dos. nr.

2ra-1037/2011
prima instanţă: Judecătoria s. Rîşcani mun. Chişinău
judecător – V. Panainte
instanţa de apel: CA Chişinău
judecători- G. Zubati, N. Traciuc, M. Buruian

Republica Moldova
Curtea Supremă de Justiţie
DECIZIE

23 iunie 2011 mun. Chişinău

Colegiul Civil şi de contencios administrativ în componenţa:

Preşedintele şedinţei - Nina Cernat
Judecătorii – Eugenia Fistican, Olga Adam, Iurie Bejenaru, Iurie Diaconu

examinînd în şedinţă publică cererea de recurs declarată de Consiliul municipal

Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Rusu împotriva
Primăriei Chişinău, Consiliului municipal Chişinău cu participarea intervenienţţilor
accesorii I. Rusu, M. Rusu, V. Rusu, privind recunoaşterea dreptului de proprietate
asupra bunului imobil în temeiul uzucapiunii
împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2011,

c o n s t a t ă:

Prin acţiunea formulată la data de 21.05.2007, Rusu Ecaterina a chemat în

instanţa de judecată în calitate de pîrît Primăria Chişinău, Consiliul municipal
Chişinău, cu participarea intervenineţilor accesorii I. Rusu, M. Rusu, V. Rusu,
solicitînd recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului imobil în temeiul
uzucapiunii.
În susţinerea cerinţelor invocate, reclamanta Rusu Ecaterina a indicat că
unchiul ei Romanciuc Fiodor cu soţia sa Romanciuc Ioana la 10 august 1932 au
procurat de la Romanciuc Ion lotul de pămînt cu suprafaţa de 2904 m.p. adiacent
casei din moşia Rîşcanovca, suburbia Visterniceni, mun. Chişinău (în prezent str-la
Aerodromului mun. Chişinău), devenind proprietarii acestuia. În anul 1936 ei au
încheiat cu ultimul un contract de schimb, conform căruia s-au cedat un lot de pămînt
din sectorul Petricani în schimbul unui lot de pămînt cu suprafaţa de 4026 m.p. din
suburbia Visterniceni. Ca urmare a unirii ambelor loturi, sectorul deţinut de aceştia a
constituit suprafaţa de 6930 m.p., iar la situaţia anului 1946 suprafaţa lui a rămas de
6000 m.p. Ei l-au prelucrat pe parcursul întregii vieţi. În anul 1974 Romanciuc
Fiodor a decedat, iar în anul 1981 a decedat şi soţia lui Romanciuc Ioana, care a
testat reclamantei toată averea sa inclusive casa de locuit şi lotul adiacent cu
suprafaţa de 6000 m.p. Notarul nu a luat n consideraţie documentele prezentate,
perfectînd certificatul de moştenitor testamentary numai pentru 600 m.p.
 Astfel, reclamanta susţine că din anul 1981 şi pînă în prezent, pe parcursul a 26
ani, posedă casa şi lotul enunţat, deţinîndu-le sub numele de proprietar cu bună
credinţă şi achită impozitul funciar.
Cere, reclamanta Rusu Ecaterina să fie recunoscut dreptul de proprietate asupra
lotului de pîmînt cu suprafaţa de 4000 m.p. adiacent casei de locuit din stradela nr. 1
Aerodromului mun. Chişinău.
Prin încheierea judecătoriei Rîşcani m.Chişinău din 15 iunie 2007 s-a dispus
atragerea în process în calitate de intervenienţi succesorii de partea reclamantei pe
I.Rusu, V.Rusu, V.Rusu. (f.d.23)
Reprezentantul reclamantei R. Perciun, precum şi intervenineţii accesorii – I.
Rusu, M. Rusu, V. Rusu în faţa instanţei de fond au susuţnut cererea înaintată,
solicitînd admiterea acesteia în temeiurile invocate.
Reprezentantul Primăriei în şedinţa instanţei de fond nu a recunoscut cererea
de chemare în judecată solicitînd respingerea acesteia ca neîntemeiată, explicînd că
la caz nu sunt aplicabile prevederile art. 332 CC cu privire la uzucapiunea imobiliară.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 22 octombrie 2007 instanţa de judecată
a admis acţiunea reclamantei şi a recunoscut după Rusu Ecaterina dreptul de
proprietate asupra lotului de pîmînt cu suprafaţa de 4000 m.p. adiacent casei de
locuit din str-la 1 Aerodromului mun. Chişinău. (f.d. 33-34)
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2007 a fost respins
apelul declarat de Primăria mun.Chişinău şi menţinută hotărîrea judecătoriei Rîşcani
mun. Chişinău din 22 octombrie 2007.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 martie 2008 recursul declarat de
Primăria mun. Chişinău a fost considerat inadmisibil.
Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 18 iunie 2008 a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Consiliul municipal Chişinău.
Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 19 noiembrie 2008 şi încheierea
suplimentară a aceleiaşi instanţe din 04 martie 2009, a fost admisă cererea de
revizuire declarată de Consiliul municipal Chişinău, casată decizia Curţii Supreme de
Justiţie din 26 martie 2008, pricina fiind reţinută în instanţa de recurs pentru
judecarea recursului.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 mai 2009 s-a admis recursul
declarat de Primăria mun. Chişinău şi s-a casat decizia instanei de apel din
20.12.2007 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt
complet de judecată.
În urma rejudecării cererii de apel Curtea de Apel Chişinău, prin decizia din 02
decembrie 2009, a respins apelul ca neîntemeiat şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei
Rîşcani mun.Chişinău din 22.10.2007. (171-177)
Examinînd pricina în ordine de recurs, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie
din 22 aprilie 2010 a fost admis recursul declarat de Primăria Chişinău şi Consiliul
mun.Chişinău, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2009 şi
remisă cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.
(f.d. 212-216)
În ordine de rejudecare, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie
2011, instanţa de judecată a respins cererea de apel şi a menţinut în vigoare hotărîrea
Judecătoriei Rîşcani din 22 octombrie 2007. (f.d. 238-241)
 Invocînd ilegalitatea deciziei Colegiului civil şi de contencios administrativ al
Curţii de Apel Chişinău din 08.02.2011, la data de 04.03.2011 reprezentantul
Consiliului municipal Chişinău şi a Primăriei mun. Chişinău, Ungureanu V., fiind
împuternicit în baza procurilor nr, 02-116/27 din 05.01.2007 şi respectiv nr.02-
116/48 din 10.01.2011 (anexate la dosar), a contestat-o cu recurs solicitînd
admiterea recursului casarea deciziei din 08.02.2011 şi hotărîrii primei instanţe din
22.10.2007 cu adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind
neîntemeiată şi lipsită de support legal.
În motivarea recursului declarat s-a indicat că actele judcăroreşti contestate
sunt neîntemeiate deoarece contravin normelor dreptului material şi procesual.
Astfel, la pronunţarea deciziei recurate Curtea de Apel Chişinău a ignorant
prevederile art. 373 CPC cît şi concluziile date de Curtea Supremă de Justiţie prin
decizia din 22.04.2010 în contextul că circumstanţele stabilite nu cad sub incidenţa
prevederilor art. 332 CC. La fel, au fost ignorate de către instanţa de apel prevederile
art. 4(4), art. 11 Cod funciar (redacţia anului 1991), art. 42 Cod funciar, art. 3, 8 din
Legea nr. 523-XIV din 16.07.1999, cu privire la proprietatea publică a unităţilor
administrativ teritoriale. Prin aplicarea uzicapiunii, instanţa de fond şi apel au
încălcat prevederile art. 4, art. 11 din Codul funciar, art. 296 CC al RM. Totodată,
instanţele ierarhic inferioare au ignorat prevederile art. 123 alin. (2) CPC şi nu au
luat în consideraţie hotărîrile judecătoreşti irevocabile pe marginea pretenţiilor
formulate de Ecaterina Rusu împotriva Primăriei Chişinău privind recunoaşterea
dreptului de proprietate asupra terenului litigious cu suprafaţa de 6000 m.p. şi
privind eliberarea actelor în privinţa terenului, pretenţii care au fost respinse; precum
şi încheierea de încetare a procesului pe cauza civilă la acţiunea d-lui E. Rusu, Ioana,
Maria, Viorica Rusu privind transmiterea în proprietate privată a lotului de pămînt cu
suprafaţa de 5919 din str-la 1 Aerodromului 10 şi decizia instanţei de recurs privind
respingerea cererii lui E. Rusu privind anularea actelor admisnitrative prin care
terenul din str-la Aerodromului a fost alocat lui Vitalie Basul, Alexandru Vîşcovschi,
Botnari Serghei.
În cadrul şedinţei instanţei de recurs, reprezentantul recurenţilor, Vasile Ungureanu
(procurile nr. 02-116/27 din 05.01.2011 şi nr. 02-116/48 din 10.01.2011), a susţinut
cererea de recurs în temeiurile şi motivele invocate în cerere, solicitînd admiterea
recursului în sensul declarat.
