LP 1

Ubicvitatea microorganismelor: microbiota indigenă versus microorganismele prezente

în mediul extern; contaminarea microbiană. Condiţiile de risc ale contaminării
microbiene în practica medicală şi chirurgicală. Sterilizarea prin căldura uscată.

OBIECTIVE: după această lucrare practică studenţii vor putea:

1. să diferenţieze ce este murdar de ce este curat, ce este steril de ce este contaminat şi
cum se menţin separate aceste două calităţi;
2. să precizeze care sunt sursele şi modalităţile de vehiculare a microorganismelor în
mediul ambiant;
3. să înţeleagă necesitatea asepsiei şi să precizeze care sunt condiţiile indispensabile
manipulărilor aseptice.
4. Să aleagă corespunzător metodele de sterilizare şi dezinfecţie în funcţie de condiţiile
de risc şi nivelul de eficienţa al acestora
5. Să discute despre sterilizaea prin căldură uscată

DEFINIŢII
Contaminare prezenţa microorganismelor pe o suprafaţă
Colonizare prezenţa şi multiplicarea unui microorganism pe suprafaţa gazdei, farǎ o
reacţie deosebitǎ din partea acesteia
Septic contaminat cu microbi patogeni sau infectat (în cazul plăgilor)
Aseptic lipsit de microbi patogeni
Asepsie ansamblul metodelor prin care evităm contaminarea unui substrat sau a unor
elemente de mediu, a căror condiţie microbiologicǎ trebuie respectatǎ.
Antisepsie distrugerea sau îndepărtarea formelor vegetative ale microorganismelor, dar
nu în mod necesar şi a sporilor bacterieni, de pe suprafeţe vii.
Antiseptic substanţǎ antimicrobianǎ pentru aplicǎri pe suprafeţe vii (tegumente,
mucoase, plăgi).
Dezinfecţie distrugerea sau îndepărtarea formelor vegetative ale microorganismelor, dar
nu obligatoriu a sporilor bacterieni, de pe suprafeţe inerte
Dezinfectant substanţǎ antimicrobianǎ pentru aplicǎri pe materiale inerte
Steril lipsit total de microorganisme viabile
Sterilizarea distrugerea sau îndepărtarea tuturor microorganismelor, de pe o suprafaţă sau
dintr-un obiect, inclusiv a sporilor bacterieni
Prezervare prevenirea multiplicării unor microorganisme în produse farmaceutice,
alimentare.

PLACA 1
Demonstrează:
 Prezenţa microorganismelor pe suprafaţa amprentelor digitale;
 Eficienţa decontaminării prin spalare cu apă şi săpun;
 Influenţa umidităţii amprentelor asupra condiţiei lor microbiologice;
 Recontaminarea endogenă.
Utilizăm o placă cu mediu de cultură solid, împărţită în 4 cadrane:
 Cadran I - amprentele indexului şi mediusului mâinii drepte, înainte de spălare
 Cadran II – aceleaşi amprente, după spălare cu degetele ude
 Cadran III – aceleaşi amprente, după uscare
 Cadran IV – aceleaşi amprente, după 1,5 ore fără a atinge alte suprafeţe.
PLACA 2 Demonstrează: favorizarea contaminării prin intermediul unei pelicule de lichid.

1
Utilizăm o placă cu mediu de cultură solid, împărţită în 3 cadrane:
 Cadran I – amprenta indexului drept uscat;
 Cadran II – aceeaşi amprentă pe o picătură de apă distilata sterilă;
 Cadran III – o picătură de apă distilată sterilă (martor).
PLACA 3 Demonstrează:
 Varietatea microbiotei tegumentului în funcţie de regiuni
 Surse de recontaminare a mâinii
Utilizăm o placă cu mediu de cultură solid, împărţită în 3 cadrane:
 Cadran I – amprentele indexului şi mediusului drepte spălate, uscate
 Cadran II – amprenta indexului spălat după ce a atins plica cotului
 Cadran III – amprenta mediusului spălat după ce a atins sanţul naso-genian.
PLACA 4 Demonstrează: Condiţia micorbiologică a părului şi scuamelor.
Utilizăm o placă cu mediu de cultură solid: un student îşi trece de câteva ori mâna prin păr
deasupra unei plăci deschise.
PLACA 5 Demonstrarea şi cuantificarea prezenţei microorganismelor din aerul sălii de
lucrări practice. Utilizăm o placă cu mediu de cultură solid: placa este lăsată deschisă pe masă
timp de 10 minute.
Cuantificare: Nr. Bacterii/mc = N x 10000/S x k, unde: N = nr. colonii pe placă, S =
suprafaţa plăcii (diametrul plăcii este 9 cm), k = constantă (=2 la expunerea de 10 minute)
PLACA 6 Demonstrează: Condiţia microbiologică a picăturilor Flügge
Utilizăm o placă cu mediu de cultură agar-sânge: un student tuşeşte în faţa plăcii
deschise, aflate la aproximativ 30 cm.
PLACA 7 Demonstrează: Eficienţa măştii chirurgicale în reţinerea picăturilor Flügge
Utilizăm o placă cu mediu de cultură agar-sânge: un student tuşeşte în faţa plăcii
deschise, aflate la aproximativ 30 cm, studentul purtând o mască.
PLACA 8 Martor sterilitate mediu de cultură

