Lumea gândită fix pe dos

de: Alice Mogojan NR. 113 14 Aprilie, 2011

Titlu: Gândeşte fix pe dos

Autor: Paul Arden

Editura: Art

Colecţia: Guerrilla de pe noptieră

Categoria: Psihologie motivaţională

Traducere: Mihaela Dobrescu

An apariţie: 2010

Număr pagini: 144

Format: 12x18 cm

Paul Arden (1940 – 2008) a fost un autor britanic cunoscut atât prin
cărţile sale motivaţionale, cât şi prin celebra agenţie de publicitate
Saatchi & Saatchi, unde a fost director. Mai mult decât atât, de la prima
sa carte, It's Not How Good You Are, It's How Good You Want to Be (Nu
contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii), a devenit autorul cu
cele mai multe cărţi vândute din lume, cartea sa fiind recomandată mai
ales celor preocupaţi de advertising şi business, apărută în 2003 şi
disponibilă doar în limba engleză.

După toată nebunia pe care a strânit-o cu prima sa carte, trei ani mai târziu Paul Arden ne explică
drumul spre câştig, adică gândirea fix pe dos. O carte-hibrid, numită de alţii, în care împacă
ilustraţiile inedite cu citate nonconformiste şi idei revoluţionare pentru a demonstra avantajele în
luarea deciziilor greşite.

Pentru a înţelege la ce se referă această gândire pe dos, autorul începe cu un exemplu de la Jocurile
Olimpice din Mexic (1968). Până atunci, toţi atleţii obişnuiau să sară frontal şi paralel cu bară şi
recordul a fost de 1,72 m, până când un atlet mai puţin cunoscut s-a apropiat de bară ridicată la
2,24m, "şi-a luat avânt, dar în loc să o abordeze frontal, s-a întors cu spatele la ea. Şi-a ridicat
picioarele şi a sărit peste bară pe spate. Dick Fosbury se numeşte acesta, iar metoda lui se mai
foloseşte şi în ziua de azi. Atletul acesta a sărit mai sus decât oricare altul, pentru că a gândit fix pe
dos decât toţi ceilalţi."

Un alt exemplu de gândire fix pe dos s-a folosit în fotografierea

florilor. În loc să aleagă un specimen perfect, aranjat grijuliu şi
cu puţină rouă pulverizată, Andre Kertesz (în anii '30) a
fotografiat o lalea cu tulpina frântă. Nu era la fel ca celelalte
imagini cu care erai învăţat, dar în clipa în care ai văzut-o nu
ţi-a mai ieşit din minte.

La fel a procedat în gândire şi George Eastman, care a vrut să îşi deschidă propria firmă în domeniul
fotografiei şi i-a pus numele de "Kodak". În acel timp (1881) nu se dădeau nume la întâmplare şi a
părut puţin ciudat, dar acest nume rezistă şi acum. E un nume simplu, scurt şi care nu poate fi
confundat cu nimic altceva.

Fiecare pagină are o ilustraţie potrivită, aleasă cu grijă şi stil, ultimele pagini umplându-se cu
mulţumiri pentru fiecare autor în parte. Cea mai simplă şi de efect ilustraţie mi s-a părut la începutul
capitotului Realizarea unui eşec: Titlul scris mare cu alb pe un fond negru, iar în paranteză, aşa, mic,
într-un colţ, îţi spune "Nu am reuşit să găsesc o ilustraţie pentru această pagină". În prima fracţiune
de secundă te gândeşti "Cum aşa?", apoi îţi dai seama că prin aceasta tocmai ţi-a demonstrat totul.

Cartea se încheie spunându-ţi că "Lumea este ceea ce crezi tu despre ea. Aşa că priveşte-o altfel şi
viaţa ta se va schimba". Pare simplu, frumos şi uşor de realizat. Nu e chiar aşa, pentru ca aceleaşi
lucruri şi aceleaşi feţe te înconjoară în continuare în fiecare zi, iar tu mergi odată cu valul, odată cu
ei... Însă, dacă m-ar auzi autorul, sunt sigură că mi-ar reproşa: "Ai trecut peste pagina 20: Eşti blocat.
Nu pentru că iei decizii greşite, din contră, pentru că le iei pe cele corecte. Toţi încercăm să luăm
decizii raţionale, tinând cont de circumstanţe. Partea proastă e că tot restul planetei face la fel.". E
adevărat, dar ne e foarte greu să ne dezvăţăm de acest fapt, la fel cum bătrânul experimentat
jucător de golf pierde în faţa unui tânăr începător pentru că îşi face apariţia prudenţa, din cauza
părţii negative pe care o cunoaşte deja, spre deosebire de novice.
Gândeşte fix pe dos e o carte simplă, uşor de răsfoit, dar inedită prin însăşi felul ei, prin ilustraţiile
potrivite perfect pe fiecare pagină alături de citate şi idei memorabile. Se recomanda pentru iubitorii
cărţilor psihologice, de autoeducare şi pentru cei care au nevoie de un pic de amuzament într-o
după-masă fără televizor.

Paul Arden explică modul în care ar trebui să gândim opus faţă de cei din jur, cum să considerăm
bune deciziile luate greşit, cum riscul garantează siguranţă în viaţă, cum nesocotinţa e mai bună de
multe ori decât chibzuiala şi te împinge să arunci zarurile cu încredere.

"Nu aşa se gândeşte, aşa se câştigă" (Paul Arden)