Prima Instanţă: Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, Jud. P.

Harmaniuc

Dosarul nr. 2r-1013/18

02-2r-10229-08052018

DECIZIE

24 mai 2018 mun. Chişinău

Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ

al Curţii de Apel Chişinău

Instanţa compusă din:

Preşedintelecompletului Vladislav Clima

Judecătorii Anatol Pahopol și Veronica Negru

Examinând, fără citarea părţilor, recursul declarat de Procuratura Anticorupţie, împotriva hotărârii
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 aprilie 2018, adoptată în pricina civilă la cererea de
chemare în judecată înaintată de persoana juridică nerezidentă „GRIGORION LTD” către
Procuratura Anticorupţie cu privire la scoaterea bunurilor imobile de sub sechestru şi cererea de
chemare în judecată înaintată de persoana juridică nerezidentă „INTERNATIONAL APEX MEDIA
LTD” către Procuratura Anticorupţie cu privire la scoaterea bunurilor imobile de sub sechestru,

constată:

La data de 28 februarie 2018, persoana juridică nerezidentă „GRIGORION

LTD” a depus în Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani o cerere împotriva
Procuraturii Anticorupţie cu privire la scoaterea bunurilor imobile de sub
sechestru.

În motivarea acţiunii înaintate reclamanta a indicat că, în baza ordonanțelor

de punere a bunurilor sub sechestru, emise în cadrul cauzei penale nr.
2017978006 de către procurorul Procuraturii Anticorupție - Alexandru Gaina la
11 ianuarie 2018, autorizate prin încheierea și mandatul judecătoresc din 12
ianuarie 2018, emise de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, în dosarul nr.
11-105/2018, precum și a ordonanței din 01 februarie 2018, bunurile imobile cu
numerele cadastrale 0100413.556, 0100113.648, 0100114.236, 0100417.841,
0100424.633, 0100416.300, 0100105.326, 0100416.301 și 0100101.1054, au fost
puse sub sechestru penal în vederea reparării unui pretins prejudiciu cauzat prin
infracțiune de către persoanele vizate în cadrul cauzei penale instrumentate.

Mai menţionează reclamanta că, în baza contractului de vânzare-cumpărare

din 15 ianuarie 2018, încheiat cu compania nerezidentă „Fuerte Group LP”,
autentificat de către notarul T. Ungureanu, a cumpărat loturile de teren cu
numerele cadastrale 0100413.556, 0100113.648, 0100114.236, 0100417.841,
0100424.633, 0100416.300, 0100101.1054, 0100105.326 și 0100416.301, la
prețul de 6000000 lei, plata fiind efectuată prin transfer bancar la contul
vânzătorului, conform ordinului de plată nr. 1 din 16 ianuarie 2018.

La încheierea contractului indicat, vânzătorul a prezentat notarului atât

certificatele fiscale cu privire la lipsa datoriilor față de buget pentru bunurile
imobile vândute, cât și extrasele din Registrul bunurilor imobile pentru loturile de
teren înstrăinate, eliberate la 15 ianuarie 2018, prin care se atesta lipsa vre-unor
grevări asupra acestor bunuri imobile.

Relatează reclamanta că, după încheierea contractului și executarea

obligației de plată a prețului, l-a prezentat autorităților fiscale ale Republicii
Moldova în ordinea stabilită ca obligatorie pentru nerezidenții dobânditori ai
obiectelor impuse cu sarcini fiscale, conform art. 164 Cod fiscal. Respectiv a fost
luat în evidență fiscală, cu atribuirea statutului de reprezentanță permanentă în
Republica Moldova și a codului fiscal nr. 44488022, la 16 ianuarie 2018 fiind emis
certificatul de atribuire a codului fiscal seria SFR nr. 007644. Ulterior, a depus la
Agenția Servicii Publice SCT Chișinău o cerere de înregistrare a dreptului de
proprietate dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 216 din 15
ianuarie 2018, însă a primit refuz în intabulare pe motivul aplicării sechestrului
pe bunurile imobile cumpărate.

Mai afirmă reclamanta că, pentru a afla cauza aplicării sechestrului, la 22

ianuarie 2018 a depus cererea nr. 0100/18/9155 de eliberare din dosarul
cadastral a copiei actului de aplicare a măsurii asiguratorii şi la 23 ianuarie 2018
a primit copia mandatului judecătoresc din 12 ianuarie 2018 emis de către
judecătorul de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, de comun cu
extrasul din ordonanța de punere a bunurilor sub sechestru, emisă de către
procurorul în Procuratura Anticorupție - Alexandru Gaina la 11 ianuarie 2018.

Susţine reclamanta că, contactând reprezentantul vânzătorului „Fuerte

Group LP” - Kurenkov Vadim cu privire la cele constatate, ultimul a comunicat că
nu cunoaște nimic despre existența vre-unor sechestre penale și că nici el
personal, nici agentul său împuternicit legal cu drept de reprezentare a companiei
„Fuerte Group LP” în Republica Moldova nu au cunoscut despre sechestrul penal
aplicat, nefiind anunțați în vre-un mod asupra acestei chestiuni de către organele
de urmărire penală ale Republicii Moldova, dar nici nu au fost atrași ca părți în
procese penale.

Ulterior a aflat despre existența unei alte ordonanțe, datate cu 01 februarie

2018, de punere a bunurilor indicate sub sechestru.

Invoca reclamanta că, la 06 februarie 2018 s-a adresat organului emitent cu

cerere de anulare a ordonanțelor din 11 ianuarie 2018 și din 01 februarie 2018 de
punere a bunurilor sub sechestru în cauza penală nr. 2017978006, iar prin
răspunsul Procuraturii Anticorupție nr. 1758 din 19 februarie 2018 cererea dată a
fost respinsă.

Cu trimitere la prevederile art. 209 alin. (2) Codul de procedură penală și

art. art. 166-167 Codul de procedură civilă reclamanta a solicitat instanţei
anularea în parte a ordonanțelor Procuraturii Anticorupţie din 11 ianuarie 2018 și
01 februarie 2018 de punere sub sechestru a bunurilor imobile, cu dispunerea
scoaterii de sub sechestru a bunurilor imobile cu numerele cadastrale
0100413.556, 0100113.648, 0100114.236, 0100417.841, 0100424.633,
0100416.300, 0100105.326, 0100416.301 și 0100101.1054.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 martie 2018, în

temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, a fost refuzată primirea
cererii de chemare în judecată în partea anulării ordonanțelor Procuraturii
Anticorupţie din 11 ianuarie 2018 și 01 februarie 2018 de punere a bunurilor sub
sechestru, acțiunea fiind primită pe rol în vederea examinării solicitării de
scoatere de sub sechestru a bunurilor imobile.

La 19 februarie 2018, persoana juridică nerezidentă „INTERNATIONAL

APEX MEDIA LTD” a depus în Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani o cerere de
chemare în judecată a Procuraturii Anticorupţie cu privire la scoaterea bunurilor
imobile de sub sechestru.

În motivarea acțiunii înaintate reclamanta a invocat că, la 15 ianuarie 2018

a încheiat cu compania „Heroic Global LP” un contract de vânzare-cumpărare,
prin care a procurat bunurile imobile cu numerele cadastrale 0100426.212 și
0100414.010, acesta fiind autentificat de către notarul public Izdebschi Natalia,
preţul imobilelor procurate, stabilit de pct. 3 al contractului indicat, este de 1 600
000 lei, fiind achitat integral prin ordinul de plată nr. 01 din 18 ianuarie 2018.

Releva reclamanta că, potrivit pct. 5 al contractului nominalizat, vânzătorul

a declarat și garantat că bunurile imobile înstrăinate se transmit fără vicii tehnice
sau de natură juridică, sunt libere de orice drepturi reale și servitute apărute în
temeiul contratelor sau legii. N-a fost propusă încheierea și nu s-au încheiat
contracte cu alte persoane, inclusiv contracte de arendă, n-a fost gajat în temeiul
legii sau acordurilor, nu se află sub arest, sechestru și alte interdicții ale dreptului
de folosință și administrare, nu formează obiectul unor litigii în instanța de
judecată și nu sunt persoane terțe care ar fi avut dreptul preferențial asupra
imobilelor, inclusiv n-a fost înregistrat un drept inexistent, faptele sus-expuse
fiind confirmate și prin extrasele din Registrul bunurilor imobile eliberate de
Agenția Servicii Publice SCT Chișinău cu nr. 0100/18/5229 și nr. 0100/18/5228.

