Judecătoria sec. Centru, mun. Chişinău.

Reclamant: ,
domiciliu: MD 2011, mun. Chişinău, or. Codru,
str. A..

Pîrît: ,
domiciliu: MD 2012, mun. Chişinău,
str. Nicolai

Intervenient accesoriu: OCT Chişinău,

str. Armenească, 42B.

Cerere
de chemare în judecată privind divizarea bunului imobil

În fapt,
La data de 22.10.2012, a fost emisă de către Judecătoria Centru, mun. Chişinău Hotărîrea nr.
2-224/12 prin care s-a dispus:
 A recunoaşte dreptul de coproprietate devălmaşă a lui Stratan Constantin şi Stratan
Silvia asupra imobilului amplasat în mun. Chişinău, or. Codru, str. Anton Ablov, 30 A, care
constă din teren cu suprafaţa de 0,0724 ha, cod cadastral 0131129.192, casa de locuit
individuală cu suprafaţa de 123 m2 cod cadastral 0131129.192.01 şi construcţie subterană
cu suprafaţa de 20,6 m2 cod cadastral 0131129.192.02, determinînd fiecăruia cîte 1/2 cotă
parte ideală din acest imobil.
 A determina pentru Stratan Constantin şi Stratan Silvia cîte 1/2 cotă parte ideală din
terenul grădină, situat în mun. Chişinău, or. Durleşti, extravilan, cod cadastral
0121104.533 şi garajul, situat în mun. Chişinău, str. Şt. Luchian, 8 A, cod cadastral
0100515.114.03.020a.
În conformitate cu art. 371 CC RM, (1) Bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt
proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat
între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. (2) Orice bun dobîndit de soţi în
timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară.
Totodată, art. 370 CC RM, prevede că, - Împărţirea bunului proprietate comună în
devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la
dobîndirea bunului. Pînă la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a
fi egal.
Respectiv, prin hotărîrea nr.2-224/12 instanţa a partajat bunul imobil (casa de locuit),
construcţiile aferente şi terenul atribuind cîte 1/2 cotă parte ideală pentru Strata Constantin şi
Stratan Silvia.
Dat fiind faptul că Stratan Constantin şi Stratan Silvia sunt divorţaţi şi urmează să
folosească bunul fiecare individual, pentru exercitarea dreptului de prorpietate şi pentru
exploatarea bunului în parte de fiecare proprietar este necesară divizarea bunului imobil,
pentru formarea a 2 bunuri imobile separate, situat în mun. Chişinău, or. Codru, str. Anton
Ablov 30A, care constă din teren cu suprafaţa de 0,0724 ha, cod cadastral 0131129.192, casa de
locuit individuală cu suprafaţa de 123 m 2 cod cadastral 0131129.192.01 şi construcţie subterană
cu suprafaţa de 20,6 m2 cod cadastral 0131129.192.02 şi grădină, situat în mun. Chişinău, or.
Durleşti, extravilan, cod cadastral 0121104.533 şi garajul, situat în mun. Chişinău, str. Şt.
Luchian, 8 A, cod cadastral 0100515.114.03.020a.
Conform art. 361 al. (1) Cod civil, împărţirea bunului proprietate comună pe cote-părţi se
face în natură, proporţional cotei-părţi a fiecărui coproprietar. Alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol
stabileşte că dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este partajabil în
natură, împărţirea se face prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui
ori a mai multor coproprietari, la cererea lor.
Prevederile menţionate urmează a fi aplicate în coroborare cu dispoziţiile art. 46 al. (2)
din Constituţie, art. 316 Cod Civil şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru
Apărarea Drepturilor Omului Şi Libertăţilor Fundamentale.
Conform art. 46 al. (2) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu
poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o
dreaptă şi prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.
Conform art. 316 alin. (1) şi (2) Cod Civil, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.
Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară
numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.
Conform art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi Libertăţilor Fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la
respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de
utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului
internaţional.
Legea nr.354 din 28.10.2004 privind formarea bunurilor imobile, stipulează în art. 11
că, (1) Divizarea este o modalitate de formare a unor bunuri independente prin împărţirea, la
