Prima instanţă: Judecătoria ***** (sediul Central) dosarul nr.

2a-2210/22
judecător: Nicolae Șova 2-16164077-02-2a-
23052022

DECIZIE

01 noiembrie 2022 *****

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ

al Curţii de Apel *****
în componenţa:
Preşedintele şedinţei, judecătorul Anatol Pahopol
judecătorii Marina Anton şi Ruxanda
Pulbere
Grefierul: Munteanu Iana

examinând în ședință de judecată publică, cererile de apel declarate de *****, reprezentată

de avocatul ***** și *****, reprezentată de avocatul ***** împotriva hotărârii din 12 aprilie
2018 a Judecătoriei *****, sediul Central, emisă în cauza civilă, la cererea de chemare în
judecată depusă de***** împotriva *****, **********, *****, *****, intervenient accesoriu
*****, cu privire la constatarea nulității hotărârii ***** şi a contractului de vânzare-cumpărare,
transmitere-predare a locuinței în proprietate privată, recunoașterea membrului familiei,
recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ, obligarea de a modifica contractul de închiriere
a spațiului locativ și compensarea cheltuielilor de judecată şi la cererea de chemare în judecată
depusă de ***** împotriva ***** cu privire la evacuarea din spațiul locativ, fără acordarea unui
alt spațiu locativ,

A CONSTATAT:

Pretenţiile reclamantului.
La 15.04.2016,***** a depus cerere de chemare în judecată, completată ulterior la
14.03.2017 și 12.10.2017, împotriva *****, **********, *****, intervenient accesoriu *****,
*****, cu privire la constatarea nulității hotărârii *****, a contractului de vânzare-cumpărare,
transmitere-predare a locuinței în proprietate privată, recunoașterea membrului familiei,
recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ, obligarea de a modifica contractul de închiriere
a spațiului locativ și compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 4-6, vol.I)
În motivarea acţiunii a indicat că, la 08.10.1992 *****, ***** a emis decizia nr. 12/1.3,
prin care a acordat familiei lui *****, formată din 3 persoane, în folosință apartamentul *****
din *****, bd. ********** cu o odaie şi suprafața locativă de 16,3 m.p.
A menționat că, ulterior, ***** și ***** au divorțat, iar, fiica acestora *****, născută la
*****, a decedat în anul 2013.
După desfacerea căsătoriei ***** nu a mai locuit în apartamentul ***** şi s-a stabilit cu
traiul în străinătate.
***** a susţinut că, la 15.10.2010 a înregistrat căsătoria cu *****, iar din relația de
concubinaj, de până la căsătorie, s-au născut doi copii, ***** la ***** și ***** la *****
 Astfel, din anul 2010 familia nou-formată a locuit în apartamentul ***** din *****, bd.
***** *****
La începutul lunii august 2015, ***** a depus cerere de chemare în judecată împotriva
*****, prin care a solicitat radierea vizei de reședință din ap. *****, din motivul că ultima nu
locuiește în acesta mai mult de 14 ani.
La 24.08.2015 ***** a decedat, iar, instanța de judecată, în temeiul art. 260 alin. (1) lit. a)
din Codul de procedură civilă a suspendat procesul, deoarece raportul litigios permite
succesiunea în drepturi.
A menționat că, după decesul soțului *****, a rămas să locuiască în apartament cu copiii
minori, însă, ulterior, a aflat că apartamentul în care locuiește este privatizat de către *****.
Consideră că, este membru al familiei lui ***** și are dreptul de a privatiza apartamentul,
deoarece a locuit în acesta timp de 15 ani, a investit în acest apartament, fiind întreținut în stare
bună.
De asemenea, a menționat că, *****, adresându-se la Comisia municipală de privatizare a
fondului locativ, a ascuns faptul că nu este membru al familiei lui *****, nu a locuit timp
îndelungat în acest apartament și nu a investit în acest imobil.
*****, în final a solicitat: constatarea nulității hotărârii Comisiei de privatizare nr. 416 din
02.10.2015 cu privire la transmiterea în proprietate privată ***** a spațiului locativ aflat în
*****, bd. ********** ap. 29, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare
transmitere-predare nr. 15761 din 27.10.2015 a locuinței în proprietatea privată ***** a ap.
***** din *****, bd. ********** recunoașterea reclamantei în calitate de membru al familiei
chiriașului - defunctului *****, recunoașterea ca pierdut a dreptului la spațiul locativ al *****,
obligarea pretorului ***** ***** de a modifica contractul de închiriere a încăperii de locuit –
ap.***** din *****, bd. ********** după decesul chiriașului precedent *****, a declara în
calitate de chiriaș pe***** și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 193-194, 219-222, vol.
I).
La 14.07.2016 ***** a depus cerere de chemare în judecată împotriva ***** cu privire la
evacuarea din spațiul locativ, fără acordarea altui spațiu locativ.
În motivarea acţiunii a invocat că, la 27.10.1990 s-a căsătorit cu *****, iar din căsătorie s-a
născut în anul 1991 fiica *****. Din anul 1990 soții Jardan au locuit împreună cu fiica lor în
apartamentul *****, *****, bd. ********** dispunând în măsură egală de dreptul de folosință
asupra acestuia și avându-și în el viza de reședință.
Ulterior, la 27.04.1999 a divorțat cu *****, însă a continuat să locuiască împreună cu fostul
soţ, iar, ceva mai târziu a început să plece peste hotare la muncă pentru câteva luni pentru a-și
asigura existența personală și a copilului minor, pe care îl avea la întreținere.
Deoarece pleca sistematic peste hotare, și-a rezervat dreptul la spațiul locativ al său și al
fiicei sale minore *****, prin cererile depuse la ***** din ***** cu explicația de rigoare a
absenței temporare din ap. 29 situat în *****, bd. ***** *****
A relatat că, la 15.09.2013, fiind în *****, în urma unui tragic accident rutier a decedat
fiica *****, iar la 24.08.2015, la fel în accident rutier, care a avut loc în *****, a decedat *****.
Astfel, fiind unica care dispune de dreptul legal de folosință asupra ap. ***** din *****,
bd. ********** s-a adresat cu cerere de privatizare a spațiului locativ.
Prin hotărârea nr. 416 din 02.10.2015 a ***** s-a acceptat privatizarea apartamentului
nominalizat şi la 27.10.2015 a încheiat cu Consiliul ***** contractul de vânzare-cumpărare,
transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 15761 și la 28.10.2015 fiind înregistrat
dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile.
 Reclamanta a afirmat că, în calitate de unic proprietar al ap ***** din *****, bd.
********** nu are posibilitate de a se folosi de dreptul său, deoarece în apartamentul litigios
este instalată ilegal***** cu membrii familiei ei.
A solicitat evacuarea *****, a membrilor familiei și a tuturor persoanelor terțe din
apartamentul ***** din *****, bd. ***** ***** (f.d. 112-114, vol.I)
Prin încheierea Judecătoriei Botanica, ***** din 29.09.2016, cauzele civile au fost
conexate într-un singur proces. (f.d. 105-108, vol. I)
Poziţia instanţei de fond.
Prin hotărâre Judecătoriei ***** (sediul central) din 12.04.2018, a fost admisă parțial
acţiunea depusă de***** şi au fost declarate nule hotărârea ***** nr. 416 din 02.10.2015 în
partea transmiterii în proprietate privată ***** a ap ***** din *****, bd. ***** *****şi
contractul nr. 15761 din 27.10.2015 de vânzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinței în
proprietate privată, încheiat între Consiliul ***** și *****, în baza căruia a fost transmis în
proprietate privată ***** ap. ***** din *****, bd. ***** ***** A fost recunoscută*****
membru al familiei chiriașului decedat ***** şi a fost obligată *****, ***** să modifice
contractul de închiriere a spațiului locativ ap. ***** din *****, bd. ********** după decesul lui
*****, cu includerea în calitate de chiriaș pe*****. În rest, acţiunea ***** în partea
recunoașterii ***** cu dreptul pierdut la spaţiul locativ, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, acţiunea depusă de ***** a fost respinsă integral ca neîntemeiată. S-a încasat de la
***** în beneficiul ***** suma de 415 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi în beneficiul
statului taxa de stat în sumă de 6474,28 de lei.
Prin decizia Curții de Apel ***** din 06.12.2018 a fost respins apelul declarat de*****,
reprezentată de avocatul *****, s-a admis apelul declarat de *****, reprezentată de avocatul
***** şi a fost casată hotărârea Judecătoriei ***** (sediul central) din 12.04.2018 în partea
declarării nulității hotărârii ***** nr. 416 din 02.10.2015, declarării nulității contractului nr.
15761 din 27.10.2015 de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate
privată, recunoașterea ***** ca membru al familiei chiriașului decedat *****, obligarea *****
***** să modifice după decesul lui ***** contractul de închiriere a spațiului locativ ap. *****
din *****, bd. ********** cu includerea ***** în calitate de chiriaș, cu emiterea în această
parte a unei noi hotărâri, prin care: capătul de cerere înaintat de către***** împotriva *****
privind constatarea nulității hotărârii despre transmiterea în proprietate privată ***** a spațiului
locativ din *****, bd. ********** a fost scos de pe rol, din motivul nerespectării procedurii
prealabile de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară; s-au respins capetele de cerere
înaintată de către***** împotriva ***** cu privire la constatarea nulității contractului de
vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, recunoașterea ***** ca
membru al familiei chiriașului decedat *****, obligarea ***** ***** să modifice, după decesul
lui *****, contractul de închiriere a spațiului locativ ap. ***** din *****, bd. ********** cu
includerea ***** în calitate de chiriaș, ca fiind neîntemeiate. S-a admis acţiunea lui ***** şi s-a
dispus evacuarea *****, împreună cu membrii familiei acesteia, din apartamentul *****, din bd.
********** *****, fără acordarea altui spațiu locativ. În rest, hotărârea instanței de fond, în
partea respingerii pretenției ***** cu privire la decăderea ***** din dreptul la spațiul locativ, a
fost menținută. S-a încasat de la***** în beneficiul ***** cheltuielile de judecată aferente
cauzei atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, în sumă de 5 400 de lei.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29.05.2019 s-a admis recursul declarat de*****,
reprezentată de avocatul *****, s-a casat integral decizia Curţii de Apel ***** din 06.12.2018 cu
trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel *****, în alt complet de judecată.
 Prin decizia Curţii de Apel ***** din 17.06.2021 a fost respins apelul declarat de*****,
reprezentată de avocatul *****, s-a admis apelul declarat de *****, reprezentată de avocatul
*****, fiind casată hotărârea Judecătoriei ***** (sediul central) din 12.04.2018 în partea
obligării ***** ***** să modifice contractul de închiriere a spațiului locativ – ap. ***** din bd.
********** *****, cu emiterea în această parte unei hotărârii. Noi, prin care: s-a respins ca
neîntemeiată pretenţia ***** cu privire la obligarea ***** ***** să modifice contractul de
închiriere a spațiului locativ – ap. ***** din bd. ********** ***** după decesul lui *****, cu
includerea în calitate de chiriaș pe *****. În rest, hotărârea primei instanţe a fost menținută.
Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11.05.2022 au fost admise recursurile declarate
de către *****, reprezentată de avocatul *****, şi de către*****, s-a casat integral decizia Curții
de Apel ***** din 17.06.2021, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel *****, în
alt complet de judecată. (f.d. 49-61, vol.IV)
Solicitarea apelanţilor.
La 26.04.2018 *****, reprezentată de avocatul *****, a declarat apel împotriva hotărârii
primei instanţe, solicitând casarea acesteia în partea admiterii acţiunii ***** şi respingerii
acţiunii *****, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea ***** să fie respinsă ca
neîntemeiată, iar, acţiunea ***** să fie admisă integral. (f.d.53-54 vol. II)
La 02.05.2018*****, reprezentată de avocatul *****, a declarat apel împotriva hotărârii
Judecătoriei ***** (sediul central) din 12 aprilie 2018, solicitând casarea hotărârii în partea
respingerii pretenţiilor sale şi pronunţarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care acţiunea
sa să fie admisă integral. (f.d.55-56 vol.II)
La 11.05.2018, Consiliul ***** a declarat apel, însă fără a indica motivele de fapt și de
drept pe care își întemeiază apelul. (f.d.57 vol.II)
Prin încheierea Curții de Apel ***** din 20.09.2018 a fost restituită cererea de apel
declarată de Consiliul *****, pe motiv că nu a înlăturat neajunsurile din încheierea Curții de
Apel ***** din 06.07.2018. (f.d. 100-102, vol.II)
La 15.08.2018, avocatul Beiu Irina, în interesele apelantei*****, a depus cerere de apel
motivată.
Respectarea termenului de declarare a apelurilor.
În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a
apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede
altfel.
În speţă s-a stabilit că, dispozitivul hotărârii Judecătoriei ***** (sediul central) a fost
pronunțat în ședință publică la 12.04.2018 (f.d.45-46, vol.I), iar apelurile au fost depuse la
26.04.2018 și 26.05.2018, respectiv, ***** și***** au respectat termenul legal de declararea
apelurilor.
Argumentele părţilor.
Prin cererea de apel ***** şi-a exprimat dezacordul cu soluția primei instanţe, reiterând
motivele de fapt și de drept indicate în acțiune și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii
în partea admiterii acţiunii ***** şi respingerii acţiunii *****, cu pronunţarea unei noi hotărâri,
prin care acţiunea ***** să fie respinsă ca neîntemeiată, iar, acţiunea ***** să fie admisă
integral.
La rândul său,***** prin cererea de apel, a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii în
partea respingerii pretențiilor sale şi pronunţarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care
acţiunea sa să fie admisă integral.
Poziţia părţilor în cadrul şedinţei de judecată.
 În şedinţa instanţei de apel, *****, reprezentată de avocatul Ursu Olga a solicitat admiterea
cererii de apel în sensul formulat și respingerea cererii de apel depusă de *****.
Avocatul *****, în interesele Ianei Jaradan, a solicitat admiterea cererii de apel și
respingerea cererii de apel depuse de *****.
Reprezentantul **********, *****, a solicitat respingerea cererilor de apel, ca fiind
neîntemeiate.

