01.05.

2022, 00:16 Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Secţia I civilă

Decizia nr.
985/2021

Decizia nr. 985

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 29.01.2019, reclamanta A. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul român prin Municipiul Braşov, Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice şi
Municipiul Braşov prin Primar:

În principal:

- constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/06.01.2012 de NP B. pentru lipsa
reprezentării legale a statului la încheierea acestuia;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui contract;

- revenirea terenului de 555 mp din Braşov, str. x, fn înscris în CF x Braşov, cu nr. cad. x în proprietatea statului român;

- să se constate că nu este posibilă repunerea reclamantei în proprietatea şi posesia terenurilor proprietatea sa, ocupate
de obiective de interes public (Creşa nr. 4 şi drum public);

- obligarea Statului român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei suma de 174420 euro la cursul în
RON la data plăţii reprezentând valoarea terenurilor ce rămân în proprietatea statului român, situate în Braşov, str. x şi
str. x, identificate în CF x Braşov, cu nr. top x de 200 mp, CF x Braşov, nr. top x de 226 mp, CF x Braşov, nr. top x de 44
mp, CF nr. x Braşov, nr. top x de 71 mp, CF nr. x Braşov nr. top x de 71 mp, conform evaluării din raportul de evaluare,
întocmit de expert C.;

- obligarea Statului român prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei dobânda legală, calculată la suma
de 174.420 euro, în RON la cursul din ziua plăţii, de la data încheierii contractului de schimb - 06.01.2012 şi până la data
achitării integrale a sumei;

În subsidiar:

- constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/06.01.2012 de NP B. pentru cauză
ilicită deoarece scopul urmărit de Municipiul Braşov a fost de a transmite reclamantei la schimb un teren cu destinaţia de
zonă verde, neconstruibil dar evaluat în contractul de schimb la 124.875 euro, ca fiind teren cu destinaţia de construcţii
colective;

- constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/06.01.2012 de NP B. pentru cauză
imorală deoarece scopul urmărit de Municipiul Braşov a fost de a transmite reclamantei la schimb un teren cu destinaţia
de zonă verde, neconstruibil dar evaluat în contractul de schimb la 124.875 euro, ca fiind teren cu destinaţia de
construcţii colective;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de schimb;

- revenirea terenului de 555 mp din Braşov, str. x, fn înscris în CF x Braşov, cu nr. cad. x în proprietatea statului român;

- să se constate că nu este posibilă repunerea reclamantei în proprietatea şi posesia terenurilor proprietatea sa, ocupate
de obiective de interes public (Creşa nr. 4 şi drum public);

- în principal, obligarea Statului român prin Municipiul Braşov să transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra
imobilului din Braşov, str. x - apartament spaţiu comercial înscris în CF x-C1-U1, nr. top x, proprietatea Statului Român,
aflat în domeniul privat al Municipiului Braşov, liber de sarcini şi disponibil;

- în subsidiar, obligarea Statului român prin Municipiul Braşov să plătească reclamantei suma de 174.420 euro la cursul
în RON la data plăţii reprezentând valoarea terenurilor ce rămân în proprietatea Statului Român, situate în Braşov, str. x
şi str. x, identificate în CF x Braşov, cu nr. top x de 200 mp, CF x Braşov, nr. top x de 226 mp, CF x Braşov, nr. top x de 44
mp, CF nr. x Braşov, nr. top x de 71 mp, CF nr. x Braşov nr. top x de 71 mp, conform evaluării din raportul de evaluare,
întocmit de expert C.;

file:///C:/Users/George/Desktop/Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.html 1/7

01.05.2022, 00:16 Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
- obligarea Statului român prin Municipiul Braşov să plătească reclamantei dobânda legală, calculată la suma de 174.420
euro, în RON la cursul din ziua plăţii, de la data încheierii contractului de schimb - 06.01.2012 şi până la data achitării
integrale a sumei;

- înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate corespunzător celor dispuse prin hotărâre;

- cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1238, art. 1254, art. 1640 C. civ.

