Dosarul nr.

3-368/2021
2-21020763-12-3-09022021-1
HOTĂRÎRE
În numele legii
12 mai 2021 mun. Chişinău

Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani

Instanța compusă din:
Preşedinte şedinţei,
Judecătorul Cazacu Grigorii
grefier Hlîstova Mariana

judecînd cauza civilă intentată de către SRL ”*****” împotriva Serviciului Vamal și
Biroului Vamal Centru privind constatarea netemeiniciei refuzului vămuirii mărfurilor,
obligarea vămuirii mărfurilor importate conform declarațiilor vamale nr. ***** din
09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020,

a constatat:

Argumentele participanților la proces.

SRL ”*****” s-a adresat în instanța de contencios administrativ cu acțiune, împotriva
Serviciului Vamal și Biroului Vamal Centru privind constatarea netemeiniciei refuzului
vămuirii mărfurilor, obligarea vămuirii mărfurilor importate conform declarațiilor vamale nr.
***** din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din
13.12.2020.
În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, la data de 09.12.2020,
10.12.2020 şi 13.12.2020 la postul vamal Intern „Căuşeni” au fost introduse de către SRL
”*****” mărfurile (produsele din tutun ale mărcii „Business Club” în patru unități de
transport: DAF, *****, numărul de cutii de carton (bx) cu țigări – *****., MAN, *****,
numărul de cutii de carton (bx) cu țigări – *****, RENAULT, *****, numărul de cutii de
carton (bx) cu țigări – *****, ***** *****, numărul de cutii de carton (bx) cu țigări – *****.
Susține că, erau depuse spre executare declarațiile de import nr. ***** din 09.12.2020,
nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, ***** din 13.12.2020. indică că
mărfurile au fost însoțite cu documentele necesare pentru vămuirea lor în regim declarant.
Remarcă că, în momentul introducerii mărfurilor pe postul vamal intern „Căuşeni” SRL
”*****” era titular al licenței seria ***** nr. ***** din 14.08.2019 eliberată de Agenția
Servicii Publice pentru genul de activitate „importul produselor din tutun”.
Prin urmare, afirmă reclamantul că, din motive neclare fără a ține seama de faptul că
reclamantul a respectat cerințele stabilite de legislația vamală al Republicii Moldova în
vigoare, autoritatea vamală afișând inacțiunea ilegală, încâlcind cerințele legale stabilite, nu a
finalizat în termenul prescris vămuirea mărfurilor importate de reclamant până la retragerea
licenței.
În acest context, comunică reclamantul că, la data de 23.12.2020 inspectorul postului
vamal Căușeni a înmânat reprezentantului companiei SRL „*****” o notificare scrisă despre
imposibilitatea validării declarațiilor vamale de import. Afirmă reclamantul că notificarea nu
conținea numele destinatarului documentului, număr al documentului, fapt ce conchide că
notificarea era întocmită cu încălcarea formei stabilite.
Menționează reclamantul că inspectorul vamal a declarat prin notificarea sus
menționată că licența eliberată SRL ”*****” pentru genul de activitate „importul produselor
din tutun” a fost retrasă pe data de 21.12.2020, ceea ce duce la imposibilitatea validării
declarațiilor vamale de import depuse recent (nr. ***** din 09.12.2020, ***** din
10.12.2020, ***** din 10.12.2020, ***** din 13.12.2020). Totodată afirmă că, inspectorul a
notificat precum că, potrivit prevederilor art.137 alin. (1) și (2) al Codului Vamal,
reclamantul este obligat să depună, cel târziu a doua zi lucrătoare imediat următoare zilei în
care a primit refuzul în validare, o altă declarație vamală, înlăturând neajunsurile depistate,
sau să plaseze mărfurile şi mijloacele de transport sub o altă destinație vamală.
Susține că, ulterior la data de 28.12.2020 ca răspuns la plângerea depusă de SRL
„*****” nr. 18/12 din 18.12.2020 Biroul vamal Centru a înaintat o scrisoare nr. 16755 din
28.12.2020 prin care a notificat despre imposibilitatea validării declarațiilor vamala de
import din motivul că licență SRL ”*****” pentru importul produselor din tutun a fost
retrasă la 21.12.2020 astfel indică că Biroul Vamal Centru i-a adus la cunoștință faptul că
reclamantul este obligat să depună cel târziu a doua zi lucrătoare imediat următoare zilei în
care a primit refuzul în validare, o altă declarație vamală, înlăturând neajunsurile depistate,
sau să plaseze mărfurile şi mijloacele de transport sub o altă destinație vamală.
Reclamantul SRL ”*****” consideră inacțiunea inspectorilor postului vamal Căușeni
neîntemeiată şi ilegală, întrucât mijloacele de transport cu marfă au intrat pe teritoriul vamal
al Republicii Moldova până la retragerea licenței de import al produselor din tutun.
Declarațiile vamale au fost depuse la fel în moment când licența era valabilă din punct de
vedere juridic, acest fapt stipulează obligația autorității vamale de a finaliza vămuirea
mărfurilor în regim declarat de reclamant înainte de retragerea licenței.
Declară reclamantul că, în scopul soluționării situației în cauză, respectând procedura
prealabilă în conformitate cu prevederile art. 287 al Codului vamal şi art.208 al Codului civil,
SRL ”*****” a depus în Serviciul Vamal al Republicii Moldova cererile nr.nr. 16/12 din
16.12.2020, 18/12 din 18.12.2020, 23/12 din 23.12.2020, 6/2-01 din 06.01.2021 cu
argumentele sale pentru realizarea validării declarațiilor vamale de import depuse înainte de
retragere a licenței și cu toate acestea, ca răspuns la cererile sus menționate, Serviciul Vamal
al Republicii Moldova a expediat către SRL ”*****” scrisoarea nr. ***** din 20.01.2021
declarând că cererile sunt neîntemeiate şi le-a respins.
Menționează că, în scrisoarea sa nr.***** din 20.01.2021 Serviciul Vamal al
Republicii Moldova se referă la pct. 1, lit. d) al Ordinului Serviciului Vamal nr.276-O din
24.10.2002 conform căruia la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacțiile economice
externe, organele vamale vor accepta spre perfectare declarațiile vamale cu condiția
prezentării de către agenți economici a licenței în original. Totodată indică că Serviciul
Vamal al Republicii Moldova respinge cererea depusă de către SRL ”*****” bazându-se pe
prevederile art. 32, alin. (1) și (4) al Legii privind controlul tutunului conform cărora
importul produselor din tutun se efectuează de către agenții economici specializați, deținători
de licență.
Susține reclamantul că, potrivit normelor legale sus menționate, SRL ”*****” în
momentul depunerii declarațiilor vamale nr. ***** din 09.12.2020, ***** din 10.12.2020,
***** din 10.12.2020, ***** din 13.12.2020 pentru mărfurile introduse pe Postul Vamal
Căușeni a prezentat documentele de însoțire necesare, precum şi licența valabilă seria *****
nr.***** din 14.08.2019 eliberată SRL ”*****” de către Agenția Servicii Publice pentru
genul de activitate „importul produselor din tutun”.
Consemnează reclamantul că, potrivit art. 199, alin. (1) al Codului Vamal verificarea
declarației vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport le
efectuează organul vamal în cel mult 5 zile calendaristice din momentul primirii declarației a
documentelor şi informațiilor necesare controlului vamal. Astfel menționează că, organul
vamal a fost obligat să realizeze validarea declarațiilor vamale de import depuse de către
SRL ”*****” în termen, pînă la data de 19.12.2020. În același timp susține că refuzul
