Dosarul nr.

2-13498/2020
2-17183472-12-2-29072020

HOTĂRÎRE
În numele legii

Dispozitivul hotărîrii pronunţat public la 24 noiembrie 2022

Hotărîrea integrală întocmită la 06 februarie 2023

Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

Instanţa de judecată compusă din:
Președintele ședinței, judecător Roman Pascari
Grefier Ionela Enache

A judecat în şedinţă de judecată publică, în limba de stat, cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de ***** către ***** cu
privire la determinarea cotelor-părți ideale din proprietatea comună în devălmășie
și partajarea în natură a bunului imobil proprietate comună în devălmășie, și
acțiunea reconvențională înaintată de ***** către ***** și ***** privind
constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil,
recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie și partajarea în natură
a proprietății comune în devălmășie,

A CONSTATAT:

ARGUMENTELE PARTICIPANȚILOR LA PROCES :

Referitor la acțiunea principală

1. La data de 12.07.2017 ***** a depus o cerere de chemare în judecată către

***** cu privire la determinarea cotelor-părţi ideale din proprietatea comună
în devălmășie şi partajarea averii comune în devălmășie.
2. În motivarea acţiunii a indicat că la *****, la Oficiul Stării Civile Ciocana,
mun. Chişinău, a fost înregistrată căsătoria dintre reclamant şi pârâta.
3. A relevat că la *****, la Oficiul Stării Civile Botanica, mun. Chişinău, a fost
desfăcută căsătoria indicată supra, fapt confirmat prin Certificatul de divorţ
 nr.D-IV *****.
4. A menţionat că la momentul desfacerii căsătoriei nu a invocat pretenţii
patrimoniale în speranţa soluţionării pe cale amiabilă cu pârâta, însă fără
rezultat.
5. A notat că în timpul căsătoriei şi vieţii în comun cu pârâta au dobândit
următoarele bunuri: apartamentul **********din mun. Chişinău, *****,
apartamentul ***** şi o încăpere nelocativă cu suprafaţa de ***** m2 din
mun. Chişinău, str. *****.
6. A explicat că apartamentul **********a fost procurat potrivit contractului
de vânzare-cumpărare ***** din *****, încheiat între Frolova E.V., în
calitate de vânzător şi reclamant, în calitate de cumpărător. Iar conform
Certificatului nr.***** din *****, eliberat de OCT Chişinău, valoarea
acestui bun imobil este de *****lei.
7. A afirmat că apartamentul ***** a fost procurat de reclamant în temeiul
Contractului de investiţii nr.***** din *****, încheiat între SRL„Bandaira”
şi reclamant. Iar conform Certificatului nr.0100/17/43031 din *****, eliberat
de OCT Chişinău, valoarea acestui bun imobil este de 813731 lei.
8. A specificat că încăperea nelocativă cu suprafaţa de ***** m2, indicată
supra, a fost procurată de reclamant în temeiul Contractului de investiţii
nr.***** din *****, încheiat între SRL „Bandaira” şi reclamant. Iar conform
Certificatului nr.0100/17/43030 din *****, eliberat de OCT Chişinău,
valoarea acestei încăperi auxiliare este de 23314 lei.
9. A relatat că deşi legislaţia nu prevede soluţionarea prealabilă a litigiului dat
pe cale extrajudiciară, a expediat în adresa pârâtei o reclamaţie privind
partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, dar fără rezultat.
10. Astfel, prin cererea de chemare în judecată depusă, a solicitat reclamantul: să
fie partajată proprietatea comună dobândită de reclamant şi pârâtă în timpul
căsătoriei, prin repartizare reclamantului cota parte egală ce îi revine, după
cum urmează: 1/2 din apartamentul **********din mun. Chişinău, *****,
1/2 din apartamentul ***** din mun. Chişinău, str. *****; 1/2 din încăperea
nelocativă cu suprafaţa de ***** m2 din mun. Chişinău, str. ***** şi
încasarea cheltuielilor de judecată, inclusiv de asistenţă juridică.
11. Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul şi-a concretizat pretențiile şi a
solicitat: - a stabili cotele de proprietate în 1/2 cotă-parte pentru reclamant şi
1/2 cotă-parte pentru pârâtă din bunurile imobile situate în mun. Chişinău,
str. ***** și anume din: - apartamentul ***** din, nr. cadastral *****, cu
suprafața totală 144 m2, inclusiv locuibilă 94,4 m2;- încăperea nelocativă cu
suprafața totală ***** m2, nr. cadastral *****; – vînzarea acestor imobile cu
distribuirea sumelor bănești reclamantului și pârâtei proporțional cotei-părţi
ce revine fiecăruia; – încasarea cheltuielilor de judecată de la pârâtă (f.d.75).
 Referitor la acțiunea reconvențională