DECONTAMINAREA MICROBIANĂ
Agenţi de decontaminare
1. Mecanici: spălare cu apă şi săpun
2. Fizici: -căldura uscată/umedă;
-temperatura scazută;
-radiaţii (neionizante / ionizante);
-ultrasunete;
-filtrare.
3. Chimici: substanţe antimicrobiene
Niveluri de eficienţă a decontaminării
 Înalt = sterilizare; indicat în condiţii critice
 Mediu = dezinfecţie eficientă; indicat în condiţii semicritice
 Jos = dezinfecţie, antiseptizare, decontaminare mecanică; indicat în condiţii necritice

Rezistenţa la agenţi antibacterieni a diferitelor tipuri de microorganisme

Cele mai rezistente - Spori bacterieni
Micobacterii
Virusuri nude
Bacterii gram-negative
Fungi
Bacterii gram pozitive
Cele mai puţin rezistente - Virusuri învelite

2
 Alegerea metodelor de sterilizare sau dezinfecţie

Selecţionarea metodei se realizează în funcţie de riscul pe care îl prezintă

contaminarea microbiană într-o condiţie concretă- (Condiţii de risc)â
Condiţii de risc
1. Critice (cu risc înalt de contaminare)
o Sterilizarea este obligatorie
o Materiale sau instrumentare ce realizează contact direct cu ţesuturile şi cu
mediul intern: intrumentar chirurgical, materiale de sutură, seringi, catetere,
soluţii injectabile
o Recipiente, medii de cultură şi instrumentar (examene microbiologice)
2. Semicritice (cu risc intermediar de contaminare)
o Dezinfecţie de nivel înalt
o Instrumentar care vine în contact cu mucoasele: endoscoape, sonde,
termometre, apăsătoare de limbă
o Sticlărie şi materiale care au venit în contact cu sânge sau alte produse
biologice.
3. Necritice (cu risc minim de contaminare)
o Dezinfecţie de nivel mediu sau scăzută
o Instrumentar care vine ăn contact cu tegumentul intact
o Veselă, lenjerie
o Mâinile personalului medical

Factori ce influenţează eficienţa decontaminării

1. Intensitatea şi timpul de acţiune al agentului decontaminant – timpul de omorâre
variază invers proporţional cu intensitatea agenţilor antimicribieni.
2. Mediul în care acţionează (substanţele organice, turbiditatea mediului, duritatea apei,
pH-ul pot diminua acţiunea decontaminantului).
3. Concentraţia microorganismelor (pentru aceeaşi intensitate a unui agent
antimicrobian, timpul de omorâre creşte proporţional cu concentraţia acestora = efect
populaţional).
4. Rezistenţa microorganismelor (unele specii de BGN prezintă rezistenţă faţă de multe
antiseptice şi dezinfectante).

1. DECONTAMINAREA MECANICĂ – Spălarea mâinilor

În funcţie de nivelul de asepsie cerut de manevra ce urmează a fi efectuată, există 3
proceduri de spălare a mâinilor, cu menţiunea că orice manevră (umezire, săpunire, clătire,
frecare) începe din zone curate şi se termină cu cele murdare, degetele fiind orientate în sus,
după ce au fost îndepărtate toate inelele şi brăţările de la mână.
1. Spălarea igienică (simplă) include:
 Umezire cu apă a mâinilor, pumnilor şi antebraţelor care vor fi ţinute vertical cu degetele
orientate în sus, astfel ca apa să curgă spre coate.
 Săpunire în aceeşi ordine şi poziţie:
o Frecare de câte 5 ori a:
 Palmelor între ele
 Palma dreaptă peste mâna stângă
 Palma stângă peste mâna dreaptă
 Palmele între ele cu degetele flectate şi încrucişate
 Deget mare drept prin rotaţie cu mâna stângă