vămuirii mărfurilor nu a fost efectuată la timp din cauza inacțiunii nefondate a angajaților
postului vamal Căușeni. Acest fapt confirmă că lipsa argumentelor legale pentru refuzul de a
executa vămuirea mărfurilor introduse de SRL ”*****” în regim import, iar inacțiunea
organului vamal fiind ilegală şi ca urmare se încalcă drepturile reclamantului.
Mai mult indică că inacțiunile pîrîtului contravine principiilor Constituționale
fundamentale ale statului prezentate in art. 127 alin. (2) al Constituţiei Republicii Moldova
prin care se garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă
acestea nu vin în contradicție cu interesele societății, întrucât reclamantul a pierdut
capacitatea de a dispune de proprietatea sa în ceea ce privește vânzarea pe teritoriul
Transnistriei. Declară că procedura declarării mărfurilor de către agenții economici din
raioanele de est ale Republicii Moldova ca şi SRL ”*****” este stabilită prin Hotărârii
Guvernului Republicii Moldova nr. 1001 din 19.09.2001. Astfel, conform art. 1 procedura
declarării şi vămuirii mărfurilor introduse în/scoase de pe teritoriul vamal al țării de către
agenții economici din raioanele de est ale Republicii Moldova înregistrați la Instituția publică
„Agenția Servicii Publice” se va efectua în funcție de regimul vamal solicitat, fără perceperea
drepturilor de import şi a plății pentru poluarea mediului, cu condiția rămânerii mărfurilor pe
teritoriul necontrolat de către organele constituționale.
Reieșind din cele expuse, reclamantul SRL ”*****” solicită constatarea inacțiunii
organului vamal ca fiind ilegală şi obligarea colaboratorii postului vamal Căușeni să execute
vămuirea mărfurilor importate de SRL ”*****”conform declarațiilor vamale nr. ***** din
09.12.2020, ***** din 10.12.2020, ***** din 10.12.2020, ***** din 13.12.2020.
La data de 17.03.2021 directorul SRL ”*****” a depus cerere cu privire la atragerea în
proces în calitate de copîrît a Biroului Vamal Centru. În motivarea cererii a indicat că
prezenta acțiune este intentată ca rezultat al refuzului Postului Vamal Intern Căușeni din
cadrul Biroului Vamal Centru exprimată de neexecutarea declarațiilor de import nr. *****
din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din
13.12.2020 depuse de SRL ”*****”. Menționează că potrivit art. 5 alin. (2) lit. b) al Legii cu
privire la Serviciul Vamal nr. 302 din 21.12.2017, din Serviciul Vamal fac parte: birourile
vamale, ca subdiviziuni teritoriale cu personalitate juridică, aflate în subordinea aparatului
central, în rezultat reclamantul contest inacțiunile colaboratorilor Postului Vamal Căușeni,
din cadrul Biroului Vamal Centru, prin urmare consideră reclamantul că Biroul Vamal
Centru urmează a fi atras în calitate de copîrît.
În ședința de judecată reprezentanții reclamantului SRL ”*****”, Urschii Evghenii şi
Troianovschi Iulia reiterând circumstanțele de fapt şi de drept au solicitat admiterea integrală
a acțiune.
 În ședința de judecată reprezentantul Serviciul Vamal, Tutunaru Eugenia a solicitat
respingerea acțiunii ca fiind nefondată. În motivarea poziției a indicat că aparatul central al
Serviciului Vamal nu a încălcat nici un drept al reclamantei prin exercitarea unei activități
administrative, motiv pentru care, considerăm atragerea aparatului central al Serviciului
Vamal în calitate de pârât ca fiind irelevantă şi neîntemeiată, deoarece activitatea
administrativă contestată a fost realizată de Biroul Vamal Centru. În același context,
menționează că, în conformitate cu prevederile art.5 alin.(2) al Legii nr. 302 din 21.12.2017
cu privire la Serviciul Vamal, din Serviciul Vamal fac parte aparatul central, birourile
vamale, ca subdiviziuni teritoriale cu personalitate juridică, aflate în subordinea aparatului
central, posturile vamale, ca subdiviziuni teritoriale fără personalitate juridică, aflate în
subordinea birourilor vamale. Totodată indică că, alin. (3) al normei suscitate prevede că
aparatul central al Serviciului Vamal şi birourile vamale sînt persoane juridice de drept
public, care dispun de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de conturi
trezoreriale şi sînt finanțate de la bugetul de stat. Prin urmare, specifică că, pretențiile
material-juridice expuse în contextul cererii de chemare în judecată sunt îndreptate exclusiv
împotriva Biroului Vamal Centru, or conform anexei nr.3 al ordinului 338-0 din 29.08.2017,
postul vamal Căușeni se află în subordinea Biroului Vamal Centru, care activează în calitate
de persoană juridică cu statut aparte de aparatul central si răspunde individual pentru
drepturile si obligațiile sale.
Pe cale de consecință, reprezentantul Serviciului Vamal solicită respingerea acțiunii ca
fiind nefondată.
În ședința de judecată reprezentantul Biroul Vamal Centru, Guţanu Eugeniu, a solicitat
respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale a indicat că S.R.L. „AJIMABHC” prin
intermediul brokerului vamal SRL „*****” a depus la postul vamal Căușeni (PVI),
declarațiile vamale nr. ***** din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din
10.12.2020 şi nr. ***** din 13.12.2020, prin care a solicitat perfectarea declarațiilor vamale,
regimul vamal solicitat, importul mărfurilor (țigarete care conțin tutun cu filtru).
Astfel comunică că, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor, în exercitarea
obligațiunilor de serviciu prevăzute de legislația în vigoare a Republicii Moldova întreprins
toate măsurile întru efectuarea procedurilor de vămuire a mărfurilor sus menționate.
Menționează că, la momentul depunerii declarațiilor vamale menționate supra, la
pachetul de documente, a fost prezentată şi licența seria AMMI Nr. ***** respective potrivit
licenței indicate ultima vizează „Efectuarea importului şi/sau comercializării doar a
produselor din tutun care au aplicate direct pe pachet timbre de acciză” circumstanță ce de
fapt nu a fost realizată pentru toate patru tranzacții de import. Declară că în parte ce ține de
declarația vamală nr. *****, reprezentantul pârâtului specifică că, a fost întocmit actul de
control fizic nr. 260 care constată faptul că, în compartimentul marfar al unității de transport
se află un nr. total de cutii de carton cu țigări, iar potrivit actelor de însoțire în
compartimentul marfar al unității de transport se află un număr total de 1310 cutii de carton
cu țigări, totodată indică că s-a stabilit lipsa unor declarații sau certificate de conformitate
eliberate în baza rapoartelor de încercări ale laboratoarelor acreditate în modul stabilit
privind calitatea şi conformitatea tutunului fermentat şi ale produselor din tutun, fapt
prevăzut la art. 9 alin. (3) al Legii nr. 278/2007 din 14.12.2007 privind controlul tutunului.
Susține că în parte ce ține de declarația vamală nr. *****, reprezentantul pîrîtului
menționează că, a fost întocmit actul de control fizic nr. 261 care constată faptul că în
compartimentul marfar al unității de transport se află un nr. total de 925 cutii de carton cu
țigări, iar potrivit actelor de însoțire (INVOICE) un nr. total de 1027 cutii de carton cu țigări,
iar în rezultatul contrapunerii celor constatate în urma efectuării controlului a rezultat (925