Intimata, Rusu Ecaterina şi reprezentantul său Zubco Igor, în baza procurii nr. 3143
din 07.04.2010 (valabilă 3 ani), au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat,
invocînd că instanţele inferioare au dat apreciere justă circumstanţelor stabilite şi au
aplicat corect prevederile legale incidente speţei, avînd în vedere că recurenta deţine în
folosinţă terenul litigios o perioadă îndelungată.
Rusu, M. Rusu, V. Rusu în instanţa de recurs nu s-au prezentat. Instanţa de
recurs consideră pasibil de examinat recursul în lipsa acestora, avînd în vedere faptul
că drepturile acestora prin hotărîrea adoptată nu v-or fi violate. Mai mult, în
materialele dosarului lipseşte cererea acestora de atragere în proces, din ce rezultă că
ei nu şi-au manifestat dorinţa de a participa în cauza dată. Colegiul consideră
atragerea acestora în proces în calitate de intervenienţi accesorii din partea
reclamantei, prin încheierea judecătoriei Rîşcani m.Chişinău din 15 iunie 2007, în
lipsa cererilor acestora, o formalitate. Or, de la 15.07.2007 au fost adoptate mai
multe hotărîri în cauza dată în lipsa intervenienţilor accesorii, şi ei nu au contestat
acest fapt. Important este că după cum susţine reclamanta E.Rusu terenul litigious i -a
fost lăsat ei ca moştenire de către I.Romanciuc prin testament în a.1974. Respectiv,
prin hotărîrea adoptată se v-or atinge doar drepturile reclamantei.
Audiind explicaţiile părţilor, studiind materialele dosarului, Colegiul Civil şi de
contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat
şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe
şi adoptarea unei noi hotărâri privind respingerea acţiunii.
În favoarea acestei soluţii se aduc următoarele argumente.
În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia – de la data
înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărîrii redactate.
Actele cauzei denotă că decizia instanţei de apel recurată a fost pronunţată la data
de 02 februarie 2011, potrivit copiei scrisorii anexate la dosar părţilor le-a fost expediată
copia deciziei redactate la data de 16.02.2011, iar potrivit inscripţiilor pe f.d. 242, verso,
s-a stabilit că reprezentantul CMC, V. Ungureanu a primit hotărîrea motivată la data de
01.03.2011. Recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08.02.2011 a fost
înregistrat de către reprezentantul Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei Chişinău,
Vasile Ungureanu la data de 04.03.201.
Din cele constatate rezultă că recursul Consiliului municipal Chişinău şi Primăriei
Chişinău a fost depus în termenul prevăzut de legea procesuală.
În conformitate cu art. 445 al.(1) lit.b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este
în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi
hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.
Din examinarea materialelor din dosar, instanţa de recurs constată următoarele
circumstanţe:
Reclamanta Ecaterina Rusu solicită recunoaşterea dreptului de proprietate asupra
bunului imobil, sectorul de pîmînt cu suprafaţa de 4000 m.p. adiacent casei de locuit
amplasată pe str-la 1 Aerodromului 10 mun. Chişinău, în temeiul uzucapiunii statuat de
prevederile art. 332 CC.
Prima instanţă a admis integral acţiunea reclamantului motivîndu-şi soluţia prin
faptul că, lotul de pămînt cu suprafaţa de 5919 m.p. a fost proprietatea rudelor
reclamantei, fiind ulterior moştenit. Respectiv, faptul că terenul s-a aflat în posesia şi
folosinţa reclamantei sub nume de proprietar, circumstanţă confirmată prin adeverinţa
nr. 15614 din 09.07.2004 şi schema cu hotarele lotului eliberate de OCT Chişinău pe
numele ei, întruneşte condiţiile stabilite de art. 332 CC, privind dobîndirea dreptului de
proprietate asupra acestuia de către Ecaterina Rusu prin uzucapiune (f.d.33-34).
Concluzia instanţei de fond a fost susţinută integral de instanţa de apel, care a
menţinut hotărîrea în aceleaşi temeiuri, considerînd-o legală şi întemeiată. (f.d. 239-241)
Verificînd legalitatea deciziei şi hotărîrii recurate, prin prisma argumentelor
invocate de către recurenţi în raport cu probele administrate de instanţă, Completul
