Octavian Sărbătoare - Cartea Legii Strămoșești Sau Calea Înțelepciunii Lui Zamolxe

☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼
cartea LEGii STRÃMOªEºti

SAU
CALEA ÎNÞELEPCIUNII LUI ZAMOLXE
☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼
ªi luaþi aminte cã
Legile Lui Zamolxe sunt
înþelepciunea datã oamenilor de
cãtre îngerii veghetori, oamenii veniþi din stele
Adevãrata avere a omului este înþelepciunea
© Public Domain (proprietate publică)

Autor Octavian Sărbătoare
National Library of Australia – ISBN 978 0 9872227 2 5.
Prima ediŃie, anul 2012
CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI sau CALEA ÎNłELEPCIUNII LUI ZAMOLXE
CUPRINS
Pagina
CAPITOLUL 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
CAPITOLUL 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
CAPITOLUL 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
CAPITOLUL 4 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
CAPITOLUL 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
CAPITOLUL 6 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
CAPITOLUL 7 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

sau
CALEA ÎNłELEPCIUNII LUI ZAMOLXE
CAPITOLUL 1 au lăsat marile lor învăŃături primite de la

Marele Lup Alb vorbeşte poporului. Domnul Dumnezeu al cărui nume cel
Focul Viu de la Sarmisegetuza. adevărat este LER. 14Că Domnu-i Domn
Schimbarea la faŃă. Marele Lup Alb şi Leru-i Ler. 15Noi am învăŃat să trăim în
scrie din nou Legile Lui Zamolxe. frăŃie cu natura de unde ne vine puterea
Legile Lui Zamolxe. de a vieŃui în lume. 16Şi cultul
străbunilor, pomenirea celor adormiŃi, ne
1
Şi Marele Lup Alb a fost mulŃi ani face neamului
să cunoaştem puterea cea mare a
nostru. 17
Iar preŃuirea
Marele Preot, Bătrânul ÎnŃelept. înŃelepciunii ne face zgriminteşi, oameni
2
Odată Marele Lup Alb a făcut la cu mintea ageră. 18Pe cei din alte neamuri
Sarmisegetuza o mare adunare a care trăiesc în pace printre noi îi avem
preoŃimii. 3Şi mulŃi alŃi oameni au venit drept fraŃi. 19Că străbunul Zamolxe ne-a
acolo, iar el le-a vorbit tuturor astfel: lăsat drept pildă iubirea de oameni”.
„Popor de la izvor, oameni de la râuri, 20
Şi tot atunci Marele Lup Alb,
4
rumâni! Trăim timpuri în care ne vom
Bătrânul ÎnŃelept, le-a mai spus: „Ca să
zidi din ce în ce mai mult cu învăŃăturile poŃi învăŃa de bine pe cineva trebuie să ai
Lui Zamolxe Arianul Fiul Lui credinŃă dreaptă. 21Şi ca să prosperi
Dumnezeu. 5Dacă Zamolxe s-a unit în trebuie să munceşti cu sârg. 22Că bogăŃia
spirit cu Dumnezeu, atunci El este tot fără muncă nu e bună. 23Şi mai ŃineŃi
atât de vechi ca şi timpul. 6Şi multe ştim minte când faceŃi negoŃ să-l faceŃi cinstit.
acum şi multe trebuie să mai facem ca 24Şi dacă aveŃi credinŃă în Zamolxe, în
neamul nostru de oameni frumoşi să rânduielile Lui şi în zeii strămoşeşti, asta
dăinuiască. 7Poporul trebuie să ştie să arătaŃi prin faptele voastre de bine.
mereu care-i sunt rădăcinile strămoşeşti 25Dacă sădiŃi învăŃăturile Lui Zamolxe în
şi aşa să spună tuturor urmaşilor în veci minŃile copiilor voştri, acestea vor fi ca o
de veci. 8Şi iată adevărul despre oamenii
sămânŃă nemuritoare. Şi aşa să faceŃi în
din cer şi cei de pe pământ. 9În vremurile
veac de veac”.
străvechi au venit pe pământ zei din
ceruri şi din amestecul lor cu pământenii
26
ToŃi ştiau că în marea sală de la
s-au ivit strămoşii noştri tătânii cei Sarmisegetuza ardea focul viu, focul Lui
blajini, rugmanii, cărora li se mai spune Zamolxe care era păzit 27zi şi noapte de
şi tătâri, tartori sau titani. 10Ei erau urieşi, veghetorii focului viu. Era un obicei
tartorii cerului. 11Şi de la ei avem noi lăsat chiar de străbunul Zamolxe, după
legea tătânrească, legea celor blajini. întoarcerea
28
Sa din călătoria prin lume.
12
Dar ştim că oamenii din stele au mers şi Şi veghetorii focului viu de la
la alte neamuri în lume. 13Aici la noi, ei Sarmisegetuza erau aleşi cu grijă, doar
4
dintre acei oamenii care-L aveau pe VieŃii, pe care Zamolxe le primise de la

Dumnezeu în inimă. Zâna Vesta pe timpul când El stătuse
29
Într-un an Marele Lup Alb a chemat lângă focul sacru dacic.
poporul la Sarmisegetuza la Ziua de
42
Pe când trăia Zamolxe, El îi spusese
Sânziene. 30Şi au pregătit acolo un rug Marelui Lup Alb că acele legi fuseseră
mare la care fiecare om să-şi cheme, date oamenilor de către îngerii veghetori,
după voie, zeii şi zânele ca astfel să oamenii veniŃi din stele. 43Şi i-a mai zis
meargă pe calea Domnului Dumnezeu. că erau legile cele dintâi pe care le
31
Şi rugul a fost aprins chiar de Marele urmaseră şi uriaşii, tătânii, urmaşii
Lup Alb cu torŃele în flăcări luate de la îngerilor veghetori, fondatorii. 44Ele au
focul nemuririi dacilor, care ardea în sala fost numite Testamentul Dacilor şi au
cea mare. fost scrise pe tăbliŃe de aur şi ascunse în
32
Atunci s-au strâns, în jurul focului, locurile tainice ale munŃilor. 45Se ştia că
dansatorii focului sacru. 33Şi veniseră Legile Lui Zamolxe erau cuvintele de aur
atunci la Sarmisegetuza şi greci chemaŃi ale înŃelepciunii omeneşti, o scriptură a
în ospeŃie ca prieteni. 34Ei s-au rugat unui iubirii de oameni, o lege a strămoşilor şi
zeu numit Derzis, pe care dacii îl numeau a obiceiului pământului.
Dârzu, zeul vigorii corpului omenesc, al
46
Şi la acea vreme Marele Lup Alb a
sănătăŃii şi al virtuŃilor. scris două sute şaisprezece legi. 47Odată
35
Şi mii şi mii de oameni s-au oamenii l-au întrebat: „De ce sunt două
schimbat la faŃă. 36Rugul sacru dacic le-a sute şaisprezece legi? De ce nu sunt mai
deschis minŃile şi lumina Lui Dumnezeu multe sau mai puŃine?” 48Şi Marele Lup
li se vedea pe chipuri. Alb a răspuns: „Am scris aceste legi ca
să-l cinstim pe Pitagora că el credea în
37
Atunci Marele Lup Alb le-a spus puterea numărului două sute şaisprezece.
oaspeŃilor greci: „Iată cum chemăm noi 49
Dar cu adevărat legile bune pentru
pe Stăpânul Cerului ca să fie aici cu noi”. oameni sunt nenumărate. 50Şi vor fi mulŃi
38
Şi unul dintre greci a zis: „Aşa vom
alŃi oameni care vor scrie şi alte legi
face şi noi când ne vom întoarce acasă,
bune şi de mare folos pentru viaŃă. 51Şi
domnul nostru. 39Astăzi ne-am împărtăşit
chiar dacă aceste legi scrise de mine în
iarăşi cu lumină pe Calea Cerului Lui
timpurile acestea vor fi date uitării, ele
Zeus”. vor izvorî din minŃile limpezi ale
40
Se ştia că agatârşii cei puternici, cei oamenilor care ne-or urma nouă. 52Legile
iniŃiaŃi în tărâmul nevăzut agarta al Lui Zamolxe sunt legile vieŃii celei în
peşterilor, locuiau pe pământurile dacilor lumină şi atâta timp cât va exista viaŃă în
şi intraseră în neamul dacilor, şi toŃi au lumina sacră legile acestea nu vor pieri.
făcut un singur popor. 53
Şi luaŃi aminte că Legile Lui Zamolxe
41
Era pace în toate Ńinuturile locuite de sunt înŃelepciunea dată oamenilor de
daci şi Marele Lup Alb mai lucra încă la către îngerii veghetori, oamenii veniŃi din
scrierea Legilor Lui Zamolxe, Legile stele, cei care au trăit pe vremea lui Eno,
trimisul cerului cu vorbe bune pentru
5
oamenii acelor vremuri. 54Voi să ŃineŃi să nu-şi facă dumnezei după mintea sa
minte că Legile Lui Zamolxe nu vor pieri (5).
niciodată. 55Neamul nostru le va Ńine 71
Pentru noi oamenii, Dumnezeu este
mereu în suflet, şi chiar dacă uneori nu şi Tată şi Mamă pentru că Îl privim ca pe
vor mai fi scrise nicăieri aceste legi vor fi CEL care ne-a creat corpurile şi minŃile
vii în inimi de lumină”. şi sufletele (6).
56
Şi iată cum Marele Lup Alb a scris 72
Creatorii cei mai mari sunt acele
Legile Lui Zamolxe: fiinŃe cu minŃi cereşti, căci trezvia lor
57
„Dumnezeu este CEL CE ESTE în este cea care le dă puterea de a crea
nemărginire şi veşnicie. 58Noi oamenii I- alături de Domnul Dumnezeu, Foc Viu
am dat multe nume CELUI CE ESTE, din cerul de purpură (7).
după mintea noastră. 59Dar EL cu 73
Mintea omului nu are limitări de
adevărat nu are nume (1). gândire, astfel că realitatea pe care
60
Domnul Dumnezeu îşi are fiinŃarea mintea sa o creează nu are limitări.
în Focul Viu. 61Şi cu Focul Viu Domnul 74
Gradul de discernământ al omului
zămisleşte sau pierde lumi. 62Dumnezeu, cerne participarea sa în universul
creatorul a tot ce există, se află în cerul nelimitat. 75Dar în viaŃa proprie omul să-
de purpură şi este Focul Viu care a şi stabilească limitările potrivite unui
existat dintotdeauna în lumină sacră (2). timp anume datorită urmelor trecutului
63
Omul a fost creat de Dumnezeu lăsate în viaŃa sa (8).
pornind de la o scânteie a spiritului Lui.
76
Dumnezeu se revelă şi prin Sinele
64
Şi scânteia a intrat în materie, s-a omului. 77Regulile de a trăi ale omului
îmbrăcat cu materie şi treptat a evoluat în sunt date de înŃelepciunea cunoaşterii
fiinŃe care seamănă din ce în ce mai mult sale. 78Toate fiinŃele îşi fac regulile de a
cu Dumnezeu. 65FiinŃele sunt în devenire trăi pe cât pot ele să înŃeleagă din lumina
în Dumnezeu, cresc în conştiinŃa de sine Lui Dumnezeu (9).
până când o ating pe cea a Lui 79
Lumina urmează lumina, întunericul
Dumnezeu în care se mistuie (3). urmează întunericul. 80Să urmezi lumina
66
Domnul trăieşte în multe lumi şi Domnului Zeu şi să nu iei în deşert
atâta timp cât ESTE, EL creează numele Lui (10).
necontenit. 67Domnul se revelă prin 81
Ca fiinŃe umane suntem legaŃi cu
creaŃia Sa şi prin sinele fiinŃelor. întreaga lume prin corp, minte şi suflet.
68
FiinŃele cu putere mai mare a minŃii Îl 82
Ne creăm o reŃea de interdependenŃe
cunosc mai bine pe Dumnezeu. mai mult sau mai puŃin controlate.
69
ExistenŃa pe care o creează mintea 83
Energiile corpului ale minŃii şi ale
omului nu are limitări întocmai ca şi cea sufletului se pot transforma una în alta
creată de mintea Lui Dumnezeu (4). (11).
70
Tot ceea ce există este creaŃia Lui
Dumnezeu. Dumnezeu este unul şi omul
6
84
Prin puterea minŃii totul devine împuŃinează, ci străluceşte şi mai tare
85
posibil. Însă credinŃa este cea care dă (21).
putere minŃii omului (12).
100
Mintea cea ascunsă (sinele de jos),
86
Să simŃi nemărginirea din tine mintea cea cu care eşti treaz (sinele de
precum este preaplinul Lui Dumnezeu mijloc) şi mintea sufletului (sinele de
(13). sus), sunt tărâmurile în care omul trăieşte
(22).
87
Lumea este ceea ce crezi tu că este;
gândurile tale sunt cele care Ńi-au făcut
101
În ACUM se află toată puterea
viaŃa aşa cum este (14). vieŃii. 102Puterea lui ACUM depinde de
puterea conştiinŃei prezentului. 103FiinŃele
88
Oamenii care se află în jurul tău sunt există cu adevărat doar într-un prezent
rezultatul credinŃei tale în vieŃile lor continuu, care se schimbă clipă de clipă.
alături de a ta (15). 104
Schimbând gândul ACUM se schimbă
89
Lumea existentă este rezultatul şi realitatea prezentului şi pasul următor
intersecŃiei lumilor zămislite de minŃile către viitor (23).
cu puteri creatoare (16). 105
Puterea omului vine întotdeauna
90
Gândurile tale atrag realitatea pe dinăuntrul său şi tot ceea ce creează omul
care o trăieşti; dacă ele sunt pozitive este rezultatul folosirii puterii sale
atunci vor crea o realitate pozitivă, iar lăuntrice (24).
dacă sunt negative aşa îŃi va fi şi lumea 106
Prin manifestarea atenŃiei
în care vieŃuieşti. 91Omul îşi schimbă (năzuinŃei) către trecut trăim în trecut, pe
viaŃa prin a-şi schimba modul în care când folosind-o spre viitor trăim în
gândeşte (17). viitor; dar când atenŃia are direcŃia către
92
Visele îi par omului realitate şi prezent, numai atunci trăim cu adevărat
realitatea îi pare vis. 93Toate câte sunt, realitatea (25).
sunt şi vis şi realitate. 94Realitatea pentru 107
Oamenii se deosebesc esenŃial prin
tine este ceea ce tu trăieşti, omul să fie puterea minŃii fiecăruia dintre ei (26).
atent la ce i se potriveşte pentru viaŃa pe
care şi-o construieşte din gânduri
108
Frica paralizează puterea omului
statornice (18). (27).
95
Puterea care uneşte este mai mare
109
VinovăŃia slăbeşte energia omului
decât cea care desparte. 96Cel înŃelept şi-i năruie viaŃa (28).
caută armonia în oameni. 97Puterea
110
Să nu cazi în patimi, să-Ńi înfrânezi
fiinŃelor vine dinăuntrul lor (19). pornirile cele care te ostoiesc de vlagă
98
Gândul înŃelept, ieşit din lumina (29).
sufletului, trebuie urmat de vorbă şi faptă
111
Dumnezeu creează cu înŃelepciune
pentru ca el să se împlinească (20). din iubire. 112Iubirea, pasărea cu aripi de
99
UrmaŃi lumina sufletului din voi, iar foc, este taina vieŃii (30).
dacă o daŃi şi altor oameni ea nu se
7
112
A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu 125
Energia curge într-acolo unde o
şi a fi fericit, căci iubirea este măsura direcŃionează atenŃia (năzuinŃa) care
fericirii şi intensitatea de a trăi (31). arată calea intenŃiei (42).
113
Crescând în iubire, omul creşte în 126
Lumea omului se creează din
Dumnezeu (32). energia direcŃionată. 127Puterea omului se
114
A fi îndrăgostit înseamnă a fi în manifestă într-acolo unde se îndreaptă
Dumnezeu (33). năzuinŃa minŃii (43).
115
Începutul înŃelepciunii este iubirea
128
La focul sacru se creează o realitate
de Dumnezeu, iar ruina înŃelepciunii este care trezeşte puterea mentalului colectiv
frica de Dumnezeu (34). al celor care privesc focul (44).
116
Iertarea îl vindecă în primul rând pe
129
Înainte de a acŃiona, omul să se
cel care iartă (35). adune în sine, să-şi drămuiască puterea şi
abia atunci să-şi îndrepte năzuinŃa către
117
Urmele trecutului se manifestă în ceea ce vrea să realizeze. 130Şi astfel va fi
prezent datorită amestecului lor cu ajutat de energiile corpului, ale minŃii şi
realitatea prezentului (36). ale sufletului, puteri care se pot
118
Puterea prezentului poate prevala transforma una în alta (45).
asupra predestinării trecutului. 119Omul 131
Împlinirea este măsura adevărului,
cu conştiinŃa prezentului slăbeşte sau căci pomul după roade se cunoaşte şi
şterge influenŃa trecutului manifestată omul după fapte (46).
prin obiceiuri şi tipare create de minte şi
menŃinute în memorie (37).
132
Lumea este ceea ce cred minŃile
fiinŃelor că este. 133Gândurile fiinŃelor
120
Omul a fost creat pentru a cunoaşte atrag realitatea pe care ele o trăiesc.
lumina divină şi prin ea el să se ridice la 134
FiinŃele îşi pot schimba viaŃa dacă îşi
cerul de purpură al Lui Dumnezeu (38). schimbă gândurile care sunt urmate de
121
Schimbând gândul acum se fapte (47).
schimbă şi realitatea prezentului; omul 135
Dacă opiniile şi credinŃele tale nu
unde gândeşte acolo se pomeneşte (39). dau rezultate bune şi-i fac pe oamenii
122
Slăbind trăirea în prezent, se buni să sufere, renunŃă la ele, căci ele
slăbeşte esenŃa fiinŃei, de aceea pentru a sunt manifestări ale lipsei luminii din
întări fiinŃa este bine să trăim în prezent sufletul tău (48).
(40). 136
Faptelor sunt măsura adevărului
123
Să învăŃăm să deosebim adevărul gândurilor tale (49).
de iluzie. 124Când omul nu mai face 137
Dumnezeu dă dreptul la viaŃă (50).
diferenŃa între propriul suflet şi egoul
fals atunci el îşi făureşte iluzii şi vise
138
Aşa ne spune Domnul Dumnezeu:
nedefinite legate de cele văzute şi auzite Zeii sunt puterile care există în lume,
(41). orice întruchipare a lor nu poate Ńine loc
acestor puteri. 139Iar dacă îŃi faci chip
8
pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că 150