12. Pe parcursul examinării cauzei, ***** a depus o acțiune reconvențională

către ***** și ***** privind constatarea nulității contractului de vânzare-
cumpărare a bunului imobil, recunoașterea dreptului de proprietate comună
în devălmășie și partajarea în natură a proprietății comune în devălmășie
(vol. I f.d.50-54, 60-61).
13. Iar în motivarea acesteia a specificat că la *****, la Oficiul Stării Civile
Ciocana, mun. Chişinău, a fost înregistrată căsătoria dintre ea și *****.
14. A menționat că în această familie, la *****s-a născut copilul *****.
15. A notat că la începutul anului 2009 ***** a început o relație amoroasă,
devenind ostil față de propria familie, aplicînd de nenumărate ori forța fizică,
insulte, fapt ce a determinat imposibilitatea de a conviețui ca o familie.
16. A declarat că în consecință, la data de *****de către Judecătoria Botanica,
mun. Chişinău a fost emisă hotărîrea prin care a fost desfăcută căsătoria între
părți, la data de ***** fiind eliberat certificatul de divorţ.
17. A comunicat că la momentul desfacerii căsătoriei nu a fost efectuată
partajarea proprietății comune în devălmășie. Iar în timpul căsătoriei soții au
dobîndit mai multe bunuri, anume:
– bunul imobil, apartamentul *****, situat în mun. Chișinău, str. ***** ;
– bunul imobil, apartamentul *****, situat în mun. Chișinău, str. ***** ;
– încăpere nelocativă cu suprafața de ***** m2, situată în mun. Chișinău,
str.***** ;
– bunul mobil, autoturism de model Land Rover Freelander cu n/î *****,
procurat de soți în primăvara anului 2012 la prețul de 8500 euro ;
– bunul mobil, autoturism de model VAZ 2105 cu n/î ***** ;
– bunul imobil, autoturism de model Volkswagen Transporter cu n/î *****,
procurat în 2006, înstrăinat ulterior lui ***** fără nici un drept ;
– 50% din capitalul social al companiei SC „MB Service” SRL, fondată la
22.03.2007 din mijloacele financiare comune ale soților ;
18. Iar cu trimitere la prevederile art.19 alin.(1) Codul Familiei, a conchis că
regimul legal al bunurilor enumerate mai sus este proprietate comună în
devălmășie și urmează a fi partajate.
19. În acest sens, a afirmat că în apartamentul *****, situat în mun. Chișinău,
str.***** locuiește *****, concubina lui și copilul lor minor. Iar ***** cu
copilul ***** locuiește în apartamentul *****, situat în mun. Chișinău, str.
*****.
20. Astfel, a solicitat ***** prin acțiunea reconvențională depusă:
- atribuirea în proprietatea exclusivă a pîrîtei bunurile imobile din
mun.Chişinău, str. ***** și anume: apartamentul ***** cu nr. cadastral
 ***** și încăperea auxiliară cu nr. cadastral *****, cu suprafaţa de *****
m2;
- recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie a reclamantului
şi pârâtei asupra autovehiculului Volkswagen Transporter, n/î *****,
caroseria nr.*****;
- atribuirea în proprietatea exclusivă a reclamantului *****: apartamentul
**********din mun. Chişinău, str. *****, nr. cadastral *****; autovehiculul
Land Rover Freelander, n/î *****, caroseria *****, în valoare de 8800 euro;
autovehiculul VAZ 2105, n/î *****, caroseria *****; autovehiculul
Volkswagen Transporter, caroseria nr.*****, n/î *****, în valoare de 8000
euro;
- atribuirea în proprietatea exclusivă a pârâtei ½ cotă-parte din 50% din
capitalul social al SRL „MB Service”, ce constituie 25% din capitalul acestei
societăți;
- compensarea cheltuielilor de judecată din contul reclamantului (vol.I f.d.50-
64,60-61).
21. Ulterior, pârâta, prin intermediul avocatului său a concretizat acțiunea
reconvențională, solicitînd constatarea nulității contractului de vânzare-
cumpărare nr.4596 din *****, încheiat între ***** și ***** (vol.I f.d. 117-
120).
22. Iar în acest sens a comunicat că ***** este în relații de rudenie cu *****,
sunt cumnați. Astfel, ***** a vîndut apartamentul menționat și și-a însușit
toți banii cu un singur scop – să nu fie partajat cu coproprietara devălmașă
*****.
23. A relevat că bunul imobil apartamentul **********din mun. Chişinău,
str.*****, nr. cadastral **********este proprietate comună în devălmășie,
fiind procurat prin contractul ***** din *****.
24. A afirmat că nu și-a exprimat consimțîmîntul la înstrăinarea apartamentului,
iar acest fapt duce la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare
nr.4596 din *****.
25. În şedinţa de judecată, reprezentantul lui *****, avocatul Leu Vasile, a
solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, potrivit motivelor de fapt
şi de drept expuse în aceasta și respingerea acțiunii reconvenționale.
26. În şedinţa de judecată, *****, prin intermediul avocatului Sîrbu Ion, a
solicitat admiterea acţiunii reconvenţionale și respingerea acțiunii principale.
27. În şedinţa de judecată, reprezentantul lui ***** avocatul Leu Vasile, a
solicitat respingerea pretenției privind nulitatea contractului de vânzare-
cumpărare nr.4596 din *****.