3
  Deget mare stâng prin rotaţie cu mâna dreaptă
 Palma stângă prin rotaţie cu mâna dreaptă cu degetele flectate
 Palma dreaptă prin rotaţie cu mâna stângă cu degetele flectate
o Se săpunesc cu atenţie prin frecare extremităţile degetelor, spaţiile periunghiale,
spaţiile interdigitale, articulaţia pumnului şi antebraţul pentru fiecare parte, ţinând
degetele orientate în sus.
 Clătirea cu apă dinspre zone spălate spre cele nespalate, degetele fiind orientate în sus
astfel ca apă să se scurgă spre coate.
 Durata etapelor descrise este în medie de 30 secunde.
 Uscare prin ştergere cu prosop de unică folosinţă steril sau nesteril (din hârtie)
 Închiderea robinetului cu mâna în care se păstrează prosopul deja folosit
 Aruncarea prosopului în recipienţi speciali
În situaţii de urgenţă ca înlocuitor al spălatului se practică aplicarea de soluţie
antiseptică pe tegumentele mâinilor şi frecarea acestora timp de 15-30 secunde. După mai
multe utilizări mâinile trebuie spălate conform procedurii standard.
2. Spălarea aseptică
Pe lângă procedura standard, include după umezire, săpunire şi clătire de aproximativ
1 minut, uscare în aer prin ţinerea mâinilor cu degetele în sus şi în plus dezinfecţie cu soluţie
antiseptică (betadine, clorexidină şi soluţie hidroalcoolică) prin aplicare pe tegumentul uscat
şi frecare până la pătrunderea integrală a acesteia în tegument (aproximativ 30 secunde).
Procedura se încheie prin aşteptarea (1-2 minute) până la uscarea tegumentelor.
Când cele 2’30” -3’30”, necesare acestei procedurii nu sunt disponibile, în urgenţă, se
poate folosi metoda rapidă prin aplicarea numai a antisepticului pe tegument, ceea ce necesită
aprox. 30 secunde.
3. Spălarea chirurgicală
Pe lângă procedura standard, include după umezire cu apă sterilă, săpunire şi clătire,
o frecare cu perie sterilă şi săpun lichid antiseptic, a unghiilor timp de 30 secunde pentru
fiecare mână urmată din nou de clătire. Se continuă cu o nouă săpunire, clătire şi antiseptizare
prin aplicare şi frecare până la pătrunderea completă în tegument. Uscarea finală a mâinilor
se face prin ştergere cu prosop steril începând cu degetele şi terminând cu coatele sau prin
expunerea la aer cu ţinerea mâinilor în sus. Abia apoi se pot pune mănuşile necesare
procedurilor sterile.
În situaţii de urgenţă (procedura fiind de lungă durată - aproximativ 5-10 minute, greoaie)
s-a propus o variantă scurtă care include săpunire, clătire, uscare şi antiseptizare cu 2 tipuri de
soluţie, urmată de punerea mănuşilor sterile.

2. DECONTAMINAREA CU AGENȚI FIZICI

A. STERILIZAEA PRIN CĂLDUĂ USCATĂ

 Sterilizarea prin căldură este cea mai folosită în practica medicală

 Avantaje: nu este costisitoare, este uşor de realizat şi controloat
 Dezavantaje: nu toate produsele supuse sterilizării prin căldură rezistă la temperature
înalte
 Căldura umedă este mai nocivă decât caldura uscată
 Căldura uscată deshidratează celulele, iar desicaţia face ca unele cellule să intre într-o
stare inactive – necesar utilizarea unor temperature mai înalte pentru a obţine efectul –
cid;

METODE:
 Sterilizarea prin ardere în flacără

4
 o Încălzirea la roşu – firul drept, ansa şi spatula de însămânţare
o Flambarea – gura eprubetelor şi flacoanelor, tija ansei de însămânţare
o Incinerarea – materiale dispozabile contaminate, reziduuri organice
 Sterilizarea prin aer cald (etuvă)
Etuva = cutie metalică cu pereţi dubli termoizolaţi, prevăzută cu rezistenţe electrice pentru
încălzirea aerului, un termostat ce permite menţinerea constantă a temperaturii la valoarea
programată şi un ventilator ce asigură uniformizarea temperaturii aerului în incintă
o Principiu: căldura uscată omoară microorganismele printr-un proces de oxidare
o Indicaţii:
 obiecte din sticlǎ (eprubete, pipete, baloane);
 obiecte din porţelan (mojar);
 uleiuri minerale.
o Contraindicaţii:
 soluţii apoase;
 obiecte din cauciuc sau cu garnituri din cauciuc;
 seringi din sticlă cu metal;
 ţesături şi vată din bumbac sau fibră sintetică;
 materiale contaminate din laborator.
o Parametri:
 temperatura = 170 - 180 ° C;
 timpul = 60 minute.

timpul de sterilizare = t egalizare a temperaturii + t omorâre a microbilor.

≈ natura, forma, = constant
volumul materialelor

o Etape de lucru:
 constituirea lotului de sterilizare
 aşezarea obiectelor ambalate şi a martorilor în etuvă
 programarea temperaturii de sterilizare şi conectarea la sursa de curent
 sterilizarea (timpul de sterilizare se măsoară din momentul atingerii
temperaturii de sterilizare)
 răcirea materialelor
 controlul martorilor
o Controlul de calitate/martori:
 martori fizici: termometrul, cronometrul
 martori chimici: substanțe chimice (impregnate pe benzi adezive) a căror
culoare virează când sunt respectaţi cei doi parametri ai sterilizării.
 martori biologici: spori de Bacillus atrophaeus (benzi de hârtie de filtru); după
incheierea ciclului de sterilizare, benzile sunt aseptic transferate în eprubete cu
mediu de cultură si incubate la 37oC, 48 h; mediul de cultură clar = sterilizare
eficientă.
 Martorii fizici şi chimici trebuie utilizaţi la fiecare ciclu al sterilizării, iar
martorii biologici trebuie utilizaţi zilnic.