Mai menţionează reclamanta că, la 22 ianuarie 2018, după încheierea

contractului susmenționat, s-a adresat cu o cerere către Serviciul Cadastral
Teritorial Chișinău al Agenției Servicii Publice, prin care a solicitat înregistrarea
dreptului de proprietate, însă a primit refuz pe motiv că în privința bunurilor
procurate a fost aplicat sechestru conform mandatului judecătoresc emis în baza
încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 ianuarie 2018, în dosarul
nr. 11-105/2018, motiv pentru care, la 24 ianuarie 2018 s-a adresat cu cerere
către judecătorul de instrucție, prin care a solicitat eliberarea unei copii a
încheierii privind autorizarea aplicării sechestrului pe bunurile imobile numere
cadastrale 0100426.212 și 01004140101. Prin răspunsul din 02 februarie 2018 i
s-a adus la cunoștință că încheierea solicitată nu poate fi dată publicității și nu
poate fi eliberată, fiindu-i explicat dreptul de a depune o cerere către organul de
urmărire penală în modul stabilit de Lege.

La aceeași dată, s-a adresat cu cerere către procurorul Procuraturii

Anticorupție - Alexandru Gaina, prin care a solicitat ridicarea sechestrului de pe
bunurile imobile procurate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare,
solicitare respinsă prin ordonanța procurorului șef al Procuraturii Anticorupție
din 14 februarie 2018.

Considera reclamanta că, prin încheierea judecătorului de instrucție privind

autorizarea aplicării sechestrului pe bunurile imobile litigante, au fost admise
carențe ce aduc atingere gravă intereselor companiei, deoarece nu au nici o
legătură cu cauza penală nr. 2017978006, fiind evident că acțiunile de urmărire
penală întreprinse sunt abuzive și neproporționale cu scopul urmărit, autorizarea
privind aplicarea sechestrului implicând o imixtiune directă în exercitarea
dreptului de proprietate.

Din conținutul ordonanței de aplicare a sechestrului în baza căreia, organul

de urmărire penală a solicitat autorizarea acțiunii de urmărire penală, nu rezultă
că ar fi indicată legătura infracțională dintre bunurile imobile cu numerele
cadastrale 0100426.212 și 0100414010 cu pretinsele acțiuni infracționale, iar
autorizarea aplicării sechestrului pe bunurile imobile menționate a fost admisă în
baza unor solicitări nefondate, ce conțin o formulare vagă și fără luarea unor
măsuri speciale pentru asigurarea evitării admiterii unor ingerințe în exercițiul
dreptului de proprietate, fiind vădit disproporționată în raport cu garanțiile
procesual penale prevăzute de lege.

Apreciază reclamanta că, prin acţiunile indicate i se îngrădește flagrant

posibilitatea de a-și înregistra dreptul de proprietate în Registrul bunurilor
imobile, iar din acest considerent suferă prejudicii, deoarece bunurile imobile au
fost dobândite cu drept de proprietate într-o procedură legală, prin încheierea
contractului de vânzare-cumpărare și achitarea integrală a costului terenurilor
enunțate.

Solicita reclamantul scoaterea de sub sechestru a bunurilor imobile cu

numerele cadastrale 0100426.212 și 0100414.010.

Prin încheierea protocolară a primei instanţe din 30 martie 2018 s-a dispus
conexarea pricinii civile nr. 2-470/18, iniţiate la cererea de chemare în judecată
depusă de „INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD” către Procuratura Anticorupție
cu privire la ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile, cu pricina civilă nr.
2-575/18, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către
„GRIGORION LTD” împotriva Procuraturii Anticorupție cu privire la scoaterea
bunurilor imobile de sub sechestru.

Prin hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani din 02 aprilie 2018,

corectată prin încheierea din 19 aprilie 2018, cererile de chemare în judecată
formulate de către persoana juridică nerezidentă „GRIGORION LTD” împotriva
Procuraturii Anticorupție cu privire la scoaterea bunurilor imobile de sub
sechestru şi de către persoana juridică nerezidentă „INTERNATIONAL APEX
MEDIA LTD” împotriva Procuraturii Anticorupție cu privire la scoaterea bunurilor
imobile de sub sechestru s-au admis integral şi s-a dispus scoaterea de sub
sechestru, aplicat prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 11 ianuarie 2018
în cadrul cauzei penale nr. 2017978006, autorizat prin mandatul judecătoresc
emis de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani la 12 ianuarie 2018 în cadrul
dosarului nr. 11-105/2018, bunurile imobile cu numerele cadastrale 0100413.556;
0100113.648; 0100114.236; 0100417.841; 0100424.633; 0100416.300;
0100105.326 și 0100416.301, scoaterea de sub sechestrul aplicat prin ordonanța
Procuraturii Anticorupție din 01 februarie 2018 în cadrul cauzei penale nr.
2017978006, autorizat prin mandatul judecătoresc și încheierea judecătorului de
instrucție emise de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani la 01 februarie 2018 în
cadrul dosarului nr. 11-471/18, bunul imobil cu numărul cadastral 0100101.1054,
şi scoaterea de sub sechestrul aplicat prin ordonanța Procuraturii Anticorupție
din 11 ianuarie 2018 în cadrul cauzei penale nr. 2017978006, autorizat prin
mandatul judecătoresc emis de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani la data de
12 ianuarie 2018 în cadrul dosarului nr. 11-105/2018, bunurile imobile cu
numerele cadastrale 0100426.212 și 0100414.010, cu înștiințarea Agenției
Servicii Publice despre anularea măsurilor de asigurare aplicate prin încheierile și
mandatele judecătorești emise de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani la 12
ianuarie 2018 în cadrul dosarului nr. 11-105/2018, precum și la 01 februarie 2018,
în cadrul dosarului nr. 11-471/18, în privința terenurilor susmenţionate.

Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de fond, la 12 aprilie 2018,

Procuratura Anticorupţie a declarat în termenul stabilit de art. 425 Cod de
procedură civilă recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
din 02 aprilie 2018, prin care a solicitat instanței de recurs admiterea recursului,
casarea hotărîrii contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se
respingă cererile de chemare în judecată înaintate de persoanele juridice
nerezidente „GRIGORION LTD” şi „INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD” privind
scoaterea bunurilor imobile de sub sechestru.

În motivarea recursului declarat, recurenta a indicat că, instanţa de fond

eronat a constatat buna-credinţă a intimaţilor şi eronat a aplicat dispoziţiile
invocate ale Legii cu privire la notariat, deoarece bunurile imobile ce au constituit
obiectul contractelor de vânzare-cumpărare constituie obiectul material al
infracţiunii cercetate de escrocherie, acestea fiind dobândite ilicit în rezultatul
uzului de fals şi a licitaţiei fictive din 13 ianuarie 2016, motiv pentru care
consideră că bunurile respective constituie bunuri rezultate din infracţiune, fapt
constatat în cadrul urmăririi penale în cauza penală nr. 2017978006, astfel încât,
potrivit art. 106 alin. (2) lit. b) Cod penal şi art. 204 alin. (3) Cod de procedură
penală sunt pasibile confiscării speciale și astfel asupra acestora corect a fost
aplicat sechestru asigurător a unei eventuale confiscări speciale.

Invocă recurenta că, instanţa de fond nu a ţinut cont că, aplicarea

sechestrului s-a dispus prin ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 11 ianuarie
2018 şi autorizată prin încheierea judecătorului de instrucţie din 12 ianuarie 2018,
până la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de către intimate, iar
deoarece încheierea judecătorului de instrucţie a fost emisă în zi de vineri, ora
16.30, înregistrarea acesteia în Registrul bunurilor imobile a avut loc în ziua de
luni – 15 ianuarie 2018.

Relevă recurenta că, deoarece dreptul de proprietate asupra imobilelor

apare din momentul înregistrării acestuia în Registrul bunurilor imobile, intimaţii
nu au dobândit, din cauza neînregistrării drepturilor sale, dreptul de proprietate
asupra imobilelor sechestrate şi, astfel, drepturile acestora nu sunt lezate.

