Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) (jud.

Galina Ciobanu)
Dosarul nr.3a-925/21
2-17169722-02-3a-26072021
DECIZIE
15 iunie 2022 mun.
Chișinău
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții de Apel Chișinău

Instanța compusă din:

Președintele ședinței, judecătorul Anatolie Minciuna
Judecători Veronica Negru și Ecaterina Palanciuc
Grefier Alin Andrieș

examinând în ședință publică apelul declarat de Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 mai
2021, emise în cauza în contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Oficiul
teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei
mun.Chișinău, Vuico Olesea, persoane terțe Agenția Proprietății Publice, succesorii în
drepturi în urma decesului Vuico Ivan - Vuico Aliona și Vuico Olesea, cu privire la
anularea actelor administrative individuale favorabile terților,

constată:

La 03 mai 2017, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus acțiune,

ce a fost concretizată la 18 octombrie 2018, în instanța de judecată împotriva Consiliului
municipal Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Vuico Olesea, persoane terțe, Agenția
Proprietății Publice și Vuico Ivan privind anularea deciziei nr. 2/31-11 din 09 martie
2017, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2034 din 30 iunie 2017, anularea
titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele Olesei Vuico
și anularea parțială a contractului de donație nr. 19466 din 03 iunie 2017 în partea donării
½ cotă-parte din teren.
În motivarea acțiunii depuse, reclamantul a indicat că, prin decizia Consiliului
municipal Chișinău nr. 2/31-11 din 09 martie 2017 „Cu privire la autentificarea dreptului
de proprietate privată asupra lotului de pământ din str. Barbu Lăutaru 31 Olesei Vuico”,
s-a autentificat Olesei Vuico dreptul de proprietate privată asupra lotului de pământ cu
suprafața de 865 m.p. din str Barbu Lăutaru 31, dintre care 545 m.p. – fără plată și 320
m.p. – ca urmare a cumpărării la preț normativ, pentru exploatarea și deservirea casei de
locuit particulare și a construcțiilor accesorii, conform planului anexă.
Astfel, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în corespundere cu
prevederile art. 64 din Legea privind administrația publică locală, a supus controlului
obligatoriu de legalitate decizia menționată și a constatat că aceasta a fost adoptată
contrar prevederilor legale.
În conformitate cu prevederile art.68 din Legea privind administrația publică
locală, prin notificarea nr. 1304/OT4-655 din 07 aprilie 2017, Oficiul Teritorial Chișinău
al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chișinău abrogarea deciziei în
termen de 30 de zile de la notificare, la care n-a primit nici un răspuns.
Conform datelor din Registrul bunurilor imobile, proprietarul terenului indicat în
decizia contestată, este Republica Moldova, respectiv Consiliul municipal Chișinău nu
putea decide referitor la înstrăinarea unui bun ce nu-i aparține cu drept de proprietate. Or,
Consiliul municipal Chișinău urma să respecte procedura legală descrisă de norma art. 16
din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, prin vânzarea-cumpărarea la preț
normativ a terenului cu suprafața de 545 m.p., iar asupra terenului cu suprafața de 320
m.p., urmau să fie probat că acest teren nu poate fi format ca bun imobil separat.
Ulterior, la 30 iunie 2017 Primăria mun.Chișinău a încheiat contractul de vânzare-
cumpărare nr. 2034 cu Vuico Olesea, în temeiul căruia s-a eliberat titlul de autentificate a
dreptului deținătorului de teren cu numărul cadastral 0100516268, iar la 03 noiembrie
2017, prin contractul de donație nr. 19466, ultima a donat ½ cotă-parte din terenul vizat
în decizia contestată, lui Ivan Vuico.
Prin urmare, anularea actului administrativ inițial atrage după sine și anularea
actelor subsecvente și anume contractul de vânzare-cumpărare nr. 2034 din 30 iunie
2017, titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu numărul cadastral
0100516268 eliberat pe numele Olesei Vuico și contractul de donație nr.19466 din 03
noiembrie 2017, în partea ce ține de donarea a ½ cotă-parte din terenul cu numărul
cadastral 0100516268.
În asemenea circumstanțe, solicită anularea deciziei nr. 2/31-11 din 09 martie
2017, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2034 din 30 iunie 2017, anularea
titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele Olesei Vuico
și anularea parțială a contractului de donație nr. 19466 din 03 noiembrie 2017.
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 02 iunie 2020 în proces
a fost atrasă persoană terță Vuico Aliona (f.d.154).
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 mai 2021, s-a respins
ca neîntemeiată acțiunea depusă.
La 18 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat a declarat apel nemotivat, iar la 09 iulie 2021 apel motivat împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 mai 2021, solicitând casarea
hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea depusă de
Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat să fie admisă.
În motivarea apelului a invocat argumentele menționate întru susținerea acțiunii,
suplimentar menționînd că, instanța de fond a lăsat fără o apreciere corespunzătoare
datele din Registrul bunurilor imobile, care confirmă că proprietar a terenului inclus în
decizia contestată, este Republica Moldova, iar Consiliul municipal Chișinău nu putea
decide referitor la înstrăinarea acestui bun imobil, deoarece, nu-i aparține cu drept de
proprietate. Or, art. 23 al Legii cu privire la formarea bunurilor imobile, indică că, în caz
de litigiu asupra datelor privind bunurile imobile formate, ca bază se iau datele din
cadastrul bunurilor imobile, până când aceste date nu vor fi contestate în condițiile legii.