În ședința instanței de apel nu s-au prezentat apelanții *****, *****, reprezentantul

intervenientului accesoriu ***** municipală de privatizare a fondului locativ și *****, deși au
fost legal citați despre data, locul şi ora şedinţei instanţei de apel, fapt confirmat prin avizul de
recepţie anexat la materialele cauzei, nu s-a prezentat.
Astfel, Colegiul a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părţilor neprezente şi a
dispus examinarea cauzei în absenţa lor, prin prisma dispoziţiilor 379 alin. (2) Cod de procedură
civilă.
Aprecierea instanţei de apel.
Verificând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate şi circumstanțele cauzei,
Colegiul civil al Curţii de Apel ***** consideră că, apelul declarat de ***** urmează a fi
respins, ca neîntemeiat, iar apelul declarat de ***** urmează a fi admis, cu casarea integrală a
hotărârii Judecătoriei ***** (sediul central) din 12.04.2018 şi emiterea unei noi hotărâri privind
respingerea cererii de chemare în judecată lui ***** și admiterea acțiunii depuse de *****, cu
dispunerea evacuării *****, cu toți membrii familiei, fără acordarea altui spațiu locativ, din
următoarele considerente:
În conformitate cu art. 385 lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa de apel, după ce judecă
apelul, este în drept să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărârea primei instanţe,
emiţând o nouă hotărâre.
Art. 386 alin. (1) lit. a), b), c) și d) Cod de procedură civilă, reglementează că hotărârea
primei instanţe se casează sau se modifică de instanţa de apel dacă: circumstanţele importante
pentru soluţionarea cauzei nu au fost constatate şi elucidate pe deplin; circumstanţele importante
pentru soluţionarea cauzei, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu
probe veridice şi suficiente; concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie
cu circumstanţele cauzei; normele de drept material sau normele de drept procedural au fost
încălcate sau aplicate eronat.
În accepțiunea art. 373 alin.(1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în
limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii
atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.
În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în
hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru
soluţionarea cauzei, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel
de către participanţii la proces. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Astfel, prevederile legale enunţate în mod expres obligă instanţa de apel să verifice
circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu
au fost stabilite şi este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei şi să se pronunţe
asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanţa de apel, potrivit regulilor unui proces
echitabil, reţinându-se rolul determinant al concluziilor sale, are obligaţia să examineze efectiv
problemele esenţiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se limiteze la însuşirea motivelor
instanţei inferioare. (Hirro Balani c. Spaniei, nr. 18064/91 din 09.12.1994 §27; Georgiadis v.
Greciei nr. 21522/93 din 29.05.1997 §43).
Colegiul civil reține că, instanța de apel, potrivit regulilor unui proces echitabil, reținându-
se rolul determinat al concluziilor sale, are obligația să examineze efectiv problemele esențiale
care îi sunt supuse aprecierii și să nu limiteze la însușirea motivelor instanței inferioare.
Conform art. 117 alin. (1) Cod de procedură civilă, probe în cauze civile sunt elementele de
fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică
pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a
cauzei.
În temeiul art. 121 Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi
cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile
referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a
cazului, iar în conformitate cu art. 130 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească
apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,
nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege.
În acord cu art. 130 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească apreciază
probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multi aspectuală, completă,
nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,
călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă
prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,
admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și
suficiența pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească
este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și
respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.
În temeiul art. 240 alin.(1) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărârii, instanţa
judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru
soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea
aplicabilă soluţionării cauzei şi admisibilitatea acţiunii.
Din materialele dosarului rezultă că la 27.10.1990, ***** și ***** au încheiat căsătoria,
fapt confirmat prin extrasul de pe actul de căsătorie seria EC-I nr. 0554178. (f.d. 80, vol. I)
Din căsătorie, la ***** s-a născut fiica ***** care la 15.09.2013 a decedat, fapt confirmat
prin extrasul din certificatul de deces. (f.d. 121, vol. I)
Prin decizia nr. 12/1.3 din 08.10.1992 a ***** *****, s-a acordat familiei lui *****,
formate din 3 persoane (el, soţia, fiica) ap.***** din *****, bd. ********** cu o odaie şi
suprafața locativă de 16,3 m.p.. (f.d. 16, vol.I)
La 27.04.1999 căsătoria între ***** și ***** a fost desfăcută, fapt confirmat prin
certificatul de divorț seria D-IV nr. 0127623. (f.d. 90, vol. I)
Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica din 27.06.2008 s-a respins acțiunea ***** împotriva
lui ***** și ***** privind stabilirea modului de folosire a spațiului locativ și acțiunea
reconvențională lui ***** împotriva ***** privind recunoașterea dreptului pierdut la spațiu
locativ. (f.d.166-167 vol.1)
La 15.10.2010 ***** și ***** au încheiat căsătoria, fapt confirmat prin certificatul de
căsătorie seria*****nr*****, eliberat de *****, *****. (f.d. 17, vol.I)
 Conform copiilor duplicatelor Certificatelor de naștere *****din ***** și *****din
aceiași dată, eliberate de OSC sect. Rîșcani *****, ***** și ***** sunt părinții lui *****, a.n.
***** și ***** a.n. 09.07.2005 (f.d. 18, 19, vol.I)
Conform informației *****nr. 02-2/2-12800 din 01.10.2019,***** împreună cu copii
minori *****, născută la *****, și *****, născut la 09.07.2005, sunt înregistrați la domiciliu pe
adresa: *****, str.*****. (f.d. 98 vol.3)
Conform informațiilor *****nr. 0100/19/125058, nr. 0100/19/125055 și nr.