APRECIEREA INSTANȚEI DE JUDECATĂ :

28. Studiind materialele cauzei, apreciind pretenţiile formulate în acţiune în
raport cu probele prezentate, administrîndu-le pertinenţa şi temeinicia prin
prisma prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios, instanţa de
judecată consideră că atît acțiunea inițială, cît și acțiunea reconvențională
urmează a fi admise în parte, iar în sensul acestei concluzii relevă:
29. Conform art.20 al Constituţiei orice persoană are dreptul la satisfacţie
efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor
care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
30. În corespundere cu prevederile art.5 alin.(1) Cod de Procedură Civilă orice
persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în
modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate,
libertăţile şi interesele legitime.
31. Iar art.166 alin.(1) acelaşi cod indică expres că oricine pretinde un drept
împotriva unei alte persoane ori are un interes pentru constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept trebuie să depună în instanţa competentă o cerere
de chemare în judecată.
32. Norma juridică cuprinsă în art.239 Cod de Procedură Civilă prevede că
hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi
întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de
instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată.
33. De asemenea art.241 alin.(1) Cod de Procedură Civilă statuează că instanţa
judecătorească adoptă hotărîrea în numele legii. Hotărîrea judecătorească
trebuie să corespundă tuturor normele de drept, să fie clară, înţeleasă de
părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate
cererile şi obiecţiile formulate de reclamant şi pîrît (Principiul nr. 6 al
Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite
pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptate de Comitetul Miniştrilor al
Consiliului Europei la 28.02.1984).