Consideră recurenta că, instanţa de fond eronat a făcut trimitere la

dispoziţiile art. 6 al CEDO şi art. 1 al Primului Protocol la CEDO, art. 46 al
Constituţiei Republicii Moldova şi art. 315 şi art. 316 Cod civil, precum şi
considerentele Curţii Constituţionale, expuse în hotărârea din 20 octombrie 2011,
nr. 21, deoarece la emiterea actelor prin care s-a instituit sechestrul asupra
bunurilor imobile vizate au fost respectate cerinţele art. 46 alin. (4) al Constituţiei
Republicii Moldova şi art. 106 Cod penal, ce prevăd posibilitatea confiscării
speciale a bunurilor rezultate din infracţiune.

Afirmă recurenta că, instanţa de fond, a fost înştiinţată despre iniţierea de

către Primăria mun. Chişinău a proceselor civile privind anularea tuturor
tranzacţiilor cu terenurile vizate.

Studiind şi analizând motivele invocate în recurs, în cumul cu lucrările

dosarului, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău
conchide că recursul este pasibil de a fi respins, impunându-se soluția de
menţinere a hotărîrii contestate, din următoarele raționamente.

Dispozițiile art. 423, 424 alin. (1) şi art. 426 alin. (3) Codul de procedură
civilă, instituie jurisdicția Curţilor de apel în examinarea recursurilor declarate
împotriva încheierilor emise de judecătorii. Recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza
dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţiişi fără
participarea părţilor.

Conform art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă instanţa de recurs, după ce
examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să
menţină încheierea.

Conform art. 432 Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de
drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau
aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care
trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a
interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului. Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care
nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa
unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de
judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor
persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal
al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea
competenţeijurisdicţionale. Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)
constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionareagreşită a pricinii sau în cazul în
care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile
prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate
cazurile.

În corespundere cu art. 209 alin. (1) şi (2) Cod de procedură penală, punerea bunurilor sub
sechestru poate fi contestată în modul stabilit de prezentul cod, însă plângerea sau recursul înaintat
nu suspendă executarea acestei acţiuni.

Alte persoane decât bănuitul, învinuitul, inculpatul care consideră că punerea sub sechestru a
bunurilor lor este efectuată ilegal sau neîntemeiat sunt în drept să ceară organului de urmărire
penală sau instanţei să scoată bunurile de sub sechestru. În cazul în care acestea refuză să satisfacă
rugămintea sau nu au comunicat persoanei respective despre soluţionarea cererii timp de 10 zile din
momentul primirii ei, persoana este în drept să solicite scoaterea bunurilor de sub sechestru în
ordinea procedurii civile. Hotărârea instanţei de judecată în privinţa acţiunii civile privind scoaterea
bunurilor de sub sechestru poate fi atacată de către procuror în instanţa ierarhic superioară cu
recurs în termen de 10 zile, însă, după intrarea ei în vigoare, este obligatorie pentru organele de
urmărire penală şi pentru instanţa de judecată care judecă cauza penală în cadrul soluţionării
chestiunii ale cui bunuri trebuie să fie confiscate sau, după caz, urmărite.

Prin prisma acestor norme procedurale, instanţa de recurs reţine că, deoarece intimaţii nu deţin nici
o calitate procesuală în cauza penală în care s-a dispus aplicarea sechestrelor asupra bunurilor
imobile vizate, aceştia sunt îndreptăţiţi să solicite scoaterea bunurilor de sub sechestru în ordinea
procedurii civile.

Totodată, dat fiind că dispoziţiile art. 209 alin. (2) Cod de procedură penală instituie o normă
specială cu referire la ordinea de contestare a hotărârii judecătoreşti pronunţate asupra cererii
persoanei de scoatere a bunurilor de sub sechestrul aplicat în cadrul procesului penal şi anume în
ordinea recursului, norma dată este aplicabilă prioritar, potrivit art. 6 alin. (3) al Legii privind actele
legislative, în vigoare până în prezent, în raport cu normele generale ale Codului de procedură civilă
ce reglementează ordinea de contestare cu apel a hotărârilor pronunţate în privinţa scoaterii
sechestrelor aplicate.

Or, logica normei speciale rezidă din caracterul specific al procedurilor penale şi, astfel,
reglementarea de către Codul de procedură penală a modalităţii de examinare în ordine civilă a
pricinilor privind scoaterea bunurilor de sub sechestru aplicate în procedurile penale este
obligatorie pentru instanţele judecătoreşti civile, astfel încât prima instanţă just a corectat prin
încheierea din 19 aprilie 2018 a hotărârii contestate în sensul determinării modalităţii şi termenului
de contestare a acestei hotărâri în ordine de recurs.

Prin urmare, emiterea de către prima instanţă a unei hotărâri pe marginea pretenţiilor formulate de
intimaţi în prezenta cauză şi expunerea dreptului de contestare a acesteia cu recurs corespunde
exigenţelor legale pertinente.

Cu referire la fondul cauzei, instanţa de recurs constată din materialele cauzei că, prin ordonanța
Procuraturii Anticorupție din 11 ianuarie 2018, emise în cadrul cauzei penale nr. 2017978006,
autorizată prin mandatul judecătoresc emis de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani la 12 ianuarie
2018, în cadrul dosarului nr. 11-105/2018, s-a dispus, inter alia, aplicarea sechestrului asupra
bunurilor imobile cu numerele cadastrale 0100413.556, amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, bd.
Renaşterii, cu suprafaţa de 0,15 ha; 0100113.648, amplasat în mun. Chişinău, sect. Botanica, cu
suprafaţa de 0,07 ha; 0100114.236, amplasat în mun. Chişinău, sect. Botanica, cu suprafaţa de 0,1
ha; 0100417.841, amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, cu suprafaţa de 0,12 ha; 0100424.633,
amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, cu suprafaţa de 0,1905 ha; 0100416.300, amplasat în mun.
Chişinău, sect. Rîşcani, str. Kiev, cu suprafaţa de 0,12 ha; 0100105.326, amplasat în mun. Chişinău,
sect. Botanica, cu suprafaţa de 0,079 ha și 0100416.301, amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani,
str. Bogdan Voievod, cu suprafaţa de 0,146 ha, ce aparţin companiei „Fuerte Group LP” şi pe
bunurile imobile cu numerele cadastrale 0100426.212, amplasat în mun. Chişinău, str. C.
Constantinov, cu suprafaţa de 0,2273 ha și 0100414.010, amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani,
str. Nicolae Dimo, cu suprafaţa de 0,1 ha, ce aparţin companiei „Heroic Global LP” (f.d.32-33, 77-78,
137-144).

Prin ordonanța Procuraturii Anticorupție din 01 februarie 2018, emise în cadrul cauzei penale nr.
2017978006, autorizată prin mandatul judecătoresc emis de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani la
01 februarie 2018, în cadrul dosarului nr. 11-471/18, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra
bunului imobil cu numărul cadastral 0100101.1054, amplasat în mun. Chişinău, sect. Centru, cu
suprafaţa de 0,1981 ha, ce aparţine companiei „Fuerte Group LP” (f.d.156-167).

Prin ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 14 februarie 2018, remisă adresatului prin scrisoarea
nr. 1561 din 14 februarie 2018, s-au respins solicitările intimatului „INTERNATIONAL APEX MEDIA
LTD” din 02 februarie 2018, privind ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile nominalizate
(f.d.81-86).

Prin ordonanţa Procuraturii Anticorupţie din 19 februarie 2018, remisă adresatului prin scrisoarea
nr. 1758 din 19 februarie 2018, s-au respins solicitările intimatului „GRIGORION LTD” din 06
februarie 2018, privind ridicarea sechestrului de pe bunurile imobile nominalizate (f.d.12-17, 25-31).

