensată, fiind funcţii de consum ce depind de preţurile
celor două bunuri, respectiv de venitul consumatorului.
(max)U(x1 , x2 ) x1 x2 9 x1 x2
p1 x1 p2 x2 V
x 0, x 0
1 2
L( x1 , x 2 , ) U ( x1 , x 2 ) (V p1 x1 p 2 x 2 ) x1 x 2 9 x1 x 2 (V p1 x1 p 2 x 2 )
34 Microeconomie cantitativă
L ()
0 x2 9 p1 0 x2 9 p1
x1
L()
0 x1 1 p2 0 x1 1 p2
x2
L()
0 p1 x1 p2 x2 V
de unde:
x2 9 p1
p2 x2 9 p2 p1 x1 p1 p2 x2 p1 x1 p1 9 p2
x1 1 p2
şi deci:
V p1 9 p2
p1 x1 p1 x1 p1 9 p2 V x1
2 p1
p x p1 9 p2 V p1 9 p2 2 p1 18 p2 V p1 9 p2
x2 1 1
p2 2 p2 2 p2
Cererile optime sunt:
V p1 9 p2
x1* ( p1 , p2 ,V )
2 p1
V p1 9 p2
x2* ( p1 , p2 ,V )
2 p2
V p1 9 p 2
x 2* ( p1 , p 2 , V )
2 p2
Capitol. Aplicaţii rezolvate 35
dx1 V 9 p2
0 bunul 1 este un bun normal
dp1 2 p12
dx 2 V p1
0 bunul 2 este un bun normal
dp 2 2 p 22
dx1 9
0
dp 2 2 p1
nu putem spune dacă bunurile 1 şi 2 sunt
dx 2 1
0
dp1 2 p2
substituibile sau complementare.
dx 2 1
0 bunul 2 este un bun normal
dV 2 p 2
Soluţie:
Se construieşte programul ce trebuie optimizat:
(max)U(x1 , x2 ) ln x1 ln x2
p1 x1 p2 x2 V
x 0, x 0
1 2
36 Microeconomie cantitativă
L( x1 , x2 , ) U ( x1 , x2 ) (V p1 x1 p2 x2 ) ln x1 ln x2 (V p1 x1 p2 x2 )
L () 1
0 p1
x1 x1
L() 1
0 p2
x2 x2
L ()
0 p1 x1 p2 x2 V
Avem:
x2 p V
1 p1 x1 p 2 x 2 2 p1 x1 V x1
x1 p2 2 p1
V
2 p2 x2 V x2
2 p2
1 1 2
* .
p1 x1 V V
p1
2 p1
Funcţiile de cerere necompensată derterminate sunt:
V
x1* ( p1 , p2 , V )
2 p1
V
x2* ( p1 , p2 ,V )
2 p2
kV V
*
x (kp1 , kp 2 , kV ) 2kp1
1 2 p1
X ( kp1 , kp 2 , kV ) *
V
x 2 (kp1 , kp 2 , kV ) kV
2kp
2 2 p2
adică:
x1* ( p1 , p2 ,V )
X (kp1 , kp2 , kV ) X ( p1 , p2 ,V ) *
x (
2 1 2 p , p , V )
7.14. Pentru funcţia de utilitate de la aplicaţia 7.13. determinaţi cererea de tip Hicks
(compensată) ştiind că preţurile bunurilor 1 şi 2, p1 , respectiv p 2 sunt unitare şi că
u 0.
