Prima instanță: Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni (Judecător: V.

Olărescu)
Dosarul: nr.*****

DECIZIE
16 februarie 2021 mun.
Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții de Apel Chișinău
Instanța compusă din:
Președintele ședinței, judecătorul Panov Ana
Judecătorii Sîrbu Victoria și Țurcan Ion
Grefier Lungu Eduard

examinând în ședință publică cererea de apel declarată de ***** împotriva

hotărârii Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 11 martie 2020, emisă în cauza
civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ***** către *****, intervenient
accesoriu, ***** privind recunoașterea încălcării drepturilor consumatorului,
repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:
La data de 04 iunie 2018, ***** s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
către *****, intervenient accesoriu, ***** prin care a solicitat:
- constatarea încălcării drepturilor consumatorului ***** de către *****,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 1400 lei cu
titlu de prejudiciu material,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 3000 lei ci
titlu de prejudiciu moral,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 500 lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 350 lei cu
titlu de cheltuieli de transport.
În motivarea acțiunii a indicat că la data de 10 noiembrie 2012 a procurat de
la pârâta ***** o baterie de acumulatoare care a funcționat timp de 4 ani, iar la
data de 19 octombrie 2016, reclamantul ***** a procurat de la pârâtul ***** o altă
baterie de acumulatoare de tip *****, cu certificat și termen de garanție de 18 luni.
Menționează că bateria procurată la data de 19 octombrie 2016 a fost
exploatată și a funcționat doar până la 09 martie 2018, dată la care a ieșit din
funcție.
Dat fiind că bateria de acumulatoare de tip ***** a ieșit din funcțiune în
interiorul termenului de garanție, s-a adresat la ***** cu cerere de a-i fi înlocuită
gratuit sau restituită contravaloarea bateriei acumulatoare.
Susține că bateria a fost recepționată de ***** în stare curată, fără deteriorări
mecanice, termice, chimice ale capacului corpusului și clamelor, fiind verificată de
reprezentantul vânzătorului la următorii parametri funcționali: presiunea bateriei cu
și fără suprasolicitare, curent de pornire la rece, tensiunea pe generator, consumul
de curent cu motorul oprit și careva deficiențe la acest capitol nefiind depistate, în
acest sens fiind întocmit actul de primire nr.8518 din 21 martie 2018.
Ulterior, de către reprezentantul *****, i-a fost prezentată concluzia
specialistului nr.132 din 04 aprilie 2017 în baza căreia verbal i s-a refuzat în
satisfacerea revendicărilor înaintate, fără prezentarea unui refuz în scris.
Nefiind de acord cu refuzul pârâtei, la data de 19 aprilie 2018, reclamantul
***** s-a adresat cu o reclamație către ***** prin care a solicitat verificarea și
constatarea încălcării dreptului său de consumator.
Potrivit răspunsului nr.27/05-1557 din 14 mai 2018, ***** a recomandat
reclamantului să se adreseze în instanța de judecată în vederea apărării drepturilor
sale de consumator.
Notează că deoarece avea intenția de a se adresa în instanța de judecată, a
solicitat ***** să-i restituie acumulatorul, instrucțiunea de exploatare a bateriei
acumulatoare și bonul de plată ce confirmă suma achitată la procurarea
acumulatorului predate vânzătorului, însă a primit refuz.
Astfel, drept dovadă de procurare a bateriei de acumulatoare de tip ”Win
Max” seria BA-6770223 reclamantul prezintă actul de primire nr.8518 din 21
martie 2018 eliberat de pârâtă.
Relatează că la cererea *****, de către specialistul ***** S.R.L. a fost
efectuată expertiza extrajudiciară cu privire la motivul ieșirii din funcție a bateriei
nominalizate.
Menționează că nu este de acord cu concluzia specialistului sus indicată
deoarece este una îndoielnică, superficială, neîntemeiată și neargumentată, care se
bazează doar pe presupuneri.
Susține că specialistul la efectuarea expertizei extrajudiciare nu s-a bazat pe
instrucțiunea de instalare, utilizare, regulile de păstrare, prevăzute de documentația
de însoțire a bateriei acumulatoare, nu a indicat la concret care reguli din
”Instrucțiunea pentru exploatarea BA” au fost încălcate de consumator.
Consideră eronată concluzia specialistului precum că bateria a ieșit din funcție
din cauza încălcării regulilor de exploatare și deservire, în cazul în care bateria era
de tip închis și reclamantul nu a avut posibilitatea să intervină, să o deservească sau
să controleze nivelul și densitatea electrolitului din BA.
Afirmă că a respectat întru totul instrucțiunea de instalare, utilizare, regulile
de păstrare, prevăzute în documentația de însoțire a bateriei acumulatoare, iar
vânzătorul nu a dovedit vina consumatorului în ceea ce privește deficiențele
apărute la produsul vândut, caz în care concluzia specialistului nr.132 din 04
aprilie 2017 nu poate fi reținută cu titlu de probă în vederea respingerea
revendicărilor consumatorului.
Relevă că deoarece i-a fost refuzată înlocuirea gratuită sau restituirea
contravalorii produsului defectat, la data de 18 aprilie 2018 a cumpărat de la alt
vânzător o baterie de acumulatoare nouă, suportând cheltuieli în sumă de 1400 lei,
fapt ce se confirmă de cardul de garanție și bonul de plată a cumpărăturii anexate la
cererea de chemare în judecată, astfel că prin încălcarea drepturilor de consumator
reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă de 1400 lei.
Menționează că prin acțiunile pârâtei i-a fost cauzat și un prejudiciu moral în
sumă de 3000 lei, or fiind de vârstă înaintată de la data de 09 martie 2018 până la
data de 18 aprilie 2018 a fost lipsit de posibilitatea de a se folosi de automobil,
fiind nevoit să se folosească de serviciile de taxi, să suporte incomodități și
cheltuieli suplimentare, fapt care l-a afectat emoțional.
Locuind în or. Ialoveni a fost nevoit să se deplaseze de 4 ori la sediul
pârâtului în or. Chișinău, de 2 ori la *****, de 3 ori la IP Botanica, suportând
cheltuieli de transport în sumă de 350 lei.
În temeiul art.94, 96 CPC, reclamantul solicită încasarea din contul pârâtei a
cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 500 lei, confirmate prin bonul de
plată.
Solicită reclamantul:
- constatarea încălcării drepturilor consumatorului ***** de către *****,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 1400 lei cu
titlu de prejudiciu material,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 3000 lei ci