La data de 15 ianuarie 2018, reprezentanţa permanentă „Fuerte Group LP” societate în comandită,
în calitate de vânzător şi persoana juridică nerezidentă „GRIGORION LTD”, în calitate de
cumpărător, au încheiat la notarul Tatiana Ungureanu, contractul de vânzare-cumpărare nr. 216
privind vânzarea terenurilor cu numerele cadastrale 0100413.556, cu suprafaţa de 0,15 ha, amplasat
în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, bd. Renaşterii; 0100113.648, amplasat în mun. Chişinău, sect.
Botanica, cu suprafaţa de 0,07 ha; 0100114.236, amplasat în mun. Chişinău, sect. Botanica, cu
suprafaţa de 0,1 ha; 0100417.841, amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, cu suprafaţa de 0,12 ha;
0100424.633, amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, cu suprafaţa de 0,1905 ha; 0100416.300,
amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, str. Kiev, cu suprafaţa de 0,12 ha; 0100101.1054, amplasat
în mun. Chişinău, sect. Centru, cu suprafaţa de 0,1981 ha; 0100105.326, amplasat în mun. Chişinău,
sect. Botanica, cu suprafaţa de 0,079 ha; 0100416.301, amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, str.
Bogdan Voievod, cu suprafaţa de 0,146 ha (f.d.36-38).

Potrivit pct. 3 al contractului indicat, preţul contractului a constituit 6000000 lei, sumă achitată de
intimata „GRIGORION LTD” vânzătorului prin ordinul de plată nr. 1 din 16 ianuarie 2018 (f.d.34).

Conform extraselor din Registrul bunurilor imobile, eliberate pentru terenurile sus-indicate la 15
ianuarie 2018, anexate la referinţa prezentată de intimată, la data încheierii contractului nominalizat
în Registru nu era înregistrată nici o interdicţie, notare sau alte drepturi reale asupra imobilelor ce
au constituit obiectul contractului încheiat.

Potrivit aceloraşi extrase, vânzătorul, reprezentanţa permanentă „Fuerte Group LP” societate în
comandită şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilelor vândute la 20 ianuarie 2017, în
baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 628 din 20 ianuarie 2017.

La data de 15 ianuarie 2018, societatea în comandită „Heroic Global LP” parteneriat de drept
irlandez, în calitate de vânzător şi persoana juridică nerezidentă „INTERNATIONAL APEX MEDIA
LTD”, în calitate de cumpărător, au încheiat la notarul Izdebschi Natalia, contractul de
vânzare-cumpărare nr. 126 privind vânzarea terenurilor cu numerele cadastrale 0100426.212,
amplasat în mun. Chişinău, str. C. Constantinov, cu suprafaţa de 0,2273 ha și 0100414.010,
amplasat în mun. Chişinău, sect. Rîşcani, str. Nicolae Dimo, cu suprafaţa de 0,1 ha (f.d.71-73).

Potrivit pct. 3 al contractului indicat, preţul contractului a constituit 1600000 lei, sumă achitată de
intimata „INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD” vânzătorului prin ordinul de plată nr. 01 din 18
ianuarie 2018 (f.d.74).

Conform extraselor din Registrul bunurilor imobile, eliberate pentru terenurile sus-indicate la 15
ianuarie 2018, anexate la referinţa prezentată de intimată, la data încheierii contractului nominalizat
în Registru nu era înregistrată nici o interdicţie, notare sau alte drepturi reale asupra imobilelor ce
au constituit obiectul contractului încheiat.

Potrivit aceloraşi extrase, vânzătorul societatea în comandită „Heroic Global LP” parteneriat de
drept irlandez şi-a înregistrat dreptul de proprietate asupra imobilelor vândute la 11 ianuarie 2017,
în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 8510 din 29 noiembrie 2016 şi nr. 99 din 06 ianuarie
2017.

În contextul pretenţiilor deduse judecării, instanţa de recurs reţine că, în temeiul art. 106 alin. (1),
(2) lit. b) şi (3) Cod penal, confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea
statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite
sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.

Sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare) rezultate din infracțiuni, precum
și orice venituri din valorificarea acestor bunuri.

Dacă bunurile menționate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane
care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă
contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane
care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se
confiscă.

În conformitate cu art. 202 alin. (1) şi (2) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală din
oficiu sau instanţa de judecată, la cererea părţilor, poate lua în cursul procesului penal măsuri
asiguratorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, pentru eventuala confiscare
specială sau confiscare extinsă a bunurilor, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asiguratorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, pentru eventuala

confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor, precum şi pentru garantarea executării
pedepsei amenzii, constau în sechestrarea bunurilor mobile şi imobile în conformitate cu art.203-210.

Potrivit dispoziţiilor art. 203 alin. (1) şi (2) Cod de procedură penală, punerea sub sechestru a
bunurilor este o măsură procesuală de constrângere, care constă în inventarierea bunurilor şi
interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar în caz de necesitate, de a se
folosi de aceste bunuri. După punerea sub sechestru a conturilor şi a depozitelor bancare sunt
încetate orice operaţiuni în privinţa acestora.
Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de
infracţiune, acţiunea civilă sau eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor ori a
contravalorii bunurilor prevăzute la art. 106 alin. (2) și art. 106/1 din Codul penal.

În corespundere cu art. 204 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală, pentru repararea prejudiciului
cauzat prin infracțiune pot fi puse sub sechestru bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului sau
ale părții civilmente responsabile în suma valorii probabile a pagubei.

Pentru a garanta executarea pedepsei amenzii pot fi puse sub sechestru numai bunurile învinuitului
sau ale inculpatului, în funcție de suma maximă a amenzii care poate fi stabilită pentru infracțiunea
comisă.

Pentru a asigura o eventuală confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor pot fi puse sub
sechestru bunurile prevăzute la art. 106 alin. (2) și art. 1061 din Codul penal.

În cazul în care bunurile ce urmau a fi supuse confiscării speciale sau confiscării extinse nu mai
există, nu pot fi găsite, nu pot fi recuperate ori dacă acestea aparțin sau au fost transferate oneros
unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se
iau măsuri asiguratorii pentru confiscarea contravalorii acestora.

Conform prevederilor art. 205 alin. (1)-(3) Cod de procedură penală, punerea sub sechestru a
bunurilor poate fi aplicată de către organul de urmărire penală sau de către instanță numai în
cazurile în care există o bănuială rezonabilă că bunurile urmărite vor fi tăinuite, deteriorate sau
cheltuite.

Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică în baza ordonanţei organului de urmărire penală, cu
autorizaţia judecătorului de instrucţie sau, după caz, a încheierii instanţei de judecată. Procurorul,
din oficiu sau la cererea părţii civile, înaintează judecătorului de instrucţie demers, însoţit de
ordonanţa organului de urmărire penală privind punerea bunurilor sub sechestru. Judecătorul de
instrucţie, prin rezoluţie, autorizează punerea bunurilor sub sechestru, iar instanţa de judecată
decide asupra cererilor părţii civile ori ale altei părţi, dacă bănuiala rezonabilă indicată la alin. (1)
este motivată.

În ordonanţa organului de urmărire penală sau, după caz, în încheierea instanţei de judecată cu
privire la punerea bunurilor sub sechestru vor fi indicate bunurile supuse sechestrului, în măsura în
care ele sunt stabilite în procedura cauzei penale, precum şi valoarea bunurilor necesare şi
suficiente pentru asigurarea acţiunii civile.

În baza art. 206 alin. (1)-(6) Cod de procedură penală, reprezentantul organului de urmărire penală
înmânează, contra semnătură, proprietarului sau posesorului bunurilor copia de pe ordonanţa sau
hotărârea cu privire la punerea bunurilor sub sechestru şi cere predarea lor. În caz de refuz de a
executa benevol această cerinţă, punerea bunurilor sub sechestru se efectuează în mod forţat. Dacă
există temeiuri de a presupune că bunurile sunt tăinuite de către proprietar sau posesor, organul de
urmărire penală, având împuterniciri legale, este în drept să efectueze percheziţie.

Punerea bunurilor sub sechestru prin hotărârea instanţei de judecată, adoptată după terminarea
urmăririi penale în cauză, se efectuează de către executorul judecătoresc.

