Cauza civilă nr.

2-21086188-12-2-08062021-1 (2-13987/21)

HOTĂRÂRE
În numele Legii
19 mai 2023 mun.
Chişinău

Judecătoria Chișinău (sediul Centru),

Instanța compusă din:
Președintele ședinței, judecătorul Russu Natalia
Grefier Dîrțu Eugenia

în sediul instanței, în ședință de judecată publică, în procedură contencioasă,

examinând cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de către
***** împotriva lui *****, privind partajul averii comune,

constată:

Argumentele participanților la proces.

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 07

iunie 2021, sub nr. 05-3/3-25356, reclamanta ***** a chemat în instanța de
judecată pârâtul *****, solicitând partajul averii comune în devălmășie a soților.
2. În motivarea acțiunii, reclamanta învederează că, pe durata căsătoriei, ea și
pârâtul au achiziționat și dețin în proprietate la ziua de azi: Lotul pomicol număr
cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan; Terenul pentru
construcții număr cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan
**********; Casa de locuit individuală cu suprafața de 90,7 m.p. număr
cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan **********;
Garajul cu suprafața de 33,8 m.p. număr cadastral ***** amplasat în mun.
Chișinău,*****, extravilan **********. Indică că a propus, de mai multe ori,
pârâtului partajarea bunurilor la notar prin atribuirea bunurilor imobile unuia din
ei cu achitarea sultei echivalente de 1/2 din prețul bunurilor celuilalt. La diferite
intervale de timp, pârâtul accepta să procure partea ce-i revine reclamantei din
bunurile imobile, ulterior refuza, tărăgănând partajul averii comune.
Menționează că, au înregistrat desfacerea căsătoriei la oficiul stării civile sector
Botanica din mun. Chișinău, în ziua de 14 iulie 2020. Însă, dorește nu doar
desfacerea căsătoriei, dar și partajul averii, cu stabilirea și încetarea proprietății
pe cote-părți cu pârâtul pentru a evita situațiile de conflict pe viitor și pentru a se
bucura, eventual, de propriul spațiu locativ unde să locuiască cu ambii copii.
 Relevă că, pârâtul locuiește de unul singur în casa comună a cuplului, nu
contribuie la întreținerea copiilor și refuză soluționarea amiabilă a partajului
averii dobândite în căsătorie. Solicită atribuirea tuturor bunurilor imobile
pârâtului, care își dorește acest lucru, cu achitarea unei sulte echivalente sumei
de 1/2 din prețul de piață a fiecărui bun imobil, în folosul reclamantei. Partajarea
în natură a bunurilor imobile este imposibilă, motiv din care reclamanta solicită
anume această modalitate de partaj a averii.
3. În cadrul ședinței de judecată, reclamanta ***** a modificat cererea de chemare
în judecată (f.d. 171-173), solicitând partajarea averii comune în devălmășie a
soților, încetarea proprietății comune pe cote-părți, în felul următor: a) A
recunoaște după reclamantă dreptul de proprietate asupra cotei-părți de ½ din
fiecare bun imobil, și anume din: Lotul pomicol număr cadastral ***** amplasat
în mun. Chișinău,*****, extravilan, Terenul pentru construcții număr cadastral
***** amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan **********, Casa de locuit
individuală cu suprafața de 90,7 m.p. număr cadastral ***** amplasat în mun.
Chișinău,*****, extravilan **********, Garajul cu suprafața de 33,8 m.p.
număr cadastral ***** amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan
**********. b) Atribuirea reclamantei ***** următoarele bunuri imobile în
proprietate privată personală lotul pomicol cu număr cadastral *****, terenul
pentru construcții cu număr cadastral *****, casa de locuit cu număr cadastral
0146117.061.01 și garajul cu număr cadastral *****, cu încasarea în beneficiul
pârâtului ***** a sultei echivalente cu 1/2 din prețul de piață a fiecărui bun
imobil conform Rapoartelor de evaluare aici anexate; Încasarea din contul
pârâtului ***** în favoarea reclamantei a costurilor de judecată în sumă de
10145 lei 60 bani achitate drept taxă de stat, 7000 lei cu titlu de asistență juridică
și eventuale costuri de judecată, dovada cărora o vor prezenta ulterior.
4. În drept, reclamanta a fundamentat cererea de chemare în judecată în temeiul
dispozițiilor de la art. art. 561, 567-574 Codul civil, art. art. 19, 20, 25, 26, 37,
38, 76 din Codul familiei, art. art. 90, 94, 96, 166, 167 din Codul de procedură
civilă.
5. În ședința de judecată, reclamanta ***** a solicitat admiterea integrală a cererii
de chemare în judecată modificată.
6. În ședința de judecată, reprezentantul reclamantei, avocatul Străisteanu Doina
Ioana, a solicitat admiterea integrală a cererii de chemare în judecată modificată.
7. În ședința de judecată, pârâtul ***** a solicitat recunoașterea după fiecare parte
în proces a dreptului de proprietate asupra cotei părți de ½ din fiecare bun
imobil, în rest a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
8. În ședința de judecată, reprezentantul pârâtului, avocatul Palii Alina, a solicitat
respingerea cererii de chemare în judecată.