0100/19/125052, toate din 15.08.2019,*****, ***** și ***** sunt coproprietari al bunului
imobil cu cod cadastral 5501306.707 situat în *****, extravilan, cu cotele părți, respectiv de ½,
¼ și ¼ (f.d.95 – 97 vol.3).
La 29.05.2013, ***** împreună cu fiica ***** au depus cerere la ***** de rezervare a
spațiului locativ, prin care au indicat că pleacă peste hotarele țării pe un termen de 3 luni și au
solicitat să nu înregistreze în ap. ***** din bd. ********** ***** pe nimeni fără acordul lor.
(f.d.122, vol. I)
La data de 05.06.2015 avocatul ***** în interesele lui *****, a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui *****, solicitînd recunoașterea ei și fiicei ***** cu dreptul pierdut la
spațiu locativ în apartamentul ***** din bd. ********** *****, invocînd prevederile art. 63din
Codul cu privire la locuințe (f.d.100 vol.1).
Prin încheiere Judecătoriei Botanica din 23.12.2015 s-a dispus încetarea procesului civil la
cerere de chemare în judecată avocatului ***** în interesele lui *****, împotriva lui ***** cu
privire la privarea de dreptul la folosirea încăperii de locuit, în baza art. 265 lit.f) CPC, în
legătură cu decesul reclamantului și neadmiterii succesiunii în drepturi în raportul juridic litigios.
(f.d.102 vol.1)
Faptul decesului lui ***** la 24.08.2015 se confirmă prin certificatul de deces seria DC-IV
nr.1333555. (f.d. 20, vol. I)
Conform declarațiilor părţilor, în urma decesului lui *****, ***** împreună cu copiii
minori ***** și *****, au rămas să locuiască în ap. ***** din bd. *****, *****. (f.d. 44, vol. II)
Prin dispoziția Pretorului sectorului Botanica ***** nr. 212 din 18.09.2015, a fost
modificat contractul de închiriere a încăperii de locuit în legătură cu decesul chiriașului
precedent şi a declarată în calitate de chiriaș ***** – singură, în ap. ***** din *****, bd.
********** cu o odaie şi suprafața locativă de 16,3 m.p.. (f.d. 88, vol.I)
În luna septembrie 2015 ***** a depus la Consiliul ***** cerere cu privire la privatizarea
ap. 29 din bd. ********** *****, anexând la aceasta: extrasul din fișa locuinţei, unde figurează
drept unic chiriaș, extrasul din tabelul nominal, cererea, planul apartamentului, copia dispoziţiei
nr. 212 din 18.09.2015 a Preturii sec. Botanica şi copia carnetului de muncă. (f.d. 180-189, vol.I)
Prin hotărârea Comisiei pentru privatizarea fondului de locuințe din ***** nr. 416 din
02.10.2015, s-a dispus transmiterea în proprietate privată a locuinţei ***** din bd. **********
*****, pe numele *****. (f.d. 179, vol. I)
Conform Contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate
privată nr. 15761 din 27.10.2015, Consiliul ***** a vândut ***** apartamentul ***** din bd.
********** *****. (f.d. 123-125, vol. I), fiind înregistrat în Registrul bunurilor imobile la
28.10.2015 dreptul de proprietate al ***** asupra imobilului dat, cu nr. cadastral
0100105.152.01.129. (f.d. 128, vol. I)
Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia admiterii
parțiale a acțiunii depuse de ***** și respingerea cererii de chemare în judecată depuse de
*****.
 Însă, Colegiul civil verificând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în
vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că, soluția dată de către
instanța de fond este greșită.
În conformitate cu art. 7 alin. (1) Cod civil, (în redacția în vigoare din 01.03.2019), legea
civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei
situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse
anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei
situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.
Colegiul civil consideră că, raportului juridic litigios îi sunt aplicabile prevederile Codului
civil din 06.06.2002, în redacția de până la modernizare - 01.03.2019.
De rând, art. 8 Codul civil la alin. (1), (2) stabilește temeiurile apariției drepturilor și
obligațiilor civile (în versiunea din 27.10.2015) drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul
legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege,
dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul
legislaţiei civile. Drepturile şi obligaţiile civile apar: a) din contracte şi din alte acte juridice; b)
din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi
obligaţiilor civile; c) din hotărâre judecătorească în care sînt stabilite drepturi şi obligaţii; d) în
urma creării şi dobândirii de patrimoniu în temeiuri neinterzise de lege; e) în urma elaborării de
lucrări științifice, creării de opere literare, de artă, în urma invențiilor şi altor rezultate ale
activităţii intelectuale; f) în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane; g) în urma îmbogățirii
fără justă cauză; h) în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de
care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice în materie civilă.
Conform art.10 Cod civil, apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară.
Modul de aplanare a litigiului dintre părţi până la adresare în instanţă de judecată poate fi
prevăzut prin lege sau contract. Apărarea drepturilor civile pe cale administrativă se face doar în
cazurile prevăzute de lege. Hotărîrea emisă pe cale administrativă poate fi atacată în instanţă de
judecată.
Norma cuprinsă la art. 11 Cod civil, reglementează că apărarea dreptului civil se face prin:
a) recunoaşterea dreptului; b) restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului şi suprimarea
acţiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui; c) recunoaşterea
nulităţii actului juridic; d) declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică; e) impunerea
la executarea obligaţiei în natură; f) autoapărare; g) repararea prejudiciilor; h) încasarea clauzei
penale; i) repararea prejudiciului moral; j) desfiinţarea sau modificarea raportului juridic; k)
neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;
l) alte căi prevăzute de lege.
Iar art. 12 Cod civil, stipulează că, actul, emis de o autoritate publică, ce încalcă drepturile
şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către
instanţa de judecată nul din momentul adoptării lui. În cazurile recunoașterii de către instanţa de
judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind nul, dreptul încălcat este pasibil de restabilire sau
apărare prin alte metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.
La caz, prezintă relevanță și prevederile art. 1 alin. (1) din Legea privatizării fondului de
locuinţe nr.1324 din 10.03.1993, care stabilește că, privatizarea fondului de locuinţe este un
proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a fondului de locuinţe aparţinând
statului, organizaţiilor obşteşti, asupra cărora statul şi-a declarat dreptul de proprietate, altor