Soluţie:
(min ){ p1 x1 p 2 x 2 }
x , x
1 2
peperestricţia
restrictia
U ( x , x ) u
1 2
(min){ p1 x1 p2 x2 }
U ( x1 , x2 ) u, u 0
x 0, x 0
1 2
L( x1 , x2 , ) p1 x1 p2 x2 (u U ( x1 , x2 )) p1 x1 p2 x2 (ln x1 ln x2 u )
L () 1 1
0 p1 0 p1
x1 x1 x1
L () 1 1
0 p2 0 p2
x 2 x2 x2
L ()
ln x1 ln x2 u
adică:
p1 x 2 p x
p1 x1 p 2 x 2 x1 2 2 x 2
p 2 x1 p1
2 ln x 2 u ln x 22 ln e u
x22 eu x2 eu x2 ** p1 eu .
x1** ( p1 , p 2 , u ) x 2** ( p1 , p 2 , u ) eu
7.15. Ştiind că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de funcţia
de utilitate de la aplicaţia 7.13. să se calculeze elasticităţile cerererii fiecărui bun
în raport cu preţul său, preţul celuilalt bun şi venitul consumatorului. Caracterizaţi
cele două bunuri.
Soluţie:
Vom calcula elastisticităţile cererii fiecărui bun. Pentru acesta trebuie să
determinăm funcţiile de cerere necompensată. Deoarece funcţiile cerererii pentru
Capitol. Aplicaţii rezolvate 39
V
x1* ( p1 , p2 ,V )
2 p1
V
x2* ( p1 , p2 ,V )
2 p2
V
x x V 2p V V
Ex / p 1 : 1 2 : 1 2 : 2 1
1 1
p1 p1 2 p1 p1 2 p1 2 p1
x1 x1
Ex / p : 0
1 2
p2 p2
7.16. Ştiind că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de funcţia
de utilitate de la aplicaţia 7.13., să se intrepreteze economic multiplicatorul lui
Lagrange.
40 Microeconomie cantitativă
Soluţie:
Multiplicatorul lui Lagrange, * , a fost calculat în cadrul aplicaţiei 7.3. şi
este egal cu 2 .
V
Interpretarea economică: Multiplicatorul lui Lagrange, numit şi utilitatea
U ( x1* , x 2* )
marginală a venitului, , arată cu câte unităţi creşte utilitatea
V
totală a consumatorului atunci când venitul disponibil al consumatorului creşte cu o
unitate. În cazul cazul nostru avem că utilitatea totală a consumatorului creşte cu
2
unităţi când venitul disponibil al consumatorului creşte cu o unitate.
V
7.17. Ţinând cont că preferinţele unui consumator pentru două bunuri sunt date de
funcţia de utilitate de la aplicaţia 7.13., să se intrepreteze economic multiplicatorul
lui Lagrange din problema duală asociată problemei de maximizare a utilităţii.
Soluţie:
Problema duală asociată problemei de maximizare a utilităţii este tocmai
problema ce minimizează cheltuiala făcută de consumator cu procurarea celor două
bunuri pentru a atinge un nivel de satisfacţie mai mare sau egal cu un nivel de
utilitate dat.
Interpretarea economică: Multiplicatorul lui Lagrange din problema
C ( x1** , x 2** )
duală, numit şi cheltuiala marginală a utilităţii, ( ** ), arată cu câte
u
unităţi creşte cheltuiala minimă atunci când nivelul de utilitate dat creşte cu o
unitate. În cazul cazul nostru avem că cheltuiala minimă creşte cu p1 eu unităţi
atunci când nivelul de utilitate creşte cu o unitate.
Soluţie:
Perechile de bunuri substituibile sunt:
Ulei de floarea soarelui, ulei de măsline;
Miere, zahăr.
Capitol. Aplicaţii rezolvate 41
Soluţie:
Perechile de bunuri complementare sunt:
Abonament pentru servicii de telefonie mobilă, telefon mobil;
Pachet software integrat în alt pachet software;
Periuţă de dinţi, pastă de dinţi.
Soluţie:
Bunuri care au cerere total inelastică sunt acele bunuri ale căror cantitatea
consumată nu este afectată de orice variaţie a preţurilor acestor bunuri. În cazul
nostru astfel de bunuri sunt: pâinea, hârtia igienică şi peria de dinţi.