cutii de carton) şi 851 (cutii de carton) reflectate în documentele de însoțire Packing List f/n
şi CMR nr. ***** din 01.12.2020, fiind astfel stabilită o diferență în plus de 74 cutii de
carton cu țigări.
Totodată afirmă stabilirea lipsei cărorva declarații sau certificate de conformitate
eliberate în baza rapoartelor de încercări ale laboratoarelor acreditate în modul stabilit
privind calitatea şi conformitatea tutunului fermentat şi ale produselor din tutun, fapt
prevăzut la art. 9 alin. (3) al Legii nr. 278/2007 din 14.12.2007 privind controlul tutunului.
Indică că lipsa textelor de avertisment de sănătate aplicate pe fiecare pachet unitar şi pe orice
ambalaj exterior al produselor din tutun aşa cum indică art. 15 şi 16 al Legii menționate.
Totodată afirmă asupra nerespectării de către reclamant a cerințelor prevăzute la art. 19 alin.
(3) al Legii indicate supra şi anume interzicerea specificării cantității de substanțe nocive pe
sau în interiorul pachetelor unitare sau nemijlocit pe produsele din tutun, inclusiv ca parte a
mărcii comerciale. Comunică reprezentantul pîrîtului că, la data de 09.12.2020, s-a efectuat
controlul fizic prealabil repetat pentru partida de marfa sus menționată unde s-a stabilit în
total 843 cutii de carton cu țigări aflate în compartimentul marfar, iar conform actelor de
însoțire sus menționate 851 cutii de carton cu țigări.
Totodată indică stabilirea lipsei declarațiilor sau certificatelor de conformitate eliberate
în baza rapoartelor de încercări ale laboratoarelor acreditate în modul stabilit privind calitatea
şi conformitatea tutunului fermentat şi ale produselor din tutun, fapt prevăzut la art. 9 alin.
(3) al Legii nr. 278/2007 din 14.12.2007 privind controlul tutunului. Lipsa textelor de
avertisment de sănătate aplicate pe fiecare pachet unitar şi pe orice ambalaj exterior al
produselor din tutun așa cum indică art. 15 şi 16 al Legii. Nerespectarea cerințelor prevăzute
la art. 19 alin. (3) al Legii şi anume interzicerea specificării cantității de substanțe nocive pe
sau în interiorul pachetelor unitare sau nemijlocit pe produsele din tutun, inclusive ca parte a
mărcii comerciale. Nerespectarea cerințelor privind marcarea pachetelor cu produse din tutun
ori conform art. 20 alin. (1) al Legii Toate pachetele unitare de produse din tutun se
marchează, prin metoda şi în locul stabilit de producător, prin indicarea numărului de serie al
lotului sau a echivalentului acestuia, astfel asigurându-se posibilitatea identificării locului şi a
datei fabricării, se marchează, prin metoda şi în locul stabilit de producător, cu mențiunea
„destinat comercializării pe teritoriul , cu specificarea denumirii țării pe teritoriul căreia
urmează a fi comercializat produsul din tutun. Indică că pentru produsele din tutun
comercializate pe teritoriul Republicii Moldova, pe pachetul unitar se va aplica mențiunea
„destinat comercializării pe teritoriul Republicii Moldova”.
În partea ce ține de declarația vamală nr. *****, reiterează că a fost întocmit actul de
control fizic nr. 263 care constată faptul că, în compartimentul marfar al unității de transport
se află un număr total de ***** cu țigări. Astfel indică că în rezultatul contrapunerii celor
constatate în urma efectuării controlului a rezultat (*****) şi (*****) reflectate în
documentele de însoțire Packing List f/n şi CMR nr. *****, a fost stabilită o diferență în plus
de 7 cutii de carton cu țigări. Remarcă reprezentantul pârâtului faptul că în conformitate cu
pct. 291 al Hotărârii Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal, declarația vamală se depune la
organele vamale fiind însoțită de acte care confirmă datele înscrise în declarație, dar
minimum de următoarele acte obligatorii: a) factura, b) documentele de transport, c) actele
permisive, necesare pentru acordarea liberului de vamă. Subsecvent indică că, conform pct. 1
lit. d) al Ordinului Serviciului Vamal nr.276-0 din 24.10.2002 cu privire la perfectarea
actelor vamale la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacțiile economice externe, la
vămuirea mărfurilor provenite din tranzacțiile economice externe, organele vamale vor
accepta spre perfectare declarațiile vamale cu condiția prezentării de către agenții economici
a următoarelor acte în original: d) licențe. Astfel afirmă că, în conformitate cu prevederile
art.32 alin.(1) al Legii nr.278 din 14.12.2007 privind controlul tutunului, importul, fabricarea
şi comercializarea angro a produselor din tutun, importul şi/sau prelucrarea industrială a
tutunului, comercializarea angro a tutunului fermentat se efectuează în bază de licență,
eliberată în conformitate cu prevederile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin
autorizare a activității de întreprinzător. Totodată, conform alin. (4) al aceluiași articol,
importul, fabricarea şi comercializarea angro a produselor din tutun se efectuează de către
agenții economici specializați, deținători de licență.
Prin urmare susține că, examinând declarațiile vamală de import depuse de către SRL
„AJIMABИC”, organul vamal a constatat că, conform deciziei Agenției Servicii Publice nr.
18 din 21.12.2020, licența prezentată la vămuirea mărfurilor conform declarațiilor vamale de
import nr.***** din 09.12.2020, nr.***** din 10.12.2020, nr.***** din 10.12.2020,
nr.***** din 13.12.2020, a fost retrasă. Declară că cu referire la argumentele expuse de către
reclamant în cererea sa de chemare în judecată şi anume asupra faptului că mărfurile au fost
introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova până la retragerea licenței cât şi faptul că
declarațiile vamale de import au fost depuse la fel până la retragerea licenței de către Agenția
Servicii Publice, pârâtul reiterează că, în speță aplicarea măsurilor de politică economică sunt
condiționate anume pentru acordarea regimului de import şi nu pentru introducerea
mărfurilor pe teritoriul vamal al statului sau depunerii declarațiilor de import, cu alte cuvinte
odată ce importul nu a fost realizat condiția imperativă de prezentare a licenței rămâne
valabilă.
Indică că, reieșind din circumstanțele expuse supra, organul vamal a fost în
imposibilitate de a valida declarațiile de import sus indicate atâta timp cât la data de
21.12.2021, de către Agenția Servicii Publice a republicii Moldova a fost emisă Decizia nr.
18 privind retragerea licenței SRL „AJIMABИC”, ceea ce de iure şi de facto indică asupra
imposibili realizării importurilor conform celor patru declarații vamale ce servesc drept
obiect al prezentului raport material litigios. Prin prisma art. 17 alin. (1) al Legii nr. 235 cu
privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător Monitorul Oficial
al R. Moldova, 126- 130/627, 11.08.2006 în sensul prezentei legi, suspendarea (limitarea)
activității de întreprinzător semnifică sistarea temporară a valabilității şi/sau retragerea
licenței/autorizației pentru activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea
continuării acestei activități la nivel de întreprindere sau de unitate funcțională autorizată a
acesteia.
În temeiul celor expuse reprezentantul Biroului Vamal Centru solicită respingerea
cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Competența jurisdicțională material-teritorială. Condițiile de admisibilitate.