Colegiului Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că
hotărîrile pronunţate sunt ilegale, prin faptul că instanţele de judecată au dat o
interpretare eronată normele de drept material, ceea ce în conformitate cu prevederile art.
400 CPC constituie temei de anulare a hotărîrii judecătoreşti.
Conform art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi
întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate
nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată.
 Contrar acestor prevederi, concluziile instanţelor de judecată contravin
prevederilor legale şi circumstanţelor cauzei stabilite în instanţa de judecată.
În favoarea soluţiei instanţei de recurs se aduc următoarele argumente.
Obiectul litigiu în cauză îl constituie bunul imobil, terenul cu suprafaţa de 4000
m.p. adiacent casei de locuit amplasată pe str-la 1 Aerodromului 10 mun. Chişinău,
dreptul de proprietate asupra căruia îl pretinde E.Rusu în temeiul uzucapiunii statuat de
prevederile art. 332 CC al RM.
În aspect de drept se reiterează că odată cu adoptarea Codului civil al RM nou, în
vigoare din 12 iunie 2003 legiutorul a completat modalităţile de dobîndire a dreptului de
proprietate printr-o instituţie nouă – uzucapiunea, ca efect al posesiunii.
Reieşind din prevederile teoretice se distinge că, uzucapiunea este un mod de
dobîndire a dreptului de proprietate prin posedarea îndelungată a unui bun mobil sau
imobil în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. Uzucapiunea imobiliară îşi găseşte
legiferare în prevederile alin. (1) art. 332 CPC al RM, care statuiază că dacă o persoană,
fără să fi dobîndit dreptul de proprietate, a posedat cu bună credinţă sub nume de
proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, acesta devine proprietarul bunului
respectiv.
Pornind de la definiţia legală a uzucapiunii statuată în alin. (1) art. 332 CC al RM,
instanţa de judecată reţine că pentru dobîndirea dreptului de proprietate asupra unui bun
imobil prin uzucapiune urmează a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: cel ce
posedă bunul trebuie să fie de bună credinţă; posesia bunurilor imobile trebuie să fie
exercitată pe o perioadă de 15 ani; posesia trebuie să fie utilă şi efectivă.
Soluţionarea justă a pricinii impune instanţa de judecată de a verifica prin prisma
legislaţiei în vigoare, dacă circumstanţele invocate de Ecaterina Rusu, în sprijinul cererii
sale, întruneşte condiţiile de dobîndire a dreptului de proprietate a bunului imobil prin
uzucapiune.
Astfel, pe marginea situaţiei din speţă, din materialele cauzei instanţa de recurs a
stabilit că reclamanta a devenit proprietarul casei amplasate pe terenul din str.
Aerodromului 10 în baza Certificatului de moştenitor testamentar din 31 iulie 1981, din
care rezultă că casa de locuit pe care a moştenit-o este amplasată pe un teren de 0,06 ha.
La fel, este constatat că predecesorii reclamantei Ecaterina Rusu, familia Fiodor şi
Ioana Romanciuc, la 10 august 1932 au procurat de la Ion Romanciuc lotul de pămînt
pentru casă din moşia Rîşcanovca suburbia Visterniceni cu suprafaţa de 2904 m.p. (nr. 73
pe plan).
La 13 martie 1936, Soţii Fiodor şi Ioana Romanciuc au întocmit un contract de
schimb prin care au cedat d-lui Ion Romanciuc un lot de pămînt din sectorul Petricani în
schimbul unui lot de pămînt cu suprafaţa de 4026 m.p. din suburbia Visterniceni or.
Chişinău (nr. 74 în plan). Prin unirea acestor două sectoare de teren (nr. 73 şi 74 în plan)
familia Romanciuc Fiodor şi Ioana au devenit proprietari ai lotului cu suprafaţa de 6930
m.p., ulterior suprafaţa acestuia micşorîndu-se la suprafaţa de 6000 m.p.
Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 15 august 1940 s-a hotărît
naţionalizarea pămîntului pe întreg teritoriul Basarabiei (moldovei), conform decretului
despre pămînt din 26 octombrie (08 noiembrie) 1917, cu declararea întregului teritoriu al
Basarabiei … etc ca propietate de stat. (f.d. 188)
Conform art. 6 din Constituţia RSSM din 1.02.1941, pîmîntul … etc. se află în
proprietatea exclusăvă a statului.
 Reieşind din prevederile art. 121 Cod Funciar , pct. 3 al Decretului Sovietului