Aprecierea instanței de judecată.

9. Analizând motivele acțiunii înaintate și criticile formulate la aceasta, examinând
probele administrate pentru dovedirea celor invocate și prevederile legale ce
guvernează speța, în raport cu considerentele ce vor fi redate în continuare,
cererea de chemare în judecată înaintată de reclamanta ***** se admite parțial.
10. Din textul art.130 alin. alin. (1), (2), (3) Cod procedură civilă, rezultă că
”Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată
pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor
probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.
Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă
prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor
la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu,
privitor la legătura lor reciprocă şi suficiența pentru soluționarea cauzei.”
11. În temeiul art.239 Cod de procedură civilă, ”Hotărârea judecătorească trebuie
să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe
circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în
ședința de judecată.”
12. Potrivit prevederilor art. 240 alin. (1) din același Cod, ”La deliberarea hotărîrii,
instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au
importanţă pentru soluţionarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul
raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării cauzei şi
admisibilitatea acţiunii”, iar în conformitate cu exigențele alineatului (3) din
același articol, ”Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele
pretențiilor înaintate de reclamant și în numele legii.
13. Asupra cauzei de față, instanța de judecată a stabilit situația de fapt, potrivit
căreia, reclamanta ***** și pârâtul ***** au fost soț și soție. Din căsătorie, s-au
născut copiii ***** (a.n. 1*****) și ***** (a.n. *****). (f.d. 13, 14)
14. La 14 iulie 2020, căsătoria dintre ***** și ***** a fost desfăcută. (f.d. 7)
15. Pe parcursul căsătoriei, soții ***** și ***** au dobândit următoarele bunuri
imobile: lot pomicol, nr. cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****,
extravilan (f.d. 15-16), teren cu nr. cadastral *****, casă de locuit, cu nr.
cadastral *****, construcție cu nr. cadastral *****, amplasate în mun.
Chișinău,*****, extravilan drum R5. Km 8, 99 (f.d. 17-18)
16. Pe cauza de față, reclamanta ***** a solicitat încetarea proprietății comune în
devălmășie a soților, cu recunoașterea după reclamantă a dreptului de proprietate
asupra cotei-părți de ½ din fiecare bun imobil și atribuirea reclamantei a
bunurilor imobile respective, contra unei sulte achitată pârâtului, echivalentă cu
½ din prețul de piață a fiecărui bun imobil, conform rapoartelor de evaluare
prezentate în judecată și compensarea cheltuielilor de judecată.
17. Referitor la cerințele reclamantei, pârâtul ***** parțial nu a fost de acord, a
susținut poziția de a recunoaște după fiecare parte în proces dreptul de
 proprietate asupra cotei părți de ½ din fiecare bun imobil, concomitent, a susținut
că bunurile imobile pot fi partajate în natură, însă nu a înaintat cerințe proprii în
acest sens, prin depunerea unei acțiuni reconvenționale pe cauza de față.
18. Așa fiind, instanța de judecată reține că, chestiunea de drept supusă analizei
vizează modul şi condiţiile de partajare a bunurilor proprietate comună în
devălmășie a soților, la caz, a foștilor soți ***** și *****.
19. Se reține că, sediul general al materiei în privința partajului averii comune în
devălmășie a soților este Capitolul III PROPRIETATEA COMUNĂ din Codul
civil și Capitolul 5 REGIMUL LEGAL AL BUNURILOR SOŢILOR din Codul
familiei, prin urmare, față de motivele efectiv invocate de către reclamanta
*****, instanța trebuie să dea eficiență dispozițiilor legale în referință.
20. Potrivit art. 20 alin. (1) Codul familiei ”Bunurile dobîndite de către soţi în timpul
căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform
legislaţiei.
21. Potrivit art. 26 alin. (1) din același cod, ”La împărţirea proprietăţii în
devălmăşie a soţilor şi determinarea cotelor-părţi din aceasta, părţile soţilor
sînt considerate egale dacă contractul matrimonial nu prevede altfel.”
22. În textul art. 572 alin. (1), alin. (2) din Codul civil este reglementat că ”Bunurile
dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie
dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un
alt regim juridic pentru aceste bunuri. Orice bun dobîndit de soţi în timpul
căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba
contrară.”
23. Din conținutul art. 574 alin. (1) Cod civil, reiese că ”În cazul partajului
bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră
egale.”
24. Din economia art. 544 Cod civil, rezultă că, ”Proprietatea comună poate fi
caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-
părţi) sau prin nedelimitarea cotelor-părţi (proprietate în devălmăşie).Dacă
bunul este comun, proprietatea pe cote-părţi se prezumă pînă la proba contrară.
Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăţii
comune pe cote-părţi.”
25. În speță, ambele părți au invocat și au recunoscut că, bunurile imobile, și anume
lot pomicol, nr. cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan
(f.d. 15-16), teren cu nr. cadastral *****, casă de locuit, cu nr. cadastral *****,
construcție cu nr. cadastral *****, amplasate în mun. Chișinău,*****, extravilan
drum R5. Km 8, 99 (f.d. 17-18), au fost dobândite în timpul căsătoriei și sunt
bunuri imobile proprietate comună în devălmășie a soților.
26. Se accentuează că, pârâtul nu a obiectat referitor la cerința reclamantei cu privire
la recunoașterea după reclamantă a dreptului de proprietate asupra cotei-părți de
½ din fiecare bun imobil.
27. În atare împrejurări, sub auspiciile dispozițiilor legale citate supra, instanța
de judecată va dispune atribuirea bunurilor comune regimul proprietății
comune pe cote-părți și va atribui, cu recunoașterea după ***** a dreptului
de proprietate asupra cotei-părți de ½ din fiecare bun imobil, și anume din:
Lotul pomicol număr cadastral ***** amplasat în mun. Chișinău,*****,
extravilan, Terenul pentru construcții număr cadastral ***** amplasat în
mun. Chișinău,*****, extravilan **********, Casa de locuit individuală cu
suprafața de 90,7 m.p. număr cadastral ***** amplasat în mun.
Chișinău,*****, extravilan **********, Garajul cu suprafața de 33,8 m.p.
număr cadastral ***** amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan
**********.
28. Din conținutul art. 25 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) Codul familiei, reiese
că ”Împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate fi făcută atît în timpul
căsătoriei, cît şi după desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soţi.
Proprietatea în devălmăşie poate fi împărţită în baza acordului dintre soţi. În
caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a fiecărui soţ în proprietatea în
devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în natură, se face pe cale
judecătorească. La împărţirea proprietăţii în devălmăşie, instanţa
judecătorească, la cererea soţilor, stabileşte bunurile ce urmează să fie
transmise fiecăruia dintre ei. Dacă unuia dintre soţi îi sînt transmise bunuri care
depăşesc cota ce-i revine, celuilalt soţ i se poate stabili o compensaţie bănească
sau de altă natură.”
29. Conform art. 557 Cod civil ”Încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin
partaj poate fi cerută oricînd de către oricare dintre coproprietari dacă legea,
contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel. Partajul poate fi cerut
chiar şi atunci cînd unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afară de
cazul cînd l-a uzucapat, în condiţiile legii. Partajul poate fi făcut prin contract
de partaj între coproprietari sau, în absența unui contract de partaj, prin
hotărîre judecătorească prin introducerea unei acțiuni de partaj de către oricare
dintre coproprietari. Contractului de partaj i se aplică dispozițiile legale cu
privire la actele juridice de dispoziție.”
30. În art. 561 din Codul civil este consacrat că, ”Partajul bunului proprietate
comună pe cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui
coproprietar. Bunurile care compun o unitate economică, un set sau o altă
universalitate a cărei separare îi va reduce valoarea nu vor fi partajate în
natură dacă cel puțin unul dintre coproprietari se opune unui asemenea mod de
partaj. Dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este
 comod partajabil în natură, partajul se face prin: a) atribuirea întregului bun, în
schimbul unei sulte, în favoarea unui coproprietar sau în favoarea mai multor
coproprietari, la cererea lor comună. În cazul mai multor cereri de atribuire
care se contrazic reciproc, instanța de judecată aplică dispozițiile art. 562; b)
vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la
licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cotei-părţi a
fiecăruia dintre ei, dacă niciunul dintre coproprietari nu a cerut atribuirea
întregului bun sau dacă această cerere nu poate fi satisfăcută. În cazul în care
unui dintre coproprietari îi este atribuită o parte reală (lot de atribuire) mai
mare decît cota sa parte, celorlalţi coproprietari li se atribuie o sultă. În cazul