Printr-o notă, reclamanta a evaluat dobânda legală pe perioada 06.01.2012 (data încheierii contractului de schimb) -
29.01.2019 (data înregistrării acţiunii) la 142.082.50 RON, achitând o taxă judiciară de 3.946,64 RON iar apoi o taxă
judiciară de 16.219, RON conform valorii capătului II.5.1 din cerere .

La termenul din 01.07.2019, Tribunalul a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul român, a
lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul român, a admis excepţia lipsei calităţii de
reprezentant a Municipiului Braşov pentru Statul român şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune,
invocată de pârâtul Statul român, prin întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 265/S, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de
reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Braşov prin Primar şi Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice,
prin A.J.F.P. Braşov.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 524/AP din 15 iulie 2020 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins excepţiile privind inadmisibilitatea.
A respins cererea de apel formulată de apelanta A., împotriva sentinţei civile nr. 265/S/29.11.2019, pronunţată de
Tribunalul Braşov, secţia I civilă. A admis cererea de intervenţie accesorie în formulată de S.C. D. S.R.L., în sprijinul
intimaţilor Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Municipiul Braşov, prin Primar.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat admiterea recursului, anularea
deciziei atacate şi casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

1. Instanţele au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale privind reprezentarea Statului român, cu implicaţii asupra
legitimării procesuale pasive a pârâtului Statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, care a avut drept
efect nesocotirea cadrului judecăţii, ceea ce atrage incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc.
civ.

2. Instanţa de apel a decis în dispozitiv admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată de S.C. D. S.R.L. fără ca în
considerentele deciziei să existe vreo motivare care să susţină această soluţie.

Având în vedere că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia dată cererii de intervenţie accesorie,
este incident motivul de casare prevăzut de ari. 488 pct. 6 C. proc. civ.

3. Motiv de recurs privind greşita aplicare a legii - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Referitor la cererea principală având ca obiect motivul de nulitate absolută privind cauza ilicită şi imorală, instanţa de
fond a reţinut în considerente:

"din CU nr. 2651/11.10.2010, categoria de folosinţă a nr. cad. x era parţial zonă de locuinţă, parţial zonă verde, conform
PUG aprobat prin HCL nr. 425/1999 ";

"conform CU 3276/14.11.2011, categoria de folosinţă a imobilului cu nr. cad. x era de parţial pădure, conform PUG
aprobat prin HCL nr. 144/2011 imobilul fiind neconstruibil ca urmare a suprafeţei care nu se încadra în suprafaţa minimă
construibilă, conform acestui PUG."

Constatarea acestei schimbări a regimului urbanistic a terenului nu a condus însă la nicio analiză cu privire la motivul de
nulitate absolută care fusese invocat. Este evident din compararea reglementărilor cuprinse în cele două certificate de
urbanism că regimul juridic al terenului din str. x s-a schimbat în timp, de la momentul dezmembrării şi formării lotului de
555 mp. şi până la momentul încheierii coi tractului de schimb imobiliar pentru terenul de 555 mp.

Certificatul de urbanism nr. x/11.10.2010 a fost eliberat la cererea proprietarului Statul Român pentru dezmembrarea
terenului de 10.289 mp. cu nr. cad. x 056. La acea dată, conform FUG aprobat prin H.C.L. nr. 425/1999, terenul de

file:///C:/Users/George/Desktop/Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.html 2/7

01.05.2022, 00:16 Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
10.289 mj. avea destinaţia "parţial zonă de locuinţe cu regim de înălţime P+4E - P+8E, parţial zonă verde". Terenul
statului a fost dezmembrat în 3 loturi, iar lotul x, în suprafaţă de 555 mp., a primit nr. cad. nou x.

Schimbul de terenuri a fost aprobat prin H.C.L. nr. 662/28.10.2011, având la bază Documentaţia cadastrală întocmită de
exp. ing. E. şi Rapoartele de evaluare întocmite de ing. C. şi de S.C. F. S.R.L., schimbul im)biliar efectuându-se fără
sultă.