Suprem al URSS din 26 august 1948 ”privind dreptul cetăţenilor la cumpărarea şi
construcţia caselor locative individuale” şi pct. 34 al (polojenie) “privind pămîntul din
oraşe şi localităţi de tip orăşenesc al RSSM”, aprobată prin decretul RSSM nr. 242 din 02
iulie 1974, rezultă că legislatorul la acel moment a stabilit imperativ că atribuirea
loturilor de teren în fiecare caz în parte se apreciază de organele locale în raport cu
mărimea caselor şi condiţiilor locale, dar în limitele expres stabilite, respectiv pentru
oraşe – între 300 pînă la 600 m.p.
Cu referire la dispoziţiile legale enunţate, Colegiul judiciar concluzionează că după
anul 1940, terenul cu suprafaţa de 6000 m.p. (4000 m.p.), la care pretinde reclamanta
Ecaterina Rusu, ca moştenitor al predecesorilor săi, familia Romanciuc, depăşind
normele stabilite, a devenit proprietatea exclusivă a statului, gestionate prin intermediul
administraţiei publice locale.
Conform art 127 alin.(3) din Constituţia RM proprietatea publică aparţine statului şi
unităţilor administrative.teritoriale.
În conformitate cu prevederile art. 42 Cod Funciar adoptat prin Legea nr. 828 din
25.12.1991, terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei
publice locale, iar din municipii – în proprietate municipală.
Potrivit art. 3 a Legii nr. 523 din 16.07.1999 „cu privire la proprietatea publică a
unităţilor administrativ teritoriale”, obiecte ale dreptului de proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale sînt:
a) bunurile întreprinderilor şi instituţiilor locale bugetare cu caracter social-cultural:
de învăţămînt, de ocrotire a sănătăţii şi de cultură (inclusiv informaţia tehnico-ştiinţifică,
tehnologică şi de altă natură), cu formă de proprietate publică;
b) bunurile întreprinderilor locale cu formă de proprietate publică, precum şi cota
stabilită din capitalul statutar al întreprinderilor cu formă de proprietate mixtă şi comună,
aparţinînd subiecţilor activităţii de întreprinzător din sfera industriei, agriculturii,
construcţiilor, transporturilor, achiziţiilor, comerţului, deservirii comunale şi sociale şi
din alte domenii;
c) bunurile autorităţilor publice locale şi ale administraţiilor unităţilor administrativ-
teritoriale, terenurile destinate satisfacerii necesităţilor unităţilor administrativ-teritoriale,
mijloacele bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale (incluzînd mijloacele şi fondurile
speciale), valorile mobiliare, fondul locativ (cu excepţia celui particular, cooperatist, al
asociaţiilor obşteşti şi al căminelor), obiectele din infrastructura tehnică şi alte obiecte
care se află pe teritoriul respectiv, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie, bunurile
necesare pentru dezvoltarea economică şi socială a unităţii administrativ-teritoriale şi
pentru realizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a sarcinilor ce le revin
în conformitate cu legislaţia privind administraţia publică locală.
Acestor norme s-a conformat notarul la perfectarea certificatul de moştenitor
testamentar pe numele reclamantei Rusu Ecaterina doar pentru terenul cu suprafaţa de
600 m.p. reieşind din limitele normelor legale stabilite la moment de legislaţia funciară.
Potrivit deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 191 din 28 septembrie 2000 “cu
privire la stabilirea hotarelor spaţiilor verzi din intravilanul municipal Chişinău”, anexa
nr. 1 capitolul 4/Scuare pct. 18 terenul măgieş imobilului din str-la 1 Aerodromului, 10
face parte din scuarul din str. T.Vladimirescu.
Conform alin.3 art.10 coroborat cu art. 11 a Legii „cu privire la proprietatea publică
a unităţilor administrativ teritoriale”, proprietatea publică a unităţilor administrativ-
teritoriale este imprescriptibilă, nimeni nu are dreptul să retragă în mod forţat patrimoniul
proprietarului public, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi să
ceară comasarea bunurilor acestuia cu bunurile altui proprietar. Actele juridice încheiate
cu încălcarea prevederilor prezentului articol sînt lovite de nulitate absolută.
