SEMINAR 15 BIS

PEDEPSELE ÎN LEGEA PENALĂ - 3

PEDEAPSA ACCESORIE ŞI PEDEPSELE COMPLEMENTARE

Pedeapsa accesorie
PA a fost concepută de legiuitor ca o pedeapsă secundară, menită să adauge un spor de
represiune condamnatului la o pedeapsă principală privativă de libertate, prin interzicerea
exercitării unor drepturi din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi
până când aceasta a fost executată sau considerată ca executată.
PA = pedeapsă secundară (alăturată) privativă de drepturi.
Legiuitorul lasă la aprecierea instanţei care dintre drepturile de la art. 66 vor fi interzise
condamnatului.
Art. 65 alin (1) C.pen – pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor
prevăzute la art. 66 alin (1) lit. a), b), d)-o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca
pedeapsă complementară.
Rezultă, deci, că toate drepturile care au fost interzise de instanţă ca pedeapsă
complementară se transformă şi in pedeapsă accesorie.
Conform art. 66 alin (1), ca pedeapsă complementară pot fi interzise următoarele drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat c)
dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României
d) dreptul de a alege
e) drepturile părinteşti
f) dreptul de a fi tutore sau curator
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura
activitatea de care s-a folosit pentru a săvârşi infracţiunea
h) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă j)
dreptul de a părăsi teritoriul României
k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept
public
l) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la
alte adunări publice, stabilite de instanţă
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele
cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane stabilite de instanţă ori de a se apropia
de acestea
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima
desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.

Executarea pedepsei accesorii

art. 65 alin (3) – pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi se execută din momentul
rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă
de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În practică, însă, durata pedepsei accesorii nu este întotdeauna egală cu durata pedepsei

/
privative de libertate la care este asociată.
1
Dpdv legal, durata pedepsei accesorii curge din momentul rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare, în timp ce pedeapsa privativă de libertate poate începe ulterior, în
anumite condiţii (ex. încarcerarea condamnatului poate fi amânată sau întreruptă).
!!! În cazul în care cel condamnat se sustrage de la executarea pedepsei privative de
libertate, durata executării pedepsei accesorii coincide cu durata termenului de
prescripţie a executării pedepsei privative de libertate.
!!! Este, de asemenea, posibil ca durata pedepsei accesorii să fie mai mică decât durata
pedepsei privative de libertate stabilite prin hotărârea definitivă de condamnare, în situaţia
în care condamnatul a executat arest preventiv, iar durata acestuia a fost dedusă de către
instanţă din pedeapsa totală cu închisoarea.
În practica judiciară şi în doctrină s-a decis că în cazul liberării condiţionate, pe toată
perioada de încercare, pedepsele accesorii se menţin, producându-şi efectul.
În cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei, aceasta atrage după sine şi
suspendarea executării pedepsei accesorii.
Încetarea pedepsei accesorii
Ziua în care se termină de executat pedeapsa privativă de libertate este şi ziua în care se
termină pedeapsa accesorie (art. 65 alin 3).
În condiţiile în care pedeapsa principală privativă de libertate este „considerată ca
executată” (ex. prin graţiere, prin împlinirea termenului de prescripţie etc.), încetează şi
pedeapsa accesorie.
În cazul renunţării la aplicarea pedepsei principale a închisorii, suntem în situaţia în care
aceasta nu se mai execută, deci nici pedeapsa accesorie nu se mai execută !!! (art. 82 alin
1 C.pen).
O soluţie similară există şi în situaţia amânării executării pedepsei (art. 90 alin 1).

Pedepsele complementare
∙ interzicerea exercitării unor drepturi
∙ degradarea militară
∙ publicarea hotărârii de condamnare rămasă definitivă

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi

Constituie o privare relativă, care priveşte numai exerciţiul şi nu capacitatea de a dobândi
astfel de drepturi, şi temporară, fiindcă nu este niciodată definitivă, ci numai limitată în
timp.
Este un complement, un adaos la pedeapsa principală – are caracter secundar.
Exercitarea drepturilor este interzisă condamnatului pe o durată între 1 şi 5 ani.
Drepturile a căror exercitare poate fi interzisă condamnatului sunt împărţite în: ∙
drepturi politice (dreptul de a alege şi de a fi ales în funcţii sau demnităţi publice)
∙ drepturi cetăţeneşti (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat,
dreptul de a exercita o profesie sau o meserie ori de a desfăşura activitatea de care
condamnatul s-a folosit pentru comiterea infracţiunii, dreptul de a purta şi folosi arme etc.)