După data adoptării H.C.L. nr. 662/28.10.2011 a fost eliberat Certificatul de urbanism nr. x/14.11.2011, la cererea
Primăriei Municipiului Braşov, Direcţia Juridică şi (le Administraţie Publică Locală - Serviciul Cadastru, Valorificare,
Registru Agricol şi Fond Funciar, pentru încheierea contractului de schimb imobiliar.

La data de 14.11.2011, certificatul de urbanism eliberat în baza noului PUG aprobat prin H.C.L. nr. 144/07.03.2011,
atestă că terenul de 555 mp. avea destinaţia "parţial în zona L4 destinată locuinţelor colective înalte cu P+5 - P+10
niveluri şi parţial V7 - pădure". Certificatul de urbanism precizează expres că suprafaţa minimă necesară pentru o parcela
construibilă este de 700 mp., "ca atare, parcela de 555 mp. este neconstruibilă".

Noul certificat de urbanism a fost eliberat cu o lună şi jumătate înainte de încheierea contractului de schimb din data de
06.01.2012.

Instanţele au făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1238 alin. (2) C. civ., reţinând că transmiterea la schimb a unui
teren neconstruibil nu are caracter ilicit şi nici imoral. Instanţele nu au luat în considerare două aspecte esenţiale:

- cauza ilicită şi imorală a fost cunoscută, sau trebuia să fi fost cunoscută, de ambele părţi, noua reglementare
urbanistică rezultând din acte administrative publice cu caracter de reglementare, care prevedeau că parcela de 555 mp.
care face obiectul schimbului, este neconstruibilă;

- cauza ilicită şi imorală constă tocmai în încheierea contractului de schimb imobiliar în condiţiile în care primăria
transmite la schimb în proprietatea reclamantei o parcelă neconstruibila, la aceeaşi valoare cu terenurile construibile pe
care le predă la schimb reclamanta.

3.2. Cauza imorală atrage nulitatea absolută a contractului.

In contractele sinalagmatice consideraţia contraprestaţiei este esenţială pentru părţile contractante. In speţă, destinaţia
concretă a terenului primit la schimb, de a fi construibil şi de a fi echivalent valoric cu terenurile predate la schimb a fost
esenţială. Pentru Primărie scopul urmărit prin transmiterea la schimb a unei parcele de teren în suprafaţă neconstruibilă,
zonă verde, dar evaluat ca fiind construibil, a fost imoral, fiind contrar normelor de convieţuire socială.

Instanţele nu au analizat în mod distinct incidenţa cauzei imorale. Cauza imorala a fost permanent ataşată cauzei ilicite şi
soluţionată odată cu aceasta.

3.3. Instanţele au respins capătul de cerere principal referitor la constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb
imobiliar şi nu au mai cercetat petitele accesorii, respingând în întregime cererea de chemare în judecată. Solicită ca, la
rejudecarea apelului, în urma admiterii capătului de cerere principal privind constatarea nulităţii absolute a contractului,
să se cerceteze fondul cu privire la petitele accesorii.

Prin întâmpinările formulate de Municipiul Braşov prin primar şi S.C. D. S.R.L. a au formulat întâmpinări prin care au
arătat că motivul de recurs privind greşita stabilire a cadrului procesual de către prima instanţă de fond, prin încheierea
din data de 01.07.2019, în ceea ce priveşte reprezentarea Statului român de către Ministerul Finanţelor nu a fost invocat
în apel această statuare intrând în autoritatea de lucru judecat şi că recursul este nefondat, în rest.

Prin întâmpinarea formulată, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare, prin care a
solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se
susţine greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind reprezentarea Statului Român, cu implicaţii asupra legitimării
procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, este de reţinut că prin
întâmpinările formulate de Municipiul Braşov şi S.C. D. S.R.L. s-a invocat faptul că a fost invocat direct în recurs.

Apărările menţionate anterior sunt corecte, acest motiv de recurs fiind formulat omisso medio, direct în recurs.