Pentru a participa la punerea bunurilor sub sechestru poate fi atras un specialist merceolog, care va
determina costul aproximativ al bunurilor materiale în scopul excluderii sechestrării bunurilor în
valoare ce nu corespunde valorii indicate în ordonanţa organului de urmărire penală sau în
hotărârea instanţei de judecată.
Proprietarul sau posesorul bunurilor, prezent la acţiunea de punere sub sechestru, este în drept să
indice care bunuri materiale pot fi puse sub sechestru în primul rând pentru a fi asigurată suma
indicată în ordonanţa organului de urmărire penală sau în hotărârea instanţei de judecată.

Despre punerea bunurilor sub sechestru reprezentantul organului de urmărire penală întocmeşte
proces-verbal conform prevederilor art.260 şi 261, iar executorul judecătoresc – lista de inventariere.
În procesul-verbal sau, după caz, în lista de inventariere, în particular:

1) se enumeră toate bunurile materiale puse sub sechestru, indicându-se numărul, măsura sau
greutatea lor, materialul din care sunt confecţionate şi alte elemente de individualizare şi, pe cât e
posibil, costul lor;

2) se indică care bunuri materiale sunt ridicate şi care sunt lăsate pentru păstrare;

3) se consemnează declaraţiile persoanelor prezente şi ale altor persoane despre apartenenţa

bunurilor puse sub sechestru.

Copia de pe procesul-verbal sau de pe lista de inventariere se înmînează, contra semnătură,

proprietarului sau posesorului bunurilor puse sub sechestru, iar dacă acesta lipseşte – unui membru
major al familiei lui sau reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale. Punînd
sub sechestru bunurile aflate pe teritoriul întreprinderii, organizaţiei sau instituţiei, copia de pe
procesul-verbal sau de pe lista de inventariere se înmînează, contra semnătură, reprezentantului
administraţiei.

Articolul 315 alin. (1)-(3) Cod civil statuează că proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi
de dispoziţie asupra bunului.

Dreptul de proprietate este perpetuu.

Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.

Dispoziţiile art. 316 alin. (1) şi (2) Cod civil prevăd că proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.

Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai
pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se
efectuează în condiţiile legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 320 alin. (2) Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi, în
condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin
hotărâre judecătorească atunci când aceasta este translativă de proprietate.

Potrivit art. 497 alin. (1) şi (2) Cod civil, înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă
autentice şi complete până la proba contrară.

Conţinutul registrului este considerat autentic în favoarea celui care a dobândit prin act juridic un
drept de la o persoană dacă dreptul era înscris în registru în numele persoanei. Această dispoziţie nu
se aplică atunci când s-a notat o contestare asupra autenticităţii sau atunci când neautenticitatea
era cunoscută dobânditorului.

În corespundere cu prevederile art. 508 alin. (1) Cod civil, drepturile de creanţă, faptele sau
raporturile juridice aferente imobilelor consemnate în registru devin opozabile terţilor numai prin
notare.
Conform art. 46 alin. (1)-(4) al Constituţiei Republicii Moldova, dreptul la proprietate privată,
precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în
condiţiile legii.

În temeiul reglementărilor expuse la art. 1 al Primului Protocol la Convenţia pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la
respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de
utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră
necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata
impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Raportând dispoziţiile normelor citate mai sus la circumstanţele cauzei, Colegiul conchide că
organul de urmărire penală este îndreptăţit de a aplica măsuri de asigurare în privinţa bunurilor
pretins rezultate din infracţiuni, ce ar putea fi supuse confiscării speciale în condiţiile Legii.

Totodată, însă, art. 106 alin. (3) Cod penal şi art. 204 alin. (4) Cod de procedură penală instituie o
excepţie de la norma generală privind aplicarea sechestrului asupra bunurilor respective, pasibile de
confiscare specială, în cazul în care acestea au fost transferate oneros unei persoane care nu știa și
nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, caz în care se iau măsuri
asiguratorii pentru confiscarea contravalorii acestora.

Prin urmare, instanţa constată că, pentru aplicarea în cadrul procedurilor penale a măsurilor de
asigurare prin sechestrarea bunurilor ce se prezumă a fi rezultate din infracţiuni şi ulterior
înstrăinate cu titlu oneros unor terţi, organul de urmărire penală are obligaţia de a dovedi, conform
cerinţelor expuse la art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 106 alin. (3) Cod penal şi art. 204
alin. (4) Cod de procedură penală că persoana care a dobândit aceste bunuri cu titlu oneros, în cauză
vânzătorii, reprezentanţa permanentă „Fuerte Group LP” societate în comandită şi societatea în
comandită „Heroic Global LP” parteneriat de drept irlandez şi cumpărătorii „GRIGORION LTD” şi
„INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD” cunoşteau sau trebuiau să cunoască despre scopul utilizării
sau originea bunurilor cumpărate.

În materialele cauzei însă, nu au fost administrate probe ce ar dovedi că subiecții indicați cunoşteau
sau trebuiau să cunoască la data cumpărării imobilelor, despre scopul utilizării sau originea
bunurilor cumpărate.

Dimpotrivă, instanţa de recurs reţine că, la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare

a bunurilor, în Registrul bunurilor imobile nu era înregistrată vreo notare, interdicţie sau alte
drepturi reale asupra acestora şi astfel, cumpărătorii nu puteau cunoaşte existenţa vreunor
proceduri pendinte penale sau a alte circumstanţe ce ar fi permis de a constata că bunurile imobile
respective constituie obiectul material al vreunei infracţiuni.

Prin urmare, reieșind din probele cercetate dar și prevederile art. art. 3, 22
din Legea nr.1543-XIII din 25 februarie 1998 cadastrului bunurilor imobile, art.
art. 496, 497 Codul Civil, conform căruia datele din registrul bunurilor imobile în
toate componentele sale structurale, sânt publice și fundamentate de prezumția
autenticității înscrierilor, instanța de recurs în mod incontestabil concluzionează
că, reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile
libere de orice sarcini și/sau grevări și/sau notări, devenind beneficiara protecției
legale împotriva oricărei limitări, restrângeri, ingerințe și/sau violări aduse
drepturilor sale.

În același sens, la etapa încheierii actelor translative de proprietate, în

registrul bunurilor imobile nu existau nici o limitare, grevare sau drept de creanță
asupra bunurilor imobile, astfel încât se poate constata cu ușurința lipsa
prohibiției libertății circuitului civil și a valorificării drepturilor ce derivă din
această prerogativă.

La fel, instanţa de recurs constată că, la dosar nu a fost administrat nici un înscris ce ar dovedi că
persoanele juridice susmenţionate deţin vreo calitate procedurală în cadrul urmăririi penale în cauza
nr. 2017978006.

Astfel, deoarece se constată dincolo de orice dubii rezonabile că, la data dobândirii dreptului de
proprietate asupra imobilelor vizate, primar de către vânzătorii societatea în comandită „Heroic
Global LP” parteneriat de drept irlandez şi reprezentanţa permanentă „Fuerte Group LP” societate
în comandită şi cumpărării ulterioare a acestora de către intimate, aceştia nu puteau cunoaşte
despre scopul utilizării sau originea bunurilor imobile cumpărate, iar în unica sursă de informare –
Registrul bunurilor imobile, la data încheierii actelor juridice, nu era făcută nici o notare în aspectul
grevării şi nu se conținea instituirea interdicţiilor sau sechestrelor, Colegiul concluzionează
neîntrunirea temeiurilor de aplicare a sechestrelor asiguratorii penale în corespundere cu exigenţele
expuse la art. 106 alin. (3) Cod penal şi art. 204 alin. (4) Cod de procedură penală.

Or, în circumstanţele constatate, însăşi transferul oneros al dreptului de proprietate

intimatelor şi predecesorilor acestora, denotă inadmisibilitatea aplicării confiscării speciale în
privinţa bunurilor, ci doar confiscarea contravalorii acestora.

Prin urmare, argumentele recurentei cu trimitere la dispoziţiile art. 106 Cod penal şi art. 204
Cod de procedură penală sunt nefondate, deoarece recurenta nu a dovedit întrunirea la caz a
cerinţelor legale pentru eventuala confiscare specială a imobilelor dobândite oneros de intimate.

Instanţa de recurs conchide că, excepţiile instituite de normele indicate îşi au originea anume
din principiul protecţiei dreptului de proprietate al dobânditorului de bună-credinţă.