titlu de prejudiciu moral,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 500 lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 350 lei cu
titlu de cheltuieli de transport.
Prin hotărârea Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 11 martie 2020,
acțiunea a fost respinsă.
La data de 27 mai 2020, ***** a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei
Hâncești, sediul Ialoveni din 11 martie 2020, solicitând casarea acesteia, cu
emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea cererii de apel a reiterat motivele invocate în cererea de chemare
în judecată, suplimentar a indicat că nu este de acord cu hotărârea instanței de
fond, dat fiind emisă în rezultatul aprecierii superficiale și incomplete a
circumstanțelor de fapt și drept relevante soluționării juste a cauzei, motiv pentru
care o consideră pasibilă de a fi casată.
 Apelantul, *****, în ședința instanței de apel nu s-a prezentat din motive
necunoscute, deși a fost citat legal despre locul, data și ora examinării cauzei, din
care considerente, în temeiul art.379 alin.(2) CPC, Colegiul a dispus examinarea
cauzei în absența acestuia.
Intimata, ***** în ședința instanței de apel nu s-a prezentat din motive
necunoscute, deși a fost citată legal despre locul, data și ora examinării cauzei, din
care considerente, în temeiul art.379 alin.(2) CPC, Colegiul a dispus examinarea
cauzei în absența acesteia.
Intervenientul accesoriu, *****, în ședința instanței de apel nu s-a prezentat
din motive necunoscute, deși a fost citată legal despre locul, data și ora examinării
cauzei, din care considerente, în temeiul art.379 alin.(2) CPC, Colegiul a dispus
examinarea cauzei în absența acesteia.
Studiind cererea de apel în cumul cu materialele cauzei, Colegiul consideră
necesar de a admite apelul declarat de *****, a casa hotărârea instanței de fond, cu
emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii, din următoarele
considerente.
În conformitate cu prevederile art.385 lit. c) CPC, instanța de apel după ce
judecă apelul este în drept să admită apelul și să caseze integral sau parțial
hotărârea primei instanțe, emițând o nouă hotărâre.
Conform prevederilor art.118 alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să
dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor
sale dacă legea nu dispune altfel.
În corespundere cu art.117 alin.(1) CPC, probe în cauze civile sânt elementele
de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea
circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor
circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.130 alin.(1) CPC, instanța judecătorească apreciază
probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multe aspectuală,
completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și
interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
În temeiul art.240 alin.(1) CPC, la deliberarea hotărârii, instanța
judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță1
pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului
juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii.
Articolul art.373 alin.(1), (2), (5) CPC statuează că instanța de apel verifică,
în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt
și aplicarea legii în primă instanță.
În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile
juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost
stabilite, dar care au importantă pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din
dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la
proces. Instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea
hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul
ei. Concomitent, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Astfel, prevederile legale enunțate în mod expres obligă instanța de apel să
verifice circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite și este obligată să verifice legalitatea
hotărârii în întregul ei și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În conformitate cu prevederile art.5 CPC, orice persoană interesată este în
drept să se adreseze în instanța de judecată în modul stabilit de lege, pentru a-și
apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime.
Potrivit art.8 alin.(1) din Cod civil, drepturile și obligațiile civile apar în
temeiul legii, precum și în baza actelor persoanelor fizice și juridice care, deși nu
sânt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi și obligații civile, pornind de la
principiile generale și de la sensul legislației civile.
Cauzarea de prejudicii unei persoanei constituie un alt temei pentru apariția
drepturilor și obligațiilor civile, iar ca rezultat al cauzării de prejudicii apare
obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat, precum și dreptul creditorului
de a cere repararea lui.
Aceste obligații extra-contractuale sunt reglementate la Capitolul XXXIV,
care stabilește condițiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii,
subiecții care răspund pentru prejudiciile cauzate, precum și ordinea de repararea a
prejudiciului cauzat vieții și sănătății persoanelor, compensarea pagubei morale.
În conformitate cu art.9 alin.(1) și (2) Cod civil, persoanele fizice și juridice
participante la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își
execute obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea
publică și cu bunele moravuri. Buna-credință se prezumă până la proba contrară.
Potrivit prevederilor art.10 alin.(1) Cod civil statuează că apărarea drepturilor
civile încălcate se face pe cale judiciară.
Astfel, drepturile civile sunt susceptibile de apărare judiciară independent de
faptul dacă sunt sau nu prevăzute expres în Codul civil sau alte legi, or, instanța de
judecată apără nu numai drepturile, dar și interesele legitime, atât cele încălcate,
cât și cele contestate, apărarea judiciară fiind o formă de apărare preponderentă,
dar nu exclusivă de apărare.
Conform dispozițiilor art.11 apărarea dreptului civil se face prin:
- recunoașterea dreptului;
- restabilirea situației anterioare încălcării dreptului și suprimarea acțiunilor
prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;
 - recunoașterea nulității actului juridic;
- declararea nulității actului emis de o autoritate publică;
- impunerea la executarea obligației în natură;
- autoapărare;
- repararea prejudiciilor;
- încasarea clauzei penale;
- repararea prejudiciului moral;
- desființarea sau modificarea raportului juridic;