Astfel, aşa cum se susţine chiar în cadrul acestui motiv de recurs, prima instanţă de fond la termenul din 01.07.2019 a
admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Municipiului Braşov pentru Statul român şi a fost respinsă excepţia lipsei
calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul român.

file:///C:/Users/George/Desktop/Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.html 3/7

01.05.2022, 00:16 Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
În apel nu au fost formulate critici cu privire la soluţionarea acestor excepţii de procedură privind lipsa calităţii de
reprezentant al statului român în cadrul procesului, aspect reţinut expres de instanţa de apel în cadrul primului punct al
considerentelor propriu-zise, ci s-au susţinut critici referitoare la aprecierea calităţii de reprezentant al statului român la
încheierea contractului a cărui nulitatea s-a cerut a fi constatată prin cererea de chemare în judecată, ca motiv de
nulitate a contractului.

În consecinţă, în temeiul art. 488 alin. (2) C. proc. civ. acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susţinut că
hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de admitere a cererii de intervenţie accesorie formulată în
apel de S.C. D. S.R.L.

În apel, S.C. D. S.A. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea intimaţilor STATUL ROMÂN şi MUNICIPIUL
BRAŞOV, solicitând admiterea cererii de intervenţie şi respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul cererii de intervenţie au fost invocate excepţia lipsei capacităţii procesuale active de folosinţă a reclamantei
şi excepţia inadmisibilităţii motivelor de apel cu privire la capetele de cerere accesorii - în subsidiar, iar pe fond au fost
formulate apărări cu privire la critica de nulitate absolută pentru nelegala reprezentare a STATULUI ROMÂN şi cu privire
la critica de nulitate absolută a contractului de schimb imobiliar.

Asupra cererii de intervenţie accesorie formulată de către S.C. D. S.A., instanţa de apel s-a pronunţat la termenul de
judecată de la data de 01.07.2020, în sensul admiterii în principiu a acestei cereri, având în vedere considerentele de
fapt şi de drept expuse în încheierea de şedinţă de la acel termen.

La acelaşi termen de judecată, în conformitate cu art. 224 C. proc. civ. au fost puse în discuţie excepţiile invocate de
către intervenienta S.C. D. S.A., anume excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a apelantei, excepţia
inadmisibilităţii motivelor de apel, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată oral la
termenul de judecată de la data de 01.07.2020.

Excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a apelantei a fost respinsă, pentru considerentele arătate în încheierea de
şedinţă de la acel termen de judecată.

Cu privire la excepţiile privind inadmisibilitatea motivelor de apel şi a cererii de chemare în judecată, instanţa de apel a
stabilit că se va pronunţa prin decizie, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

Observând decizia atacată este de reţinut că la începutul considerentelor propriu-zise instanţa de apel a menţionat că a
examinat sentinţa apelată în raport cu motivele de apel invocate de apelantă, apărările intimaţilor, excepţiile şi apărările
intervenientei, actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză şi a constatat că excepţiile
invocate şi motivele de apel sunt nefondate.

În continuare instanţa de apel a arătat concret argumentele pentru care a ajuns la această concluzie.

Pe lângă excepţiile invocate de către intervenienta accesorie, care au fost găsite de instanţa de apel neîntemeiate sau
inutil a fi cercetate, intervenienta a formulat şi apărări pe fond în susţinerea concluziei că apelul era nefondat, cu privire
la critica de nulitate absolută pentru nelegala reprezentare a STATULUI ROMÂN şi cu privire la critica de nulitate
absolută a contractului de schimb imobiliar.

Or, atâta timp cât apelul a fost respins ca nefondat, înseamnă că apărările intervenientei au fost întemeiate, fapt ce a dus
la admiterea cererii de intervenţie accesorie formulată în sprijinul apărării intimaţilor, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ.