Intimatului Consiliul municipal Chișinău și Primăria mun.Chișinău, fiind notificați

despre cererea de apel, referință n-au depus.
Persoana terță Agenția Proprietății Publice, fiind notificată despre cererea de apel
depusă, la 29 noiembrie 2021 a depus referință, prin care a solicitat admiterea apelului,
invocînd argumentele menționate în acțiunea depusă și cererea de apelm atenționînd
asupra faptului că, conform informației din registrul bunurilor imobile deținut de Agenția
Servicii Publice, terenul cu numărul cadastral 0100516.268, amplasat în mun. Chișinău,
str. Barbu Lăutaru 31, a fost înregistrat la 12 ianuarie 2002, ca proprietate publică a
statului Republica Moldova, în temeiul Legii cadastrului bunurilor imobile.
Ulterior, dreptul de proprietate al statului asupra terenului în cauză a fost radiat,
nefiind indicat motivul și temeiul juridic al radierii și înregistrat ca proprietate privată a
Olesei Vuico, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2,34 din 30 iunie 2017 și
a titlului de autentificare a deținătorului de teren nr. 0100516268.
Consideră că atât decizia contestată, cât și contractul de vânzare-cumpărare, au
fost perfectate contrar prevederilor legale, or, terenul respectiv nu a fost înregistrat ca
proprietate a municipiului Chișinău, iar Consiliul municipal Chișinău adoptând actul
administrativ contestat și-a depășit competențele.
Afirmă că, instanța de fond a aplicat și interpretat eronat prevederile Legii privind
administrarea și deetatizarea proprietății publică, Legii privind delimitarea proprietății
publică, art. 334, 500, 501, 536 Codul Civil, deoarece, cadrul legal respectiv, raportat la
circumstanțele indicate, denotă indubitabil că în speță nu se întrunește nici unul din
temeiuri ca acțiunea înaintată de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat să fie
respinsă.
Persoana terțe Aliona Vuico, fiind notificate despre cererea de apel, la 01
noiembrie 2021 au depus referință, prin intermediul avocatului său, asupra apelului
declarat de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, prin care au solicitat
respingerea apelului, menționând că, terenurile din intravilanul municipiului Chișinău
constituie proprietate municipală, iar Consiliul are competența de a înstrăina aceste
terenuri.
Menționează că conform raportului de expertiză nr. 321/03, în rezultatul
examinării și cercetărilor vizuale efectuate și corespunzător formei, geolocației bunului
imobil investigat, teren înregistrat cu numărul cadastral 0100516.268, aferent casei
proprietate privată din str. Barbu Lăutaru nr. 31, mun. Chișinău, nu poate permite
formarea prin separare/divizare a terenului cu aplicarea numerelor cadastrale separate,
deoarece, nu sunt respectate condițiile prevăzute la baza Legii cu privire la formarea
bunurilor imobile. În urma investigațiilor s-a stabilit, că unica cale de acces către bunul
imobil, teren înregistrat cu numărul cadastral 0100516.268, aferent casei proprietate
privată din str. Barbu Lăutaru nr. 31, mun. Chișinău, este organizat și este asigurat din
partea stradală caracterizată ca drum de trecere ce servește bunurile învecinate și nu are
cale de trecere în comun. Or, sectorul de teren cu suprafața de 320 m.p. alăturat terenului
de bază cu numărul cadastral 0100516.268 aferent casei proprietate privată din str. Barbu
Lăutaru nr. 31, mun. Chișinău, avea o pantă abruptă, care a fost amenajată de proprietari
în terase, prin pereți de sprijin cu o înălțime sumară de 208 m, lucrări de construcție
evaluate la suma de 382 400,69 lei.
Intimata Olesea Vuico, fiind notifcată despre cererea de apel, referință n-a depus.
În ședința judiciară a instanței de apel, reprezentantul persoanei terțe Aliona
Vuico, avocatul Isai Chibac a pledat pentru respingerea apelului declarat de Oficiul
Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, reiterând argumentele de fapt și de drept
expuse în referință.
În ședința judiciară a instanței de apel, reprezentantul apelantului Oficiul Teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat, reprezentantul intimatului Consiliul municipal Chișinău,
Primăriei mun.Chișinău, Olesea Vuico, reprezentantul persoanei terțe Agenția Proprietății
Publice nu s-au prezentat, deși au fost legal citați, fapt confirmat prin extrasul din
corespondența electronică și avizul de recepție a trimiterii poștale, motive din care, s-a
dispus examinarea cauzei în lipsa acestora.
Audiind reprezentantul persoanei terțe, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii
contestate, prin prisma argumentelor invocate de participanții la proces și a materialelor
din dosar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău,
consideră că, apelul este admisibil și întemeiat, motiv din care hotărârea primei instanțe
urmează a fi casată cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii, din
următoarele considerente.
Conform art.240 al. (1) lit. c) Cod administrativ, examinînd cererea de apel,
instanța de apel casează integral hotărîrea primei instanţei şi emite o nouă decizie.
Conform art.231 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile judecătoriilor adoptate în
contenciosul administrativ pot fi contestate cu apel.
Art.232 Cod administrativ prevede că, apelul se depune la instanța de judecată care
a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului
hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis
hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după
motivarea hotărârii, instanței de apel. Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în
termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu
apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea
contestată.
Din materialele dosarului completul specializat atestă că, apelantul Oficiul
Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, nu a omis termenul de declarare a apelului
prevăzut la art.232 Cod administrativ, întrucât a depus cererea de apel nemotivată la 18
iunie 2021 (vol. I, f. d. 207-208), iar cererea de apel motivată la 09 iulie 2021 (vol. I, f. d.
235-238), ori dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) a fost emis la