- neaplicarea de către instanța de judecată a actului ce contravine legii emis de
o autoritate publica;
- alte căi prevăzute de lege.
Repararea prejudiciilor reprezintă acea metodă de apărare a drepturilor civile
încălcate, care dă posibilitate persoanei drepturile căreia au fost lezate să ceară
repararea integrală acestora (art.14).
O metodă specifică de apărare a drepturilor civile constituie desființarea sau
modificarea raportului juridic. În temeiul acestei metode de apărare a dreptului
încălcat, titularul dreptului este îndreptățit să solicite de la contra agentul său
desființarea sau modificarea raportului juridic. De exemplu, această metodă de
apărare a dreptului încălcat este aplicabilă și în relațiile dintre consumatori și
vânzători.
Art.1 din Legea privind protecția consumatorilor nr.105 din 13 martie 2003
privind protecția consumatorilor, definește următoarele noțiuni:
consumator - orice persoană fizică ce intenționează să comande sau să
procure ori care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru necesități
nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;,
vânzător - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de
întreprinzător, care desfășoară activitate comercială în relațiile cu consumatorii,
durată de funcționare - perioadă de timp, stabilită de către producător
(agentul economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru
produsele de folosință îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decât cele
pentru care a fost stabilit termen de valabilitate, trebuie să-și mențină
caracteristicile funcționale cu condiția respectării regulilor de transport,
manipulare, depozitare, păstrare, exploatare și consum; perioadă de timp, prescrisă
sau declarată, care curge de la data achiziționării produsului, serviciului și în
cadrul căreia produsul, serviciul trebuie să-și păstreze caracteristicile prescrise sau
declarate, iar producătorul, vânzătorul, prestatorul își asumă responsabilitatea
remedierii sau înlocuirii pe cheltuiala sa a produsului, serviciului
necorespunzător dacă deficiențele nu sânt imputabile consumatorului.
garanție - orice angajament asumat de vânzător, prestator sau producător față
de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de a restitui prețul plătit,
de a repara sau de a înlocui produsul cumpărat, serviciul prestat, ori de a se ocupa
de produse, servicii în orice mod, dacă acestea nu corespund condițiilor enunțate în
declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă.
În conformitate cu art.9 lit. i) al aceleiași Legi, vânzătorul este obligat să
răspundă pentru prejudiciul cauzat de produsul necorespunzător, pe toată
durata de funcționare sau a termenului de valabilitate/până la data de minimă
durabilitate sau data durabilității minimale/data-limită de consum stabilite, cu
condiția respectării de către consumator a regulilor de transport, depozitare,
păstrare, utilizare și consum,
Potrivit art.12 al Legii privind protecția consumatorilor 105-XV din 13 martie
2003, consumatorul are la dispoziție o serie de drepturi, pe care le poate valorifica,
la alegerea sa, în cazul în care depistează careva defecțiuni ale produselor
procurate, în decursul termenului de garanție sau de valabilitate, să le fie substituite
cu alte produse.
Printre aceste drepturi se enumere și dreptul consumatorului de a cere
remedierea sau înlocuirea gratuită a produsului sau rezilierea contractului și
restituirea prețului.
În corespundere cu art.16 lit. d) din Legea privind protecția consumatorului
nr.105-XV din 13 martie 2003, consumatorul la încheierea contractelor are
dreptul de a fi despăgubit pentru daunele cauzate de produsele, serviciile care nu
corespund cerințelor prescrise sau declarate ori clauzelor contractuale.
Potrivit art.18 alin.(1)-(2), (7) din Legea nr.105 din 13.03.2003 cu privire la
protecția consumatorului, vânzătorul este răspunzător față de consumator pentru
orice neconformitate existentă la momentul când a fost livrat produsul.
În cazul unei neconformități, consumatorul are dreptul de a solicita
vânzătorului să i se aducă produsul la conformitate gratuit, prin reparare sau
înlocuire, conform alin. (3)–(12), ori să beneficieze de reducerea corespunzătoare
a prețului sau restituirea contravalorii pentru acest produs prin rezoluțiunea
contractului, în condițiile alin.(14)–(16) și (20).
Orice reparație sau înlocuire a produselor este făcută în cadrul unei perioade
de timp rezonabile, stabilite de comun acord, în scris, între vânzător și consumator,
fără nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luându-se în considerare
natura produsului și scopul pentru care consumatorul a solicitat produsul. Perioada
de timp stabilită nu poate depăși 14 zile calendaristice de la data la care
consumatorul a adus la cunoștință vânzătorului neconformitatea produsului și l-a
predat vânzătorului […]. Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul
consumatorului și este stipulat în contract.
În temeiul art.18 alin.(10)-(11) din Legea nr.105 din 13.03.2003, în cazul în
care consumatorul a solicitat înlocuirea de către vânzător a produsului cu
neconformitate cu un produs similar de alt model se recalculează prețul de
cumpărare, iar în cazul în care la momentul adresării consumatorului agentul
economic nu dispune de un produs similar cu cel returnat, consumatorul este în
drept să ceară restituirea contravalorii produsului, iar vânzătorul este obligat să
primească produsul respectiv și să restituie suma plătită.
Potrivit art.181 alin.(1)-(2) din Legea nr.105 din 13.03.2003, în cazul
serviciilor, remedierea gratuită a deficiențelor apărute care nu sânt imputabile
consumatorului, înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare a prețului sau
restituirea contravalorii se aplică la constatarea deficiențelor în timpul prestării sau
recepționării serviciului ori în cadrul termenului de garanție și se face
necondiționat de către prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de
la data înaintării reclamației de către consumator sau în termenul stabilit în
contract.
Prestatorul asigură toate operațiunile și suportă toate cheltuielile necesare
pentru remedierea deficiențelor constatate la serviciile prestate, înlocuirea
produselor utilizate în cadrul serviciilor respective, inclusiv transportul,
manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea și ambalarea
acestora, sau pentru restituirea contravalorii serviciilor necorespunzătoare în cadrul
termenului de garanție.