Să nu pofteşti la bunul altuia sau să-
este asemănare cu zeii-putere, Ńine minte Ńi însuşeşti orice bun dacă nu Ńi se cuvine
că tu nu te închini la pictura sau chipul (59).
cioplit, sau la orice asemănare pe care o
dai acelor puteri în mintea ta, ci venerezi
151
Să vă creşteŃi copiii în legea
puterile Mele arătate oamenilor (51). strămoşească că numai aşa neamul vostru
va dăinui (60).
140
Dumnezeu este Cel care vede prin
lumina ochilor sufletului tău, căci
152
Iubirea zideşte şi înŃelepciunea
Dumnezeu este în timp şi în afară de înalŃă (61).
timp, El este în existenŃă şi în afara
153
Gândurile plăcerilor trăite
existenŃei (52). orientează omul către făgaşul acelor trăiri
141
Creând în iubire, omul creşte în (62).
Dumnezeu. Iubirea este măsura fericirii
154
Popoarele care-şi sacralizează
fiinŃelor (53). istoria vor dăinui mult timp (63).
142
Noi oamenii suntem alcătuiŃi în 155
Pacea lumii este punerea împreună
felul nostru din frumuseŃe şi nesfârşire, a păcii din minŃile oamenilor (64).
iar natura întreagă este marea operă a Lui 156
Şi iertaŃi că aşa şi Tatăl Cel din
Dumnezeu (54). ceruri vă va ierta vouă greşelile (65).
143
Întunericul este lipsa luminii. 157
Averea, cea mai de preŃ, omul o
144
Lumina urmează lumina, întunericul Ńine în inimă în legătura lui cu
urmează întunericul. 145Lumina este Dumnezeu, şi astfel nu i-o poate lua
ordine, întunericul este dezordine (55). nimeni (66).
146
Tu omule eşti templul viu al Lui 158
Robia minŃii se naşte din
Dumnezeu. Iar când îŃi faci temple cu necunoaştere. Năzuieşte la a şti şi
mâinile tale, ele sunt doar trepte ca tu să cunoaşterea te va face liber (67).
păşeşti către Dumnezeu şi să aduci 159
Singurul lucru care-l poate salva cu
iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu cu
adevărat pe om este iubirea. În iubire se
mânile întinse spre focul sacru (56). află izvorul năzuinŃelor celor bune (68).
147
Omul există cu adevărat doar într- 160
Să urmezi dreptatea şi să nu
un prezent continuu, care se schimbă mărturiseşti strâmb împotriva nimănui
clipă de clipă. 148Prin conştiinŃa trăirii în (69).
prezent se pot şterge tiparele curgerii
vieŃii dintr-un trecut care predispune
161
Fii cumpătat în cele ce faci şi
(57). temeinic în lucrarea mâinilor tale (70).
149
ExperienŃa eternităŃii depinde de
162
Drumul suferinŃei nu este drumul
intensitatea trăirii mentale, în clipa de iubirii. 163Pe treptele suferinŃei nu urci ci
acum se poate afla toată eternitatea lumii cobori, căci treptele acestea nu formează
şi atunci timpul dispare (58). scări înspre cer ci spre adâncurile
întunericului (71).
9
164
Să te înfrânezi să agoniseşti lucruri Să nu uitaŃi vreodată de focul sacru
176
care nu-Ńi folosesc şi să dai lucrurile care dacic şi de sufletele străbunilor. Aşa
îŃi prisosesc (72). inimile voastre nu vor fi cuprinse
165
Atât lumina cât şi întunericul sunt niciodată de lanŃurile robiei (83).
eterne şi nemărginite în fiinŃarea lor.
177
Să aprindeŃi focuri sacre pe oriunde
Doar lumina există cu adevărat, căci veŃi fi şi aşa vă veŃi păstra sănătoşi şi
întunericul este lipsa luminii (73). însănătoşi, iar duhurile întunericului s-or
166
Ridicându-te mai presus de lumină duce de la voi (84).
şi de întuneric, aşa vei înŃelege de pe
178
La focul sacru se ard impurităŃile
acele înălŃimi de unde a luat fiinŃă chiar care atârnă greu pe sufletul omului.
Domnul Dumnezeu (74). PriviŃi flăcările şi gândiŃi-vă la tot ceea
167
Când omul are cunoaşterea de sine, ce doriŃi să faceŃi pentru vieŃile voastre
atunci va putea să vadă lumina sufletului (85).
şi aşa se va mântui (75).
179
Uită-te la natură cum se reînnoieşte
168
ÎmpărăŃia Domnului este înlăuntrul în fiecare an. Tot aşa să-Ńi înnoieşti şi tu
vostru şi ea vi se face cunoscută atunci mereu fiinŃa şi să te îmbraci cu un nou
când omul se cunoaşte pe sine însuşi veşmânt de viaŃă (86).
(76).
180
Vitalitatea este o realitate a
169
Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de gradului de181 conştientizare a existenŃei
ascuns faŃă de om nu i-ar fi dat gândul de sufletului. Deşi vitalitatea este dată de
a cunoaşte (77). suflet, ea se exprimă şi prin minte şi prin
170
Cunoaşterea, ca şi lumina, este de trup182(87).
natură divină (78). Cel ce-L slujeşte pe Domnul ia din
171
Tainele Domnului vor fi aflate doar lumina Lui nesecată şi nemărginită şi
astfel va fi puternic şi înŃelept (88).
de acei oameni care sunt vrednici de ele
(79).
183
Când lumina divină vă va merge
172
Temelia pe care s-a construit direct în inimi, atunci rodul ei este
umplerea cu duhul înŃelepciunii. Iar cine
veşnicia este iubirea. Din această esenŃă are duhul înŃelepciunii are totul (89).
divină este creat şi omul (80). 184
AduceŃi copiii voştri la lumina
173
Omul se împlineşte prin dragostea focului sacru şi acolo să-şi Ńină ochii
sa de Dumnezeu (81). deschişi şi să-l privească. Şi aşa vor
174
Ia seama că oricând vei fi la creşte să ajungă oameni înŃelepŃi (90).
strâmtoare să chemi numele tainic al 185
Focul sacru este dat oamenilor ca
175
Domnului care este ZAM. Dar numai mijloc de legătură cu zeii (91).
cei care cu adevărat caută lumina vor
putea avea marea putere dată de acest
186
AduceŃi-vă aminte mereu să vă
nume (82). bucuraŃi la întâlnirile cu zeii şi aşa să ştiŃi
că lumina există în inimile voastre (92).
10
187
Şi ŃineŃi minte că ceea ce spuneŃi în Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe
200
prezenŃa focului sacru dacic Le spuneŃi trebuie să cunoască tainele cerului şi ale
zeilor, Lui Dumnezeu şi Domnazânei pământului (105).
(93). 201
Fii responsabil de faptele tale (106).
188
Iubirea vindecă (94). 202
Fă faptele bune cu discernământ şi
189
ÎnŃelepciunea este marea cale către vei rămâne în lumina spiritului (107).
Dumnezeu şi ea se înfiripă prin speranŃă, 203
Omul este propriul său stăpân
iubire şi adevăr. 190ConştiinŃa iubirii este (108).
înŃelepciunea care-l apropie pe om de
Dumnezeu (95).
204
FrumuseŃea vieŃii tale să Ńi se arate
pe chip (109).
191
Din lumina din noi oamenii, ne
modelăm lumea frumoasă care ne
205
Zâmbetul pe buze să-Ńi vină din
inimă (110).
înconjoară (96).
192
Acceptând zeii şi zânele, nu facem
206
Priveşte înainte, căci acolo îŃi este
altceva decât să-i descoperim în noi, în direcŃia de mers (111).
armoniile firii noastre (97).
207
Fii activ cu sufletul, cu mintea şi cu
193
Nu există legătură între zeităŃile trupul. Aşa fiinŃa îŃi va dăinui în bună
noastre şi idolatria. Noi nu ne închinăm stare (112).
la idoli, ci venerăm viaŃa (98).
208
Poartă cu tine spiritul copilăriei şi
194
Cercetează universul, privind întreaga viaŃă nu te vei simŃi bătrân.
209
stelele (99). BătrâneŃea înseamnă renunŃarea la
năzuinŃele vieŃii (113).
195
Lumea care se vede şi cea care nu
se vede este rezultatul intersecŃiei lumilor
210
Noi, neamul dacilor, suntem fiii şi
create de toate minŃile fiinŃelor din acel fiicele soarelui şi ai luminii (114).
spaŃiu (100).
211
Bărbatul luminează minŃile prin
196
Oricine poate să cadă în cursul raŃiune, căci poate gândi profund şi vorbi
minŃii (115).
vieŃii, dar cei înŃelepŃi se pot ridica iarăşi
prin puterea minŃii lor (101).
212
Fericirea se trăieşte pe calea vieŃii
197
Dacă tu poŃi crede, toate-i sunt cu nu la capătul drumului (116).
putinŃă celui care crede (102).
213
La fiecare şapte zile să te odihneşti
198
FiinŃele se deosebesc esenŃial prin după ce ai muncit în celelalte zile (117).
puterea minŃilor lor (103).
214
Cel puŃin o dată la şapte zile să
199
Cât priveşte îngrijirea de sine, a aprinzi şi să priveşti focul sacru, care
este legătura ta cu Domnul Dumnezeu
minŃii şi a trupului, trebuie să o dăm în
primul rând sufletului şi atunci şi capul şi (118).
restul trupului deopotrivă or s-o ducă
215
Domnul este în voi în primul rând.
bine (104). Pe acel Domn să-L treziŃi şi atunci
rugăciunea vă este împlinită (119).
11
216
Doamne Dumnezeule adu-mi Urmează-Ńi
230
perseverent idealul
soarele Tău în inimă (120). (134).
217
Nu întrebaŃi, la fiecare pas, ce aveŃi ChemaŃi
231
mereu la focul sacru
de făcut, căci aşa veŃi face toată viaŃa reîntoarcerea prin reîncarnare a marilor
numai ce vă spun alŃii (121). suflete încărcate de ordine, armonie,
218
SperanŃa întinereşte (122). adevăr, dreptate şi iubire de oameni
(135).
219
Să nu glorificaŃi suferinŃa sub nici o
formă, căci suferinŃa omului este
232
Religia noastră hrăneşte viaŃa, că
desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu noi nu avem zei plăsmuiŃi, ci pe cei care
(123). au menire în trăirile noastre în frăŃie cu
natura (136).
220
TradiŃiile străvechi ale înŃelepŃilor
titani, oamenii cei blajini din vechime,
233
Zideşte-te în credinŃă. Încrederea
trebuie să le transmiteŃi urmaşilor (124). unui singur om mişcă munŃii (137).
221
Cerul ne face să căutăm, pământul
234
A trăi cu scop divin este singurul
să iubim, soarele să trăim, luna să visăm. mod de a vieŃui cu adevărat, de a simŃi
Aşa viaŃa omului se împlineşte (125). din plin că eşti viu (138).
222
Omul echilibrat este parte din
235
Întunericul nu există decât atunci
natură şi aşa va înŃelege cel mai bine ce când lumina nu se arată. 236Să luaŃi
sunt zeităŃile ca puteri ale naturii (126). seama că întunericul sufletului nu va
exista atunci când voi vă veŃi cunoaşte pe
223
ÎnvaŃă să-L cunoşti pe Domnul Cel voi înşivă (139).
Preaînaltul (127). 237
Să lăsaŃi lumina divină să intre în
224
Când vei cunoaşte zeii atunci te vei voi şi să vă transforme viaŃa, că viaŃa fără
trezi în plină conştiinŃă creatoare (128).
lumină, credinŃă şi demnitate nu merită
225
AveŃi capacitatea de a fi parŃial zei, trăită (140).
adică semizei, deoarece acolo unde 238
Treptat lumea va fi curăŃită şi
există conştiinŃă se află şi identitatea însănătoşită cu Focul Viu, Focul VieŃii,
acelei conştiinŃe (129). Focul Lui Zamolxe (141).
226
FiinŃele conştiente sunt conştiinŃa 239
Nu uitaŃi că natura, cu toŃi zeii şi
zeilor (130). zânele ei, este sacră, îngrijind-o vă
227
Cel care ridică sabia, de sabie va îngrijiŃi de voi (142).
muri, şi cel care oferă sânge zeilor, de 240
Botezul oamenilor se face cu apă
sânge va avea parte (131). vie, foc sacru şi Duhul ÎnŃelepciunii care
228
Zeii sunt intermediarii ofrandelor este Duhul Lui Dumnezeu (143).
făcute de cei buni pentru menŃinerea 241
Marile taine ale vieŃii vor fi aflate
bineŃii între oameni (132).
doar de către cei vrednici de ele (144).
229
Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăzneŃ 242
łine-Ńi visele vii, că aşa se vor
în bine (133). împlini. Optimismul atrage fapta
12
împlinită. Fapta bună face viaŃa omului aprinderea focurilor sacre la altarele
bună (145). zeilor (156).
243
CredeŃi în puterea invocaŃiei. Deşi 254
Primul pas către înŃelepciune este
invocaŃia este adresată zeilor, scopul ei să poŃi simŃi liniştea, apoi înveŃi să
este de a armoniza sufletul, mintea şi asculŃi şi să Ńii minte lucrurile, iar pe cele
trupul celui care o face şi prin aceasta de bune să le foloseşti. Numai după ce le ai
a-l însănătoşi şi a-l Ńine sănătos pe acel pe acestea poŃi da din înŃelepciunea ta şi
om (146). altora (157).
244
SunteŃi legaŃi cu lumea întreagă. 255
Nu-i copia pe alŃii, găseşte-Ńi
SporiŃi-vă puterile cu puterile lumii propria ta cale pe care să mergi plin de
(147). încredere întru împlinirea vieŃii (158).
245
Armonia naturii şi înŃelepciunea 256
De-a pururea să ŃineŃi minte că noi
omului merg mână în mână (148). dacii suntem Poporul Lui Dumnezeu
246
Cel mântuit este ca cel care se naşte (159).
din nou în spirit, deşi trupul în care se
257
Durerea apare ca să te trezească la
găseşte sufletul lui îi este acelaşi (149). viaŃă, să devii mai conştient de calea pe
247
Iubirea te poate salva de căderile care să o urmezi. Acceptă această trezire
cele mai grele (150). şi vei rămâne treaz (160).
248
Cei care aduc pe oameni la
258
ÎnvaŃă să trăieşti natura ta interioară
înŃelepciune sunt purtătorii luminii Lui şi din linişte îŃi va izvorî bucuria fără un
Dumnezeu (151). motiv anume (161).
249
Duhul Lui Dumnezeu este Duhul
259
Dacă vei urma mulŃimea ajungi
ÎnŃelepciunii care este mai înalt decât pierdut în mulŃime. Adevărurile se revelă
Duhul Sfânt. Cine are Duhul doar anumitor suflete (162).
ÎnŃelepciunii are şi Duhul Sfânt (152).
260
Doar Dumnezeu este adevărata
250
Nu faceŃi sacrificii sângeroase, nu realitate. Scânteia din sufletul nostru face
oferiŃi nimic zeilor, că zeii nu au nevoie parte din Dumnezeu (163).
de ofrandele voastre, ci doar de credinŃa
261
Focul sacru vine de la zei, îngerii
voastră în bine (153). veghetori au dat focul sacru oamenilor şi
251
Mintea bună coboară în inima cea datoria oamenilor este să-l menŃină întru
luminată (154). Ńinerea vieŃii în armonie (164).
252
Rugăciunea MinŃii în Inimă
262
În prezenŃa focului sacru, oamenii
conduce omul la renaşterea în spirit, la se schimbă în bine. La focul sacru
transformare interioară şi la devenirea sufletele sunt purificate şi umplute treptat
omului întru fiinŃă conştientă de propria-i de un duh al înŃelepciunii (165).
existenŃă (155).
263
ÎnŃelepciunea neamului este zidită
253
VeŃi păstra vatra nemuririi dacilor în vorbele de duh ale poporului (166).
arieni mereu aprinsă supraveghind
13
264
ÎnvaŃă din greşelile altora ca să nu Ńi Prin
279
orice poate omul cădea în
se întâmple şi Ńie la fel (167). viaŃă, numai prin iubire nu (179).
265
Caută-i pe înŃelepŃi şi vei învăŃa de 280
Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti
la ei cum să fii înŃelept (168). dacă ei urmează lumina Lui Dumnezeu,
266
Cei înŃelepŃi aleg simplitatea vieŃii iar dacă ei se află cu mintea în întuneric
(169). să fugi de ei. Aşa îŃi va fi bine şi mulŃi
ani vei trăi (180).
267
Să păstraŃi cultul strămoşilor, să
respingeŃi cultul morŃilor (170).
281
Ia seama că lucrurile lumii vin şi
pleacă, trăinicia există doar în sufletele
268
Când faci bine, la alŃii, e mai bine oamenilor (181).
ca de asta să nu ştie nimeni, ci doar
Domnul. 269Mila faŃă de alŃii este mâna
282
Cunoaşte-Ńi şi construieşte-Ńi
de ajutor pe care Ńi-o întinzi singur pentru arborele genealogic, pentru ca sufletul să
când vei avea vreodată nevoie. 270Dar ia nu-Ńi rătăcească prin familii străine (182).
seama să nu dai ceva bun celui rău căci
283
O iubire nerealizată este ca
răsplata lui pentru tine va veni din pierderea fiinŃei proprii. Este ca şi cum
răutatea lui (171). L-ai văzut odată pe Dumnezeu şi apoi Ńi
271
Pomana este bună, dar jertfa este s-au închis toate căile ca să-L poŃi zări
rea (172). iarăşi (183).
272
Atât cele bune cât şi cele rele, ale
284
Să nu ucizi pe nedrept (184).
fiinŃei noastre întregi, se revarsă din
285
Află omul înŃelept după viaŃa pe
suflet (173). care o duce. MulŃi pot părea înŃelepŃi
273
Femeile cele bune sunt cele care te după vorbe, dar proba înŃelepciunii este
fac să uiŃi de orice fel de suferinŃă (174). viaŃa trăită cu înŃelepciune (185).
274
Cine vrea să fie iubit, să iubească,
286
Mergi la omul înŃelept şi ia sfat bun
cine vrea să primească să dăruiască. pentru viaŃa ta. Cel înŃelept va cunoaşte
Aceasta este legea vieŃii frumoase (175). tulburarea din inima ta (186).
275
Dacă vei părăsi iubirea vei uita şi
287
Să aduci lumina divină în tine şi aşa
de scopul pentru care trăieşti (176). vei găsi răspunsuri la problemele tale
(187).
276
Când omul iese din legea divină
umblă rătăcit în întunericul pe care-l
288
Legile Lui Zamolxe se nasc şi
întreŃine cu faptele întunericului (177). renasc din ele însele pentru că sunt legile
vieŃii (188).
277
Idolii tăi, precum icoane şi statui,
sunt faceri de mâini omeneşti şi puterea
289
Să luaŃi bine aminte că Legea
lor vine din credinŃa ta în ei. 278Focul Domnului este viaŃa nu Scriptura, care
sacru este viu şi curăŃă sufletul, pe când oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai
idolii doar încântă privirea (178). presus de cuvântul viu. 290ViaŃa în
lumină este cuvântul viu al Domnului
(189).
14
291
Ia seamă să asculŃi de bătrânii RenunŃă la tot ce nu-Ńi aduce pace şi
304
înŃelepŃi. Domnul îi răsplăteşte cu lumină mulŃumire în viaŃa. 305Calea suferinŃei nu