Aşa cum se susţine în doctrină şi jurisprudenţă, soluţia ce se va da cu privire la cererea de intervenţie accesorie depinde
de soluţia ce se va pronunţa cererii de chemare în judecată/apel, urmând a se distinge după cum terţul a intervenit în
favoarea reclamantului/apelantului sau a pârâtului/intimatului. Astfel, intervenţia voluntară accesorie în sprijinul
pârâtului/intimatului se va admite dacă se respinge cererea de chemare în judecată/apel, deoarece pârâtul/intimatul nu a
căzut în pretenţii, aşa încât apărarea terţului urmează a fi considerată utilă.

Astfel, nu este întemeiată motivul de recurs prin care se susţine că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluţia de admitere a cererii de intervenţie accesorie formulată în apel de S.C. D. S.R.L., atâta timp cât
aceste considerente sunt reprezentate tocmai de argumentele pentru care a fost constatat nefondat apelul.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind greşita aplicare a legii - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt de reţinut
următoarele.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere la analiza nulităţii contractului pentru existenţa cauzei ilicite
şi imorale faptul că regimul juridic al terenului din str. x s-a schimbat în timp, de la momentul dezmembrării şi formării

file:///C:/Users/George/Desktop/Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.html 4/7

01.05.2022, 00:16 Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
lotului de 555 mp. şi până la momentul încheierii contractului de schimb imobiliar pentru terenul de 555 mp., din
construibil în neconstruibil, aşa cum rezultă din compararea reglementărilor cuprinse în cele două certificate de
urbanism.

Această susţinere nu este corectă, având în vedere că instanţa de apel a menţionat expres în considerente că
"transmiterea unui teren care la un moment dat nu îndeplineşte cerinţele de urbanism pentru a fi destinat realizării unor
asemenea construcţii, în cadrul contractului de schimb imobiliar încheiat între părţi, nu presupune existenţa unei cauze
ilicite sau imorale din perspectiva transmiţătorului acestui teren".

Recurenta a mai susţinut că instanţa ar fi făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1238 alin. (2) C. civ., reţinând că
transmiterea la schimb în proprietatea reclamantei a unui teren neconstruibil la aceeaşi valoare cu terenurile construibile
pe care le predă la schimb reclamanta nu are caracter ilicit şi nici imoral.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel dispoziţiile legale relevante în cauză sunt următoarele.

Prin art. 1235 C. civ. cauza actului juridic este definită ca fiind motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.

Conform art. 1236 alin. (1)-(3) C. civ., pentru a fi valabilă, cauza trebuie să existe, să fie licită şi morală. Cauza este ilicită
când este contrară legii şi ordinii publice şi este imorală când este contrară bunelor moravuri.

Cauza ilicită sau imorală atrage sancţiunea nulităţii absolute a convenţiei, dacă este comună ori, în caz contrar, dacă
cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască, potrivit art. 1238 alin. (2) din noul C. civ.

Existenţa unei cauze valabile este prezumată până la proba contrară, potrivit art. 1239 alin. (2) din noul C. civ.

În argumentarea soluţiei sale instanţa de apel a reţinut, pe de o parte, că "chiar acceptând susţinerea apelantei cu privire
la cauza ilicită şi imorală identificată în voinţa cu care a acţionat intimatul MUNICIPIUL BRAŞOV, în calitate de
reprezentant al copermutantului STATUL ROMÂN - în speţă, prin raportare la conduita apelantei, nu este îndeplinită
condiţia primordială a caracterului comun al cauzei ilicite, ori imorale", condiţie prevăzută de art. 1238 alin. (2) din noul C.
civ.

Or, prin cererea de chemare în judecată şi prin apel, reclamanta a susţinut că nu a cunoscut la data încheierii
contractului de schimb schimbarea regimului juridic al terenului propus spre schimb, din construibil în neconstruibil, din
cauza faptului că are suprafaţa de 555 mp, în loc de cel puţin 700 mp.

Susţinerea din recurs că ambele părţi ar fi trebuit să cunoască noua reglementare urbanistică nu poate fi avută în
vedere, întrucât nu este conformă susţinerilor reclamantei în faţa instanţelor de fond şi vizează aspectele de fapt de care
au ţinut cont instanţele de fond raportat la situaţia de fapt afirmată şi care a făcut obiectul probaţiunii în faţa acestora,
care nu poate fi schimbată în recurs.