26 mai 2021, iar hotărârea motivată a fost notificată apelantului la 05 iulie 2021 (vol. I, f.
d. 230).
Conform jurisprudenței CtEDO instanța de apel, potrivit regulilor unui proces
echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are obligația să
examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii și să nu se limiteze
doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța inferioară.
Subsecvent, instanța de apel accentuează că, conform recomandărilor Avizului nr.
11 din 2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenția Comitetului de
Miniștri al Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătorești se invocă că o
motivație și o analiză clară, sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un
aspect important al dreptului la un proces echitabil.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău
menționează că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul
justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de
judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei analize ample a
circumstanțelor cauzei.
Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor,
fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru
justițiabil, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de ar putea exercita un
eficient control judiciar.
Or, hotărîrile motivate urmăresc scopului de a demonstra părților că acestea au fost
auzite, și, astfel, să contribuie la o acceptare mai ușoară de către aceștia a deciziei ( a se
vedea cauza CtEDO Ruiz Torija contra Spaniei).
Totodată, art. 238 din Codul administrativ, prevede că, în procedura de apel nu pot
fi prezentate probe noi decât dacă un participant la proces dovedește că a fost în
imposibilitate să le prezinte în procedura de examinare în fond și instanța de apel le
admite printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. Instanța de apel este în drept să solicite
din oficiu probe noi, în măsura în care le consideră necesare pentru justa soluționare a
cauzei.
Conform art.231 alin. (2) Cod administrativ, pentru procedura în apel se aplică
corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului
capitol nu rezultă altceva.
Art. 194 alin. (1) Cod administrativ, prevede că, în procedura în prima instanță, în
procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor
judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.
Conform art.219 alin. (1) - (4) Cod administrativ, instanța de judecată este obligată
să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind
legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de
participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării
de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care
nu au fost discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să
depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul
cererilor formulate de participanții la proces. Instanța de judecată poate avea o discuție
juridică cu participanții la proces sau poate da în scris indicații cu privire la situația de
drept a cauzei examinate.
Conform jurisprudenței CtEDO instanța de apel, potrivit regulilor unui proces
echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale, are obligația să
examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii şi să nu se limiteze
doar la însuşirea motivelor și concluziilor date de instanţa inferioară.
Verificând temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, stabilind starea de
fapt și de drept, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ conchide că
concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, nu corespund circumstanțelor de fapt.
Astfel, în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța de apel s-a stabilit că, la 12
ianuarie 2002, în Registrul bunurilor imobile a fost înregistrat terenul cu suprafața de
0,0545 ha, număr cadastral 0100516.268, amplasat în mun. Chișinău, str. Barbu Lăutaru
31, proprietar al căruia era statul Republica Moldova (vol. I, f. d. 13-15).
Prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 22/27-25 din 27 aprilie 2005 „Cu
privire la autentificarea dreptului de proprietate asupra lotului de pământ din str. Barbu
Lăutaru 31, dnei Vera Vuico”, s-a autentificat Verei Vuico, dreptul de proprietate asupra
lotului de pământ cu suprafața de 893 m.p., str. Barbu Lăutaru 31, inclusiv 348 m.p. ca
urmare a vânzării-cumpărării la prețul comercial de 65 633,00 lei, pentru exploatarea și
deservirea casei de locuit particulare, conform planului anexă (vol. I, f. d. 177).
Urmare emiterii deciziei respective, la 14 mai 2007, între Primăria municipiului
Chișinău și Vera Vuico, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 2144,
conform condițiilor căruia, vânzătorul a vândut, iar cumpărătorul a cumpărat terenul
situat în municipiul Chișinău, str. Barbu Lăutaru 31, conform planului anexă, cu suprafața
totală de 348 m.p., teren destinat pentru exploatarea și deservirea casei de locuit
particulare (vol. I, f. d. 178-180).
Pe 19 iunie 2007, Primăria municipiului Chișinău a eliberat Verei Vuico, titlul de
autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 0100516268, pentru lotul de teren cu
suprafața de 0,089 ha (vol. I, f. d. 181).
Ulterior, la 28 mai 2015, Olesea Vuico a depus la Primăria mun. Chișinău cerere
prin care a solicitat perfectarea actelor și titlului de proprietate asupra lotului de pământ
din str. Barbu Lăutaru 31 (vol. I, f. d. 176).
În rezultatul examinării cererii depuse de Olesea Vuico, proprietară după decesul
Verei Vuico, prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 2/31-11 din 09 martie 2017
„Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din
str. Barbu Lăutaru, 31 dnei Olesea Vuico” s-a autentificat Olesei Vuico dreptul de
proprietate privată asupra lotului de pământ cu suprafața de 865 m.p. (inclusiv 121 m.p. -
servitute) din str. Barbu Lăutaru 31, dintre care 545 m.p. fără plată și 32, m.p. ca urmare a
cumpărării la preț normativ pentru exploatarea și deservirea casei de locuit particulare și
a construcțiilor accesorii, conform planului anexat. S-a abrogat decizia Consiliului
municipal Chișinău nr. 22/27-25 din 27 aprilie 2005 „Cu privire la autentificarea