şi ei strălucesc puternic înainte de a duce la Dumnezeu (202).
părăsi viaŃa pământească (190). 306
Armonizează-Ńi mintea şi apoi poŃi
292
Pe toate câte cereŃi rugându-vă, să pătrunde şi în tainele inimii (203).
credeŃi că le-aŃi şi primit, şi le veŃi avea 307
Marile taine se găsesc în sufletul
(191). tău şi le vei afla atunci când sufletul Ńi se
293
În faŃa Lui Dumnezeu toŃi oamenii va trezi (204).
sunt egali. Doar felul lor de a-L înŃelege 308
ViaŃa omului este ca o grădină,
pe Dumnezeu îi desparte (192). dacă o îngrijeşte este frumoasă ca florile
294
Păstrează-Ńi dreptul de a alege şi fii din ea şi grădina dă rod, iar dacă nu este
liber (193). îngrijită cade în paragină (205).
295
Nu-Ńi da pământul strămoşesc 309
Spune-Ńi EU SUNT în prezenŃa
străinilor că vei ajunge străin în glia focului viu şi aşa poŃi intra pe poarta
străbună. 296Tu, omul Lui Zamolxe, să fii fiinŃării, a cunoaşterii de sine (206).
legătura între Cerul Lui Dumnezeu şi 310
DimineaŃa când te trezeşti să simŃi
Mama pământ (194). lumina Lui Dumnezeu cum intră în inima
297
Iubirea să-Ńi fie temelia pe care să-Ńi ta. Şi ziua îŃi va fi plină de bucurii şi vei
trăieşti viaŃa care să urmeze calea inimii fi mulŃumit de ceea ce vei face (207).
şi să asculte de vocea raŃiunii (195). 311
Calea zeilor e uşoară pentru că este
298
Femeia dă iubire inimii, căci poate calea inimii. Păşeşte cu încredere pe ea şi
intui adânc şi vorbi sufletului (196). te va duce la armoniile cerului de
299
Virtutea înseamnă putere (197). purpură (208).
300
Priveşte adânc înăuntrul fiinŃei tale
312
Să te fereşti de cearta şi de
şi acolo vei descoperi zeii şi tainele gâlcevile oamenilor (209).
lumii. Iar când priveşti lumea stelelor te
313
Răutatea oamenilor nu te va atinge
vei găsi pe tine (198). dacă nu laşi să-Ńi intre în minte gândurile
301
Hărnicia îŃi va face viaŃă lor negre (210).
îmbelşugată şi te vei bucura de rodul
314
Fii neclintit ca stânca atunci când
braŃelor şi minŃii tale întru trezirea întunericul altor oameni te împresoară şi
sufletului din tine (199). nu te lăsa ademenit de ei (211).
302
Ascultă ce-Ńi spune natura, urmează 315
Multe ne sunt date fără efort în
calea armoniei naturii (200). lume, soarele aduce căldură, ploaia aduce
303
Bucuria simŃurilor este dată de la rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem
Dumnezeu pentru oameni. În trezirea să nu fim fericiŃi în viaŃa dată nouă de
simŃurilor Îl întâlnim pe Domnul (201). către Dumnezeu? (212).
15
316
Lucrul mâinilor tale să-Ńi fie destăinuit rând pe rând tainele nemuririi,
temeinic, ori că faci pentru tine sau acelea ştiute doar de cei care cunoşteau
pentru oricine altcineva (213). cu adevărat inima Lui Zamolxe. 6De
atunci aceste taine au fost ştiute de toŃi
317
Ascute-Ńi simŃurile şi aşa vei simŃi cei care au devenit de-a lungul timpului
că trăieşti în lume (214). Mari PreoŃi.
318
Când omul îşi trezeşte memoria 7
Adesea Marele Lup Alb le mai
ancestrală dobândeşte mari puteri (215). amintea preoŃilor şi preoteselor
319
FrumuseŃea trupului este felul în rădăcinile neamului zicându-le: „Noi
care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi dacii suntem urmaşii urieşilor, blajinii
în trup. 320FrumuseŃea minŃii omului este cei din vechime cărora le spunem tătâni,
felul în care Domnul ne arată bucuria fiii cerului, fiii lui Novac urieşul. 8De la
minŃii în armonie. 321Iar frumuseŃea urieşi noi am moştenit tainele nemuririi.
sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu 9
Şi noi le vom păstra cu străjnicie în veac
(216)”. de veac. 10Dar vor fi şi alte neamuri care
322
Cele două sute şaisprezece Legi ale le vor afla. 11Şi asta este bine, că lumina
Lui Zamolxe au fost duse în toată lumea Lui Dumnezeu nu poate fi pusă sub
de către preoŃii şi cavalerii zamolxieni. obroc. 12Tot de la noi au pornit limbile pe
323 care le vorbesc toate neamurile care ne
Şi multe popoare au luat înŃelepciune
din aceste legi, atât cât au putut înŃelege. înconjoară. 13Şi de la noi au plecat toate
felurile lor de a scrie. 14Şi Domnul
CAPITOLUL 2 Dumnezeu ne-a binecuvântat cu bogăŃiile
Tainele Marelui Preot. Novac uriaşul pământurilor pe care locuim. 15Iar dacă
şi Ler împărat. Ordinul Cavalerilor urmaşii noştri vor uita acestea, ei vor
Zamolxieni. Transmiterea Marii PreoŃii. suferi blestemul dacilor. 16Iar când îşi vor
Marele Lup Alb pleacă la Zamolxe. aminti de toate acestea, lumina Lui
MunŃii cogaioni şi sufletul neamului. Zamolxe va străluci din nou în inimile
Şcolile înŃelepciunii din Dacia şi Tracia. lor”.
Marile puteri ale preoŃilor zamolxieni. 17
Şi erau unii oameni care aflaseră
PreoŃii zamolxieni devin lumina aceste taine de la novaci care încă mai
neamurilor. trăiau la acele vremuri. 18Şi de la ei ştiau
şi despre Varanha, aşa cum era odată
1
Şi a mai trecut timpul. 2Zamolxe, zeu numit pământul Daciei şi pe care ei îl
al vieŃii şi al nemuririi, devenise mai numeau şi Vlanha şi Vlaha, iar ei îşi
binecunoscut în sufletele rumânilor. 3Iar ziceau vlahi. 19Se mai spunea că şi
Focul Lui Zamolxe era privit ca pe o Crăciun Bătrânul, Arheul, Zeul Tată al
zeitate, ca Sufletul Lui Zamolxe. Lui Zamolxe, îi văzuse pe îngerii
veghetori cei veniŃi din alte lumi, dar a
4
Marele Lup Alb, care era Mare Preot, Ńinut taină.
şi-a ales cu grijă pe cel care să-l urmeze
la Marea PreoŃie. 5Şi preotului Rodu i-a
16
20
Se povestea despre Novac uriaşul, nu erau bătrâni. 34Căci moşii cunoşteau
zeul cel vechi Osiris, că încă mai trăieşte tainele nemuririi.
undeva într-un palat alb pe un munte
35
Cei ce făceau parte din aceste frăŃii,
înalt şi că Novac era încă regele uriaşilor. bărbaŃi şi femei, se adunau lângă Focul
21
Şi se credea că Marele Lup Alb era din Lui Zamolxe, Focul Viu, şi aşa Ńineau
spiŃa lui Novac. 22Multe se mai spuneau nestinsă flacăra Spiritului Lui Zamolxe.
şi despre uriaşul Iorgovan şi despre Ram 36
Şi Marele Lup Alb a întemeiat
împărat, cel care trăise odată în cetatea Ordinul Cavalerilor Zamolxieni, o frăŃie
Ramidava. al cărui conducător nevăzut era Cavalerul
23
Se mai spunea că Ler împărat era cel trac. 37Tot el a iniŃiat primii cavaleri
mai mare împărat al lumii. 24În împărăŃia zamolxieni, un grup de doisprezece
Lui Ler, care era într-o peşteră a bărbaŃi şi femei, cărora le-a spus: „FrăŃia
cerurilor, într-un munte mare, nevăzut, se aceasta a cavalerilor zamolxieni este
afla şi Sufletul Lui Zamolxe, stăpân peste tainică. 38Pornim acum această cale a
neamul oamenilor şi al zeilor. 25Şi luminii, dar cu adevărat omul care vrea
nimeni nu putea găsi acel munte, care se să slujească dreptatea şi adevărul se
afla într-o altă lume, care se poate iniŃia singur în Ordinul Cavalerilor
întrepătrundea cu lumea asta, decât omul Zamolxieni. 39Şi fără ajutorul nimănui va
care plăcea Lui Ler împărat, adică face jurământul la focul viu. 40Aşa
Domnului Dumnezeu. cavalerii zamolxieni vor dăinui în vecii
26
Iar taina adevăraŃilor regi ai lumii, vecilor, ei nu au nevoie de recunoştinŃa şi
regii sacri, era să cunoască numele onorurile nimănui. 41Şi mulŃi dintre
adevărat al împăratului lumii. 27Că regii aceşti cavaleri nu se vor cunoaşte nici
sacri ai lumii erau neştiuŃi oamenilor de între ei, datoria lor fiind să slujească
rând. 28Şi cuvântul acela tainic l-a folosit dreptatea şi adevărul. 42Că Domnul
în gând Crăciun Bătrânul, tatăl Lui Dumnezeu şi Marele Cavaler trac vor şti
Zamolxe, atunci când L-a chemat pe faptele acestor cutezători şi nemuritori,
Zamolxe să se întrupeze. 29Numele cavalerii zamolxieni, oamenii dreptăŃii”.
Crăciun era puternic, iar cei care îl
43
Atunci Marele Lup Alb le-a spus
spuneau se întăreau în vlagă, în bună jurământul cu care cavalerii zamolxieni
judecată şi în înŃelepciune. 30Aşa Îl se legau pe vecie la focul viu. 44Şi toŃi cei
cunoşteau pe Domnul, Cel născut din El doisprezece au mărturisit împreună
Însuşi. Jurământul Cavalerilor Zamolxieni
31
La acel timp mulŃi oameni, din toate astfel: 45„Jur pe toiagul înŃelepciunii Lui
pământurile locuite de neamurile tracilor, Zamolxe, pe Cavalerul trac din Varanha,
au fost iniŃiaŃi, în tainele spiritului, să slujesc dreptatea şi adevărul. 46Jur ca
trecând prin probe grele. 32Şi treptat s-au în luptă să fiu puternic ca şoimul în zbor,
înfiripat frăŃii tainice de suflet. 33Rumânii ca apele învolburate să răstorn stânca
le spuneau moşi celor înŃelepŃi, deşi unii vrăjmaşilor, ca vântul năpraznic să
nimicesc pe cei răi. 47Jur pe inima Lui
17
Zamolxe, neamului meu să-i fiu în munŃi şi nimic rău nu i se întâmpla, că

credincios, pe asupritor să-l pun în lupii i se supuneau.
genunchi, şi pe cel umilit să-l ridic. 48Jur 63
În cinstea Marelui Lup Alb, tracii
pe focul sacru dacic, să Ńin vie flacăra sărbătoreau Ziua Lupului înainte de
iubirii de oameni, să aduc la lumină începutul iernii cu vreo trei săptămâni şi
oamenii lumii. 49Focul Viu al Lui ceva înainte de sărbătoarea Crăciunului,
Dumnezeu să mă însoŃească. 50Zău! Zău! Ziua Naşterii Lui Zamolxe. 64Şi poporul
Zău!” 51Apoi toŃi cei prezenŃi au strigat îi ziceau Marelui Lup Alb, Alb Împărat.
cu mare putere: „Aho! Aho! Aho!” 65
De Ziua Lupului se puneau în
52
Aşa cavalerii zamolxieni au devenit mişcare lupii. 66Se credea că în noaptea
războinicii sacri, luptătorii luminii, eroii cea de dinainte, spiritele oamenilor îşi
nemuritori. 53De-a lungul timpului unii părăseau trupurile şi făceau hore pe la
dintre ei au cutreierat lumea şi s-au răspântiile drumurilor jucând cu
asociat doi câte doi sau în grupuri, iar străjnicie până la cântatul cocoşilor.
alŃii au rămas singuratici necunoscuŃi de 67
Lupul rămăsese pentru traci un simbol
vreun om de pe pământ. 54Faptele lor al luminii, al soarelui şi al eroului
măreŃe sunt cunoscute în Cartea Vie a lui neînfricat, căci sub semnul lupului se
Dumnezeu. 55Şi toŃi marii conducători ai năşteau toŃi cutezătorii neamului.
neamului rumânilor, râmlenilor, au fost
cavaleri zamolxieni la vremea lor.
68
Nimeni n-a aflat vreodată când
Marele Lup Alb a plecat în Cerul Lui
56
A trecut timpul şi Marele Lup Alb, a Zamolxe la Templul Celest al Lui
vrut să lase Marea PreoŃie unui bărbat Zamolxe. 69Adesea tracii auzeau
destoinic şi mai tânăr decât el. 57Într-o zi chemarea lui şi-şi spuneau: „Iar a vorbit
un sobor de preoŃi şi preotese au aprins cu Zeul Moş, iar ne cheamă să
rugul Lui Zamolxe pe un vârf de munte cunoaştem Inima Lui Zamolxe”.
înalt, pe un cogaion. 58Şi acolo Marele
Lup Alb, a invocat prezenŃa Lui
70
La o vreme, Rodu, Marele Preot, a
venit la Sarmisegetuza cu nevasta lui Iza
Dumnezeu, a Domnazânei, a Lui
şi a adunat acolo preoŃi şi preotese în
Zamolxe şi a Zânei Bendisa. 59Spiritele
marea sală unde, încă de pe vremea Lui
chemate au coborât în Focul Viu şi aşa
Zamolxe, ardea continuu focul la vatra
Marele Lup Alb a dat slujba de Mare
Preot, preotului Rodu. 60Atunci preoŃii şi sacră a nemuririi dacilor arieni.
preotesele au aflat cum se va transmite în
71
Aşa s-au strâns la Sarmisegetuza
viitor Marea PreoŃie unui bărbat din sute şi sute de preoŃi şi preotese ai
neamul tracilor şi al urmaşilor lor. tracilor de pretutindeni. 72Iar Marele
61
Apoi Marele Lup Alb s-a retras în Preot Rodu le-a vorbit acolo despre
munŃii cei înalŃi să fie mai aproape de cer timpurile ce vor urma astfel:
şi de învăŃătorul său Zamolxe. 62Şi mulŃi „Credincioşi ai Lui Zamolxe, copii ai
pământului şi ai cerului, păstrători ai
spuneau că l-au văzut cum stătea cu lupii
pământului şi ai înŃelepciunii, bine aŃi
venit! 73Unii dintre voi L-aŃi cunoscut în
18
viaŃă pe Zamolxe, regele nevăzut al distrus de lup şi de şarpe. 85Lupul este