Conform art.185 alin.(1)-(5) din Legea nr.105 din 13.03.2003, în perioada
termenului de garanție, consumatorii depun reclamațiile referitoare la produsele
necorespunzătoare inițial vânzătorului sau prestatorului.
Odată cu depunerea reclamației, consumatorul prezintă o copie de pe bonul de
casă sau o copie de pe alt document care confirmă efectuarea cumpărăturii
(inclusiv certificatul de garanție).
Dacă vânzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamația consumatorului
conform prevederilor art.18 alin.(2) și art.181 alin.(1), ei sânt obligați să
dovedească vina consumatorului în ceea ce privește deficiențele apărute la
produsul vândut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terță parte
competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legea, într-un termen de cel
mult 14 zile calendaristice de la data depunerii reclamației de către consumator.
În caz contrar, ei sânt obligați să îndeplinească cerințele prevăzute la art.18 alin.(2)
și art. 181alin. (1) conform opțiunii consumatorului.
În cazul refuzului de a satisface reclamația consumatorului prin repararea sau
înlocuirea gratuită, reducerea corespunzătoare a prețului sau restituirea
contravalorii pentru produsul neconform sau serviciul prestat neconform,
vânzătorul, prestatorul prezintă acestuia refuzul în scris. Neprezentarea refuzului în
termenul stabilit la alin. (3) se consideră refuz tacit.
În cazul în care consumatorul nu este de acord cu rezultatele examinării
reclamației sau în cazul refuzului de a satisface reclamația, consumatorul are
dreptul să se adreseze organelor abilitate cu funcții de protecție a consumatorilor
sau, conform procedurii civile, în instanța de judecată, anexând la petiție copia de
pe răspunsul vânzătorului sau, în cazul refuzului tacit, documentele care confirmă
depunerea reclamației în adresa vânzătorului.
Conform art.20 alin.(1), (3)-(6) din Legea privind protecția consumatorului,
consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de
produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în
relații contractuale cu vânzătorul, prestatorul.
Prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vânzător, prestator dacă a fost
cauzat pe parcursul:
a) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabilește acest
termen;
b) duratei de funcționare la produsele de folosință îndelungată,
c) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de
valabilitate sau duratei de funcționare.
Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vânzător,
prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum și de
alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanța judecătorească.
Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material
cauzat consumatorului.
Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă
dovada prejudiciului.
Conform art.1416 alin.(2) din Codul civil, instanța de judecată adoptând
hotărâre cu privire la reparația prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la
dispoziție un bun de același gen și de aceeași calitate, să repare bunul pe care l-a
deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.
În conformitate cu art.1422 alin.(1) din Codul civil, în cazul în care persoanei
i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează
la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de
legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la
reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.
Articolul 1423 alin.(1) și (2) din Codul civil prevăd că mărimea compensației
pentru prejudiciu moral se determină în funcție de caracterul și gravitatea
suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al
autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în
care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și
gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în
considerație circumstanțele la care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul
social al persoanei vătămate.
În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, unul din criteriile orientative generale de apreciere a
prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să
prezinte o justă și integrală despăgubire și se traduce prin necesitatea ca partea
vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect
compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii
daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
Conform prevederilor art.9 alin.(1) CPC instanței judecătorești îi revine un rol
diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și al cărui
conținut sânt stabilite de prezentul cod și de alte legi.
Din actele cauzei, Colegiul a stabilit că la data de 19 octombrie 2016,
reclamantul ***** a procurat de la pârâta ***** o baterie de acumulatoare de tip
*****, cu certificat și termen de garanție de 18 luni, care fiind exploatată a
funcționat doar până la data de 09 martie 2018, dată la care a ieșit din funcție.
Dat fiind că bateria de acumulatoare de tip ***** a ieșit din funcțiune în
interiorul termenului de garanție, reclamantul ***** s-a adresat către ***** cu
cerere de a-i fi înlocuită gratuit sau restituită contravaloarea bateriei acumulatoare.
În temeiul actului de primire nr.8518 din 21 martie 2018 (f.d.11) reclamantul
apelant ***** a predat această baterie *****, primită de ultima în stare curată, fără
deteriorări mecanice, termice, chimice ale capacului corpului bateriei și clemelor,
bateria fiind verificată la parametri funcționali de către vânzător, deficiențe la acest
capitol nefiind depistate.
Ulterior, la cererea *****, de către specialistul ***** S.R.L. a fost efectuată
concluzia specialistului nr.132 din 04 aprilie 2017 cu privire la motivul ieșirii din
funcție a bateriei nominalizate, potrivit căreia neconformități sau rebut de fabrică
nu s-a depistat (f.d.14-15), în temeiul căreia *****, verbal a refuzat în satisfacerea
revendicărilor înaintate de *****, fără prezentarea unui refuz în scris.
Nefiind de acord cu refuzul pârâtei, la data de 19 aprilie 2018, reclamantul
***** s-a adresat cu o reclamație către ***** prin care a solicitat verificarea și
constatarea încălcării dreptului său de consumator (f.d.16).
Potrivit răspunsului nr.27/05-1557 din 14 mai 2018, ***** a recomandat
reclamantului să se adreseze în instanța de judecată în vederea apărării drepturilor
sale de consumator.
La data de 04 iunie 2018, ***** s-a adresat cu cerere de chemare în judecată
către *****, intervenient accesoriu, ***** prin care a solicitat:
- constatarea încălcării drepturilor consumatorului ***** de către *****,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 1400 lei cu
titlu de prejudiciu material,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 3000 lei ci
titlu de prejudiciu moral,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 500 lei cu
 titlu de cheltuieli de asistență juridică,
- încasarea din contul ***** în beneficiul lui ***** a sumei de 350 lei cu
titlu de cheltuieli de transport.
Fiind investită cu judecarea cauzei în fond prima instanță a ajuns la concluzia
respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței, la data de 27 mai 2020, ***** a
contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 11 martie
2020, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
Raportând dispozițiile normelor citate la circumstanțele cauzei, evaluând
soluția primei instanțe prin prisma pretențiilor înaintate în raport cu circumstanțele
de fapt și de drept invocate, Colegiul consideră concluzia instanței de fond una
neîntemeiată.
În acest sens, Colegiul civil atestă că raportul juridic a fost constitut între
reclamantul ***** și pârâta, ***** în calitatea acestora de consumator și
prestator la data de 19 octombrie 2016, or la această data între ***** în calitate de
vânzător și ***** în calitate de cumpărător a fost încheiat un contract de vânzare-
cumpărare, având ca obiect bateria de acumulatoare de tip *****.
Totodată, reieșind din revendicările formulate în acțiune, Colegiul atestă că
reclamantul apelant ***** pretinde constatarea încălcării drepturilor
consumatorului ***** de către *****, încasarea din contul ***** în beneficiul lui
***** a sumei de 1400 lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 3000 lei cu
titlu de prejudiciu moral, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență
juridică, a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de transport, pretenții pe care
prima instanță le-a respins integral.
Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la
caz și criticile aduse în apel, instanța de apel constată că în parte soluția a fost dată
de către instanța de fond fără elucidarea pe deplin a circumstanțele cauzei, cu
aplicarea și interpretarea eronată a prevederile legale, iar concluziile expuse în
hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, criteriu, care presupune prin
sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele invocate.
Colegiul reține în acest sens prevederile art.18 alin.(2) și (3) al Legii nr.105
din 13 martie 2003 cu privire la protecția consumatorului potrivit cărora în cazul
unei neconformități, consumatorul are dreptul de a solicita vânzătorului să i se
aducă produsul la conformitate gratuit, prin reparare sau înlocuire, conform
alin.(3)-(12), ori să beneficieze de reducerea corespunzătoare a prețului sau
restituirea contravalorii pentru acest produs prin rezoluțiunea contractului, în
condițiile alin.(14)-(16) și (20).
 Consumatorul are dreptul, la opțiunea sa, de a solicita vânzătorului în primul
rând repararea produsului sau înlocuirea acestuia, gratuit în fiecare caz, cu excepția
situației în care măsura reparatorie respectivă este imposibilă sau disproporționată.
Potrivit pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.1465 din 08 decembrie 2003 cu
privire la aprobarea Regulilor de înlocuire a produselor nealimentare și termenelor
de garanție în cazul în care sunt depistate deficiențe ale produselor comercializate
consumatorilor, despre care consumatorul nu a fost informat și acestea nu-i sunt
imputabile, consumatorul, în cadrul termenului de garanție sau termenului de
valabilitate, iar pentru vicii ascunse - pe durata de funcționare, prin depunerea
reclamației către vânzător poate pretinde, la opțiunea sa: înlăturarea gratuită a
deficiențelor produsului; înlocuirea gratuită a produsului necorespunzător cu un
produs similar de calitate adecvată; înlocuirea cu un produs similar de alt model;
reducerea corespunzătoare a prețului produsului necorespunzător; restituirea
contravalorii produsului necorespunzător, recuperarea prejudiciului, inclusiv
prejudiciului moral.
În conformitate cu pct.(4)-(5) din Hotărârea Guvernului nr.1465 din 08
decembrie 2003 cu privire la aprobarea Regulilor de înlocuire a produselor
nealimentare și termenelor de garanție, în cazul în care este necesară expertiza
produsului reclamat, vânzătorul o va efectua din contul său. Consumatorul este
în drept să participe la expertiză personal sau prin reprezentanții săi.
Vânzătorul prezintă consumatorului refuzul de a satisface pretențiile acestuia
în formă scrisă, anexând copia rezultatelor expertizei.
Iar, conform art.185 alin.(3) din Legea nr.105 din 13.03.2003, dacă
vânzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamația consumatorului conform
prevederilor art.18 alin.(2) și art.181 alin.(1), ei sânt obligați să dovedească vina
consumatorului în ceea ce privește deficiențele apărute la produsul vândut,
serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terță parte competentă în
domeniu, abilitată în conformitate cu legea, într-un termen de cel mult 14 zile
calendaristice de la data depunerii reclamației de către consumator. În caz contrar,
ei sânt obligați să îndeplinească cerințele prevăzute la art.18 alin.(2) și art. 181alin.
(1) conform opțiunii consumatorului.
În contextul normelor legale sus enunțate, Colegiul atestă pe de o parte că
*****, a refuzat atât înlocuirea gratuită a produsului necorespunzător cât și
desființarea raportului juridic constituit cu restituirea contravalorii produsului
necorespunzător, iar pe de altă parte nu a efectuat expertiza produsului din contul
său, or, concluzia specialistului nr.132 din 04 aprilie 2017 nicidecum nu poate
înlocui prin sine raportul de expertiză, ceea ce denotă încălcarea drepturilor
consumatorului *****.
Mai mult, consumatorul ***** nici nu a fost înștiințat despre data
efectuării expertizei pentru a fi prezent la ea sau să fie prezent un reprezentant
de al său, ceea ce în viziunea Colegiului denotă faptul că concluzia
specialistului, la caz, nu a fost una independentă.
Așadar, ***** în calitatea acestuia de profesionist, căruia îi incumbă obligația
de dovedire a vinei consumatorului, a eșuat să demonstreze că defecțiunile
bateriei au survenit drept consecință a încălcării de către consumatorul ***** a
regulilor de exploatare și deservire.
Totodată, Colegiul apreciază critic concluzia specialistului nr.132 din 04
aprilie 2017 efectuată de către specialistul ***** S.R.L. invocată de ***** cu titlu