Referitor la acțiunea principală

34. Suportul probator al cauzei atestă că la ***** a fost încheiată căsătoria între
***** și ***** (f.d. 7 verso).
35. Această căsătorie a fost desfăcută în baza Hotărîrii Judecătoriei sect.
Botanica din 25.10.2012, fiind eliberat certificatul de divorţ din ***** (f.d.
9).
36. Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile s-a constatat că
apartamentul ***** din mun. Chişinău, str.*****, număr cadastral ***** și
încăperea nelocativă cu număr cadastral ***** din mun. Chişinău, str.*****
 cu suprafața de ***** m2 aparține cu drept de proprietate lui ***** și *****
la cota 1.0, în temeiul contractului de investiție nr.***** din ***** și a
Actului de transmitere-primire nr.***** din *****(Vol I, f.d.10-11).
37. Astfel, rezultă că atît apartamentul *****, cît și încăperea nelocativă,
amplasate în mun. Chişinău, str.***** au fost obținute de către soți în
perioada căsătoriei.
38. Prin urmare, aplicabile speței sunt prevederile art.19 Codul familiei, care
statuează expres că bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei sunt
supuse regimului proprietăţii în devălmăşie. Regimul legal al bunurilor
soţilor acţionează în măsura în care nu este modificat de contractul
matrimonial.
39. La caz, un asemenea contract nu există. Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) Codul
familiei, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor
cu drept de proprietate în devălmăşie.
40. În corespundere cu art. 21 alin. (1) Codul familiei, soţii de comun acord,
posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune. Iar, conform art. 25 alin.alin.
(1) şi (3) Codul familiei, împărţirea proprietăţii în devălmăşie a soţilor poate
fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît şi după desfacerea ei, la cererea
oricăruia dintre soţi. În caz de neînţelegere, determinarea cotei-părţi a
fiecărui soţ în proprietatea în devălmăşie, precum şi împărţirea acesteia în
natură, se face pe cale judecătorească.
41. Totodată, conform art. 26 alin. (1) din acelaşi cod, bunurile dobîndite de
către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în
devălmăşie, conform legislaţiei.
42. Prevederi similare se regăsesc şi în art. 371 Cod civil în redacția în vigoare
pînă la modificările survenite la 01.03.2019. Astfel, potrivit normei enunţate,
bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în
devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu
este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. Orice bun dobîndit de
soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă
la proba contrară.
43. Conform art. 373 Cod civil, în cazul împărțirii bunurilor proprietate comună
în devălmăşie a soţilor, părţile lor se consideră egale.
44. La fel, potrivit art.344 alin.(1) Codul civil (în redacția de pînă la
01.03.2019), proprietatea este comună în cazul în care asupra unui bun au
drept de proprietate doi sau mai mulţi titulari.
45. Potrivit art.346 alin.(1) Codul civil (în redacția de pînă la 01.03.2019),
fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din
bunul comun. Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la probă contrară.
46. În accepţiunea art.345 alin.(1) Codul civil (în redacția de pînă la
 01.03.2019), proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea
cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părţi) sau prin nedelimitarea
cotelor-părţi (proprietate în devălmăşie).
47. Așadar, instanţa ajunge la concluzia despre necesitatea partajării bunurilor
dobîndite în perioada căsătoriei cu determinarea după ***** și după *****
cîte 1/2 (o doime) cote – părți ideale din bunurile imobile situate în mun.
Chişinău, str. *****, apartamentul *****, număr cadastral ***** și
încăperea nelocativă cu număr cadastral *****, cu încetarea proprietății
comune în devălmășie.
48. În continuare, în ceea ce privește solicitarea înaintată de ***** către *****
privind partajarea în natură a bunurilor imobile situate în mun.Chişinău, str.
*****, apartamentul *****, număr cadastral *****, încăperea nelocativă cu
suprafața totală ***** m2, număr cadastral *****, prin vînzarea la licitație
cu distribuirea prețului către ***** și *****, proporțional cotelor-părți de
1/2 (o doime) ce revine fiecăruia, instanțe relevă următoarele:
49. Într-adevăr, potrivit art. 361 alin. alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) Cod civil (în
redacția de pînă la 01.03.2019), împărţirea bunului proprietate comună pe
cote-părţi se face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui coproprietar.
Dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este
partajabil în natură, împărţirea se face prin:
50. a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai
multor coproprietari, la cererea lor ;
51. b) vînzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de
neînţelegere, la licitaţie şi distribuirea preţului către coproprietari
proporţional cotei-părţi a fiecăruia dintre ei.
52. În interpretarea corectă a art.361 alin.(1) lit.a) Cod civil (în redacția de pînă
la 01.03.2019), instanța relevă că dreptul de proprietate pe cote-părți poate
înceta prin atribuire întregului bun unui proprietar cu compensarea celuilalt
cu o sultă bănească corespunzătoare cotei părți pe care o deține, dar această
prevedere stabilește și o condiție - ”la cerere”. Prin sintagma ”la cerere” se
înțelege cererea coproprietarului căruia urmează să-i fie atribuită sulta
bănească.
53. Însă, din materialul probator administrat rezultă că cererea privind atribuirea
în proprietate a întregului bun vine din partea lui *****. Dar din materialele
dosarului nu rezultă şi nu există o cerere din partea Rodicăi Batrîn care să
confirme că acesta dorește să transmită cota sa parte, în schimbul sultei
bănești echivalente.
54. Adică, nu sunt întrunite condițiile art.361 Cod civil, lipsind cererea și/sau
consimțămîntul coproprietarului care urmează să primească sulta bănească și
să transmită cota parte din imobilul litigios.
55. În același timp, în ședința de judecată, *****, prin intermediul avocatului
său a concretizat pretenția și a declarat că dacă fosta sa soție nu ese de acord
cu acordarea sultei, atunci solicitarea este de a vinde aceste imobile cu
distribuirea sumelor bănești între părți, proporţional cotei-părţi ce revine
fiecăruia.
56. Analizînd prevederile art.361 alin.(2) lit.b) Cod civil (în redacția de pînă la
01.03.2019), instanța sublinaiză că într-adevăr legiuitorul a prevăzut şi o altă
posibilitate de împărțire a bunului - vînzarea bunului. Iar în cazul în care
coproprietarii nu pot stabili modul de vînzare a bunului imobil, acesta va fi
vîndut la licitație.
57. Însă condiția pentru a purcede la vînzarea bunurilor este ca bunul proprietate
comună pe cote-părţi să fie indivizibil ori să nu fie partajabil în natură.
58. Cu toate acestea, ***** nu a prezentat probe pertinente și concludente care
ar confirma indubitabil faptul că bunurile imobile: apartamentul ***** cu o
suprafață de 144 m2 și încăperea nelocativă cu suprafața totală ***** m2,
situate în mun.Chişinău, str. *****, nu pot fi partajate în natură.
59. În acest sens, instanța notează că potrivit art.118 alin. (1) din Cod de
procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care
le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune
altfel.
60. Totodată, pe parcursul examinării cauzei, instanța a propus de mai multe ori
părților, în temeiul art.118 alin. (5) Cod de procedură civilă să prezinte
suplimentar probe admisibile că bunurile proprietate comună pe cote-părţi
sunt indivizibile ori nu sunt comod partajabile în natură.
61. Acesta a fost și unul din temeiurile pentru care au fost reluate dezbaterile
judiciare prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din
22.04.2022.
62. Potrivit prevederilor art.27 alin.(1) Cod de procedură civilă, participanţii la
proces au posibilitatea de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de
interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile
procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare.
63. Concomitent, potrivit art.148 alin.(1) Cod de procedură civilă instanţa
dispune efectuarea unei expertize, doar la cererea părţii sau a unui alt
participant la proces. Asemenea cereri în adresa instanței nu au parvenit, prin
urmare instanța a fost nevoită să adopte hotărîrea în limitele pretenţiilor
înaintate de reclamant, așa cum o impun rigorile art.240 alin.(1) Cod de
Procedură Civilă.
64. Așadar, avînd în vedere că sarcina probațiunii nu a fost îndeplinită
corespunzător de către *****, iar reieșind din suportul probator existent nu
rezultă că bunurile imobile proprietate comună pe cote-părţi sunt indivizibile
 ori nu sunt partajabile în natură, instanța va respinge pretenția privind
partajarea în natură a bunurilor imobile situate în mun.Chişinău, str.*****,
apartamentul *****, număr cadastral *****, încăperea nelocativă cu
suprafața totală ***** m2, număr cadastral *****, prin vînzarea la licitație
cu distribuirea prețului între ***** și *****, proporțional cotelor-părți de
1/2 (o doime) ce revine fiecăruia, ca neîntemeiată.