divizării unui imobil, instanța de judecată poate constitui un drept de servitute
sau un alt drept real limitat pentru a permite folosirea corespunzătoare a
bunului nou-format. Instanța de judecată nu poate dispune un mod de partaj la
care obiectează toți coproprietarii.”
31. În opinia instanței, un element merită să fie subliniat de la bun început, și anume
că legiuitorul a instituit regula generală, că partajul bunurilor proprietate comună
pe cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui coproprietar, cu
excepția situației când bunurile sunt indivizibile sau nu sunt comod partajabil în
natură.
32. În cazul în care bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este
comod partajabil în natură, legiuitorul a instituit a doua regulă de aplicat, și
anume atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui
coproprietar sau în favoarea mai multor coproprietari, la cererea lor comună.
33. A treia regulă dedusă din conținutul normei citată, este că, dacă niciunul dintre
coproprietari nu a cerut atribuirea întregului bun sau dacă această cerere nu
poate fi satisfăcută, urmează vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari
ori, în caz de neînțelegere, la licitație şi distribuirea prețului către coproprietari
proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei.
34. Se accentuează că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod procedură civilă
”Instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de
reclamant.”
35. În cauza dedusă judecății, instanța urmează să decidă asupra pretenției
reclamantei cu privire la atribuirea sie a bunurilor imobile menționate, contra
unei sulte achitată pârâtului, echivalentă cu ½ din prețul de piață a fiecărui bun
imobil, conform rapoartelor de evaluare prezentate în judecată.
36. Așa fiind, revine instanței sarcina de a aprecia, în lumina tuturor elementelor
relevante de care dispune, dacă în speță sunt îndeplinite condițiile consacrate la
art. 562 citat supra, pentru atribuirea bunurilor imobile reclamantei contra unei
sulte achitată pârâtului, echivalentă cu ½ din prețul de piață a fiecărui bun
imobil, conform rapoartelor de evaluare prezentate în judecată.
37. Reieșind din obiectul cauzei, instanța nu va da apreciere dacă bunurile-lot
pomicol, nr. cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan (f.d.
15-16), teren cu nr. cadastral *****, casă de locuit, cu nr. cadastral *****,
construcție cu nr. cadastral *****, amplasate în mun. Chișinău,*****, extravilan
drum R5. Km 8, 99 (f.d. 17-18)-sunt indivizibile sau comod de partajat în natură,
or reclamanta ***** nu a solicitat prin acțiunea promovată partajarea în natură a
bunurilor respective, iar pârâtul, deși pe tot parcursul examinării cauzei a
susținut că bunurile imobile în referință pot fi partajate în natură, nu a înaintat o
cerință în acest sens, prin cerere de chemare în judecată reconvențională.
38. Se reiterează că, coproprietarul ***** a cerut atribuirea bunurilor imobile sie,
contra unei sulte echivalentă cu ½ din prețul de piață a fiecărui bun imobil în
contul coproprietarului *****, iar ultimul nu a fost de acord și a solicitat
respingerea acestei pretenții, în care circumstanțe, instanța de judecată statuează
că, în speță, lipsește cererea comună a coproprietarilor pentru a putea fi
aplicată regula de la lit. a), alin. (3), art.561 Cod civil.
39. Raționamentul despre necesitatea cererii comune a coproprietarilor pentru a
putea fi atribuit bunul unui coproprietar contra unei sulte în folosul altui
coproprietar, rezultă și se explică din modificările operate la Codul civil, în
vigoare din 01 martie 2019.
40. Instanța evidențiază că, până la modernizarea codului civil, dispozițiile legale ce
reglementau chestiunea cu privire la atribuirea bunului unui coproprietar contra
unei sulte celuilalt coproprietar erau stipulate în art. 361 alin. (2) lit. a), lit. b)
Cod civil în vigoare până la 01 martie 2019, ”Dacă bunul proprietate comună pe
cote-părţi este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărţirea se face
prin: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a
mai multor coproprietari, la cererea lor; b) vînzarea bunului în modul stabilit de
coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului către
coproprietari proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei”, modificat ulterior
prin Legea privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte
legislative nr. 133 din 15 noiembrie 2018, pct. 211, după cum urmează, ”litera a)
va avea următorul cuprins: “a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte,
în favoarea unui coproprietar sau în favoarea mai multor coproprietari, la