de probă, care nu generează opozabilitate instanței atât timp cât aceste date nu au
fost confirmate prin alte probe relevante și admisibile.
În argumentarea acestei poziții Colegiul reține și că această concluzie a
specialistului poartă un caracter generalist în condițiile în care nu au fost indicate
concret care reguli din ”Instrucțiunea pentru exploatarea BA” au fost încălcate de
către consumator.
Nu pot fi reținute nici argumentele specialistului precum că bateria a ieșit din
funcție din cauza încălcării regulilor de exploatare și deservire, în cazul în care
bateria era de tip închis nefiind posibilă intervenția reclamantului la deservirea sau
controlul nivelului și densității electrolitului din BA.
În plus, la efectuarea expertizei extrajudiciare nu s-a luat în considerație
instrucțiunea de instalare, utilizare, regulile de păstrare, prevăzute de documentația
de însoțire a bateriei acumulatoare, omisiuni ale specialistului care nu pot fi
imputate consumatorului.
Astfel, Colegiul califică comportamentul prestatorului drept o tentativă de
distorsionare a adevărului în condițiile pretinsei calități de bună-credință, or, în
acest mod ***** confirmă că este în cunoștință de cauză vizavi de caracterul doar
formal al expertizei prezentate în speță, lipsind suportul factologic justificativ
suficient, ce ar exclude dubiile unui observator rezonabil vizavi de obligația
pozitivă de prestator de bună-credință.
Deci, în condițiile în care vânzătorul ***** nu a dovedit vina consumatorului
***** în ceea ce privește deficiențele apărute la produsul vândut, vânzătorul avea
obligația să îndeplinească cerințele prevăzute la art.18 alin.(2) și art.181 alin.(1)
conform opțiunii consumatorului, ceea ce nu a fost realizat de către ultimul.
În aceste împrejurări, Colegiul apreciază ca fiind nejustificată concluzia
instanței de fond privind respingerea cerinței de constatare a încălcării dreptului, în
condițiile în care materialele cauzei denotă încălcarea drepturilor consumatorului,
*****, fiind necesară afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită.
Conform art.20 alin.(1) din Legea privind protecția consumatorului,
consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de
produsele, serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în
relații contractuale cu vânzătorul, prestatorul.
 Potrivit art.14 alin.(1) din Codul Civil, persoana lezata într-un drept al ei
poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.
Prevederile alin.(2) al aceluiași articol indică că se consideră prejudiciu
cheltuielile pe care persoana lezata într-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa
le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale
(prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului
(venitul ratat).
Posibilitatea persoanelor fizice de a apela la metoda de reparare a prejudiciilor
rezultă din faptul lezării lor în drepturi, metodei de reparare a prejudiciilor fiindu-i
atribuit un caracter universal de apărare a drepturilor civile.
În aceste circumstanțe Colegiul apelează la dispozițiile capitolului XXXIV,
care stabilește condițiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii,
subiecții care răspund pentru prejudiciile cauzate, precum și ordinea de repararea a
prejudiciului cauzat, compensarea pagubei morale.
Conform art.1416 alin.(2) din Codul civil, instanța de judecată adoptând
hotărâre cu privire la reparația prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la
dispoziție un bun de același gen și de aceeași calitate, să repare bunul pe care l-a
deteriorat ori să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.
La caz, deoarece consumatorului, ***** i-a fost refuzată înlocuirea gratuită
sau restituirea contravalorii produsului defectat, la data de 18 aprilie 2018 a
cumpărat de la alt vânzător o baterie de acumulatoare nouă, suportând astfel
cheltuieli în sumă de 1400 lei, fapt ce se confirmă prin cardul de garanție și bonul
de plată a cumpărăturii anexate la cererea de chemare în judecată (f.d.19),
solicitarea de repararea a prejudiciului material este îndreptățită legal.
Astfel, în condițiile în care reclamantul apelant a făcut dovada suportării
prejudiciului material pretins în sumă de 1400 lei, Colegiul consideră necesară
admiterea acestei cerințe integral, cu încasarea de la ***** în beneficiul lui *****
a prejudiciului material în mărime de 1400 lei.
Conform art.20 alin.(3)-(6) din Legea privind protecția consumatorului,
prejudiciul (inclusiv moral) se repară de către vânzător, prestator dacă a fost cauzat
pe parcursul:
d) termenului de valabilitate - la produsele pentru care se stabilește acest
termen;
e) duratei de funcționare la produsele de folosință îndelungată,
f) a 2 ani - la produsele pentru care nu este prevăzută stabilirea termenului de
valabilitate sau duratei de funcționare.
Prejudiciul moral cauzat consumatorului de către producător, vânzător,
prestator prin încălcarea drepturilor lui prevăzute de prezenta lege, precum și de
alte acte normative, se repară în mărimea stabilită de instanța judecătorească.
 Prejudiciul moral se repară indiferent de repararea prejudiciului material
cauzat consumatorului.
Pentru repararea prejudiciului cauzat consumatorului, acesta trebuie să facă
dovada prejudiciului.
În conformitate cu art.1422 alin.(1) din Codul civil, în cazul în care persoanei
i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează
la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de
legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la
reparația prejudiciului prin echivalent bănesc.
Articolul 1423 alin.(1) și (2) din Codul civil prevăd că mărimea compensației
pentru prejudiciu moral se determină în funcție de caracterul și gravitatea
suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al
autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii și de măsura în
care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și
gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în
considerație circumstanțele la care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul
social al persoanei vătămate.
În această ordine de idei, Colegiul civil reține că este indiscutabil că în speță
se întrunesc temeiurile stabilite de cadrul legal pre-citat pentru adjudecarea
compensației pentru prejudiciul moral cauzat prin starea de stres și de frustrare,
iar cu referire la valoarea acestei compensații, aceasta urmează a fi stabilită de
către instanță în raport cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice,