cererea coproprietarilor, a bunului imobil proprietate comună înregistrat şi încetarea
proprietăţii comune. (2) În caz de divizare a bunului imobil proprietate comună, coproprietarii,
înainte de a încheia contractul de împărţire, vor asigura elaborarea documentaţiei de formare a
bunurilor imobile.
Urmează ca Oficiul Cadastral Teritorial să elaboreze planul privind divizarea si formarea a
2 bunuri independente.
Legea nr.354 din 28.10.2004 privind formarea bunurilor imobile, prevede în art.19 că,
(1) Proiectul de formare a terenurilor se transpune pe teren prin stabilirea hotarelor în natură şi
elaborarea actului de stabilire a hotarelor. După stabilirea hotarelor, se elaborează planul
bunului imobil format. (2) În cazul formării construcţiilor, apartamentelor, încăperilor izolate,
planul bunului imobil se elaborează după efectuarea, în conformitate cu legislaţia ce
reglementează activităţile în construcţii, a lucrărilor care asigură îndeplinirea condiţiilor
prevăzute la art.7 lit.a), d) şi i). (3) Contractul sau decizia de formare a bunului imobil se
întocmeşte de către proprietarii bunurilor imobile după elaborarea planului bunului imobil, care
devine parte componentă a contractului sau deciziei. (4) În caz de litigii asupra preciziei
hotarelor terenului şi altor date cadastrale, prioritate vor avea hotarele şi datele cadastrale
stabilite în procesul executării lucrărilor cadastrale din cadrul formării bunului imobil.
Legea nr.354 din 28.10.2004 privind formarea bunurilor imobile, prevede în art. 22 că,
(1) La iniţiativa instanţei de judecată, a organului fiscal şi a executorului judecătoresc pot fi
formate, conform procedurii stabilite în prezenta lege, atît bunuri imobile înscrise în Registrul
bunurilor imobile, cît şi bunuri neînregistrate. (2) La hotărîrea instanţei de judecată, bunul
imobil se formează în cazul în care: a) proprietarii bunului imobil proprietate comună nu pot
ajunge la o înţelegere privind modul şi condiţiile divizării lui; (3) Instanţa de judecată numeşte,
în modul stabilit, un expert în problemele divizării bunurilor imobile, inclusiv din rîndul
specialiştilor oficiului cadastral teritorial, căruia îi poate cere să elaboreze cîteva variante de
divizare a bunului imobil. (4) La iniţiativa executorului judecătoresc, bunul imobil se poate forma
în cazul urmăririi silite a bunurilor debitorului în conformitate cu legislaţia. (5) La hotărîrea
organului fiscal, bunul imobil se poate forma în cazul sechestrării şi comercializării, în
conformitate cu legislaţia, a unei părţi din bunul imobil pentru stingerea datoriilor la plăţile
obligatorii. (6) Formarea bunului imobil la hotărîrea organului fiscal poate fi dispusă după
apariţia, conform legislaţiei, a dreptului de comercializare a bunului imobil. Pentru executarea
proiectului de formare este atras, în conformitate cu legislaţia, inginerul cadastral al oficiului
cadastral teritorial sau al unei alte întreprinderi. (7) Hotărîrea organului fiscal trebuie să
conţină: data şi locul emiterii; denumirea organului care decide formarea; funcţia, numele,
prenumele reprezentantului organului fiscal; datele de identificare ale proprietarului; locul
aflării (adresa) bunului imobil iniţial, numărul lui cadastral şi numărul de înregistrare în Registrul
bunurilor imobile, modul de divizare a bunului imobil, semnătura reprezentantului organului
fiscal. (8) Pentru înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil format şi operarea modificărilor
de rigoare în documentele cadastrale, la proiectul planului bunului imobil format se anexează,
după caz, hotărîrea instanţei de judecată sau hotărîrea organului fiscal privind sechestrarea
bunului imobil şi hotărîrea organului fiscal privind formarea bunului imobil. În aceste cazuri,
cererea de înregistrare sau decizia proprietarului privind formarea bunului imobil nu este
necesară. (9) Cheltuielile de formare şi înregistrare a bunurilor imobile se consideră, în cazul
formării în temeiul hotărîrii organului fiscal, cheltuieli de executare silită a obligaţiilor fiscale,
sumele respective transferîndu-se beneficiarilor în conformitate cu art.208 din Codul fiscal
nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997. În celelalte cazuri, aceste cheltuieli sînt suportate de persoanele
interesate.