Analizând substanța și natura actului administrativ contestat, precum și luând în
considerare localizarea sediului autorității publice care a desfășurat activitatea administrativă
contestată, în virtutea art. 191 alin. (1) și art. 196 din Codul administrativ se constată
competența materială și teritorială a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) în examinarea
acțiunii de contencios administrativ dedusă judecății.
De asemenea, exigențele legale cu privire la admisibilitatea acțiunii au fost respectate
de către reclamant, în special condițiile ce vizează termenul de înaintare a acțiunii în
contencios administrativ și procedurii prealabile reglementate de art. 162-169, 189, 208, 209
din Codul administrativ.

Aprecierea instanței de judecată.

Audiind explicațiile participanților prezenți la proces, analizând piesele dosarului prin
prisma art. 130 din Codul de procedură civilă în coraport cu normele legale incidente speței,
instanţa de judecată conchide că acțiunea dedusă judecății este parțial întemeiată și urmează
a fi admisă parţial, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 2 alin. (2) din Codul administrativ, anumite aspecte ce ţin de
activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin
norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această
reglementare este absolut necesară şi nu contravine principiilor prezentului cod.
În concordanță cu art. 22 din Codul administrativ, autoritățile publice şi instanțele de
judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul şi volumul
cercetărilor şi nu sunt legate nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de
reclamare a probelor. Faptele deja cunoscute autorităților publice sau instanțelor de judecată
competente, faptele general notorii şi faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu
necesită a fi probate, până la proba contrarie.
Conform art. 194 din Codul administrativ, în procedura în prima instanță, în procedura
de apel şi în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se
soluționează din oficiu probleme de fapt şi de drept. În procedura de examinare a cererilor de
recurs, hotărârile şi deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței
greșelilor procedurale şi aplicării corecte a dreptului material.
În acord cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169–171.
În consonanță cu art. 219 din Codul administrativ, instanța de judecată este obligată să
cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată
nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea
cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete şi pentru
depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării şi aprecierii stării de fapt. Instanța de
judecată indică asupra aspectelor de fapt şi de drept ale litigiului care nu au fost discutate de
participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă,
totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.
Instanța de judecată poate avea o discuție juridică cu participanții la proces sau poate da
în scris indicații cu privire la situația de drept a cauzei examinate.
Conform art. 206 alin. (1) lit. a) și b) Cod Administrativ, o acţiune în contencios
administrativ poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte a unui act administrativ
individual (acţiune în contestare), obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ
individual (acţiune în obligare).
Potrivit art. 225 alin. (1) și (2) Cod Administrativ instanţa de judecată nu este
competentă să se pronunţe asupra oportunităţii unui act administrativ.
(2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreţionar se
limitează la faptul dacă autoritatea publică:
a) şi-a exercitat dreptul discreţionar;
b) a luat în considerare toate faptele relevante;
c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar;
d) şi-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.
Respectiv scopul legislației administrative, potrivit art. 3 al Codului, constă inclusiv în
controlul judecătoresc asupra actului administrativ (decizia litigioasă) în vederea asigurării
respectării drepturilor şi libertăților prevăzute de lege şi ale persoanelor fizice şi juridice.
Potrivit art. 6 alin. (2) Cod Vamal, activitatea vamală se desfăşoară în conformitate cu
legislaţia care este în vigoare la data la care organul vamal a primit declaraţia vamală şi alte
documente, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. În cazul trecerii ilegale de mărfuri
şi mijloace de transport peste frontiera vamală, se aplică legislaţia vamală în vigoare la
momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamală.
Conform art.19 alin. (1) și (2) Cod Vamal, toate persoanele beneficiază de drepturi
egale pentru a introduce şi a scoate din Republica Moldova mărfuri şi mijloace de transport.
Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a introduce şi de a scoate din Republica Moldova
mărfuri şi mijloace de transport sau nu poate fi limitat în acest drept, cu excepţia cazurilor
prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea privind controlul tutunului nr.
278-XVI din 14.12.2007, importul, fabricarea şi comercializarea angro a produselor din
tutun, importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului, comercializarea angro a tutunului
fermentat se efectuează în bază de licenţă, eliberată în conformitate cu prevederile Legii
nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, cu condiţia
respectării:
a) parametrilor tehnologici şi/sau a cerinţelor specifice pentru fiecare gen de activitate
solicitat;
b) normelor de protecţie a muncii, antiincendiare şi sanitare.
În ședința de judecată s-a constatat că reclamantul SRL ”*****” la momentul
declarării mărfurilor în vamă conform declarațiilor vamale nr. ***** din 09.12.2020, nr.
***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020 era deținătorul
licenței nr. ***** nr. ***** din 14.08.2019 eliberată de către Agenția Servicii Publice
pentru genul de activitate „importul produselor de tutun”, licență valabilă până la data
de 14.02.2021 (f.d. 18).
Totodată potrivit pct. 291 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute
de Codul vamal al Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 1140 din 02.11.2005, declaraţia vamală se depune la organele vamale fiind
însoţită de acte care confirmă datele înscrise în declaraţie, dar minimum de următoarele acte
obligatorii:
a) factura;
b) documentele de transport;
 c) actele permisive, necesare pentru acordarea liberului de vamă
Astfel, la dosar sunt anexate declarațiile de import nr. ***** din 09.12.2020, nr. *****
din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020 depuse de reclamantul
SRL ”*****” la postul vamal intern Căușeni cu privire la perfectarea declarațiilor vamale,
regimul vamal solicitat, importul mărfurilor (f.d. 120, 101, 149, 137).
Potrivit actelor de control fizic vamal aferent declarațiilor vamale nominalizate,
colaboratorul vamal a constatat că potrivit Anexei la licența nr. ***** ***** din 14.08.2019
valabilă până la 14.02.2021, SRL ”*****” efectuează importul şi (sau) comercializarea doar
a produselor din tutun care au aplicate direct pe pachet timbre de acciză, însă conform
controlului fizic s-a stabilit că mărfurile declarate nu corespund documentelor de însoțire, nu
au fost respectate cerințele de ambalare și etichetare a produselor din tutun, nu au fost
respectate cerințele de trasabilitate iar pachetele unitare de produse din tutun nu sunt marcate
cu timbru de acciză (112, 130, 145, 157).
În conformitate cu prevederile art. 93 din Codul administrativ, fiecare participant
probează faptele pe care îşi întemeiază pretenția. Prin derogare de la prevederile alin. (1),
fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale. Reglementări suplimentare
sau derogatorii sunt admisibile doar în baza prevederilor legale.
Totodată potrivit art. 117 alin. (2) Cod de Procedură Civilă, în calitate de probe în
cauze civile se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor
persoane interesate în soluţionarea cauzei, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe
materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.
Astfel instanța reține că în contradicție cu norma indicată supra, pîrîtul Biroul Vamal
Centru nu a prezentat careva probe (foto, video) care ar dovedi cu certitudine lipsa marcării
în modul corespunzător cu timbru de acciz a produselor din tutun importate, sau că nu ar fi
fost respectate cerințele de ambalare și etichetare a produselor din tutun, or în contradicție cu
afirmațiile pîrîtului în acest sens, reclamantul SRL ”*****” în persoana reprezentantului său
în cadru ședințelor de judecată invocă că produsele importate corespund prevederilor legale
menționate în actele de control fizic vamal.
Respectiv, la data de 18.12.2020, SRL ”*****” s-a adresat cu cererea nr. 18/12 către
Biroul Vamal Centru, prin care a solicitat executarea vămuirii mărfurilor importate, conform
declarațiilor de import nr. ***** din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din
10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020 (f.d. 12-13).
Prin urmare, Biroul Vamal Centru la data de 28.12.2020 a emis răspunsul nr. 16755
prin care a indicat că, conform scrisorii nr.01/9266 din 21.12.2020 Agenția Servicii Publice a
retras Licența seria AMMI nr. ***** din 14.08.2019 eliberată SRL ”*****”, pentru genul de
activitate “importul produselor din tutun”. Astfel, mărfurile declarate la postul vamal
Căușeni, conform declarațiilor vamale nr. ***** din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020,
nr. ***** din 10.12.2020, și nr. ***** din 13.12.2020, urmează să fie plasate sub o altă
destinație vamală (f.d. 28).
Ulterior, prin decizia Agenției Servicii Publice nr. 18 din 21.12.2020 s-a dispus
retragerea Licenței seria AMMI nr. ***** din 14.08.2019 eliberată SRL ”*****” (f.d. 92).
În scopul soluționării cauzei, SRL ”*****” a înaintat către Serviciul Vamal al
Republicii Moldova cererile nr. 16/12 din 16.12.2020, nr. 23/12 din 23.12.2020 şi 6/2-01 din
06.2021 prin care a solicitat anularea răspunsului Biroului Vamal Centru şi executarea
vămuirii mărfurilor importate de către SRL ”*****” (f.d. 10-11, 14-15, 16-17).
 Prin răspunsul nr. ***** din 20.01.2021 emis de către Serviciul Vamal al
Republicii Moldova au fost respinse cererile reclamantului nr. 16/12 din 16.12.2020, nr.
18/12 din 18.12.2020, nr. 23/12 din 23.12.2020 şi 6/2-01 din 06.2021 ca fiind nefondate şi
neîntemeiate. Totodată se menționează că examinând declarațiile de import depuse de către
SRL ”*****”, organul vamal a constatat că, conform deciziei Agenției Servicii Publice nr.
18 din 21.12.2020, licența prezentată la vămuirea mărfurilor conform declarațiilor vamale de
import nr. ***** din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr.
***** din 13.12.2020, a fost retrasă (f.d. 6-7).
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea privind controlul tutunului nr.
278-XVI din 14.12.2007, importul, fabricarea şi comercializarea angro a produselor din
tutun, importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului, comercializarea angro a tutunului
fermentat se efectuează în bază de licenţă, eliberată în conformitate cu prevederile Legii
nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, cu condiţia
respectării:
a) parametrilor tehnologici şi/sau a cerinţelor specifice pentru fiecare gen de activitate
solicitat;
b) normelor de protecţie a muncii, antiincendiare şi sanitare.
Astfel instanța raportînd prevederile legale menționate supra la circumstanțele de fapt
și de drept stabilite, reiterează că la momentul declarării mărfurilor în vamă conform
declarațiilor vamale nr. ***** din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din
10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020 SRL ”*****” dispunea de licența nr. ***** nr.
***** din 14.08.2019 eliberată de către Agenția Servicii Publice pentru genul de
activitate „importul produselor de tutun”, licența susmenționată fiind valabilă până la
data de 14.02.2021, prin urmare reclamantul întrunea condiția imperativă prevăzută de
art.32 alin. (1) din Legea privind controlul tutunului nr. 278-XVI din 14.12.2007 de a
dispune de licență valabilă pentru importul produselor de tutun.

Legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat.

În conformitate cu art. 3 din Codul administrativ, legislaţia administrativă are drept
scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activităţii administrative şi a controlului
judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării drepturilor şi a libertăţilor
prevăzute de lege ale persoanelor fizice şi juridice, ţinându-se cont de interesul public şi de
regulile statului de drept.
În corespundere cu art. 6 din Codul administrativ, procedura administrativă este
activitatea autorităţilor publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea condiţiilor,
pregătirea şi emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condiţiilor,
pregătirea şi încheierea unui contract administrativ sau examinarea condiţiilor, pregătirea şi
întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică. Emiterea unui act administrativ
individual, încheierea unui contract administrativ sau întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică sunt părţi ale procedurii administrative.
În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ
individual este orice dispoziţie, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea
publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a
produce nemijlocit efecte juridice, prin naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor
juridice de drept public.
 Potrivit art. 11 din Codul administrativ, actele administrative individuale pot fi:
a) acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligaţii, sancţiuni, sarcini
sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în
parte, acordarea avantajului solicitat;
b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de
orice fel.
Destinatarul unui act administrativ individual este doar persoana către care actul
administrativ se îndreaptă. Terţii, ale căror drepturi sunt afectate de actul administrativ
individual, nu sunt destinatarii acestuia.
Un act administrativ de acordare periodică a prestaţiilor materiale sau băneşti este un
act administrativ individual prin care o astfel de prestaţie se acordă pentru un număr
determinat sau nedeterminat de perioade succesive.
În acord cu art. 16 din Codul administrativ, dreptul discreţionar al autorităţii publice
reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluţii posibile corespunzătoare
scopului legii atunci când aplică o dispoziţie legală. Exercitarea dreptului discreţionar nu
permite desfăşurarea unei activităţi administrative arbitrare.
Conform art. 21 din Codul administrativ, autorităţile publice şi instanţele de judecată
competente trebuie să acţioneze în conformitate cu legea şi alte acte normative. Exercitarea
atribuţiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate.
Autorităţile publice şi instanţele de judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării
drepturilor şi a libertăţilor persoanelor decât în cazurile şi în condiţiile expres stabilite de
lege.
În consonanță cu art. 30 din Codul administrativ, autorităţile publice nu pot întreprinde
măsuri cu efect retroactiv, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Autorităţile publice nu pot
întreprinde măsuri care să afecteze situaţiile juridice definitive sau drepturile dobândite,
decât în situaţii în care, în condiţiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru
interesul public.
În concordanță cu art. 31 din Codul administrativ, actele administrative individuale şi
operaţiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.
Potrivit art. 32 din Codul administrativ, procedura administrativă se structurează astfel
încât participanţii să poată înţelege fiecare etapă a procedurii. Dacă este necesară contribuţia
unui participant, acestuia i se comunică neîntîrziat, într-un limbaj clar şi uşor de înţeles,
acţiunile care trebuie întreprinse. În condiţiile legii, autorităţile publice trebuie să asigure
participarea neîngrădită la procedura administrativă a persoanelor interesate.
În conformitate cu art. 38 din Codul administrativ, înaintea fiecărei decizii judecătoreşti
pe fond, participanţilor la proces li se oferă posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere.
Audierea poate fi făcută verbal sau în scris. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei în
mod echitabil, în termen rezonabil, de către o instanţă de judecată independentă, imparţială şi
instituită prin lege. În acest scop, instanţa de judecată este obligată să dispună toate măsurile
permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a procesului.
În corespundere cu art. 94 din Codul administrativ, înainte de emiterea unui act
administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea unui act
administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele
şi circumstanţele relevante pentru actul ce urmează a fi emis. Audierea poate fi făcută verbal
sau în scris.
 Potrivit art. 118 din Codul administrativ, motivarea este operaţiunea administrativă prin
care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În
motivare se indică temeiurile esenţiale de drept şi de fapt pe care le-a luat în considerare
autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreţionare trebuie să poată
fi recunoscute şi punctele de vedere din care autoritatea publică a reieşit la exercitarea
dreptului discreţionar. Motivarea trebuie să se refere şi la argumentele expuse în cadrul
audierii.
Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde:
a) motivarea în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv
formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul;
b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de
exercitare a dreptului discreţionar, dacă este cazul;
c) în cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii
administrative care a stat la baza emiterii actului: investigaţii, probe, audieri, opinii ale
participanţilor contrare conţinutului final al actului etc.
Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ
individual şi condiţionează legalitatea acestuia.
Motivarea nu este obligatorie în cazul în care:
a) autoritatea publică admite o petiţie în totalitate fără ca prin decizia de soluţionare a ei
să fie afectate drepturile sau interesele legitime ale altor persoane;
b) acest lucru este prevăzut expres de lege; sau
c) autoritatea publică emite acte administrative individuale de acelaşi fel întrun număr
mai mare sau automatizat şi, conform circumstanţelor de fapt ale cazului în parte, nu se cere
o motivare.
În acord cu art. 120 din Codul administrativ, un act administrativ individual emis sau
confirmat în scris trebuie să cuprindă:
a) numele/denumirea autorităţii publice care a emis actul administrativ;
b) numele colaboratorului autorităţii publice care a emis actul administrativ;