asociații şi întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor alocate din bugetul
de stat, în proprietate privată cetăţenilor Republicii Moldova şi asociaţiilor acestora (societăţi pe
acţiuni şi societăţi economice, alte societăţi), pentru satisfacerea necesităților în locuinţe şi
formarea unor stăpâni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietatea imobiliară.
Conform art. 4 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din Legea privatizării fondului de locuinţe,
organele abilitate cu dreptul de a efectua privatizarea fondului de locuinţe, denumite în
continuare organe abilitate, sunt consiliile municipale ***** şi Bălţi. Organele abilitate, de
comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale, desemnează comisiile pentru
privatizarea fondului de locuinţe. Aceste comisii includ reprezentanţi ai organelor abilitate, ai
autorităţilor administraţiei publice locale, financiare şi de exploatare a locuinţelor, ai direcţiei de
arhitectură, ai organului de supraveghere antiincendiară, staţiei sanitaro-epidemiologice, biroului
teritorial de inventariere tehnică, iar în cazul vânzării sau transmiterii, cu titlu gratuit, a
locuinţelor din fondul departamental sau public include şi reprezentanţi ai întreprinderilor,
asociaţiilor, instituţiilor, organizaţiilor respective şi ai comitetelor lor sindicale. Activitatea
comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţe este reglementată de regulamentul acesteia, care
este parte integrantă a prezentei legi.
Având în vedere prevederile legale enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios
administrativ al Curții de Apel ***** reţine că, efectuarea privatizării fondului de locuințe ţine
de competenţa exclusivă a *****municipal *****.
Conform art. 5 alin. (1) şi (2) al Legii numite, cetăţenilor Republicii Moldova le pot fi
vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuinţele în care aceştia
trăiesc şi care aparţin fondului de stat şi celui public asupra căruia statul şi-a declarat dreptul de
proprietate, precum şi în imobilele ce aparţin unităţilor, indiferent dacă aceste unităţi sînt incluse
în listele de privatizare. Nu pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată
imobilele care se află în oraşele militare de tip închis, căminele, locuinţele de serviciu, locuinţele
avariate şi ireparabile, casele ce urmează a fi demolate, cantoanele şi alte construcţii care se află
la balanţa sau în proprietatea fondului forestier de stat.
Conform art. 6 al Legii numite (1) Cumpărarea sau primirea cu titlu gratuit în proprietate
privată a locuinţelor se face cu acordul tuturor membrilor adulţi ai familiei care locuiesc
împreună. La dorinţa lor, locuinţa poate fi cumpărată în proprietate comună sau în diviziune.
Conform art. 11 alin. (1), (4) şi (5) din Legea privatizării fondului de locuinţe, cetăţenii
care doresc să cumpere sau să primească cu titlu gratuit locuința în proprietate privată depun
cereri scrise la organele abilitate, care sunt obligate ca, în termen de două luni de la data
înregistrării cererii, să stabilească, prin intermediul comisiilor de privatizare a fondului de
locuinţe, costul locuinţei şi să adopte hotărârea respectivă. Decizia pozitivă a comisiei este un
temei pentru pregătirea proiectului de contract vânzare-cumpărare, transmitere-primire a
locuinţei în proprietate privată şi pentru încunoștințarea proprietarului locuinţei la data încheierii
contractului (autorităţile administraţiei publice locale, unitatea respectivă). Comisia adoptă
hotărârea de respingere a privatizării locuinţei în condiţiile alineatului al doilea al articolului 5.
Colegiul civil menționează că, în motivarea soluției adoptate instanța de fond a indicat că,
***** este membra familiei lui *****, pînă la și după decesul ultimului la data de 24.08.2015, a
locuit și a rămas să locuiască împreună cu copii minori în ap.29 bd. ********** *****, a
investit în acest apartament, a achitat serviciile comunale și a întreținut apartament în stare
potrivită. Constatînd că, ***** nu este membra familiei lui ***** și o perioada îndelungată nu
a locuit în acest apartament fiind plecată la muncă peste hotarele țării, instanța a concluzionat
despre temeinicia pretențiilor formulate privind nulitatea absolută a hotărârii ***** nr. 416 din
02.10.2015 și contractului de vânzare-cumpărare, transmitere – primire a locuinței în proprietate
private nr. 15761 din 27.10.2015, încheiat între Consiliul ***** și *****, ca fiind încheiate
contrar prevederilor legii.
Colegiul civil consideră că instanța de fond a dat o apreciere eronată circumstanțelor
cauzei, ceia ce a dus la concluziile eronate și contradictorii, neaplicarea legii care trebuia să fie
aplicată.
Din materialele cauzei cu certitudine se rezumă că, la data apariției litigiului, în
apartamentul nr.29 din bd. ********** ***** avea înregistrare numai *****, lipsa ei din acest
apartament fiind recunoscută ca întemeiată prin hotărîrea Judecătoriei Botanica din 27.06.2008.
Dreptul ei la acest spațiu locativ, suplimentar a fost rezervat și prin cererea ei la ***** privind
rezervarea spațiului locativ, prin care a solicitat și neînregistrarea în apartament pe nimeni fără
acordul ei.
În conformitate cu art. 56 din Codul cu privire la locuinţe (în vigoare pînă la 29.11.2015),
Membrii familiei chiriaşului, care locuiesc împreună cu dînsul, se bucură la fel ca şi chiriaşul de
toate drepturile şi le revin toate obligaţiile, ce decurg din contractul de închiriere a încăperii de
locuit. Membrii majori ai familiei poartă răspundere materială solidară cu chiriaşul potrivit
obligaţiilor, ce decurg din contractul de închiriere. Dacă cetăţenii, indicaţi în articolul 55 din
prezentul Cod, nu mai sînt membri ai familiei chiriaşului, dar continuă să domicilieze în
încăperea de locuit, ocupată de dînsul, ei au aceleaşi drepturi şi obligaţii, ca şi chiriaşul şi
membrii familie lui.
Conform art. 57 din Codul cu privire la locuinţe (în vigoare pînă la 29.11.2015), (1)
Chiriaşul e în drept să instaleze, în modul stabilit, şi încăperea de locuit, ocupată de dînsul, pe
soţul său, pe copii, pe părinţi, alte persoane, primind pentru aceasta consimţămîntul în scris al
tuturor membrilor majori ai familiei sale. Pentru instalarea copiilor minori, la părinţi nu este
nevoie de consimţămîntul membrilor familiei. (2) Persoanele, care sau instalat într-o încăpere de
locuit în conformitate cu prezentul articol, capătă dreptul de a se folosi de această locuinţă la fel
ca şi celelalte persoane, care domiciliază acolo dacă în timpul instalării n-a fost o altă înţelegere
între aceşti cetăţeni, chiriaş şi membrii familiei lui, care locuiesc împreună cu dînsul.