În consecinţă, nu poate fi reţinut un motiv de nelegalitate a deciziei atacate sub acest aspect.

În considerentele deciziei atacate s-au reţinut în continuare următoarele:

(…) din conţinutul contractului de schimb imobiliar încheiat între apelantă şi intimatul STATUL ROMÂN, prin Municipiul
Braşov, nu rezultă împrejurarea că apelanta şi-ar fi exprimat acordul în vedere efectuării schimbului în considerarea
calităţilor terenului dobândit prin schimb, respectiv teren apt de a fi destinat realizării unor construcţii în cadrul unui
ansamblu imobiliar, iar transmiterea unui teren care la un moment dat nu îndeplineşte cerinţele de urbanism pentru a fi
destinat realizării unor asemenea construcţii, în cadrul contractului de schimb imobiliar încheiat între părţi, nu presupune
existenţa unei cauze ilicite sau imorale din perspectiva transmiţătorului acestui teren, după cum eronat a susţinut
apelanta.

De asemenea, neinformarea apelantei cu privire la lipsa unor calităţii ale terenului cu suprafaţa de 555 mp, identificat în
CF nr. x Braşov, sub nr. cad. x, apreciate de către acesta ca fiind esenţiale în vederea realizării schimbului, nu afectează
valabilitatea cauzei contractului, ci poate reprezenta, eventual, o atingere adusă unui alt element esenţial pentru
valabilitatea contractului, respectiv consimţământului apelantei, care poate atrage o în mod corespunzător o altă
sancţiune, în nici un caz nulitatea absolută pentru cauză ilicită şi imorală, pretinsă de către acesta."

Scopul imediat (causa proxima), numit şi scopul obligaţiei, este stabilit raportat la principalele categorii de acte juridice. În
contractele sinalagmatice acesta rezidă în reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte a
contraprestaţiei (o parte se obligă ştiind că şi cealaltă parte la rândul ei se obligă). Din acest motiv pentru actele juridice
civile numite (tipice) numai scopul mediat poate să fie ilicit.

Scopul mediat (causa remota), numit şi scopul actului juridic civil, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic
şi se referă fie la însuşirile unei prestaţii fie la calităţile unei persoane. Este concret şi variabil de la o categorie la alta de

file:///C:/Users/George/Desktop/Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.html 5/7

01.05.2022, 00:16 Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
acte juridice civile şi chiar în cadrul aceleiaşi categorii de acte civile.

În speţă, reclamanta a susţinut că scopul mediat al pârâtei la încheierea contractului de schimb în cauză a fost de a
obţine un folos material injust prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase, pricinuindu-i o pagubă
însemnată. Or, acest gen de comportament al cocontractantului, din perspectiva dreptului civil, ar putea fi evaluat, aşa
cum corect a reţinut instanţa de apel, prin raportare la prevederile art. 1214 C. civ. (Dolul), motiv de nulitate relativă, iar
nu de nulitate absolută, cum s-a solicitat prin prezenta cerere de chemare în judecată. În acest context, nu se poate
aprecia că acest pretins comportament ar afecta şi valabilitatea cauzei contractului.

În speţă, motivul determinant pentru pârâtă a fost de a obţine prin schimb terenul reclamantei pe care se aflau clădiri
având o destinaţie publică şi drumuri publice.

Nu s-a reţinut de către instanţele de fond faptul că s-ar fi dovedit că pârâta a acţionat cu intenţia de a-i produce
reclamantei un prejudiciu adică, aşa cum susţine aceasta în cererea de chemare în judecată, de a-i oferi în schimb un
teren neconstruibil lipsit de valoare. Dimpotrivă, instanţa de apel a reţinut din probele administrate în cauză - conţinutul
contractului de schimb imobiliar încheiat între apelantă şi intimatul STATUL ROMÂN, prin Municipiul Braşov - că nu
rezultă împrejurarea că apelanta şi-ar fi exprimat acordul în vedere efectuării schimbului în considerarea calităţilor
terenului dobândit prin schimb, anume teren apt de a fi destinat realizării unor construcţii în cadrul unui ansamblu
imobiliar.