42 Microeconomie cantitativă
9. Aplicaţii rezolvate
9.1. Pentru producerea unui bun se utilizează forţa de muncă (L>0) şi capitalul
(K>0). Funcţia de producţie aferentă producerii acestui bun este:
q q ( K , L ) 4 KL L2 K
q q ( L) 64 L 4 L2
L 0 8 16
q' ( L) 0 ++++++++++++++++++++++++0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
q (L) MAX
q q ( K , L ) K 5 L 3K 3 L
Soluţie:
a) Ştiind că stocul de capital pe termen scurt este K = 3 unităţi, funcţia de
producţie va fi o funcţie ce depinde numai de volumul de forţă de muncă:
q ( L) 243 L 81L
L 0 2 9
q' ( L) 0 ++++++++++++0 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
q (L) MAX
q( L)
qL q 243L1 / 2 81
L
Soluţie:
Deoarece stocul de capital pe termen scurt este K=2 unităţi, funcţia de
producţie va fi o funcţie ce depinde numai de volumul de forţă de muncă:
L3
q ( L) 2 L2
2
q ( L) 3
4 L L2
q ( L)
L 2
Este necesar să determinăm prima derivată a productivităţii marginale:
q ( L) L q ( L) 4 3L
L
Capitol. Aplicaţii rezolvate 45
q ( L ) 4
q ( L ) L 0 4 3 L 0 L 1,33 1 persoane
L 3
L
q ( K , L) 4 L K 9
K
unde: L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv stocul de capital.
Se cere:
a) Să se calculeze productivităţile medii în raport cu fiecare factor de
producţie;
b) Să se calculeze productivităţile marginale în raport cu fiecare factor de
producţie;
c) Verificaţi concavitatea funcţiei de producţie.
Soluţie:
stocul de capital:
q L ( K , L) 4 L 9L
qK
K K K
q ( K , L) 9
q L ( K , L) 4 K
L K
stocul de capital:
q( K , L) 2 L 9 L
q K ( K , L) 2
K K K
46 Microeconomie cantitativă
2 q ( K , L) 2 q ( K , L)
2
H q 2 L 2
LK
q ( K , L) q ( K , L)
LK K 2
2 q( K , L)
0
L2
2 q( K , L) 9L
2
LK 3 / 2
K 2K 3
2 q( K , L) 2 9 2 q( K , L)
2
LK K K KL
2 9
0
q K K2
H
2 9 9L
2 LK 3 / 2
K K 2K 3
cu minorii:
1 0 0
2 9
0
K K2 4 36 81
2 5/2 4
2 9 9L K K K
2 LK 3 / 2
K K 2K 3
Capitol. Aplicaţii rezolvate 47
L
de unde reiese că funcţia de producţie q ( K , L ) 4 L K 9 este numai
K
q-concavă dacă şi numai dacă 2 0 . Funcţia nu poate fi strict concavă întrucât
1 0.
Soluţie:
a) norma de substituire a factorilor ( Rms ( K , L) ), cu K – factor ce substituie
şi L – factor substituit, este: q ( K , L) 7 K 2 L3 10
F ( K , L)
dK L 21K 2 L2 3 K 3
r (k ) Rms ( K , L) k
dL F ( K , L) 14 L3 K 2 L 2
K
K
şi arată că sunt necesare unităţi din factorul K pentru a înlocui o unitate din
L
factorul L, astfel încât valoarea funcţiei q ( K , L) să nu se modifice (unde K este
factorul ce substituie, iar L este factorul substituit).
q( K , L) q( K , L) 7 K 2 L3 10 L
EL : 21K 2 L2 : 21K 2 L2 2 3
L L L 7 K L 10
21K 2 L3
7 K 2 L3 10
21K 2 L3
arată că valoarea funcţiei q ( K , L) se modifică cu procente atunci când
7 K 2 L3 10
factorul L creşte cu un procent.
stocul de capital:
q( K , L ) q( K , L ) 7 K 2 L3 10 K
EK : 14 KL3 : 14 KL3
K K K 7 K 2 L3 10
14 K 2 L3
7 K 2 L3 10
14 K 2 L3
arată că valoarea funcţiei q ( K , L) se modifică cu procente, atunci
7 K 2 L3 10
când factorul K creşte cu un procent.