lumii, om de-al nostru ajuns zeu prin cutezanŃa, iar şarpele este înŃelepciunea.
puterea sufletului Lui. 74Şi El a lăsat 86
Şi atunci când cutezanŃa şi
Marea PreoŃie, Marelui Lup Alb, care înŃelepciunea se unesc, întunericul
mi-a încredinŃat-o mie”. dispare din sufletele oamenilor. 87Lupul
75
ToŃi ascultau cu luare aminte şi şarpele sunt temelia salvării omenirii,
vorbele Marelui Preot care a continuat noi îi purtăm pe stindardul nostru,
astfel: „De acum este bine să ştiŃi cum simbolul neamului”.
vor fi lucrurile pentru vremurile ce vor
88
Şi la plecare Tracian, noul Mare
veni. 76Şi aflaŃi că spiritul Marelui Lup Preot, s-a despărŃit de oameni cu urarea
Alb se întrupează mereu în Marele Preot străveche: „MergeŃi cu bine, cu sănătate,
care, la hirotonisire, în prezenŃa a cel în vremurile care vor veni!” 89Şi oamenii
puŃin zece preoŃi şi preotese din neamul au strigat din toate puterile: „Aho! Aho!
nostru, primeşte acest spirit direct de la Aho!”
Marele Preot care se retrage. 77Eu astăzi 90
Cu timpul dacii au construit altare şi
voi lăsa Marea PreoŃie lui Tracian, care temple pentru Marele Lup Alb, Alb
vă va fi mare păstor până când şi el va Împărat, care era protectorul neamului.
invoca trecerea spiritului Marelui Lup 91
Ei ştiau ca Marele Lup Alb avusese în
Alb într-un un alt preot, om al el ceva din spiritul Cavalerului Trac. 92Şi
înŃelepciunii”. multe obiceiuri îşi făcuseră dacii de când
78
Apoi, în prezenŃa focului, de la vatra primiseră învăŃăturile Lui Zamolxe.
sacră a nemuririi dacilor arieni, Marele 93
Unii se închinau la rădăcina unui
Preot Rodu a Ńinut ritualul de trecere, a gorun şi invocau spiritul strămoşilor lor
Marii PreoŃii, lui Tracian, care apoi s-a crezând că nădejdea mântuirii în păduri
umplut de duhul înŃelepciunii. se află. 94Şi se credea în zânele silvane,
79
Şi Tracian le-a vorbit oamenilor iar preotesele dacilor invocau spiritele
astfel: „Viitorul acestui popor este creat pădurii, observau cursul apelor şi poziŃia
de minŃile oamenilor din neamul nostru, muşchilor de pe trunchiurile copacilor
care dacă vor fi luminoase tot aşa va fi şi sacri şi ascultau şuierul vântului din gura
viitorul lor. 80Iar dacă minŃile le vor fi grotelor din munŃi şi urmăreau zborul
întunecate atunci şi viitorul poporului va păsărilor şi culoarea cerului de la răsărit
fi întunecat. 81Dacă veŃi cădea din lumina la apus. 95Şi umpleau vase cu apă
Lui Zamolxe în răul sacrificiilor atunci neîncepută de la izvoarele râurilor din
veŃi suferi. 82Dacă veŃi uita de cuvintele care dădeau voinicilor să bea. 96Iar pe
înŃelepciunii Lui Zamolxe veŃi suferi. înălŃimi oamenii se obişnuiseră să
83
Şi să ŃineŃi minte că atunci când aprindă focurile sacre. 97Locurile cele
poporul va fi subjugat de duhurile rele, el mai bune erau pe vârfurile cogaionilor,
se va salva dacă-şi va aminti de Marele munŃii sacri care-i Ńineau pe oameni
Lup Alb şi de înŃelepciunea Lui apropiaŃi de cer. 98Iar oamenii de la şes
Zamolxe. 84Că răul omenirii va fi cândva îşi ridicau ei munŃi sacri din pietre şi din
19
113
pământ, atât cât puteau să-i facă de înalŃi. FericiŃi sunt cei care urmează
99
Şi acolo aprindeau focuri sacre şi se dreptatea şi adevărul, că al lor este raiul
întâlneau în spirit cu străbunii neamului. în cerul de purpură. 114FericiŃi sunt cei ce
100
Şi în timp, pe toate pământurile nu se semeŃesc, că oamenii vor crede în
locuite de neamurile tracilor, s-au pus înŃelepciunea lor şi-i vor urma”.
temelii ale şcolii înŃelepciunii Lui
115
Şi se dusese vestea în lume despre
Zamolxe. 101Acolo se învăŃau Decalogul preoŃii şi preotesele dacilor şi tracilor.
116
Lui Zamolxe şi Legile Lui Zamolxe, aşa Se credea despre ei că au mari puteri,
cum fuseseră ele date de Marele Lup daruri de la Dumnezeu. 117Unii
Alb. deveniseră iatromanŃi cunoscuŃi,
118
102
La acea vreme Pandu, preot vindecătorii. AlŃii erau prezicători
zamolxian şi un urmaş al lui Mari, fiica capabili să-şi amintească de vieŃile
Lui Zamolxe şi al soŃului ei Licu, numit anterioare, iar alŃii învăŃau oamenii cum
şi Marele Lup Alb, a venit în MunŃii să simtă duhul Lui Dumnezeu. 119Se
Haemus de unde Licu se trăgea de credea despre unii că pot fi prezenŃi în
baştină. 103Lui Pandu, Marele Preot îi mai multe locuri deodată. 120Şi se ştia că
făcuse profeŃii, că din spiŃa lui va ieşi un preoŃimea dacilor şi tracilor era trează şi
mare înŃelept al neamului tuturor tracilor nu cădea în patimi lumeşti. 121Puterile lor
şi că acel înŃelept va fi trimisul Domnului erau în slujba binelui oamenilor, căci
pe pământ şi El va face o mare lucrare de ajunseseră să se cunoască pe sine.
lumină. Şi Pandu s-a însurat acolo cu
122
PreoŃii zamolxieni erau la acea
Sorana şi a deschis şcoli ale înŃelepciunii vreme păstrătorii înŃelepciunii lumii şi
pentru tracii de acolo. purtătorii puterii zeilor. 123Ei dădeau din
104
Poporul învăŃase de la preoŃii lumina proprie oricăror oameni care
neamului înŃelepciunea în cuvinte simple vroiau să o primească şi lumina lor nu le
astfel: 105„FericiŃi sunt cei milostivi, că scădea, că ea venea de la lumina Lui
aceia se vor mântui. 106FericiŃi sunt aceia Dumnezeu, cea care nu avea margini.
care muncesc cu hărnicie, că ei vor
124
Aşa preoŃimea zamolxiană a ajuns
culege roade îmbelşugate şi în grădina lumină vie neamurilor. 125Mai ales
cerului de purpură. 107FericiŃi sunt cei printre greci s-au făcut cunoscute
mulŃumiŃi, că ei aduc cerul pe pământ. învăŃăturile Lui Zamolxe Arianul.
108 126
FericiŃi sunt cei cumpătaŃi, că ei vor Medicina Lui Zamolxe a fost folosită
avea întotdeauna de toate. 109FericiŃi sunt de grecii acelor timpuri. 127Iar cei care
făcătorii de pace, că fii cerului s-or învăŃau medicina în şcolile zamolxiene
chema. 110FericiŃi sunt cei ce-s cutezători făceau un jurământ şi un legământ de
pentru adevăr, că a lor este izbânda cea credinŃă atât la începutul cât şi la
din urmă. 111FericiŃi sunt cei blânzi, că terminarea şcolii. 128Fără acest legământ
aceia vor moşteni întreg pământul. nimeni nu putea practica meşteşugul
112
FericiŃi sunt cei curaŃi în suflet, că vindecării printre greci.
hrana le-a fost lumina Lui Dumnezeu.
20
129
Şi aşa jurau medicii în şcolile cel care l-a învins prin forŃă şi
zamolxiene: „Jur pe Dumnezeu, pe înŃelepciune pe regele macedonean
Dumnezeea, pe Zamolxe, pe Bendisa şi Lisimah.
Vesta, pe toŃi zeii şi zânele luminii
lumilor, şi-i iau ca martori că voi CAPITOLUL 3
îndeplini, pe cât mă vor ajuta puterile şi Lumina păleşte prin jertfe. Vremuri
priceperea, legământul care urmează – negre. TăbliŃele de aur sunt distruse.
130
ÎnvăŃăturile medicale le voi împărtăşi Căderea în rău. Chemarea lui Pitagora
tuturor celor care vor şi pot să prindă să se întrupeze.
acest meşteşug al vindecării şi ei
făgăduiesc prin jurământ să respecte
131
1
Şi a mai trecut timpul. 2Într-o zi au
legile medicale (1). Îngrijirea sosit la Sarmisegetuza trei oameni cu trei
bolnavilor se va face spre folosul lor, pe slujitori ai lor. 3ToŃi erau îmbrăcaŃi în alb
cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă şi spuneau că vin din partea cealaltă a
voi feri să le fac orice rău şi orice fluviului Istru, din Tracia. 4Vorbeau şi
nedreptate. Voi îndeplini meşteşugul limba tracă, dar între ei se înŃelegeau
medicinei în dreptate şi adevăr (2). 132La într-un grai necunoscut dacilor. 5Şi
orice casă aş merge, voi intra spre folosul ziceau acei oameni că sunt slujitori ai Lui
bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea Zamolxe şi păstoresc sufletele tracilor
şi stricătoare comisă cu bunăştiinŃă (3). care trăiau la sud de fluviul Istru.
133
Păstrarea tainei este o datorie a mea şi
orice faptă aş vedea, aş auzi şi aş
6
Iar preoŃii de la Sarmisegetuza i-au
cunoaşte în timp ce îmi fac meseria sau crezut şi i-au primit cu bucurie dându-le
în afară de aceasta, nu voi vorbi despre adăpost şi hrană, aşa cum se cuvenea
ea dacă nu-i nici o nevoie să fie unor oaspeŃi. 7Dar mai apoi s-a dovedit
destăinuită (4). 134Dacă voi respecta acest că acei oameni veniseră cu gânduri rele.
legământ fără să-l încalc, mă voi bucura
8
Într-o noapte s-a găsit trupul mort al
pe deplin de viaŃă şi de meseria mea, şi unui gal care venise la Sarmisegetuza să
voi fi cinstit de oameni, iar dacă îl voi înveŃe tainele înŃelepciunii şi să devină
nesocoti merit să fiu pedepsit şi să am o preot druid. 9Tânărul ucis era fiul lui
soartă rea (5). 135Zău! Zău! Zău! (6)” Aster, rege galilor scordisci. 10Omul
136
Multe popoare au luat acest fusese intenŃionat sacrificat chiar pe
legământ şi l-au folosit aşa cum credeau discul solar al sanctuarului. 11PreoŃii i-au
mai bine, jurând pe zeii lor. 137Dar traci văzut urmele sângelui curs pe piatră.
şi grecii acelor vremuri aveau legământul
12
Apoi preoŃii şi conducătorii militari
cel care fusese dat la începuturi. au aflat că cei trei pelerini şi slujitorii lor
138
Şi la acele timpuri dacii au avut regi fuseseră văzuŃi noaptea cum făcuseră
destoinici despre care s-a scris în vrăji. 13Dar vrăjitorii ucigaşi fugiseră.
cronicile vremurilor. 139Unul dintre ei a
14
Când preoŃii daci au cunoscut cele
fost rege Dromihete, cavaler zamolxian, întâmplate s-au îngrozit. 15Niciodată
21
acolo pe discul solar n-au fost făcute 29