dreptului de proprietate asupra lotului de pământ din str. Barbu Lăutaru31, Verei Vuico”
și s-a revocat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 0100516268,
perfectat la 19 iulie 2005 pe numele Vuico Vera (vol. I, f. d. 167-170).
Pe 30 iunie 2017, între Primăria municipiului Chișinău și Olesea Vuico, în temeiul
deciziei nr. 2/31-11 din 9 martie 2017 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a
terenului nr. 2034, conform condițiilor căruia, vânzătorul a vândut, iar cumpărătorul a
cumpărat terenul situat în mun. Chișinău, str. Barbu Lăutaru 31, cu codul cadastral
0100516268, cu suprafața totală de 320 m.p., destinat pentru deservirea și exploatarea
casei de locuit particulare și a construcțiilor accesorii (vol. I, f. d. 172-174).
În baza deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 2/31-11 din 09 martie 2017
„Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din
str. Barbu Lăutaru, 31 dnei Olesea Vuico”, la 09 august 2017, Olesei Vuico i-a fost
eliberat titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. 0100516268 (vol. I, f.
d. 175).
Prin contractul de donație nr. 19466 din 03 noiembrie 2017, Olesea Vuico a donat
lui Ivan Vuico, ½ cotă-parte din dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile situate pe
adresa mun. Chișinău, str. Barbu Lăutaru 31, compuse din: teren pentru construcții cu
numărul cadastral 0100516268, cu suprafața totală de 0,0856 ha și construcțiilor
amplasate pe acest teren – construcție nefinalizată cu numărul cadastral 0100516268.02
(vol. I, f. d. 191-194).
La 06 mai 2019 Vuico Ivan a decedat, ce rezultă din certificatul de deces eliberat
de către Serviciul Stare civilă mun.Chișinău (f.d.112).
La 19 iulie 2018, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Codul administrativ,
act legislativ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 17 august 2018,
nr.309-320.
Art. 257 alin. (1) Codul administrativ, prevede că, actul legislativ a intrat în
vigoare la 01 aprilie 2019.
Conform art. 258 alin. (3) Codul administrativ, procedurile de contencios
administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în
continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului
cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se
va face conform prevederilor în vigoare pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod.
Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de
recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.
Astfel, Completul judiciar reține, că procedura administrativă în speță, a fost
inițiată în baza cererii depuse de Olesea Vuico la 28 mai 2015 și a fost finisată la 09
martie 2017, dată la care erau în vigoare dispozițiile Legii contenciosului administrativ,
astfel că, admisibilitatea acțiunii depuse de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de
Stat urmează a fi apreciată prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la data inițierii și
finisării procedurii administrative.
Conform art. 61 alin. (1) și (2) al Legii privind administrația publică locală nr.436
din 28.12.2006, activitatea autorităților administrației publice locale de nivelurile întâi și
al doilea, precum și a celor din cadrul unității teritoriale autonome cu statut juridic special
este supusă controlului administrativ în temeiul Constituției, al prezentei legi și al altor
acte legislative. Controlul administrativ al activității autorităților administrației publice
locale vizează respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care Republica
Moldova este parte, a prezentei legi și a altor acte normative atât de către autoritățile
administrației publice locale de nivelurile întâi și al doilea, cât și de către funcționarii
acestora.
Art. 63 alin. (1) aceleași legi, indică că, de organizarea controlului administrativ al
activității autorităților administrației publice locale este responsabilă Cancelaria de Stat,
acesta fiind exercitat nemijlocit de Cancelaria de Stat sau de oficiile sale teritoriale,
conduse de reprezentanții Guvernului în teritoriu.
Conform art. 68 alin. (1)-(2) legii vizate, în cazul în care consideră că un act emis
de autoritatea administrației publice locale este ilegal, oficiul teritorial al Cancelariei de
Stat notifică autorității locale emitente ilegalitatea actului controlat, cerând modificarea
sau abrogarea lui totală sau parțială.
Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat notifică autoritatea administrației publice
locale în termen de:
a) 30 de zile de la data includerii actului în Registrul de stat al actelor locale – în
cazul controlului obligatoriu și facultativ;
b) 30 de zile de la data primirii cererii de efectuare a controlului – în cazul
controlului solicitat de autoritatea administrației publice locale sau de persoana vătămată.
Conform art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ (în vigoare la
momentul depunerii notificării), persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,
recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă,
autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Conformându-se prevederilor legale enunțate, la 07 aprilie 2017, Oficiul teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat a înaintat Consiliului municipal Chișinău notificarea nr.
1304/OT4-655 prin care a solicitat abrogarea, în termen de 30 de zile, a deciziei nr. 2/31-
11 din 9 martie 2017 (f.d.8 vol.I).
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ
(în vigoare la data depunerii acțiunii), orice persoană care se consideră vătămată într-un
drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printrun act administrativ
sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de
contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea
dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
 Conform art. 3 al Legii contenciosului administrativ (în vigoare la data depunerii
acțiunii), obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele
administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept
recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de:a) autorităţile publice
şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile autorităţilor
publice;c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).Obiect al acţiunii în
contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri
referitoare la un drept recunoscut de lege.
Noţiunea „act administrativ” este reglementată atât în art.2 din Legea
contenciosului administrativ (în vigoare la data emiterii facturii contestate), cât şi în
Rezoluţia (77) 31 „Cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor
administrative”, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28
septembrie 1997. Ţinând seama de prevederile menţionate, actul administrativ poate fi
definit ca fiind un act unilateral, cu caracter normativ sau individual, adoptat sau emis de
către o autoritate publică sau de o persoană privată împuternicită prin lege sau printr-un
act administrativ, în mod unilateral, în baza şi în vederea exercitării legii, pentru naşterea,
modificarea sau stingerea unor raporturi juridice de drept administrativ.
Conform art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ (în vigoare la data
emiterii facturii contestate), cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ
sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în
care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: data primirii răspunsului la cererea
prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia;
data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea
dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei
astfel de cereri; data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede
procedura prealabilă.
Nefiind de acord cu decizia emisă de autoritatea publică locală și actele
subsecvente, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a înaintat în instanța de
contencios administrativ acțiune, care a fost concretizată la 18 octombrie 2018, împotriva
Consiliului municipal Chișinău, Primăriei mun.Chișinău, Vuico Olesea, persoane terțe,
Agenția Proprietății Publice și Vuico Ivan privind anularea deciziei nr. 2/31-11 din 09
martie 2017, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2034 din 30 iunie 2017,
anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat pe numele
Olesei Vuico și anularea parțială a contractului de donație nr. 19466 din 03 iunie 2017 în
partea donării ½ cotă-parte din teren, acțiune care prin hotărârea Judecătoriei Chișinău
(sediul Rîșcani) din 26 mai 2021, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Verificând temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, stabilind starea de
fapt și de drept, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ conchide că
concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre, nu corespund circumstanțelor de fapt.
Întru susținerea opiniei sale, completul judiciar invocă prevederile art.61 alin.(1)
Cod Funciar, care indică că, terenurile, indiferent de destinaţie şi tipul de proprietate,
precum şi drepturile asupra lor, sînt supuse înregistrării de stat în registrul bunurilor
imobile al organului cadastral teritorial în modul stabilit de Legea cadastrului bunurilor
imobile
Art. 9 Codul Funciar (în redacția legii la momentul emiterii actului contestat),
prevede că, de competenţa consiliilor raionale şi municipale ţin: exercitarea controlului
asupra folosirii şi protecţiei terenurilor, inclusiv asupra combaterii și prevenirii răspîndirii
buruienilor; stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor; ţinerea cadastrului
funciar al raionului şi municipiului, organizarea reglementării regimului proprietăţii
funciare; elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a
regimului proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi municipiului şi asigurarea
realizării lor; repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege; stabilirea
suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi municipiului;
schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai
mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, la propunerea consiliilor unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi, în temeiul cererii proprietarului; autentificarea
drepturilor deţinătorilor de terenuri; privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra
terenurilor în conformitate cu legislaţia în vigoare; determinarea şi repartizarea
terenurilor pentru construcţii; elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor
administrativ-teritoriale pentru a fi aprobate de Guvern.
Art. 11 Codul funciar stabilește, că autorităţile administraţiei publice locale
atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate: trec în
proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini
care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia; atribuie familiilor nou-formate sectoare
de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea acesteia pentru construcţia caselor de
locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în oraşe - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în
localităţi rurale - pînă la 0,12 hectare. Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se
stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale; trec (în limita normelor de
urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieşind din suprafaţa reală a terenului ce
deserveşte construcţiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe apartamente
privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a proprietarilor
apartamentelor, proporţional suprafeţei privatizate de fiecare. Atribuirea repetată în
proprietate privată a terenurilor cetăţenilor în scopurile indicate în alineatul 1 al
prezentului articol, se efectuează contra plată prin vînzare la licitaţie, organizată de
autoritatea administraţiei publice locale. Preţul iniţial de vînzare a terenului nu va fi mai
mic decît preţul normativ al pămîntului calculat în baza tarifelor stabilite de legislaţia în
vigoare. Se admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, în scopurile prevăzute în
alineatul 1 al prezentului articol, cetăţenilor a căror proprietate funciară a fost distrusă în
rezultatul calamităţilor naturale.
Art. 14 alin. (1), (2) lit. b), d) din Legea privind administrația publică locală nr.436