Recurenta a mai susţinut că instanţa nu a analizat în mod distinct incidenţa cauzei imorale, întrucât pentru primărie
scopul urmărit prin transmiterea la schimb a unei parcele de teren în suprafaţă neconstruibilă, zonă verde, dar evaluat ca
fiind construibil, este imoral, contrar normelor de convieţuire socială şi că în speţă destinaţia concretă a terenului primit la
schimb, de a fi construibil şi de a fi echivalent valoric cu terenurile predate la schimb, a fost esenţială.

Aşa cum s-a reţinut anterior, potrivit art. 1236 alin. (2), (3) C. civ. cauza este ilicită când este contrară legii şi ordinii
publice şi este imorală când este contrară bunelor moravuri.

Referitor la susţinerea recurentei că instanţa de apel nu ar fi analizat în mod distinct incidenţa cauzei imorale, nu rezultă
ce normă de drept ar fi încălcat instanţa de apel pentru faptul că ar fi analiza împreună incidenţa cauzei ilicite ori imorale,
atâta timp cât reclamanta nu a identificat distinct nici normele legale, nici în ce constă ordinea publică şi nici în ce rezidă
bunele moravuri, cărora ar fi contrară cauza contractului în litigiu.

De asemenea, din perspectiva cauzei contractului de schimb, este relevant, aşa cum s-a reţinut anterior, motivul
determinant/scopul pentru care pârâta a încheiat contractul de schimb. Scopul afirmat de către pârâtă este acela de a
obţine prin schimb terenul reclamantei pe care se aflau clădiri având o destinaţie publică şi drumuri publice, iar potrivit
art. 1239 alin. (2) C. civ. existenţa unei cauze valabile este prezumată, partea care susţine nevalabilitatea cauzei trebuind
să facă dovada contrară acestei prezumţii.

Reclamanta a invocat faptul că în timpul negocierilor pentru încheierea contractului de schimb, ca urmare aprobării unui
alt Plan de urbanism general, regimul terenului propus spre schimb de către pârâtă s-a schimbat din construibil în
neconstruibil, ceea ce i-ar fi afectat şi valoarea la care a fost evaluat iniţial, şi că nu a fost informată despre această
situaţie înainte de încheierea contractului de schimb.

Instanţa de apel a motivat de ce situaţia de fapt afirmată de către reclamantă nu se încadrează în prevederile 1238 alin.
(2) raportat la prevederile art. 1236 C. civ., nereprezentând o situaţie ce ţine de cauza actului juridic.

Or, este de observat că recurenta în fapt nu susţine greşita interpretare de către instanţa de apel a acestor prevederi
legale, ci este nemulţumită de evaluarea situaţiei de fapt în cauză prin decizia atacată şi de faptul că instanţa ar fi
considerat că această situaţie de fapt nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale, aspecte
care vizează temeinicia hotărârii iar nu nelegalitatea acesteia, şi nu pot face obiectul recursului conform art. 488 alin. (1)
C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la soluţionarea capetelor de cerere accesorii, acestea au fost formulate
doar pentru situaţia admiterii capătului de cerere principal privind constatarea nulităţii absolute a contractului, situaţie
premisă care nu a avut loc, astfel că nu se mai impune analiza acestora.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul.

În temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (2) va obliga pe reclamanta A. la plata sumei de 2.500 RON către
intervenienta S.C. D. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, reduse de la suma de
9850 RON solicitată, raportat la complexitatea dosarului, stadiul soluţionării cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

file:///C:/Users/George/Desktop/Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.html 6/7

01.05.2022, 00:16 Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 524/AP din 15 iulie 2020, pronunţată de
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă pe reclamanta A. la plata sumei de 2.500 RON către intervenienta S.C. D. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată
reduse.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.

file:///C:/Users/George/Desktop/Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României.html 7/7