Referitor la acțiunea reconvențională

65. Prin acțiunea reconvențională depusă, ***** susține că apartamentul

**********din mun.Chişinău, str.*****, nr.cadastral **********este
proprietate comună în devălmășie a foștilor soți, fiind procurat prin
contractul ***** din *****.
66. Suportul probator al cauzei confirmă această declarație, deoarece potrivit
extrasului din Registrul bunurilor imobile, apartamentul **********din
mun.Chişinău, str.*****, aparținea lui ***** în temeiul contractului de
vînzare-cumpărare ***** din ***** (vol.I, f.d. 12, 96, 136).
67. Instanța reiterează că la momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra
acestui imobil de către *****, la *****, acesta era în căsătorie cu *****.
68. Iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4596 din *****, ***** a vîndut
bunul imobil lui ***** (vol.I f.d. 140). În acest contract în calitate de
vînzător nu figurează *****.
69. În raport cu aceste constatări, se reține că potrivit art. 195 din Codul civil
(redacţia pînă la 01 martie 2019), act juridic civil este manifestarea de către
persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau
stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile
70. Conform art. 216 alin. (1) din Codul civil (redacţia până la 01 martie 2019),
actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate
absolută).
71. Potrivit art. 217 din Codul civil (redacţia până la 01 martie 2019), nulitatea
absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un
interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Nulitatea
absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit
de nulitate. Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă.
72. Conform art.220 alin. (1) Codul civil (redacţia până la 01 martie 2019), actul
juridic care contravine normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede
altfel.
73. Totodată, în corespundere cu prevederile art. 371, alin. (1) şi (2) Cod civil
(redacţia până la 01 martie 2019), bunurile dobândite de soți în timpul
căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmășie dacă în conformitate
 cu legea sau contractul încheiat între ei nu este stabilit un alt regim juridic
pentru aceste bunuri. Orice bun dobândit de soți în timpul căsătoriei se
prezumă proprietate comună în devălmășie până la proba contrară.
74. Conform art. 369 alin. (3) Cod civil (redacţia până la 01 martie 2019), actul
juridic de dispoziţie încheiat de unul dintre coproprietarii devălmași poate fi
declarat nul dacă se face dovadă că cealaltă parte știa sau trebuia să știe
despre acordul care limitează dreptul de dispoziţie, despre faptul că ceilalți
coproprietari devălmași sunt împotriva încheierii actului juridic sau că nu a
fost cerut acordul la înstrăinarea imobilelor.
75. Prin prisma normelor precitate raportate la actele cauzei, instanța de judecată
conclude că ***** nu a dat acordul la înstrăinarea apartamentului
**********din mun.Chişinău, str.*****. Iar ***** a efectuat tranzacția fără
acordul acesteia, în timpul în care părţile nu formau deja o familie și
prezentul litigiu privind partajarea averii se afla pe rolul instanței.
76. La fel, se reține că potrivit art. 221, alin. (1) Codul civil (redacţia până la 01
martie 2019), actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice
(actul juridic fictiv) este nul.
77. Actele juridice fictive şi cele simulate au menirea să creeze o aparență
juridică pentru terți şi implică: o neconcordanță intenționată între voința
reală şi voința declarată şi această neconcordanță are ca scop amăgirea
terților.
78. Actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic
fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipsește
unul din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art. 195 –
intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile.
79. Manifestarea de voință în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop
inducerea în eroare a altor persoane, creând aparența existenței actului
juridic în realitate.
80. Totodată, conform art.753 alin.(1) din Codul civil (redacţia până la 01 martie
2019), prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să
predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se
obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit.
81. Astfel, actele cauzei denotă cert că bunul litigios a fost înstrăinat fără
acordul şi contrar voinței exprimate de *****, încheierea acestei convenții a
avut intenţia micșorării masei bunurilor comune supuse partajului foștilor
soți, iar părţile convenției ***** și ***** nu au avut intenţia de a produce
efecte juridice.
82. În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept citate, instanța
conclude: contractul de vânzare-cumpărare nr.4596 din 11 mai 2018, a
apartamentului nr. *****din mun. Chişinău, str. *****, nr.cadastral *****,
 încheiat între ***** și ***** este lovit de nulitate absolută prin prisma
art.220 alin.(1) Cod Civil, art. 221, alin.(1) Cod Civil (redacţia până la 01
martie 2019).
83. Or, acest contract este fictiv și contravine normelor imperative, adică acelor
norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie şi anume
exprimarea acordului celuilalt proprietar la înstrăinarea bunurilor imobile
proprietate comună în devălmăşie.
84. Totodată, instanţa reţine că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea
garanţiilor art.1 din Protocolul Adiţional la Convenţia Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 46 al
Constituţiei, art.315 alin. (1) Cod Civil (redacţia până la 01 martie 2019),
potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea
bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru cauză
de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale
ale dreptului internaţional. statul ocroteşte proprietatea şi aceasta nu poate fi
folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului. Dreptul
de proprietate privată este garantat şi nimeni nu poate pune careva obstacole
proprietarului pentru folosirea proprietăţii sale.
85. Prin urmare, instanța consideră întemeiate cerinţele Rodicai Batrîn, privind
nulitatea contractului de vînzare cumpărare din 11 mai 2018, cu aducerea