Dar
vrăjitorii trecuseră apa Istrului
sacrificii. 16Şi i s-a spus despre acest şi au mers la Aster, tatăl tânărului ucis,
sacrificiu Marelui Preot Râmlean care a spunându-i: „Mărite rege noi venim din
venit degrabă la Sarmisegetuza. 17El i-a Dacia şi-Ńi aducem o veste rea, fiul tău a
adunat pe toŃi preoŃii şi preotesele din fost sacrificat pe piatra discului solar de
împrejurimi şi pe câŃiva dintre cei care la Sarmisegetuza”. 30Şi regele gal Aster a
făceau parte din Sfatul ÎnŃelepŃilor. 18Şi zis: „Cerule! Cum aşa? Dacii nu fac
Marele Preot le-a spus: „AflaŃi că de un sacrificii umane! 31Nu pot crede ce-mi
timp, pe mai multe pământuri ale spuneŃi! 32VeŃi plăti cu capul dacă nu este
noastre, s-au găsit ucişi pe altarele sacre adevărat! 33Vom pleca acolo degrabă şi
oameni al căror sânge a fost lăsat să voi veŃi merge cu mine!”
curgă în focul sacru. 19O mare urgie a
căzut peste neamul nostru pentru că nu
34
Cu o oaste mare, regele Aster a
am fost treji. 20Există oameni răi, din alte pornit spre Dacia însoŃit de oamenii cei
neamuri, care ne pizmuiesc pentru că răi. 35Cum a păşit pe pământul Daciei,
suntem pe calea luminii şi am părăsit-o regele a fost hărŃuit tot timpul de rumânii
pe cea a întunericului pe care se află ei. care credeau că erau atacaŃi, căci fusese o
21
Nu ne mirăm că ucigaşii vrăjitori s-au înŃelegere între daci şi galii scordisci să-
îmbrăcat în alb ca să ne înşele asupra şi respecte fiecare pământurile. 36Dar
când regele gal a ajuns la Sarmisegetuza
intenŃiile lor rele. 22Dumnezeu ne
s-a izbit de luptători şi a întâmpinat o
pedepseşte şi de acum lumina Lui începe
dârză rezistenŃă, iar regele Aster a fost
să pălească pentru noi”.
rănit în lupte. 37Dar Marele Preot le-a
23
Şi oamenii au întrebat cu mare trimis vorbă luptătorilor daci să se
speranŃă: „Marite Preot, ce este de făcut? retragă, căci cursese prea mult sânge în
24
Mai putem oare opri răul care se locurile sacre. 38Şi dacii s-au răspândit
rostogoleşte acum peste noi?” 25Şi prin păduri, iar la Sarmisegetuza mai
Marele Preot a răspuns: „Vom încerca, rămăseseră doar câŃiva preoŃi ai Lui
dar ceea ce s-a întâmplat este prea Zamolxe.
întunecat ca să poată fi îndreptat cu
uşurinŃă. 26Nu ne rămâne decât să
39
Apoi Aster a văzut locul unde fiul
lui fusese ucis şi a spus: „Dacă acest
aprindem focurile sacre peste toate
popor este în stare să facă un aşa rău
pământurile noastre şi să ne rugăm Lui
înseamnă că legile lor sunt strâmbe.
Zamolxe”.
După ce legi se conduc aceşti oameni?”
27
S-a trimis poruncă ca peste tot să se 40
Şi i s-a spus că erau Legile Lui
cureŃe vetrele pângărite şi să se aprindă Zamolxe scrise pe tăbliŃe de aur. 41Atunci
focurile sacre dacice, iar preoŃimea să regele Aster a zis: „Cum au luat ei viaŃa
stea acolo de pază şi în rugăciuni. 28Şi fiului meu, care venise să înveŃe acele
cavalerii zamolxieni, păzitorii dreptăŃii, legi, care se credeau a fi bune, tot aşa le
au aflat despre cele întâmplate şi câŃiva voi distruge şi eu tăbliŃele”. 42Şi nu mult
dintre ei au pornit în căutarea ucigaşilor. după aceea s-a aflat unde se găseau
22
tăbliŃele de aur şi regele Aster le-a topit cinci ani, au mers la Sarmisegetuza. 56De
în foc luând cu el tot aurul. acolo preoŃii i-au dus undeva în munŃii
43
Şi Aster a stins focul nemuririi cei tainici ca să vorbească cu Gruiu,
dacice, care stătuse aprins necontenit de Marele Preot de atunci.
pe vremea Lui Zamolxe şi a ars până în
57
Şi Grad a zis: „Închinare Marite
temelii marea sală de la Sarmisegetuza. Preot al dacilor. Sunt căpetenia Grad şi
44
Pe cei câŃiva preoŃi rămaşi ai dacilor i-a vin din cetatea Argedava. 58Aş dori să-i
sacrificat pe piatra discului solar la spun domniei tale câteva cuvinte despre
Sarmisegetuza. 45Dar pe Marele Preot oamenii neamului nostru. Şi rogu-te să
Râmlean şi pe nevasta lui Sarmisa nu i- mă asculŃi”. 59„Vorbeşte” i-a răspuns
au găsit, căci vroiau să-i ucidă. Marele Preot.
46
Sarmisegetuza, capitala sacerdotală a 60
Şi Grad a continuat: „Află că mulŃi
dacilor, a fost arsă până în temelii.47Apoi dintre râmleni au uitat de zeii neamului.
regele Aster s-a retras degrabă din Dacia 61
Nu mai sunt îngrijite altarele şi oamenii
trecând fluviul Istru înapoi în Tracia. îşi pierd minŃile bând vin şi băuturi tari
48
Marile sacrilegii făcute de regele gal peste măsură. 62Ne ducem de râpă
Aster au fost peste măsură de mari. Doamne! 63Ce putem face oare ca să
49
Dar spiritul Cavalerului trac lucra şi oprim această cădere în rău care duce la
după un timp vrăjitorii, care vroiseră să pieirea neamului nostru?”
distrugă neamul dacilor, au fost aflaŃi de 64
Gruiu, Marele Preot, s-a mâhnit de
cavalerii zamolxieni care i-au ucis chiar cele ce auzise şi a căzut pe gânduri.
acolo în Tracia. 65
Ştia de mai înainte ce se întâmpla
50
Dumnezeu, în cerul Lui de purpură, printre daci, care treptat pierduseră calea
s-a întristat de câte s-au întâmplat în cea dreaptă, Calea Lui Zamolxe. 66Şi a
Dacia. 51Şi Domnul şi-a îndreptat faŃa în zis Marele Preot: „Aşteptam un semn
altă parte şi nu a mai văzut poporul Său omule din Argedava, trimis al cerului.
67
asupra căruia căzuse o mare urgie. Cunosc aceste lucruri, neamul nostru s-
52
De atunci multe rele s-au întâmplat, a prăbuşit într-un gol care se numeşte
dacii se omorau lesne între ei şi căzuseră rătăcire. 68Eu zic aşa: Ne trebuie un rege
în patima beŃiei. 53Şi peste tot era mare puternic şi un Mare Preot, pe măsură,
jale în suflete, în triburile apulilor din care să reformeze casta preoŃească.
69
Hardeal, ale carpilor, costobocilor şi Vom aprinde un mare foc sacru dacic
rohmanilor din Moldava, ale sucilor din ca să chemăm spiritul lui Pitagora să se
Ramania şi ale altor neamuri de traci. întrupeze. 70El a fost un om mare, a avut
puterea a zece zei. Încarnarea lui se va
54
Dar au trecut anii şi încet încet numi Decezeu, aşa cum ne-a spus Zeul
Sarmisegetuza a început să fie Zamolxe în vechime, dar noi îi vom zice
reconstruită din temelii. Deceneu”. 71Şi Grad a răspuns: „Aşa să
55
Era mijlocul primăverii şi căpetenia ne ajute Dumnezeu Fârtatul”.
Grad cu Burebista, fiul lui în vârstă de
23
72
Atunci Marele Preot a făcut planul: 87
Aşaau trecut trei zile şi trei nopŃi.
88
„De mâine vom aranja ca pe locul unde Apoi Marele Preot Gruiu a luat tăciuni
Pitagora a fost incinerat, cu sute de ani în aprinşi din focul sacru şi împreună cu
urmă, să Ńinem aprins focul nemuririi câŃiva preoŃi tineri au mers cu focul viu
dacice timp de trei zile şi trei nopŃi. pe coama munŃilor la Sarmisegetuza, pe
73
Vom da sfoară în Ńară ca, oricine Calea Iluminării, Calea Lui Zamolxe.
89
doreşte să vadă focul sacru, să vină Şi au Ńinut aprins focul dacic până când
acolo. 74Şi sunt încredinŃat că spiritul lui au ajuns.
Pitagora va dori să coboare printre noi şi 90
Acolo, la Sarmisegetuza, împreună
să se încarneze. 75Şi în mulŃi oameni, cu preoŃii şi preotesele locului, şi cu sute
care vor fi prezenŃi, vor descinde spiritele de oameni din popor, au reconstruit din
virtuoase ale străbunilor noştri. 76Toate piatră vatra sacră a nemuririi dacilor
acestea le vom face în timpul verii, arieni. 91Căci vatra focului nemuririi
înainte de noaptea de Sânziene”. neamului rămăsese încă stinsă de pe
77
Şi Marele Preot a trimis olăcari în timpul distrugerilor regelui gal Aster.
toate Ńinuturile ca să anunŃe hotărârea sa. 92
Atunci Marele Preot a spus: „De
78
La timpul potrivit s-a adunat o mare astăzi Domnului Dumnezeu din ceruri Îi
mulŃime de oameni deasupra peşterii Lui cerem să-Şi îndrepte privirea către noi,
Zamolxe de la Apolovraci. 79Şi printre ei căci am pătimit destul. 93Aprind acum şi
era şi preotul Cerian cu nevasta lui Ilaria aici vatra sacră a nemuririi dacilor arieni
care era însărcinată. 80Grad şi fiul său ca ea să fie mărturie că ne smerim şi
Burebista veniseră şi ei. cerem îndurare Domnului Dumnezeu ca
81
Atunci, dimineaŃa, înainte de Ziua să revenim pe calea luminii sufletului”.
de Sânziene, a fost pregătit Rugul Lui 94
În liniştea care s-a aşternut, Marele
Zamolxe. 82La amiază soborul de preoŃi Preot Gruiu a pus pe vatra sacră tăciunii
şi preotese au înconjurat rugul sacru şi au aduşi de la rugul de la Apolovraci. 95Şi
făcut invocaŃii către Dumnezeu şi vatra focului s-a aprins şi a mai zis
Domnazâna, către Zamolxe şi Bendisa şi Marele Preot: „De astăzi vom face în aşa
către toŃi zeii şi zânele neamului. 83Şi era fel ca acest foc să fie întreŃinut şi păzit
acolo o mare mulŃime de oameni. continuu de veghetorii la foc, tot aşa cum
84
Apoi preotul Cerian a aprins rugul. era şi pe vremea străbunului Zamolxe.
85 96
Şi rând pe rând toŃi cei prezenŃi se Încet, încet, ne vom ridica din
apropiau cu credinŃă de foc şi chemau genunchi, ne vom lumina sufletele şi
spiritele străbunilor să se îndure de neamul nostru îşi va reveni din suferinŃa
neamul dacilor aflat acum la mare şi pedeapsa în care se află acum”.
restrişte. 86Preotul Cerian s-a rugat 97
Şi Domnul, în lumina Lui de
aproape neîncetat alături de nevasta sa purpură, privea cu bucurie la focul aflat
Ilaria ca să se întrupeze spiritul lui în vatra sacră a nemuririi dacilor arieni şi
Pitagora. ştia că în vremurile schimbării la faŃă a
lumii, poporul Lui se vor îmbrăca cu un
24
nou veşmânt de viaŃă mult mai luminos 12

Şi
odată Marele Preot i-a spus lui
decât până atunci. Deceneu: „Tu copile cu privirea
pătrunzătoare să Ńii minte cât vei trăi că
CAPITOLUL 4 adevăraŃii zei sunt nemuritori. 13Şi răul
Naşterea lui Deceneu. Deceneu vine în minŃile oamenilor atunci când
merge pe urmele Lui Zamolxe. Deceneu zeii nemuritori sunt înlocuiŃi cu zeii
devine Mare Preot. Regele Burebista. muritori plăsmuiŃi de minŃile rătăcite”.
Regele Deceneu. Deceneu îndreaptă
neamul pe calea înŃelepciunii.
14
Cu timpul Deceneu a deprins buna
învăŃătură şi ştia a vorbi limbile cele mai
cunoscute ale acelor vremuri. 15Căci
1
Când a ajuns acasă preotul Cerian a Marele Preot vroia să-l trimită pe
aprins un foc cu tăciunii aduşi de la focul Deceneu pe urmele străbunului Zamolxe
sacru de la Apolovraci. 2CâŃiva dintre de căutare a zeilor, să peregrineze în
preoŃii şi preotesele din partea locului au lume.
vegheat focul chiar în curtea casei 16
Şi a venit ziua când Deceneu a fost
preotului Cerian. 3Şi mulŃi oameni din hirotonisit preot al Lui Zamolxe. 17Un
împrejurimi au venit să vadă focul sacru sobor de preoŃi şi preotese, toŃi aleşi de
dacic, şi aşa să-şi hrănească sufletele cu noul Mare Preot Dorian, au făcut
lumină vie. investirea lui Deceneu în preoŃie şi l-au
4
Nu a trecut mult timp şi Ilaria, iniŃiat cavaler zamolxian 18Atunci tânărul
nevasta preotului Cerian a născut un preot Deceneu, s-a schimbat la faŃă şi s-a
băiat, căruia i-au pus numele Deceneu. umplut de duhul înŃelepciunii.
5
Şi în Ziua Naşterii lui Deceneu s-au 19
Nu mult după aceea Deceneu se
văzut corbii, vestitorii nemuririi, zburând căsătoreşte cu Mara, o fată din Ńinuturile
în înaltul cerului. 6Era un semn că venise Hardealului. 20Dorian, Marele Preot, i-a
pe lume un om al înŃelepciunii. legat pe Deceneu şi pe Mara cu
7
Marele Preot Gruiu a aflat de jurământul iubirii pe care ei l-au spus
naşterea lui Deceneu şi a zis: „Iată că Ńinând mâinile pe un trunchi de brad,
Domnul se îndură de noi şi a trimis arborele vieŃii. 21Apoi şi-au unit mâinile
mesagerul renaşterii noastre. 8Vom face deasupra focului sacru dacic.
totul ca el să poată lucra în voie. 9Şi 22
Şi într-una din zile Deceneu l-a
Deceneu va fi preot al Zeului Zamolxe”. rugat pe unul dintre preoŃii cei bătrâni, pe
10
Când Deceneu a ajuns la vârsta nume Semian, să-i spună tot ce ştia el
potrivită să înŃeleagă înŃelepciunea despre străbunul Zamolxe. 23Aşa
strămoşească, Marele Preot a aranjat ca Deceneu a cunoscut multe. 24Atunci
băiatul să fie învăŃat de înŃelepŃii tânărul preot a spus: „Am aflat lucruri
neamului. 11Şi chiar el, Marele Preot, minunate despre omul nemuririi,
Bătrânul ÎnŃelept, îi dădea poveŃe lui Zamolxe, părintele neamului nostru.
25
Deceneu. Vreau să plec în lume pe urmele
Marelui Zeu Zamolxe. 26Şi Domnul
25
nostru Dumnezeu va fi cu mine aşa cum deşi tânăr, a primit Marea PreoŃie de la
i-a însoŃit prin lume pe toŃi cavalerii Dorian, în prezenŃa a sute de preoŃi şi
zamolxieni”. preotese din neamurile tracilor, la
27
Nu mult timp după aceea Deceneu a Ceahlău muntele cogaion al carpilor,
pornit spre Tracia însoŃit fiind de doi chiar în dimineaŃa zilei când în văzduh se
cavaleri zamolxieni, protectorii lui. 28Cei vedea piramida şi Calea Cerului.
trei au trecut fluviul Istru şi au ajuns în
40
Era atunci timpul când începuse să
munŃii Haemus la clanul Cogaion, se ridice în putere Burebista, un cavaler
neamurile Marelui Lup Alb, Alb Împărat, zamolxian care se abŃinea de la vin şi în
care trăise pe vremea Lui Zamolxe. 29Şi care Marele Preot Deceneu a văzut
acolo Deceneu i-a cunoscut pe preoŃii creşterea neamurilor tuturor tracilor. 41Şi
tracilor care păstrau vie credinŃa Deceneu i-a prorocit lui Burebista şi l-a
neamului. 30Aşa Deceneu a aflat şi de la sprijinit să fie rege şi să-şi întărească
ei despre reîntoarcerea în suflet a lui domnia. 42Deceneu a fost cel care a
Zamolxe. 31Căci preoŃii ştiau asta de la condus un mare sobor de preoŃi şi
Pandu preotul, cel care venise din Dacia preotese şi l-au căsătorit pe regele
în Tracia. 32Şi Pandu era un urmaş de Burebista cu Zânaida, fata unui rohman
sânge al Lui Zamolxe. din Ńinuturile carpilor.
33
Din Tracia, Deceneu a mers în Ionia, 43
Iar regele Burebista, ştiind marea
în insula Samos unde oamenii păstrau înŃelepciune a lui Deceneu, îl avea om de
încă vie amintirea vieŃii lui Pitagora pe taină. 44Şi aşa i se dusese vestea Marelui
acel pământ. 34Şi Deceneu, pe care grecii Preot Deceneu că tălmăceşte voinŃa
îl numeau Decaineos, a făcut rugăciuni zeilor şi toŃi îl respectau. 45Regele
chiar pe locul unde Pitagora locuise în Burebista se sfătuia cu Deceneu în tot ce
vechime, şi aşa a fost învăluit întru-totul era de făcut mai de seamă în marele lui
de duhul înŃelepciunii lui Pitagora. regat şi Burebista şi l-a asociat pe
35
De acolo Deceneu a plecat spre Deceneu la domnie.
Babilon, după care a trecut prin Iudeea şi
46
Apoi Deceneu şi Burebista au dat
a ajuns în Egipt urcând apoi pe cursul poruncă să se taie viŃa de vie acolo unde
Nilului până în Egiptul de Sus, la Luxor. era obiceiul beŃiei, şi-i învăŃau pe oameni
36
Şi pe unde a umblat a văzut cu ochii lui să fie cumpătaŃi. 47Că la acea vreme
locurile pe unde păşise Zamolxe cu sute mulŃi daci aveau năravul băuturii fără
de ani în urmă. 37Şi multe lucruri de măsură.
înŃelepciune a învăŃat Deceneu în cursul 48
Odată Marele Preot Deceneu a mers
călătoriei lui. în Ńinuturile carpilor din Moldava şi le-a
38
Iar când a revenit în Dacia, însoŃit de vorbit preoŃilor şi mulŃimii de acolo
cei doi cavaleri zamolxieni, Deceneu a astfel: „Rumânii au devenit neputincioşi
povestit cele trăite de el mergând pe pentru că au părăsit înŃelepciunea
urmele străbunului Zamolxe. 39Nu mult străbunilor. 49Dar credinŃa în Zamolxe ne
după întoarcerea sa în Dacia, Deceneu, va salva. 50Dacă vrem să cunoaştem
26
iarăşi ce este nemurirea să ne lăsăm crescut puterea preoŃimii, iar Legile

călăuziŃi de străbuni, moşii şi strămoşii Belagine au fost iarăşi cunoscute de toate
noştri de sub brazdă. 51Şi aşa să ştiŃi, neamurile tracilor.
când vom simŃi iarăşi sufletele 62
Vremurile s-au schimbat şi
străbunilor, că ne arată calea luminii, împărăŃia romanilor dobândise mare
atunci treptat se vor deschide cerurile şi putere. 63Şi într-o zi, prin uneltirile unor
pentru noi şi vom putea din nou să avem oameni răi, regele Burebista a fost răpus.
vieŃile fericite”. 64
łara era în mare jale şi preoŃimea l-a
52
În sudul fluviului Istru se mai aflau chemat pe Deceneu să fie rege şi
încă galii scordisci. 53Şi într-o primăvară călăuzitor neamului. 65Era nevoie de un
regele Burebista, cu o armată puternică, a om care să fie pildă tuturor şi Adunarea
trecut Istrul şi a mers la galii scordisci, Bătrânilor a hotărât la Sarmisegetuza ca
cei care topiseră la Sarmisegetuza Deceneu să fie rege pe deplin. 66Apoi a
tăbliŃele de aur pe care fuseseră gravate fost pace în toate pământurile tracilor.
Legile Lui Zamolxe. 54Şi regele 67
Odată regele Deceneu a vorbit
Burebista a luat înapoi tot aurul şi l-a dat preoŃimii şi multor oameni adunaŃi la
lui Deceneu. Sarmisegetuza astfel: „AflaŃi că o Ńară nu
55
În anii care au urmat Burebista a se poate îndruma bine fără ca cei care o
reuşit, să-i unească pe toŃi dacii şi pe alŃi conduc să fie ei înşişi virtuoşi şi drepŃi.
68
traci din triburile învecinate prin blândeŃe Şi temelia neamului este familia, cei
sau prin forŃă. 56Aşa Burebista a ajuns apropiaŃi care se ajută unii pe alŃii. 69Aşa
unul dintre cei mai puternici regi ai se ridică tot poporul la lumină. 70Să nu
lumii. 57Pământurile regatului lui aşteptaŃi să primiŃi fără muncă, căci de la
Burebista se întindeau în vest până spre muncă vine bogăŃia. 71Iar voi preoŃimea,
Vindobona şi spre izvoarele Istrului, iar cei care aveŃi cunoaştere despre
în est până înspre fluviile Tanais şi Atel, înŃelepciune, să o folosiŃi în bine. 72Şi tot
acolo unde trăiau sciŃii fraŃi buni cu omul când vinde sau cumpără şi face
tracii. negoŃ, pe oriunde s-ar afla, să nu se
58
Marele Preot Deceneu umbla pe gândească la înşelăciune, ci la ce este
pământurilor marelui regat al lui drept. 73Iar dacă sunteŃi credincioşi
Burebista dându-le rumânilor pilde şi străbunului Zamolxe să arătaŃi acesta
îmbărbătându-i. prin faptele voastre bune, prin milă şi
dărnicie. 74Mergând aşa pe calea
59
Deceneu a topit aurul primit de la înŃelepciunii veŃi afla şi ce este
regele Burebista şi l-a transformat în nemurirea. 75Şi să luaŃi aminte să nu
plăcuŃe pe care a gravat din nou Legile părăsiŃi niciodată pământurile neamului
Lui Zamolxe, Legile Belagine, Legile şi să nu le daŃi vreodată la străini că veŃi
Blajinilor, cele scrise în vechime de către ajunge în bejenie şi veŃi pieri. 76Că
Marele Lup Alb. 60Căci legile fuseseră popoarele în pribegie fie pier fie nu-şi
păstrate în grai de unii preoŃi şi de găsesc vreodată liniştea până nu se întorc
rohmani, pustnicii cei blajini. 61Aşa a
27
pe pământurile strămoşilor lor, acolo de umblaŃi, voi să nu uitaŃi, rugul aŃâŃaŃi, la