Soluţie:
Spunem că inputurile r1 şi r3 sunt separabile de r1 (nu sunt substituibile
cu r1 ) dacă:
q (r )
r2
0
r1 q (r )
r2
Avem:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 49
q(r ) r12
r2 2 r2 r1 1
0
r1 q(r ) r1 r1 r1 2 r2 2 r2
r2
de unde deducem că inputurile r1 şi r3 nu sunt separabile de r1 (sunt substituibile
cu r1 ).
2 LK
q q( K , L ) K 0, L 0.
LK
Soluţie:
Omogenitatea funcţiei:
Fie 0 cu scalar cu care vom multiplica atât L, cât şi K pentru
verificarea omogenităţii funcţiei:
2LK 22 LK LK
q ( K , L ) 2 q ( K , L) funcţia
L K ( L K ) LK
q ( K , L) este omogenă de grad 1 în K şi L.
q ( K , L ) k q ( K , L )
Separabilitatea factorilor L şi K:
50 Microeconomie cantitativă
q ( K , L ) 2 K 2 4 KL
factorii K şi L nu
K L K ( K L) 2 ( K L)
3
sunt separabili.
q ( K , L) 6 K 2 L2 K 3 L
Calculaţi:
a) elasticitatea outputului în raport cu factorul L;
b) elasticitatea outputului în raport cu factorul K;
c) elasticitatea scalei;
d) producţia medie ce revine pe unitatea de scală;
e) producţia marginală pe unitatea de scală;
f) panta producţiei marginale pe unitatea de scală.
Soluţie:
Calculăm:
a) elasticitatea outputului în raport cu factorul L:
qK , L qK , L 1 6K 2 L
L : 12 K 2 L K 3 1
L L 6K 2 L K 3 6K 2 L K 3
qK , L q K , L 1
K : 12 KL2 3K 2 L
K K 6KL K 2 L
2
c) elasticitatea scalei:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 51
K , L
dqK , L qK , L
: / 1
:
d 4 6 K 2 L2 K 3 L 4 6 K 2 L2 K 3 L
d d
1
43 6 K 2 L2 K 3 L 4 1
3 6 K 2 L2 K 3 L
qK , L 4 6 K 2 L2 K 3 L 3
q 6 K 2 L2 K 3 L 3 q ( K , L )
q q ( K , L) 9 L2 K 2 11L3 K ,
Soluţie:
a) Pentru a putea afla domeniul de producţie posibil, vom porni de la
definiţia acestuia:
Domeniul de producţie posibil la nivelul firmei f , notat cu D f , reprezintă
mulţimea vectorilor de producţie posibili, sau, altfel spus, reprezintă mulţimea
combinaţiilor posibile de inputuri r (r1 , r2 , ..., ri , ..., rm ) care permit, din punct
de vedere tehnologic, obţinerea unor anumite niveluri de producţie q, adică:
52 Microeconomie cantitativă
D f d f R m 1 / d f ( r1 , r2 , ..., ri , ..., rm , q)T este posibil la nivelul firmei f
Astfel, domeniul de producţie posibil, D f , la nivelul firmei f va fi:
K
3
D f d f R / L şi K 0, L 0, q 0
2 2 3
9 L K 11L K q
q q ( L ) 144 L2 44 L3
q' ( L) 0
L 0 2 3
Capitol. Aplicaţii rezolvate 53
q' ( L) 0 +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++0 - - - -
q (L) MAX
q( L)
qL q 144 L 44 L2
L
Calculăm prima derivată a productivităţii medii şi valoarea lui L în care se
anulează aceasta:
144 18
q q 144 88L 0 88L 144 L
L 1,636 L 1 persoane
88 11
Deci, volumul de forţă de muncă ce asigură o productivitate medie maximă
este de 1 persoane.
q q ( K , L) KL 2 K
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul.