părţilor la poziţia iniţială.
86. Iar acest fapt presupune, în temeiul art.344 alin.(1), art.346 alin.(1) Cod civil
(în redacția de pînă la 01.03.2019), determinarea după ***** și după *****
a cîte 1/2 (o doime) cote – părți ideale din bunul imobil situat în mun.
Chişinău, str. *****, apartamentul *****, număr cadastral *****, cu
încetarea proprietății comune în devălmășie.
87. De asemenea, din înscrisurile ce se atestă la materialele cauzei rezultă că în
perioada căsătoriei, anume la 22.03.2007 ***** și ***** în calitate de
asociați au fondat SC ”MB Service” S.R.L. cu o cotă de 50% fiecare (vol. I
f.d. 31, 64).
88. Așadar, cota parte de 50% din capitalul social al SC ”MB Service” S.R.L.
este un bun care urmează a fi supus împărțirii, constituind proprietate
comună în devălmășie în temeiul art.371, alin.(1) şi (2) Cod civil (în redacția
de pînă la 01.03.2019), citat mai sus, deoarece a fost dobîndit în perioada
căsătoriei.
89. Iar în temeiul art. art. 361, 371, 373 Cod civil (în redacția de pînă la
01.03.2019) instanța recunoaște dreptul de proprietate comună în devălmășie
a lui ***** şi ***** asupra 50% din capitalul social al SC”MB Service”
S.R.L., c/f ***** cu determinarea după ***** și *****cîte 1/2 cotă-parte
din 50% din capitalul social al companiei SC ”MB Service” SRL.
90. În altă ordine de idei, instanța va respinge solicitarea Rodicăi Marian privind
recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie a lui ***** și
***** asupra următoarelor bunuri mobile:
- autovehiculului de model Volkswagen Transporter cu n/î *****, caroseria
nr. *****,
- autovehiculului de model Land Rover Freelander cu n/î *****, caroseria
***** ;
- autovehiculului de model VAZ 2105 cu n/î *****, caroseria *****;
91. Aceasta deoarece potrivit Adeverinței, eliberate de IP „ASP” din 03.10.2017
autovehiculul de model Volkswagen Transporter cu n/î *****, caroseria nr.
*****, la data de 02.02.2009 este înmatriculat după *****, deci nu aparține
foștilor soți (vol. I f.d. 56).
92. La fel, potrivit aceleiași Adeverințe din 03.10.2017, autovehiculului de
model Land Rover Freelander cu n/î *****, caroseria ***** a fost
înmatriculat după ***** la 25.03.2014, adică după divorțul din ***** cu
***** (vol. I f.d. 56).
93. În ceea ce privește autovehiculul de model VAZ 2105 cu n/î *****,
caroseria *****, instanța punctează că acesta nu poate fi partajat deoarece nu
se regăsește în natură.
94. Astfel, nu pot constitui temei de admitere a acestei solicitări un extras de pe
pagina de anunțuri 999.md, prezentat de parte, iar alte probe despre valoarea
acestui automobil și existența acestuia în natură, instanței nu i-au fost
prezentate (vol.I, f.d. 62).
95. De asemenea, urmează a fi respinse solicitările privind atribuirea în
proprietatea exclusivă a lui *****: bunurile imobile situate în mun.
Chişinău, str. *****, apartamentul *****, număr cadastral *****, încăperea
nelocativă cu suprafața totală ***** m2, număr cadastral *****, 25% din
capitalul social al companiei SC ,,MB Service" SRL, atribuirea în proprietate
exclusivă lui *****: apartamentul nr. *****din mun. Chişinău, str. *****,
nr. cadastral *****; 25% din capitalul social al companiei SC ,,MB Service"
SRL, ca neîntemeiată.
96. Aceasta pentru că legiuitorul în temeiul art.344 alin.(1), art.346 alin.(1) Cod
civil expres a prevăzut modalitatea de partajare a bunurilor, iar între foștii
soți lipsește un acord privind atribuirea exclusivă a bunurilor între părți, în
modul solicitat de reclamanta acțiunii reconvenționale.
97. În altă ordine de idei, nu poate fi reținut argumentul avocatului Leu Vasile,
invocat în ședințele de examinare a cauzei, în interesele lui ***** privind
respingerea acțiunii ca fiind tardivă.
98. Iar în acest sens aplicabile speței sunt prevederile art. 267 alin. (1) Cod Civil
(în redacția în vigoare până la 01.03.2019), potrivit căruia termenul general
 în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni
în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.
99. Art. 272 alin. (1) Cod Civil (în redacția în vigoare până la 01.03.2019)
prevede că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data
naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana
a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.
100. Cu trimitere la normele invocate, instanţa consideră necesar să precizeze, că
termenului de prescripţie de trei ani stabilit pentru cerinţele privind
recunoașterea dreptului de proprietate începe să curgă din momentul cînd
persoana a aflat sau trebuia să afle despre lezarea dreptului ei.
101. Așadar, reieşind din prevederile legale citate supra, instanța conchide, că
începutul termenelor generale, cît şi speciale de prescripție, este condiționat
de momentul cînd persoana în favoarea căreia curge termenul de prescripție,
poate să se adreseze în judecată pentru realizarea forțată a dreptului său.
102. Determinarea momentului încălcării dreptului depinde de faptul dacă este
încălcat un drept absolut, de creanţă sau un drept apărut din raporturi
continui.
103. La caz, din materialele cauzei nu rezultă o dată care să ateste începerea
curgerii termenului de prescripție prin depunerea acțiunii reconvenționale de
către *****.
104. Și aici, instanța reiterează că din materialele cauzei nu se poate deduce o
dată certă de cînd ***** a aflat despre încălcarea drepturilor, subsecvent,
este îndreptățită să înainteze acțiunea reconvențională.
105. Mai cu seamă, instanța reține că obiectul litigiului în temeiul acțiunii
reconvenționale înaintate de ***** este : recunoașterea ca proprietate
comună în devălmășie a soților a bunurilor și determinarea cotelor – părți
ideale.
106. Instanța consideră, că în această situație sunt aplicabile și prevederile art.315
alin. (2) Cod civil (în redacția în vigoare pînă la 01.03.2019), potrivit cărora
dreptul de proprietate este perpetuu. Adică, acesta durează atîta timp cît
există bunul şi nu se stinge prin neuz.
107. Astfel, cumulînd cele indicate, avînd în vedere caracterul perpetuu al
pretinsului drept de proprietate, instanța concluzionează că termenul de
prescripţie în speţă, nu a fost încălcat.

Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată

108. Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată în legătură cu examinarea

cererii de chemare în judecată, instanţa de judecată va sublinia următoarele:
109. Potrivit art.82 Cod de Procedură Civilă cheltuielile de judecată se compun
 din taxa de stat şi din cheltuielile de judecare a cauzei.
110. În conformitate cu art. 94 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, instanţa
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea
părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea
reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de
judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional
părţii respinse din pretenţiile reclamantului.
111. De asemenea, potrivit art. 3 alin.(1) lit. e) al Legii taxei de stat nr.1216 din
03.12.1992 se achită taxa de stat pentru cererile de chemare în judecată cu
caracter nepatrimonial în mărime de 100 lei.
112. În acest sens, judecătorul reţine că pretențiile nepatrimoniale ale lui *****
din acțiunea principală privind determinare cotelor părți din imobil au fost
admise. Astfel se încasează, proporțional pretențiilor admise, în beneficiul
lui ***** de la ***** cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 100,00 lei cu
titlu de taxă de stat.
113. În rest, se respinge cererea înaintată de ***** privind compensarea
cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
114. În ceea ce privește cheltuielile din acțiunea reconvențională, instanța
subliniază că ***** a suportat cheltuieli de judecată sub forma de taxă de
stat de 400 lei și pentru extrasul de la I.P. ”Agenția Servicii Publice”, în
mărime de 330 lei (vol.I f.d. 32, 116).
115. Astfel, se încasează, proporțional pretențiilor admise, în beneficiul lui *****
de la ***** cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 700,00 lei inclusiv
400,00 lei cu titlu de taxă de stat și 330,00 lei pentru extrasul de la I.P.
”Agenția Servicii Publice”. În rest, se respinge cererea înaintată de *****
privind compensarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
116. În conformitate cu prevederile art.art.82, 94 alin.(1), 117-118, 121-122, 130,
236, 238-241, 362 alin.(1) Cod de procedură civilă, instanţa de judecată,