unde au plecat”. Domn vă rugaŃi. 11Că din zori de zi, Eu
77
De multe ori Deceneu îi strângea pe cu voi voi fi. 12Iar de o fi noapte, să
preoŃii şi pe preotesele locurilor pe unde priviŃi departe, ochiul de Mi-oŃi vede,
umbla şi le vorbea despre rumâni şi atuncea veŃi crede, că la voi Mă uit,
înfrăŃirea lor cu natura. 78Aşa Marele vrerea v-o ascult. 13Să mai luaŃi aminte,
Preot Deceneu a întărit credinŃa neamului crestele sunt sfinte, la popor de zei,
în MunŃii CarpaŃi sacri, cogaionii. CarpaŃii-s temei. 14În codru de umblaŃi,
aminte să luaŃi, când frunza foşneşte,
79
Şi Deceneu i-a iniŃiat pe unii preoŃi, Deceneu vorbeşte. 15Voi să-l ascultaŃi, şi
în multe taine, numindu-i pileaŃi, acei să vă-nchinaŃi, binecuvântează, s-aveŃi
preoŃi care purtau căciulă de blană de mintea trează. 16Sacru vă e plaiu, sfânt
miel. 80PreoŃimea lui Deceneu făcea vă este graiu, inimii de foc, viaŃa-i cu
iniŃieri în mistere dacice în peşterile noroc. 17Voi oameni frumoşi, să fiŃi
sacre şi pe vârfurile munŃilor. 81Iar pe drăgăstoşi. 18DrepŃi vă ridicaŃi, oamenii
preoŃii cei mai buni Marele Preot vi-s fraŃi, ajutor să daŃi. 19Pe cei oropsiŃi,
Deceneu i-a învăŃat tainele stelelor. să nu-i părăsiŃi. 20Cel ce vă mângâie, la
Mine-o să vie. 21ViaŃa de v-o daŃi, să vă
CAPITOLUL 5 apăraŃi, asta nu uitaŃi: VeŃi fi înviaŃi!
Balada Lui Zamolxe. Lumina Lui 22
VieŃile-n dreptate, sunt nenumărate.
Dumnezeu revine. Deceneu pleacă la 23
Cel ce-n Mine crede, lacrima nu vede,
Zamolxe. Cei ce simt că trăiesc. iau suspinul greu. 24De poporul Meu, voi
FrumuseŃea şi misterul femeii. Vorbe de vorbi mereu, sus la Dumnezeu. 25Când
înŃelepciune. hora-Ńi încinge, la Mine-o ajunge, cântec
bucuros, din omul frumos. 26Atunci şi alŃi
1
Încă de pe vremea Lui Zamolxe zei, vor avea temei, să se-nveselească,
rămăsese în popor Balada Lui Zamolxe, doina să pornească, şi să vă iubească.
27
o cântare în versuri a învăŃăturilor Lui Şi când vă vorbiŃi, să vă amintiŃi, graiul
Zamolxe Arianul Fiul Lui Dumnezeu. 2Şi omenos, e cel mai frumos. 28C-al zeilor
balada aceasta era o mărturie a credinŃei grai, e-n cântul de nai, p-un picior de
de veacuri a neamului: 3„P-un picior de plai, pe-o gură de rai”.
plai, pe-o gură de rai, strânsu-ne-am în 29
An de an lumina Lui Dumnezeu
vale, o mulŃime mare. 4Rugul am aprins, revenea în sufletele dacilor. 30Şi aşa
focul am încins. 5La Zamolxe vrem, să ne mulŃi dintre ei se întorceau de la
închinăm. 6Doamne ne-om ruga, la întuneric la lumină. 31De la sănătatea
puterea Ta, trezire ne dai, pe-o gură de castei preoŃeşti, şi a celor care conduceau
rai. 7Doamne, Tu Stăpâne, cuvinte ne poporul, oamenii dobândeau şi ei virtute.
spune, de înŃelepciune. 8Focul s-a-nteŃit, 32
La acele vremuri au fost aprinse
Zamolxe a privit, şi-astfel ne-a grăit: 9- multe ruguri sacre care-i cinsteau şi pe
Tu poporul Meu, să ai Dumnezeu, căci Marele Lup Alb şi pe Cavalerul trac,
preotul tău, e un deceneu. 10Oriunde modelele de cutezanŃă, adevăr şi dreptate
28
ale neamului. 33Numărul cavalerilor munte sus, s-a adunat mulŃime mare de
zamolxieni, oamenii dreptăŃii, preoŃi ai neamului şi au aprins un rug şi
nemuritorii, s-a înmulŃit şi toŃi tracii ştiau după datină au ars corpul lui Deceneu.
49
despre calea luminii faptelor lor. Iar Marele Preot Lucian le-a vorbit
34
S-a întărit familia, temelia neamului, oamenilor astfel: „AflaŃi că Deceneu,
iar spiritul de ajutor devenise iarăşi viu Maimarele Preot şi rege al dacilor, a
aşa cum fusese pe timpul Lui Zamolxe plecat în cerul de purpură la străbunul
Arianul. 35Oamenii se deprinseseră iarăşi nostru Zamolxe. 50El Deceneu a fost
cu munca ca de acolo ştiau că vine trimisul cerului ca să ne ridice iarăşi
berechetul. 36Multe vii se scoseseră şi ochii spre lumină, că poporul căzuse în
patima băuturii a tot scăzut până când întuneric prin uneltirile celor răi. 51Şi
aproape a dispărut. 37Iar preoŃii ştim cum părintele Deceneu ne-a zidit
neamului, ajunseseră iarăşi pilde de viaŃă iarăşi în credinŃa noastră în MunŃii
cinstită şi cumpătată şi poporul îi urma. CarpaŃi sacri, cogaionii. 52Suntem acum
38
NegoŃul înflorea şi se dusese vestea din nou un neam cu încredere în
bogăŃiilor Daciei şi a aurului pământului. dârzenie, cinste, curaj, lipsa de teamă
39
MulŃi negustori veneau din sud, din faŃă de moarte, fire veselă deschisă şi
Tracia şi Grecia, că drumurile erau bune primitoare, hărnicie şi vorbă înŃeleaptă.
53
şi fără lotri. 40Iar sufletele râmlenilor Şi Deceneu a fost cel care a redeschis o
erau pline de dărnicie şi o arătau în fapte cale nouă iniŃierilor în peşterile noastre
şi vorbe bune. 41CredinŃa în străbunul sacre. 54Ştim că părintele Deceneu a avut
Zamolxe înviase. suprema funcŃie sacerdotală, iar din
spiritul lui se adapă acum cu apă vie
42
Deceneu, care fusese Mare Preot un toată preoŃimea noastră care în cinstea lui
mare număr de ani, îmbătrânise şi a se mai numeşte şi preoŃime decenee. 55El,
orânduit datul Marii PreoŃii. 43L-a ales,
părintele Deceneu, a gravat pe tăbliŃele
să-i urmeze, pe Lucian preotul, un om de aur Legile Belagine, moştenite de la
înŃelept căsătorit cu preoteasa Cidia şi cu străbunul Zamolxe şi păstrate prin viu
Miruna, o femeie din neamul sucilor. grai de pustnicii rohmani. 56Şi aşa s-a
44
Şi când a venit vremea să meargă la deschis iarăşi calea cea largă a inimii
ceruri, Deceneu i-a spus soŃiei sale Mara: treze. 57În vecii vecilor neamul nostru îl
„Eu mă voi duce curând la străbunul va avea pe Deceneu în inimi. Zău!”.
Zamolxe. 45Tu să orânduieşti ca trupul 58
Aşa preoŃii decenei îi învăŃau pe
meu să fie ars după datină şi să-mi pui oameni cum să-şi trăiască frumos viaŃa şi
cenuşa într-o urnă şi să o îngropi undeva le arătau de ce să se ferească spunându-
în curte casei noastre. 46Iar pe locul le: 59„Moare puŃin câte puŃin cel ce
acela, din când în când, să aprinzi focul
devine sclavul obişnuinŃei, 60cel ce nu
sacru al nemuririi că aşa voi fi şi eu cu
călătoreşte, 61cel ce nu citeşte, 62cel ce nu
voi în duh”.
ascultă muzică, 63cel ce nu mai simte
47
Într-o zi Deceneu şi-a dat ultima pasiunea, 64cel ce fuge de dragoste, 65cel
suflare. 48Atunci, la Apolovraci, pe ce nu ajută şi nu se lasă ajutat, 66cel care
29
nu mai are ochii strălucitori, 67cel ce vor fi vreodată distruse, ele se pot reface
oftează des, 68cel ce nu schimbă nimic în din înŃelepciunea poporului.
viaŃa sa, 69cel ce nu vrea să construiască 96
Şi iată câteva din vorbele de duh ale
ceva nou, 70cel ce nu vorbeşte cu oamenii neamului rumânilor, râmlenii cei
pe care nu-i cunoaşte, 71cel ce-şi petrece păstrători ai înŃelepciunii lumii dată la
zilele plângându-şi de milă, 72cel ce nu începuturi de îngerii veghetori în scrierile
întreabă de frica să nu se facă de râs, cele vechi:
73
cel ce nu riscă siguranŃa pentru 97
„Lucrul bine început este pe
nesiguranŃă pentru a-şi îndeplini un vis”.
jumătate făcut.
74
Şi multe alte pilde de înŃelepciune
dădeau preoŃii decenei poporului. 75Iar
98
Caută să nu laşi lucrul neterminat.
femeile neamului erau preŃuite pentru
99
Apele sunt hrana pământului şi
armonia pe care o aduceau familiilor lor, vorba bună e hrana sufletului.
pentru înŃelepciunea şi cumpătarea lor ca 100
ÎnŃeleptul tace şi face.
stăpâne ale căminelor. 76Despre femei, 101
Tăcerea este impulsul creării
preoŃii decenei spuneau vorbele lăsate lăuntrice.
neamului de către Bendisa, soaŃa Lui
Zamolxe, Zâna Zânelor, astfel: 77„Un
102
Omul de onoare, doar o vorbă are.
popor se trezeşte când femeile din
103
Ia aminte că adesea drumul pe care
neamul acela cunosc lumina Lui vrei să-l scurtezi este cel mai lung.
Dumnezeu. 78Căci femeia, soaŃa de viaŃă 104
Frica ucide mintea, iar ura se naşte
a bărbatului, are misterul lunii de pe cer, din frică.
79
unduirea apelor, 80blânda atingere a
zorelelor, 81mişcarea tremurândă a
105
Cel ce adună fir cu fir o să aibă cu
frunzelor, 82înălŃarea zveltă a bradului, grămada.
83
atingerea delicată a florilor, 84privirea
106
Omul harnic, muncitor, de pâine nu
îndrăgostită a cerboaicei, 85bucuria razei duce dor.
de soare, 86timiditatea rândunicii, 107
Pe târâie brâu nu poŃi să contezi.
87 88
mândria păunului, duritatea 108
În loc de milă să impui respect.
89
cremenelui, cuminŃenia porumbelului,
90
cruzimea lupului, 91ardoarea focului 92şi
109
Ai carte, ai parte.
răceala zăpezii”.
110
Nu te îmbăta cu apă rece.
93
Dacii Ńineau în inimile lor multe 111
Lasă să te laude altul, nu gura ta.
vorbe de înŃelepciune lăsate din străbuni 112
Apa cât de mare vine, piatra tot în
şi de la Zamolxe, căci înŃelepciunea vad rămâne.
neamului era zidită în vorbele de duh ale
poporului. 94Ele erau o lege a strămoşilor
113
Apa curge, pietrele rămân.
şi a obiceiului pământului, legile bunei
114
Apa stătătoare poate fi înşelătoare.
firi omeneşti, felul în care ei înŃelegeau 115
Apele mici fac râurile mari.
înŃelepciunea. 95Şi se ştia că dacă Legile 116
Nu pune toate la inimă.
Lui Zamolxe, scrise pe tăbliŃele de aur,
30
117
Cine are ochi pizmaşi, chiar lui Ce
136
poŃi face astăzi nu lăsa pe
însuşi i-e vrăjmaş. mâine.
118
Aşchia nu sare departe de trunchi. Omul
137
gospodar îşi face vara sanie
119
Pe calea luminii vei întâlni şi şi iarna car.
izvoare cu apă vie.
138
Bate fierul cât e cald, că de se va
120
Un prieten bun nu se găseşte la răci în zadar vei munci.
capăt de drum.
139
Ce poŃi face singur nu aştepta de la
121
Ia aminte să nu-Ńi tai singur creanga alŃii.
de sub picioare.
140
Nu clădi pe nisip.
122
AŃa se întinde până se rupe. 141
Ce semeni aceea răsare şi aceea
123 culegi.
Economia se face încă de la
începutul sacului nu doar la sfârşitul lui. 142
Fii fericit şi lumea din jurul tău va
124
Bărbatul după muiere şi copilul fi fericită.
după mamă se cunosc. 143
Iubeşte şi vei fi iubit.
125
Binecuvântarea părinŃilor întăreşte 144
Ce faci te face.
casele copiilor. 145
Munte cu munte se-ntâlneşte, d-
126
Omul se leagă de inimă. apăi om cu om.
127
Pânza bună nu stă în înfloritură, ci 146
Ce Ńie nu-Ńi place altuia nu-i face.
în Ńesătură. 147
Cine adună la tinereŃe are şi la
128
Casa fără femeie e pustie pe bătrâneŃe.
dinăuntru, casa fără bărbat e pustie pe 148
Cine face lui îşi face, cine dă lui îşi
dinafară. dă.
129
Bărbatul păzeşte ogorul şi femeia 149
Prietenul la nevoie se cunoaşte.
bătătura casei. 150
Cel ce iubeşte iartă.
130
Călătorului îi şade bine cu drumul. 151
Dragostea este ca o grădină tânără:
131
Ce-a fost a trecut, ce-o mai fi o mai trebuie îngrijită şi întreŃinută cu atenŃie
veni.
ca să dea rod.
132
Cele bune să s-adune, cele rele să 152
Dumnezeu este treaz.
se spele. 153
Cine nu-i dator e bogat.
133
Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu
împrumută.
154
Adevărata avere a omului este
înŃelepciunea.
134
Le este frică de adevăr doar acelora
care trăiesc în minciună.
155
Omul învăŃat poartă întotdeauna
averea cu el.
135
Nu strânge lucruri de care nu ai
nevoie.
31
156
ViaŃa omului este ca o oglinda, la bogăŃie cu cumpătare, către toŃi cu
daca el zâmbeşte oglinda îi intoarce îndurare.
zâmbetul.
173
Deşteptul învaŃă din greşeala altuia.
157
De eşti trist îi vei întrista şi pe 174
Omul învaŃă din greşeala lui doar
oamenii din jurul tău. atunci când se trezeşte.
158
Iubeşte şi ascultă-Ńi muzica inimii şi 175
Vorba dulce mult aduce.
a sufletului. 176
Fii recunoscător oamenilor care-Ńi
159
Ochii sunt poarta către suflet. fac bine.
160
Omul cu suflet mare e bogat, cel cu 177
Răspunsul blând înlătură mânia.
suflet mic este sărac. 178
De eşti bun cu oamenii şi ei vor fi
161
Bine faci, bine găseşti. buni cu tine.
162
Zâmbeşte oamenilor şi ei îŃi vor 179
Ascultă şi nu te mânia, ca să te poŃi
zâmbi. îndrepta.
163
Cine gândeşte bine îşi sădeşte trăiri 180
E bine să cunoşti ce este binele, dar
de mulŃumire. şi mai bine este să-l urmezi.
164
Când doreşti ajutorul oamenilor 181
Cine mănâncă până se
aminteşte-Ńi că ai mulŃi prieteni pe care îmbolnăveşte, posteşte până se
nu-i cunoşti. însănătoşeşte.
165
Extazul leagă omul cu Dumnezeu. 182
Nu da binelui cu piciorul, că pe
166
Ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi urmă îi duci dorul.
place.
183
Vorba multă, sărăcia omului.
167
Cum e faŃa liniştită a izvorului 184
Munca înnobilează pe om.
curat, aşa-i viaŃa celui care e cu Cerul 185
Femeia harnică Ńine casa cu fusul.
împăcat. 186
Vulturul nu trăieşte în cuib de
168
Dumnezeu găseşte o ramură joasă vrabie.
pentru pasărea care nu poate zbura. 187
Nu e omul niciodată bătrân, când e
169
Ziua bună de dimineaŃă se vorba de învăŃătură.
cunoaşte. 188
Unde-s mulŃi, puterea creşte.
170
Prin muncă şi stăruinŃă, vei ajunge
la dorinŃă.
Unirea face puterea.
171
Cine nu a construit o casă, n-a dat
189
Pomul după roade se cunoaşte, iar
naştere unui copil şi nu a sădit un pom, a omul după fapte.
trăit degeaba.
190
Dumnezeu îŃi dă, dar nu-Ńi bagă şi-n
172
La tinereŃe să fii drăgăstos, la traistă.
bătrâneŃe vesel, la orice întâmplare cu
191
Un bătrân înŃelept e o comoară
îndelungă răbdare, în slavă cu smerenie, nepreŃuită.
32
192
Dă-mi, Doamne, puterea tânărului 1
Şi poporul zeilor s-a aşezat în tihnă
şi mintea bătrânului. făcându-şi din înŃelepciunea străbunilor
193
Neamurile şi vecinii sunt daŃi de fel de viaŃă. 2PreoŃimea decenee păstorea
Dumnezeu, prietenii Ńi-i alegi singur. cu inimă curată poporul. 3Mersul de la
194
Greşeala copilului tău să nu o treci peştera Apolovraci, peştera Lui Zamolxe,
cu vederea, că se face obicei. la Sarmisegetuza era un drum mitic,
Calea Iluminării, Calea Lui Zamolxe, pe
195
Chipul omului este oglinda care orice preot deceneu o parcurgea, cel
sufletului.
puŃin o dată în viaŃa sa. 4Pe acel drum
196
Dacă vrei să prosperi un an, cultivă merseseră uriaşii, titanii, tătânii cei din
cereale. 197Dacă vrei să prosperi zece ani, vechime.
plantează copaci. 198Dacă vrei să prosperi 5
Iar oamenii îşi măsurau timpul şi-şi
timp de o viaŃă, creşte oameni. orânduiau viaŃa după natură şi semnele
199
Gândeşte şi apoi treci la fapte, nu timpului. 6Aşa ştiau când era aratul şi
invers. semănatul, când să urce sau să coboare
200
Unde-i mintea e şi norocul. oile sau când să scoată stupii la vărat sau
201
Norocu-i după cum şi-l face omul. să-i pună la iernat. 7Şi tot la anumite
timpuri îngrijeau pomii şi viŃa de vie. 8Se
202
Soarta omului este mereu în mâinile ştiau zilele când se culegeau plantele de
lui. leac, sau când se făcea peŃitul şi
203
Adevărata cunoaştere duce la logoditul, şi când Ńineau sărbători de
credinŃă. aducere a berechetului. 9Se făceau nunŃi
204
Treaba nu o faci cu graba. cu daruri unde mirii se îndestulau ca să
pornească bine căsnicia lor. 10ViaŃa
205
Tare-i bine şi frumos, când e omul oamenilor mergea după rânduiala
sănătos.
îndătinată. 11Şi se ştia când se schimbau
206
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n anotimpurile, când soarele zăbovea mai
Ńara ta. mult pe cer şi când ziua era egală cu
207
Cine sapă groapa altuia, cade singur noaptea. 12Anul îl împărŃeau în
în ea. douăsprezece luni după numele lor:
208
Inima omului i se citeşte pe faŃă”. gerar, făurar, mărŃişor, prier, florar,
cireşar, cuptor, gustar, răpciune,
209
Şi din aceste vorbe de înŃelepciune brumărel, brumar şi undrea.
lăsate din străbuni, se va hrăni de-a
pururea înŃelepciunea urmaşilor tracilor.
13
În ceea ce înfăptuiau, dacii Ńineau
seama de zâne, zeiŃele neamului. 14Şi la
sărbători anume le cinsteau pe zeiŃe după
CAPITOLUL 6
cum se aflau. 15Unele erau tinere, precum
Poporul zeilor. Orânduirea vieŃii,
Floriile, Sânzienele, Drăgaicele şi Ielele
obiceiuri, datini şi sărbători ale dacilor.
care se arătau de cum venea primăvara
Graiul strămoşesc.
până sosea vara. 16Apoi de la venirea
33
verii până la venirea toamnei erau Maica meargă din plin. 32De Sântoader lumea se
Domnului Zamolxe, Muma Caloianului spăla pe cap cu leşie cu iarbă mare.
şi Muma Pădurii. 17Iar de toamna până la 33
Flăcăii încurau caii şi fetele dormeau
venirea iernii erau zeiŃele mai bătrâne, peste noapte cu iarbă mare în cosiŃe.
despre care se credea că mureau odată cu 34
În luna lui mărŃişor, de Ziua
mijirea iernii. MărŃişorului, fetele primeau ca dar
18
Tot aşa dacii îi sărbătoreau pe zeii mărŃişoare. 35În această lună era ultima
tineri, Dragobetele, Sântoader şi babă şi se strângeau gunoaiele şi li se
Sângiorz, pe cei mai maturi, Sântilie, dădeau foc. 36Şi mai era obiceiul că
Sânpătru, Sâmedru, şi pe cei bătrâni, primăvara când tuna prima dată a ploaie,
Moş Indrei, Moş Nicoară, Moş Ajun şi lumea îşi dădea cu aur pe la frunte ca
Moş Crăciun. semn de belşug şi de berechet. 37Multe se
19
Şi iarna, la timpul potrivit, copiii spuneau şi despre Baba Dochia, ZeiŃa
umblau cu sorcova şi le urau oamenilor Mamă, a cărei zi era în prima zi din luna
de bine. 20Cei, până la şase ani, mergeau lui mărŃişor. 38Şi tot în luna lui mărŃişor
la moaşe, de-i da de grindă, în semn să se sărbătorea şi Ziua Preoteselor Vestale,
crească mari. 21Şi le puneau copiilor pe tinere virgine. 39Şi era şi Sâmbra Oilor
cap un covrig mare cu o monedă de aur sau Ziua Şarpelui, atunci când bărbatul
înfiptă-n el şi-i săltau de trei ori în sus. casei aprindea Focul Viu în sobă frecând
22
Şi lumea petrecea cu moaşele. între ele două lemne uscate. 40De
Măcinici, ziua când murea Baba Dochia,
23
În ajunul Bobotezii, în luna lui gerar, oamenii îşi aminteau de sufletele moşilor
se postea, iar la Bobotează, preoŃii şi strămoşilor şi mâncau colăcei cu miere
dacilor umblau cu botezul întru curăŃia şi nucă.
sufletelor şi dezgheŃarea apelor. 24Fetele
luau fire de busuioc crescut la fereastră,
41
La Paşti, în luna lui mărŃişor, când
şi le puneau noaptea sub streaşina casei. ziua era egală cu noaptea, sărbătoarea
25
Şi de cădea bruma pe ele era semn că primăverii, oamenii aprindeau lumina că
fata se mărita. 26A doua zi, după era ziua ridicării la cer a sufletului
Bobotează, se sărbătorea Ziua lui Ion străbunului Zamolxe. 42Şi petreceau cu
întemeietorul din dinastia împăraŃilor Lui mese bogate, flăcăii plesneau seara din
Dumnezeu. bice şi în puterea nopŃii strigau fetele
nemăritate de Ziua Focului, de Alimori
27
În luna lui făurar era Ziua Ursului. când se dansa şi se cânta în jurul focului.
28
Se cinsteau moşii de iarnă în amintirea Şi când focul se mai domolea săreau
strămoşilor. 29Apoi Ńineau sărbătoarea peste foc şi strigau zeul nemuririi:
Dragobetelui, zeul cel tânăr al dragostei, Alimore! Alimore! 43Apoi, după câteva
fiul Dochiei. zile era Ziua Cucului, Bunavestirea, când
30
Primăvara se întorceau păsările începea cucul să cânte. 44Înainte de a auzi
călătoare, ieşeau mânjii, mieii şi puii primul cântec de cuci oamenii se
păsărilor. 31Şi era obiceiul ca lumea să îmbrăcau curat, erau veseli şi cu gânduri
mănânce dimineaŃa tare devreme ca să le bune.
34
45
Şi la Joimari, Joia-Mare a Paştilor, ardeau morŃii. 59Atunci se împărŃeau
se împărŃea pomană pentru sufletele colacii, se dădeau de pomană vase şi
străbunilor, mai ales linguri, străchini şi ustensile pentru gospodărie, acolo lângă
oale. 46Copiii umblau cu joimărica şi crucile morŃilor care aveau pe ele făcută
cereau ouă. 47Şi la Vinerea-Mare dacii Crucea Lui Zamolxe cu floarea vieŃii
roşeau ouă şi se trecea pe sub Crucea Lui încrustată pe ea. 60Se rostea cu pioşenie
Zamolxe. 48De Paşti oamenii îşi spuneau numele celui îngropat şi se spuneau
„Zamolxe a înviat” şi li se răspundea întâmplări din viaŃa omului acela. 61Şi
„Adevărat a înviat”. 49De Paşti se aşa ei Ńineau vie credinŃa în străbunii
ciocneau ouă semn că oamenii renăşteau neamului care dormeau sub grui. 62Iar
din oul cel mare al începuturilor lumilor. străbunul Zamolxe îi veghea din cerul
Său de purpură.
50
La Florii, sâmbăta, în luna lui prier,
copiii se duceau după joarde de răchită,
63
În Ziua de Sânziene, când era Ziua
iar duminica o duceau la templu sau la AmuŃitului Cucului, în luna lui cireşar,
vatra dacică unde preotul o binecuvânta. fetele adunau flori de sânziene şi făceau
51
Apoi lumea se încingea cu răchită ca să din ele coroniŃe rotunde pentru fete şi sub
nu-i doară şalele. formă de cruce a Lui Zamolxe pentru
băieŃi, şi făceau şi apă de dragoste şi
52
De Sângiorz, anul nou al ciobanilor, jucau în hora Sânzienelor. 64De Sânpătru,
în luna lui prier, se formau turmele şi
în luna lui cireşar, se împărŃeau mere.
începea păstoritul care dura până la
Sânmedru, Ziua Soroacelor, în luna lui
65
Când era secetă în luna lui cuptor
brumărel, când se făceau socotelile după paparudele umblau din curte-n curte, iar
învoielile luate la Sângiorz. de Sântilie, se dădea pomană porumb
53
Şi tot primăvara în prima zi din luna fiert pentru sufletele străbunilor. 66Şi
lui florar era ziua de arminden când oamenii nu lucrau de Sântilie, la mijlocul
oamenii se spălau pe faŃă cu roua verii, când se făceau nedei.
dimineŃii şi-şi puneau la porŃi ramuri
67
În luna lui gustar era Sărbătoarea
verzi de armindeni, iar tinerii le aşezau la Muntelui, schimbarea la faŃă a
porŃile fetelor iubite ca să le peŃească. oamenilor, tot aşa ca şi pe vremea Lui
54
La Rusalii, în luna lui cireşar, când Zamolxe Arianul. 68Şi mulŃi se strângeau
cobora duhul înŃelepciunii Lui Zamolxe, pe munŃii cogaioni, munŃii sacri. 69Mii de
peste neamul întreg, erau moşii de vară, oameni urcau pe muntele cel mare al
cea mai mare sărbătoare a poporului. carpilor, pe vârful Toca, de unde vedeau
55
Atunci jucau cetele de căluşari care-i umbra piramidei, pe locurile unde în
vindecau pe mulŃi. 56Sărbătoarea dura vechime trăiseră uriaşii. 70În acea zi
câteva zile şi se făceau târguri de moşi. apărea uneori şi Calea Cerului care arăta
sufletului omenesc drumul spre
57
Şi în straie de sărbătoare, oamenii, Dumnezeu.
mai ales femeile şi copii, mergeau
dimineaŃa la cimitire unde sub lespezi
71
Moşii cei mari păzeau fulgerul şi
stătea cenuşa străbunilor. 58Că dacii îşi deschideau poarta dintre vară şi toamnă.
35
72
Toamna începea când ziua era egală cu reîntemeia lumea din Dumnezeu Tatăl şi
noaptea. 73Şi atunci era Ziua Crucii Lui Domnazâna Mama Dumnezeea.
Zamolxe, sau Cârstovul viilor când se 86
Femeile tinere găteau cu plante de
făcea culesul viilor în luna lui răpciune. leac. 87Şi era obiceiul ca femeile să
74
Se credea că de Ziua Crucii se adunau poarte pe cap coroniŃe din plante de leac,
şerpii pentru împerechere prin alunişuri. bărbaŃii le aveau la gât şi puneau coroniŃe
75
Apoi erau moşii de toamnă, în luna şi pe gâtul animalelor şi pe porŃi.
lui brumărel, înainte de Sâmedru, 88
Decuseară bărbaŃii lăsau la templu
Sumedru, când începea iarna pentru unelte de lucru şi arme ca să fie
păstori. 76Atunci se împărŃeau ofrande şi binecuvântate, iar femeile aduceau
erau invocate spiritele străbunilor să ustensile de bucătărie tot pentru
aducă spor şi belşug în casă şi sănătate. binecuvântări. 89PreoŃii şi preotesele la
77
Toamna, în luna lui brumar, era şi temple, îmbrăcaŃi în strai alb, pregăteau
Ziua Lupului când dacii îl sărbătoreau pe vase în care ardea focul sacru dacic.
Marele Lup Alb, protectorul neamului. 90
Şi când oamenii se adunau la
78
Şi se aprindeau multe focuri sacre la templu, preoŃimea primea ofrande plante
temple cinstind cutezanŃa lupului şi de leac, vase cu miere şi fructe. ToŃi cei
nemurirea neamului. prezenŃi primeau binecuvântări şi aşa se
79
Şi de Crăciun, sărbătoarea Lui schimbau luminoşi la faŃă.
Zamolxe, în luna lui undrea, indrea, luna 91
Iar bărbaŃii stăteau separaŃi de femei.
lui Moş Indrei, copiii umblau cu 92
Pe rând îngenunchiau în faŃa focului
bolindeŃu şi femeile coceau colaci, sacru bărbaŃii în vârstă, bărbaŃii tineri,
crăciunii, colindeŃii, pe care-i dădeau femeile în vârstă, femeile tinere şi copiii.
cetelor de colindători cu capra sau cu 93
Şi făceau promisiuni Lui Zamolxe când
Ńurca, cu ursul, brezaia, cerbul sau cu bărbaŃii spuneau: „În numele Lui
moşii. 80Se credea că atunci se Zamolxe vom fi şi mai harnici şi vom
deschideau cerurile şi cei curaŃi cu inima apăra hotarul mai bine”. 94Iar femeile
îi puteau vedea pe zeii lumii de dincolo. ziceau: „În numele Lui Zamolxe vom
81
Şi se făceau daruri copiilor, aşa cum era avea grijă de casă, de familie şi de
obiceiul de pe vremea lui Crăciun, tatăl animale”. 95Apoi toŃi ieşeau la focul
Lui Zamolxe. sacru de afară şi făceau două grupuri, cel
82
După Sărbătoarea Crăciunului al bărbaŃilor şi cel al femeilor. 96Cu toŃii
urmau douăsprezece zile şi nopŃi de voie ridicau mâinile spre cer, făceau jurăminŃi
bună când se credea că firea omului apoi grupurile se uneau şi se îmbrăŃişau.
renăştea. 83Cetele de flăcăi colindau cu 97
Şi intrau în templu să continue
pluguşorul şi cu sorcova întru înflorirea sărbătoarea unde preoŃii şi preotesele
vieŃii omeneşti. 84Atunci se mergea cu stăteau separat la masa lor. 98Urma
steaua în amintirea îngerilor veghetori, dansul fetelor care purtau pe cap stergare
cei veniŃi din stele, părinŃii tătânilor, albe, cu dungi roşii la capete. 99Pe
uriaşii neamului. 85Şi se credea că aşa se ştergare se aşezau pâini. 100Apoi intrau
36
băieŃii mai mici care dăruiau un ban botezul copilului până la moartea
fiecărui bărbat rudă şi fetiŃele care bătrânului, era cuprinsă în legile vieŃii.
dăruiau la femeile rude un lucruşor făcut 114
Pruncii erau botezaŃi în natură sau
de mânuŃele lor. 101FetiŃele împleteau la templu şi li se dădeau nume cu care
ghirlande de flori pe care le puneau pe părinŃii vroiau să-i predestineze, nume
capul preoŃilor şi preoteselor la alegerea ştiute din moşi-strămoşi. 115Iar acei
lor. părinŃi care doreau ca pruncii lor să fie
102
Urma masa comună la care fete născuŃi din foc îi treceau prin foc, pentru
tinere serveau mâncăruri alese. 103La Zamolxe, sărind cu copiii în braŃe pe
plecare, spre casele lor, oamenii luau o deasupra focul sacru dacic. 116Zorile,
mână de cenuşă din focul sacru să o zeiŃele destinului, erau întrebate despre
împrăştie pe pământurile lor ca să dea viaŃa ce va să vie a pruncului.
rod bun. 104Spre dimineaŃă unii oameni 117
Iar căsătoria omului era legarea de
se întorceau şi preoŃimea îi stropea cu suflet a bărbatului de femeie şi a femeii
picături din roua dimineŃii. de bărbat. 118Căsătoria se făcea la focul
105
Aşa dacii urmau ritualuri şi aşa sacru unde cei doi îşi jurau credinŃă cu
intrau în curgerea armonioasă a vieŃii în mâinile împreunate deasupra focului.
119
ritmurile naturii şi în cele ale corpului, Şi unii miri mai jurau şi cu mâinile
minŃii şi sufletului omenesc. 106Şi aşa ei puse pe trunchiul unui copac gros şi
se alăturau trăirii vieŃii omeneşti în sănătos, mai ales bradul. 120Era obiceiul
lumină. ca înainte de căsătorie să se facă
107
Când se mergea la sărbători pe purificarea corpurilor şi a minŃii mirilor,
munŃii sacri cogaioni se credea că munŃii când ei se spălau în ape limpezi şi
aceia sunt osia lumii şi stâlpi ai cerului. priveau cerul nemărginit, lăcaş al
108
În Ńinuturile carpilor era muntele spiritului omenesc.
Rarău, soarele care alungă răul, iar în
121
La împlinirea vremii omului, atunci
munŃii din mijloc era chipul Lui Zamolxe când se pleca pe tărâmul celălalt se
făcut din piatră de către Dumnezeu. 109Şi făceau sărbători pentru cei adormiŃi întru
se credea că soarele era ochiul Lui Domnul. 122Şi după ce i se ardea corpul
Dumnezeu şi mulŃi se închinau la celui mort cenuşa i se punea în urnele
răsăritul soarelui cu semnul Lui funerare care erau îngropate fie în curŃile
Zamolxe. caselor, fie în cimitire, unde stăteau la un
110
La hore oamenii spuneau: „Bate loc cu urnele celor înrudiŃi prin neam.
123
hora din picioare să răsară iarăşi soare, Dar mulŃi oameni lăsau cu gură de
bate hora tot pe loc să răsară busuioc”. moarte ca cenuşa trupurilor lor să fie
111
Aşa ei chemau lumina să risipească presărată pe glie, pe văi, prin păduri, pe
supărarea şi întunecimile sufleteşti. dealuri şi peste munŃi sau ape, ca ei să fie
112
Poporul zeilor s-a întărit în frăŃie de la alături de Dumnezeul din natură. 124Şi
inimă la inimă. 113Şi viaŃa omului, de la despre cei plecaŃi la ceruri se credea că s-
au dus acolo doar pentru un timp, ca apoi
37
ei să vină înapoi pe pământ întru Conduşi