Regimul juridic al acestor bunuri sunt reglementate şi de prevederile Legii nr. 121
din 04.05.2007 „privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice”, care stitupează
că bunurile domeniului public fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Circuitul civil
al acestor bunuri este interzis. La fel, proprietatea publică este invioabilă pornind de la
prevederile art. 316 CC al RM şi art. 127 a Consituţiei RM.
În raport cu normele juridice enunţate, Colegiul civil şi de contencios administrativ
lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ilegale constatările instanţelor inferioare
precum că terenul cu suprafaţa de 4000 m.p. asupra căruia reclamanta, Ecaterina Rusu,
solicită recunoaşterea dreptului de proprietate prin uzucapiune, s-a aflat legal în posesia
reclamantei. Dimportivă, fiind stabilit că terenul în litigiu aparţine cu drept de proprietate,
după 1940, unităţii administrativ teritoriale, la caz, Consiliului municipal Chişinău, cu
drept de gestiune.
Această concluzie rezultă şi din prevederile art. 4 alin. (4) Cod funciar, care
stabileşte imperativ că “nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor
lor. Acestora li se pot atribui terenuri în proprietate în condiţiile prevăzute de prezentul
Cod.” Aplicarea acestor prevederi de către instanţele anterioare a fost ignorată.
În raport cu aceste circumstanţe, Colegiul civil şi de contencios administrativ al
Curţii Supreme de justiţie consideră că instanţele inferioare eronat au pus la baza
soluţiilor lor Certificatul de la Arhiva nr. 24-12/2927 din 28.11.2005 (f.d.9), deoarece
prin conţinutul lui se certifică dreptul de proprietate a terenului în litigiu după Ion
Romaciuc pe perioada 1921-1929 şi nicidecum pe perioada ulterioară 1940, cînd toate
pămînturile au fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului.
Instanţele de judecată au ignorat şi prevederile art. 296 alin. (4) CC, care stipulează
că bunurile domeniului public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Dreptul
de proprietate asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz şi nu poate fi diobîndit de terţi
prin uzucapiune.
În acest sens s-a stabilit că pentru a face obiectul uzucapiunii bunurile trebuie să
afle în circutitul civil şi să fie alienabile. Nu pot fi dobîndite prin uzucapunea bunurile
care fac parte din domeniul public, indiferent dacă titular este statul sau unităţile
administrative teritoriale care potrivit reglementărilor constituţionale sunt inalienabile.
Astfel analizînd circumstanţele constatate în raport cu prevederile art. 296 alin. (4)
CC şi prin prisma condiţiilor de admisibilitate a uzucapiunii stabilite prin dispoziţiile art.
332 CC al RM, instanţa de recurs ajunge la concluzia că în situaţia din speţă nu sunt
întrunite aceste condiţii, terenul litigios aparţinînd cu drept de proprietate, şi respectiv cu
drept de gestiune şi administrare, administratiţiei publice locale, din care considerente nu
poate fi vorba de o posedare legală cu bună credinţă din partea reclamantei, iar în
consecinţă nu poate forma obiectul unei uzucapiuni.
Cu titlu de concluzie instanţa de recurs a stabilit că prin aplicarea uzucapiunii asupra
terenului litigios, atît instanţa de fond cîtşi cea de apel au încălcat prevederile art. 4, 11
Cod Funciar, art. 296 CC al RM.
În condiţiile dispoziţiilor art. 11 Cod funciar al RM, autorităţile administraţiei
publice locale trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe
gospodăreşti şi grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia.
 Aplicînd aceste prevederi legale, Consiliul mun. Chişinău a legiferat după Rusu
Ecaterina doar terenul de 0,06 ha pe care este situată casa acesteia şi pe care la moştenit
de la predecesorii săi. Atribuirea în proprietate privată a suprafeţei solicitate de 4000 m.p
ar contravine prevederilor legale enunţate în art. 11 alin. (3) Cod funciar, care stabileşte
imperativ limitele terenurilor care pot fi atribuite în oraşe limitate între 0,04 şi 0,07 ha,
precum şi principiului egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii.
Materialele cauzei atestă că, prin adoptarea Codului civil al RM nou, în vigoare din