/
∙ drepturi civile (drepturile părinteşti, dreptul de a fi tutore sau curator etc.) 1)

dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice

2
Art. 66 alin (1) lit. a)
Face parte din categoria drepturilor politice. Condamnatul nu mai poate candida pentru a fi
ales ca primar, preşedinte de consiliu judeţean, parlamentar, preşedinte, membru în CSM,
vicepreşedinte sau preşedinte al ICCJ etc.
2) dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat
Condamnatul nu mai poate ocupa o funcţie de conducere în cadrul organelor puterii sau
administraţiei de stat.
Exemplu: în cazul funcţionarului public care săvârşeşte infracţiunea de luare de mită (art.
289 C.pen), legea prevede ca pe lângă pedeapsa principală privativă de libertate, instanţa
trebuie să dispună obligatoriu şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului
condamnatului de a mai ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Art. 289 nu prevede interdicţia
dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice, dar prin prevederile art. 66
alin (2), instanţa decide interzicerea cumulativă a drepturilor menţionate la art. 66 alin (1)
lit. a) şi b).
3) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României
Străinul este acea persoană care nu are cetăţenia statului român, cetăţenia unui stat
membru UE sau cetăţenia Confederaţiei Helvetice (cetăţeanul străin extracomunitar sau
apatridul – persoana fără cetăţenie).
Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în
care s-a dispus executarea pedepsei sub supraveghere (art. 67 alin 3).
4) dreptul de a alege
Vizează interzicerea dreptului de a participa în mod democratic la scrutinele electorale
5) drepturile părinteşti
Sunt vizate drepturile părinteşti prevăzute de Codul Civil (drepturile cu privire la persoana
minorului şi drepturile cu privire la bunurile minorului).
Aceste drepturi sunt interzise de instanţă condamnaţilor pentru infracţiuni precum: violul
(art. 218), actul sexual cu un minor (art. 220), coruperea sexuală a minorilor (art. 221),
folosirea unui minor în scop de cerşetorie (art. 215), pornografie infantilă (art. 374), incest
(art. 377), nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 379), împiedicarea
accesului la învăţământul general obligatoriu (art. 380) etc.
6) dreptul de a fi tutore sau curator
Se dispune pentru persoanele care, în calitate de tutore sau curator, au săvârşit față de
minori fapte care îi fac nedemni de o asemenea calitate în viitor (ex. violul în formă
agravată – art. 218 alin 3 C.pen, actul sexual cu un minor – art. 220 alin 3).
7) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura
activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii
Interzicerea acestui drept este determinată de periculozitatea condamnatului care s-a
folosit de funcţia, profesia sau meseria sa pentru a săvârşi infracţiuni, iar instanţa nu poate
dispune această pedeapsă complementară decât în aceste condiţii.

/
8) dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme
Această pedeapsă complementară îi vizează pe deţinătorii de arme (ex. vânătorii), care au
încălcat regimul armelor şi muniţiilor, precum şi pe cei care au săvârşit infracţiuni cu
violenţă ajutându-se de arme. Condamnatul nu mai prezintă garanţii pentru a deţine sau
folosi în continuare arme.
Interzicerea poate fi şi o obligaţie impusă de instanţă condamnatului pentru care s-a
dispus amânarea executării pedepsei.
3
9) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă
Vizează pe posesorii de permis de conducere, care au folosit un vehicul pentru săvârşirea,
cu intenţie, a unei infracţiuni. Dar nu sunt excluse şi alte situaţii.
O regăsim şi ca obligaţie impusă de instanţă condamnatului pentru care s-a dispus
amânarea executării pedepsei principale.
10) dreptul de a părăsi teritoriul României
Este o formă de garanţie temporară a statului că cei care au fost condamnaţi nu vor mai
săvârşi alte infracţiuni şi în străinătate. Pedeapsa poate fi aplicată doar cetăţenilor români
sau apatrizilor cu domiciliul în România, nu şi străinilor.
11) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept
public
Este o sancţiune suplimentară pentru condamnaţii care au săvârşit infracţiuni care îi fac
nedemni de a mai ocupa o funcţie de conducere într-o instituţie de stat.
12) dreptul de a se afla în anumite localităţi stabilite de instanţă
Interzicerea acestui drept rămâne la aprecierea instanţei, în funcţie de natura şi gravitatea
infracţiunii săvârşite de condamnat raportată la o anumită localitate.
13) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori
alte adunări publice, stabilite de instanţă
Pedeapsa îi vizează pe cei turbulenţi care comit infracţiuni cu violenţă contra persoanelor
sau patrimoniului, provocând distrugeri în locurile unde se desfăşoară competiţii sportive
sau au loc manifestări culturale etc.
14) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele
cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane stabilite de instanţă
Are menirea să protejeze victima infracţiunii şi pe familia acesteia de o eventuală
răzbunare din partea condamnatului ori de reproşuri sau să evite pentru victimă starea de
teamă.
15) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde
victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţă
Are menirea de a proteja victima de eventuale reacţii violente din partea condamnatului.