136
de călăuze, şapte preoŃi
întruparea sufletelor. 125Focuri ale decenei şi însuşi Marele Preot Simin,
nemuririi erau aprinse pe locurile unde se care era în puteri, au ajuns acolo. 137Şi
afla cenuşa celor plecaŃi pentru a-i chema mare le-a fost mirarea când au găsit sate
la întrupare. întregi şi oameni care trăiau după legile
126
Şi mulŃi se pregăteau temeinic cele vechi ale Lui Zamolxe şi aveau
înainte de plecarea lor din lume. 127Erau preoŃi pe măsura lor. 138Iar graiul le era
bătrâni care, cu gândul la Dumnezeu, se vechi de când lumea şi ei îl numeau
spovedeau la brad, pomul sacru al prisca. 139Atunci preoŃii decenei au stat
Bendisei, şi făceau o gaură la rădăcina cu ei la sfat ca să-i asculte pe acei
copacului la care îşi spuneau tainele, apoi oameni ai munŃilor cum grăiau şi mare
o astupau cu pământ ca gândurile lor să le-a fost uimirea ce au auzit.
intre în seva bradului şi să se înfăptuiască 140
Şi Arian, unul dintre preoŃii lor, a
în viaŃa viitoare odată cu creşterea lui. spus: „D’apăi noi sântem aci în munŃ dă
128
Se puneau în genunchi cu faŃa spre când’i lumia lumie. 141Şî obiceaiurile
răsărit şi spuneau rugăciuni lăsate din nostre sânt pă măsură. 142Amu iştim
moşi-strămoşi. 129Iar cei care nu multie dân vreamurile dădămult când pă
ajungeau la temple aplecau vârfurile la pământ domnia Ler împărat. 143Şî dă
brazi şi făceau templu din ei şi aduceau când Domniezău îmbla pă pământ cu
muguri de salcă şi apă vie de izvor şi o omini. 144Şî păstrăm dă la moşi’strămoşi
beau. 130Şi-şi pregăteau astfel drumul graiul lor că aşe vorbiau ei şî aşe o
către lumina din lumea de dincolo. vorbitu şî străbunul Zamolxe, zăul
131
Multe alte obiceiuri, datini şi nostru. 145Şî multi să povestiesc dăspre
sărbători Ńineau oamenii poporului zeilor acei omini dân vechimi”.
întru nemurirea lor. 132Li se dusese 146
„Să ne spui şi nouă despre acele
vestea în toată lumea că erau oamenii legende” l-a rugat Simin, Marele Preot.
luminii, iar cavalerii zamolxieni 147
Şi Arian a continuat: „Apăi amu,
cutreierau lumea şi duceau cu ei lumina dămult, tari dămult, pă timpu când
poporului zeilor şi o dădeau bucuroşi şi Zamolxe încî nu să născusă irau părinŃî
altor neamuri. Lui, tătânele Crăciun Arheu’ şî mumă’sa
133
Odată, nişte preoŃi decenei, au mers Vetra. 148Şî Crăciun o rugatu pă Zoda, o
în munŃi la Simin, Marele Preot de prioteasă d’atunci, să chemi ia la focul
atunci. 134Acolo au aflat că undeva pe viu să să întrupezi un suflit mari. 149Şî
munŃii cei înalŃi ai carpilor de la răsărit Crăciun o ştiutu dăspre Zamolxe cel
se găseau oameni care încă mai vorbeau Bătrânu, Moşu cel dântre urieşi. 150Aşe
în graiul strămoşesc de pe vremea lui s’o născutu Zamolxe dân spiŃa dă suflit a
Zamolxe. 135Iar Marele Preot s-a sfătuit lu’ Ler împărat. 151Şî apăi Zamolxe o
cu ei şi au hotărât să meargă la acei agiunsu preot al Lu’ Domniezău, zăul cel
oameni să-i cunoască. mari cari hălăduieşti pă vârfurile
munŃâlor şî cari să mai cheamă şî
38
Omniezău. 152 În dimineaŃa ceia, când gândeau cu milă de oameni ca ea să fie