Să se reprezinte izocuanta corespunzătoare unui nivel de producţie dat, q * ,
şi să se calculeze norma tehnică de substituire.
Soluţie:
q*
q ( K , L ) K ( L 2) q * K f ( L )
L2
q*
f ( L ) 0 f este descrescătoare
( L 2) 2
q*
f ( L) 0 f este convexă
( L 2) 3
Capitol. Aplicaţii rezolvate 55
q*
lim
L 0 L2
q*
lim 0
L L 2
F ( K , L)
dK L K
Rms ( K , L)
dL F ( K , L ) L2
K
K
şi arată că sunt necesare unităţi din factorul K pentru a înlocui o unitate din
L2
factorul L, astfel încât valoarea funcţiei q ( K , L) să nu se modifice (unde K este
factorul ce substituie, iar L este factorul substituit).
56 Microeconomie cantitativă
Soluţie:
Se ştie că funcţia de profit este dată de:
(q) p (q)q C (q )
q3
( q ) q 3 9q 2 q 11
2
Soluţie:
Surplusul firmei este:
( p * p0 )q * 44 2
Sf Sf 4 unităţi monetare.
2 2
unde q * p * 2 4 .
2
q q ( r1 , r2 ) 5 r1 7 r2
Determinaţi:
a) funcţia de cost minim;
b) funcţia profitului;
c) funcţia de ofertă a firmei.
Soluţie:
a) Funcţia de cost total se scrie:
CT ( x1 , x 2 , q) x1 r1* x 2 r2*
min { x 1 r1 x 2 r2 }
r ,r
1 2
q 5 r1 7 r2
r 0, r 0
1 2
L( r1 , r2 , ) x1 r1 x 2 r2 ( q 5 r1 7 r2 )
L () 5 5
0 x1 0 x1
r1 2 r1 2 r1
L () 7 7
0 x2 0 x2
r2 2 r2 2 r2
L ()
0 q 5 r1 7 r2
58 Microeconomie cantitativă
2
x 5 r2 25 x 2
Dar: 1 49r1 x12 25r2 x 22 r1 r2 .
x 2 7 r1 49 x1
De asemenea avem:
25 x 2 r2 (25 x 2 49 x1 ) 7 qx1
q r2 7 r2 r2 ,
7 x1 7 x1 (25 x 2 49 x1 ) 2
de unde cantităţile optime din fiecare factor sunt:
25q 2 x 22
r1* ( x1 , x 2 , q )
(25 x 2 49 x1 ) 2
49q 2 x12
r2* ( x1 , x2 , q )
(25 x2 49 x1 ) 2
* * * * 25q 2 x22
CT( x1 , x2 , q) x r x r x r ( x1 , x2 , q) x r ( x1 , x2 , q) x1
1 1 2 2 1 1 2 2
(25x2 49x1 ) 2
b) Funcţia profitului:
Ştiind că profitul este dat de: (r1 , r2 ) pq x1 r1* x 2 r2* obţinem:
q 2 x1 x2 (25 x2 49 x1 )
( p, x1 , x2 ) pq CT (q ) pq .
(25 x2 49 x1 )2
p(25 x 2 49 x1 )
q*
2 x1 x 2
q q( K , L) 2 L1 / 2 4 K 1 / 2 ,
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Rata salarială este notată
cu w, iar rata dobânzii cu r.
Determinaţi:
a) funcţia de cost de producţie minim;
b) funcţia profitului;
c) funcţia de ofertă a firmei şi cererile de factori.