cererea lor comună. În cazul mai multor cereri de atribuire care se contrazic
reciproc, instanţa de judecată aplică dispoziţiile art.3611; litera b) se
completează în final cu textul “ dacă niciunul dintre coproprietari nu a cerut
atribuirea întregului bun sau dacă această cerere nu poate fi satisfăcută”.
41. Pe cale de consecință, în situația când lipsește cererea comună referitor la
atribuirea bunului unui coproprietar contra unei sulte altui coproprietar, instanța
de judecată reține situația când cererea cu privire la atribuirea bunurilor
imobile unuia din coproprietari nu poate fi satisfăcută, ceea ce ar constitui o
premisă de a aplica regula a treia, și anume vânzarea bunului în modul stabilit de
 coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație şi distribuirea prețului către
coproprietari proporțional cotei-părți a fiecăruia dintre ei.
42. Însă, cu privire la aplicarea celei de-a treia regulă, este de accentuat că nici
reclamanta, nici pârâtul nu au înaintat în instanța de judecată cerința cu privire la
vânzarea bunurilor imobile în modul stabilit de ei ori la licitație, iar prin prisma
art. 240 alin. (3) Cod procedură civilă, se reiterează că, instanța judecătorească
adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.
43. Așa fiind, întreaga argumentație duce cu evidență la concluzia că, pretenția cu
privire la încetarea proprietății comune pe cote-părți prin atribuirea reclamantei
***** în proprietate privată personală a bunurilor imobile: lotul pomicol cu
număr cadastral *****, terenul pentru construcții cu număr cadastral *****, casa
de locuit cu număr cadastral 0146117.061.01 și garajul cu număr cadastral
*****, cu încasarea în beneficiul pârâtului ***** a sultei echivalente cu 1/2 din
prețul de piață a fiecărui bun imobil conform Rapoartelor de evaluare aici
anexate, nu corespunde și nu întrunește exigențele legale consacrate la lit. a),
alin. (3), art.561 Cod civil, prin urmare se respinge, ca neîntemeiată.
44. În conformitate cu art.82 Cod procedură civilă ”Cheltuielile de judecată se
compun din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a cauzei.”
45. Din conținutul art. 90 lit. g), lit. i) Cod procedură civilă, reiese că, ”Din
cheltuielile de judecare a cauzei fac parte: g) cheltuielile de efectuare a
expertizei; i) cheltuielile de asistenţă juridică;”
46. Potrivit art. 94 alin. (1) din același cod ”Instanţa judecătorească obligă partea
care a pierdut procesul să plătească, la cererea părţii care a avut cîştig de
cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă
parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii
admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile
reclamantului.”
47. În textul art. 96 alin. (1), alin. (1)1 din legea citată, este reglementat că ” Instanţa
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care
a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care
acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin. (1)
se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost
reprezentată în judecată de un avocat.”
48. Pe cauza de față, reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtului a taxei de
stat în sumă de 10145,60 lei, a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de
7000,00 lei și cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de
6300,00 lei.
49. În speță, instanța apreciază întemeiat de a compensa integral din contul pârâtului
taxa de stat în sumă de 10145,60 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă
 de 7000,00 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța a ținut cont de faptul că
pârâtul s-a opus insistent acțiunii înaintate, nici nu a fost de acord cu atribuirea
bunurilor imobile în contul reclamantei contra unei sulte, nici nu a solicitat
atribuirea în contul său, nici nu a solicitat vânzarea bunurilor imobile, ceea ce a
condus la imposibilitatea partajării averii, instanța apreciind că pârâtul a făcut uz
de drepturile sale cu rea-credință, or, partajarea se cere cu evidență în situația în
care ***** și ***** sunt în divorț din anul 2020, totodată, ***** a declarat că
nu poate conviețui cu pârâtul ***** în aceeași casă.
50. Referitor la cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 6300,00
lei, instanța accentuează că, această sumă a fost plătită de către reclamantă, din
propria inițiativă, pentru urgentarea efectuării expertizei, asumându-și în așa fel
și cheltuielile suplimentare, prin urmare, instanța va respinge cerința de a
compensa această sumă din contul pârâtului.
51. În conformitate cu art. 236, art. art. 238-241 Cod de Procedură Civilă, instanța de
judecată