mumă’sa l’o născutu pă Zamolxe, tocmai dată întregii lumi. 2Dar aşteptau un semn
răsăria soarili. 153Şî tatăl Lui, cari să ceresc ca aşa să ştie când să cheme
numia Crăciun, L’o’nchinatu pă Zamolxe Spiritul Lui Zamolxe.
Lu’ Domniezău. 154Şî dă mic copchil, 3
Triburile tracilor şi galilor de la sud
Zamolxe ira tari sprinten la minti şî de fluviul Istru continuau să se
tătânele Crăciun iştia că va agiunge om războiască între ele. 4Şi unii gali au fost
mari şî înŃăleptu în neamul rumânilor. forŃaŃi să treacă fluviul Istru la daci.
155
Apăi aşe a şî fostu, că Zamolxe o 5
MulŃi ani au trecut şi galii s-au
cutreiratu pân lumie ş’o dăprinsu tăt ce amestecat cu dacii şi au format un singur
ira mai bun dă la omini undi s’o dusu. neam, tot aşa cum fuseseră în vremurile
156
Când s’o’ntorsu acasă Zamolxe o datu de demult. 6Aşa galii au cunoscut şi ei
lumina Lu’ Domniezău neamului şî o lumina învăŃăturilor Lui Zamolxe, iar cei
făcutu o casă mari undi să adunau cei cu har, dintre ei, au fost iniŃiaŃi în preoŃie.
înŃălepŃî şî acolo mulŃî omini o’nvăŃatu
ce e bini păntru alŃî şî or fostu făcuŃî
7
Şi au cugetat dacii şi galii că ar fi
acolo mulŃî preoŃî şî priotese. 157Şî aşe bine să dea învăŃăturile nemuririi întregii
s’or dăprinsu rumânii cu hărnicia şî lumi. 8Atunci un sobor, de preoŃi şi
cinstea, cu vitejia şî viaŃa cea bunî preotese, s-a adunat la Sarmisegetuza.
9
Acolo au ales doisprezece dintre ei, şase
ominească. 158Apăi Zamolxe o făcutu
bărbaŃi şi şase femei, să meargă pe vârful
lejile după cari tot neamul s’o adăpatu cu
muntelui, acolo unde Zamolxe fusese
apă vie păntru suflit. Şî aşe lumina şî
ceriul dân inema omului s’or înmulŃâtu incinerat, deasupra peşterii de la
în vac dă vac. Iaşte adăvăru’”. Apolovraci. 10Şi pe culmea acelui munte
au aprins focul nemuririi dacice. 11Şi
159
ToŃi cei de faŃă s-au minunat auzind vreme de şapte ani l-au Ńinut nestins
vorbele preotului Arian şi se gândeau cu chemând Spiritul Lui Zamolxe. 12Sute şi
credinŃă că în acel grai vorbise şi sute de preoŃi şi preotese au făcut cu
străbunul Zamolxe. rândul veghind focul sacru dacic. 13Şi aşa
160
În altă zi sătenii le povesteau celor prin invocaŃii şi rugăciuni, preoŃimea a
veniŃi legendele vechi de când lumea trimis la Dumnezeu dorinŃa neamului
despre Ler împărat şi despre regii neştiuŃi dacilor ca Spiritul Lui Zamolxe să revină
ai lumii. în lume.
14
Iar când timpul chemărilor lor s-a
CAPITOLUL 7 încheiat, a venit acolo Simin, care era
Dacii şi galii cheamă Spiritul Lui atunci Marele Preot, împreună cu nevasta
Zamolxe să lumineze lumea. ProfeŃia sa Andra preoteasa. 15Şi Marele Preot,
revenirii Lui Zamolxe. vestitor de vreme, a prorocit de faŃă cu
toată mulŃimea, astfel: 16„Va veni un
1
Şivăzând dacii câtă lumină a Lui timp când Domnul Dumnezeu va trimite
Dumnezeu se afla în neamul lor, se pe pământ spiritul unui om care va
39
schimba lumea. 17Pământul, apa şi focul s-au numit Galileea după numele
îl vor ajuta. 18El va fi Fiul Lui Omnezeu neamului galilor.
Cel care locuieşte pe vârfurile înalte ale 33
Au trecut anii şi Simin, Marele
munŃilor sacri, cogaionii. 19Şi El va fi Preot, care-l cunoscuse pe Deceneu,
Fiul Omului şi Iisus se va numi. 20Cu ajunsese foarte bătrân şi era gata să
puterea de sus El va fi lumina neamurilor treacă marea preoŃie lui Cerion. 34Aşa la
şi pruncul Domnului. 21Şi Iisus va Sarmisegetuza au fost chemaŃi preoŃi şi
propovădui Iubirea şi Legile pe care noi preotese din toate pământurile tracilor.
dacii le ştim de la străbunul Zamolxe.
22
Iar lumea îl va cunoaşte cu numele
35
Era Ziua de Sânziene când Marele
DOMNUL E CU NOI, căci prin El Preot Simin le-a vorbit tuturor astfel:
Domnul cel Mare va fi printre noi şi Iisus „Bun sosit popor de la izvor! 36De-acum
va avea Duhul Lui Dumnezeu. 23Iar vremea s-a scurtat şi mult timp nu mai
părinŃii Lui vor fi o mamă din neamul este până când va sosi pe lume zeul
galilor şi un tată din neamul tracilor”. Zamolxe întrupat în om. 37Şi vă spun să
luaŃi aminte de-a pururea că noi avem
24
ToŃi s-au minunat ascultând cu luare şapte oameni, ca modele de urmat, iar ei
aminte vorbele Marelui Preot Simin care sunt stăpânii a şapte ceruri. 38Primul
a mai zis: 25„Şi mai aflaŃi că pruncul ce dintre ei este zeul Zamolxe, străbunul
va veni este speranŃa lumii să nu piară care ne-a arătat calea nemuririi. 39Al
din cauza răutăŃilor oamenilor şi doilea model este zeea Bendisa, soaŃa
strâmbătăŃii vieŃilor lor. 26Vor fi rătăciri Lui Zamolxe, Zâna Zânelor; ea este calea
şi multă suferinŃă până când, după mult bucuriei vieŃii. 40Al treilea model este
timp, oamenii vor înŃelege înŃelepciunea Marele Lup Alb, omul curajului, dar şi al
Trimisului Lui Dumnezeu, întruparea Lui păcii; el este şi va fi în veac de veac
Zamolxe. 27Şi cu El Domnul va fi cu noi. păzitorul neamului nostru. 41Al patrulea
28
Că Domnul Cel Preaînaltul, Domnul model este Iisus, cel ce va să vie ca
ÎnŃelepciunii, Domnul Zău, totuna este cu întrupare a Lui Zamolxe; Iisus va fi omul
Dumnezău sau Omnezău al străbunilor căii iubirii de oameni, încununarea iubirii
noştri, Zăul Cel mare al munŃilor celor Lui Dumnezeu. 42Al cincilea model este
aproape de cer. 29Iar după întruparea Lui Cavalerul trac cel care ne arată calea
Zamolxe va veni un timp când se va virtuŃii, demnitatea, justiŃia cum spunem
întrupa şi Cavalerul trac care se va numi noi dacii. 43Iar al şaselea model este
Decebal”. părintele Deceneu, om al înŃelepciunii şi
30
Şi la acel timp se ştia că unii din al judecăŃii celei drepte. 44Şi modelul cel
galii scordisci, trăitori în Tracia, mai înalt îl aflăm în Dumnezeu şi
trecuseră apa în Asia Mică unde Domnazână, care sunt una. 45Calea Lor
întemeiaseră statul GalaŃia. 31Apoi, la o îndumnezeieşte omul, dându-i tezvie
vreme unii dintre urmaşii acestor gali au sufletului, care în om este ca diamantul
coborât mai către sud ajungând pe care se slefuieşte neîncetat”.
locurile vecine cu cele ale iudeilor. 32Şi
acele pământuri, unde galii s-au aşezat,
40
46
Şi de la acel timp înainte dacii trăiau
în speranŃa că străbunul Zamolxe va veni
cândva printre ei. 47PreoŃii şi preotesele
tuturor tracilor Îl chemau adesea pe
Zamolxe la focul nemuririi dacice şi
ridicaseră deja altare Lui Iisus, deşi El
încă nu se născuse.
48
Domnul Dumnezeu şi Dumnezeea
se aflau în cerul Lor de purpură în Focul
Viu şi în lumina cristalină şi ştiau toate
cele care vor urma.
☼☼☼
41

Octavian Sărbătoare - Cartea Legii Strămoșești Sau Calea Înțelepciunii Lui Zamolxe

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Octavian Sărbătoare - Cartea Legii Strămoșești Sau Calea Înțelepciunii Lui Zamolxe

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼☼

cartea LEGii STRÃMOªEºti

CALEA ÎNÞELEPCIUNII LUI ZAMOLXE

Adevãrata avere a omului este înþelepciunea

© Public Domain (proprietate publică)

CARTEA LEGII STRĂMOŞEŞTI

CAPITOLUL 1 au lăsat marile lor învăŃături primite de la

dintre acei oamenii care-L aveau pe VieŃii, pe care Zamolxe le primise de la

pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că 150

înŃelepŃi. Domnul îi răsplăteşte cu lumină mulŃumire în viaŃa. 305Calea suferinŃei nu

Zamolxe, neamului meu să-i fiu în munŃi şi nimic rău nu i se întâmpla, că

viaŃă pe Zamolxe, regele nevăzut al distrus de lup şi de şarpe. 85Lupul este

acolo pe discul solar n-au fost făcute 29

nou veşmânt de viaŃă mult mai luminos 12

iarăşi ce este nemurirea să ne lăsăm crescut puterea preoŃimii, iar Legile

pe pământurile strămoşilor lor, acolo de umblaŃi, voi să nu uitaŃi, rugul aŃâŃaŃi, la

ei să vină înapoi pe pământ întru Conduşi

Omniezău. 152 În dimineaŃa ceia, când gândeau cu milă de oameni ca ea să fie

S-ar putea să vă placă și