Aplicarea facultativă a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Legea dă posibilitate instanţelor să aplice facultativ pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi.
Aplicarea facultativă poate avea loc în următoarele condiţii:
∙ pedeapsa principală este închisoarea (indiferent de durată) sau amenda penală
(indiferent de cuantum)

/
 ∙ instanţa să aibă convingerea că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările
cauzei şi persoana infractorului, se impune aplicarea unei pedepse complementare.

Aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

Art. 67 alin (2) – aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie
când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.
Exemple: art. 188 – omorul, art. 201 – întreruperea cursului sarcinii în variantele agravate,
art. 209 – sclavia, art. 210 – trafic de persoane, art. 211 – trafic de minori, art. 218 – violul,
art. 219 – agresiune sexuală, art. 233 – tâlhărie etc.

4
Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi
Este reglementată prin dispoziţiile art. 68 C.pen., în funcţie de natura şi modul de
individualizare a executării pedepsei, dar şi în funcţie de conţinutul pedepsei
complementare, astfel:
a) în cazul condamnării definitive la plata amenzii
Executarea pedepsei complementare începe de la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare.
b) în cazul condamnării definitive la pedeapsa închisorii
Executarea pedepsei complementare se face după executarea pedepsei principale cu
închisoarea sau după considerarea acesteia ca executată.
c) după modul de individualizare a executării pedepsei principale cu închisoarea
Dacă prin hotărârea definitivă de condamnare s-a dispus suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere, pedeapsa complementară începe de la data rămânerii
definitivă a hotărârii de condamnare.
d) în funcţie de conţinutul pedepsei complementare
În cazul în care s-a dispus liberarea condiţionată dintr-o pedeapsă privativă de libertate a
unui condamnat străin, interzicerea dreptului acestuia de a se mai afla pe teritoriul
României începe să se execute de la data liberării.

Durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi Art.

66 alin (1) C.pen – durata poate fi stabilită de instanţă între unu şi 5 ani.

Pedeapsa complementară a degradării militare

Se aplică în mod obligatoriu sau facultativ în cazul condamnaţilor militari, activi, în rezervă
sau în retragere.
Degradarea militară este de efect imediat şi definitiv. Constă şi în pierderea gradului militar
şi a dreptului de a purta uniformă.
Pentru aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a degradării militare sunt necesare
două condiţii:
∙ pedeapsa principală să fie detenţiunea pe viaţă sau închisoarea mai mare de 10 ani ∙ în
momentul pronunţării hotărârii de condamnare, condamnatul să aibă calitatea de militar în
activitate, în rezervă sau în retragere

Pentru aplicarea facultativă:

/
∙ persoana condamnată să aibă calitatea de militar, activ, în rezervă sau în retragere ∙
condamnarea pronunţată de instanţă să fie închisoarea de cel puţin 5 ani şi cel mult 10 ani
∙ infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea să fi fost săvârşită numai cu intenţie
directă ori indirectă.
∙ instanţa să aibă convingerea că această pedeapsă complementară este necesară.

Executarea pedepsei complementare a degradării militare

Art. 69 alin (1) – pedeapsa complementară a degradării militare se execută imediat după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
5
CALCULUL DURATEI PEDEPSELOR
Durata executării pedepsei = intervalul de timp de la data când începe executarea şi data
când ia sfârşit executarea.
Art. 71 alin (1) – durata executării pedepsei privative de libertate se socoteşte din ziua în
care condamnatul a început executarea hotărârii definitive de condamnare.
Ziua în care condamnatul începe să execute hotărârea de condamnare este ziua în care
el a fost arestat în vederea executării pedepsei şi se socoteşte în întregime executată
indiferent de ora la care s-a produs arestarea.
Art. 71 alin (3) – perioada în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se află
bolnav în spital intră în durata executării, în afara de cazul în care şi-a provocat în mod voit
boala.
Art. 71 alin (4) – permisiunea de ieşire din penitenciar, acordată condamnatului conform
legii executării pedepselor, intră în durata executării pedepselor.

Computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate

Prin computare se înţelege scăderea din durata închisorii ce urmează să fie executată a
timpului cât condamnatul s-a aflat reţinut sau arestat preventiv în legătură cu fapta pentru
care a fost condamnat.
Scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat în acelaşi timp ori
în mod separat pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat
pentru o altă faptă decât cea care a determinat măsura arestării preventive.
Art. 72 alin (2) – perioada în care o persoană a fost supusă măsurii arestării preventive se
scade şi în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a
zilelor-amendă.
Art. 72 alin (3) – în cazul amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii, perioada de arest
preventiv se scade din durata pedepsei închisorii.

/
6