Soluţie:
a) Deoarece producătorul doreşte să-şi minimizeze costul de producţie,
trebuie să optimizăm programul:
min { wL rK }
L,K
1/ 2 1/ 2
q 2 L 4 K
K 0, L 0
L(r1 , r2 , ) wL rK ( q 2 L1 / 2 4 K 1 / 2 )
L() 1 1
0w 0 w
L K K
L() 1 1
0 r 2 0 r 2
K L L
L ()
0 q 2 L1 / 2 4 K 1 / 2
60 Microeconomie cantitativă
w 1 L 4w 2 K
Avem: L .
r 2 K r2
4w K wr
Dar: q 4 K 4 K , de unde:
r r
q2r 2
K
16( w r ) 2
4w 2 q 2 r 2 q 2 w2
L
r 2 16( w r ) 2 4( w r ) 2
q2
Aşadar CT (r , w) wL* rK * r 2 w 2
4( w r ) 2
b) Funcţia profitului:
2 p(w r ) 2
q*
w2 r 2
p 2 w 2 (r w) 2
L*
(r 2 w 2 ) 2
p 2 r 2 (r w) 2
K*
4(r 2 w 2 ) 2
Soluţie:
Pentru a trasa curba izoprofitului, trebuie să determinăm funcţia profitului
în funcţie de volumul necesar din fiecare factor.
Avem:
4w2 K 16 pw r 2
( L, K ) 8 p K wL rK K wL
r2 r
16 pw r 2
K
L r (16 p 1) K
w
L
L
K L
K
16 p 1
q q( K , L) 2 L1 / 2 4 K 1 / 2
unde L şi K reprezintă forţa de muncă, respectiv capitalul. Rata salarială este notată
cu w, iar rata dobânzii cu r, acestea fiind egale cu unitatea.
Cerinţe:
a) Determinaţi funcţia profitului;
b) Să se calculeze nivelul outputului ce maximizează profitul întreprinderii
ştiind că preţul outputului este 4 u.m.
Soluţie:
a) Producătorul doreşte să-şi maximizeze profitul şi, deci, trebuie să
optimizăm programul:
max ( pq wL rK )
L,K
2 2. / 3
q 64 L K 2/3
K 0, L 0
dar:
q 2 64 L2. / 3 K 2 / 3 q 8L1/ 3 K 1/ 3
de unde programul ce trebuie rezolvat devine:
max ( pq wL rK )
L, K max ( p 64 L2. / 3 K 2 / 3 wL rK )
2 2. / 3 2/3
q 64 L K L, K
K 0, L 0 K 0, L 0
max (8 pL1 / 3 K 1 / 3 wL rK )
L, K
K 0, L 0
Deoarece avem de optimizat un program de maximizare fără legături,
condiţiile necesare pentru optimizare sunt:
() 8 8
0 p L 2 / 3 K 1 / 3 w 0 p L 2 / 3 K 1 / 3 1 0
L 3 3
() 8 8
0 p L1 / 3 K 2 / 3 r 0 p L1 / 3 K 2 / 3 1 0
K 3 3
Capitol. Aplicaţii rezolvate 63
K
de unde: 1 K L.
L
Aşadar funcţia profitului este:
( L, ) 8 pL2 / 3 2 L
( K , L ) 16 1 / 3 16 1 / 3 1 3
Dar: pL 2 0 pL 2 8 pL1 / 3 3 1 / 3
L 3 3 L 8p
3
8p
de unde rezultă: L K
3
2/3
8 p 3 83 p 2
şi obţinem: q( p) 8 2 funcţia de ofertă a întreprinderii sau
3 3
cantitatea de output ce maximizează profitul firmei.
Soluţie:
Cum producătorul urmăreşte maximizarea profitului, avem de rezolvat
următorul program de maximizare fără legături:
r1 0, r2 0
64 Microeconomie cantitativă
Condiţiile necesare:
(r1 , r2 ) p 2 / 3 1 / 2 p
r1 r2 x1 0 r1 2 / 3 r21 / 2 x1
r1 3 3
(r1 , r2 ) p 1 / 3 1 / 2 p
r1 r2 x 2 0 r11 / 3 r21 / 2 x 2
r2 2 2
Deci avem:
p 2 / 3 1/ 2
r1 r2
3 2r x 3r x
2 1 r2 1 1
p 1/ 3 1/ 2 3r1 x2 x2
r1 r2
2
de unde:
2
p 2 / 3 3r1 x1
r1 x1 .