HOTĂRĂŞTE:

Se admite în parte acțiunea înaintată de ***** către ***** cu privire la

determinarea cotelor-părți ideale din proprietatea comună în devălmășie și
partajarea în natură a bunului imobil proprietate comună în devălmășie.
Se determină după *****, IDNP *****, și după *****, IDNP *****, a cîte
1/2 (o doime) cote – părți ideale din bunurile imobile situate în mun. Chişinău, str.
*****, apartamentul *****, număr cadastral *****, și încăperea nelocativă cu
număr cadastral *****, cu încetarea proprietății comune în devălmășie.
În rest, se respinge acțiunea înaintată de ***** către ***** în partea
pretenției privind partajarea în natură a bunurilor imobile situate în mun. Chişinău,
str. *****, apartamentul *****, număr cadastral *****, încăperea nelocativă cu
suprafața totală ***** m2, număr cadastral *****, prin vânzarea la licitație cu
distribuirea prețului către *****, IDNP *****, și *****, IDNP *****, proporțional
cotelor-părți de 1/2 (o doime) ce revine fiecăruia, ca neîntemeiată.
Se admite în parte cererea înaintată de ***** privind compensarea
cheltuielilor de judecată.
Se încasează, proporțional pretențiilor admise, în beneficiul lui *****, IDNP
*****, de la *****, IDNP *****, cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 100,00
lei (o sută lei 00 bani) cu titlu de taxă de stat.
În rest, se respinge cererea înaintată de ***** privind compensarea
cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Se admite în parte acțiunea reconvențională înaintată de ***** către ***** și
***** privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a bunului
imobil, recunoașterea dreptului de proprietate comună în devălmășie și partajarea
în natură a proprietății comune în devălmășie.
Se constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4596
din 11 mai 2018, a apartamentul nr. *****din mun. Chişinău, str. *****, nr.
cadastral *****, încheiat între ***** și *****.
Se determină după *****, IDNP *****, și după *****, IDNP *****, a cîte
1/2 (o doime) cote – părți ideale din bunul imobil situat în mun. Chişinău, str.
*****, apartamentul *****, număr cadastral *****, cu încetarea proprietății
comune în devălmășie.
Se recunoaște dreptul de proprietate comună în devălmășie a lui *****, IDNP
*****şi *****, IDNP *****, asupra a 50% din capitalul social al SC ”MB
Service” S.R.L., c/f *****.
Se determină după *****, IDNP *****, și *****, IDNP *****, a cîte 1/2
cotă-parte din 50% din capitalul social al companiei SC ”MB Service” SRL, c/f
*****.
În rest, se respinge acțiunea reconvențională înaintată de ***** către ***** în
partea pretențiilor privind rnecunoașterea dreptului de proprietate comună în
devălmășie a lui ***** și ***** asupra autovehiculului de model Volkswagen
Transporter cu n/î *****, caroseria nr. *****, atribuirea în proprietatea exclusivă a
lui *****, IDNP ***** : bunurile imobile situate în mun. Chişinău, str. *****,
apartamentul *****, număr cadastral *****, încăperea nelocativă cu suprafața
totală ***** m2, număr cadastral *****, 25% din capitalul social al companiei SC
,,MB Service" SRL, c/f *****, atribuirea în proprietate exclusivă lui *****, IDNP
*****: apartamentul nr. *****din mun. Chişinău, str. *****, nr. cadastral *****;
autovehiculul de model Land Rover Freelander cu n/î *****, caroseria *****, în
valoare de 8800,00 euro; autovehiculul de model VAZ 2105 cu n/î *****,
caroseria *****; autovehiculul de model Volkswagen Transporter cu n/î *****,
caroseria ***** în valoare de 8000,00 euro; 25% din capitalul social al companiei
SC ,,MB Service" SRL, c/f *****, ca neîntemeiată.
Se admite în parte cererea înaintată de ***** privind compensarea
cheltuielilor de judecată.
Se încasează, proporțional pretențiilor admise, în beneficiul lui *****, IDNP
*****, de la *****, IDNP *****, cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 700,00
lei (șapte sute lei 00 bani), inclusiv 400,00 lei cu titlu de taxă de stat și 330,00 lei
pentru extrasul de la I.P. ”Agenția Servicii Publice”.
În rest, se respinge cererea înaintată de ***** privind compensarea
cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Hotărîrea cu drept de apel în Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile din
ziua pronunţării dispozitivului, prin intermediul Judecătoriei Chişinău (sediul
Centru).

Președintele ședinței,
Judecător Roman PASCARI