Colegiul civil atrage atenția că, toată motivarea soluției instanței de fond este bazată pe
concluzia precum că, *****, fiind membra familiei chiriașului principal a obținut dreptul de a se
folosi de ap.29 bd. ********** *****. Faptul că, ***** a fost membra familiei lui ***** nu se
contestă de participanți la proces și obiectiv se confirmă prin certificatul de căsătorie a lor din
15.10.2010 seria*****nr*****, eliberat de *****, *****. În același timp, pretenția ce vizează
recunoașterea ***** ca membru al familiei chiriașului decedat, *****, instanța de apel consideră
neîntemeiată, deoarece la momentul adresării cu cerere de chemare în judecată – 15.04.2016,
defunctul ***** era deja decedat la 24.08.2015, iar conform art. 33 alin. (1) Codul familiei,
căsătoria încetează în urma decesului sau a declarării pe cale judecătorească a decesului unuia
dintre soți, iar ca urmare, ***** a pierdut dreptul de membru al familiei lui *****, în urma
decesului acestuia. Avînd în vedere normele de drept citate, pe care instanța de fond nu le-a
aplicat, instalarea în anul 2010 lui ***** cu copii minori în apartamentul litigios nu poate fi
recunoscută legală, nefiind prezentate pe parcursul judecări cauzei probe în confirmarea
acordului respectiv și obligatoriu, în scris, a lui *****.
Respectiv, Colegiul civil consideră neîntemeiată pretenția formulată în cererea de chemare
în judecată lui ***** și admisă de către instanța de fond, privind obligarea ***** ***** să
modifice contractul de închiriere a spațiului locativ în ap. ***** din *****, bd. **********
după decesul lui *****, cu includerea în calitate de chiriaș pe*****, fiind în contradicție cu
prevederile art. 56 și 57 din Codul cu privire la locuinţe (în vigoare pînă la 29.11.2015).
Constatarea instanței de fond, anume că, ***** a locuit și după decesul chiriașului principal a
rămas să locuiască împreună cu copii minori în ap.29 bd. ********** *****, a investit în acest
apartament, a achitat serviciile comunale și a întreținut apartament în stare potrivită, nu schimbă
situația de drept, deoarece în urma instalării ilegale dînsa nu a obținut dreptul de a se folosi de
această locuinţă și temeiurile legale de modificarea contractul de închiriere a spațiului locativ
după decesul lui *****, cu includerea în calitate de chiriaș pe*****, nu sînt. În consecință, este
legală dispoziția Pretorului sectorului Botanica ***** nr. 212 din 18.09.2015 privind
modificarea contractului de închiriere a încăperii de locuit în legătură cu decesul chiriașului
precedent şi a declararea în calitate de chiriaș *****, alte persoane, inclusiv și*****, neobținând
drept de folosință în această locuință.
Constatînd că, ***** nu este membra familiei lui ***** și o perioada îndelungată nu a
locuit în acest apartament fiind plecată la muncă peste hotarele țării, instanța a concluzionat
despre temeinicia pretențiilor formulate în cererea de chemare în judecată lui***** privind
nulitatea absolută a hotărârii ***** nr. 416 din 02.10.2015 și contractului de vânzare-
cumpărare, transmitere – primire a locuinței în proprietate private nr. 15761 din 27.10.2015,
încheiat între Consiliul ***** și *****, ca fiind încheiate contrar prevederilor legii, declarîndu-le
nule. Tot odată, prin hotărîrea contestată prima instanța a respins pretenția formulată privind
recunoașterea pe ***** cu dreptul pierdut la spațiu locativ în apartamentul litigios.
Colegiul civil consideră eronată această concluzia și care se află în contradicție cu
concluzia instanței de fond privind temeinicia lipsei lui ***** din apartamentul litigios,
recunoscută prin hotărîrea Judecătoriei Botanica din 27.06.2008 adoptată în cauza civilă la
cererea de chemare în judecată lui ***** împotriva lui ***** și ***** privind stabilirea
modului de folosire a spațiului locativ și acțiunea reconvențională lui ***** împotriva *****
privind recunoașterea dreptului pierdut la spațiu locativ.
În această parte Colegiul civil la fel se referă la prevederile art. 56 și 57 din Codul cu
privire la locuinţe (în vigoare pînă la 29.11.2015), dar și la art.6 și 11 din Legea privatizării
fondului de locuinţe și constată că, pretenția lui***** privind recunoașterea pe ***** cu dreptul
pierdut la spațiu locativ în apartamentul litigios a fost corect respinsă de către instanța de fond,
dînsa neavînd drept de a se folosi de apartamentul ***** din bd. ********** ***** și temeiurile
legale de modificarea contractul de închiriere a spațiului locativ după decesul chiriașului
principal *****, din aceste motive cererea de apel a ei urmează a fi respinsă.
În același timp, Colegiul civil consideră eronată și neargumentată concluzia instanței de
fond privind nulitatea absolută a hotărârii ***** nr. 416 din 02.10.2015 și contractului de
vânzare-cumpărare, transmitere – primire a locuinței în proprietate private nr. 15761 din
27.10.2015, încheiat între Consiliul ***** și *****, deoarece indicînd că aceste au fost încheiate
contrar prevederilor legii, instanța a evitat să indice normele de drept încălcate.
Avînd în vedere constatările ce se refer la dreptul de folosință cu spațiu locativ în ap.
***** din *****, bd. ***** 7/2în expuse, Colegiul civil consideră legale și întemeiate hotărârea
***** nr. 416 din 02.10.2015 privind transmiterea lui ***** în proprietate privată a locuinţei
***** din bd. ********** ***** și contractul de vânzare-cumpărare, transmitere – primire a
locuinței în proprietate privată nr. 15761 din 27.10.2015, încheiat între Consiliul ***** și *****
în baza hotărîrii indicate, cererea ei respectivă cu documentele anexate fiind depuse cu
respectarea art. 2, 5-6, 10 – 11 din Legea privatizării fondului de locuinţe, neexistînd temeiurile
pentru respingerea cererii.
Totodată, Colegiul civil constatată că, conform prevederilor Legii cadastrului bunurilor
imobile nr. 15 din 25.02.1998, la data încheierii actului juridic, ***** și-a valorificat imediat a
doua zi, la 28.10.2015 dreptul de înregistrare în Registrul bunurilor imobile a dreptului de
proprietate asupra ap. ***** din *****, bd. ********** procurat în baza contractului de
vânzare-cumpărare a bunului în proprietate privată din 27.10.2015 încheiat între Consiliul *****
și *****.
Or, art. 22 alin. (1), (2) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 15 din 25.02.1998,
stabilește expres că, Registrul bunurilor imobile este documentul de bază al cadastrului. Dacă
datele din registrul bunurilor imobile nu coincid cu datele din alte documente cadastrale sau cu
datele constatate pe teren, se consideră veridice datele din registrul bunurilor imobile, cu
excepţia cazurilor de eroare tehnică evidentă. Registrul bunurilor imobile conţine înscrieri