h o t ă r ă ș t e:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată înaintată de către *****

împotriva lui *****, privind partajul averii comune, ca întemeiată.
Se partajează averea comună în devălmășie a soților ***** și ***** și se
încetează proprietatea comună pe cote-părți, cu atribuirea și recunoașterea după
reclamanta ***** a dreptului de proprietate a cotei părți de ½ din fiecare bun imobil:
lotul pomicol cu numărul cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****,
extravilan; terenul pentru construcții, numărul cadastral *****, amplasat în mun.
Chișinău,*****, extravilan drum R5, km 8,99; casa de locuit individuală cu suprafața
de 90,7 m.p., număr cadastral *****, amplasat în mun. Chișinău,*****, extravilan
drum R5, km 8,99; garajul cu suprafața de 33,8 m.p., număr cadastral *****, amplasat
în mun. Chișinău,*****, extravilan drum R5, km 8,99.
Se încasează din contul lui ***** în beneficiul ***** cheltuielile de judecată
compuse din taxa de stat în sumă de 10145,60 bani (zece mii una sută patruzeci și
cinci lei, 60 bani) și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7000,00 lei (șapte mii
lei, 00 bani).
În rest, cererea de chemare în judecată se respinge ca neîntemeiată.
Se explică dreptul părţilor şi participanţilor la proces de a solicita hotărârea
redactată în cadrul termenului de decădere de 30 de zile.
Hotărârea poate fi contestată cu apel la Curtea de Apel Chișinău în termen de 30
de zile de la pronunțarea dispozitivului prin intermediul Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru.
Președinte de ședință,
judecător Russu
Natalia