În context, Colegiul reţine că, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) Cod civil, persoanele fizice
şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute
obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele
moravuri. Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.

Prin prisma acestei norme, coroborate cu dispoziţiile legale sus-enunțate, instanţa de recurs
conchide necombaterea de către recurentă a prezumţiei bunei-credinţe a intimatelor la dobândirea
bunurilor imobile sechestrate şi astfel, nu a dovedit că în cauză se întrunesc temeiurile legale pentru
sechestrarea bunurilor transferate lor cu titlu oneros.

Prezumţia bunei-credinţe a persoanei nu poate fi înlăturată decât prin proba contrariului, ce

este lipsă în cazul dat, în condiţiile în care recurenta nu a dovedit prin probe pertinente şi admisibile,
conform cerinţelor art. 121 şi art. 122 Cod de procedură civilă, că intimatele ar fi cunoscut despre
faptul că bunurile imobile cumpărate ar fi rezultate dintr-o infracţiuni şi nici că aceştia ar fi avut
posibilitatea să afle despre acest fapt, la fel ca şi predecesorii intimatelor – vânzătorii societatea în
comandită „Heroic Global LP” parteneriat de drept irlandez şi reprezentanţa permanentă „Fuerte
Group LP” societate în comandită.

În consecinţă, instanţa de recurs conchide că, obiecţiile recurentei la constatările primei instanţe
privind bună-credinţa a intimatelor sunt nefondate şi neprobate, iar instanţa de judecată nu este
îndreptăţită, conform art. art. 130, 239 şi 240 Cod de procedură civilă, de a-şi întemeia soluţia pe
presupuneri neprobate corespunzător şi concludent.

Din aceste considerente, Colegiul respinge argumentele recurentei referitoare la originea

infracțională a bunurilor sechestrate, deoarece însăşi acest aspect privit unitar, nu este suficient
pentru a aplica măsurile de asigurare în privinţa bunurilor, în contextul în care acestea, au fost
înstrăinate oneros persoanelor indicate mai sus, inclusiv intimaţilor, iar probe ce ar dovedi că
acestea au cunoscut despre originea bunurilor date la dosar lipsesc.

Instanţa de recurs consideră necesar a reţine întru fortificarea constatărilor şi faptul că, la
materialele cauzei nu au fost administrate probe ce ar dovedi că, la data încheierii contractelor de
vânzare-cumpărare de către intimate, vânzătorilor corespunzători, care deţineau dreptul de
proprietate asupra imobilelor respective la data aplicării sechestrelor, le-au fost prezentate
înscrisurile prevăzute de art. 207 Cod de procedură penală şi nici probe ce ar dovedi că până la
încheierea contractelor respective, în Registrul bunurilor imobile au fost înregistrate sechestrele
aplicate prin actele nominalizate supra.

Prin urmare, însăşi faptul aplicării sechestrelor prin ordonanţele, încheierile şi mandatele din 11
ianuarie 2018, 18 ianuarie 2018 şi 01 februarie 2018 sunt irelevante.

Or, deşi este cert că sechestrele sunt aplicate imediat, totuşi, în contextul în care în cazul dat
aplicarea acestora implică şi înregistrarea lor în Registrul bunurilor imobile, faptul dat fiind opozabil
terţilor, conform art. 508 Cod civil, doar din momentul înregistrării, lipsa unei astfel de înregistrări
nu poate fi opusă intimaţilor şi, astfel, nu produce efecte juridice nici în privinţa acestora, nici în
privinţa vânzătorilor corespunzători.

Convenţia Europeană şi Protocoalele adiţionale constituie tratate internaţionale

la care Republica Moldova este parte. Conform art.4 alin.(2) din Constituţia
Republicii Moldova, Hotărârea Curţii Constituţionale nr.55 din 14 octombrie 1999
“Privind interpretarea unor prevederi ale art.4 din Constituţia Republicii Moldova”,
Convenţia Europeană constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi,
respectiv, prevederile ei trebuie aplicate direct, ultima având prioritate faţă, de
restul legilor interne care îi contravin.

Conform art.12 din Codul de Procedură Civilă, instanţa judecătorească

soluţionează pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale,
organice şi ordinare (…), iar dacă în tratatul internaţional la care Republica Moldova
este parte sînt stabilite alte reglementări decît cele prevăzute de legislaţia internă,
instanţa, la judecarea pricinii, aplică reglementările tratatului internaţional.
 Potrivit prevederilor Convenţiei Europene, orice restrîngere a drepturilor şi a
libertăţilor omului trebuie să se bazeze pe lege, să urmărească un scop
social-semnificativ, legitim și să fie necesară într-o societate democratică, iar
neîndeplinirea uneia din aceste trei condiţii duce la încălcarea drepturilor şi a
libertăţilor omului, care se bucură de o protecţie jurisdicţională în condiţiile legii.
Articolul 53 din Convenţia Europeană stabilește că nici o dispoziţie din Convenţie nu
va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale, care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părţi
contractante sau oricărei alte convenţii la care această parte contractantă este parte.

Cu acest prilej, în jurisprudența Curții Europene(cauzele Kopecky împotriva

Sloveniei, Pine Valley Developments împotriva Irlandei),”speranța legitimă” la
exercitarea proprietății în formele asigurate titularului, reprezintă un ”element al
dreptului de proprietate” garantat de Convenția Europeană. Cu termeni similari,
Curtea Europeană apreciază ”interesul economic substanțial” în contextul obligației
pozitive a statului de a nu admite o violare a dreptului de proprietate, statuînd că
apărarea efectivă a dreptului de proprietate impune și adoptarea unor măsuri de
protecție.

Deci, particularii care au dobândit în condiții legale dreptul de proprietate și solicită

prin mijloacele aflate la îndemână apărarea judiciară a dreptului său, trebuie să
beneficieze de protecția Convenției, protecție în care Statul are obligația pozitivă și
negativă de a nu admite violarea drepturilor particularilor și/sau să creeze premize
de orice natură în limitarea drepturilor asupra bunurilor.

Este irelevantă circumstanța invocată de imposibilitate a înregistrării grevării la data aplicării

ei - 12 ianuarie 2018, or ea nu poate fi imputată intimatelor şi, astfel, nu poate leza drepturile lor,
concluzie care, raportată la constatările expuse cu referire la condiţiile specificate de art. 106 alin.
(3) Cod penal şi art. 204 alin. (4) Cod de procedură penală, denotă netemeinicia sechestrului.

Or, în contextul în care la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie

2018 în Registrul bunurilor imobile nu figurau grevările aplicate de organul procuraturii, acest fapt
constituant nefiind comunicat vânzătorilor şi cumpărătorilor contractanți, se conchide astfel
inexistența impedimentelor legale în a contracta, iar notarilor în a autentifica acte juridice
translative de proprietate.

Colegiul respinge şi argumentele recurentei că, neînregistrarea de către intimate a

drepturilor patrimoniale în baza actelor juridice din 15 ianuarie 2018 în Registrul bunurilor imobile,
semnifică lipsa nașterii dreptului de proprietate şi astfel, nelezarea drepturilor prin sechestrele
aplicate.

Or, potrivit materialelor cauzei înregistrarea dreptului de proprietate în baza actelor juridice
translative de proprietate, a fost imposibilă urmare a sechestrelor contestate, înregistrate în
Registrul bunurilor imobile ulterior datei încheierii contractelor, motiv pentru care, instanţa
conchide că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 321 alin. (2) Cod civil în sensul invocat de
recurentă.

Concluzia dată este fortificată prin aceea că valabilitatea actelor juridice încheiate de
intimate (proba anulării acestora nefiind prezentată) şi constatarea în baza materialelor cauzei a
bunei-credinţe, denotă că intimatele au dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor
sechestrate, prin efectul actelor juridice, înregistrarea cărora în Registrul bunurilor imobile nu a fost
posibilă din motive independente de voinţa lor.

Prin urmare, argumentele recurentei referitoare la iniţierea de către Primăria mun. Chişinău
a acţiunilor în nulitate privind actele juridice ce au avut ca obiect terenurile sechestrate, sânt
irelevante soluției pe caz, deoarece circumstanța nu justifică recurenta în a aplica măsurile de
asigurare procedurii penale, inclusiv pentru motivele expuse mai sus. O dovadă privind aplicarea
măsurilor asiguratorii într-o pretinsă cauză civilă, de asemenea nu a fost administrată.