precum și statutul social al persoanei vătămate.
În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, unul din criteriile orientative generale de apreciere a
prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să
prezinte o justă și integrală despăgubire și se traduce prin necesitatea ca partea
vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect
compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii
daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
În contextul raționamentelor Curții sus-indicate referitoare la satisfacțiile
echitabile acordate prin prisma Convenției, Colegiul civil conchide că în prezenta
cauză suferințele cauzate apelantului ***** depășesc pragul de veritate a
satisfacției acordate prin simpla constatare a încălcării dreptului apărat, iar drept
urmare, Colegiul consideră că apelantul ***** este îndreptățit la o compensație
bănească de 1400 lei cu titlu de prejudiciu moral, aceasta fiind o sumă rezonabilă
de evaluare pertinentă a daunelor compensatoare, echitabilă în raport cu suferințele
cauzate de intimată apelantului.
Potrivit prevederilor art.94 CPC, instanța judecătorească obligă partea care a
pierdut procesul să plătească părții care a avut câștig de cauză toate cheltuielile de
judecată.
Astfel, deoarece reclamantul ***** este scutit prin lege de la plata taxei de
stat în mărime de 470 lei, aceasta urmează a fi încasată în bugetul statului de la
pârâtă.
În conformitate cu art.96 alin.(1) CPC instanța judecătorească obligă partea
care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile
ei de asistenta juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și
rezonabile.
În conformitate cu art.90 Cod de procedură civilă, din cheltuielile de judecare
a pricinii fac parte:
a) sumele plătite martorilor, interpreților, experților și specialiștilor;
b) cheltuielile de efectuare a cercetărilor la fața locului;
c) cheltuielile de înștiințare și chemare a părților în judecată;
d) cheltuielile de transport și de cazare suportate de părți și de alți
participanți la proces în legătură cu prezentarea lor în instanță;
e) cheltuielile suportate de cetățenii străini și de apatrizi în legătură cu plata
interpretului dacă tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte nu
prevăd altfel;
f) cheltuielile de căutare a pârâtului;
g) cheltuielile de efectuare a expertizei;
h) cheltuielile de executare a actelor judiciare;
i) cheltuielile de asistenta juridică;
j) cheltuielile de declarare a insolvabilității;
k) compensațiile pentru timpul de muncă pierdut;
l) alte cheltuieli necesare, suportate de instanță și de participanții la proces.
În temeiul art.60 alin.(1) și alin.(2) al Legii cu privire la avocatură nr.1260 din
19.07.2002, avocatul acordă asistență juridică clientului în baza contractului de
asistență juridică, încheiat în formă scrisă. Împuternicirile avocatului și ale
avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Formularul mandatului este un
document de strictă evidență. Conținutul, forma și modul de utilizare a mandatului
se aprobă de către Guvern.
Potrivit pct.16 al Recomandării privind cuantumul onorariilor avocaților și
compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică,
aprobată prin decizia nr.2 din 30 martie 2012 a Consiliului Uniunii Avocaților,
pentru probarea cheltuielilor suportate și prin prisma practicii CEDO, se
evidențiază necesitatea prezentării de către partea, care pretinde compensarea
cheltuielilor, a dovezii achitării onorariilor avocaților, lista detaliată a
actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora.
 În această ordine de idei, pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma
practicii CtEDO, se evidențiază necesitatea prezentării, de către partea care
pretinde compensarea cheltuielilor, a următoarelor documente:
a) dovada achitării onorariilor avocaților, copii de pe dispozițiile de plată prin
virament sau bonurile de plată;
b) copia de pe facturile de strictă evidentă, emisă pentru clienți-persoane
juridice și în alte cazuri stabilite de legislație;
c) listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a timpului aferent
acestora (cu tariful și orarul).
Conform recomandărilor privind cuantumul onorariilor avocaților și
compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistenta juridică
aprobate prin decizia nr.2 a Consiliului Uniunii Avocaților din 30.03.2012, în
continuare recomandări, la determinarea cuantumului compensației acordate,
instanța de judecată, pentru a face o apreciere corectă, va mai ține cont și de
complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea problemelor juridice ridicate de speță.
Potrivit acelorași recomandări este stabilit un model-tip de raport privind
activitatea avocatului în care urmează a fi indicate descrierea activității, data
efectuării acesteia, timpul cheltuit pentru efectuarea acestor activități și rata
(tariful) pentru efectuarea unor astfel de acțiuni.
Concomitent, ține de relevat și jurisprudența CEDO, potrivit căreia de
asemenea se cere o dare de seamă cu privire la lucrul efectuat de avocat, în care să
fie descrise suficient de detaliat acțiunile întreprinse și timpul cheltuit pentru
acestea, astfel încât neprezentarea dării de seamă a dus la respingerea pretenției cu
privire la costuri și cheltuieli (cauza Lupăcescu și alții c. Moldovei, hotărârea din
21/03/2006, § 40 și Amihalachioaie c. Moldovei, hotărârea din 20/04/2004, § 47).
Subsecvent, Colegiul apreciază ca fiind întemeiată și cerința de compensare a
cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 500 lei, în condițiile în care acțiunea
s-a admis parțial, reclamantul apelant ***** a fost asistat de avocat (Iurie
Sciastlivîi), fiind probată suportarea acestor cheltuieli, iar suma de 500 lei solicitată
cu titlu de cheltuieli de asistență juridică este una necesară reală și rezonabilă ca
mărime.
Totodată, Colegiul respinge cerința privind încasarea cheltuielilor de transport
în sumă de 350 lei în condițiile în care nu a fost făcută dovada suportării acestora.
Din cele ce preced, având în vedere că hotărârea primei instanțe este
neîntemeiată, iar argumentele invocate de către apelant sunt fondate, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău ajunge la
concluzia de a admite apelul declarat, a casa hotărârea primei instanțe, a admite
acțiunea parțial.
În conformitate cu prevederile art.385 lit. c), Colegiul Civil comercial și de
contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău,
 d e c i d e:

Se admite apelul declarat de *****.

Se casează hotărârea Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 11 martie
2020, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de *****
către *****, intervenient accesoriu, ***** privind recunoașterea încălcării
drepturilor consumatorului, repararea prejudiciului material și moral, compensarea
cheltuielilor de judecată și se adoptă o nouă hotărâre prin care:
Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de ***** către
*****, intervenient accesoriu, ***** privind recunoașterea încălcării drepturilor
consumatorului, repararea prejudiciului material și moral, compensarea
cheltuielilor de judecată.
Se recunoaște încălcarea drepturilor consumatorului ***** de către *****.
Se încasează de la *****(*****, ***** în beneficiul lui ***** (c/p *****,
domiciliat în or.***** suma de 1400 (una mie patru sute) lei cu titlu de prejudiciu
material, suma de 1400 (una mie patru sute) lei ci titlu de prejudiciu moral, suma
de 500 (cinci sute) lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
În rest, acțiunea depusă de ***** se respinge.
Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de
Justiție în termen de 2 luni, prin intermediul Curții Supreme de Justiție.

Președintele completului Panov

Ana

Judecătorii Sîrbu
Victoria

Țurcan
Ion
Prima instanță: Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni (Judecător: V. Olărescu)
Dosarul: nr.*****

DISPOZITIVUL
D E CI Z I E I

16 februarie 2021 mun.

Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții de Apel Chișinău

Instanța compusă din:

Președintele ședinței, judecătorul Panov Ana
Judecătorii Sîrbu Victoria și Țurcan Ion
Grefier Lungu Eduard

examinând în ședință publică cererea de apel declarată de ***** împotriva

hotărârii Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 11 martie 2020, emisă în
cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ***** către *****,
intervenient accesoriu, ***** privind recunoașterea încălcării drepturilor
consumatorului, repararea prejudiciului material și moral, compensarea
cheltuielilor de judecată,
În conformitate cu prevederile art.385 lit. c), Colegiul Civil comercial și de
contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău,

d e c i d e:

Se admite apelul declarat de *****.

Se casează hotărârea Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 11 martie
2020, emisă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de *****
către *****, intervenient accesoriu, ***** privind recunoașterea încălcării
drepturilor consumatorului, repararea prejudiciului material și moral,
compensarea cheltuielilor de judecată și se adoptă o nouă hotărâre prin care:
Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de ***** către
*****, intervenient accesoriu, ***** privind recunoașterea încălcării drepturilor
consumatorului, repararea prejudiciului material și moral, compensarea
cheltuielilor de judecată.
Se recunoaște încălcarea drepturilor consumatorului ***** de către *****.
Se încasează de la *****(*****, ***** în beneficiul lui ***** (c/p *****,
domiciliat în or.***** suma de 1400 (una mie patru sute) lei cu titlu de
prejudiciu material, suma de 1400 (una

mie patru sute) lei ci titlu de prejudiciu moral, suma de 500 (cinci sute) lei cu
titlu de cheltuieli de asistență juridică.
În rest, acțiunea depusă de ***** se respinge.
Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă de
Justiție în termen de 2 luni, prin intermediul Curții Supreme de Justiție.
Președintele completului Panov
Ana
Judecătorii Sîrbu
Victoria
Țurcan
Ion