din 28.12.2006, consiliul local are drept de iniţiativă şi decide, în condiţiile legii, în toate
problemele de interes local, cu excepţia celor care ţin de competenţa altor autorităţi
publice. Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice
locale de nivelul întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă,
consiliul local realizează următoarele competenţe: b) administrează bunurile domeniului
public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului); d) decide în
privința actelor juridice de administrare sau de dispoziție privind bunurile domeniului
privat al satului (comunei), orașului (municipiului), după caz, în condițiile legii.
Conform art. 4 alin. (10) din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-
cumpărare a pământului nr.1308 din 25.07.1997, terenul de pe lîngă casă atribuit în
folosinţă temporară şi terenul cu care lotul de pămînt de pe lîngă casă depăşeşte norma
prevăzută de legislaţie se vînd la preţul normativ conform tarifului indicat la poziţia I din
anexă la lege sau se dau în arendă persoanelor în a căror folosinţă se află în cazul în care,
după parametri şi amplasare, pot fi formate ca bunuri imobile de sine stătătoare,
terenurile menţionate se transmit în proprietate persoanelor în drept ori se înstrăinează în
alt mod conform legislaţiei.
Conform art.315 alin.(1) Cod Civil (în redacția în vigoare la data emiterii actului
administrativ contestat), proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie
asupra bunului.
Art.321 al.(2) Cod Civil (în redacția în vigoare la data emiterii actului
administrativ contestat), prevede că, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se
dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.
Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, Completul specializat pentru
examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, reține ca fiind neîntemeiată
concluzia primei instanței că, Consiliul mun.Chișinău a respectat prevederile legale
privind înstrăinarea terenului cu numărul cadastral 0100516268, amplasat în mun.
Chișinău, str. Barbu Lăutaru 31, or, dreptul de a dispune de un bun îl are proprietarul
acestuia, iar în privința bunurilor imobile, dovada dreptului de proprietate o reprezintă
înregistrarea acestui drept în condițiile legii, condiție necesară și pentru a putea
întreprinde acțiuni ulterioare, precum ar fi înstrăinarea bunului imobil deținut cu titlu de
proprietar.
Prin urmare, completul judiciar, consideră declarativ argumentul reprezentantul
intimatului Consiliului municipal Chișinău, susținut de instanța de fond, precum că,
reieșind din prevederile art.42 Cod Funciar, terenurile din intravilan se află în
administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, iar din municipii - în proprietate
municipală, iar conform art. 76 alin. (1) din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006 privind
administraţia publică locală, din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale fac
parte bunurile care, în modul stabilit de lege, nu sânt transferate în domeniul public de
interes local sau raional, după caz. Or, argumentul dat se combate prin extrasul din
Registrul bunurilor imobile, terenul cu nr. cadastral 0100516268 din care urmează că
terenul nu a fost înregistrat după municipiul Chișinău, iar conform art.321 al.(2) și art.499
alin.(1) Codul Civil (în redacția în vigoare la data emiterii actului administrativ
contestat), în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data
înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.
 Astfel, completul judiciar reține că, în ședința de judecată s-a stabilit că, terenul cu
numărul cadastral 0100516268, amplasat în mun. Chișinău, str. Barbu Lăutaru 31,
constituie proprietate a statului Republica Moldova, care este reprezentat de Agenția
Proprietății Publice, iar Consiliul municipal Chișinău poate decide vânzarea, transmiterea
în arendă, locațiune, posesie temporară sau folosință, bunurile imobile care constituie
proprietate municipală.
La fel, completul specializat consideră că este neîntemeiată concluzia instanței de
fond precum că, terenul litigios ar aparține cu drept de proprietate municipiului Chișinău,
iar înregistrarea dreptului de proprietate după statul Republica Moldova, ar constitui o
procedură aplicabilă la data înregistrării, or, legiuitorul național a stabilit expres și
imperativ, că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândește din momentul
înregistrării dreptului în Registrul bunurilor imobile.
Consiliul municipal Chișinău care a emis acte de dispoziție în privința terenului
litigios, cu certitudine a cunoscut că terenul respectiv nu este proprietate a municipiului
Chișinău, așa cum, datele din Registrul bunurilor imobile, sunt publice, iar orice persoană
interesată poate accesa datele din acest registru, pentru a verifica titularul dreptului de
proprietate.
La acest capitol, completul judiciar mai reține că, prevederile art.6 alin. (1) al
Legii nr. 121-XVI din 04 mai 2007 şi art.8 al.(2) al Legii nr. 523-XIV din 16 iulie 1999
cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, prevăd că,
transmiterea terenului litigios din proprietatea Statului Republica Moldova în proprietatea
autorităţii publice locale Chişinău putea fi efectuată doar în baza unei Hotărâri de
Guvern, adoptată conform legislaţiei în vigoare, cu acordul consiliului local respectiv.
Astfel, completul judiciar atestă că, decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 2/31-11
din 09 martie 2017 cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată asupra
lotului de pământ din str. Barbu Lăutaru 31, Olesei Vuico, este una neîntemeiată, motiv
din care urmează a fi anulată. Or, conform art.25 al.(1) lit.b) din Legea contenciosului
administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 (în vigoare la momentul depunerii cererii din 03
mai 2017), judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din
următoarele hotărîri admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ
sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un
certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis,
precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea
executării hotărîrii, iar reieșind din prevederile art.26 al.(1) lit.a) aceleași legi, actul
administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în
fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, situație, ce s-a confirmat în cazul dat.
Cu referire la pretențiile cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare
nr. 2034 din 30 iunie 2017, anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de
teren eliberat pe numele Olesei Vuico și anularea parțială a contractului de donație nr.
19466 din 03 iunie 2017 în partea donării ½ cotă-parte din teren, Completul judiciar
reține că, și pretențiile date urmează a fi admisă, în situația în care a fost anulată decizia
Consiliului mun. Chișinău nr. 2/31-11 din 09 martie 2017 în temeiul căreia au fost
încheiate actele contestate.
La acest capitol, completul judiciar relevă prevederile art. 216 Codul Civil (în
redacția legii la momentul încheierii), care indică actul juridic este nul în temeiurile
prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută). Actul juridic poate fi declarat nul, în
temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul
părţilor (nulitate relativă). Iar art. 217 Codul Civil (în redacția legii la momentul
încheierii), prevede că, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice
persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu.
Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de
nulitate. Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă.
Conform art. 220 Codul Civil (în redacția legii la momentul încheierii), actul
juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede
altfel. Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt
nule.
Articolul 753 Codul Civil (în redacția legii la momentul încheierii), statuează că,
prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în
proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să
plătească preţul convenit. Vînzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea
bunului, documentele referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vînzare-
cumpărare nu este prevăzut altfel. Dacă preţul nu este indicat direct în contractul de
vînzare-cumpărare, părţile pot conveni asupra modului de determinare a lui.
Astfel, Completul judiciar subliniază, că, pentru ca un contract de vânzare-
cumpărare a bunului imobil să fie considerat valabil necesită ca acesta să întrunească
cumulativ următoarele condiții: să fie încheiat în formă scrisă și autentificat notarial, să
existe acordul părților pentru încheierea contractului respectiv, părțile contractante să fie
împuternicite în acest sens, obiectul contractului să fie licit, cumpărătorul să achite
vânzătorului prețul imobilului, bunul imobil să fie transmis în proprietate de vânzător
cumpărătorului, precum și vânzătorul să dețină dreptul de proprietate la data încheierii
contractului asupra bunului.
Pentru a aprecia asupra valabilității contractului de vânzare-cumpărare, este
necesar de stabilit respectarea condițiilor de valabilitate de fond și de formă la data
încheierii sale.
În materie de drept civil, prin condițiile de valabilitate a contractului se înțeleg
toate cerințele stabilite de lege sau de părți pentru valabilitatea actului juridic civil. În
cazul când nu sunt întrunite aceste condiții, actul nu poate exista sau dacă există nu este
valabil. Condițiile esențiale pentru valabilitatea oricărui act juridic civil se împart în
condiții de fond și de formă. Cerințele cu privire la consimțământ, capacitate, obiect și
cauză reprezintă condiții de fond, iar cele de fond se referă la modalitatea de exteriorizare
a manifestării de voință, cum este cerința autentificării, sunt condiții de formă.
Așadar, completul judiciar constată că, contractul de vânzare-cumpărare nr. 2034
din 30 iunie 2017, este lovit de nulitate absolută, or, acesta contravine prevederilor
imperative ale legii și ordinii publice, fiind încheiat de o persoană care nu deținea dreptul
de proprietate asupra terenului obiect a contractului.
Sub acest aspect, se impune a fi precizat că, prin lucrările cauzei, așa cum au fost
descrise mai sus, s-a stabilit cu certitudine că terenul care a constituit obiect a
contractului, aparține cu drept de proprietate Republicii Moldova, iar Consiliul municipal
Chișinău nu putea întreprinde acte de dispoziție în privința acestui teren.
Conform art. 827 alin. (1) Codul Civil (în redacția legii la momentul încheierii),
prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului
său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).
În acest context, completul judiciar enunță, că doar proprietarul unui bun, poate
încheiat un contract în calitate de donator.
La caz, Completul specializat reține că contractul de vânzare-cumpărare în baza
căruia Olesea Voicu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din str. Barbu
Lăutaru 31, este lovit de nulitate absolută, iar prin prisma dispozițiilor art. 219 Codul
Civil, contractul lovit de nulitate absolută nu produce efecte juridice din data încheierii
lui, părțile urmând să restituie tot ce au dobândit în baza contractului anulat.
În aceste condiții, Completul judiciar va constata nulitatea contractului de donație
nr. 19466 din 03 noiembrie 2017, în partea donării cotei-părți în mărime de ½ din terenul
amplasat în mun. Chișinău, str. Barbu Lăutaru 31, așa cum, Olesea Voicu nu deține
dreptul de proprietate asupra terenului respectiv.
Luând în considerare cele menționate mai sus și având în vedere faptul că, prima
instanță nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei, aplicând eronat normele de drept material și adoptând o hotărâre
parțial neîntemeiată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de
Apel Chișinău va casa hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 mai 2021,
cu emiterea noi decizii de admitere a acțiunii în contencios administrativ depusă de
Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.
În conformitate cu prevederile art.240 alin.(1) lit. c) Cod administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău,-