3 x2
Rezultă:
p6
r1
216 x13 x 23
p6
3 x1
216 x13 x23 p6
r2
x2 144 x12 x24
Deci, cererile de factori sunt:
p6
r1* ( p, x1 , x 2 )
216 x13 x 23
p6
r2* ( p, x1 , x 2 )
144 x12 x 24
Funcţia de ofertă:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 65
1/ 3 1/ 2
p6 p6 p5
q ( p ) 3 3
2 4
216 x1 x 2 144 x1 x 2 72 x12 x 23
Soluţie:
Funcţia de profit pentru care vom verifica dacă îndeplineşte proprietăţile
aferente este:
p6
( p, x1 , x 2 )
432 x12 x 23
Verificăm proprietăţile:
1. Funcţia de profit ( p, x) 0, oricare ar fi p 0 şi x 0 , într-o
analiză pe termen lung.
x 2 p x 2 x1 x 22
adică:
5p4 p5 p5
2 3
72 x1 x 2 36 x13 x 23 24 x12 x 24
p5 p6 p6
H ( x, p ) 3 3
36 x1 x 2 72 x13 x 23 72 x13 x 24
p5 p6 p6
2 4
24 x1 x 2 72 x13 x 24 36 x12 x 25
cu minorii:
Capitol. Aplicaţii rezolvate 67
5p4
1 0
72 x12 x 23
5p4 p5
72 x 2 x 3 36 x1 x 2
3 3
1 2 p10
2 det 0 () x1 0
p5 p6 5184 x 6 x 6
1 2
36 x 3 x 3 72 x13 x 23
1 2
4
5p p5 p5
2 3 36 x13 x 23 2 4
72 x1 x 2 24 x1 x 2
p5 p6 p6
3 det
36 x 3 x 3 72 x13 x 23 3 4
72 x1 x 2
1 2
p5 p6 p6
24 x 2 x 4 72 x13 x 24 2 5
36 x1 x 2
1 2
5 p16 (71 x1 )
0 () x1 0, x 2 0
373248 x19 x11
2
Cum toţi minorii sunt mai mari strict decât zero, adică, în condiţiile în care
x1 71 , rezultă că funcţia de profit este strict convexă.
6 p 6 6 p 6 p 6
(p, x1 , x 2 ) ( p, x1 , x 2 )
4322 x12 3 x 23 4325 x12 x 23 432 x12 x 23
p6
Concluzie: Funcţia, ( p, x1 , x 2 ) , îndeplineşte toate
432 x12 x 23
proprietăţile aferente funcţiei de profit.
Soluţie:
Surplusul firmei este:
( p * p0 )q * 12
Sf S f 6 unităţi monetare.
2 2
*
p 132 144 132
unde q * 1
12 12
sau
q* q* 1
p
* * *
Sf p (q) dq p q p( q)dq 144 (12q 132)dq
0 0 0
1
q2 1 12
144 12 132q 0 144 132 144 132 6 6 unităţi monetare
2 0 2
10.10. O firmă f are, în anul curent, un profit 0 250 mii lei, iar profiturile din
anii următori sunt estimate a fi aproximativ egale cu cel din anul curent
( 0 t t 1 ). Să se calculeze valoarea prezentă a profitului pentru următorii 4
ani, ştiind că rata de actualizare este r 9% .
Soluţie:
În ipoteza că t t 1 , unde t = 0, 1, 2, ..., atunci valoarea prezentă a
firmei va fi:
1 t
1
1 1 1 1 r 1 r
VP f 0 1 ... ... 0 0
1 r (1 r ) 2 (1 r )t 1 r
1
1 r
1,9
VPf 250 527,777 mii lei
0,9