privind fiecare bun imobil, dreptul de proprietate şi alte drepturi patrimoniale, titularii de
drepturi, documentele ce confirmă drepturile, tranzacțiile cu bunuri imobile şi alte temeiuri ale
naşterii, modificării, grevării şi stingerii drepturilor.
În condițiile art. 11 al Legii privatizării fondului de locuințe, hotărârea de privatizare a
locuinței de stat se adoptă în baza documentelor prezentate de solicitanți, eliberate de instituțiile
abilitate și competente în acest sens, iar ***** s-a conformat rigorilor legii și a prezentat extrasul
din fișa de locuință, unde figurează drept unic chiriaș, extrasul din tabelul nominal, cererea,
planul apartamentului, copia dispoziției Preturii sectorului Botanica nr. 212 din 18.09.2015 și
copia carentului de muncă (f.d. 180-189, vol.I), respectiv, Colegiul civil, nu a stabilit temei de a
constata nulitatea hotărârii Comisiei de privatizare și a contractului enunțat supra, deoarece nu
încalcă drepturile şi interesele civile ale *****.
În temeiul art. 12 alin. (1) al Legii privatizării fondului de locuințe, contractul de vânzare-
cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, încheiat în conformitate cu
prezenta lege, se autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică şi
servește titlu de proprietate.
În conjunctura cadrului legal enunțat supra raportate la circumstanțele cauzei, evaluând
soluţia primei instanțe prin prisma pretențiilor înaintate în raport cu împrejurările de fapt şi de
drept invocate, Colegiul conchide că, aceasta este incorectă, deoarece nu s-a ținut cont asupra
faptului că, nulitatea este o sancțiune de drept civil, care are drept cauză generică nerespectarea,
la încheierea actului juridic civil, a dispozițiilor legale care reglementează condițiile sale de
validitate. Cauze care atrag nulitatea absolută a actului juridic sunt: încălcarea dispozițiilor legale
referitor la capacitatea civilă a persoanelor; lipsa totală a consimțământului; nevalabilitatea
obiectului actului juridic civil; nevalabilitatea cauzei actului juridic civil, dar numai atunci când
lipsește cauza datorită absenței scopului imediat, cauza este ilicită sau imorală; nerespectarea
formei cerute ad validatem; nerespectarea dreptului de preemțiune în cazul vânzării unui bun din
proprietate privată și încălcarea ordinii publice și fraudarea legii.
Respectiv, nulitatea - desființează actul juridic atunci când a fost încheiat cu încălcarea
condițiilor de validitate, iar cauza de nulitate există în momentul încheierii actului juridic și
constă în nerespectarea unei dispoziții legale referitoare la încheierea valabilă a actului juridic.
Or, la caz, nu s-au stabilit anumite încălcări la întocmirea actelor nulitatea căror se solicită.
Finalmente, instanța de apel determină că, pretenția ***** cu privire la evacuarea ***** și
a membrilor familiei ei din ap. ***** din bd. ********** ***** este întemeiată, or, după
decesul chiriașului principal *****, în apartamentul litigios a fost înregistrată soția acestuia,
***** și fiica lor, *****, iar după decesul lui ***** și a fiicei *****, dreptul de folosință la
spațiul locativ a fost obținut doar de *****, care și-a materializat dreptul său de cumpărare a
bunului imobil la 27.10.2015, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și înregistrării
dreptului de proprietate la 28.10.2015, iar ***** la acel moment nu a fost în postură de soție,
deoarece prin decesul soțului, a pierdut această calitate.
În același timp, în lipsa unui drept de folosință înregistrat legal,***** nu poate pretinde la
folosirea spațiului locativ, deoarece anterior ap. ***** din bd. ********** ***** a fost folosit
de defunctul ***** și *****.
Colegiul judiciar distinge și momentul că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare,
transmitere-primire a locuinței în proprietate privată din 27.10.2015 doar ***** a achitat costul
ap. ***** din bd. ********** ***** în sumă de 3 356,90 de lei (f.d. 123-125, vol. I) și la
înregistrarea dreptului de proprietate la 28.10.2015 a participat de una singură. (f.d. 10, vol.I), or,
în virtutea prevederilor art. 321 alin. (1) Cod civil (în versiunea din 28.10.2015), în cazul
bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în Registrul bunurilor
imobile, cu excepțiile prevăzute de lege, iar conform art. 315 și 316 Cod civil, proprietarul deține
cele trei atribute ale dreptului de proprietate: de posesie, folosință și dispoziție, aceasta fiind
inviolabilă și garantată.
Cu referire la compensarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel reţine următoarele
aspecte.
În conformitate cu art.82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din
taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a cauzei.
La rândul său, în temeiul art. 94 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă reglementează că,
instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a
avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial,
acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar
pârâtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Prevederile alin.(1) şi (2) se
aplică şi la repartizarea între părţi a cheltuielilor de judecată în instanţă de apel, în instanţă de
recurs şi în cadrul revizuirii.
Având în susținere normele expuse şi luând în considerare că, pretențiile apelantei-
reclamante ***** urmează a fi admise integral, Colegiul civil consideră necesar de a dispune
încasarea de la ***** în beneficiul ***** a cheltuielilor de judecată în mărime totală de 5 400 de
lei, dintre care 200 de lei achitate sub formă de taxă de stat la depunerea acțiunii în prima
instanță, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului nr. 1E20-V000 din 14.07.2016
(f.d. 115, vol.I) și ordinul de încasare a numerarului nr. IOMG-VOOO (f.d. 134, vol.I), precum și
a taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel în mărime de 5 200 de lei, fapt confirmat prin
ordinul de încasare a numerarului nr. IUNO-M100 din 13.08.2018 (f.d. 89, vol.I).
Din raționamentele expuse şi având în vedere faptul că cererea de apel declarată de *****
este neîntemeiată, iar cererea de apel formulată de ***** este întemeiată, Colegiul civil al Curţii
de Apel ***** ajunge la concluzia de a respinge cererea de apel depusă de *****, de a admite
apelul declarat de *****, cu casarea integrală a hotărârii primei instanțe şi cu emiterea unei noi
hotărâri, prin care acţiunea depusă de***** să fie respinsă, iar cererea de chemare în judecată
depusă de ***** să fie admisă integral.
În conformitate cu art. 385 lit. a) și c), art. 389-390 ale Codului de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel *****