d e c i d e:

Se casează integral hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 mai

2021, emise în cauza în contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Oficiul
teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei
mun.Chișinău, Vuico Olesea, persoane terțe Agenția Proprietății Publice, succesorii în
drepturi în urma decesului Vuico Ivan - Vuico Aliona și Vuico Olesea, cu privire la
anularea actelor administrative individuale favorabile terților.
Se emite o nouă decizie cu privire la admiterea acțiunii înaintate de către Oficiul
teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primăriei
mun.Chișinău, Vuico Olesea, persoane terțe Agenția Proprietății Publice, succesorii în
drepturi în urma decesului Vuico Ivan - Vuico Aliona și Vuico Olesea, cu privire la
anularea actelor administrative individuale favorabile terților,
Se anulează decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 2/31-11 din 09.03.2017 cu
privire la autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din str.
Barbu Lăutaru, 31, Olesei Vuico.
Se anulează contractul de vînzare-cumpărare nr.2034 din 30.06.2017 încheiat între
Primăria mun.Chișinău și Vuico Olesea.
Se anulează titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu numărul
cadastral 0100516268 din 09.08.2017 eliberat pe numele Vuico Olesea.
Se anulează contractul de donație nr.19466 din 03.11.2017 în partea donării ½
cotă-parte din terenul cu numărul cadastral 0100516268.
Decizia este executorie din momentul emiterii, însă poate fi atacată la Curtea
Supremă de Justiție.
Cererea de recurs se depune în termen de 30 de zile de la data notificării
dispozitivului deciziei instanței de apel, prin intermediul Curții de Apel Chișinău, iar
motivarea recursului se prezintă în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei motivate
a instanței de apel, prin depunerea la Curtea Supremă de Justiție. Dacă se depune
împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la Curtea de Apel
Chișinău.

Președintele ședinței,
judecătorul Anatolie Minciuna

Judecător Veronica Negru

Judecător Ecaterina Palanciuc