12 iunie 2003, legiutorul a instituit o nouă modalitate de dobîndire a dreptului de
proprietate– uzucapiunea, ca efect al posesiunii bunului o perioadă determinată. Pînă la
instituirea acestor prevederi:
-Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06.07.2001, menţinută prin
decizia Tribunalului Chişinău din 28 noiembrie 2001 şi decizia Curţii de Apel Chişinău
din 14.03.2002 a fost respins acţiunea Ecateriei Rusu privind recunoaşterea dreptului de
proprietate asupra terenului din str-la 1Aerodromului, 10 mun. Chişinău cu suprafaţa de
6000 m.p.
-Prin încheierea Tribunalului Chişinău din 04.12.2000 s-a refuzat în primirea
cererii Ecaterinei Rusu cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra
terenului din str-la Aerodromului nr. 10 mun. Chişinău.
-Prin hotărîrea Tribunalului Chişinău din 18.11.2002 s-a respins ca neîntemeiată
cererea Ecaterinei Rusu privind eliberarea actelor în privinţa terenului din str-la 1
Aerodromului nr. 10 mun. Chişinău.
-Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11.05.2005 a fost respinsă cererea
Ecaterinei Rusu cu privire la anularea actelor admisnitartive prin care terenul din str-la 1
Aerodromului mun. Chişinău a fost alocat lui Basul V., Vîşcovschi Al., Botnari S.
Astfel, prin hotărîrile judecătoreşti irevocabile enunţate mai sus Ecaterinei Rusu i-
au fost respinse cerinţele de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra terenului str-la
Aerodromului nr. 10 mun. Chişinău, pe motiv că cerinţele contravin prevederilor art. 4
Cod Funciar.
Faţă de cele enunţate, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii
Supreme de Justiţie consideră concluziile instanţelor de judecată contrare prevederilor
art.118 al.(3) CPC, care stipulează că circumstanţele care au importanţă pentru
soluţionarea justă a pricinii sînt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind
de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la
normele de drept materiale şi procedurale ce urmează a fi aplicate.
În această ordine de idei, Colegiul civil şi de contencios a Curţii Supreme de Justiţie
concluzionează că pretenţiile reclamantei Rusu Ecaterina privind recunoaşterea dreptului
de proprietate asupra bunului imobil, sectorul de pîmînt cu suprafaţa de 4000 m.p.
adiacent casei de locuit amplasată pe str-la 1 Aerodromului 10 mun. Chişinău, în temeiul
uzucapiunii statuat de prevederile art. 332 CC sînt neîntemeiate şi contravine legislaţiei în
vigoare.
Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele
pricinii au fost constatate de prima instanţă şi de instanţa de apel, însă normele de drept
material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi,
Colegiul Civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la
concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de
apel cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a pretenţiilor înaintate de Rusu
Ecaterina ca nefondate.
 În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, art.418-419 CPC,
Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de de Consiliul municipal Chişinău şi Primăria

municipiului Chişinău.
Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2011 şi hotărîrea
Judecătoriei sect. Rîşcani din 22.10.2007 pronunţate pe marginea pricinii civile la
cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Rusu împotriva Primăriei Chişinău, cu
participarea intervenienţţilor accesorii I. Rusu, M. Rusu, V. Rusu, Consiliului
municipal Chişinău privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului
imobil în temeiul uzucapiunii cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care:
Se respinge acţiunea reclamantei Ecaterinei Rusu împotriva Primăriei Chişinău,
cu participarea intervenienţţilor accesorii I. Rusu, M. Rusu, V. Rusu, Consiliului
municipal Chişinău privind recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului
imobil în temeiul uzucapiunii ca fiind nefondată.

Decizia este irevocabilă de la pronunţare.

Preşedintele şedinţei, judecător Nina Cernat

Judecătorii: Eugenia Fistican

Olga Adam

Iurie Bejenaru

Iurie Diaconu