În această optică, jurisprudența Curții Europene (cauza Papamichalopoulos

contra Greciei) statuează asupra abținerii Statului la exercitarea unor măsuri care
prin efectul real ar putea produce o privare a dreptului de proprietate și care ar
putea fi asimilată unei exproprieri de fapt, or din moment ce Convenția are ca scop
protejarea unor drepturi concrete și efective, pierderea dreptului de a se folosi și de
a dispune de bun, sânt echivalente pentru proprietar cu o expropriere în fapt,
incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor.

Colegiul apreciază ca fiind eronate obiecţiile recurentei asupra aplicării de către instanţa de fond a
dispoziţiilor art. 46 al Constituţiei Republicii Moldova, deoarece alin. (4) al acestui articol, invocat de
recurentă, prevede expres că Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori
contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii, iar în cazul dat art. 106 alin. (3) Cod penal şi
art. 204 alin. (4) Cod de procedură penală instituie o excepţie în privinţa intimatelor şi a
predecesorilor săi referitoare la posibilitatea confiscării speciale a bunurilor sechestrate.

În consecinţă, Colegiul conchide că, în condiţiile în care cerinţele Legii nu se întrunesc în vederea
confiscării speciale a bunurilor sechestrate, ci doar în privinţa confiscării contravalorii lor, articolul
indicat oferă protecţie anume intimatelor, care au dobândit cu bună-credinţă dreptul de proprietate
asupra imobilelor sechestrate.

În acelaşi context, Colegiul constată că protecţia dreptului de proprietate al intimatelor este oferită
şi de art. 1 al Primului Protocol la CEDO.

Instanţa de recurs reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele
Sporrong c. Suediei; Lithgow c. Regatului Unit al Marii Britanii și altele), pentru a fi conformă cu
Convenţia, privarea/limitarea dreptului de proprietate trebuie să întrunească cerinţele regulii
triplului test:

- să fie prevăzută de Lege;

- să urmărească un scop legitim şi

- să fie necesară într-o societate democratică, autorităţilor revenindu-le sarcina asigurării

unui just echilibru între interesul general şi cel particular.

În cauză, însă, recurenta nu a dovedit că, limitarea prin sechestrul aplicat a dreptului de proprietate
al intimatelor asupra imobilelor respective, se încadrează în cerinţele Legii, astfel încât cerinţele
regulii instituite de CEDO nu se întrunesc cumulativ la caz.

Mai mult decât atât, scopul legitim al sechestrelor aplicate şi necesitatea limitării într-o societate
democratică, la fel, nu a fost probată, în contextul în care iminenţa unei eventuale confiscări speciale
nu a fost dovedită corespunzător, conform art. 106 alin. (3) Cod penal şi art. 204 alin. (4) Cod de
procedură penală, deoarece la caz nu a fost dovedit că intimatele știau sau trebuiau să știe despre
scopul utilizării sau originea bunurilor sechestrate în condiţiile în care unica sursă de informare a
acestora – Registrul bunurilor imobile, nu conţinea vreo menţiune în acest sens.

În aceeaşi ordine de idei Colegiul reţine că, în circumstanţele constatate, protecţia dreptului de
proprietate al intimatelor, prevalează interesului public promovat de recurentă inclusiv prin
recuperarea pe calea procedurilor penale a terenurilor intrate ilicit în circuit civil, or reglementarea
urmăririi contravalorii, asigură eficiență compensatorie.

Prima instanţă corect a apreciat, contrar aserţiunilor recurentei, prevederile hotărârilor Curţii
Constituţionale nr. 21 din 20 octombrie 2011 şi nr. 33 din 10 octombrie 2013.

În sensul jurisprudenței enunțate, derivate din cea a CEDO, la noţiunea de „bun” în sensul definit de
art. 1 al Primului Protocol la CEDO se atribuie şi „speranţa legitimă” (cauzele Pine Valley
Developments şi alţii c. Irlandei, Kopeckyc. Slovaciei), care reprezintă o extindere a aplicării art. 1 al
Primului Protocol şi asupra unor bunuri care nu se află încă în patrimoniul reclamantului, dar acesta
are un drept de a obţine proprietatea asupra lor.

Încheierea de către intimate a unor acte juridice translative de proprietate valabile, în contextul în
care la data încheierii lor nu existau grevări înscrise în Registrul bunurilor imobile referitoare la
obiectul contractat şi lipseau alți indici, urmare a exercițiului minimei diligențe, care să ateste o
eventuala grevare asupra lui, formează „speranţa legitimă” în dobândirea de către intimate a
dreptului de proprietate corespunzătoare sensului definit de normele internaţionale, astfel fiind cert
că, dreptul acestora de a dobândi proprietatea şi de a beneficia integral de elementele acesteia
conform art. 315 alin. (1) Cod civil, este incontestabil.

Legalitatea încheierilor judecătorilor de instrucţie şi a mandatelor judecătorești eliberate,

constituante sechestrului asigurător, nu constituie motiv de respingere a cererii privind scoaterea
lor de sub sechestru, or acest drept, prin prisma art. 209 Cod de procedură penală, este oferit
instanţei civile, fără ca norma să instituie vreo legătură de cauzalitate între legalitatea actului
judecătoresc emis în procedură penală și cererea privind scoaterea bunurilor de sub sechestrul în
ordine civilă.

Astfel, din considerentele enunțate, Colegiul conchide lipsa temeiurilor

legale de intervenție și sancționare prin casare a actului judecătoresc contestat,
fiind considerate justificate cerințele intimatelor de scoatere de sub sechestru a
bunurilor imobile cumpărate legal.

Reieşind din cele susmenţionate, pe motivele expuse, Colegiul civil şi de

contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău ajunge la concluzia de
respingere a cererii de recurs declarate de Procuratura Anticorupţie împotriva
hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 aprilie 2018, cu
menţinerea acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a), art. art. 238-241 CPC, Colegiul Civil, -

D E C I D E:
 Se respinge recursul declarat de Procuratura Anticorupţie.

Se menţine hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02

aprilie 2018, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată
înaintată de persoana juridică nerezidentă „GRIGORION LTD” către Procuratura
Anticorupţie cu privire la scoaterea bunurilor imobile de sub sechestru şi cererea
de chemare în judecată înaintată de persoana juridică nerezidentă
„INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD” către Procuratura Anticorupţie cu privire
la scoaterea bunurilor imobile de sub sechestru.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, judecătorul Vladislav Clima

judecătorii Anatol Pahopol

Veronica Negru

Prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, Jud. Petru Harmaniuc

Dosarul nr. 2r-1013/18

02-2r-10229-08052018

OPINIE SEPARATĂ

24 mai 2018 mun. Chişinău

Prin decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2018, a
fost respins recursul declarat de Procuratura Anticorupție şi s-a menţinut
hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 aprilie 2018, adoptată
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de persoana
juridică nerezidentă ”GRIGORION LTD” către Procuratura Anticorupție cu
privire la scoaterea bunurilor imobile de sub sechestru și cererea de chemare
în judecată înaintată de persoana juridică nerezidentă ”INTERNATIONAL
APEX MEDIA LTD” către Procuratura Anticorupție cu privire la scoaterea
bunurilor imobile de sub sechestru.

În privinţa soluţiei adoptate şi argumentelor ce au stat la baza acesteia îmi

exprim dezacordul prin prezenta opinie separată, după cum urmează.

Prin prezenta acţiune, se invocă încălcarea dreptului de proprietate

asupra bunurilor imobile, prin aplicarea sechestrului asupra acestor bunuri.