DECIDE:

Se respinge cererea de apel declarată de *****, reprezentată de avocatul *****.

Se admite cererea de apel declarată de *****, reprezentată de avocatul *****.
 Se casează integral hotărârea Judecătoriei ***** (sediul central) din 12 aprilie 2018, emisă
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de***** împotriva *****, **********,
*****, *****, intervenient accesoriu *****, *****, cu privire la constatarea nulității hotărârii
***** şi a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinței în proprietate
privată, recunoașterea membrului familiei, recunoașterea dreptului pierdut la spațiul locativ,
obligarea de a modifica contractul de închiriere a spațiului locativ și compensarea cheltuielilor de
judecată şi la cererea de chemare în judecată depusă de ***** împotriva ***** cu privire la
evacuarea din spațiul locativ, fără acordarea unui alt spațiu locativ, cu adoptarea unei noi
hotărâri, prin care:
Se respinge ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de*****
împotriva *****, **********, *****, *****, intervenient accesoriu *****, ***** cu privire la
constatarea nulității hotărârii ***** şi a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-predare
a locuinței în proprietate privată, recunoașterea membrului familiei, recunoașterea dreptului
pierdut la spațiul locativ, obligarea de a modifica contractul de închiriere a spațiului locativ și
compensarea cheltuielilor de judecată.
Se admite cererea de chemare în judecată depusă de ***** împotriva *****.
Se evacuează *****, cu toți membrii familiei din apartamentul ***** din bd. **********
*****, fără acordarea unui alt spațiu locativ.
Se încasează de la ***** în beneficiul ***** suma de 5 400 de lei cinci mii patru sute), cu
titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă şi executorie, dar poate fi contestată cu recurs la Curtea Supremă de
Justiţie în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei motivate, prin intermediul Curţii
Supreme de Justiţie.

Preşedintele Colegiului, judecătorul Anatol

Pahopol

judecătorii Ruxanda
Pulbere

Marina Anton