c) numele destinatarului actului administrativ;
d) data la care a fost emis actul administrativ;
e) decizia luată (partea dispozitivă a actului administrativ);
f) motivarea deciziei luate, inclusiv indicarea actelor normative pentru a căror punere în
aplicare se emite actul administrativ;
g) decizia cu privire la cheltuieli;
h) informaţia cu privire la exercitarea căilor de atac;
i) semnătura colaboratorului autorităţii publice care a emis actul administrativ.
Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b) şi i), în cazul unui act administrativ
individual scris emis în mod automatizat, pot lipsi datele despre nume şi semnătură. Pentru
indicarea conţinutului pot fi utilizate semne-cheie dacă, în baza explicaţiilor făcute în acest
sens, persoana căreia îi este destinat actul administrativ sau care este afectată de acesta poate
recunoaşte clar conţinutul actului administrativ.
În conformitate cu art. 132 din Codul administrativ, prin emiterea unui act
administrativ individual se înţelege atât emiterea lui de către prim-ministru şi autorităţile
publice cu conducere unipersonală, cât şi adoptarea lui de către Guvern şi autorităţile publice
cu conducere colegială. Conducerea colegială a unei autorităţi publice adoptă decizii prin
vot.
Conform art. 137 din Codul administrativ, în exercitarea dreptului discreţionar atribuit,
autorităţile publice trebuie să acţioneze cu bună-credinţă în limitele legal stabilite şi cu
respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul. Dacă autoritatea publică poate
decide discreţionar şi doar una din mai multe consecinţe juridice este legală, atunci dreptul
discreţionar al autorităţii publice se reduce la alegerea consecinţei juridice/soluţiei legale.
Stările de fapt identice în esenţă se tratează identic. O tratare neidentică a două stări de fapt
identice se admite numai dacă există un motiv obiectiv. Dacă într-un caz autoritatea publică
şi-a exercitat dreptul discreţionar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea este
obligată să îşi exercite dreptul discreţionar în acelaşi mod. Această regulă nu se aplică dacă
autoritatea publică intenţionează să îşi schimbe în viitor practica de exercitare a dreptului
discreţionar în cazuri similare.
În continuare, se va releva că activitatea administrativă/procedura administrativă
impune o serie de rigori care trebuie urmate și respectate necondiționat de autoritățile publice
pentru ca produsul materializat în urma acestei activități să nu sufere de vicii și deficiențe
juridice, pasibile să determine nulitatea sau anularea lui.
În acest sens, verificând acțiunile/inacțiunile Biroului Vamal Centru în special cu
referire la răspunsul nr. 16755 din 28.12.2020 sub aspectul corespunderii cu exigențele
instituite de Codul administrativ, instanța constată următoarele:
- actul a fost adoptat cu încălcarea dreptului de a fi audiat, precum și în lipsa motivării;
- actul a fost adoptat cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice sub
aspectul întrunirii de către reclamant a condiției de art. 32 alin. (1) din Legea privind
controlul tutunului nr. 278-XVI din 14.12.2007 și anume dispunea de către SRL ”*****” a
licenței nr. ***** nr. ***** din 14.08.2019 eliberată de către Agenția Servicii Publice
pentru genul de activitate „importul produselor de tutun”;
- conținutul actului contravine circumstanțelor de fapt stabilite, a actelor de control
fizic vamal, anexate la materialele cauzei și a poziției Biroului Vamal Centru din cadrul
ședinței de judecată.
- în actul administrativ adoptat (acțiunena/inacțiunea Biroului Vamal Centru cu privire
la vămuirea mărfurilor conform declarațiilor vamale indicate supra) a fost adoptat cu
încălcarea termenului legal.
Dezvoltând unele aspecte din cele specificate mai sus, instanța reține că potrivit art.
199 alin. (1) din Codul Vamal, verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul
mărfurilor şi mijloacelor de transport le efectuează organul vamal în cel mult 5 zile
calendaristice din momentul primirii declaraţiei, a documentelor şi informaţiilor necesare
controlului vamal, iar verificările privind mărfurile indicate la art.138 – în cel mult 3 zile
calendaristice.
Prin urmare, instanța atestă că în contradicție cu norma indicată supra, pîrîtul Biroul
Vamal Centru, urma să efecueze verificarea declaraţiilor vamale nr. ***** din 09.12.2020,
nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020, a
documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în cel mult 5 zile
calendaristice, adică pînă la data limită impusă de lege de: 14.12.2020, 15.12.2020 și
respectiv 18.12.2020, perioadă în care licența eliberată de către Agenția Servicii Publice
în beneficiul SRL ”*****” nr. ***** nr. ***** din 14.08.2019 pentru genul de
activitate „importul produselor de tutun” era valabilă, pe cînd Biroul Vamal Centru a
emis abia la 28.12.2020 răspunsul nr. 16755 precum că mărfurile (produsele de tutun)
declarate potrivit declarațiilor vamale menționate anterior, urmează să fie plasate sub o altă
destinație vamală, (dată la care licența respectivă era deja retrasă conform deciziei Agenției
Servicii Publice nr. 18 din 21.12.2020).
Totodată, în susținerea poziției sale, instanța reține că conținutul răspunsul Biroului
Vamal Centru nr. 16755 din 28.12.2020 din care rezultă că mărfurile (produsele de
tutun), urmează să fie plasate sub o altă destinație vamală, vine în contradicție cu
circumstanțele de fapt și de drept stabilite pe parcursul procesului, precum și în contradicție
cu actele de control fizic vamal, anexate la materialele cauzei (f.d. 112, 130, 145, 157) din
care rezultă apriori necorespunderea mărfurilor declarate cu documentele de însoțire,
precum și nerespectarea cerințelor de ambalare și etichetare a produselor de tutun importate,
or în situația în care asemenea încălcări ar fi fost probate de către pîrît, nici nu poate fi
admisă plasarea acestor mărfuri sub o altă destinație vamală, așa cum rezultă din
răspunsul Biroului Vamal Centru nr. 16755 din 28.12.2020.
În asemenea circumstanțe, instanța conchide că dreptul SRL ”*****” la vămuirea
mărfurilor importate conform declarațiilor vamale nr. ***** din 09.12.2020, nr. ***** din
10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020 și nr. ***** din 13.12.2020, în termenul legal reflectat
supra de către instanța de judecată, a născut cel puțin, o speranță legitimă în realizarea
drepturilor vamale, însă această speranță legitimă a fost știrbită de autoritățile statale,
veriga cărui lanț este și Agenția Servicii Publice.
În premieră, în hotărârea Pine Valley Developments şi alţii contra Irlandei din 29
noiembrie 1991, Curtea Europeană a făcut referire la speranţa legitimă a reclamanților de a