În accepţiunea art.127 alin.(1), (2) din Constituţia R.Moldovei, statul

ocroteşte proprietatea. Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în
formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele
societăţii.
Din considerentul că, propria analiză diferă radical de opinia majorităţii,
ţin să-mi expun viziunea referitor la cererea de scoatere a bunurilor de sub
sechestrul aplicat în cadrul unui proces penal şi titularul dreptului de a solicita
scoaterea bunurilor de sub sechestru.
Această convingere se întemeiază pe următoarele împrejurări:
La data de 06.01.2017, Procuratura Anticorupţie a pornit urmărirea
penală în cauza nr.2017978006, în temeiul art.art.335 alin.(3), 361 alin.(2)
lit.b), 190 alin.(5) Cod penal. În cadrul cauzei penale, Primăria mun.Chişinău, a
fost recunoscută în calitate de parte vătămată şi parte civilă, în baza
ordonanţei din 18.01.2017 (f.d.147-150).
Astfel, în scopul reparării prejudiciului cauzat în rezultatul acţiunilor
ilegale, pentru asigurarea acţiunii civile, cît şi pentru o eventuală confiscare
specială, suplimentar întru evitarea înstrăinării intenţionate a bunurilor
imobile, prin ordonanţa procurorului în Procuratura Anticorupţie, Alexandru
Gaina, din 11.01.2018, autorizată în baza încheierii judecătorului de instrucţie
al Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, au fost puse sub sechestru bunurile
imobile după cum urmează:
- Terenurile cu nr.cadastrale 0100519.263 - mun.Chişinău, sect.Centru,
bd.Şetfan cel Mare şi Sfînt S-0,10445 ha; 0100512.535 – mun.Chişinău,
sect.Buiucani, str.Vasile Coroban, S-0,1 ha; 0100424.633 – mun.Chişinău,
sect.Rîşcani, S-0,1905 ha; 0100417.841 – mun.Chişinău, sect.Rîşcani, S-0,12 ha;
0100416.301 – mun.Chişinău, sect.Rîşcani, str.Bogdan – Voievod, S-0,146 ha;
0100416.300 - mun. Chişinău sect. Rîşcani str. Kiev, S-0,12 ha; 0100413.556 -
mun. Chişinău, sect. Rîşcani bd. Renaşterii, S-0,15 ha; 0100114.236 - mun.
Chişinău, sect. Botanica S-0,1 ha; 0100113.648 - mun. Chişinău, sect. Botanica,
S-0,07 ha; 0100105.326 - mun. Chişinău, sect. Botanica, S - 0,079 ha;
înregistrate după “Fuerte Group LP” cod personal 44191017;
- Terenurile cu nr. cadastrale 0100519.299 - mun. Chişinău, sect. Buiucani
S-0,0463 ha; 0100521.517 - mun. Chişinău, sect. Buiucani str. Alexei Şciusev
S-0,08 ha; 0100519.264 - mun. Chişinău, sect. Centru str. Serghei Lazo
S-0,0578 ha; 0100426.212 mun. Chişinău str. C. Constantinov, S-0.2273 ha;
0100419.497 - mun. Chişinău, sect. Rîşcani str. Albişoara 0,099 ha;
0100414.010 - mun. Chişinău, sect. Rîşcani str. Nicolae Dimo S- 0,1 ha;
0100308.471 - mun. Chişinău, sect. Ciocana str. Vadul lui Vodă S- 0,12 ha;
0100202.995 - mun. Chişinău, sect. Centru str. Trifan Baltă S-0.65 ha,
înregistrate după “Heroic Global LP” codul personal 44254013; în scopul
asigurării reparării prejudiciului cauzat în rezultatul acţiunilor ilegale, acţiunii
civile precum şi pentru eventuala confiscare specială; suplimentar întru
evitarea înstrăinării intenţionate a bunurilor (f.d.33).
Prin mandatul judecătoresc, emis de Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani
din 12 ianuarie 2018, s-a autorizat aplicarea sechestrului asupra bunurilor
imobile supra – nominalizate(f.d.32).
Ulterior, la data de 15.01.2018, a fost încheiat contractul de cînzare –
cumpărare nr.216, autentificat de către notarul T.Ungureanu, mun.Chişinău
între „FUERTE GROUP LP” Societate în comandită, în calitate de vînzător a
terenurilor şi „GRIGORION LTD”, în calitate de cumpărător al acestora
(f.d.36-38).
Tot la 15.01.2018, a fost încheiat şi contractul de vînzare – cumpărare
între „HEROIC GLOBAL LP”, Parteneriat de drept irlanez, în calitate de
vînzător şi SRL „INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD”, în calitate de
cumpărător (f.d.71-73).
Totodată, constat că, prin prezenta acţiune reclamanţii, adică
cumpărărorii solicită scoaterea de sub sechestru a bunurilor cumpărate anume
prin aceste contracte, încheiate după admiterea de către judecătorul de
instrucţie a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani a aplicării sechestrului
asupra bunurilor obiect al contractelor în cauză.
Din analiza circumstanţelor de fapt stabilite, remarc că, prin prezenta
acţiune, „GRIGORION LTD” şi SRL „INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD”
solicită scoaterea de sub sechestru a terenurilor, invocînd că li se încalcă
dreptul de proprietate asupra terenurilor procurate.
În conformitate cu prevederile art.321 alin.(1) Cod civil, în cazul bunurilor
imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul
bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.
Notez că la caz, legea nu prevede careva excepţii, or, terenurile aflate sub
sechestru au fost procurate în temeiul unui contract de vînzare – cumpărare
încheiat între două personae juridice. Respectiv, dreptul de proprietate asupra
terenurilor urma a fi dobîndit de către reclamanţi în momentul înregistrării în
Registrul bunurilor imobile. La caz, în momentul prezentării la organul
cadastral pentru a efectua înregistrarea contractului translativ de proprietate
asupra terenurilor, reclamanţilor li s-a refuzat pe motiv că asupra bunurilor în
cauză, în temeiul încheierii şi mandatului judecătorului de instrucţie al
Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, a fost aplicat sechestru, în cadrul
urmăririi penale.
Avînd în vedere că, proprietatea poate fi apărată doar de către titularul
acestui drept, iar la caz dreptul de proprietate al „GRIGORION LTD” şi SRL
„INTERNATIONAL APEX MEDIA LTD” urma a fi dobîndit din momentul
înregistrării în Registrul bunurilor imobile, consider că cererile privind
scoaterea bunurilor de sub sechestru sunt neîntemeiate. Or, sechestrul a fost
aplicat asupra bunurilor inclusiv în scopul evitării înstrăinării acestor terenuri
la niște prețuri negociate de părți, dar nu cu valoarea adevărată a acestora, iar
în cauza penală se examinează legalitatea acţiunilor de dobîndire a acestor
terenuri de către vînzătorii „FUERTE GROUP LP” Societate în comandită şi
„HEROIC GLOBAL LP”, Parteneriat de drept iranlez, şi tot aceste persoane
juridice nerezidente, încheie contractele de vînzare – cumpărare după
sechestrarea terenurilor, iar plata are loc a doua zi după încheierea
contractului.
Prin urmare, consider că în speţă, nu poate fi ridicat sechestrul aplicat în
cadrul cauzei penale, aşa cum persoanele care solicită aceasta nu sunt
proprietari ai acestor terenuri. Or, în cadrul cauzei penale se incriminează
prejudicierea statului, respectiv, pînă la emiterea în cauza penală a unei
hotărîri definitive şi irevocabile, care ar elucida toate circumstanţele care ar da
dreptul de înstrăinare a acestor bunuri, consider că aceste terenuri urmează a
fi menţinute sub sechestru.
În contextul celor expuse, opinez că, prima instanţă în mod eronat a
concluzionat buna – credinţă a reclamanţilor la încheierea contractelor de
vînzare – cumpărare, deoarece, deşi reclamanţii nu au fost parte în dosarul
penal şi nu au cunoscut despre sechestrul aplicat, însă vînzătorii au putut să
cunoască şi nu au demonstrat că la încheierea contratelor nu s-a intenţionat
anume evitarea urmăririi bunurilor de către organele de drept.
Din motivele indicate, consider că instanţa de recurs care a verificat în
limitele cererii de recurs şi a materialelor dosarului legalitatea şi temeinicia
hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi
aplicarea corectă a legii de către prima instanţă, urma să admită recursul
declarat de Procuratura Anticorupţie, să caseze integral hotărîrea primei
instanțe și să soluționeze problema în fond prin respingerea ca neîntemeiată a
cererii de scoatere a bunurilor de sub sechestru.

Judecătorul

Curţii de Apel Chişinău Veronica Negru