pune în practică planul lor de amenajare a unui teren ca element al dreptului de proprietate.
În aceeaşi cauză, Curtea a arătat că reclamanții se întemeiau pe un asemenea act într-un mod
rezonabil justificat, ceea ce le conferea o bază juridică solidă şi o incidenţă asupra drepturilor
de proprietate. În acest stadiu al jurisprudenţei Curţii, noţiunea de speranţă legitimă era
formulată în termeni foarte generali, nefiind încă clarificate condiţiile ce se cer a fi
îndeplinite pentru ca un reclamant să poată pretinde că deţine speranţa legitimă de a obţine
un bun. Mai mult decât atât, în unele speţe relativ timpurii ale jurisprudenţei CEDO, deşi
instanţele interne conchiseseră că nu existase practic niciun drept în proprietatea
reclamantului, Curtea a constatat violarea articolului 1 al Protocolului 1 pe baza existenţei
unui „interes patrimonial”. Tot în jurisprudenţa timpurie într-o speţă s-a arătat că reclamantul
care încheiase cu autorităţile locale un contract pe o perioadă de 22 de ani cu plata unei rente
funciare şi cu garanţia reînnoirii contractului la expirarea acestuia, pe baza căruia ridicase
mai multe construcţii, beneficia cel puţin de speranţa legitimă de a exercita opţiunea de a
reînnoi contractul, acest element fiind prevăzut ca un corolar al drepturilor de proprietate pe
care el le deţinea, deşi nu beneficia de niciun drept care putea fi calificat ca un drept de
proprietate.
Jurisprudenţa decisivă în reglementarea noţiunii de speranţă legitimă de a obţine un bun
a intervenit abia prin cauza Kopecky contra Slovaciei din 07 ianuarie 2003. Prin această
hotărâre, Curtea a arătat că deşi articolul 1 al Protocolului 1 trebuie să vizeze un drept de
proprietate actual, cât timp Convenţia nu garantează dreptul de a obţine proprietatea unui
bun, prin excepţie Convenţia garantează speranţa legitimă de a obţine un bun ori o creanţă
certă cu valoare patrimonială. Hotărârea menţionată a fost atât o hotărâre de clarificare a
acestei noţiuni cât şi o hotărâre de sinteză, în sensul că spre deosebire de cauzele anterioare
unde reclamanţii nu îndeplineau condiţiile necesare pentru restituire, nu se poate spune că
aceştia aveau un drept de proprietate mai puţin important ca efect al consecinţelor pe care le-
au suportat datorită faptului că s-au întemeiat pe acte juridice, adică consfinţeşte necesitatea
existenţei unei baze în dreptul intern, acesta reprezentând criteriul decisiv pentru constatarea
existenţei unei speranţe legitime. Prin hotărâre s-a restrâns raza de aplicare a articolului 1 al
Protocolului 1, dându-se autorităţilor naţionale o largă marjă de a aprecia din perspectiva
dreptului intern care justifică o speranţă legitimă de a obţine un bun.
În accepțiunea jurisprudenţei prezentate mai sus, instanța conchide că speranţa
legitimă de a obţine un bun, în situația dedusă spre examinare exprimă dreptul
reclamantului SRL ”*****” de a importa mărfurile potrivit declarațiilor vamale
conform genului de activitate indicat în licența valabilă la momentul vămuirii,
reprezintă o extindere a aplicării articolului 1 al Protocolului 1 şi asupra unor bunuri
care nu se află încă în patrimoniul reclamantului, dar acesta având un drept de a
obţine proprietatea asupra lor recunoscut de legislaţia statului.
Prin urmare instanța consideră necesar a obliga Biroul Vamal Centru de a emite
acte administrative individuale cu privire la vămuirea mărfurilor importate de SRL ”*****”
conform declarațiilor vamale nr. ***** din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. *****
din 10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020, conform legii, adică cu condiția achitării de
către SRL ”*****” a tuturor drepturilor de import, corespunzător mărfurilor
declarate.
În rezultat, analizînd deficiențele admise pe parcursul procedurii administrative din
partea Biroului Vamal Centru, instanța conchide că unica modalitate de remediere a
drepturilor reclamantului SRL ”*****” în situația dedusă spre examinare, este anularea
răspunsului Biroului Vamal Centru nr. 16755 din 28.12.2020, cu obligarea Biroului
Vamal Centru de a emite acte administrative individuale cu privire la vămuirea
mărfurilor importate de SRL ”*****” conform declarațiilor vamale nr. ***** din
09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020,
în corespundere cu prevederile legale.
Referitor la pretențiile față de Serviciul Vamal, acestea urmează a fi respinse ca
neîntemeiate din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) și (3) al Legii cu privire la Serviciul
Vamal nr. 302 din 21.12.2017, din Serviciul Vamal fac parte:
a) aparatul central;
b) birourile vamale, ca subdiviziuni teritoriale cu personalitate juridică, aflate în
subordinea aparatului central,
c) posturile vamale, ca subdiviziuni teritoriale fără personalitate juridică, aflate în
subordinea birourilor vamale.
Aparatul central al Serviciului Vamal şi birourile vamale sînt persoane juridice de drept
public, care dispun de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de conturi
trezoreriale şi sînt finanţate de la bugetul de stat.
Totodată conform anexei nr. 3 al Ordinului nr. 338-O din 19.08.2017, postul vamal
Căușeni 1, se află în subordinea Biroului Vamal Centru, care activează în calitate de
persoană juridică cu statut aparte de aparatul central și emite acte administrative individuale,
prin urmare activitatea administrativă contestată de către reclamant a fost realizată de către
Biroul Vamal Centru și nu de către Serviciul Vamal.
conform art. art. 224, 225 din Codul Administrativ nr. 116 din 19.07.2018 (în vigoare
din 01.04.2019), instanţa de judecată,

h o t ă r ă ş t e:

Cererea de chemare în judecată depusă de către SRL ”*****” împotriva Serviciului

Vamal și Biroului Vamal Centru privind constatarea netemeiniciei refuzului vămuirii
mărfurilor, obligarea vămuirii mărfurilor importate conform declarațiilor vamale nr. *****
din 09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din
13.12.2020, se admite parțial.
Se constată netemeinicia răspunsului Biroului Vamal Centru nr. 16755 din 28.12.2020.
Se obligă Biroul Vamal Centru de a emite acte administrative individuale cu privire la
vămuirea mărfurilor importate de SRL ”*****” conform declarațiilor vamale nr. ***** din
09.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 10.12.2020, nr. ***** din 13.12.2020,
conform legii.
În rest pretențiile față de Serviciul Vamal se resping ca fiind neîntemeiate.
Hotărîrea poate fi contestată cu apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile de
la pronunțarea dispozitivului, prin intermediul Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

Preşedintele şedinţei,
Judecătorul Cazacu Grigorii